Curs 1 Chimie

• Prof.dr. ing Daniela IONITA

 Fisa disciplinei
Curs Metode de predare Obs/nr.ore
1. Termodinamica chimica: Principiile termodinamicii. 2h
2. Termodinamica chimica: Legile termochimiei. Viteza de reactie. 2h
3. Cinetica chimica: Energie de activare. Cinetica reactiior de ardere 2h
4. Cinetica chimica: Reactii in lant, fotochimice si radiochimice. 2h
5. Echilibrul chimic 2h
6. Electrochimie: Electroliti-disociere si conductivitate. Predarea cursurilor se 2h
7. Electrochimie: Proces de electrod. Potential de electrod. face online cu utilizarea 2h
calculatorului
8. Electrochimie: Pile electrice reversibile, ireversibile, pile de combustie. Surse electrochimice de putere: pile   2h
primare Studenţii primesc
9. Electrochimie: Pile secundare (acumulatori). Celule de electroliza. Electrotehnologii. Polarizare in materialele în format 2h
dispozitive electrochimice electronic  
  4h
10. Coroziunea metalelor si aliajelor: Termodinamica si cinetica coroziunii chimice si electrochimice. Potential
de coroziune. Pasivarea metalelor.
11. Coroziunea metalelor si aliajelor: Forme ale coroziunii: decarburarea otelurilor, fragilizarea cu hidrogen a 4h
cuprului, coroziune galvanica, coroziune localizata, etc
12. Metode de protectie impotriva coroziunii: Protectia impotriva coroziunii: metode electrochimice, straturi 2h
de acoperire, conditionarea mediului coroziv.
Bibliografie
1.P.W. Atkins, Tratat de Chimie Fizica, Ed. Agir, 2005.
2.B. Popescu, D. Ionita Chimie generala, Ed. Matrix 2005.
3. B. Popescu, I. Demetrescu: Chimie Generala, Ed Bren 1999.
4. E.Jurconi, B.Popescu, C.Nicolescu, D.Ionescu, Probleme de Chimie generala, Ed.Printech 2000.
5. M. Mîndroiu, C. Pîrvu, R. Popescu, Chimie Generală Experimentală, Ed. Politehnica Press, 179 pag., 2009.
 
Laborator/lucrari practice/proiect Metode de predare Observaţii
     
Reguli de tehnica securitatii muncii in laboratorul de Chimie. Prezentare laborator. Notiuni 2h
generale de chimie si tratamentul statistic al datelor
Determinarea entalpiei de neutralizare . Determinarea entalpiei de dizolvare. 2h
2h
Determinarea ordinului partial de reactie si a constantei de viteza a unei reactii chimice 2h
Energia de activare a reactiilor chimice 2h
Echilibrul chimice. Principiul lui Le Chatelier 2h
Conductivitatea electrica a electrolitilor 2h
Studenţii primesc
Potential normal de electrod. Dependenta t.e.m. a unei pile galvanice de concentratie a materialele în format 2h
solutiei de electrolit electronic  
Electrotehnologii: electrodepunerea 2h
Potential de coroziune 2h
Coroziune galvanica 2h
Dependenta vitezei de coroziune de pH-ul mediului coroziv 2h

2h
Protectie catodica cu anozi de sacrificiu
2h
Protectie catodica cu sursa exterioara de curent   2h
  2h
Bibliografie
1. G. T. Tihan, N. Badea, M. D. Ioniţă, ”Aplicaţii de laborator şi probleme de chimie pentru facultăţile de profil mecanic”, Ed.
Politehnica Press, 2009.
Evaluare
Pondere din
Tip activitate Criterii de evaluare Metode de evaluare
nota finală
3 subiecte scrise (3x 8.333 puncte)
- cunoştinţe pentru nota 5: minim 12.5 p obţinute Examen oral 40 %
-cunoştinţe pentru nota 10; 25 p obţinute
Curs prezenţa activa curs - 10 %

Examen partial 20 %

Examinare in cadrul sedintelor de laborator

- cunoştinţe pentru nota 5: minim 12.5 p obţinute Evaluare orala
Laborator/lucrări practice/proiect - cunoştinţe pentru nota 10: 25p obţinute 30 %

