Evaluarea goniometrică a articulațiilor

Fizioterapeut Dr. Ilie ONU

Curs: Evaluare articulară și musculară
 Goniometria

- Termenul de goniometrie este derivat din două cuvinte grecești: gonia, care
înseamnă „unghi” și metronă, însemnând „măsură”. Prin urmare, goniometria se
referă la măsurarea unghiurilor, şi în special măsurarea unghiurilor create la
articulațiile umane de oasele corpului;
- Examinatorul obține aceste măsurători prin plasarea braţelor instrumentului de
măsurare, numit goniometru, de-a lungul oaselor imediat proximale și distal de
articulația evaluată;
- Goniometria este folosită pentru a măsura și a documenta amplitudinea de mișcare
activă și pasivă, precum și a unor poziții anormale ale articulației;
Exemplu: articulația cotului este evaluată prin plasarea braţelor goniometrului pe
braţ (segment proximal) și antebraț (segment distal) și măsurând fie o poziție
specifică a articulației, fie arcul total de mișcare (Fig. 1).
Fig 1. Subiectul este poziționat în decubit dorsal şi i se măsoară mobilitatea articulaţiei cotului stâng
cu un goniometru. Braţele goniometrului au fost așezate proximal pe braţ și distal pe antebraţ,
centrate peste axa articulației cotului. Atunci când segmentul distal a fost mutat către segmentul
proximal (flexia cotului), se poate obține o măsurare a arcului de mișcare (Range of Motion).
- Osteocinematica descrie mişcările ample ale oaselor în articulaţii. Mișcările oaselor
sunt de obicei descrise în termeni de mișcare rotativă sau unghiulară, ca și cum
mișcarea are loc în jurul unei axe fixe;
- Goniometria măsoară unghiurile create de mișcarea rotativă a axelor oaselor. Unele
schimbări translatorii ale axei de mișcare se produc de obicei în timpul mișcării, şi cu
toate acestea, majoritatea specialiştilor consideră că descrierea mișcării
osteocinematice în termeni de mișcare rotativă este suficient de precisă și se
utilizează goniometria a le măsura;
- Efectuarea mișcărilor active de către subiect în timpul examinării, permit
examinatorului să evalueze mișcări anormale și să obțină informații despre
amplitudinea de mișcare;
- Dacă examinatorul depistează mișcări active anormale, acesta va executa mobilizări
articulare pasive, pentru a înţelege motivele limitării;
- Mobilizările pasive permit examinatorului să evalueze țesutul care limitează
mișcarea, să detecteze durerea și să facă o estimare a amplitudinii de mișcare.
Datele goniometrice utilizate împreună cu alte informații pot oferi o bază pentru
următoarele:
- Determinarea prezenței, absenței sau a deprecierii mişcării articulare;
- Stabilirea unui diagnostic fizioterapeutic;
- Dezvoltarea unui prognostic, a unor obiective de tratament și a planului de
recuperare;
- Evaluarea progresului sau a lipsei progresului în atingerea obiectivelor propuse;
- Modificarea tratamentului fizioterapeutic;
- Motivarea pacientului;
- Cercetarea eficienței tehnicilor sau metodelor terapeutice (ex. măsurarea
rezultatelor după exerciții sau alte manevre);
- Fabricarea de orteze și echipamente ortopedice.
 Amplitudinea de mişcare
- Amplitudinea de mişcare AM (Range of Motion - RoM) reprezintă mișcarea executată în arc
de cerc, şi măsurată în grade între poziţia iniţială şi finală a unei mișcări într-un anumit plan.
Arcul de mișcare poate proveni de la o singură articulație sau de la multe articulaţii, prinse în
mişcarea respectivă. Poziția de pornire pentru măsurarea tuturor amplitudinilor de mişcare,
este poziția anatomică sau neutră.

- Sunt utilizate trei sisteme de notare ale AM:

• sistemul 0 – 180º
• sistemul 180 – 0º
• sistemul de 360º

- În sistemul de notare 0-180º, articulațiile extremității superioare și inferioare sunt la 0º

pentru flexie – extensie, 0º abducție - aducție, atunci când corpul se află în poziția anatomică,
iar pentru rotație atunci când corpul este în poziție neutră.
Exemplu: AM pentru flexia umărului, va începe cu umărul în poziția anatomică (0º) și se
termină cu brațul deasupra trunchiului în flexie completă (180º), fiind exprimată între 0 și
180º (fig.3). În acest exemplu extensia umărului se măsoară de la poziția de flexie 0º, fiind
considerată poziţia iniţială, deoarece orice măsurătoare dintr-o altă poziţie de flexie se
consideră ca o revenire din flexie având acelaşi arc de mişcare. AM a extensiei disponibile
pleacă din poziția de pornire zero (poziţia iniţială) către cea poziţia maximă finală.

