UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „GRIGORE T.

POPA” IAȘI
SPECIALIZAREA: BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE

BIOFIZICA
punte între biologie și fizică
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „GRIGORE T. POPA” IAȘI
SPECIALIZAREA: BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE

DE CE studiem
BIOFIZICA?
Fizioterapia - metodă de tratament ce folosește agenții
fizici (căldură, lumină, curentul electric, unde mecanice,
unde magnetice, etc.) pentru ameliorarea durerilor și
prevenirea sau tratarea unor afecțiuni ortopedice,
reumatologice, dermatologice, respiratorii…

Kinetoterapia - terapia prin mişcare (gimnastică

medicală sau de recuperare)
Fizioterapia:

ramură a medicinii clinice

studiază proprietăţile curative ale

factorilor fizici naturali şi artificiali

elaborează metode de aplicare în scop

terapeutic, profilactic şi de recuperare
Clasificarea factorilor fizici (după proviniență):
Naturali: aer, apă, soare (UV), microclimat, etc

Artificiali: curent electric, vibrații mecanice,

energie luminoasă, câmp electric, magnetic, etc

o Acțiunea factorilor fizici se bazează pe proprietăți fizice

(mărimi fizice) cum ar fi temperatura, presiunea,
intensitatea și compoziția chimică a factorului
o Acestea implică introducerea unei anumite energii fizice într-
un sistem biologic
provoacă modificări fiziologice ce sunt utilizate pentru beneficii
terapeutice
 Metode în fizioterapie

Electroterapia - aplicarea energiei electrice

Ultrasonoterapia - utilizarea ultrasunetelor în terapie

Shockwave - terapie care utilizează undele de şoc

Băile galvanice - metoda ce combină acţiunea

curentului continuu cu efectul
termic al apei

Fototerapie / Energii luminoae:
• Iradieri infraroşii
• Iradieri cu raze ultraviolete
• Laseroterapie
(LASER „amplificarea luminii prin emisia
stimulată a radiaţiei” (Light Amplification by
Stimulated Emission of Radiation)

• Terapie cu ultrasunet
Unde mecanice ale mediului: • Fonoforeza medicamentoasă
• Vibrioterapia

• Magnitoterapie
Câmp electromagnetic: • Inductotermie
• Terapie cu unde ultra-înalte

• Inhaloterapia sau aerosoloterapia

Mediu aerian modificat/ natural: • Electro-aerosoloterapia
• Baroterapia
• Climatoterapia
 Ce este Biofizica?

Un domeniu interdisciplinar, modern, în care se încearcă

întelegerea fenomenelor complexe ale vieții, prin folosirea unor
legi fizice

Matematică + Fizică + Biologie + Chimie

studiază compoziția și
Filosofie a naturii
proprietățile substanțelor
se ocupă cu studiul mărimilor
și al relațiilor cantitative studiază viața în toată
varietatea și complexitatea sa
Fizica = Filosofie a naturii

- Concept general despre lume

și viață în Grecia Antică

 Pitagora (570 - 495 î.Hr.)

filosof și matematician grec

 cunoașterea lumii înconjurătoare

 descrierea fenomenelor cu ajutorul organelor de simț
Protagoras ( n. 490 î. Hr.- filosof grec):
“omul este regula și măsura tuturor lucrurilor”

Primele unități de măsură – stabilite și denumite cu

ajutorul corpul omenesc: deget, palma, picior, cot, braț…
Secunda: apropiată de perioada ce corespunde unei batăi a
inimii umane

Marcus Vitruvius (n. 80 î. Hr. –arhitect, inginer, scriitor roman).

Encyclopædia Britannica:
"Vetruvio, arhitect, are în lucrarea sa despre arhitectură
măsurătorile omului din natură, distribuite în felul următor:
o palmă înseamnă patru degete
un picior înseamnă patru palme
un om înseamnă 24 de palme
………………………………și aceste măsurători se regăsesc în clădirile sale".
Vitruvius (sec. I î. Hr.) – reguli și condiții ale esteticii
corporale

“Imaginea matematica a unei

tinere din Corint” de
Eupalinos, arhitect grec

 Înălțimea corpului
uman trebuie să fie
lungimea a opt capete
cu un sfert de cap
corespunzător pentru
lungimea gătului.