Standard minim de performanţă

 
Rezolvarea corectă a unor calcule şi probleme de complexitate medie aferente disciplinelor fundamentale (matematică, fizică etc.) în cadrul unor sarcini specifice ingineriei industriale.
TERMODINAMICA CHIMICA
 CONCENTRATII

Solutia este un amestec omogen constituit din doua sau mai multe componente care formeaza o singura
faza. Se numeste faza o portiune omogena dintr-un sistem despartita de celalate parti prin suprafete sau
granite, in dreptul carora are loc o variatie brusca a proprietatilor fizice. Prin component se intelege o
anumita specie moleculara, adica o anumita substanta.

Pot exista solutii gazoase, lichide si solide.

Partile componente ale unei solutii sunt:

Solventul (dizolvantul) – component care dizolva si care se gaseste in cantitate mai mare
Solvatul (dizolvatul sau solutul) – component care se dizolva si care se gaseste in cantitate mai mica

CONCENTRATIA PROCENTUALA – indica numarul de parti de substanta dizolvata in 100 parti de

solutie. Dupa cum partile sunt masurate in unitati de masa sau de volum, procentele de pot exprima
astfel:
>procente de masa – reprezinta cantitatea de substanta dizolvata, exprimata in grame din 100 grame
de solutie (exemplu: o solutie de NaCl 3% inseamna ca 100 g solutie contin 3 g NaCl)

md
C 100 [%] Unde: C = concentratia procentuala de masa [%]
ms md = masa solvatului (g)
ms = masa de solutie (g)
ms = md + msolv msolv = masa de solvent (g)
 >procente de volum
Vd
C 100 [%] Vs = Vd + Vsolv
Vs

CONCENTRATIA MOLARA (molariatea) – se noteaza cu CM si reprezinta numarul de molecule –

gram (moli) de substanta dizolvata la 1 litru de solutie. Astfel, o solutie 1 M are molaritatea m = 1,
adica 1 mol de substanta este dizolvata intr-un litru de solutie

n md Unde: CM = concentratia molara [mol/L]

CM  
V M V V = volumul solutiei (L)
md = masa solvatului (g)
M = masa moleculara a solvatului (g/mol)

CONCENTRATIA NORMALA – se noteaza cu CN si reprezinta numarul de echivalenti –gram de

substanta dizolvata la 1 litru de solutie.

md
CN  (eq / L) Unde: CN = concentratia normala [eq/L]
E g V V = volumul solutiei (L)
md = masa solvatului (g)
Calculul echivalentului-gram

1. Echivalentul gram al unui element chimic – este dat de raportul dintre masa atomica (A) si
valenta

Ex: Na; Eq = 23/1 = 23

Al; Eq = 27/3 = 9

2. Echivalentul-gram al unui acid – raportul dintre masa moleculara si numarul de atomi de

hidrogen ionizabili din molecula

Ex: H2SO4; Eq = MH2SO4/2 = 98/2 = 49

CH3COOH Eq = Mac. acetic/1 = 60/1 = 60

3. Echivalentul-gram al unei baze – raportul dintre masa moleculara si numarul de grupe OH

din molecula respectiva

Ex: Fe(OH)3 Eq = MFe(OH)3 / 3 = 107/3 = 35,6

4. Echivalentul-gram al unei sari – raportul dintre masa moleculara si numarul atomilor de

metal din molecula inmultit cu valenta metalului

Ex: Al2(SO4)3 Eq = M/2*3 = 342/6 = 57

CONCENTRATIA MOLALA (molalitatea) – moli de solute la 1000 g de solvent

md 1000
a (eq / L)
M  msolv
Obiectul de studiu al termodinamii chimice: termodinamica chimica fenomelogica se ocupa cu
sistematizarea si generalizarea rezultatelor experimentale, prin incadrarea lor intr-un numar restrans
de legi, reguli si principii.
Cu ajutorul termodinamicii fenomelogice se studiaza:
>efectele termice ce insotesc transformarile chimice
>cantitatea de lucru mecanic, de volum util, care apare in cursul desfasurarii unui proces
termodinamic ce include si o reactie chimica
>legile care descriu procesele de trecere a energiei dintr-o forma in alta
>posibilitatea, sensul si limitele desfasurarii proceselor chimice naturale si industriale
>aprecierea starii de organizare sau dezordine a sistemelor termodinamice studiate
>starea de echilibru termic si chimic al sistemelor in urma transformarilor fizico-chimice
>stabilirea conditiilor de control si dirijare necesarea atingerii unui echilibru dorit.

