INSTRUMENTARUL

CHIRURGICAL
 CLASIFICARE:
• Instrumente pentru tăiere
• Instrumente pentru prinderea și manevrarea țesuturilor
• Instrumente pentru expunere
• Instrumente pentru sutură
• Instrumente hibride
• Instrumente endoscopice
 INSTRUMENTE PENTRU TĂIERE
 BISTURIUL – format din mâner și lamă;
- mânerul poate fi din metal ( reutilizabil ) sau din plastic ( de unică folosință );
- lamele sunt de unică folosință, de diferite forme și mărimi;
- mânerul bisturiului are la vârf o parte specială prevăzută cu un șanț care permite
alunecarea în fanta lamei și fixarea acesteia;
- lama de bisturiu are o fantă – mai largă spre bază și mai îngustă spre vârf, partea
mai largă se folosește pentru aplicarea pe șina mânerului, iar partea mai îngustă fixează lama
pe șină;
- Înmânarea bisturiului de la o persoană la alta trebuie făcută astfel încât riscul de rănire să fie
complet eliminat  bisturiul se ține de partea superioară a mțnerului cu lama în sus, complet
vizibilă, cealalta persoană preia bisturiul apucând de partea inferioară a mânerului;
- În cursul folosirii bisturiului, acesta poate fi ținut ca un cuțit, ca un creion sau ca un pumnal;
FOARFECELE – sunt utilizate pentru tăierea țesuturilor, a firelor de sutură, a bandajelor,
dar și pentru disecția boantă ( procedeu prin care, foarfeca se introduce închisă între
planurile care trebuie separate și se scoate deschisă )
- pot fi de dimensiuni și forme diferite, de asemenea pot fi drepte, curbe sau
angulate, iar vârful poate sa fie ascuțit sau bont;
- În cursul folosirii, se ține în urmatorul fel;
• Degetul IV se introduce în inelul brațului inferior
• Cu degetul III se sprijină brațul inferior al foarfecii
• Degetul II se ține întins în lungul foarfecii, îndreptat spre articulație, asigurând precizia
mișcării
• Policele se introduce în inelul brațului inferior
- Este important ca tăierea cu foarfeca să se facă dub controlul vederii, vârful și întreaga
lungime a lamelor trebuie să fie observate pentru a nu leza alte țesuturi decât cel vizat;
- In cazul tăierii firelor după efectuarea unui nod se procedează în felul următor:
• Se aplică lamele deschise în jurul firelor
• Se lasă foarfeca în jos până în vecinătatea nodului, se răsucește foarfeca în așa fel încât să se
vadă clar nodul
• Se taie firele astfel încât firele rămase în continuarea nodului să aibă lungimea dorită
• În acest fel se evită rămânerea unor capete de ață prea lungi sau prea scurte
• Taierea nodului
• Înmânarea foarfecii de la o persoană la alta se face în felul următor:
 foarfeca se ține de vârf de către prima persoană
 a doua persoană așteaptă primirea instrumentului cu palma întinsă
 prima persoană aplică partea cu cele 2 inele în palma primitorului
Alte instrumente de tăiere sunt: dalta, osteotomul, fierăstrăul ( folosite pentru tăierea osului ),
chiureta ( folosită pentru raclarea unor țesături ), dematorul ( folosit pentru recoltarea de piele
liberă )
Instrumente pentru manevrarea țesuturilor:
PENSELE – utilizate pentru a prinde, a manevra și îndepărta țesuturile; în anumite situații
spațiile sunt prea înguste pentru mâinile chirurgului, astfel, pensele pot aplica forță, presiune
sau pot aduce în câmpul vizual anumite structuri anatomice.
