CURS 6

FLAMBAJUL BARELOR DREPTE

Dacă un corp se poate rezema în diferite poziţii pe o suprafaţă echilibrul este stabil dacă în urma unei deplasări mici el revine la
poziţia iniţială. De exemplu, o sferă pe o suprafaţă concavă se află în stare de echilibru stabil, deoarece la orice perturbaţie
exterioară aceasta părăseşte poziţia de echilibru dar revine în această poziţie după încetarea acţiunii exterioare.

Echilibru stabil Echilibru instabil Echilibru indiferent

O astfel de situaţie, de stabilitate sau instabilitate a echilibrului, se întâlneşte şi în cazul unei bare drepte, zvelte (subţire şi
lungă) solicitată la compresiune. Dacă forţa de compresiune este inferioară unei valori critice (F cr) bara este într-o stare de
echilibru stabil, deci forţele elastice interioare sunt în echilibru cu forţele exterioare. La o perturbaţie în sistem bara se
deformează, dar după mici oscilaţii revine la poziţia iniţială.
Experienţele arată că există o anumită valoare a forţei de compresiune, numită forţă critică de flambaj F cr , pentru care
echilibrul elastic devine instabil, adică la orice perturbaţie exterioară bara părăseşte poziţia de echilibru stabil având
deformaţii mari fără să mai revină la poziţia iniţială. De obicei deformaţiile se amplifică, putându-se ajunge la distrugerea
barei, deşi tensiunile efective induse în bară satisfac condiţia de rezistenţă fiind mai mici decât tensiunea admisibilă a
materialului barei. Se spune că bara a flambat.
Flambajul este fenomenul de pierdere a stabilităţii echilibrului elastic sub acţiunea unor forţe de compresiune care depăşesc
anumite valori critice (fenomenul de trecere al barei din poziţia de echilibru stabil în cea de echilibru instabil).

6.1 CALCULUL FORŢEI CRITICE DE FLAMBAJ. FORMULA LUI EULER.

Pentru cazul unei bare drepte solicitate la compresiune Leonard Euler a stabilit că forţa critică de flambaj F cr depinde esenţial
de modul de rezemare al barei. Euler a cercetat patru moduri de rezemare a barelor drepte, care definesc cele patru cazuri de
flambaj, şi anume:

I. Bara articulată la ambele capete; ℓ 𝑓 =ℓ

II. Bara încastrată la un capăt şi liberă la celălalt capăt; ℓ 𝑓 =2 ℓ

III. Bara încastrată la un capăt şi articulată la celălalt capăt;

ℓ 𝑓 =0 ,7 ℓ

IV. Bara încastrată la ambele capete. ℓ 𝑓 =0 ,5 ℓ

https://www.youtube.com/watch?v=jaIlEFiA9n8
https://www.youtube.com/watch?v=l_HlbF4EoJs
https://www.youtube.com/watch?v=mBHJtWbsiaA
Exemple de pierderea stabilitatii
 w

ℓ
z

Se consideră o bară dreaptă zveltă asupra căreia acţionează la compresiune tocmai forţa critică F cr.
Sub acţiunea forţei Fcr bara se deformează lateral. La o distanţă x de reazemul 1, forţa critică Fcr determină un moment
încovoietor Mi.
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate pentru acest caz conduce la:
𝑑 𝑤 𝐹 𝑐𝑟
2 2 2
𝑑 𝑤 𝑑 𝑤
𝐸𝐼 =− 𝑀 ⟹ 𝐸𝐼 =− 𝐹 𝑐𝑟 ∙𝑤 ⟹ + 𝑤=0
𝑑𝑥
2
𝑑𝑥
2
𝑑𝑥
2
𝐸𝐼
𝐹 𝑐𝑟 2
2
𝑑 𝑤 2
Notăm: 𝐸𝐼 =𝛼 ⟹ 2
+𝛼 𝑤=0
𝑑𝑥

Această ecuaţie diferenţială are soluţii de forma: 𝑤= 𝐴𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑥 +𝐵𝑐𝑜𝑠 𝛼 𝑥

Determinarea constantelor A, respectiv B, se face punând condiţiile de rezemare:
 Daca bara are o secţiune pentru care momentele de inerţie sunt diferite, flambajul se va produce întotdeauna în raport cu
axa faţă de care momentul de inerţie este minim. Aşadar:
2
𝜋 𝐸 𝐼 𝑚𝑖𝑛 Relatia lui EULER
𝐹 𝑐𝑟 = 2
ℓ 𝑓

