IMPACTUL INTEGRĂRII

HIDROGENULUI ASUPRA
REȚELELOR ELECTRICE ȘI A
SISTEMELOR ENERGETICE

URSU CLAUDIU
GRUPA 6604
• Rațiune, domeniu de aplicare și obiectiv
• Introducere
• UE se află în plin proces de transformare energetică pentru a deveni un continent neutru din punct
de vedere climatic până în 2050. Aceasta și-a stabilit obiective de reducere progresivă a emisiilor de
gaze cu efect de seră în favoarea energiei curate pentru a atinge acest obiectiv și pentru a îndeplini
angajamentele asumate de UE în cadrul Acordului de la Paris. Aceste obiective climatice la nivel
înalt vor necesita schimbări structurale în diverse sectoare și vor avea un impact asupra societății și
economiei. Decarbonizarea se realizează, în principal, prin electrificarea diferitelor sectoare (care în
prezent se bazează pe combustibili fosili) prin utilizarea surselor regenerabile de energie variabile
(vRES) și a surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, completate de gaze cu emisii reduse de
dioxid de carbon.

• Integrarea sistemelor energetice se referă la planificarea și operarea sistemelor energetice "ca un

întreg" în cadrul mai multor vectori energetici, infrastructuri și sectoare de consum. Aceasta creează
legături mai solide între acestea pentru a furniza servicii energetice cu emisii reduse de dioxid de
carbon, fiabile și eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, la cel mai mic cost posibil
pentru societate .
• După cum se menționează în raportul 2022 Joint Clean Hydrogen Partnership and
Mission Innovation, ambiția și poziția Europei vizează creșterea semnificativă a
văilor de hidrogen în Europa: "Europa este în mare măsură un pionier, Comisia
Europeană crescând obiectivele politice pentru hidrogen și introducând politici și
reglementări pentru a sprijini dezvoltarea pieței: După "Green Deal" și pachetul "Fit-
for-55", planul "REPower EU" urmărește, printre alte obiective, accelerarea și
intensificarea dezvoltării energiei regenerabile, precum și producerea și utilizarea
hidrogenului curat, solicitând dublarea numărului de văi ale hidrogenului în
Europa."

• Corpul principal al documentului abordează în mod specific impactul asupra

rețelelor electrice și a sistemului energetic. În anexa 1 este prezentată o prezentare
generală cuprinzătoare a rolului hidrogenului în decarbonizare, a cererii, a producției
și a lanțului de aprovizionare, inclusiv a opțiunilor de stocare și transport, în timp ce
anexa 2 prezintă un caz de utilizare în MT/ BT.
• Aspecte generale legate de dezvoltarea producției de energie pe bază de hidrogen în
contextul integrării rețelelor de distribuție
• În această privință, apar câteva aspecte esențiale de ansamblu:
• Problema nr. 1) Relația dintre aspectele determinate de ofertă și cele determinate de cerere
• Pe de o parte, se poate lua în considerare construirea de electrolizoare pentru exploatarea surplusului
de RES, iar pe de altă parte, se pot dezvolta RES suplimentare pentru exploatarea capacității de
decarbonizare a H2 verde și a flexibilității sistemului. Ambele abordări trebuie să corespundă
evoluției cererii utilizatorilor finali, prin urmare, trebuie să se creeze o buclă virtuoasă între nevoile
de aprovizionare și nevoile de cerere, în cadrul unei dezvoltări holistice coordonate a întregului
sistem energetic.

• Problema nr. 2) Cazuri de utilizare și impactul acestora asupra rețelelor

• O analiză a posibilelor locații și cazuri de utilizare arată că proiectele P2H2 trebuie să fie evaluate
printr-o abordare de la un capăt la altul, din punct de vedere economic, energetic, al efectului de
decarbonizare și al raportului cost-eficiență față de alte soluții alternative pentru a obține același
obiectiv de decarbonizare. Viabilitatea, precum și impactul asupra rețelelor de electricitate depind de
caz și de țară și nu se poate aplica nicio concluzie prestabilită până când nu se analizează cazul de
utilizare în întregul său cadru și condițiile limită.
• Problema nr. 3) Flexibilitatea oferită de electrolizoare și de ecosistemul H2
• Electrolizoarele de mari dimensiuni pot oferi flexibilitate pe termen scurt și servicii de
rețea, în funcție de tehnologii și de acordurile de preluare a H2, precum și flexibilitate
pe termen lung, resurse adecvate și reziliență, în funcție de ecosistemul H2 specific:
utilizări finale, logistică, opțiuni de stocare, piața (piețele) pentru această marfă.

