ISTORIA

PETROLULUI ÎN
ROMANIA
• Peste 150 de ani de experienţă în domeniul extracţie de
petrol şi un subsol cu peste 2.000 de ani de resurse naturale
sunt cifre cu care România trebuie să se mândrească, mai
ales că țara noastră a avut prima sondă petrolieră și prima
rafinărie din lume și este prima țară care a exportat benzină.
Anul 1857 înregistra pentru România, la nivel mondial, trei mari premiere:

• Prima ţară din lume cu o producţie de petrol înregistrată oficial în

statisticile internaţionale. (The science of petroleum, 1938)
• La Lucăceşti, Bacău s-a construit prima sondă petrolieră comercială din
lume. Prima rafinărie industrială a fost construită de fraţii Mehedinţeanu la
periferia Ploieştiului, (strada Buna Vestire nr.174) cu echipament comandat
în Germania, de la compania Moltrecht.
• Primul oraş din lume, iluminat public cu petrol lampant, a fost Bucureştiul.
Începând cu 1 aprilie 1857, oraşul avea să fie iluminat cu 1000 de lămpi.
 Prima ţară din lume cu producţie de petrol înregistrată oficial

• România a fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol înregistrată oficial în
statisticile internaţionale. „The science of petroleum“ certifică în 1938, faptul că România a
fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol, în anul 1857, de 275 de tone înregistrată
în statisticile internaţionale. A fost urmată de SUA în 1859, de Italia în 1860, de Canada în
1862 şi de Rusia în 1863.

• De la cele 275 de tone înregistrate în 1857, în 1900, România înregistrează o producţie de

250.000 de tone şi ajunge la peste 1,7 milioane de tone în 1914. Saltul imens a fost dat de
funcţionarea a nu mai puţin de 104 societăţi petroliere pe teritoriul României, în 1914,
printre care unele de mare anvergură, precum Steaua Română, Româno-Americana, Vega,
Astra Română, Concordia, Creditul Minier.
 Prima sondă petrolieră din lume, în județul Bacău

