Specificul toleranței și al intoleranței

Efectuat: de Baran Victoria

Competențe specifice:

- Valorizarea demnității umane și a drepturilor omului

- Valorizarea diversității culturale
- Deschidere spre alteritate culturală și alte credințe,viziuni
asupra lumii și practici
- Respect
- Empatie
- Abilități de cooperare
- Flexibilitate si adaptabilitate
Obiective operaționale:

La finalul lecției elevul va fi capabil să:

O1- să identifice acte de toleranţă şi, respectiv, de
intoleranţă;
O2- să justifice nevoia de toleranţă în relaţiile
interpersonale, în familie sau în societate;
O3- să precizeze consecinţele posibile ale intoleranţei;
O4- sa-şi orienteze propriul comportament spre toleranţă;
O5- să considere toleranţa ca o valoare de promovat.
 Evocare: Fulgii de nea

Elevilor li se împarte câte o coală de hârtie și sunt rugați să țină această coală cu
ambele mâini sub bancă, fără să se uite la ea, ci doar la cadrul didactic, în fața
lor și va face exercițiul în același timp cu elevii. Li se comunică elevilor că nu au
voie să pună întrebări în timpul exercițiului, ci doar să execute sarcinile date cât
mai rapid, așa cum consideră fiecare. Sarcinile pe care trebuie să le execute
elevii sunt:
Împăturește foaia o dată și rupe colțul din dreapta sus;
Mai împăturește încă o dată coala și rupe colțul din dreapta sus;
Vei îndoi coala de hârtie pentru a treia oară și vei rupe colțul din dreapta sus;
Împăturește foaia pentru ultima oară și rupe colțul din dreapta sus;
Desfă foaia de hârtie și uită-te cu atenție la ea;
Caută în foile colegilor, o foaie identică cu a ta.
 ….

Rolul acestui exercițiu este de a direcționa discuția spre

concluzia că fiecare persoană este unică, diferită și are un mod
propriu de a simți, interpreta și reacționa chiar dacă au avut de
efectuat aceeași sarcină. În momentul în care elevii pornesc de
la această premisă, devin mai toleranți, îi vor accepta pe ceilalți
necondiționat, așa cum sunt ei.
Profesorul: Discutaţi în grupuri şi exprimaţi-vă opinia
în legătură cu respectarea următorului principiu:
„Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în
drepturi.”

Elevii discută în grupuri şi prezintă cîteva opinii.

 Profesorul ţine următorul discurs: „Lumea în care trăim
este foarte diversă. În familie, la şcoală sau la locul de lucru,
convieţuim alături de oameni diferiţi de noi ca şi caracter,
etnie, limbă, cultură sau religie. În această diversitate
umană, trebuie să dăm dovadă de înţelegere şi respect unii
faţă de alţii, adică să fim toleranţi, conducîndu-ne de
principiul de mai sus.”
Elevii: Ascultă şi notează cuvintele-cheie din discursul
profesorului: diferiţi, diversitate, etnie, limbă, cultură,
înţelegere, cunoaştere, respect, convieţuire, toleranţă.
Sarcina 1. Găsiţi în dicţionar
explicaţia cuvîntului
«toleranţă.»
 Sarcina 2: Care este termenul
opus
Opus toleranţei?
Cum înţelegeţi intoleranţa? Puteţi
prezenta exemple de intoleranţă
 Aşadar, cazuri de intoleranţă putem întîlni la orice pas. Şi
istoria, din păcate, ne oferă suficiente exemple.Vă propun să
analizăm împreună unul din ele.
Studiu de caz.
Cazul lui Socrate: lui Socrate, vestitul filozof din Atena sec. Al
V-lea (î. Hr.) îi plăcea să provoace discuţii, să dialogheze. Avea
numeroşi admiratori, îndeosebi tineri. Socrate a susţinut idei
novatoare pentru epoca sa, cum ar fi: “ Adevarul se afla în
oameni dar trebuie ajutat să se “nască”.. “Oamenii fac rău din
neştiinţă.” , “E necesar să ajungem să ştim pentru a găsi
fericirea, binele şi dreptatea.”. Socrate a fost acuzat de
contemporanii săi de impietate şi coruperea tineretului. A fost
condamnat la moarte pentru ideile sale.
Acesta este un exemplu tipic de intoleranţă faţă
de convingerile şi ideile altuia. Azi acceptăm
pluralismul de idei, garantăm dreptul fiecăruia la
opinie, la exprimarea ei.
Elevii analizează cazul, constată intoleranţa manifestată
în raport cu ideile şi convingerile unei persoane. Se
precizează consecinţele posibile, indicîndu-se chiar
posibila suprimare fizică a persoanei. Se respinge acest
mod de a proceda, subliniindu-se necesitatea de a fi
tolerant faţă de ideile şi convingerile altora.
Elevii au cerința să prezinte și alte exemple:
1. Mulţi români, dar şi europeni nu-i suportă pe
ţigani.
2. Catolicii şi ortodocşii se ceartă de la aceeaşi
biserică.
3. Părinţii nu ţin cont de părerile noastre, care sînt
diferite de ale lor.
4. Etc.
 Pentru a aprecia în ce măsură elevii sânt toleranţi sau nu, li se propune să rezolve un
test.