• Problema nr. 4) Impactul asupra metodologiilor de definire a scenariilor și de

planificare a sistemelor

• Proiectele H2 sunt încă nesigure (în ceea ce privește planul temporal, numărul,
dimensiunea, locațiile, interacțiunea cu rețeaua, modul de funcționare), ceea ce ridică
dileme cu privire la modul de includere a acestora în scenariile comune pentru energie
electrică și gaze (a căror elaborare comună a fost deja solicitată recent de către
operatorii de energie electrică și gaze) și la modul de evaluare a acestora din
perspectiva sistemului.
• Economie operațională a hidrogenului și cazuri de utilizare
• Hidrogenul verde: factori de cost, moduri de funcționare și topologie
• Cei mai importanți factori de cost operațional ai H2 produs de electrolizoare sunt prețul
energiei electrice și factorul de încărcare (a se vedea Fig. 1 de mai jos, cu referire la
tehnologia alcalină, pentru un anumit Capex

Figura 1. Costul nivelat al producției de hidrogen (Sursa: studiul ABB H2, 2020)
• Modul de funcționare la fața locului (în funcție de prețul pieței )
• Pentru a minimiza prețul energiei electrice, aceasta ar putea fi achiziționată la fața locului atunci
când prețurile pieței sunt foarte scăzute sau zero (chiar negative pe unele piețe de pool) și/sau
utilizând energie care, în caz contrar, ar fi restrânsă (echivalentul unui preț zero sau al unui preț
negativ corespunzător plății datorate producătorului, în locurile în care acest lucru este prevăzut de
reglementările aplicabile). Cu excepția RES reduse, pentru a avea H2 verde (sau, în orice caz,
pentru a maximiza procentul de H2 verde produs) trebuie să existe o procedură de certificare, cum
ar fi garanția de origine (GO). Deoarece prețurile spot scăzute ale energiei electrice corespund, de
obicei, unei producții foarte mari de energie din surse regenerabile (caracterizată prin costuri
variabile zero), disponibilitatea unei cantități suficiente de energie electrică ecologică nu ar trebui
să reprezinte o problemă, ci doar certificarea corespunzătoare a acesteia.
• Producția și utilizarea la fața locului
• Până în prezent, H2 a fost mult timp o materie primă a rafinăriilor de petrol și a proceselor
petrochimice, cu o producție la fața locului, în principal prin reformarea cu abur a metanului
(SMR), un proces integrat cu cele de rafinare; acesta este denumit H2 negru (sau gri), cu
emisii ridicate de CO2 și fără a necesita logistică. Nu există prea mult comerț și nici
transport de H2, prin urmare nu este un produs de piață, iar reglementările se referă doar la
siguranță.

• Același lucru este valabil și pentru majoritatea utilizărilor industriale mari de H2, care,
probabil, nu au posibilitatea de a construi pe același amplasament o instalație mare de
energie regenerabilă și un electrolizator specializat, cu dimensiuni și modulații adecvate
pentru a corespunde nevoilor de absorbție de H2. Opusul ar putea fi fezabil, și anume
construirea unei noi instalații industriale cu utilizare intensivă de H2 și a electrolizatorului
său lângă o instalație RES mare (existentă sau nouă), dar acestea sunt doar cazuri limitate.
• Electrolizoare în afara rețelei electrice
• Centralele mari și îndepărtate de energie regenerabilă pot converti producția lor în H2 și o pot
transporta (prin intermediul navelor sau al conductelor) către zonele de consum, ca alternativă la
construirea de noi linii electrice, evitând astfel impactul asupra rețelelor electrice; în Europa, cel
mai relevant caz este cel al parcurilor eoliene offshore. Viabilitatea electrolizoarelor în afara rețelei
depinde de comparația economică (a se vedea secțiunea anterioară privind pragul factorului de
sarcină), dar și de destinația H2:

• - cel mai bun caz comercial este atunci când H2 poate ajunge direct la utilizatorii finali de H2.
• - cazul de afaceri intermediar este atunci când H2 ajunge la un punct de intrare al unui sistem de
rețea/stocare H2

• - cel mai rău caz comercial este acela în care H2 este reconvertit în energie electrică atunci când
ajunge la o rețea de energie electrică interconectată.