Fig. 3 Flexia și extensia umărului începe cu umărul în poziția

anatomică zero.
AM în flexie se desfășoară anterior din poziția zero printr-un
arc spre 180º. Săgeata lungă îngoşată, arată AM în flexie, care
va fi măsurată cu goniometrul.
AM în extensie se desfășoară în posterior din poziția zero
printr-un arc spre 180º. Săgeata scurtă, îngroşată arată AM în
extensie, care va fi masurată cu goniometrul.
 Amplitudinea de mişcare activă (AMA)

- Amplitudina de Mişcare Activă (AROM) este arcul de mișcare produs de contracția

voluntară a mușchiului neasistat (fig 4);
- AMA oferă examinatorului informații despre disponibilitatea individului de a se deplasa,
despre coordonare și despre forța musculară;
- AMA este limitată, durerosă sau incomodă, examinarea fizică ar trebui să includă o
examinare de AM pasivă și teste suplimentare pentru a clarifica situaţia.
 Amplitudinea de mişcare pasivă (AMP)
- Amplitudinea de Mişcare Pasivă (PROM) este arcul de mișcare produs prin aplicarea unei
forțe externe de către examinator (fig. 5);
- Subiectul rămâne relaxat și nu joacă niciun rol activ în producerea mișcării. În mod
normal, AMP este puțin mai mare decât AMA, deoarece fiecare articulație are o posibilitate
mică de mișcare care nu este sub control voluntar. În cazuri de afectare, cum ar fi hipotonia
musculară, AMP crește considerabil;
- AMP oferă examinatorului informații despre integritatea suprafețelor articulare și
extensibilitatea capsulei articulare, a ligamentelor, a mușchilor, a fasciilor și a pielii
asociate.
 Senzația de Sfârșit de Amplitudine SSA (End-feel)
- AMP (PROM), este determinată de structura unică a articulației testate. Unele articulații
sunt structurate astfel încât capsulele limitează capătul AM într-o direcție anume, iar la
altele, ligamentele să cele care să limiteze sfârșitul AM. Alte limitări normale ale mișcării
includ tensiunea pasivă naturală a țesuturilor moi, cum ar fi mușchii, fascia, pielea și
contactul suprafețelor articulare;
- Tipul de structură care limitează AM are un SSA caracteristic care poate fi detectat de
examinatorul care execută AMP, atunci când se aplică o suprapresiune ușoară la sfârșitul
mișcării;
- Determinarea SSA trebuie efectuată lent și cu atenție pentru a detecta sfârșitul AM și
pentru a distinge diversele SSA normale și anormale.
Senzația de Descriere Exemple
Sfârșit de
Amplitudine
SSA
Moale Apropiere de țesuturi moi Flexia genunchiului (contactul dintre țesutul moale al
gambei și coapsa posterioară)
Ferm Stretch muscular Flexia șoldului cu genunchiul extins (tensiunea pasivă a
mușchilor ischiogambieri)
Stretch capsular Extensia articulațiilor metacarpofalangiene ale degetelor
(tensiune în capsula anterioară)
Stretch ligamentar Supinația antebrațului (tensiune în ligamentul radioulnar
palmar al articulației radioulnară inferioară, în
membrana interosoasă, şi în cordonul oblic)
Dur Os pe os Extensia cotului (contact între olecran și fosa olecraniană
a humerusului)

Tabelul 1. Senzația de Sfârșit de Amplitudine SSA normal (fiziologic)

Senzația de Descriere Exemple
Sfârșit de
Amplitudine SSA
Moale Apare mai devreme sau mai târziu în AM decât se Edem de țesut moale, Sinovita
obişunieşte într-o articulație care în mod normal,
are un SSA ferm sau dur. Senzație de retenţie
lichidă.
Ferm Apare mai devreme sau mai târziu în AM decât se Creșterea tonusului muscular,
obișnuiește într-o articulație care în mod normal, retracţie capsulară, musculară,
are un SSA de tip moale sau dur. ligamentară și fascială
Dur Apare mai devreme sau mai târziu în AM decât se Condromalacia, Osteoartrita
obișnuiește într-o articulație care, în mod normal, (aroză), Fragmente osoase
are un SSA ferm sau hard. Senzaţie de bloc osos. libere în articulație, Fractură
Gol Nu există un SSA real, deoarece durerea împiedică Inflamația acută a
atingerea sfârșitului AM. Nu se resimte nici o articulațiilor, Bursita, Abces,
rezistență, cu excepția protecţiei individuale a Fractură, Tulburare psihogenă
muşchilor sau a spasmului muscular.

Tabelul 2. Senzația de Sfârșit de Amplitudine SSA anormal (patologic)

 Goniometrul universal
- Goniometrul universal este instrumentul cel mai des utilizat pentru a măsura AM în mediul
clinic la aproape toate articulațiile corpului (fig. 7);
- Goniometrele universale sunt construite din plastic sau metal și sunt produse în mai multe
dimensiuni și forme, dar respectă același design de bază;
- Goniometrele sunt compuse din două brațe, din care unul este staționar și se așează pe
segmentul de măsurat sau în poziție fixă prestabilită, și unul mobil care urmărește
segmentul măsurat din poziția inițială până la cea finală. Brațele se unesc printr-un fulcrum
(nit central) și posedă o scală gradată de la 0-180º și 180-0º.

