Retele Petri-Introducere

Carl Adam Petri "Kommunication mit Automaten"

1962 la Universitatea Tehnică din Darmstadt

Descrierea operaţiilor:
paralele,
concurente,
asincrone, distribuite,
posibil nedeterministe
analiza sau sinteza sistemelor cu evenimente
Retele Petri-Domenii de aplicatie
.

Domenii de aplicatie

sisteme software distribuite;

limbaje formale;
programe paralele şi concurente;
sisteme cu evenimente discrete;
automate programabile;
retele locale;
Retele Petri-Consideratii generale
. Retelele Petri - instrumente teoretice bazate pe
grafuri
Se poate atasa un formalism matematic util
pentru analiza.
Nodurile reprezinta starile sistemului.
Arcele reprezinta tranzitii între stari.

Alte modele de grafuri sunt:

diagramele de stare;
diagramele de tranzitie a starii.
Retelele Petri ca element de descriere al comportarii SED

Modelul SED descrie starile si evenimentele care determina evolutia

acestora. Starea este descrisa cu ajutorul unui set de variabile de stare,
reprezentând conditiile.
Analiza sistemelor cu evenimente discrete , pune în evidenta doua
aspecte ale unui sistem dinamic:
structural si comportamental.

Reteaua Petri consta din doua parti:

1. o structura de retea care reprezinta partea statica a sistemului;
2. un marcaj care corespunde starii globale a sistemului.
O retea Petri este un graf orientat doua tipuri de noduri:
locatii , reprezentatre prin cercuri
tranzitii reprezentate prin dreptunghiuri sau patrate.
Stare initiala- marcaj initial).
Retele Petri-Interpretare generala si utilizare
Evolutia unei retele neinterpretate în totalitate este autonoma.
Un sistem retea interpretat se spune ca este neautonom
Temporizarea unei retele constituie o interpretare particulara
prin care evolutia sa este dependenta si de timp.
Exista mai multe tipuri de retele în functie de modul în care
sunt definite.
Retelele Petri sunt utilizate la:
1. proiectarea oricarui tip de sistem, în cazul in care sunt
utilizate modele;
2. efectuarea analizei calitative si cantitative.
Elementele componente ale RP
.
Elemente componente ale RP
.
 Semnificatia nodurilor RP
.
Noduri, arce si marcaje in RP
.
Locatiile pot fi: locatii de intrare, sau de iesire din tranzitii.
Tranzitiile pot fi:tranzitii de intrare sau de iesire din locatii.
Exista arce care pornesc de la locatii spre tranzitii, sau de la
tranzitii spre locatii, etichetate cu ponderea lor, astfel:
pre(p,t) arce cu ponderea unu, orientate de la locatia p la
tranzitia t (sau un arc cu valoarea pre(p,t))
post(t,p) arce cu ponderea unu orientate, de la t la p (sau un
arc cu ponderea post(t,p));
ponderile arcelor egale cu unu nu se marcheaza.

Marcaj – jetoane (tokens), puncte desenate în interiorul

cercului. Reprezinta starea, evolutia dinamica a sistemului.
pe figuri.
Definirea reţelelor Petri - Def.1
.
N = (P, T, pre, post)
unde:
P = {p1, p2, ..., pm} este multimea finita, nevida, a locatiilor;
T = {t1, t2, ..., tn} este multimea finita, nevida, a tranzitiilor;
pre: P x T → N este o functie de incidenta "înainte" sau de intrare,
definita astfel:
0, daca nu exista un arc de la p la t
pre(p,t) ≠0, daca exista un arc de la p la t

post: P x T → N este o functie de incidenta "dupa" sau de iesire,

definita astfel încât:
post (t,p) =0, daca nu exista un arc de la t la p;
post(t,p) ≠ 0, daca exista un arc de la t la p.
Se noteaza cu N = (P, T, pre, post) o structura de retea Petri fara
marcaj.
Definirea reţelelor Petri - Def.2
. N = (P, T, F, W)
cu P si T având semnificatia anterioara. F este setul arcelor orientate.
F € (PxT) U (TxP), descrie fluxul sau arcele, iar W : F →N,
atribuie ponderi fiecarui arc. W(pi, tj) sau W(tj, pi) sunt ponderile arcelor.
PN = (N, M0)
M : P → N este marcajul (marking).
Marcajul -starea sistemului (retelei) modelat. Cu marcajele celor m locatii
se poate construi marcajul retelei Petri la un moment dat prin:
M = [ M(p1), M(p2), ... , M(pm)]T
Acesta reprezinta vectorul de stare. Starea locala este reprezentata de
marcajul locatiei pi, M(pi).
capacitatea maxima a locatiilor: K : P → N ; M(p) < K(p), ¥p € P
Seturi de locatii si seturi de tranzitii, de intrare, respectiv iesire

. Se defineste setul locatiilor de intrare, o t, intr-o tranzitie t, prin:

ot = {p | p € P, pre(p,t) ≠ 0}
sau
ot = {p | p € P, V(p,t) € F}
Se defineste setul locatiilor de iesire, t o dintr-o tranzitie t, prin:
t o = {p | p € P, post(t,p) ≠ 0}, sau

t o = {p | p € P, V(p,t) € F}
Seturi de locatii si tranzitii de intrare, respectiv iesire

Se defineste setul tranzitiilor de intrare, o p , intr-o locatie p, prin:

.
op = { t | t € T, post(t,p) ≠ 0}
op = { t | t € T, V(t,p) € F}
si
p o = { t | t € T, pre(p,t) ≠ 0}
p o = { t | t € T, V(p,t) € F}
Matricea de incidenta-definire si exemplu

Cu ajutorul functiilor de incidenta pre si post se poate construi

matricea de incidenta, C, ale carei elemente, cij, sunt definite
de relatia:
. cij = post(tj, pi) - pre(pi, tj), i = 1, ..., m; j = 1, ... n
Exemplu
Matrice de incidenta -exemplu
.
Admisibilitatea tranzitiilor
.
Executia tranzitiilor
.
Executia tranzitiilor
.

La executia unei tranzitii

se extrage din locatiile de intrare un numar de
jetoane egal cu ponderea arcelor care leaga
locatiile respective de tranzitie si
se adauga in locatiile de iesire un numar de
jetoane egal cu ponderea arcelor care
leaga respectivele locatii de iesire de tranzitie.
Executia tranzitiilor, regula nestricta de executie, exemplu
.
Comportamentul dinamic
.
Comportamentul dinamic
.

M[t  M' M' = M + C  et > 0

Evolutia marcajului
.