• Numai în cel de-al doilea caz există un impact asupra rețelei de electricitate, în ceea ce privește
noile centrale de transformare a gazului în energie electrică, dar acestea vor fi probabil o minoritate
de cazuri, deoarece reconversia înseamnă o pierdere de eficiență energetică.
• Valurile de hidrogen
• Un raport recent privind văile hidrogenului arată că există 81 de văi în întreaga lume, iar
67% dintre acestea sunt situate în Europa.1
• Un lanț valoric al hidrogenului trebuie dezvoltat de la zero, atât pe partea ofertei, cât și pe
partea cererii, precum și infrastructura logistică care să facă legătura între cerere și ofertă.
Pentru a începe cu cazuri mai simple, care necesită mai puține cheltuieli de investiții,
probabil că primele investiții vor fi realizate în conglomerate industriale care dispun de
operatori clari și de încredere și de posibilități de a construi/reconverti instalații industriale
pentru a produce hidrogen albastru/verde, așa-numitele văi ale hidrogenului. În acest fel, nu
va mai fi nevoie să se construiască infrastructuri de transport, să se încheie acorduri
comerciale directe care să permită bancabilitatea proiectelor și nici nu va mai fi nevoie să se
aștepte instituirea unui cadru de reglementare complet. Văile hidrogenului pot fi
personalizate în funcție de dimensiune, scalabilitate, disponibilitatea surselor de energie și a
resurselor locale. logistică; ele pot fi un prim pas pentru dezvoltarea experiențelor de
construcție și de exploatare, precum și a ecosistemului de investiții și a acordurilor
comerciale.
• 3. Optimizarea și coordonarea hidrogenului în sistemul energetic
• Abordarea holistică și planificarea dezvoltării sistemului
• Hidrogenul va juca un rol din ce în ce mai important în viitor pentru decarbonizarea
economiei UE. Nu tot, dar o parte din acest hidrogen va fi produs în UE prin electrolizoare
conectate la rețeaua electrică. Prin urmare, este important să se planifice și să se realizeze
viitorul sistem, inclusiv electrolizoarele și infrastructura, într-un mod eficient din punct de
vedere al costurilor. Prin urmare, procesele europene și naționale de planificare a
infrastructurii de energie electrică trebuie să integreze o abordare multisectorială, atât
pentru gazele naturale, cât și pentru hidrogen, cu o viziune unică asupra sistemului.

• După cum se indică în recentul "Pachet privind decarbonizarea piețelor hidrogenului și