Fig. 7 Corpul goniometrului poate să fie un semicerc (partea de sus)

măsurând de la 0-180º, fie un cerc complet (jos) măsurând de la 0-180-0º.
 Aliniamentul goniometrului
- Aliniamentul se referă la alinierea brațelor goniometrului cu segmentele proximale și
distale ale articulației subiectului. Examinatorul trebuie să utilizeze repere anatomice
osoase, pentru vizualizarea mai precisă a segmentelor articulare care ar trebui să fie
expuse complet pentru ca să poată fi ușor localizate și palpate (Fig.8);
- Vizualizarea atentă, palparea și alinierea brațelor goniometrul cu repere,
îmbunătățește precizia și reproductibilitatea măsurătorilor. De obicei, brațul staționar
este aliniat cu axa longitudinală a segmentului proximal al articulației, și brațul mobil
este aliniat cu axa longitudinală a segmentul distal al articulației (Fig. 9).
- Reperele anatomice oferă puncte de referință care ajută la asigurarea corecției
brațelor;
- Fulcrumul (nitul central) goniometrului este de obicei plasat peste locația a axei de
mișcare a articulației măsurate. Cu toate acestea, deoarece axa de mișcare se schimbă
în timpul mișcării, poziția fulcrumului trebuie ajustată în consecință.
Fig.8 Examinatorul utilizează un creion
dermatograf pentru a marca locația procesului Fig. 9 La utilizarea unui goniometru cu cerc complet
acromion stâng. Examinatorul folosește deseori pentru a măsura AM-ul flexiei cotului, brațul
indexul și degetele mijlocii pentru a palpa staționar este aliniat paralel cu axa longitudinală a
reperele osoase. părții proximale (humerus), iar brațul mobil este
aliniat paralel cu axa longitudinală a părții distale
(antebraț). Dacă brațele goniometrului sunt
inversate, se va măsura același unghi.
 Înregistrarea datelor goniometrice
Următoarele elemente sunt recomandate să fie incluse în înregistrare:
- Numele, vârsta și sexul subiectului;
- Datele examinatorului;
- Data și ora măsurării;
- Tipul de goniometru utilizat;
- Ce articulație și ce mișcare se evaluează (ex. flexia genunchiului stâng);
- Includeți numărul de grade la început și sfârșitul mișcării;
- Tipul mișcării măsurate (pasiv sau activ);
- Orice informație subiectivă, cum ar fi disconfortul sau durerea, care este raportat de către
individ în timpul testării;
AM articulației testate poate fi comparat cu aceeași articulație a extremității contralaterale
a subiectului, cu condiția ca extremitatea contralaterală să nu fie afectată și nici să nu fie
utilizată selectiv în activități atletice sau profesionale. Înregistrările valorilor AM ar trebui să
includă atât pozițiile inițiale, cât și cele de finale pentru a defini complet AM.
- O înregistrare care include doar AM total, cum ar fi 50º de flexie, nu oferă nici o informație
despre locul unde începe și se încheie o mișcare;
- O flexie care începe la 0º și se încheie la 50º este înregistrată ca 0–50º de flexie (Fig. 10 A). O
mișcare care începe cu articulația flexată la 20º și se termină la 70º de flexie este înregistrată
ca 20 – 70º de flexie (Fig. 10 B). AM total este același (50º) în ambele cazuri, dar arcurile de
mișcare sunt diferite.

Fig. 10 (A) Înregistrarea AM ar trebui să includă începutul

intervalului, precum și sfârșitul. În această imagine,
mișcarea începe la 0º și se încheie la 50º, astfel încât AM
total este de 50º.

(B) În această imagine, mișcarea începe la 20º de flexie și

se încheie la 70º, astfel încât AM total este de 50º. Pentru
ambii subiecți, AM total este același, de 50º, chiar dacă
arcurile de mișcare sunt diferite.
- Uneori există situația opusă, în care o articulație are arc de mișcare mai mare decât
normală și este hipermobilă. Dacă o articulație a cotului este hipermobilă, poziția de
pornire pentru măsurarea flexiei cotului poate fi în hiperextensie, mai degrabă decât la
0º.
- Un AM care începe la 20º de hiperextensie și se termină la 140º de flexie este înregistrat
ca 20–0–140º de flexie (fig. 11).

Fig. 11 Acest subiect are 20º de hiperextensie la

cot. În acest caz, mișcarea începe la 20º de
hiperextensie și se trece prin poziția de 0º până
la 140º flexie.
Bilanțul articular al umărului

Fizioterapeut Dr. Ilie ONU

Curs: Evaluare articulară și musculară
 Articulația gleno-humerală

Articulația glenohumerală este o articulație sinovială care atașează

membrul superior la scheletul axial. Este o articulație sferică, formată între
fosa glenoidă a scapulei (gleno-) și capul humerusului (-humeral).