Tensiunea critică de flambaj se obţine împărţind sarcina critică de flambaj la aria secţiunii transversale a barei:
2 2 2
𝐹 𝑐𝑟 𝜋 𝐸 𝐼 𝑚𝑖𝑛 𝜋 𝐸 ∙ 𝑖𝑚𝑖𝑛 2
𝜋 𝐸
2
𝜋 𝐸
𝜎 𝑐𝑟 = = = = =

( )
𝐴 𝐴∙ℓ𝑓
2 2
ℓ𝑓 ℓ𝑓
2
𝜆
2

𝑖𝑚𝑖𝑛
ℓ𝑓
Mărimea notată cu  se numeşte coeficient de zvelteţe sau coeficient de subţirime al barei. 𝜆=
𝑖𝑚𝑖𝑛
Când tensiunea critică σcr ≥ σp, relaţia lui Euler nu mai poate fi aplicată pentru calculul forţei critice de flambaj.

Valoarea minimă a coeficientului de zvelteţe, notat cu λ0 , pentru care 𝜋 ∙𝐸

2

formula lui Euler este valabilă, corespunde limitei inferioare a 𝜎 𝑐𝑟 = 2

𝜆
flambajului elastic. Relaţia dintre tensiunea critică şi coeficientul de 2
𝜋 𝐸 𝐼 𝑚𝑖𝑛
zvelteţe este o hiperbolă, numită hiperbola lui Euler. În funcţie de 𝐹 𝑐𝑟 = 2
valoarea acceptată pentru limita de proporţionalitate (210 MPa sau ℓ𝑓
240 MPa), pentru oţelul OL37 se poate considera λ0 = 105 sau λ0 = 100.
 6.2 DEDUCEREA SARCINII CRITICE DE FLAMBAJ LA BARA ARTICULATĂ LA UN
CAPĂT SI INCASTRATĂ LA CELĂLALT

L
z

În articulaţie datorită tendinţei de deplasare, apare şi o forţă transversală V. La distanţa x de articulaţie, momentul încovoietor este:

𝑀 =𝐹 𝑐𝑟 ∙𝑤 − 𝑉 ∙ 𝑥
Ecuaţia fibrei medii deformate pentru acest caz are forma:
2
𝑑 𝑤
𝐸𝐼 2
=− 𝑀 =− 𝐹 𝑐𝑟 ∙ 𝑤+𝑉 ∙ 𝑥
𝑑𝑥
2
𝑑 𝑤 𝑀 𝐹 𝑐𝑟 𝑉 𝑑 𝑤 𝐹 𝑐𝑟
2
𝑉
=− =− ∙ 𝑤+ ∙ 𝑥 ⟹ + ∙𝑤= ∙𝑥
𝑑𝑥
2
𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝑑𝑥
2
𝐸𝐼 𝐸𝐼

Ecuaţia de mai sus este o ecuaţie neomogenă. Partea omogenă a acesteia admite soluţia:
𝑉 în care:
𝑤= 𝐴𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑥 + 𝐵𝑐𝑜𝑠 𝛼 𝑥+ 𝑥
𝐹 𝑐𝑟
Constantele A, B, şi V se determină din condiţiile rezemare şi deformare. Astfel:
• Pentru x = 0, w = 0;
• Pentru x = L, w = 0;
• Pentru x = L,  =

Prima condiţie conduce la B = 0 şi ecuaţia capătă forma:

𝑉
𝑤= 𝐴𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑥 + 𝑥
𝐹 𝑐𝑟

𝑑𝑤 𝑉
= 𝐴𝛼 𝑐𝑜𝑠𝛼 𝑥 +
𝑑𝑥 𝐹 𝑐𝑟
Ultima condiţie aplicată la rotirea , conduce la:
𝑉 𝑉
0= 𝐴 𝛼 𝑐𝑜𝑠 𝛼 𝐿+ ⟹ 𝐴𝛼 𝑐𝑜𝑠 𝛼 𝐿=−
𝐹 𝑐𝑟 𝐹 𝑐𝑟 (1)
A doua condiţie conduce la următoarea expresie:
𝑉 𝑉
0= 𝐴𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝐿+ ∙ 𝐿⟹ 𝐴𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝐿=− ∙ 𝐿 (2)
𝐹 𝑐𝑟 𝐹 𝑐𝑟
1 4 , 49
Impărţind relaţiile (2) la (1), rezultă: 𝑡𝑔 𝛼 𝐿=𝐿→ 𝑡𝑔𝛼 𝐿=𝛼 𝐿→ 𝛼 𝐿=4 , 49 → 𝛼=
𝛼 𝐿
𝐹 𝑐𝑟
( )
2
4 , 49
2 20 ,16 𝐸𝐼
𝛼= = ⟹ 𝐹 𝑐𝑟 = 2
(20 ,16 ≅ 2 𝜋 )
𝐿 𝐸𝐼 𝐿
2
 FLAMBAJUL PLASTIC. RELAŢIA TETMAJER-IASINSKI