gazelor naturale", decembrie 2021, noua propunere de pachet vizează asigurarea unei
planificări mai integrate a rețelelor de electricitate, gaz și hidrogen pentru a face
dezvoltarea infrastructurii energetice mai eficientă din punct de vedere al costurilor și
pentru a permite schimburi transnaționale de informații privind utilizarea sistemelor de
transport.
• Impactul asupra rețelelor electrice
•
Rolul hidrogenului în sectorul energiei electrice este astăzi nesemnificativ, cu mai puțin de
0,2 % din producția de energie electrică" (The Future of Hydrogen. IEA, 2019), în principal
pentru utilizarea gazelor din industria siderurgică, din uzinele petrochimice și din rafinării.
Dar există potențialul ca acest lucru să se schimbe în viitor.
Impacturile deosebit de relevante pe care un nivel crescut al cererii și generării de hidrogen
le va avea în rețeaua electrică vor avea loc în ceea ce privește (i) volumul de sarcină
suplimentară în sistem, (ii) localizarea acestei sarcini suplimentare, (iii) fluxul de energie în
rețea (puncte de conectare), (iv) sursa suplimentară de servicii pentru sistemul de energie
electrică, (v) potențiala generare suplimentară de RES pentru producerea de hidrogen
(verde).
• În special, electrolizoarele conectate la rețea trebuie să aibă următoarele efecte :
- aspecte legate de conectare: amplasare, capacitate, consolidări ale rețelei; planificarea
coordonată a rețelei în cadrul H2Valleys
- sarcină electrică suplimentară care trebuie gestionată (pentru cota de energie neprodusă pe
site), cu profil de consum în funcție de cazul de utilizare;
- caracteristici dinamice, care interacționează cu sistemul electric mai larg, care trebuie
modelate și incluse în simulările de stabilitate, în schemele de control și protecție;
- posibilitatea de a furniza servicii auxiliare: susținerea frecvenței și a tensiunii, răspuns la
cerere, furnizor de flexibilitate, care urmează să fie utilizate de operatorul de rețea în funcție
de eficiența și rentabilitatea în comparație cu alte mijloace/servicii de flexibilitate.
• Considerații privind așteptările în materie de flexibilitate din partea sectorului hidrogenului

➢ Electrolizoarele vor reprezenta o sarcină nouă și importantă pentru rețelele de distribuție, astfel încât
acestea ar trebui să contribuie în ceea ce privește răspunsul la cerere;
➢ Din punct de vedere tehnic, rata lor de funcționare poate fi modulată într-o anumită măsură:
flexibilitate ca răspuns la cerere și echilibrare;
➢ Potențialul de flexibilitate depinde, în principal, de configurația conexiunii, de modul de funcționare,
precum și de capacitățile de stocare în sistemul de hidrogen pentru a decupla intrarea de energie electrică
de producția de hidrogen pentru utilizarea finală;
➢ Hidrogenul (atât cel albastru, cât și cel verde) poate fi stocat sezonier, oferind flexibilitate pe termen
lung sistemului energetic în sens larg, un serviciu foarte valoros într-un viitor mix de generare dominat de
vRES, în care există puține alternative (aer comprimat, stocare termică); cu toate acestea, amplasarea
instalațiilor de stocare este distribuită inegal.
➢ Transformarea hidrogenului într-un furnizor de flexibilitate pentru sistemul electric va necesita
investiții structurale mari, dincolo de electrolizoare: conducte/rețele de hidrogen/sincombustibili, depozite,
logistică.
• Nevoile de inovare în domeniul cercetării și dezvoltării
• Cercetarea și dezvoltarea tehnică trebuie să abordeze mai multe subiecte, în principal:
• - Tehnologii, materiale și procese pentru electrolizoare în vederea îmbunătățirii eficienței
conversiei, reducerii utilizării de materiale rare, privilegierii unor moduri de funcționare flexibile.
• - Tehnologii de producție altele decât electrolizoarele: piroliza, CSC pentru reformarea metanului
cu abur
• - Utilizarea și reutilizarea deplină a rețelelor de gaze naturale: conducte, supape, compresoare,
norme de siguranță etc.
• - Transportul pe camioane, trenuri, nave, conducte
• - Utilizarea cavernelor subterane și a rezervoarelor de sare
• - Dispozitive ale utilizatorilor finali pentru a deveni pregătiți pentru hidrogen
• - Viabilitatea rețelelor de distribuție - reconversie / linii noi
• - Mobilitate: motoare cu hidrogen, propulsoare cu pile de combustie, stații de realimentare cu
hidrogen
• Constatări și mesaje cheie
• Hidrogenul ca o nouă componentă a sistemului
• ✓ Hidrogenul este complementar electrificării pentru obiectivele de decarbonizare și nu
un obiectiv în sine. Este utilizat de zeci de ani ca materie primă în industria chimică,
dar, având în vedere abundența potențială a energiei electrice verzi, combinată cu
necesitatea de decarbonizare a utilizărilor finale electrice mai greu de eliminat, face din
hidrogen un mijloc promițător pentru o decarbonizare mai profundă și mai rapidă în
aceste utilizări.

