Etapele dezvoltării designului 

:
aplicativistă ; 
modernistă ;
stilistă ;
consumistă;
echilibrată,
Etapa aplicativistă corespunde perioadei
în care se consideră că forma (produs)
funcţionala realizata industrial se poate
impune atenţiei cumpărătorului dacă
anumite accesorii ale sale (sau chiar
aceasta în întregime) posedă diverse
motive ori compoziţii decorative complexe,
aplicate pe părţile vizibile.
Etapa modernistă caracterizează
perioada anilor 1900, când începe să
devină limpede faptul că producţia
industrială nu trebuie să se orienteze pe
linia utilizării compoziţiilor decorative
complexe
o influenţă majoră în acest sens au avut-o
mişcările artistice ce determină
schimbarea gustului estetic, astfel încât
formele prea încărcate cu ornamente nu
mai plac ca altădată
Etapa stilistă se face simţită după 1930
şi se caracterizează prin tendinţa de a
concepe frumuseţea obiectului util la
nivelul simplei compoziţii vizuale pe care
aceasta o comportă.
Se renunţă complet la utilizarea
elementelor decorative
efectele se obţin prin “stilizarea“ formelor
tradiţionale, dând impresia de noutate.
O influenţă deosebită a avut-o criza
economică din jurul anilor ’30, care a
determinat numeroase firme să procedeze
la strategii de revitalizare estetică
Supralicitarea la maximum a interesului
pentru forma plăcută, în defavoarea
calităţilor funcţionale, se vad mai ales la
americani, care practicau o adevărată
“cosmetică» a produselor greu vandabile
BAUHAUS
” menirea designului nu este aceea de a
impulsiona vânzarea produselor de
proastă ori mediocră calitate,
practicându-se <<înfrumuseţarea>>
formei lor; ca factor de progres,
designul trebuie să contribuie,
dimpotrivă, la îmbunătăţirea calităţii
funcţionale şi estetice a obiectului
util, pe linia celor mai recente achiziţii
ale ştiinţei şi tehnicii ” .
Etapa consumistă se consacră ca
diversitate şi amploare după anul 1950 şi
manifestările specifice apar ca
semnificative până spre începutul
deceniului opt.
poartă pecetea progresului tehnic rapid
din care secolul al XX-lea îşi face un titlu
de mândrie. De ex., uzura morală a
obiectului funcţional fabricat începe să se
reducă vertiginos şi, ca atare,
producătorul este nevoit să se orienteze
după timpul real de afirmare a fiecărui
produs industrial.
bunăstarea materială pe care o cunosc
ţările dezvoltate economic a făcut, ca din
ce în ce mai multe persoane să-şi permită,
fără prea multe eforturi, consumul
produselor si serviciilor “moderne”, “la
moda”.
este perioada în care firmele se întrec în a
lansa pe piaţă serii de produse, unele mai
spectaculoase decât altele
Etapa echilibrată
Criza economica şi multe alte perturbaţii, au
afectat direct industria bunurilor de consum,
determinând o reconsiderare totală a
obiectului funcţional fabricat.
Asistăm astăzi la declinul ambiţiilor
consumiste, fără a se recurge la soluţii
estetice ce nu se legitimează din perspectiva
functionalitatii.
Se urmăreşte obţinerea unor produse cu o
“viaţă » cât mai lungă, care să corespundă
optim propriului lor scop, necesitând, atât
pentru realizare, cât şi pentru întreţinere
foarte mici.