Sisteme termodinamice. Marimi termodinamice

>Sistem termodinamic – acea regiune din univers, de dimensiuni macroscopice, izolata real sau
imaginar pentru a fi studiata. Sistemul termodinamic este constituit din corpuri (de ex. substante
chimice) sau din ansambluri de corpuri care se gasesc in interactiune. Deci, un corp sau un
ansamblu de corpuri care se delimiteaza conventional de mediul inconjurator formeaza un sistem
termodinamic.
>Sisteme deschise sau neizolate- acele sisteme termodinamice care schimba energie si masa cu
mediul exterior
>Sisteme inchise sau sisteme izolate – acele sisteme care nu schimba energie si masa cu mediul
exterior
>Sistem adiabatic- sistemul care nu schimba caldura cu mediul exterior
>Sistem omogen – sistemul care are aceleasi proprietati in toate punctele sale
>Sistem eterogen - sistemul in care proprietatile variaza in diferite puncte ale sale
> Faza – domeniul omogen al unui sitem, limitat de suprafetele la care are loc variatia discontinua a
proprietatilor
>Starea sistemului termodinamic – este definita ca totalitatea proprietatilor fizice si chimice ce
caracterizeaza sistemul la un moment dat (de ex. Volumul, masa, compozitia chimica, densitatea,
presiunea, temperatura, indicele de refractie etc.)
>Starea de echilibru termodinamic al unui sistem izolat se caracterizeaza prin faptul ca toate punctele
sistemului au aceeasi compozitie chimica si nu se modifica in timp. Prin starea de neechilibru
termodinamic invariabilitatea proprietatilor fizice si chimice este mentinuta prin schimburi de masa si
energie cu mediul exterior, deci sistemul este neizolat.
>Proprietatile unui sistem se exprima prin marimi intensive (marimi independente de cantitatea de
substanta din sistem; ex.: presiunea, temperatura) si marimi extensive (marimi dependente de cantitatea
de substanta din sistem; ex.: volum, masa, energie interna, etc.)
Marimile extensive pot fi raportate la cantitatea de substanta, in acest caz numindu-se marimi specifice,
sau la numarul de moli cand se numesc marimi molare.

Procesul termodinamic. Modificarea starii unui sistem termodinamic, determinata de variatia unui sau a
mai multor parametri de stare se numeste proces termodinamic. Procesele in urma carora are loc
transformarea unor substante (compusi chimici) in alte substante poarta denumirea de procese chimice
sau reactii chimice.

In functie de drumul parcurs de sistem (succesiunea starilor intermediare) procesul termodinamic poate fi
reversibil sau ireversibil. Procesele reversibile sunt procesele termodinamice prin care sistemul trece
spontan de la starea initiala la cea finala si invers prin aceeasi succesiune de stari intermediare fara ca in
mediul exterior sa se produca vreo schimbare. Procesele ireversibile sunt procesele in care sistemul nu
poate fi readus din starea finala in starea initiala pe aceeasi cale, prin aceleasi succesiuni de stari
intermediare.
 PRINCIPIILE TERMODINAMICII

PRINCIPIUL ZERO AL TERMODINAMICII- se ocupa de echilibrul termic al sistemelor termodinamice.

Parametrul cel mai important al termodinamicii este temperatura.
Principiul zero-doua sau mai multe corpuri izolate diatermic sunt in echilibru termic daca au temperaturi
egale => postuleaza existenta unui parametru de stare numit temperatura T.

Termometru Termostat

La contactul termic dintre doua sisteme care difera prin masa lor, corpul mare numit termostat isi mentine
proprietatile neschimbate; pe cand proprietatile corpului mic, numit termometru, variaza sensibil. Variatia
unei proprietati a corpului ales ca termometru, in functie de temperatura, serveste pentru masurarea
cantitativa a temperaturii.

