Toleranță

Toleranta este virtutea omului fara nici un fel de convingeri."

Gilbert K. Chesterton
 Ziua Internațională a Toleranței

Trebuie să fim
Ziua Internațională a toleranți În 1996, ONU a
Toleranței este marcată în declarat ziua de 16
fiecare an, la 16 noiembrie,
noiembrie ca „Ziua
cu scopul de a îndemna
omenirea la înțelegere și internaţională a
respect reciproc, dialog și toleranţei”, după ce
cooperare între culturi, în 1995 a fost „Anul
civilizații și popoare, pentru toleranţei”.
a descuraja atitudinile
extremiste dominate de
violență și ură.
 ,,Toleranța pe vremuri’’

● Sensul iniţial al toleranţei este de a suporta ceva dificil de

acceptat, de care nu poţi scăpa sau pe care nu îl poţi evita sau
schimba, care este definit sau se impune prin forţa legii, eticii,
obiceiurilor culturale etc.

● Pe vremuri, toleranţa se manifesta printr-o permisiune a

autorităţilor, o licenţă, o indulgenţă. În trecut, toleranţa era
invocată mai ales în chestiuni legate de religie. Astfel, înţelesul
uzual al toleranţei era de a permite cu bunăvoinţă ca ceva
negativ sau considerat negativ (o opinie, practică, rasă, religie,
naţionalitate etc.) să coexiste alături de forma oficială
acceptată, dintr-o atitudine de superioritate, condescendenţă
faţă de restul lumii.
 Educarea copiilor pentru a fi toleranţi

Ajută
Copiii nu se nasc toleranţi. Mai mult, ştim că au atitudini foarte
egoiste, prin urmare este important ca aceşti copii să fie educaţi de la
o vârstă fragedă prin insuflarea valorii toleranţei, astfel încât să fie
respectuoşi de-a lungul vieţii cu cei care au opinii diferite sau sunt
diferiţi de ei, fără a judeca sau a răni sentimentele altora.

Ar fi important pentru ei să înveţe să asculte opiniile şi gândurile care

nu sunt la fel cu ale lor şi să ajungă la un acord între colegi, într-o
activitate simplă, de exemplu un joc. Copiii pot fi foarte cruzi, de
aceea este important, de asemenea, să înveţe să respingă atitudinile
intolerante ale altora, de exemplu dacă unul dintre copii nu doreşte
să-l includă pe altul în joc, deoarece nu are afinităţi cu el, trebuie să-i
explicaţi că ar trebui să se oprească şi să dezaprobe acea atitudine.
 "Cei mai inalt rezultat al educatiei este toleranta."

Toleranța
"Toleranta nu implica
Cel mai bun lucru pe care il poti da lipsa de dedicare a cuiva
dusmanului este iertarea, unui adversar, fata de convingerile sale.
toleranta, unui prieten, inima, copilului un Mai curand, condamna
bun exemplu, unui tata respectul, mamei opresiunea si
tale, o coduita de care sa fie mandra, tie iti persecutarea altora."
datorezi respectul, tuturor oamenilor, John F. Kennedy
generozitatea.
 Toleranţa în societate (indulgenţa, complicitatea şi resemnarea)
Toleranţa în societate (indulgenţa, complicitatea şi resemnarea)
E foarte răspândită, în viaţa zilnică, varianta – să zicem – „slabă” a
toleranţei, numită
indulgenţă. Ştii că are loc o neregulă, nu consimţi la comiterea ei, dar o
treci cu vederea, te preface că nu iei notă de existenţa ei. Indulgenţa e,
prin urmare, tendinţa de a tolera ceea ce ţi se pare neesenţial sau
inevitabil. Comună este şi o formă ceva mai „tare” a toleranţei:
complicitatea, consimţirea tacită. Numai poţi trece cu vederea o
neregulă, dar decizi, în virtutea unui calcul pragmatic, să o îngădui. În
sfârşit, pe o altă treaptă, avem, uneori, de-a face cu o specie mai sumbră
a
toleranţei: resemnarea. Vezi neregula, o respingi interior, dar o suporţi, o
înduri, ca pe ceva inevitabil. De regulă, adopţi resemnarea fie pentru că
nu crezi în posibilitate are ctificării situaţiei
fie pentru că, dintr-un motiv sau altul, vrei să salvezi aparenţele.Ori, nu
se poate vorbi despre toleranţă decât atunci când admitem că celălalt
are o părere diferită de a noastră, când
acceptăm că are dreptul la aceasta şi căutăm împreună cu el un mod de
a gospodări această diferenţă astfel încât să nu devină culpabilizantă.
Toleranţa este înclinaţia, sau decizia, de a accepta lucruri pe care
anumite criterii le-ar define ca inacceptabile. E cădere la învoială cu ceva
 Care sunt limitele obiective ale toleranţei sau unde începe intolerabilul?

În ştiinţele aplicate, lucrurile sunt simple .Ele folosesc noţiunea de „câmp de toleranţă”,
Care sunt limitele obiective ale toleranţei sau unde începe intolerabilul?
pentru a semnala graniţele între care sunt premise anumitea bateri, fără ca un ansamblu dat să
aibă de suferit. „Câmpul de toleranţă” este invocat, de pildă, atunci când trebuie evaluată
precizia de execuţie a unei piese. Calibrul unei ţevi poate „tolera” o anumită aproximaţie a
dimensiunilor, dar există o limită, dincolo de care, avem de-a face cu un rebut. La fel,
organismul uman poate suporta, până la o limită, suferinţa fizică sau îngurgitarea unor
substanţe nocive.
12
Dincolo de această limită, echilibrul fiziologic se năruie şi organismul intră în
colaps. Prin urmare, niciun sistem, fie el mecanic sau biologic, nu poate supravieţui în
condiţiile în care „câmpul lui de tolerant este supra solicitat”.În plan social intoleranţa începe
acolo unde celălalt îţir ăspunde la toleranţă cu intoleranţă, acolo unde toleranţa celuilalt
încetează la adresa valorilor tale.
Toleranţa nu are sens şi valoare în paradis. (Un sfânt nu poate fi tolerant cu un alt
sfânt. Acolo unde armonia este obţinută nu mai există diferenţe de opinie.)
Idealul ar fi o lume în care toleranţa nu mai e necesară, în care răul e domesticit, puterea e
suntem, ca să zicem aşa, „condamnaţi” la toleranţă.
distribuită omogen, diferenţele armonizate. Până în clipa unei asemenea improbabile reuşite