Osteocinematica
Acționând împreună cu centura scapulară, articulația glenohumerală
permite o gamă largă de mișcări pe trei grade de libertate la nivelul
membrului superior:
- flexie 110°- extensie 60°
- abducție 120°- adducție 0°
- rotație internă 90°- rotație externă 90°
- curcumducție
- este cea mai mobilă articulație a corpului uman ↔ articulație instabilă
(capsula, ligamentele și tendoanele mușchilor manșetei rotatorilor).
Din cauza acestui compromis mobilitate ↔ stabilitate, articulația umărului
este una dintre cele mai frecvent lezate articulații ale corpului.
 Articulația acromio-claviculară
Articulația acromioclaviculară este articulația dintre cele două oase ale centurii scapulare.
Este o articulație sinovială plană, cu suprafețe articulare plane, care au aproximativ
aceeași dimensiune. Deoarece nu există mușchi care să acționeze direct asupra acestei
articulații, mișcările în cadrul acesteia sunt în întregime pasive.
Osteocinematica
- Este o articulație multiaxială, permițând mișcările în cele trei grade de libertate;
protracție-retracție, ridicare-depresiune și rotație axială.
- Funcția acestei articulații este de a permite centurii scapulare să urmeze mișcările
articulației umărului, în special după ce articulația sternoclaviculară și-a atins amplitudinea
maximă de mișcare.
 Articulația sterno-claviculară
Articulația sternoclaviculară este o articulație sinovială în șa care leagă sternul de clavicule.
Este singura legătură directă între scheletul apendicular al membrului superior și scheletul
axial al trunchiului.Funcția articulației sternoclaviculare este de a coordona mișcările
membrului superior cu trunchiul corpului. Astfel, permițând membrului superior să efectueze
întreaga sa gamă de mișcări.

Osteocinematica
- trei grade de libertate
- elevație – depresiune
- protracție - retracție
- rotație axială
 Articulația scapulo-toracică
Articulația scapulo-toracică nu este o articulație anatomică adevărată, ci mai degrabă este
considerată ca o unitate care reunește articulațiile sternoclaviculară și acromioclaviculară și
joncțiunea dintre suprafața anterioară a scapulei și cutia toracică (joncțiunea scapulo-
toracică). Funcția acestei articulații este de a permite și de a integra mișcările scapulei
împotriva peretelui toracic subiacent cu mișcările membrului superior. Mișcările din cadrul
joncțiunii scapulo-toracice sunt descrise în trei grade de libertate: ridicare-depresiune,
protracție-retracție, rotație externă-rotație internă.

Ostecinematica
- trei grade de libertate
- ridicare - coborâre,
- rotație superioară – inferioară,
- basculare anterioară – posterioară,
- anteducție – retroducție.
Fig 5. Vedere anterioară a humerusului, a claviculei, Fig. 6 Vedere anterioară a humerusului, a
a sternului și a scapulei care prezintă reperele claviculei, a sternului și a scapulei care prezintă
anatomiei de suprafață pentru alinierea repere anatomice osoase pentru alinierea
goniometrului goniometrului.
Fig 7. Vedere laterală a brațului care prezintă Fig. 8 Vedere laterală a brațului prezentând
repere ale anatomiei de suprafață pentru repere anatomice osoase pentru alinierea
alinierea goniometrului goniometrului.
Flexia umărului

Elemente cheie:
- AM / ROM al complexului umărului 165 -180º
cu gonimetrul
- AM / ROM al art. aglenohumerale 110-115º
cu goniometrul
- plan sagital
- ax medio-lateral
- poziție: decubit dorsal
Flexia umărului se execută în plan sagital în jurul unei axe medio-laterale. Valorile normale
ale AM complexului umărului la adulți variază între 165-180º, iar pentru articulația
glenohumerală variază între 100-115º
Poziția de testare
- Subiectul este poziționat în decubit dorsal cu genunchii flectați pentru a aplatiza coloana
lombară. Umărul este poziționat în pozițe neutră de 0º de abducție, adducție și rotație.
Cotul se află în extensie, astfel încât tensiunea din capul lung al tricepsului să nu limiteze
mișcarea. Antebrațul va fi poziționat în 0º de supinație și pronație, astfel încât palma să fie
orientată spre corp.

Stabilizare
- Flexia glenohumerală – se stabilizează scapula pentru a preveni înclinarea posterioară,
rotirea în sus și elevarea scapulei.
- Flexia complexă a umărului – se stabilizează toracele pentru a preveni extensia coloanei
și a mișcării coastelor. Greutatea trunchiului poate ajuta la stabilizare.
Testarea mișcării
- Flexia umărului începe prin ridicarea humerusului (a brațului) de pe masa de
examinare, prin ridicarea membrului superior deasupra capului subiectului. În timpul
mișcării membrul superior se va menține în abducție și adducție neutră pe tot parcursul
acesteia. Pentru a atinge maximul mișcării, este permisă o rotație ușoară.

- Flexia glenohumerală. Sfârșitul AM apare atunci când se simte rezistența la mișcare,

iar depășirea rezistenței cauzează rotație ascendentă, înclinare posterioară sau
elevarea scapulei (Fig. 9).

