Functiile

spatiului rural
• Spatiul rural poate fi apreciat, ca fiind mediul in care se instaleaza
activitatile umane, cu canditia sa nu fie agresive si sa promoveze
degradarea lui. Revenirea populatiei spre activitati agricole si
neagricole in spatiul rural poate fi apreciat ca factor de reechilibru
biologic pentru ca se intoarce intr-un mediu lipsit de toate aspectele
nocive oferite de spatiul rural
• Multiple activitati economice,
sociale, culturale etc., care
se desfasoara in spatiul rural
pot fi sintetizate in 3 functii
principale : Economica,
ecologica si socio-culturala.
 Functia economica a spatiului rural
• Este considerata functia de baza, primara, care are ca obiect
principal obtinerea produselor agricole si a altor bunuri materiale
realizate de ramurile productive si din aval de agricultura, precum si
silvicultura, industria forestiera, artizanatul, etc.. Obtinerea acestor
produse ar trebui sa asigure oamenilor din spatiul rural conditii de
viata satisfacatoare
• Tarile semnatare ale Cartei europene a spatiului rural se
angajeaza sa garanteze un sistem de productie menit sa
asigure:
o Necesarul de alimente al populatiei
o Garantarea unui nivel al veniturilor pentru agricultori si familiile lor comparabile
cu celelalte profesiuni cu un nivel de responsabilitate, asigurand o sursa de venit
(profit) fundamental pentru populatia rurala
o protejarea mediului înconjurător şi asigurarea regenerării mijloacelor de producţie, cum
ar fi solul şi apa freatică, pentru generaţiile viitoare în spiritul unei dezvoltări durabile;
o producerea de materii prime reciclabile destinate industriei şi producţiei de energie;
o toate nevoile întreprinderilor mici şi mijlocii agricole, artizanale sau comerciale şi de
prestări servicii;
o o bază pentru recreaţie şi turism;
o conservarea resurselor genetice ca bază a agriculturii şi biotehnologiei.
• Din cele de mai sus rezultă că funcţia economică este o funcţie
complexă care cuprinde un număr mare de activităţi
(pluriactivităţi), în sensul că, spaţiul rural nu mai este conceput
ca o zonă eminamente agricolă, ci ca o structură economică
diversificată cu implicaţii sociale complexe care se referă, în
principal la: posibilităţi de plasare a forţei de muncă în
activităţi agricole, stabilitatea populaţiei şi, în special,
menţinerea tineretului în spaţiul rural prin oferta de activităţi
neagricole dar conexe acesteia, garantând în acest mod surse
de venituri suplimentare pentru populaţia rurală; folosirea mai
complexă a timpului de muncă secundar (parţial) al salariaţilor
în exploataţiile agricole.
 Functia ecologica a spatiului rural
• Industrializarea generală, excesivă în unele zone rurale, exploatarea rapace a
unor terenuri miniere, intensificarea şi industrializarea zootehniei, comasarea
acestora în mari aglomeraţii de animale pe spaţii agricole foarte reduse etc. au
determinat apariţia şi intensificarea unuia dintre cele mai grave fenomene, şi
anume “poluarea spaţiului rural” (sol, aer, apă), deteriorarea peisajului agricol
şi silvic, reducerea alarmantă a florei şi faunei şi producerea unui dezechilibru
ecologic în foarte multe ecosisteme ale spaţiului rural
• În acest context sunt formulate măsuri
şi de Carta europeană, susţinută de o
legislaţie adaptată la condiţiile
concrete ale fiecărei ţări să protejeze
mediul natural. Prevederile acestui
document se referă la următoarele
aspecte:
o eforturile susţinute în exploatarea raţională şi
durabilitatea resurselor naturale şi de a se prezerva
spaţiile de viaţă şi biodiversitatea;
o protejarea peisajului, deoarece acesta reprezintă
interesul primordial inclusiv în cazul peisajelor
seminaturale sau amenajate de om;
o protejarea frumuseţii şi a particularităţilor spaţiului
rural, renovând satele şi construcţiile, remediind pe
cât posibil degradările naturii şi ale peisajului;
o înregistrarea locurilor unde există specii vechi sau
rase de animale de crescătorie, peisaje rurale
tradiţionale, tehnici tradiţionale în agricultură etc.;
o de a veghea ca dispoziţiile juridice naţionale şi
internaţionale asupra protecţiei mediului să fie
respectate cu stricteţe etc
• Aceste precizări impun o anumită politică de protecţie a
mediului natural. Ea trebuie să cuprindă proiecte de amenajare
a spaţiului rural menite să asigure protecţia şi gestionarea
solului, aerului şi pentru conservarea florei, faunei şi a
habitatului lor.
