TEMA LA ROMANA

1. Trăsăturile de caracter ale Struţocămilei evidenţiate în text sunt mândria exagerată, dorinţa
de a fi mai mare şi mai puternic decât toate celelalte creaturi, precum şi aroganţa faţă de alte
fiinţe. Pe de altă parte, Hameleonul este descris ca având o formă fizică bizară, cu
caracteristici ce amintesc de broască şi peşte, iar comportamentul său este prezentat ca fiind
schimbător şi adaptabil.

2. "Ochiul sufletului" autorului evidentiază trăsăturile extreme ale personajelor, mărind

caracteristicile fizice sau sufleteşti până la a deveni grotesce. Struţocămila este mărită în
dimensiune şi putere, dar această amplificare devine negativă prin aroganţa şi lipsa de
umilinţă. Hameleonul, cu toate detaliile sale anatomice ciudate, devine o expresie a
deformării morale şi a instabilităţii.

3. Hameleonul poate fi considerat "un adevărat Yago al literaturii române" în sensul că

personajul posedă abilităţi de adaptare şi schimbare, poate adopta diferite roluri și poate
influența într-un mod subtil. Asemănarea constă în natura camaleonică a ambelor personaje,
capabile să-şi schimbe aparenţa şi să se adapteze în funcţie de circumstanţe.

4. Alegerea între portretul fizic respingător şi abjecţia morală depinde de perspectiva cititorului.
Cei interesaţi de analiza caracterelor literare pot fi mai atraşi de abjecţia morală, în timp ce
cei interesaţi de aspectul vizual şi simbolic pot fi mai fascinaţi de portretul fizic al
personajelor.

5. Un portret anamorfotic al unei tipologii umane respingătoare ar putea fi cel al unui individ
hipocrit, care îşi ascunde adevăratele intenţii în spatele unei măşti de bunătate şi cinste.
Această persoană ar putea fi plină de manipulare şi ar acţiona în funcţie de propriile interese,
indiferent de impactul asupra celor din jur.

6. În cazul celor două personaje, tehnica simplificării este folosită pentru a sublinia trăsăturile
esenţiale şi definitorii ale fiecărui caracter, iar tehnica amplificării este aplicată pentru a
accentua anumite detalii care devin emblemă. Combinarea elementelor eterogene se
regăseşte în descrierea detaliată a trăsăturilor fizice şi morale, creând astfel portrete
complexe şi înfricoşătoare.

7. Reclamă: "Descoperă lumea fascinantă şi înfricoşătoare a Istoriei ieroglifice de Dimitrie

Cantemir! Personaje precum Struţocămila şi Hameleonul te vor captiva cu trăsăturile lor
exagerate, provocându-ţi imaginaţia şi oferindu-ţi o perspectivă unică asupra naturii umane.
Înţelege profunzimea psihologică şi simbolismul din spatele acestor caractere intrigante. O
lectură obligatorie pentru cei pasionaţi de literatura ce explorează întunecatele colţuri ale
sufletului uman."
8. Trăsături ale comunicării ficţionale în Istoria ieroglifică:

 Simbolismul și Metafora: Cantemir utilizează simboluri și metafore pentru a transmite idei

complexe și pentru a crea o atmosferă simbolică. De exemplu, Struţocămila se compară cu
fierul și focul, folosind aceste imagini pentru a ilustra puterea și mândria sa.

Opinie despre raportul dintre realitate și ficţiune:

 În Istoria ieroglifică, Cantemir folosește libertăți artistice pentru a crea un univers distinct și
simbolic. Raportul dintre realitate și ficțiune este elastic, iar autorul își permite să
distorsioneze realitatea pentru a comunica idei mai profund și pentru a evidenția aspecte
simbolice ale umanității.

9. Imaginarul grotesc și sublimul în opera lui Cantemir:

 Imaginarul grotesc în opera lui Cantemir poate cheama aspirații subliminale și nostalgie după
frumos prin contrast. Prin crearea unor personaje grotesc distorsionate, Cantemir poate
sugera că există o căutare constantă a frumosului și a sublimului în ciuda deformării și a
absurdului din lumea sa ficțională.

10. Figuri de stil în textele date:

 Printre figurile de stil frecvente se numără metafora, simbolul și personificarea. De exemplu,

în Struţocămila, metafora folosită pentru a compara puterea stomacului său cu fierul și focul,
iar în Hameleon, personificarea limbii sale care poate schimba culorile ca o aspirație la
diversitate și adaptabilitate.

11. Rolul diminutivelor în portretul Hameleonului:

 Diminutivele, cum ar fi "soldzișori" și "mănunței", adaugă o notă de detaliu și de intimitate în

portretul Hameleonului. Aceste diminutive conferă o senzație de apropiere și afectivitate,
chiar dacă personajul în sine este grotesc și straniu.

12. Motivul lăsării lui Struţocămila să se prezinte singură:

 Cantemir permite lui Struţocămila să se prezinte singură pentru a oferi o perspectivă directă
asupra gândurilor și trăsăturilor sale egocentrice. Transformând vorbirea directă în vorbire
indirectă, se pot pierde nuanțe de ton și expresivitate, iar astfel cititorul are acces direct la
mândria și aroganța personajului în modul în care acesta se prezintă.