- Flexia complexă a umărului. Sfârșitul AM are loc atunci când se simte rezistența la
mișcara suplimentară iar depășirea rezistenței cauzează extinderea coloanei vertebrale
sau mișcarea coastelor (Fig. 10).
Fig. 9 Sfârșitul AM la flexia glenohumerală.
Examinatorul stabilizează cu mâna marginea
laterală a scapulei. Examinatorul simte când s-a
atins sfârșitul AM, deoarece orice încercare de a
continua flexia face ca marginea laterală a
scapulei să se miște anterior și lateral.
Fig. 10 Sfârșitul Am flexiei complexe a umărului.
Examinatorul stabilizează cu mâna trunchiul și
coastele subiectului. Examinatorul simte când s-a
atins sfârșitul AM, deoarece orice încercare de a
continua flexia va avea consecință extinderea
coloanei vertebrale și mișcarea coastelor.
Sfârşitul senzaţiei de amplitudine (SSA – End-feel) normal
- Flexia glenohumerală. SSA este ferm datorită tensiunii ligamentului coracohumeral, a
capsulei articulare posterioare și a mușchilor: deltoid posterior, rotund mic, rotund mare și a
infraspinoșilor.
- Flexia complexă a umărului. SSA este ferm din cauza tensiunii la nivelul ligamentului
costoclavicular și a capsulelor și ligamentelor sternoclaviculare și a mușchilor: marele dorsal,
a fibrelor sternocostalilor, a pectoralilor și ale boizilor mici și mari.

Alinierea Goniometrului (Fig. 11,12 și 13).

1. Fulcrumul goniometrului este plasat peste aspectul lateral al tuberculului mare (trohiter).
2. Brațul (fix) proximal se aliniază paralel cu linia mediană a toracelui.
3. Brațul (mobil) distal se aliniază cu linia mediană laterală a humerusului. În funcție de cât
de multă flexie și rotație are loc, epicondilul lateral sau olecranul pot fi considerate repere
utile.
 Fig.11 Alinierea Fig.12 Alinierea goniometrului la
goniometrului la sfârșitul AM de flexie glenohumerală.
poziția de start a AM Mâna examinatorului susține membrul
de flexie subiectului și menține brațul distal al
glenohumerală / goniometrului în aliniere cu
complexe epicondilului lateral. Cealaltă mână a
examinatorului își eliberează
stabilizarea și aliniază brațul proximal
al goniometrului cu linia mediană
laterală a toracelui.
Fig. 13 Alinierea
goniometrului la sfârșitul
AM flexiei complexe. Se
observă mai multă mișcare
în timpul flexiei complexe
decât în flexia
glenohumerală.
Extensia umărului

Elemente cheie:
- AM / ROM al complexului umărului 50-60º cu
gonimetrul
- AM / ROM al art. glenohumerale 20-25º cu
goniometrul
- plan sagital
- ax medio-lateral
- poziție: decubit ventral
 Extensia umărului se execută în plan sagital în jurul unei axe medio-laterale.
Valorile normale ale extensiei complexe a umărului pentru adulți variază între 50-
60º. Valorile normale de extensiei glenohumerale pentru variază între 20-25º.

Poziția de testare
Subiectul va fi poziționat în decubit ventral, cu fața întoarsă spre umărul opus celui
testat. Umărul este poziționat în 0º de abducție, adducție și rotație. Cotul va fi în
ușoară extensie, astfel încât tensiunea din capul lung al bicepsului să nu
restricționeze mișcarea. Antebrațul va fi în 0º de supinație și pronație, astfel încât
palma să fie orientată spre corp.
Stabilizare
- Extensia glenohumerală – se stabilizează scapula la unghiul inferior sau la procesele
acromionului și coracoid pentru a preveni ridicarea și înclinarea anterioară (unghiul inferior
se deplasează posterior) al scapulei;
- Extensia complexă - greutatea trunchiului stabilizează toracele pentru a preveni flexia
coloanei vertebrale. De asemenea, examinatorul poate stabiliza trunchiul pentru a preveni
rotirea coloanei vertebrale;
Testarea mișcării
- Se execută extensia umărului ridicând humerusul de pe masa de examinare. Se menține
membrul în abducție și adducție 0º pe tot timpul mișcării.
- Extensia glenohumerală - sfârșitul AM apare atunci când se resimte rezistența la mișcare,
având ca efect înclinarea anterioară sau elevarea scapulei (Fig. 15).
- Extensia complexă - Sfârșitul AM are loc atunci când se resimte rezistența la mișcare
având ca efect flexia sau rotirea coloanei vertebrale (Fig. 16).
 Fig. 15 Sfârșitul AM extensiei glenohumerale.
Examinatorul stabilizează cu mâna unghiul inferior al
scapulei. Examinatorul simte dacă a ajuns la sfârșitul
AM în extensie, deoarece în extensie suplimentară
determină scapula se înclină anterior și să se ridice,
determinând unghiul inferior al scapulei să se miște
posterior. Alternativ, examinatorul poate stabiliza
procesele acion și coracoid ale scapulei.
Fig. 16 Sfârșitul AM extensiei complexe a
umărului. Examinatorul stabilizează cu mâna
trunchiul și coastele subiectului.
Examinatorul simte dacă a ajuns la sfârșitul
AM, deoarece orice încercare de a extensie
suplimentar, are conscință flexia și rotirea
coloanei vertebrale.
Sfârşitul senzaţiei de amplitudine SSA (End-feel) normal
- Extensia glenohumerală – SSA este ferm datorită tensiunii din banda anterioară a
ligamentului coracohumeral, a capsulei articulare anterioare și fibrelor pectoralului
mare, a coracobrahialului și a deltoizilor anteriori.
- Extensia complexă - SSA este ferm datorită tensiunii din capsula și ligamentele
sternoclaviculare și în mușchiul dințat anterior.
- Alinierea Goniometrului (Fig. 17,18 și 19).
1. Fulcrumul goniometrului este poziționat peste aspectul lateral al tuberculului mare
(trohiter).
2. Brațul (fix) proximal se aliniază paralel cu linia mediană a toracelui.
3. Brațul (mobil) distal se aliniază cu linia mediană laterală a humerusului, folosind ca
referință epicondilul lateral al humerusului.
 Fig. 17 Alinierea
goniometrului în poziția de
start a AM extensiei
glenohumerale și complexe.
Fig. 18 Alinierea goniometrului la
sfârșitul AM extensiei glenohumerale.
Mâna stângă a examinatorului susține
membrul subiectului și ține brațul
distal al goniometrului în aliniere cu
epicondilului lateral al humerusului.
Fig. 19 Alinierea goniometrului
la sfârșitul AM extensiei
complexe. Mâna examinatorului
care stabilizase anterior
trunchiul subiectului
poziționează acum goniometrul.
Abducția umărului