Temperatura unui corp se poate exprima in grade Celsius notata cu t (oC), in grade Kelvin notata cu T si in
grade Farenheit notat cu oF

T = t + 273,15; oF = (9/5)t + 32
PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII – este aplicat la studiul efectelor termice ce insotesc procesele
chimice

In cursul proceselor termodinamice sistemul schimba energie cu mediul exterior sub forma de lucru
mecanic L, sau sub forma de caldura Q.

Cand un sistem actioneaza impotriva unei forte externe, el efectueaza un lucru mecanic L egal cu:

l2
unde: F = forță constantă care își deplasează
L   Fdl punctul de aplicație după un segment de dreaptă
l1 l si l1, l2 poziția inițială și finală a deplasării

F = P ∙ S; P = presiunea; S = suprafata

l2 V2 V2

 P  S dl   P dV  L   P dV
l1 V1 V1
(1)

Lucrul mecanic efectuat de sistem asupra mediului exterior se noteaza cu semnul (+); iar cel
primit de la mediul exterior se noteaza cu semnul (-). Caldura cedata mediului exterior se
! considera negativa (procese exoterme), iar cea primita de la mediul exterior se
considera pozitiva (procese endoterme)
Principiul I – O transformare termodinamica are loc astfel incat energia nu se pierde, nu
se creeaza ci numai se transforma in proportii strict echivalente – legea conservarii
energiei care are drept consecinta legea echivalentei

Principiul I – este imposibil de creat un perpetum mobile de speta I, adica o masina care
sa produca energie din nimic

Diferite forme de energie se transforma una in alta in proportii riguros echivalente. Raportul de echivalenta
intre lucrul mecanic si caldura a fost stabilit de Joule:

L1 L2
  const  4,18 J / cal  legea echivalentei (2)
Q1 Q 2

O formulare matematica foarte utilizata a principiului intai poate fi data cu ajutorul notiunii de energie
interna (U) care arata ca variatia energiei interne ΔU este data de suma algebrica a caldurii Q si lucrului
mecanic L schimbat de sistem cu mediul inconjurator

ΔU = Q – L (3)

Variatia energiei interne nu depinde de calea pe care se realizeaza procesul, ci numai de starile initiala si
finala a sistemului.

Pentru un proces elementar: dU = δQ – δL (4)

In multe procese chimice lucrul mecanic se efectueaza numai impotriva presiunii exterioare, adica este
un lucru de volum. In acest caz relatia (4) devine:

dU = δQ – PdV (5)
Procesele termodinamice care au loc la volum constant se numesc procese izocore. Pentru aceste
procese variatia de volum ΔV = 0. Din relatia principiului I se obtine: Q v = ΔU, deci, la volum constant
efectul termic ce insoteste procesul termodinamic Q v este egal cu variatia energiei interne ΔU.

Procesele termodinamice care au loc la presiune constanta se numesc procese izobare:

δQp = dU + pdV (6)

Lucrul mecanic la procesele izobare este:

2
Lmax   pdV  p(V2  V1 )  pV (7)
1

Pentru o tratare mai convenabila a proceselor izobare s-a introdus functia termodinamica de stare,
entalpia H definita astfel:

H = U + PV (8)

Entalpia se defineste ca suma intre energia interna si lucrul mecanic efectuat de sistem pentru a ocupa
volumul V. Efectul termic pentru procese ce au loc la presiune constanta se calculeaza astfel:

Qp = ΔUp + PdVp = (U2 – pV2) - (U1 – pV1) = H2 – H1 = ΔH (9)

La procesele izobare schimbul de caldura Q p este egal cu variatia de entalpie ΔH

δQ = dH – VdP – pdV + pdV = dH – Vdp (10)

δQ = dH – Vdp - expresia matematica a principiului I al termodinamicii in functie de entalpie

Entalpia H ca si energia interna U, este o functie de de stare, o proprietate extensiva a substantelor
reactante care nu poate fi determinata experimental direct. Ceea ce se masoara este ΔH diferenta
dintre starea finala H2 si starea initiala H1 a unui sistem ce sufera un proces fizic sau chimic:

