INELUL

CHIRIAC BOGDANA
MATERIALE FOLOSITE

Un inel este o bandă de metal sau alte materiale purtate pe un deget al mâinii ca ornament.
Deși cuvântul inel are alte câteva semnificații, acesta este cel mai comun în utilizarea curentă.
Purtate indiferent de bărbați și femei, inelele pot fi realizate din metal, plastic , lemn , os ,
sticlă sau alte materiale. Acestea pot include, așezate în materialul principal, pietre prețioase
sau mici opere de artă din email sau alte materiale.
Inelele pot fi purtate pe orice deget chiar dacă în cultura occidentală predomină utilizarea
degetului inelar , mai ales în cazul benzii de nuntă sau inelului de logodnă . În ultimul caz, în
special, inelul este purtat pe degetul inelar al mâinii stângi (cu unele excepții).
După unii, forma inelului e inspirată de cea a Soarelui şi a Lunii. Alţii
spun că urmează forma firească a degetului uman. Firile mai poetice
merg chiar mai departe, considerând că spaţiul liber descris de inel nu
e unul oarecare, ci simbolul unei porţi care leagă cele două
lumi:cunoscută şi necunoscută. Oricum ar fi, inelul a devenit cel mai
popular simbol al iubirii şi al speranţei că acest sentiment uman poate
capta eternitatea.
 Una dintre cele mai vechi legende despre inel ne
parvine din mitologia greacă. Se spune că Prometeu a
fost pedepsit de Zeus la osândă veşnică pentru că a
dezvăluit oamenilor secretul focului. Prometeu
trebuia să stea înlănţuit pe un munte, iar un vultur
flămând îi devora ficatul. Potrivit unei alte versiuni a
mitului, povestită de Hesiod, Hercule a fost cel care
l-a eliberat pe Prometeu. Zeus nu l-a lăsat însă pe
Prometeu să scape oricum, ci l-a silit să poarte pe
deget un inel din fier care încorpora o bucată de rocă,
semn că niciodată nu va fi pe deplin eliberat.
 O altă legendă plasează originea inelului (a celui de
nuntă, cel puţin) în deşertul Africii de Nord, în
vremea vechilor egipteni, în luncile fertile ale
Nilului. Firele de iarbă crescute aici, alături de
binecunoscutul papirus, erau împletite pentru a forma
inele pentru degete şi brăţări pentru încheieturile
mâinilor. La egipteni, cercul era considerat simbol al
eternităţii;aceasta, pentru că un cerc nu are sfârşit şi
nici început, la fel ca şi timpul.