Elemente cheie:
- AM / ROM al complexului umărului 170 - 180º
cu gonimetrul
- AM / ROM al art. glenohumerale 90-125º cu
goniometrul
- plan frontal
- ax antero-posterior
- poziție: decubit dorsal
Abducția umărului se execută în planul frontal în jurul unei axe anterio-posterioare.
Valorile normale ale AM pentru abducția complexă a umărului la adulți variază între
170 - 180º. Valorile normale ale AM pentru abducția glenohumerală variază de la 90 -
125º.

Poziția testării
Subiectul este poziționat în decubit dorsal, cu umărul în rotație externă și cotul în
extensie (0º), astfel încât palma să fie orientată anterior. Dacă humerusul nu se află
în rotație externă, mișcarea va fi restricționată datorită contactului dintre
tuberculul mare al humerusului și porțiunea superioară a fosei glenoide sau
acromionului. Cotul trebuie extins astfel încât tensiunea din capul lung al tricepsului
să nu restricționeze mișcarea.
Stabilizare
- Abducția glenohumerală - se stabilizează scapula pentru a preveni rotirea în sus și
ridicarea scapulei,
- Abducția complexă – se stabilizează toracele pentru a preveni flexia laterală a
coloanei vertebrale. Greutatea trunchiului poate ajuta la stabilizarea aplicației.

Testarea mișcării
- Abducția umărului se realizează îndepărtând lateral humerusul de trunchiul
subiectului. Membrul superior se va menține în rotație externă și flexie și extensie 0º
(neutră) pe tot timpul mișcării.
- Abducția glenohumerală - sfârșitul AM se produce atunci când se simte rezistența la
mișcarea suplimentară, iar depășirea acesteia cauzează o rotație ascendentă sau
elevarea scapulei (Fig. 21),
- Abducția complexă - sfârșitul AM apare atunci când se simte rezistența la mișcare
suplimentară, iar depășirea acesteia cauzează flexia laterală a coloanei vertebrale (Fig.
22).
Fig. 21 Sfârșitul AM abducției glenohumerale.
Examinatorul stabilizează marginea laterală a
scapulei cu mâna pentru a detecta rotirea
ascendentă a scapulei. Fig 22 Sfârșitul AM abducției complexe. Examinatorul
stabilizează trunchiul și coastele subiectului cu mâna
pentru a detecta flexia laterală a coloanei vertebrale și
mișcarea coastelor.
Sfârşitul senzaţiei de amplitudine SSA (End-feel) normal
-Abductia glenohumerala – SSA este de obicei ferm din cauza tensiunii din benzile medii
și inferioare ale ligamentului glenohumeral, a capsulei articulare inferioare și a fibrelor
rotundului mare,
-Abducția complexă – SSA este de obicei ferm datorită tensiunii din ligamentul
costoclavicular, a capsulei și ligamentelor sternoclaviculare; și a mușchilor marele dorsal,
boizilor mari și mici și a pectoralului mare.
- Alinierea Goniometrului (Fig. 23, 24 și 25)
1. Fulcrumul goniometrului este poziționat aproape de aspectul anterior al procesului
acromionului
2. Brațul (fix) proximal se aliniază paralel cu linia mediană a aspectului anterior al
sternului,
3. Brațul (mobil) distal se aliniază cu linia mediană anterioară a humerusului. În funcție
de cantitatea de abducție și rotație externă, epicondilul medial poate fi folosit drept
referință.
Fig. 23 Alinierea goniometrului Fig. 24 Alinierea goniometrului la sfârșitul
la începutul AM de abducție a AM abducției glenohumerale. Mâna Fig. 25 Alinierea
glenohumerală și a celei examinatorului susține membrul goniometrului la capătul AM
complexe subiectului și aliniază brațul distal al abducției complexe.
goniometrului cu linia mediană anterioară Humerusul s-a rotit extern, iar
a humerusului. Cealaltă mână a epicondilul medial este reper
examinatorului și-a eliberat stabilizarea anatomic pentru alinierea
scapulei și ține brațul proximal al brațului distal al
goniometrului paralel cu sternul. goniometrului.
Adducția umărului

Elemente cheie:
- AM / ROM nu este de obicei măsurată și
înregistrată, deoarece este revenirea la poziția
0º din abducția completă
- plan frontal
- ax antero-posterior
Mișcarea de adducție are loc în planul frontal în jurul unei axe anterio-posterioare.
Adducția în plan frontal nu este de obicei măsurată și înregistrată, deoarece este
revenirea la poziția 0º din abducția completă. O adducție suplimentară poate apărea
dacă brațul este poziționat anterior față de corp, astfel încât contactul este evitat,
dar în acest caz adducția este combinată cu flexia umărului (fig. 27).