ΔH = H2 - H1

Forma generala a unei ecuatii chimice este:

ν1A1 + ν2A2 + ν3A3 +…… νiAi ν1'A1' + ν2'A2' + ν3'A3' +…… νi'Ai'

unde: A1, A2, ….Ai reprezinta reactantii

A1', A2', ….Ai' reprezinta produsii de reactie
ν1, ν2, ν3 ….. νi si ν1', ν2', ν3‘….. νi' sunt coeficientii stoechiometrici ai reactantilor si
produsilor de reactie

Exemplu:

2HCl + Ca(OH)2 => CaCl2 + 2H2O coeficientii de reactie ai reactantilor sunt 2 si 1, iar pentru produsii
de reactie sunt 1 si 2

Pentru reactii chimice variatia entalpiei de reactie este de forma:

Q p  H   i' H i'   i H i (11)

in care Hi si Hi' sunt entalpiile de formare ale reactantilor si respectiv ale produsilor de reactie
exprimate in unitati de energie J/mol sau cal/mol.
In reactiile chimice izobare endoterme, caldura data sistemului este folosita pentru cresterea entalpiei lui,
astfel ca sistemul, dupa producerea reactiei chimice, poseda o entalpie ΔH>0;

 H   H
i
'
i
'
i i 0 mai mare decat inainte de a se desfasura reactia chimica

In reactiile chimice izobare exoterme, caldura care este cedata provine din micsorarea entalpiei
sistemului, care dupa o reactie dispune de o entalpie mai mica ΔH<0;

 H   H
i
'
i
'
i i 0

Intre caldura de reactie la volum constant Q v si cea la presiune constanta Qp exista urmatoarea
relatie ce rezulta din expresia matematica a principiului I al termodinamicii:

Q = ΔU + pΔV ceea ce conduce la relatia: Qp = Qv + pΔV sau ΔH = ΔU + pdV (12)

Din relatia (12) rezulta ca in reactiile chimice in care participa substante solide sau lichide variatia de
volum este foarte mica => pΔV poate fi neglijat si deci:

Qp = Qv sau ΔH = ΔU (13)

La reactiile chimice dintre reactanti in stare gazoasa, cele doua efecte termice sunt diferite numai
in cazul proceselor insotite de o variatie mare a volumului sistemului. In aceste reactii cele doua
efecte termice se pot calcula pornind de la ecuatia de stare a gazelor perfecte:

pV = nRT iar pentru o variatie a numarului de moli pΔV = ΔnRT si inlocuind in relatiile anterioare
se obtine:

Qp = Qv + ΔnRT (14)
 ΔH = ΔU + ΔnRT (15)

unde: Δn reprezinta variatia numarului de moli de gaz in cursul reactiei chimice si este egala cu
diferenta dintre numarul de moli ai produsilor de reactie ν1', ν2’…. νi', si numarul de moli de reactant ν1,
ν2‘…. νi
n   i'   i (16)

Dupa variatia numarului de moli de gaz din reactie si cunoscand ca 1 mol de orice gaz ocupa un
volum de 22,4 L se poate aprecia relatia dintre entalpie si energia interna:

a)Δn > 0: ΔH > ΔU

b)Δn < 0: ΔH < ΔU
c)Δn = 0: ΔH = ΔU

Daca reactia este eterogena, la calcularea lucrului mecanic, ΔnRT, se ia in consideratie numai variatia
numarului de moli ai substantelor gazoase:

Exemplu: CO2(g) + C(s) 2CO(g) Δn = 2-1 = 1

Pentru reactii chimice in care Δn > 0; ΔH > ΔU

Exemplu: 2CH4(g) C2H2(g) + 3H2(g) Δn = (1+3)-2 = 2

Pentru reactii chimice in care Δn < 0; ΔH < ΔU

Exemplu: CO(g) + 1/2O2(g) CO2(g) Δn = 1 - (1+0,5) = - 0,5

Δn = 0: ΔH = ΔU

Exemplu: H + Cl 2HCl Δn = 2 - (1+1) = 0