- 2 tipuri: autostatice și neautostatice
 Pensa CHIRURGICALĂ– o pensă traumatică ( prevăzută cu dinți care nu lasă țesutul să
alunece dintre brațele pensei )
- se folosește pentru manevrarea de țesuturi dure ( tegument, fascii )

Pensa ANATOMICĂ - atraumatică ( fără dinți )

- este folosită pentru manevrarea țesuturilor sensibile, friabile;
• Pensa anatomică sau chirurgicală se ține cu degetele I ( pe o parte ) si II-III ( pe cealaltă
parte ), spre partea volară a mâinii – asemănător cu ținerea unui creion;
• Trecerea pensei de la o persoană la alta se face prin aplicarea instrumentului cu coada în
vârful primitorului;
• Pensele autostatice se folosesc pentru prinderea țesuturilor și au un mecanism de blocare ( de
tip cremalieră ) care le menține închise și ține țesutul prins între brațele pensei;
- au o formă asemănătoare cu foarfeca, mecanismul de blocare fiind situat lângă
inele; acestea pot fi drepte sau curbe
 cele mai utilizate pense autostatice sunt:
pensa Pean – fără dinți
pensa Kocher – cu dinți
• Alte pense asemănătoare sunt:
pensa Mosquiro – o pensă Pean, fină, de dimensiuni mici
pensa Overholt – o pensă Pean, fină, curbă, folosită la disecție sau hemostază
• Pentru fixarea câmpurilor sterile care acoperă pacientul în timpul operației se folosesc pense
autostatice speciale:
pensa Backhaus ( cu cremalieră )
pensa Doyen ( cu arc )
• Manevrarea penselor autostatice:
ținerea pensei se face la fel ca a foarfecii: degetul IV se introduce în inelul inferior,
degetul III susține pensa, degetul II se ține întins în lungul pensei pentru precizia mițcării, iar
degetul I ( jumătatea proximașă a primei falange ) se introduce în inelul superior;
închiderea unei pense autostatice se face prin apăsarea brațelor în așa fel încât dinții
mecanismului de blocare să se întrepătrundă;
deschiderea pensei se face prin împingerea divergentă a inelelor, în așa fel încât dinții
cremalierei să se îndepărteze;
 INSTRUMENTELE PENTRU
EXPUNERE ( DEPĂRTĂTOARE )
• Se folosesc pentru a îndepărta țesuturile/ organele, astfel încât în câmpul vizual să rămână
doar organele/ țesuturile asupra cărora se acționează la momentul respectiv, pentru a asigura
vizibilitatea în câmpul operator;
• Sunt de diferite forme și mărimi;
• Pentru a minimaliza trauma asupra organelor/ țesuturilor, poziția depărtătoarelor trebuie
schimbată frecvent în tmpul operației;
• Depărtătoare:
Farabeuf
Doyen
Weitlaner
• Manevrarea depărtătoarelor este una dificilă, în general tracțiunea asupra unui depărtător se
exercită în două direcții: lateral și în jos, astfel, cea mai eficientă modalitate de ținere a unui
depărtător mobil este cu degetele I și III-V ( asigurând tracțiunea spre lateral ), în timp ce
degetul II e întins de-a lungul instrumentului și asigură apăsarea în jos;
 INSTRUMENTELE PENTRU
SUTURĂ
• PORTACELE – pense speciale autostatice folosite pentru manevrarea acului în cursul
suturii, striațiile sunt în forma de X, asigurând o menținere a acului între brațe;
- 2 modele principale: portacul Mathieu si portacul Hegar
• Portacul Mathieu se ține în palmă și se deschide prin apăsarea cremalierei situată la capătul
brațelor;
• Trecerea portacului de la o persoană la alta se face prin aplicarea mânerului în palma
primitorului;
• Portacul Hegar poate fi ținut cu degetele I-IV, ca o pensă autostatică obișnuită, sau, în palmă,
ca și portacul Mathieu
• Înmânarea portacului Hegar se face precum a unei pense autostatice, având grijă ca acul sa
fie orientat corect, iar firul să rămână liber;
• ACELE – folosite pentru trecrea firelor prin țesuturi în cursul suturii;
- trebuie să fie suficient de ascuțite pentru a penetra țesutul cu minimă rezistență,
suficient de rigide încât să nu se îndoaie și suficient de flexibile încât să realizeze mișcările
dorite de chirurg;
- cel mai des folosite sunt acele curbe – HAGEDORN – datorită manevrabilității, dar