Venus din Milo (sfârsitul sec. II î. Hr.)

Leonardo da Vinci (n. 1452-1519)

Proporțiile corpului uman

conform lui Vitruviu/Omul
Vitruvian

( Galeriile Academiei din Veneția)

 lungimea brațelor deschise este

egală cu înălțimea omului
A studia un fenomen fizic - a stabili o relație
între mărimile fizice ce descriu fenomenul

lege fizică
Istoria principalelor descoperiri în Biofizică
Prima lege a termodinamicii
Aspectele optice ale ochiului uman
Teoria auzului
Miscarea browniană
Procesul de osmoză
Termodinamica de neechilibru
Descoperirea razelor X – începuturile biofizicii
radiațiilor
Descoperirea structurii ADN-ului
Teoria informației
Fizica statistică a biopolimerilor
BIOFIZICA

Tehnologii moderne de imagistică medicală (ex.: RMN, PET, CT,

sonograme…) → folosite pentru diagnosticarea diferitelor tipuri de
afecțiuni

 Metode de tratament privind dializa rinichilor, terapia cu

radiații, defibrilatoare cardiace, pacemaker
 Instrumente folosite pentru detectarea, purificarea, manipularea
diferitelor chimicale și materiale → aplicații importante în
industriile biotehnologice

BIOFIZICA folosește puterea fizicii, chimiei și matematicii,

pentru a întelege starea de sănătate, a preveni diferitele
afecțiuni și a descoperi noi metode de tratare a acestora
 BIOFIZICA
 urmărește să descopere, să cerceteze și
să explice diferite fenomene, pentru a stabili
relații cantitative, matematice între cauzele
care produc aceste fenomene și efectele lor
 Fenomen fizic: orice transformare care se petrece în natură,
transformare însoțită de o variație de energie

Lege fizică: legatura dintre mărimile ce descriu un fenomen fizic

Legi:

* universale (principii) (ex.: principiul conservării și

transformării energiei, principiul lui Arhimede…)

* particulare (ex.: legile gazelor, teorema lui Bernoulli…)

 Mărime fizică/biofizică: orice proprietate care poate
fi măsurată sau care prezintă variații cantitative
(ex.: forța, masa, timpul, viteza, temperatura…)

 Măsurare: compararea unei mărimi fizice cu o alta, de

aceeași natură, luată drept unitate de măsură
Sistemul metric - sistem zecimal de măsurare convenit la nivel
internațional.
„Sistemul metric este pentru toți oamenii și
pentru tot timpul.” (Condorcet, 1791).

20 mai 1875 – Convenția Internațională a Metrului (Paris)

→ unităti de bază: metrul, kilogramul
→ aderarea României la convenție: 1883

1960 – Sistemul Internațional (S.I.) de unități

→ aderarea României la S.I.: 31 august 1961
 fundamentale

Mărimi
derivate
fizice
suplimentare

• Unghi plan – rad (radian)

• Unghi solid – sr (steradian)
• lungimea – metrul (m)

• masa – kilogramul (kg)

• timpul – secunda (s)

• temperatura – grad Kelvin (K)

• intensitatea curentului electric – amperul (A)

• intensitatea luminoasă – candela (cd)

• cantitatea de substanța - molul (1971)

1) Mărimi derivate care se exprimă numai în funcție de
mărimile fundamentale

Ex.: arie – m2
volum – m3
viteza – m/s
accelerație – m/s2
densitate – kg/m3
……………………………………
 2) Mărimi derivate, având unități cu denumiri speciale
(de regulă, nume de savanți)
Mărime fizică Unitate de Simbol Origine
masură
Frecventa Hertz Hz Heinrich Rudolf Hertz (1857-1894)
Forta Newton N Isaac Newton (1642-1727)
Presiune Pascal Pa Blaise Pascal (1623-1662)
Lucru mecanic, Joule J James Prescott Joule (1818-1889)
energie, caldura
Putere Watt W James Watt (1736-1819)
Sarcina electrica Coulomb C Charles Augustin de Coulomb (1736-1806)
Tensiune, Volt V Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta
potential electric (1745-1827)
Capacitate Farad F Michael Faraday (1791-1867)
electrica
Rezistenta Ohm  Georg Simon Ohm (1789-1859)
electrica
Inductie Tesla T Nikola Tesla (1856-1943)
magnetica
Flux luminos lumen lm lumen (lat.) = ceea ce lumineaza
Iluminarea lux lx lux, lucis (lat.) = lumina, claritate
3) Mărimi derivate care se exprimă folosindu-se
denumiri speciale (combinații ale diferitelor unități de
măsură)