Pentru valori ale coeficientului de zvelteţe mai mici decât λ0, tensiunea critică de flambaj nu mai corespunde hiperbolei lui
Euler. Se pune atunci problema stabilirii unei relaţii între σcr şi λ şi pentru domeniul flambajului plastic. Pentru oţeluri,
problema stabilirii unei astfel de relaţii devine destul de complicată datorită traseului curbiliniu al diagramei caracteristice
peste limita de proporţionalitate. În acest domeniu se introduce modulul de elasticitate tangent curent.

Flambajul plastic a fost studiat de mai mulţi cercetători, care au propus diferite relaţii de calcul pentru tensiunea critică de
flambaj, relaţii stabilite mai ales pe baza cercetărilor experimentale. Pentru domeniul flambajului plastic pentru tensiunea
critică de flambaj s-au propus relaţii parabolice, eliptice, liniare. Tetmajer şi Iasinski propun până la atingerea limitei de
curgere o relaţie liniară între tensiunea critică şi coeficientul de zvelteţe ce corespunde dreptei BD:
𝜎 𝑐𝑟 =𝑎 −𝑏 𝜆
Dreapta lui Când tensiunea critică atinge valoarea limitei de curgere c,
Tetmayer-Iasinski
Compresiune simpla.

coeficientul de zvelteţe este λ1 (corespunzător punctului D).

Bara NU flambeaza

Pentru valori: λ < λ1 se consideră că bara nu mai flambează, iar

Zona calculul se face numai la compresiune.
Materialul a b c 0 1
flambajului
plastic OL37 304 1,12 - 105 60
OL 5% Ni 461 2,25 - 86 -
OL Cr Mo 980 5,3 - 55 -
Duraluminiu 372 2,14 - 50 -
Lemn 28,7 0,19 - 100 -
Fonta 776 -12 0,053 80 -
 CALCULUL LA FLAMBAJ

Se defineşte coeficientul de siguranţă la flambaj cf ca fiind raportul dintre forţa critică de flambaj Fcr şi efortul axial de
compresiune efectiv F din bară:
𝐹 Date de intrare:
𝑐 𝑓 = 𝑐𝑟 >𝑐 𝑎𝑓
𝐹 • Forta care solicita bara;
unde caf – coeficient de siguranţă admisibil la flambaj. • Lungimea barei;
• Materialul din care este confectionata bara (E);
La flambaj se pot rezolva toate cele trei tipuri de problemă: • Coeficientul de siguranta admisibil (c);
 Verificare; • Forma sectiunii barei;
 Dimensionare; • Modul de rezemare al barei;
 Determinarea încărcării capabile; • Coeficientii a si b din relatia lui Tetmayer Iasinski
pe baza coeficientului de siguranţă la flambaj.
Pentru piese de maşini, valoarea minimă a coeficientului de siguranţă admisibil la flambaj este 4.
Probleme de verificare sau de calcul al efortului capabil
Trebuie determinat efortul axial de compresiune din bară (numeric sau funcţie de sarcinile exterioare) şi forţa critică de flambaj.
Pentru a putea determina forţa critică de flambaj (are valoare numerică) trebuie stabilit domeniul de flambaj. Se calculează
coeficientul de zvelteţe λ cu relaţia , care se compară cu λ0 , respectiv λ1:
2
𝜋 𝐸 𝐼 𝑚𝑖𝑛
𝜆> 𝜆0 ⟹ 𝐹 𝑐𝑟 = 2
Sa calculez coeficientul de siguranta la flambaj
ℓ 𝑓 si sa il compar cu cel admisibil. Daca c calculat
𝜆 1< 𝜆 ≤ 𝜆0 ⟹ 𝐹 𝑐𝑟 = ( 𝑎 − 𝑏 𝜆>)c∙admisibil
𝐴 bara NU flambeaza.
 Probleme de dimensionare

La acest tip de problemă, necunoscându-se dimensiunile secţiunii transversale ale barei, nu se poate determina coeficientul de
zvelteţe , deci nici domeniul de flambaj. În această situaţie se consideră că bara flambează în domeniul elastic şi pentru forţa
critică de flambaj, se admite formula lui Euler.
𝐹 ∙ 𝑐𝑎𝑓 ∙ ℓ 2𝑓
𝐼 𝑚𝑖𝑛 =min ( 𝐼 𝑦 , 𝐼 𝑧 ) =
𝜋2 ∙ 𝐸

se determină dimensiunea secţiunii transversale a barei.