Fig. 27 Adducția suplimentară

Rotația internă a umărului

Elemente cheie:
- AM / ROM al complexului umărului 70 - 90º cu
goniometrul
- AM / ROM al art. glenohumerale 50 - 60º cu
goniometrul
- poziție anatomică: plan transversal și ax
vertical
- poziție de testare: plan sagital și ax medio-lateral
- poziție: decubit dorsal
Când subiectul este în poziție anatomică, mișcarea are loc în planul transversal în jurul unui
ax vertical. Când subiectul se află în poziția de testare, mișcarea are loc în plan sagital în
jurul unei ax medio-lateral (coronală). Pentru complexul umărului valorile normale ale AM
rotației interne la adulți variază între 70 - 90º. Pentru rotația internă glenohumerală
valorile normale ale AM variază între 50 - 60º.

Poziția testării
- Subiectul stă în decubit dorsal, cu brațul în abducție la 90º și cotul flexat tot la 90º.
Antebrațul se află în poziție neutră în pronosupinație, cu palma orientată posterior.
- Brațul va fi așezat pe întreaga lungime pe masa de examinare, nefiind permisă așezarea
cotului pe masa de examinare. Se va folosi un rulou din burete sau un prosop rulat, în așa
fel încât brațul să fie la același nivel cu acromionul.

Stabilizare
- Rotația internă glenohumerală - la începutul AM, este nevoie de stabilizare la capătul
distal al humerusului pentru a menține umărul în 90º de abducție. Spre sfârșitul AM,
clavicula și procesele coracoid și acromial ale scapulei sunt stabilizate pentru a preveni
înclinarea anterioară și anteducția umărului (protraction of the scapula).
- Rotația internă a complexului - stabilizarea este adesea necesară la capătul distal
al humerusului pentru a menține umărul în 90º de abducție. Toracele subiectului
poate fi stabilizat cu propria greutate sau cu mâna examinatorului pentru a preveni
flexia sau rotirea coloanei vertebrale.

Testarea mișcării
Examinatorul rotește intern umărul mișcând antebrațul anterior, aducând palma spre
posterior. Pe tot parcursul mișcării examinatorul va menține umărul în 90 de grade
de abducție și cotul în 90 de grade de flexie.
- Rotația internă glenohumerală - sfârșitul AM apare atunci când se simte rezistența
la mișcare și încercările de a depăși rezistența provoacă o înclinare anterioară sau o
anteducția scapului (Fig. 21)
- Rotația internă a complexului - sfârșitul AM se produce atunci când se simte
rezistența la mișcare și se încearcă depășirea rezistenței cauzând flexarea sau
rotirea coloanei vertebrale (Fig. 22).
 Fig. 29 Sfârșitul AM al rotației interne glenohumerale.
Examinatorul stabilizează procesele acion și coracoid ale
scapulei. Examinatorul este simte dacă s-a atins sfârșitul
AM, deoarece la orice încercare de a muta membrul într-o
rotație internă suplimentară, va face ca scapula să se
încline anterior sau să se depărteze. De asemenea,
examinatorul trebuie să mențină umărul în 90º în abducție
și cotul în 90º de flexie în timpul mișcării. Un prosop rulat
este așezat sub partea distală a brațului pentru a menține
humerusul orizontal cu solul.
Fig. 30 Sfârșitul AM rotației interne complexe.
Examinatorul stabilizează capătul distal al
humerusului pentru a menține umărul în 90 ºîn
abducție și cotul în 90º de flexie în timpul mișcării.
Se observă o rezistența la sfârșitul rotației interne a
complexului, deoarece în încercările de a forța
membrul, determina flexia sau rotirea coloanei
vertebrale. Clavicula și scapula au voie să se miște,
deoarece participă la mișcările complexe ale
umărului.
Sfârşitul senzaţiei de amplitudine SSA (End-feel) normal
- Rotația internă glenohumerală – SSA este ferm datorită tensiunii din capsula
articulară posterioară și a infrasipinosului și a rotundului mic.
- Rotația internă a complexului - SSA este ferm datorită tensiunii din capsula și
ligamentele sternoclaviculare, din ligamentul costoclavicular, din trapez și boizii mic și
mare.
Alinierea Goniometrului (Fig. 31, 32 și 33)
1. Fulcrumul goniometrului este poziționat peste olecran.
2. Brațul (fix) proximal se aliniază astfel încât să fie perpendicular sau paralel cu
podeaua
3. Brațul (mobil) distal se aliniază cu ulna, folosind pentru referință olecranul și
stilodia ulnară.
 Fig. 31 Alinierea Fig. 32 Alinierea goniometrului la Fig. 33 Alinierea
goniometrului la începutul sfârșitul -ului rotației interne a goniometrului la sfârșitul
rotației interne a AM articulației glenohumerale. Examinatorul RAMi rotației interne a
glenohumeral și al folosește o mână pentru a susține complexulului.
complexului antebrațul subiectului și brațul distal al
goniometrului, iar cu cealaltă mână ține
brațul proximal al goniometrului.
Rotația externă a umărului

