Instrumentarul

chirurgical
 Există un instrumentar comun, uzual pentru majoritatea
intervențiilor de chirurgie generală, completat de o serie
de alte instrumente speciale necesare intervențiilor din
alte specialități (chirurgie cardiacă, ortopedie,
neurochirurgie).

Instrumentarul clasic în chirurgia generală se compune

din:

• instrumente pentru secționarea țesuturilor;

• instrumente pentru hemostază;
• instrumente pentru prinderea și prezentarea țesutului;
• instrumente pentru depărtarea țesuturilor;
• instrumente pentru sutura țesuturilor;
• instrumente pentru explorare și disociere;
• instrumente speciale.
Instrumente pentru
secționarea țesuturilor
 Bisturiile sînt destinate secționării țesuturilor și sînt
alcătuite dîntr-un mîner și lamă tăioasă.Bisturiul electric
este o lamă atașabilă la un mîner; nu se utilizează
pentru incizia tegumentelor, ci numai pentru țesuturile
subiacente acestora, realizînd atît secționarea cît și
coagularea. Bisturiul ultrasonic se utilizează în special în
chirurgia hepatică și are proprietatea de a respecta
structurile vasculare și canaliculele biliare.

mâner de bisturiu

lame de bisturiu de unică folosinţă

bisturiu cu lamă fixă (Péan)

 Foarfecele permit secționarea țesuturilor, după
aspectul vîrfurilor pot fi drepte sau curbe, ascuțite
sau boante. Cele cu lame scurte și groase, drepte
se folosesc în suprafață, cele curbe și fine, pentru
disecție și secțiuni seroase, vase, etc.

foarfecă Metzenbaum

foarfeci chirurgicale
 Cuțitul de amputație se folosește pentru secționarea în
bloc a părților moi, în amputațiile de membre.
 Ferăstrăul este utilizat mai ales în ortopedie dar și în
chirurgie, în rezecțiile osoase. Un tip special este
ferăstrăul GIGLI, constituit din mai multe sîrme de oțel
răsucite, cu margini tăioase.
 Dălți, decolatoare, osteotoame sînt folosite mai ales în
amputații.

fierăstrău Charrière

fierăstrău Gigli (mâner şi sârmă)

cuţit Liston
Instrumente pentru homostază
 Pentru hemostaza obligatorie intraoperatorie
se folosesc diverse tipuri de pense
autostatice adaptate regiunii pe care o
operează, profunzimii cîmpului operator și
dimensiunilor vasului.
Pensa Pean
 Are brațele active drepte sau curbe, dar fără
dinți. Cu vîrful rotund sau mai lat, folosită la
homostaza la suprfață.

pensă Péan
Pensa Kocher
 Cu parte activă cu brațe curbe sau drepte,
prevăzute la vîrf cu dinți care se întrepătrund,
folosite pentru homostaza vaselor mici și
mijlocii, în regiuni în care se pot produce
derapări.

pensă Kocher dreaptă, curbă

Pensa Mosquito
 Este o pensă fină, fără dinți, folosită în
chirurgia vasculară și endocrină.

pensă Mosquito
Pensele uterine
 Sunt lungi de 20-25 cm, solide, cu brațe
active scurte și groase, drepte sau curbe,
prevăzute cu dinți; sunt folosite în chirurgia
ginecologică la hemostaza vaselor uterine.
Pensa Satinsky
 Este o pensă vasculară atraumatică, cu brațe
lungi, elastice, cu dublă curbură și fără dinți,
folosită pentru hemostaza plăgilor vasculare.

pensă Satinski (clampă vasculară)

Pense ”buldogi”
 Sunt pense speciale folosite în chirurgia vasculară,
formate din două brațe la un capăt, care se
încrucișează la mijloc, permițînd apropierea elastică
a capetelor libere, care sunt înguste sau mai late, în
funcție de calibrul vaselor, care asigură o
compresiune blîndă a vaselor fără a truma
endoteliul.

pensă buldog (Dieffenbach)

Pensa Barraya
 Are lungimea de 20-30 cm cu vîrful efilat și
curbat, folosită ca pensă de disecție sau
pentru hemostaza unor vase, organe sau
țesuturi profunde.

pensă Overholt-Barraya
Altele

pensă Mickulicz (de histerectomie)

pensă de pedicul renal (Guyon)

pensă Péan adevărată (în

cioc de raţă)
Instrumente pentru prindere și
prezentare a țesuturilor
 Pentru prinderea țesuturilor se folosesc pense anatomice
sau chirurgicale formate din două brațe articulate la un
capăt și depărtate la celălalt, de lungime diferită(13-35 cm)
în funcție de profunzimea cîmpului operator.
 Pensele anatomice au capetele brațelor depărtate fine,
rotunjite, cu striuri pe fețele lor interne, cu care se prind
seroasele, țesuturile fine, vasele, pereții organelor cavitare.

pensă anatomică cu dinţi („anatomică”)

 Pensele chirurgicale au capetele libere terminate
cu dinți care asigură o priză puternică; sunt
folosite la prinderea și prezentarea țesuturilor
rezitente (piele, aponevroză, mușchi).

