Proiect la SEVD-sistem de fabricatie

URSU CLAUDIU

G R U PA 6 5 0 4
 Rețelele Petri sunt o reprezentare matematică a sistemelor discrete distribuite. Definite de
către Carl Adam Petri în anii 1960 în teza sa de doctorat, rețelele Petri au abilitatea de a
generaliza teoria automatelor, prin expresivitatea lor ridicată în domeniul evenimentelor
concurente. O rețea Petri este un graf orientat bipartit, ale cărui noduri sunt locuri sau tranziții.
Fiecare arc al acestui graf leagă un loc și o tranziție. Nu există arce între două locuri și nici între
două tranziții. Dacă de la un loc L există un arc orientat spre o tranziție T, atunci L este loc de
intrare pentru T; invers, dacă arcul este orientat de la tranziția T la locul L, atunci L este loc de
ieșire pentru T.
 Locurile pot conține un număr variabil de jetoane, iar întreaga distribuție a jetoanelor în
locurile rețelei se numește marcaj. Tranzițiile se produc consumând jetoane din locurile de intrare
și producându-le în cele de ieșire. Execuția unei rețele Petri este un proces nedeterminist. La
execuție, se analizează la fiecare pas tranzițiile active. O tranziție se numește activă în momentul
în care fiecare din locurile sale de intrare conține cel puțin un jeton. Execuția unei tranziții
presupune modificarea marcajului rețelei, prin eliminarea câte unui jeton din fiecare loc de
intrare și adăugarea câte unui jeton în fiecare loc de ieșire. O singură tranziție se poate executa la
un anumit pas
Exemple de sisteme:

-sisteme automatizate de productie

-sisteme de control al traficului(terestru,aerian)

-sisteme de monitorizare si control in industrie

-retele de comunicare

-sisteme software distribuite

Proprieteati comportamentale

-Marginite

-Pseudo-viabilitate

-Blocaje

-Viabilitate

-Reversibilitate
 Sistemul de fabricaţie poate fi reprezentat prin reţeaua Petri stohastică generalizată, în care este
modelata explicit în care se poate găsi o piesă (client) în sistem, anume aşteptând în depozit (poziţia
p1) sau în curs de prelucrare (servire) (poziţia p2). Tranziţiile t1 şi t3 modelează procesele de sosire şi,
respectiv, de servire a clienţilor, fiind temporizate. Tranziţia t2, care modelează trecerea unei piese din
depozit pe maşină, nu este temporizată .
Concret, sistemul de fabricaţie se poate afla în una dintre următoarele trei stări: „0” – nici o piesă în
sistem, „1” – o singură piesă în sistem (în curs de prelucrare) şi „2” – două piese în sistem (una în curs
de prelucrare şi una în depozit). Tranziţiile din „0” în „1” şi din „1” în „2” au loc cu rata λ (rata de
sosire a clienţilor în sistem), iar tranziţiile din „2” în „1” şi din „1” în „0” au loc cu rata µ (rata de
servire). Lanţul Markov corespunzător este prezentat fiind un tip de lanţ binecunoscut, denumit birth-
death (deoarece tranziţiile de stare au loc numai între stări învecinate ).
P = { p 0, p 1, p 2 ,p 3}​
T = { t 0,t 1, t 2 }​
8 Arce​

F = {(t 0, p 0), (p0, t1), (t1, p1), (p1, t2), (t2, p2), Matricea de incidenta
(p2,t1),(t2,p3),(p3,t0)} ​ t0 t1 t2

p0 1 -1 0

p1 0 1 -1

p2 0 -1 1

p3 -1 0 1
 Arborele de accesibilitate al
retelei

Lanţul Markov asociat reţelei Petri din se construieşte pornind de la arborele de accesibilitate
corespunzător .Pentru reţeaua stohastică generalizată marcajele M1 şi M2 sunt invizibile,
tranziţia imediată t2 fiind validată. Prin eliminarea acestor marcaje, lanţul Markov asociat
reţelei va avea trei stări, reprezentate de marcajele M0, M3 şi M4.
Mulțumesc pentru atenție!