• ✓ Primele aplicații ale hidrogenului verde vor fi, probabil, înlocuirea hidrogenului gri în
procesele industriale actuale. Cu toate acestea, electrolizoarele vor deveni progresiv un
element de sistem suplimentar, ceea ce presupune să fie planificat și exploatat în mod
sinergic cu restul sistemului energetic.

• ✓ Recunoașterea hidrogenului verde necesită o schemă ad-hoc, valabilă în toate

jurisdicțiile, pentru alimentarea cu energie electrică
• Impactul asupra funcționării rețelei
• ✓ Sistemul cu hidrogen poate oferi flexibilitate, poate îmbunătăți adecvarea și reziliența sistemului
energetic, prin:
• - flexibilitate de scurtă durată: servicii de rețea ca răspuns la cerere și echilibrare de la electrolizoare,
pentru a îmbogăți portofoliul de mijloace de flexibilitate, cu condiția ca analiza de rentabilitate a
electrolizoarelor să fie compatibilă cu nevoile de flexibilitate ale sistemului energetic
• - flexibilitate pe termen lung: stocarea excesului de energie regenerabilă în rezervoare mari de gaz
existente (deși distribuite inegal în Europa) pentru utilizarea ulterioară ca hidrogen (decuplarea
profilurilor de încărcare a energiei electrice și a hidrogenului), în cazul în care sunt competitive în
comparație cu alte mijloace, cum ar fi rezervoarele hidroelectrice, hidrocentralele cu pompare, aerul
comprimat sau stocarea căldurii.
• - adecvare: utilizarea hidrogenului stocat pentru producerea de energie electrică în perioadele prelungite
de absență a vântului și de producție de energie solară, ceea ce reprezintă o sursă suplimentară de
venituri pentru producătorii de hidrogen (vizând astfel o situație avantajoasă pentru ambele părți).
• - reziliență: adăugarea unui nou pilon pentru optimizarea resurselor energetice și utilizarea
infrastructurilor.
• Rolul hidrogenului, perspectivele cererii și lanțul de aprovizionare
• De ce avem nevoie de hidrogen verde
• Tranziția energetică are nevoi foarte mari de decarbonizare, aceasta are impact în principal
asupra transporturilor, clădirilor, centralelor electrice și termice, industriei, cu ritmuri și
viteze de implementare diferite.

• Acest proces de tranziție energetică implică mai multe elemente constitutive (figura 12A),
inclusiv hidrogenul ca parte importantă a soluției, precum și soluții care oferă un bilanț
negativ în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon, cum ar fi gazeificarea bio/deșeurilor
pentru hidrogen și transformarea deșeurilor în energie + energie electrică din CCUS pentru
electroliză.
Atât energia electrică, cât și moleculele de energie sunt necesare în procesul de decarbonizare.
mixul adecvat (din punct de vedere al rentabilității) de utilizare a uneia sau a celeilalte depinde de
utilizarea finală.

• . Există mai multe cazuri de utilizare, iar fezabilitatea va depinde de mai mulți parametri,
inclusiv de evoluțiile tehnologice și de geografie.

• Figura 13 evaluează câteva utilizări finale relevante și alegerea corespunzătoare a

moleculelor/electricității corespunzătoare, în conformitate cu stadiul actual al tehnologiei.

• Fig. 13. Comparația fezabilității pentru utilizările finale ale hidrogenului și electricității
• Contribuția moleculelor la decarbonizare
UE a stabilit obiective climatice ambițioase până în 2050 pentru a se conforma Acordului de la
Paris. Pentru a atinge aceste obiective, integrarea surselor regenerabile de energie electrică este
esențială; cu toate acestea, nu toată cererea de energie poate fi electrificată. Prin urmare, într-un
viitor sistem energetic cu o cantitate mare de surse de energie regenerabilă variabile (vRES),
integrarea sectorială inteligentă (SSI) este o altă condiție prealabilă esențială care
interconectează diferiți purtători de energie, surse și utilizări finale. În acest context, hidrogenul
"fără CO2" și, în special, hidrogenul "verde" este una dintre cele mai promițătoare opțiuni
pentru decarbonizarea proceselor/sectoarelor care sunt dificil de decarbonizat direct cu energie
electrică.