Pentru raspunsuri pozitive se acordă câte 1 punct; pentru cele negative – 0 puncte, iar
pentru cele indecise, se acordă 0,5 puncte. Voi solicita elevilor in baza acestui punctaj,
să se autoevalueze. Daca au obtinut intre 0 si 1,5 puncte, este cazul să-şi modifice
atitudinea. Intre 1,5 si 3, li se recomandă să mai mediteze la problema toleranţei. La
peste 3 puncte vor fi laudaţi pentru modelul de om tolerant oferit.

Test: În clasa voastră va veni un elev nou, ţigan (rrom).

Sunteti de acord sa fiţi colegi de clasă cu el? ................................(da, nu, nu mi-am pus
problema) Aţi accepta să fiţi colegi de bancă? ..................................... (da, nu, nu mi-am
pus problema) L-aţi invita acasă la aniversarea voastră? .................................... (da, nu,
nu mi-am pus problema) L-aţi vizita acasă, dacă ar fi bolnav? ..................................... (da,
nu, nu mi-am pus problema). Gandiţi-vă dacă aţi fi procedat la fel cu actualul coleg de
bancă? ...................................... (da, nu, nu mi-am pus problema).

Elevii citesc întrebările, raspund si apoi se autoevaluaeză.

Profesorul încheie: „Să ştiţi că toleranţa nu este un dat cu care ne
naştem sau o calitate pe care o moştenim de la părinţi. Toleranţa se
formează zi de zi, an de an, prin exerciţiul raportării la celălalt.
Această atitudine trebuie să ne-o cultivăm atît în şcoală, cît şi în
familie, pînă cînd se consolidează şi se transformă în deprindere şi
devine un comportament firesc. Nu putem vorbi de identitatea de
sine fără a ne raporta la identitatea celuilalt sau la alteritate. Ungurul
e ungur din naştere şi aşa va rămîne, rromii – la fel, iar aceasta.
Alteritatea ne oferă un prilej de descoperire şi de conştientizare a
propriei identităţi. Ca români, sîntem majoritari în România, dar
devenim minoritari în anumite regiuni ale ţării sau atunci cînd
plecăm în alte ţări. Important e să ne cunoaştem originile, să ne
păstrăm identitatea culturală, să ne promovăm tradiţiile şi
obiceiurile, respectînd, totodată, identitatea şi cultura celuilalt.”
Elevii ascultă activ. Apoi, la solicitarea profesorului, dezvoltă în
scris enunţul: Toleranţa înseamnă...
Iată cîteva răspunsuri: Toleranţa înseamnă...
• acceptarea diferenţelor dintre oameni;
• respectarea modului diferit de a fi al altuia;
• bunul simţ de a nu fi egoist şi de a-l înţelege pe altul; • atitudine
deschisă şi de colaborare;
• să-i tratăm pe alţii aşa cum ne place să fim noi trataţi;
• o atitudine de înţelegere şi respect faţă de alţii care sînt diferiţi;
• nondiscriminare; • acceptare, comunicare.
Reflecție:
Profesorul propune elevilor să mediteze asupra
următoarei afirmaţii scrise din timp pe tablă: „Dacă
timpul şi istoria au pus laolaltă, în acelaşi spaţiu,
români şi ruşi, români şi unguri, români şi ţigani etc.,
atunci ei sînt obligaţi, prin acelaşi determinism istoric,
să se suporte, să se cunoască şi să se respecte
reciproc.” (C. Cucoş)

Elevii reflectează, îşi exprimă opinia personală în

legătură cu afirmaţia dată.
Profesorul le cere elevilor ca, în funcţie de rezultatul obţinut la
test, să se gîndească la ce ar trebui să facă mai departe, fiecare
urmînd să formuleze un răspuns propriu la întrebarea: Cum
putem transforma în fapt atitudinea de toleranţă?
Pe 16 noiembrie se sărbătorește Ziua Toleranței. Elevii au
sarcina să facă un poster, cu tema:” Da pentru toleranță,nu
pentru
intoleranță”, portretul persoanei tolerante,
sau sa elaboreze
“Ghidul tânărului tolerant.”