pensă anatomică fără dinţi („chirurgicală”)

Pensa ”în inimă”
 Pensă articulată, a carei parte activă are formă de inimă,
cu striuri pe fețele interne, care realizează o compresiune
elastică fără zdrobirea țesuturilor, folosită la prinderea și
prezentarea unor organe (colecist, intestin, plămîn).

pensă Forester (en coeur)

Pensa Chaput
 Are brațele active în dinți de șoricel; este
folosită la prinderea țesuturilor solide (piele,
aponevroză) sau organelor cu perete gros
(stomac).

pensă Chaput-Poirier („în dinţi de şoarece”)

Altele

pensă Lovelace

pensă Allis

pensă Babcock

pensă în T
Pense pentru apucat

pensa de coprostază
pensă Museux (de col) Peyer (clampa
intestinală)

pensa porttampon (de servit)

Pense de fixat câmpuri sterile
(„raci”)

rac Doyen

rac Jones

rac Backhaus-Roeder

rac Backhaus
Instrumente pentru depărtarea
țesuturilor
 Sunt necesare pentru îndepărtarea marginilor
operatorii, a țesuturilor sau organelor din
cîmpul operator. Ele au formă și dimensiuni
diferite în funcție de regiunea pe care se
operează; sunt fie mobile, manevrate de
asistent, fie autostatice.
Depărtătorul Farabeuf
 Este format dintr-o lamă solidă, îndoiată la
ambele capete în unghi drept, cu o parte mai
lungă și mai lată și alta ma scurtă și mai
îngustă. Se folosesc perechi.
Depărtătorul Wolkman
 Este asemănător celui precedent, doar că are
la capăt 2-6 dinți ascuțiți sau bonți, este
folosit la depărtarea țesuturilor rezistente
(mușchi, piele, tendoane).

depărtător Volkmann
Valva abdominală
 Este formată dintr-o lamă lată, dreaptă sau
curbă, care se continuă cu un mîner; este
folosită la depărtarea peretelui abdominal sau
a unor organe profunde din cîmpul operator.

valvă abdominală Doyen

Depărtătoare autostatice
 Sunt folosite în chirurgia abdominală și
toracică.

depărtător Gosset depărtător Kirschner

depărtător
Balfour

depărtător Collin
depărtător Finochietto depărtător Percy
Altele

specul vaginal

valvă abdominală Kelly

specul anal Trélat

valve vaginale

valvă supravezicală

depărtător Langenbeck

depărtător Kocher
Instrumentar pentru sutura
țesuturilor
 Este format din ace chirurgicale, port-ace și
pense. Ele se împart în ace simple și ace
mecanice cu mîner sau cu pedală. Acele sînt
confecționate din oțel și au o mare varietate
în funcție de destinația lor.
ac atraumatic (cu fir
insertizat)

portac Mathieu portac pensă Mayo-Hégar

 Acele de tip Hagedon, de mai multe tipuri, care
diferă în secțiune (rotunde, triunghiulare).
 Acele rotunde se folosesc în chirurgia tubului
digestiv și în chirurgia vasculară.
 Acele triunghiulare servesc la sutura țesuturilor
rezistente (aponevroză, mușchi, piele).

ac triunghiular (Hagedorn)

ac Deschamps
ac Reverdin

ac rotund (intestinal)
Instrumente de explorare și
disociere
 Sunt reprezentate de sonda canelată și stiletul butonat, folosite
pentru explorarea traiectelor fistuloase, fără riscul de a leza
elementele anatomice învecinate. Sonda canelată este un
jgheab din metal, ușor tronconic, care are la un capăt o parte
lățită ce se prinde cu mîina; permite secționarea pe canelura
centrală a traiectului explorat ghidînd astfel secțiunea unor
țesuturi din jurul unor formațiuni anatomice. Stiletul butonat este
format dintr-o bucată de sîrmă inoxidabilă, cu capete rotunjite,
atraumatice.

stilet butonat
sondă canelată
Instrumentarul special
 Este folosit în cadrul fiecărei specialități
chirurgicale și este adaptat particularităților
acestora și tipului de intervenție chirurgicală.
Trebuie menționate pensa de coagulare
bipolară, coagularea prin curenți de inaltă
frecvență (Ligasure), coagularea în plasmă
de argon, bisturiul cu ultrasunete, etc.
Materiale de sutură
 Istoric:
Cel mai vechi fir de sutură vine din Egipt, unde acum 4000 de ani se folosea
firul de in. Următoarele date le avem din China unde, acum peste 2000 de
ani, se făceau primele suturi intestinale cu fibre vegetale. Primul material de
sutură resorbabil a fost catgutul, care a fost inventat de Galen, iar Joseph
Lister din Anglia realizează primul material lent resorbabil, catgutul cromat în
1868. Mătasea naturală a intrat în uz ceva mai tîrziu, la sfîrșitul secolului XIX,
începutul secolului XX, grație a doi mari chirurgi Kocher și Halsted. Studierea
detaileată a proprieteților catgutului și mătasei au evidențiat multiple efecte
secundare ale acestor materiale: alergene, înalt reactive și cu timp de
resorbție dificil de apreciat. În timp, au fost propuse mai multe tipuri de fire de
sutură: părul de cal, ren, cangur, cordon ombelical uman, sfoara de undiță,
care, din variate motive, nu s-au impus în aplicare.
Dezvoltarea industriei chimice a dus la apariția firelor sintetice pe bază
de polimeri cu diferite compomente chimice și proprietăți variate.
Alegerea firelor se face în funcție de pacient, de plagă și localizarea ei
anatomică. Materialul trebuie să fie rezistent la infecții și să aibă o
elasticitate bună.

