• Caracteristica

toxicanţilor chimici ce se
conţin în produse pentru
dezinfecţie
 SCOPUL:

• Constă în cunoaşterea
impactului negativ a toxicanţilor
chimici ce se conţin în produsele
pentru dezinfecție
 Definiții
• Dezinfectarea – procesul de îndepartare a microorganismelor
producatoare de boli. În procesul de dezinfecție, sporii bacteriilor nu sunt
distruși. Dezinfectanții sunt utilizați pe obiecte statice, spre deosebire de
antiseptice, folosite pe țesuturi vii. Dezinfecția implică, de obicei,
chimicale, temperaturi ridicate sau lumina ultravioletă. Natura
dezinfecției chimice depinde de tipul produsului utilizat. 
• Dezinfectantele sunt substanțe antimicrobiane care fie distrug toate
microorganismele dăunătoare de pe un material, fie le aduc la un nivel
sigur. Foarte puține dezinfectante sunt capabile să sterilizeze materialul
pe care sunt aplicate, dar acest lucru depinde și de modul cum sunt
aplicate dezinfectantele.
• Proprietățile dezinfectantului.Dezinfectantul perfect ar trebui să
sterilizeze perfect materialul pe care este aplicat, fără a provoca daune
organismului infestat sau mediului, să fie ieftin și non-coroziv. Din
păcate, dezinfectantul ideal încă nu există, acestea putând fi prin natura
lor chiar mortale. Dezinfectantele fabricate pentru folosiință în gospodărie
au de obicei o substanță în plus: bitrexul, o substanță amară care să
descurajeze pe cei care încearcă să ingereze dezinfectantul.
 Clasificarea dezinfectantilor :
Dezinfectant Bacterii Spori Fungi Virusuri Utilizare

Oxidante:
Acid peracetic bactericid sporocid fungicid viricid Suprafețe, Instrumente

Suprafețe, Instrumente, Apă, Piele,
Peroxid (apă oxigenată) bactericid lent sporocid fungicid viricid
Mucoasă

Hipoclorit de sodiu bactericid sporocid fungicid viricid Suprafețe, Instrumente, Apă

Clor, Bioxid de bactericid lent sporocid fungicid viricid Apă, Instrumente; Ozon: Camioane

clor; Ozon

Suprafețe, Apă, Instrumente, Piele,

Cloramin T bactericid sporocid fungicid viricid
Mucoasă

Iod bactericid lent sporocid fungicid viricid Piele, Mucoasă

Alti dezinfectanti:

Aldehide bactericid sporocid fungicid viricid Suprafețe, Instrumente

Suprafețe, Instrumente, ,
Oxid de etilen bactericid n-are efect fungicid viricid Medicamente, Alimente
termostabile

Piele, Mucoasă, Suprafețe,

Alcooli bactericid n-are efect fungicid in parte viricid Instrumente

Piele, Mucoasă, Suprafețe,

Fenoli bactericid / bakteriostatic n-are efect fungicid viricid (variabil)
Instrumente

Substanțe cu azot bactericid (limitat la gram-negativi) n-are efect fungistatic viricid Piele, Mucoasă
(ex.Amoniu quaternar)

Detergenți bactericid (variabil) n-are efect fungistatic n-are efect Piele, Mucoasă