• De asemenea, nu sunt lipsite de interes măsurile politice cu
privire la delimitarea zonelor în care construcţiile,
echipamentele, circulaţia sau alte activităţi care sunt
dăunătoare mediului să fie limitate la strictul necesar, iar cele
cu o agresivitate puternică asupra mediului să fie interzise.
• Abordarea globală a acestei probleme presupune stabilirea
unei cooperări internaţionale ştiinţifice, tehnice şi politice
pentru asigurarea gestionării mediului rural continental.
 Funcţia social-culturală a spatiului
rural
• Prin natura activităţilor umane, a relaţiilor din interiorul
comunităţilor şi celor intercomunitare spaţiul rural are un caracter
social. Aşa cum s-a mai precizat, dimensiunile relativ reduse ale
localităţilor, instituirea unor raporturi specifice între membrii
comunităţilor, cunoaşterea reciprocă şi 14 ierarhizarea socială sunt
caracteristici ale relaţiilor din mediul rural. Spre deosebire de
marile aglomeraţii urbane, unde este specific anonimatul omului, în
spaţiul rural toţi oamenii se cunosc între ei din aproape toate
punctele de vedere. În acest cadru social, comportamentul omului –
identitate a activităţii rurale, este total diferit de comportamentul
omului – anonim din colectivităţile urbane. Acesta înseamnă că
există diferenţe şi în ceea ce priveşte comportamentul între cele
două comunităţi (rurală-urbană).
• Responsabilitatea actelor comportamentale este cu mult mai
puternică în cazul colectivităţilor rurale. În comunitate toţi oamenii
se cunosc între ei de generaţii, cei care nu respectă normele de
instruire din generaţie în generaţie se “autoelimină”, îngroşând, de
regulă, rândurile din alte spaţii sociale. În acelaşi timp, “asimilarea”
celor noi veniţi în colectivităţile rurale se produce relativ greoi şi
numai după o anumită perioadă de timp. Viaţa socială a localităţilor
este intim legată de viaţa spirituală, culturală. Cultura tradiţională,
obiceiurile constituie un patrimoniu inconfundabil al fiecărei
localităţi, zone sau regiuni rurale. S-a constat că, dacă unele tradiţii
au dispărut ca efect al “modernizării, al producţiei de serie mare”,
totuşi în spaţiul rural se menţin încă tezaure de etnografie şi folclor,
meşteşuguri care constituie o mare bogăţie. Se depun eforturi mari
din mai multe puncte de vedere pentru a se reabilita preocupările
tradiţionale în domeniul alimentar, meşteşugar etc.
• Apreciem cu valoare prevederile din
Carta europeană cu privire la
dezvoltarea şi protejarea culturii în
spaţiul rural, care are ca obiectiv
esenţial, menţinerea, apărarea
diversităţii şi bogăţia patrimoniului
arheologic din zonele rurale şi să
promoveze o cultură dinamică,
acţionându-se în următoarele
direcţii:
o inventarierea, punerea în valoare şi promovarea
patrimoniului istoric şi cultural, inclusiv abilităţile
vieţii rurale;
o proiectarea şi dezvoltarea tradiţiilor şi a formelor
de expresie culturală ca şi dialectele locale;
o întărirea identităţii culturale regionale a
populaţiilor rurale şi promovarea vieţii asociative;
o romovarea patrimoniului gastronomic rural şi
local.