Elemente cheie:
- AM / ROM al complexului umărului 90 - 100º cu
gonimetrul
- AM / ROM al art. glenohumerale 80 - 90º cu
goniometrul
- poziție anatomică: plan transversal și ax
vertical
- poziție de testare: plan sagital și ax medio-lateral
- poziție: decubit dorsal
Când subiectul este în poziție anatomică, mișcarea are loc în planul transversal în jurul
unei axe verticale. Când individul se află în poziția de testare, mișcarea are loc în plan
sagital în jurul unei axe medio-laterale (coronală). Valorile normale ale AM rotației externe
a complexului variază între 90 - 100º. Valorile AM rotației glenohumerale externe variază
de la 80 - 90º. În general, aceste valori pentru rotația externă complexă și glenohumerală
au fost obținute cu subiectul în decubit dorsal și scapula sprijinită pe masa de examinare în
timp ce umărul a fost abdus la 90º.

Poziția testării
Subiectul este poziționat în decubit dorsal, cu brațul la 90º de abducție a umărului și cotul
flectat la 90º. Antebrațul se află în poziție neură de supinație și pronație, astfel încât
palma să fie orientată către picioare. Antebrațul este susținut pe întreaga lui lungime pe
masa de examinare, dar mai puțin cotul. Se poate utiliza un rulou din burete sau un prosop
rulat pentru a susține brațul, astfel încât humerusul să fie la acel nivel cu acromionului.
Stabilizare
- Rotația externă glenohumerală - la începutul AM, adesea este nevoie de stabilizare pe
capătul distal al humerusului pentru a menține umărul în 90º de abducție. Spre sfârșitul
AM, scapula este stabilizată pentru a preveni înclinarea și retragerea posterioară.
- Rotația externă complexă - la capătul distal al humerusului pentru a menține umărul
în 90º de abducție. Pentru a preveni extinderea sau rotirea coloanei vertebrale, toracele
poate fi stabilizat de greutatea subiectului sau de mâna examinatorului.

Testarea mișcării
- Rotația externă a umărului se realizază prin mișcarea antebrațului posterior, iar fața
dorsală a palmei privește spre podea. Umărul se va menține în 90º de abducție și cotul în
90º de flexie pe timpul mișcării.
- Rotația externă glenohumerală – la sfârșitul AM se simte rezistența la mișcare și
încercările de a depăși rezistența, provoacă o înclinare sau retragerea posterioară a
scapulei (fig. 35).
- Rotația externă complexă – la sfârșitul AM se simte rezistența la mișcare și se încearcă
depășirea rezistenței, cauzând extinderea sau rotirea coloanei vertebrale (fig. 36).
 Fig. 35 Sfârșitul AM rotației externe articulației
glenohumerale. Mâna examinatorului stabilizează
scapula. Sfârșitul AM este atins când mișcarea
suplimentară determină înclinarea sau retragerea
posterioară a scapulei
Fig. 36 Sfârșitul AM rotației externe a
complexului. Examinatorul stabilizează humerul
distal pentru a preveni abucția umărului peste
90º, în timp ce cotul este menținut în 90º de
flexie. Clavicula și scapula au voie să se miște,
deoarece participă la mișcările complexe ale
umărului.
Sfârşitul senzaţiei de amplitudine SSA (End-feel) normal
- Rotația externă glenohumerală – SSA este ferm datorită tensiunii din capsula
articulației anterioare; a celor trei benzi ale ligamentului glenohumeral,
coracohumeral; și a subscapulaului, a rotundului mare, a subclavicularului și al
pectoralului mare.
-Rotația externă complexă - SSA este ferm datorită tensiunii din capsula și ligamentele
steroclaviculare, a marelui dorsal, a pectoralului mare și mic, și al dințatului anterior.

Alinierea Goniometrului (Fig. 37, 38 și 39)

1. Fulcrumul goniometrului este poziționat peste olecran.
2. Brațul (fix) proximal se aliniază astfel încât să fie perpendicular sau paralel cu
podeaua
3. Brațul (mobil) distal se aliniază cu ulna, folosind pentru referință olecranul și
stilodia ulnară.
Fig. 37 Alinierea goniometrului Fig. 38 Alinierea goniometrului la Fig. 39 Alinierea
la începutul rotației externe a sfârșitul rotației externe a AM goniometrului la sfârșitul
AM articulației glenohumerale articulației glenohumerale. Mâna rotației externe a AM
și a complexului. examinatorului susține antebrațul complexului.
subiectuluiși brațul distal al
goniometrului. Cu cealaltă mână a
examinatorului ține brațul proximal al
goniometrului.
Mulțumesc!