Civilizaţia Bizantină

Cadrul general de dezvoltare

 Perioada timpurie (cca.500-843)
• Iustinian (527-565) este considerfat ultimul împărat roman şi primul
împărat bizantin. El închide Şcoala Platoniciană din Atena, dând
întâietate Universităţii Teologice din Constantinopol
• Este perioada de apogeu a puterii bizantine şi extinderea maximă a
imperiului (Italia, sudul Spaniei, Africa de nord, Balcanii-inclusiv
Dobrogea, Asia Mică, Armenia)
• Din sec. al VI-lea apar atacuri ale popoarelor migratoare:
– Longobarzii iau în stăpânire Italia
– Bulgarii crează un stat
– Alte popoare slave pătrund în Balcani
– Arabii cuceresc Egiptul, Siria şi parte din Asia Mică
• Criza ideologică Iconoclastă (c.720-842/843): disputa teologică între
adepţii imaginilor în picturi sacre (iconodulii) şi adversarii acestei
idei (iconoclaştii)
Continuă apariţia de biserici ce preiau tipologii din perioada
paleocreştină, dar apar şi forme de arhitectură inovative.
Imperiul Bizantin - Justinian
 Perioada medie (843-1204)
• Perioadă de maximă stabilitate şi prosperitate
• Recucerirea unor teritorii pierdute ce a adus prestigiu imperial
şi revigorare economică
• Creşterea autorităţii bisericii, ce a devenit ecumenică prin
includerea creştinilor slavi
• 1054: ruptura între ortodoxia constantinopolitană şi
catolicismul Vaticanului - Marea Schismă
• Apar canoane de reprezentare în pictura religioasă
• Se cristalizează modele arhitecturale:
– apare tipul de biserică în cruce greacă înscrisă
– apar şcoli locale, din Balcani până în Rusia
• 1204: ocuparea Constantinopolului de către armatele
cruciadei a IV-a
1203
 Perioada târzie (1204-1453)
• După 1204 autoritatea imperială bizantină se reduce la câteva
centre (Trapezunt, Niceea, Arta), restul teritoriilor fiind ocupate
de cruciaţi
• Recucerirea de teritorii şi, în 1261, restaurarea puterii
imperiale la Constantinopol prin Mihail Paleologul, dar
• Imperiul Bizantin a fost mult mai sărac, mai puţin întins şi, în
ultimă instanţă, mai puţin capabil să se apere în faţa otomanilor
după cucerirea cruciaţilor
• Agresivitatea turcilor otomani şi cucerirea treptată a imperiului
care nu îşi revenise după asaltul cruciat
• 1453: cucerirea Constantinopolului de către Mehmed al II-lea
(1432-1481) încheie istoria de 1000 de ani a Imperiului Bizantin
• Cultura şi arhitctura bizantină supravieţuieşte în statele
independente ce se aflau sub influenţa bizantină
Împărţirea imperiului după 1204
Restaurarea puterii imperiale 1261
Expansiunea Imperiului Otoman
 Concluzii
• Moştenire culturală a Imperiului Roman reprezentată prin
tradiţii locale greco-elenistice, dar apar şi influenţe
orientale
• Relativă stabilitate pentru perioade comparativ lungi
• Două autorităţi puternice:
– imperială
– ecleziastică, caracterizată prin dogme riguroase
• Schimburi culturale datorate diferitelor etnii din imperiu,
schimb cultural accentuat de flucturaţii privind graniţele
• Unitate spirituală prin ecumenismul bisericii răsăritene
(Ecumenism: mișcare de refacere a unității universale a bisericilor
creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a
dialogului teologic. Dexonline)
 Alte periodizări

• Early Byzantine (including Iconoclasm) c. 330–843

• Middle Byzantine c. 843 – 1204
• The Fourth Crusade & Latin Empire 1204 – 1261
• Late Byzantine 1261 – 1453
• Post-Byzantine after 1453