există și ace drepte, precum și alte modele;
- acele curbe au de obicei forma unui segment de cerc ( jumatate de cerc, doua
treimi, trei/ cinci optimi, etc ), dar, există și ace care au o curbură specială ( curbă compusă –
în formă de cârlig sau de J, în forma unui schiu – dar sunt rar folosite )
• Principala clasificare a acelor este in funcție de forma lor pe secțiune:
ace tăioase – pe secțiune au formă de triunghi ( uneori trapez ), ele taie țesutul atât cu
vârful cât și cu marginile tăioase
- sunt potrivite pentru țesuturile dure ( piele, aponevroze )
ace instestinale – pe secțiune au formă rotundă, taie țesutul doar cu vârful și sunt
potrivite pentru țesuturile friabile ( tract digestiv, vasele de sânge )
• Vârful acului poate fi:
ascuțit ( vârf de con/ piramidă ): vârf penetrant
rotunjit ( bont ): vârf rotund
• Firele de sutură pot fi:
sertizate – firul de sutură este fixat la ac prin metoda industrială
dublu sertizate – un fir de sutură are ace la ambele capete
nesertizate – firul de sutură se aplică manual pe ac și acum este reutilizabil, după sterilizare
• Acele cu fir sertizat au practic același diametru cu firul și sunt denumite atraumatice;
• Acele în care se introduce firul, au la nivelul ochiului un diametru mai mare, în plus la acest
nivel firul trece prin țesuturi dublat, ca urmare aceste ace fac un traumatism tisular, nu doar
cu vârful și cu muchiile, ci și cu baza – acestea sunt ace traumatice;
• Acele traumatice au de obicei un ochi inferior închis ( ca fel ca acul obișnuit de cusut ) și un
ochi superior semideschis ( în care firul se introduce prin apăsare în fanta dintre marginile
laterale )
• Pe ambalajul firelor sertizate sunt notate informațiile relevante referitoare la ac: - tipul acului
( tăios/instestinal ) și forma pe secțiune
* acestea sunt sugerate printr-un desen, ex: acele intestinale ( rotunde ) – un cerc
* pentru acele tăioase: un triunghi cu vârful în sus sau în jos ( în funcție de
forma pe secțiune ) sau un trapez pentru acele spatulate
- forma acului – sugerată printr-un desen și notată prin diviziuni ale unui cerc ( 1/2c, 1/3c,
3/8c, etc )
- lungimea acului – notată de obicei în scala USP ( United States Pharmacopeia ): - acum/
firul cu grosimea 0 = 0,35 mm
- acele/ firele mai subțiri sunt notate în forma 2-0,3-0 până la 11- 0 ( 0 la puterea
6)
- acele/firele mai groase sunt notate cu cifre de la 1 la 6 ( 6 la puterea 7 )
 INSTRUMENTE PENTRU
ELECTROCHIRURGIE
• Electrochirugia se bazează pe efectele curentului electric cu frecvență înaltă asupra
țesuturilor.
ELECTROCAUTERUL – instrument hibrid, având atât fucție de tăiere
( semnalată prin culoarea galbenă ) cât și de coagulare ( semnalată prin culoarea albastră )
2 tipuri de electrocauter: bipolar și monopolar
In cazul cauterului monopolar, curentul trece între un electrod activ ascuțit ( manevrat de
chirurg și aplicat pe țesut ) și un electrod pasiv de întoarcere ( o placă cu suprafață mare
aplicată pe pielea pacientului, în afara câmpului operator )
• În cazul cauterului bipolar, curentul trece între 2 electrozi activi – o pensă specială –
• În ultimii ani s-au introdus și alte instrumente de electrochirurgie, folosite atât pentru
hemostază cât și pentru tăiere.
 INSTRUMENTE LAPAROSCOPICE,
TORACOSCOPICE
• Operațiile laparoscopice/toracoscopice se fac prin crearea unei camere de lucru pline cu aer
în cavitățile corpului ( pneumoperitoneu, pneumotorace )
• Pe calea unui ac special se introduce dioxid de carbon în cavitatea peritoneală/pleurală;
• Prin peretele abdominal/ toracid se introduc trocare speciale, iar prin acestea se introduc
instrumentele chirurgicale – camera videom care permite vizualizarea cavității interne și
instrumentele propriu-zise.
• Instrumentele laparoscopice/ toracoscopice sunt instrumente speciale, lungi, având
componente de metal și componente de plastic, cele mai multe au și fucție de
electrochirurgie ( cauter )