Etapele dezvoltării designului :

aplicativistă ;
modernistă ;
stilistă ;
consumistă;
echilibrată,
 Etapa aplicativistă corespunde
perioadei în care se consideră că
forma(produs) funcţionala realizata
industrial se poate impune atenţiei
cumpărătorului dacă anumite accesorii ale
sale (sau chiar aceasta în întregime)
posedă diverse motive ori compoziţii
decorative complexe, aplicate pe părţile
vizibile.
 Etapa modernistă caracterizează
perioada anilor 1900, când începe să
devină limpede faptul că producţia
industrială nu trebuie să se orienteze pe
linia utilizării compoziţiilor decorative
complexe
 o influenţă majoră în acest sens au avut-o
mişcările artistice ce determină
schimbarea gustului estetic, astfel încât
formele prea încărcate cu ornamente nu
mai plac ca altădată
 Etapa stilistă se face simţită după 1930
şi se caracterizează prin tendinţa de a
concepe frumuseţea obiectului util la
nivelul simplei compoziţii vizuale pe care
aceasta o comportă.
 Se renunţă complet la utilizarea
elementelor decorative
 efectele se obţin prin “stilizarea“ formelor
tradiţionale, dând impresia de noutate.
 O influenţă deosebită a avut-o criza
economică din jurul anilor ’30, care a
determinat numeroase firme să procedeze
la strategii de revitalizare estetică
 Supralicitarea la maximum a interesului
pentru forma plăcută, în defavoarea
calităţilor funcţionale, se vad mai ales la
americani, care practicau o adevărată
“cosmetică» a produselor greu vandabile
BAUHAUS
” menirea designului nu este aceea de
a impulsiona vânzarea produselor de
proastă ori mediocră calitate,
practicându-se <<înfrumuseţarea>>
formei lor; ca factor de progres,
designul trebuie să contribuie,
dimpotrivă, la îmbunătăţirea calităţii
funcţionale şi estetice a obiectului
util, pe linia celor mai recente
achiziţii ale ştiinţei şi tehnicii ” .
 Etapa consumistă se consacră ca diversitate şi
amploare după anul 1950 şi manifestările
specifice apar ca semnificative până spre
începutul deceniului opt.
 poartă pecetea progresului tehnic rapid din care
secolul al XX-lea îşi face un titlu de mândrie. De
ex., uzura morală a obiectului funcţional fabricat
începe să se reducă vertiginos şi, ca atare,
producătorul este nevoit să se orienteze după
timpul real de afirmare a fiecărui produs
industrial.
 bunăstarea materială pe care o cunosc
ţările dezvoltate economic a făcut, ca din
ce în ce mai multe persoane să-şi permită,
fără prea multe eforturi, consumul
produselor si serviciilor “moderne”, “la
moda”.
 este perioada în care firmele se întrec în a
lansa pe piaţă serii de produse, unele mai
spectaculoase decât altele
 Etapa echilibrată
 Criza energetică şi multe alte perturbaţii, au
afectat direct industria bunurilor de consum,
determinând o reconsiderare totală a obiectului
funcţional fabricat.
 Asistăm astăzi la declinul ambiţiilor consumiste,
fără a se recurge la soluţii estetice ce nu se
legitimează din perspectiva functionalitatii.
 Se urmăreşte obţinerea unor produse cu o
“viaţă » cât mai lungă, care să corespundă optim
propriului lor scop, necesitând, atât pentru
realizare, cât şi pentru întreţinere sau
funcţionare, consumuri foarte mici.