Clorhexidin bakteriostatic n-are efect fungistatic virostatic Piele, Mucoasă

 Acid peracetic 
Acidul peracetic (C2H4O3 ) este un amestec de acid acetic (CH3
COOH) și peroxid de hidrogen (H2O2) într-o soluție apoasă. Este
un lichid luminos, incolor, care are un miros de străpungere și o
valoare scăzută a pH-ului (2,8). Acidul peracetic este produs
printr-o reacție între peroxidul de hidrogen și acidul acetic: 
 Care sunt aplicațiile acidului peracetic? 
• Acidul peracetic este utilizat în principal în
industria alimentară, unde se aplică ca agent
de curățare și ca dezinfectant . De la începutul anilor
1950, acidul acetic a fost aplicat pentru îndepărtarea
bacteriilor și a ciupercilor din fructe și legume. De
asemenea, a fost utilizat pentru dezinfectarea apei
de clătire reciclată pentru produsele alimentare. 
În prezent, acidul peracetic se aplică pentru
dezinfecția consumabilelor medicale și pentru a
preveni formarea de pelicule bio în industriile
celulozei. Poate fi aplicat în timpul purificării apei ca
dezinfectant și pentru dezinfecția plumătoare. 
 Efectele negative a
acidului peracetic
Expunerea la acidul peracetic poate
provoca:
 iritarea pielii, a ochilor și a sistemului
respirator
leziuni pulmonare permanente
astm bronsic.
 Hipocloritul de sodiu
Domenii principale de utilizare:
• ca agent de înălbire în industria textilă și
industria hârtiei și celulozei;
• ca agent de oxidare în industria chimică;
• tratarea apei; x ca dezinfectant în gospodărie;
• în industria textila la producția de fibre din
vâscoza și mătase
 Care sunt pericolele
clorului
Este suficient să te uiți pe etichetă ca să afli că
hipocloritul de sodiu este un produs toxic și
coroziv, care provoacă arsuri ale pielii și ale
cărui emanații gazoase dau dureri de cap și
amețeli. Lezează nu numai pielea, ci și
mucoasele căilor respiratorii, precum și ochii.
Duce la degajarea gazelor
toxice
Asociat cu alte produse, hipocloritul de sodiu este chiar și mai
periculos. Amestecat cu oțet alb, hipocloritul duce la emanații de
gaze extrem de toxice, iritante pentru ochi și pentru căile
respiratorii. Hipocloritul asociat cu orice tip de acid duce la
degajarea gazelor toxice – de aceea nu se toarnă clor în vasul de
toaletă. Asociat cu urina in vasul de toaletă, clorul are efect nefast
 copiii
• Un studiu științific publicat într-o revistă
americană arată că utilizarea de hipoclorit în
gospodărie favorizează apariția de infecții
respiratorii la copiii cu vârste între 6 și 12 ani. Se
consideră că frecvența utilizării hipocloritului în
scopuri domestice, în țările europene, este deja o
problemă de sănătate publică. În plus,
hipocloritul ajuns în apă, aer și sol duce la
formarea de compuși persistenți, toxici.
 Măsuri de prim ajutor în
caz de inhalare:
• Inhalarea de aerosoli determină iritarea
tractului respirator ducând la tuse, dificultăți în
respirație, stomatită, edem pulmonar. Scoateți
persoana expusă la aer curat. Dacă aceasta nu
respiră, i se va acorda respiraĠie artificialăúi
asistență medicală de urgență. Dacă victima
prezintă tulburări de respirație este necesar
oxigen suplimentar. reutilizare.
 Cloraminele

• Cele mai cunoscute cloramine

folosite în dezinfecţie sunt
cloraminele organice, cum ar fi:
cloramina B şi cloramina T.
• Se prezintă sub formă de pulberi albe
cristaline, sau sub formă de
comprimate
 Cloramina-T
• Ca un compus , conține clor activ și poate fi
comparat cu hipocloritul de sodiu clorurat . 
• Cloramina-T este ușor bazică (pH de obicei
8,5). În apă, se rupe până la
hipocloritul dezinfectant. 
• Acesta poate fi folosit ca sursă de clor
electrofil în sinteza organică.
 Toxicitatea Cloraminelor
• Efectul expunerii pe termen scurt:
• irită tractul respirator.
• Inhalarea vaporilor poate cauza reacţii de tip
astmatiform.
Atenţie! Persoanele cu afecţiuni astmatice nu
trebuie să vină în contact cu cloraminele.
 
 Efecte acute potențiale asupra sănătății:
• Foarte periculos în caz de ingestie. Periculos
în cazul contactului cu pielea (iritant), a
contactului cu ochii (iritant), a inhalării. 
Efecte posibile pentru sănătatea cronică:
. Substanța este toxică pentru plămâni,
mucoase. Repetat sau prelungit
• Expunerea la substanță poate produce leziuni
ale organelor țintă
 Oxid de etilenă
• Oxidul de etilenă, denumit de asemenea
și oxid de etenă sau oxiran, e un 
compus organic cu formula chimică
C2H4O. E un eter ciclic. Oxidul de etilenă
e un gaz inflamabil incolor la temperatura
camerei, cu un miros ușor dulce
 Fenolii
• Fenolul a fost prima substanţă întrebuinţată în dezinfecţie.
Actualmente nu se mai utilizează ca atare, ci sub forma de derivaţi
fenolici, care au proprietăţi antibacteriene superioare fenolului.
• În comparaţie cu alte substanţe dezinfectante, fenolii sunt mai
ieftini şi stabili în soluţie. Pentru a le creşte solubilitatea în apă se
aditivează cu un detergent sau un săpun compatibil. Prezenţa
materialului organic nu influenţează activitatea biocidă. Deoarece
au activitate virulicidă slabă sau nulă, ştiut fiind că pentru un
dezinfectant este importantă prezenţa activităţii virulicide
(îndeosebi împotriva virusurilor transmise prin sânge: virusurile
hepatitice B, C, virusul imuno-deficienţei umane - HIV, etc.),
dezinfectantele pe bază de fenol au o utilizare din ce în ce mai
limitată.
 Folosirea fenolilor este limitată doar pentru

