Difracția

luminii
 Ce este difracția luminii?
Difracția luminii este fenomenul care
presupune ocolirea obstacolelor de către lumină,
atunci când dimensiunile acestora sunt
comparabile ca ordin de mărime cu lungimea de
undă a radiației considerate.
Irizațiile colorate care se observă atunci
când se privește o sursă de lumină îndepărtată
printr-un fulg de pasăre sau printr-o pânză de
umbrelă, reprezintă spectre de difracție ale
luminii naturale.
 Difracția produsă de o fantă
dreptunghiulară
Lumina difractată de panta MN
este focalizată pe un ecran plasat în
planul focal al unei lentile convergente.
Pe ecran se va observa o succesiune
de benzi numite franje luminoase și
întunecate alternând. Benzile sunt
Fig. 1 Schema
rectilinii, paralele între ele și paralele cu experimentală a
fanta. dispozitivului folosit
pentru studiul difracției
produsă de o fantă
Distribuţia intensităţii
luminoase în figura de difracţie

Figura 2 pune în evidență

faptul că în locul în care L2 ar da
imaginea fantei se obține un
maxim puternic luminos, însoțit
de o parte și de alta, la distanțe
egale, de maxime din ce în ce
mai slabe, fiind separate între
ele prin minime nule. Fig. 2 Distribuția intensității
luminoase în funcție de
distanța într-o figură de
difracție
Rețeaua de difracție
Rețeaua de difracție este un sistem de
fante transparente identice, rectilinii, paralele
și echidistante, foarte înguste și foarte
apropriate, care sunt separate între ele prin
benzi opace identice.
O rețea de difracție poate fi realizată
prin trasarea unor zgârieturi (trăsături) pe o
placă de sticlă sau de plexiglass, spațiile
transparente dintre zgârieturi jucând rolul
fantelor.
Fig. 3 Dispozitivul
experimental
pentru studiul
difracției produsă
de rețea