Pământul

Toma Teodor (Tomitza), Iacob Vlad Andrei (Vlăduț) si Enăcică Matei

(Ghiță)
Cucerirea
continentelor

Teodor Toma
 Europa a fost locul unde multe imperii s-au născut și au căutat să-și extindă influența. Imperiile romane
și ale grecilor antici au fost printre primele care au extins controlul lor pe o mare parte din Europa. Mai târziu, alte
puteri europene, cum ar fi Spania, Portugalia, Franța și Marea Britanie, și-au extins influența prin colonizarea și
cucerirea teritoriilor din întreaga lume.
Asia a fost locul de origine al unora dintre cele mai vechi civilizații umane, iar cucerirea continentului a
fost realizată de imperii precum cel chinez, mongol și otoman. China și-a extins controlul asupra unor regiuni vaste
din Asia de Est, în timp ce Imperiul Mongol sub conducerea lui Genghis Khan a cucerit o mare parte din Asia
Centrală și de Sud. Imperiul Otoman a stăpânit o mare parte din Asia de Sud-Vest, de Sud-Est și de Nord-Vest.

Africa a fost subiectul cuceririlor europene în timpul perioadei colonialismului. Puterile coloniale
precum Marea Britanie, Franța, Belgia, Portugalia și Germania au împărțit continentul african între ele în secolul
al XIX-lea, exploatând resursele naturale și subjugând populațiile locale.
 America a fost cucerită de europeni în timpul Christopher Colum
epocii descoperirilor și a colonizării. Exploratori precum
Christopher Columb, Hernan Cortes și Francisco Pizarro au
jucat un rol crucial în cucerirea Americii de Sud și de Nord
pentru Spania. Alte puteri europene, cum ar fi Portugalia,
Franța, Olanda și Marea Britanie, au urmat exemplul și au
stabilit colonii pe teritoriile americane.
Australia a fost descoperită și colonizată de
britanici în secolul al XVIII-lea, devenind ulterior o colonie
penală. Oceania a fost, de asemenea, subiectul cuceririlor
europene, cu insulele din Pacific fiind împărțite între diferite
puteri coloniale.
Francisco Pizarro
Geografie
Iacob Vlad Andrei
1. Zona solurilor de stepa
Cuprinde cele mai fertile soluri de la noi, numite cernoziomuri, cu diverse varietăți: cernoziom negru
propriu-zis, castaniu și ciocolatiu. Aceste soluri se întâlnesc în Câmpia de Vest, Câmpia Română, în Podișul
Moldovei (Câmpia Jijiei), Câmpia Transilvaniei și Dobrogea.
În aceste regiuni se cultivă multe plante: grâu, porumb, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui ș.a.

2. Zona solurilor de silvostepa

Este formată din așa-numitele cernoziomuri spălate (levigate). Și aceste soluri au fertilitate ridicată. Ele
au răspândirea mai mare în Dobrogea, Bărăgan, sudul Câmpiei Române și în sudul Moldovei.
Toate aceste tipuri de soluri din zonele de stepă și silvostepă se numesc molisoluri.

3. Zona solurilor alpine

se întâlnește în cuprinsul pajiștilor alpine, în munții înalți. Ele sunt prielnice pentru culturile
agricole.
 4. Zona solurilor de padure
Este cea mai întinsă și cuprinde munții, dealurile și chiar o parte din câmpii. Dintre varietățile de soluri ale
acestei zone, deosebim solurile brun-roșcate de pădure (argiluvisoluri), care se găsesc în etajul stejarului. Ele sunt destul de
fertile, bune în special pentru culturile de pomi fructiferi și viță-de-vie. În etajul pădurilor de fag apar solurile brune de
pădure (cambisoluri), mai puțin fertile, deoarece sunt mai sărace în substanțe hrănitoare. Ele sunt indicate pentru culturile
de pomi fructiferi.
Foarte răspândite în pădurile României, dar mai ales în cele de fag și rășinoase, sunt solurile podzolice
(spodosoluri). Acestea sunt puțin fertile, dar prin adăugarea de îngrășăminte pot da recolte bune.

5. Alte soluri
Pe lângă solurile amintite mai sus există și altele, cu o răspândire mai limitată. Astfel sunt solurile sărăturoase
(în Câmpia Română, în Câmpia de Vest, Câmpia Transilvaniei, Câmpia Jijiei, pe țărmul Mării Negre etc.), apoi solurile
nisipoase (în sudul Olteniei) și solurile aluvionare de luncă. Cele sărăturoase și nisipoase au un grad mai scăzut de
fertilutate. Ele sunt în bună măsură valorificate astăzi, prin măsuri agrotehnice speciale. Cele aluvionare de luncă sunt
foarte indicate pentru culturi de cereale și în special pentru culturile de legume și zarzavaturi.
Pamantul Sfant
 Pământul Sfânt este o regiune în care se împletesc istoria, spiritualitatea și tradițiile a trei dintre cele mai
mari religii ale lumii: creștinismul, iudaismul și islamul. Acest teritoriu, situat în Levantul de Sud-Vest, este cunoscut
și sub denumirile de Țara Sfântă sau Țara Promisă, iar numele său derivă din importanța sa spirituală și istorică pentru
credincioși.
Pentru creștini, Pământul Sfânt este locul nașterii, predicării, crucificării și învierii lui Isus Cristos.
Bethleemul marchează locul nașterii sale, Ierusalimul - locul răstignirii și învierii. Pentru iudei, acesta este locul
promis de Dumnezeu lui Avraam și semnifică patria lor istorică și spirituală. Pentru musulmani, Pământul Sfânt este
locul unde Mohamed a făcut călătoria nocturnă (Isra și Mi'raj) și unde se află locurile sfinte ale Islamului, inclusiv
Moscheea Al-Aqsa.
 Această regiune a fost mărturie a
conflictelor, cuceririlor și colaborărilor dintre
popoare și religii de-a lungul istoriei. Controlul
asupra acestei regiuni a fost disputat de
multe imperii și state, ducând la conflicte care
încă persistă în prezent.
Cu toate acestea, Pământul Sfânt
rămâne un loc de pelerinaj pentru credincioși
din întreaga lume, care vin să se roage, să
mediteze și să se conecteze cu divinul în
locuri considerate sfinte și sacre de milenii.
Această combinație de istorie, spiritualitate și
diversitate culturală face din Pământul Sfânt
un loc unic și profund semnificativ pentru
întreaga umanitate.