Deoarece taxonomia nu este încă definită în unanimitate și există în prezent mai multe "culori"
diferite de hidrogen, pentru scopul acestei lucrări vom folosi următoarele definiții (figura 15):

- hidrogenul fără CO2 este produs din surse de energie care nu emit CO2.

- hidrogenul verde este produs prin electroliză și electricitate din surse regenerabile de energie.
• Cererea viitoare de hidrogen
• Fiind unul dintre pilonii de decarbonizare, cererea de hidrogen va crește, cea mai mare
atenție urmând să fie acordată proceselor industriale la temperaturi ridicate, transporturilor
grele (vehicule greu de oprit, cum ar fi avioanele și navele) și, eventual, utilizării în clădiri,
care ar putea trece de la gazele naturale. Europa găzduiește cele mai multe proiecte
industriale anunțate, în Statele Unite există proiecte în curs de desfășurare privind generarea
de energie pe bază de hidrogen, iar Asia este lider în ceea ce privește transportul cu pile de
combustie. Planurile de încălzire a clădirilor sau a unor orașe întregi cu hidrogen sunt în
curs de elaborare, în special în Coreea și în Regatul Unit.

• Există patru elemente principale în care cererea de hidrogen este în creștere. Acestea sunt:
• Industrie
• Transport
• Energie
• Clădiri
• Conceptul Power-to-X
• În cadrul dezbaterii, deseori electrolizoarele și power-to-gas sunt discutate sub termenul mai larg de power-to-
X, care include mai multe forme de energie în care este convertită energia electrică (căldură, răcire,
molecule). În majoritatea aplicațiilor, un electrolizator este primul proces industrial de producere a
hidrogenului, iar ulterior, din hidrogen sunt derivate alte produse. Aceste produse ar putea fi hidrocarburi
precum metanolul sau altele.

• Amoniacul, de exemplu, trece rapid de la un alt produs promițător la o realitate. Acesta este deja utilizat ca
vector energetic și chiar folosit în centralele electrice din Japonia. Există un dublu beneficiu în acest caz:

• 1. există deja experiență și infrastructură pentru NH3 ca vector energetic

• 2. CO2 și NH3 pot fi transportate pe aceleași nave de marfă, astfel încât o călătorie dus-întors ar permite
Japoniei să își exporte CO2, importând în același timp NH3 din Australia, de exemplu.

• Astfel de produse materiale pot fi utilizate ca purtător de energie sau ca reactant în alte procese chimice sau
industriale. În concluzie, electrolizatorul ar putea fi tratat ca o interfață fizică de cuplare a sistemelor de
electricitate și hidrogen.

• Trebuie subliniat faptul că conceptul power-to-X este, în esență, o soluție pentru absorbția/stocarea energiei
electrice "în exces" (care nu poate fi utilizată sau stocată direct în această formă curată). Orice conversie este
în mod inevitabil asociată/urmată de pierderi de energie - de exemplu, exemplul din figura 23.
• Stocarea Hidrogenului
În general, metodele de stocare a hidrogenului pot fi împărțite în trei categorii: metode
fizice / de compresie, metode bazate pe materiale și metode chimice.

• Metode fizice/de compresie:

- Hidrogenul gazos comprimat (CGH2) la presiuni de la 50 bar până la 1000 bar.

- Hidrogen lichefiat (LH2) la o temperatură de -253 °C.

- Hidrogenul crio-comprimat (CcH2).

- Amestec lichid/solid de hidrogen (Slush Hydrogen - SH2).

Aceste metode de stocare a hidrogenului sunt în prezent cele mai mature și cele mai utilizate
tehnici din acest sector, de obicei prin stocare geologică.
• În concluzie, introducerea hidrogenului în rețelele electrice reprezintă o direcție promițătoare
pentru transformarea sistemului energetic, oferind soluții pentru stocarea eficientă a energiei
regenerabile și reducerea dependenței de sursele tradiționale de combustibili fosili. Cu toate
acestea, este esențial să se abordeze cu atenție aspectele tehnice, economice și sociale pentru
a asigura o tranziție reușită și sustenabilă.