ex: coeficientul de viscozitate dinamică - Pa·s

coeficientul de tensiune superficială – N/m
………………………………
scalare

vectoriale
 Prefixe metrice
Text Simbol Factor Putere

exa E 1000000000000000000 1018

penta P 1000000000000000 1015

tera T 1000000000000 1012
giga G 1000000000 109
mega M 1000000 106
kilo k 1000 103
hecto h 100 102
deca da 10 101
1 100
deci d 0.1 10−1
centi c 0.01 10−2
mili m 0.001 10−3
micro μ 0.000001 10−6
nano n 0.000000001 10−9
pico p 0.000000000001 10−12
femto f 0.000000000000001 10−15

atto a 0.000000000000000001 10−18

 Alfabetul grec
Α α Alfa Ν ν Niu

Β β Beta Ξ ξ Csi

Γ γ Gama Ο ο Omicron

Δ δ Delta Π π Pi

Ε ε Epsilon Ρ ρ Ro
Ζ ζ Zeta Σ σ ς Sigma

Η η Eta Τ τ Tau

Θ θ Teta Υ υ Ipsilon

Ι ι ℩ Iota Φ φ Fi
Κ κ Kappa Χ χ Hi

Λ λ Lambda Ψ ψ Psi

Μ μ Miu Ω ω Omega
Kinetologie - „ştiinţa sau studiul mişcării”

• „kinein” - mişcare,
• ”logos”- a studia, a vorbi despre)

„Ştiinţa mişcării organismelor vii şi a structurilor care participă

la aceste mişcări.”

Kinetologia ca ştiinţă include trei mari componente (subdisciplini):

1. Biomecanica
2. Exerciţiul fizic
3. Componenta psihomotoare
 MECANICA
(Starea de mișcare și repaus )

 Sistem de referință

Capitole ale mecanicii:

 Cinematica

 Dinamica

 Statica

 Punct material - un punct ce înmagazinează întreaga

masă a corpului
 CINEMATICA
•studiul legilor mișcării corpurilor, fară a explica cauzele
care produc schimbarea stării de mișcare sau de repaus

Traiectorie: locul geometric al tuturor pozițiilor succesive

ocupate de punctul material (corp) în mișcarea sa

Clasificarea mișărilor:
a) După traiectorie: b) După viteză:
* Mișcare rectilinie * Mișcare uniformă (v = const.)
* Mișcare curbilinie * Mișcare variată (v – variază)

S = f(t) ecuația mișcării (legătura între spațiu și timp)

S – spațiul parcurs de corp în timpul t
 VITEZA – mărime fizică vectorială

* Viteza medie
 
 r2  r1 r
v 
t  t t
2 1
<v>SI = m/s
!!! În timpul mișcării, viteza poate varia în mărime și / sau în
direcție
 Mișcarea rectilinie uniformă
traiectorie dreaptă
v – ct
(viteza nu se modifică ca direcţie)

• Punctul material parcurge distanțe egale în intervale

de timp egale
 
s  v t legea mișcării rectilinii uniforme
 Mișcarea rectilinie variată
traiectorie dreaptă
v  ct
descrie variaţia vitezei în timp
a - ct
 
 v2  v1 v - accelerația medie
am  
t  t t
2 1 <a>SI = m/s2

Mișcare: * uniform accelerată (a > 0)

* uniform încetinită (a < 0)
 MIȘCAREA CURBILINIE
• traiectorie curbă
• viteza variază ca direcție (întotdeauna) !!!
• poate varia și ca modul

Viteza instantanee (viteza

la un moment dat) –
tangentă la traiectorie în
orice punct al acesteia
Accelerația normală (an  0):
* provine din variația vitezei ca direcție
* perpendiculară pe traiectorie

Accelerația tangențială (at):

* provine din variația vitezei ca mărime (modul)
* tangentă la traiectorie
Obs: acceleraţia tangenţială este zero dacă viteza este constantă ca
valoare!