• Un alt succes mondial al industriei petroliere româneşti este construcţia, în

ţara noastră, a primei sonde petroliere (pompe de petrol care forau la 150
de metri), în 1840, la Lucăceşti (județul Bacău). „Găzăriile“ foloseau o
metodă rudimentară de rafinare a petrolului asemănătoare cu cea folosită
la obţinerea ţuicii în cazane artizanale. Interesant este că, până pe la 1860,
principalii exploatatori de ţiţei fuseseră ţăranii liberi, numiţi fântânari,
băieşi sau gropari, denumiri provenind direct din îndeletnicirile lor. După
1860 însă, când exploatarea „aurului negru” a început să necesite
capitaluri tot mai importante, rolul ţăranilor a scăzut în favoarea
proprietarilor unor bogate terenuri petrolifere, de regulă în aria judeţelor
Prahova şi Dâmboviţa.
 Prima rafinărie din lume, la Ploieşti
• Cea dintâi rafinărie, dotată cu instalaţii moderne, la nivelul
epocii, a fost construită la Ploieşti, în decembrie 1856, de către
Teodor Mehedinţeanu, fapt care a dat startul distilării pe cale
industrială a ţiţeiului. În baza producţiei rafinăriei, fraţii Teodor şi
Marin Mehedinţeanu au avut posibilitatea să obţină prin licitaţie
concesiunea pe mai mulţi ani a iluminării cu gaz lampant a
Bucureştilor (1857) şi, respectiv, a Ploieştilor (1860).
 Bucureşti, primul oraş din lume luminat cu
petrol
• Bucureştiul a fost primul oraş din lume iluminat public cu petrol
lampant. Petrolul lampant produs la Ploieşti avea calităţi deosebite:
era incolor şi inodor şi ardea cu o flacară luminoasă de intesitate şi
formă constantă, fără fum şi fără să lase cenuşă sau compuşi
răşinoşi în fitil. Celelalte oferte care propuneau drept combustibil
uleiul de rapiţă sau de nucă duceau costurile la 600 de lei pe an.
Oferta de 336 de lei pentru fiecare felinar elimina orice concurentă.
Începând cu 1 aprilie 1857, Bucureştiul avea să fie iluminat cu 1000
de lămpi.
 Ploiești, capitala industriei petroliere
• După unele statistici, pe la 1870-1880 aproximativ 9/10 din industria de ţiţei se aflau în mâinile românilor, astfel că, iniţial,
industria petrolului a avut predominant un caracter naţional. Exploatatorii zăcămintelor, care au realizat frumoase capitalizări din
comercializarea cantităţilor extrase, se recrutau îndeosebi din rândul proprietarilor de perimetre petrolifere (familiile Mehedinţeanu,
Monteoru, Stănculescu, Mateescu, Grigorescu, Câmpeanu etc).
• În anul 1880, producţia de petrol a României atingea 15.900 de tone, iar statul român adoptă în 1895 o primă lege a minelor, care
deschide drumul capitalurilor străine în industria petrolieră românească şi duce la apariţia celor mai importante companii petroliere
româneşti.
• Prima companie petrolieră de anvergură a fost Steaua Romană, înfiinţată cu capital german în 1895. În 1897, compania petrolieră
construieşte la Câmpina, Prahova (zona în care Steaua Română deţinea un total de 305 hectare de câmpuri petroliere) cea mai mare
şi mai modernă rafinărie din Europa. Capacitatea de rafinare a rafinăriei Steaua Română a fost la început de 1.200 de tone pe zi.
• O altă companie importantă în industria petrolieră românească a fost Societatea Astra Română, constituită în 1910 (iniţial a fost o
modestă fabrică de petrol de la marginea Ploieştiului, fondată în 1880). Între 1910 şi 1947, Rafinăria Astra Română a aparţinut
trustului olandez Royal Dutch Shell.
• Până la începutul Primului Război Mondial se mai constituie şi companiile: Româno- Americană, ulterior Petrotel, în prezent
Lukoil Ploieşti (fondată în 1904 ca filială a companiei americane Standard Oil deţinută de magnatul J.D. Rockefeller), Vega
(înfiinţată în 1905 la Ploieşti cu capital german), Creditul Petrolifer (1905), Concordia (1907), Societatea de Petrol Franco-Română
(apare în 1905 şi este considerată cea mai mare infuzie de capital francez de pe piaţa petrolieră românească), Compania franco-
română Unirea Aquila (1906).
 Petrolul lampant, vândut de negustori
ambulanţi
• Potrivit lucrării „Petrol, politică şi cultură la Ploieşti“, un neajuns de care suferea industria de
petrol la început era faptul că fiecare firmă era nevoită să se ocupe singură de toate ramurile de
activitate, inclusiv de vânzarea produselor. Primele încercări de organizare datează din 1899
când se organizează primul cartel al rafinăriilor, care a durat doar un an. Abia în mai 1901, sub
denumirea de „Asociaţiunea petroliştilor“ se realizează un al doilea cartel (din care făceau parte
şi Vega sau Steaua Română), care a durat până în 1908, cu scopul de a asigura desfacerea
lampantului în interiorul ţării. Cartelul vindea produsele în ţară fie direct la angrosişti, la poarta
rafinăriei, prin depozitele Societăţii Steaua Română, din staţiile CFR sau prin negustori
ambulanţi.
• În mediul urban, petrolul se transporta de la depozitele angrosiştilor la particulari prin cariole
sau cu braţele (precupeţi olteni), iar la ţară se făcea în mare parte de către negustori ambulanţi. În
anul 1908, lampantul se vindea cu preţuri variind între 22-25 de bani litrul, în funcţie de cât de
îndepărtate erau localităţile. Petrolul a revoluţionat satele, prin lumina pe care a adus-o în casele
oamenilor şi prin mecanizarea muncii agricole. Mai târziu s-a adăugat combustibilul special
pentru calorifere care era un produs relativ nou, prin răspândirea încălzirii centrale la
construcţiile realizate în perioada 1933-1938, precum şi cocsul de petrol.
 Premiere şi curiozităţi
• România a fost prima ţară din lume care a exportat benzină încă din anii 1900
• În 1904 se înfiinţează prima şcoală din lume de maiştri sondori la Câmpina. Ulterior şcoala va pregăti şi maiştri rafinori. La 1914, aceştia erau deja
solicitaţi să lucreze în străinătate
• În 1934, sonda nr.1 a societăţii Creditul Minier atinge cea mai mare adâncime din ţară în zona de extracţie de la Chiţorani, Prahova (3.300m),
fiind pe locul doi în lume la o distanţă de 158 metri de sonda societăţii „General Petroleum Corporation” din California, sondă cu adâncimea
record de 3458 metri
• În 1938, sonda 13 a companiei Astra Română stabileşte un nou record naţional, de 3.644 de metri în zona de foraj de la Boldeşti, Prahova
• În 1937, România deţinea locul 7 în lume privind rezervele mondiale de petrol, după URSS, USA, Irak, Iran, Venezuela, Indiile Olandeze,
estimându-se o rezeră de 95.000.000 tone, rezultând 5,4% din rezervele mondiale
• În Primul Război Mondial, în România au fost distruse 1677 sonde, din care 1047 productive şi o cantitate de derivate de petrol de 827.000 tone.
În august 1944, rafinăriile din Ploieşti sunt bombardate de SUA în celebra operaţiune „Tidal Wave“. Misiunea s-a încheiat cu un mare eşec pentru
aviaţia americană, iar pentru români s-a soldat cu „nici o reducere a producţiei de petrol înregistrată”
• Începând din 1929 şi până în 1938, toate produsele petroliere obţinute în marile rafinării româneşti Concordia (Vega), Steaua Română, Unirea
(Orion şi Speranţa), Columbia, Creditul Minier (Brazi, Doiceşti), Prahova (Petrolul Bucureşti), Xenia, Dacia Română şi Petrol Block (Standard)
erau solicitate la export

• Între 1944 şi 1945, cantităţile imense de petrol necesare sovieticilor în ofensiva lor din Europa au ajuns să fie furnizate de România. Totul a fost
trecut în contul reparaţiilor de război pe care România trebuia să le plătească URSS-ului conform Convenţiei de Armistiţiu din 12-13 septembrie 1944. Dacă iniţial reparaţiile au fost fixate la 300 de milioane de dolari,în realitate ele au ajuns să
fie aproximativ 2 miliarde de dolari
 Bibliografie
• Gheorghe Buzatu, O istorie a petrolului românesc, ed. a II a, Ed. Casa
Editorială Demiurg, Iaşi, 2009
• Academia Română, Istoria Românilor, vol.IX., România în anii 1940 -
1947, Ed.Enciclopedică, Bucureşti, 2008.
• http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Steaua_Rom%C3%A2n%C4%83
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA ACORDATĂ!