După determinarea dimensiunii secţiunii este necesar un calcul de verificare al domeniului de flambaj. Pentru aceasta se
calculează cu dimensiunea găsită, coeficientul de zvelteţe λ.
 Dacă λ ≥ λ0 dimensiunea găsită este bună (se acceptă, verificându-se domeniul de flambaj);
 Dacă λ < λ0, nu se verifică domeniul. În acest caz se calculează forţa critică de flambaj cu relaţia corespunzătoare domeniului
plastic şi apoi coeficientul de siguranţă la flambaj.
 Dacă cf > caf dimensiunea se acceptă (se verifică coeficientul de siguranţă dar nu şi domeniul de flambaj)
 Daca cf < caf dimensiunea nu se acceptă (nu se verifică nici coeficientul de siguranţă, nici domeniul). In acest caz se măreşte
dimensiunea găsită iniţial şi se parcurg toate etapele de la calculul coeficientului de zvelteţe până când c f ≥ caf.
La calculul de dimensionare la flambaj, automat dupa determinarea dimensiunii se face un calcul de
verificare.
𝐹 𝑐𝑟 𝜎 𝑐𝑟 𝜎 𝑐𝑟
𝑐𝑓= = =
𝐹 𝜎 𝐹
𝐴
 APLICATIE
Să se dimensioneze barele sistemului din figură, pentru care se cunosc: p = 24 KN/m, a 1 = 1,2 m, a2 = 1,8 m, caf = 3, E = 2,1⋅105
MPa, σcr = 310 - 1,14 λ [MPa]. Bara orizontală se consideră foarte rigidă. N 1

p N1 N2

A ↑ ∑ 𝐹 𝑉 :−24∙0.4+𝑁 1 −𝑁 2
B

Bară rigidă
↩ ∑ 𝑀 𝐴 :−24∙0,4∙0,5+𝑁 2 ∙0,8=0⟹𝑁 2=6𝑘𝑁
↩ ∑ 𝑀 𝐵:−24∙0,4∙1,3+𝑁 1 ∙0,8=0⟹𝑁 1=15,6𝑘𝑁
Cum eforturile din cele două bare sunt de compresiune rezultă că cele două bare sunt predispuse fenomenului de flambaj.
Bara 1 este articulată la un capăt şi încastrată la celălalt, iar bara 2 este articulată la ambele capete. Problema fiind de
dimensionare, nu se poate calcula coeficientul de zvelteţe λ şi ca urmare nici domeniul de flambaj. În acest caz (vezi etapele
de calcul), dimensionarea se face pentru domeniul elastic.
Lungimile de flambaj ale barelor sunt: ℓf1 = 0,707∙1200 = 848,52 mm, ℓf2 = 1800 mm.
Pentru bara 1:
Pentru bara 2:

√
3 3 2 3 2
2 𝑎∙ 𝑎 6 ∙ 10 ∙ 3 ∙1800 4 12∙ 6 ∙ 10 ∙ 3∙ 1800
𝐼 𝑚𝑖𝑛 = = ⟹ 𝑎= ≅ 21 𝑚𝑚
12 2
𝜋 ∙ 2 , 1∙ 105 2
2 ∙ 𝜋 ∙ 2 , 1∙ 105

Se verifică domeniul de flambaj.

• pentru bara 1
ℓ𝑓 1 848 , 52 848 , 52∙ 4

√
𝜆= ❑ = = =141 , 42> 𝜆0
𝑖 4 24
𝑚𝑖𝑛1
𝜋𝑑
64
2
𝜋𝑑
4

Fiind verificat domeniul de flambaj, dimensiunea rezultată din calcul este acceptată

• pentru bara 2
ℓ𝑓 2 1800 1800 1800 ∙ 2 √ 3
𝜆= = = = =296 , 92> 𝜆0

√
❑
𝑖𝑚𝑖𝑛2 𝑎4 𝑎 21
6 2 √3
2
2𝑎
Şi pentru această bară se verifică domeniul de flambaj. Se acceptă atunci dimensiunea a = 21 mm.
În calculul prezentat s-a neglijat calculul de rezistenţă al barelor. În mod normal, la început se efectuează calculul de rezistenţă
după care urmează cel de stabilitate.