TOKAIDO

(megalopolisul japonez)

1
2
 Cuprins
 Localizare pe glob
 Componența sa: -metropolele
-orașele
-populația
 Industria
 Administrația
 Transporturi: -căi de transport din interiorul megalopolisului
-relațiile cu exteriorul
 Bibliografie

3
Localizare

4
 Componența
 În Japonia se găsesc peste 150 de orașe cu peste 100.000 locuitori, 7
metropole cu peste 1 milion de persoane fiecare și megalopolisul Tokaido,
format din orașul-port-capitală Tokio, cu o populație de 11,8 milioane de
locuitori și orașele învecinate Yokohama, Yokosuke, Kawasaky și Chiba.
 La începutul secolului al XVIII-lea, Edo (Tokyo) era deja cel mai mare ora
din lume, cu o populație de peste un milion de locuitori, iar procesul de
urbanizare rapidă prin care a trecut populația Japoniei începând cu era Meiji
și în special în perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost
unul fără precedent în istorie. Peste 60 de milioane de oameni locuiau în
zona Tokaido.

5
6
 Conceptul de „megalopolis” este asociat în Japonia cu ideea de urbanizare
accelerată, formă de dezvoltare polinucleară și liniară și o concentrare
masivă a populației, capitalului și informației, elemente care se regăsesc în
totalitate și în cadrul zonei Tokaido.
 Dezvoltarea „liniară” a zonei urbane a reprezentat o formă mai eficientă de
extindere pentru societățile cu o densitate foarte mare a populației decât o
dezvoltare de tip „metropolitan”. S-a sugerat chiar că megalopolisul ar fi un
concept perceput la nivel intelectual, iar forma sa fizică este determinată de
rețeau informațională, în timp ce metropola este percepută vizual și forma
sa este dată de rețelele de transport și energie.

7
 Indiferent de conceptul de megalopolis, populația Japoniei este
incontestabil una foarte densă. În 1975 57% din populație locuia în districte
dens populate, cu o densitate de cel puțin 40 de persoane/hectar, iar aceste
sectoare nu acopereau decât 2,2 % din teritoriu.
 În ultimii 40 de ani a existat un influx masiv al populației în zona Tokaido
și dacă până în 1970 concentrarea s-a realizat cu precădere în cele trei zone
metropolitane, pe măsură ce acestea au devenit saturate, fenomenul de
urbanizare s-a extins rapid în prefecturile învecinate. Ba mai mult, centrele
metropolitane au început să piardă din locuitorii stabili, dar s-a dezvoltat
puternic fenomenul de „navetă”, astfel că populația din timpul zilei a
crescut masiv. De exemplu, navetiștii din Yokohama au ca destinație zone
din tot arealul megalopolisului Tokaido.

8
9
 Până în 1920 Tokyo avea o populație de 3.350.000; Osaka 1.760.000;
Kyoto 700.000 și Nagoya 600.000. Împreună cu noile porturi internaționale
Kobe și Yokohama, aceste orașe concentrau aproximativ 13% din populație,
reflectând creșterea densității locuitorilor din regiunea Tokaido.
 Dezvoltarea liniilor de cale ferată nu a făcut decât să intensifice relațiile
dintre așezări, astfel că interdependența și specializarea s-au dezvoltat și
ele;
 Capitalismul a favorizat concentrarea, iar așezările urbane mari s-au
dezvoltat și mai mult, în așa fel încât Tokyo, Osaka și Nagoya, împreună cu
sateliții lor au devenit zone metropolitane. Astfel, în 1975 existau 175 de
localități cu o populație mai mare de 100.000 de locuitori, 107 dintre
acestea aflăndu-se în regiunea Tokaido, megalopolisul având la momentul
respectiv o populație de peste 60 de milioane de locuitori.

10
 Industria
 Cu toate că scheletul megalopolisului a fost trasat încă din timpul
epocii feudale, procesul său de formare a fost mult accelerat de
politicile capitaliste adoptate odată cu Restaurarea Meiji.
 Industrializarea a fost încurajată printr-o concentrare a capitalului în
corporațiile dezvoltate, iar fuziunile bancare au dus la un control de tip
monopolistic al comerțului și industriei de către marile case financiare.
 La aceasta s-a adăugat dominanța politică și economică a marilor
aglomerări urbane Tokyo și Osaka. Mai mult, în perioada de refacere de
după cel de-Al Doilea Război Mondial, investițiile de capital s-au făcut
exclusiv în zona Tokaido.

11
12
 O dată cu formularea „Planului de dublare al venitului national”,
politica economică a fost aceea de concentrare a investițiilor resurselor
de capital limitate în regiunea Tokaido prin investiții publice directe în
vederea dezvoltării infrastructurii feroviare, a porturilor maritime,
preluarea zonelor litorale în scopuri industriale și construcția de
locuințe publice.
 Această strategie avea la bază ideea că marile concentrari urbane sunt
principala sursă de creștere economică, cu condiția să existe un
echilibru între concentrarea populației, capitalului și informației.

13
 Administrația
 Relațiile dintre administrația centrală și cea locală au jucat și ele un rol
cheie în direcția de dezvoltare urbană. În primii ani controlul puternic
al administrației centrale a fost cel care a sprijinit unificarea noului stat
și a permis înlăturarea oponenților noului regim.
 Centralizare puternică instaurată în timpul erei Meiji a avut un impact
major în modul în care a fost planificată urbanizarea.
 Această centralizare a puterii a dus la răspândirea rapidă a noilor politici
și a permis statului să concentreze în mod eficient resursele pentru atingerea
intereselor naționale, dezvoltându-se în special infrastructura terestră,
feroviară și porturile care sprijineau integrarea națională și accelerau și mai
mult procesul de industrializare.

14
15
 Transporturile
 Din 1965 , Caile Ferate Japoneze , aflate în proprietatea statului , au început
să înregistreze pierderi progresive foarte mari .Pe parcursul a 15 ani s-au
stabilit măsuri de oprire a prabusirii financiare . Aceste măsuri nu au reușit să
ducă la reducerea pierderilor , ajungandu-se în 1985 la 138 miliarde dolari .
Astfel în 1987 a fost pusă în practică privatizarea .
 În urma privatizării , în Japonia există în prezent 164 de companii de cale
ferată între care numai16 sunt transportatoare de marfuri .O particulariate a
sistemului cailor ferate japoneze constă în faptul că traficul e axat mai mult pe
transporturi de călatori decat pe cel de mărfuri . Aceasta se explică prin
specificul reliefului Japoniei în mare parte muntos , cu câteva câmpii de-a
lungul Pacificului , unde sunt concentrate numeroase orașe , cu o densitate
mare a populaței .
 Din cei 44.297 km de cale ferată, 11.649 km au fost electrificați, inclusiv
Tokaido, legătura de mare viteză între Osaka și Tokyo.
16
17
18
19