Firele de sutură sunt sterilizate industrial, sunt livrate în pachete sterile împreună
cu ac serti (atraumatice), au o lungime și grosime variabilă, fiind numerotate de
la 10/0 (cel mai subțire) și 3 (cel mai gros).

proprietatea de absorbție

resorbabile neresorbabile
 Structura

Monofilament Înveliș de polimer

Multifilament împletit

Prolenul Etibond Vycril

Mersilen Polisorb
PDS

Etanol Dexon II Supramid

Dermalon

Nylon

Maxon
 Sursa de
Sursa de producere
producere

Biologică
Biologică Polimeri artificiali
Polimeri artificiali șiși sintetici
sintetici Firul metalic
Firul metalic

Derivațiiacidului
Derivații aciduluipoliglicoic
poliglicoic(dexon,
(dexon,
Catgut
Catgut vycril,monocril,
vycril, monocril,maxon)
maxon)

Derivațiipolidioxanonului
Derivații polidioxanonului
Mătase
Mătase PSD șișiPSD
PSD PSDIIII

Polieteri(mersilen,
Polieteri (mersilen,etiflex,
etiflex,poliester,
poliester,
In
In dacron,terilen,
dacron, terilen,etibond)
etibond)

Poliolefine(prolen,
Poliolefine (prolen,polipropilen,
polipropilen,
polietilen)
polietilen)

Fluoropolimeri(goretex)
Fluoropolimeri (goretex)

Polibutilestere(novefil)
Polibutilestere (novefil)
Catgutul natural sau cromat
 Este tratat cu o soluție salină de
crom
 este un material biologic,
absorbabil, monofilament. În
majoritatea țărilor, catgutul nu mai
este folosit, fiind de origine animală,
alergen, cu reacție tisulară uneori
importantă și rată de resorbție
imprevizibilă.
Fire sintetice resorbabile
 Sunt cele mai utilizate
 Confecționate din acid poliglicoic și polidioxanonă
 Sunt de două tipuri: monofilament și multifilament
împletit
 Își păstrează proprietățile indiferent de starea
țesuturilor, reacție tisulară minimă. Timpul de
resorbție este constant
 Absorbția între 60 și 90 de zile. Viteza de absorbție
depinde de intensitatea irigării cu sînge a țesutului și
starea de sănătate a pacientului
Firele neresorbabile
 Cel mai cunoscut este mătasea, provenită din
proteina viermielui de mătase
 Se prezintă sub forma unui fir multifilament împletit
 Este prelucrat cu silicon sau ceară, pentru a crește
impermeabilitatea, a diminua capilariatatea și reacția
țesutului
 Este folosit în chirurgia generală, plastică, digestivă
și la sutura cutanată.
 Foarte încet este absorbabilă, aproape în 2 ani.
 Rezistentă la trațiune și cu o mare flexibilitate,
înnodarea este ușor de realizat și foarte sigură.
Nylonul
 Este neresorbabil, monofilament
 Este prelucrat cu ceară și silicon
 Se degradează in vivo, cu o rată de 15-20% pe an.
 Fiind monofilament se poate folosi și în caz de
infecție
 Este un fir rigid, poate secționa țesuturile, iar
nodurile sînt nesigure, dacă nu se fac 4-5 noduri
 Este folosit în chirurgia generală și plastică
Polypropylena
 Este un fir neresorbabil, sintetic,
monofilament, compus dintr-un steroizomer
cristalin de polipropilenă, de culoare albastră
 Este folosit în sutura plăgilor contaminate
 Firul este foarte elastic și, de aceea, este
utilizat în sutura cutanată (chirurgia tiroidei),
chirurgia vasculară și cardiacă, în ortopedie,
sutura nervilor și în chirurgia plastică.
Firul metalic
 Este un fir monofilament sau multifilament
împletit din oțel inoxidabil. Este foarte
rezistent și total inert.
 Este folosit în chirurgia generală în cura
herniilor inghinale, uneori la închiderea
peretelui abdominal, ortopedie, chirurgie
toracică.
Metode de suturare
Bibliografie
 Chirurgie generală și semiologie chirurgicală,
Anton Spînu, Chișinău, 2008
 Manual de semiologie și practici chirurgicale,
Sorin Siminon, București, 2004
 Elemente de propedeutrică chirurgicală,
Vasile Sîrbu, Constanța, 1993
 Propedeutrică medico-chirurgicală, Nicolae
Angelescu, București, 1993