dezinfecţia mediului (suprafeţe, aer).

• NU este recomandată utilizarea lor pentru dezinfecţia instrumentarului,
datorită corozivităţii şi nici utilizarea ca antiseptice, datorită toxicităţii.
• NU este recomandată utilizarea fenolilor în ariile de preparare a
mâncării, în ariile de cazare a bolnavilor, pentru dezinfecţia
echipamentelor care vin în contact cu mucoasele, precum şi în secţiile
de pediatrie şi nou-născuţi.
• Este un iritant puternic pentru piele.
• Este un iritant puternic pentru ochi.
• Inhalarea sub formă de vapori, în doze cronice, duce la iritarea căilor
respiratorii şi determină scleroza vaselor sanguine.
• În caz de ingestie, produce efecte caustice asupra tubului digestiv,
tulburări neurologice, cardiovasculare, hepatice, renale.
• Doza letală pentru om este de 10 g fenol.
 ALDEHIDE
Aldehidele sunt utilizate în mediul spitalicesc pentru dezinfecţia
de nivel înalt şi ca sterilizante.
• 1. Formaldehida se utilizează ca dezinfectant şi sterilizant, în
ambele forme: lichidă şi gazoasă.
• Formaldehida este agentul antimicrobian cu cel mai larg
spectru de acţiune biocidă: bactericid, tuberculocid, fungicid,
virulicid şi sporicid. Prezenţa materialului organic nu
influenţează activitatea biocidă.
• Formaldehida se poate folosi în spitale pentru dezinfecţia
suprafeţelor, instrumentarului chirurgical, lenjeriei, excreţiilor
şi la formolizarea încăperilor.
• Glutaraldehida este utilizată pe scară
largă în unităţile sanitare, ca dezinfectant de
nivel înalt şi ca sterilizant chimic, sub forma
de soluţii apoase.
• Ca dezinfectant de nivel înalt se foloseşte
pentru echipamentul medical
termosensibil, cum ar fi: endoscoape
flexibile, echipament de terapie
respiratorie, dializoare, echipament de
anestezie.
 Toxicitatea
glutaraldehidei
• Contactul cu pielea:. Singurul efect semnalat în caz
de expunere repetată este apariţia eczemelor alergice.
Determină sensibilizarea pielii, provocând dermatita
alergică de contact.
• În caz de contact accidental cu ochii, substanţa poate
produce conjunctivită.
• . Vaporii sunt iritanţi pentru tractul respirator,
cauzând senzaţii de usturime ale nasului şi gâtului.
• Glutaraldehida are potenţial mutagen, cancerigen,
teratogen.
 Concluzii
• Cele mai cunoscute cloramine folosite în dezinfecţie sunt
cloraminele organice, cum ar fi: cloramina B şi cloramina T. Se
prezintă sub formă de pulberi albe cristaline, sau sub formă de
comprimate
• Fenolul a fost prima substanţă întrebuinţată în dezinfecţie.
Actualmente nu se mai utilizează ca atare, ci sub forma de derivaţi
fenolici, care au proprietăţi antibacteriene superioare fenolului
• Majoritatea produselor pentru dezinfecție au un impact negativ
asupra organismului uman și anume afecteză sistemul respirator si
alte organe a corpului;
• Clorhexidina este recomandată în antisepsie şi în dezinfecţie, dar
este folosită în special pentru dezinfecţia igienică şi chirurgicală a
mâinilor, deoarece prezintă o activitate reziduală după aplicare. Se
foloseşte şi pentru dezinfecţia preoperatorie a pielii