DESIGN.

De la o formă naturală la un obiect util

 Definiții.
• Designul este un proces de creație interdisciplinară; o punte
de echilibru între artă, știință și tehnică. O activitate
creatoare și integratoare cu scop multiplu.

• Designul a aparut ca și consecință a dezvoltării societății,

arhitecturii și proceselor industriale, cu această nevoie ca
obiectul cu utilitate practică să fie și estetic.

• “ Forma unei case sau a unui scaun trebuie să fie

determinată de structura lor si de functia pe care o
indeplinesc. “ ( Tatarkiewicz, II, p. 431).
• David Pye, stabilește în lucrarea sa, The Nature of Design, că
designul trebuie înțeles ca sistem de obiecte preponderent
funcționale, la nivelul căroara utilul fuzionează cu esteticul, în
condițiile unei forme capabile să încânte privirea. Acesta
capătă în opina sa un caracter “ democratic “ care constă în
accesibilizarea obiectelor pentru marile mase de cumpărători.

• “ Consecința ineductabilă a designului este trecerea valorii

estetice în sfera valorilor de confort. Arta încetează de a mai
fi eveniment spiritual; afiliată vieții practice, ea devine simplă
obișnuință ( … ) Prezentă cu încăpățânare în tot ce este
ambianță cotidiană, de la furculiță la afiș, de la clanță până
la decorul arhitectonic, arta eșuează în ceea ce la origine
combatea: o exasperantă plictiseală. “ ( Plesu, p. 172 – 173 )
A studia după natură înseamnă a observa și a
examina formele și culorile structurilor
vegetale, ale păsărilor, ale insectelor, ale
animalelor, ale oamenilor.
 Bibliografie

• Pleșu Andrei, Călătorie în lumea formelor, Editura Meridiane, București, 1974

• Pleșu Andrei, Ochiul și lucrurile, Editura Meridiane, București, 1986
• Tatarkiewicz Wladyslaw, Istoria esteticii, Editura Meridiane, Bucuresti, 1981.
• Sursă imagini: Google, Pinterest.