Bilanțul articular al cotului

Fizioterapeut Dr. Ilie ONU

Curs: Evaluare articulară și musculară
 Articulația cotului
Articulația cotului este o articulație sinovială compusă din trei oase: humerusul, radiusul și
ulna. Articulația cotului este clasificată din punct de vedere structural ca fiind o articulație
sinovială;
Articulația humero-ulnară → trohlea (convexă) situată pe fațeta anterioară și medială a
paletei humerale și incizura trohleară (concavă) situată pe epifiza proximală a ulnei;
Articulația humeroradială →. capitulum (convex) situat pe suprafața antero-laterală a epifizei
distale humerale și capul radiusului (concav).

Osteocinematica
- singur grad de mișcare în planul sagital în jurul unui ax medio-lateral
- axul de rotație articular se află aproximativ în centrul trohleei.
- flexia și extensia
 Antebrațul
Articulația radio-ulnară proximală este alcătuită din incizura radială de pe ulnă, care împreună
cu ligamenul inelar formează suprafața articulară concavă pe care se articulează capul convex al
radiusului.
Articulația radio-ulnară distală este alcătuită din convexitatea capului ulnar și incizura ulnară
de pe radius care reprezintă suprafața concavă.
- Stabilitatea ambelor articulații → membrana interosoasă
- Stabilitatea articulației radio-ulnare superioare → ligamentul inelar și pătrat si coarda
oblică.
- Stabilitatea articulației radioulnare distale → discul articular și ligamentele radio-ulnare
anterior și posterior.
Osteocinematica
- cele două articulații se condiționează biomecanic
reciproc, mișcarea din articulația proximală este
întotdeauna însoțită de mișcarea articulației inferioare.
- Axul mișcării permise la nivelul articulațiilor radioulnare
este unul longitudinal care trece prin epifiza proximală a
radiusului și continuă distal prin epifiza distală a ulnei.
- un singur grad de mișcare ce permit mișcările de
supinație și pronație.
- În supinație radiusul și ulna se situează paralel una față
de cealaltă,
- în timp ce în pronație radiusul încrucișează superior ulna.
 Repere anatomice: antebrațul și cotul

Fig. 5 Vedere anterioară a membrului superior

Fig. 4 Vedere anterioară a membrului superior drept care prezintă reperele anatomice osoase
drept care prezintă reperele anatomiei pentru alinierea goniometrului în timpul
suprafeței pentru alinierea goniometrului în măsurării AM cotului și antebrațului.
timpul măsurării AM cotului și antebrațului.
Fig. 6 Vedere posterioară a membrului superior drept, Fig. 7 Vedere posterioară a membrului superior
prezentând reperele anatomiei de suprafață pentru drept, prezentând reperele anatomice osoase
alinierea goniometrului în timpul măsurării AM pentru alinierea goniometrului în timpul măsurării
cotului și antebrațului. AM cotului și antebrațului.
Flexia cotului

Elemente cheie:
- AM / ROM cotului 140 -150º cu goniometrul
- plan sagital
- ax medio-lateral
- poziție: decubit dorsal
Flexia cotului se execută în plan sagital în jurul unei axe medio-laterale. Valorile normale
ale AM pentru adulți variază între 140 și 150º.

Poziția testării
Subiectul este poziționat în decubit dorsal cu umărul în 0º de flexie, extensie și abducție,
astfel încât brațul să fie cât mai aproape de corp. Capătul distal al humerusului se așează
peste un prosop rulat pentru a permite extinderea completă a cotului. Antebrațul este
poziționat în supinație dcompletă cu palma orientată spre tavan.

Stabilizare
Humerusul se stabilizează pentru a preveni flexia umărului. Prosopul rulat de sub partea
distală a brațului și masa de examinare previne extinderea umărului.

Testarea mișcării
Cotul se flectează mișcând mâna spre umăr iar antebrațul se va menține în supinație pe
timpul mișcării. Sfârșitul AM flexiei apare atunci când se simte rezistența la mișcare.
Senzația de Sfârșit de Amplitudine (SSA – End-feel) normală
De obicei, SSA este moale din cauza compresiunii mușchiulor anteriori ai antebrațului și cei a
brațului. Dacă volumul muscular este mic, SSA poate fi dificil din cauza contactului dintre
procesul coronoid al ulnei cu fosa coronoidă a humerusului și din cauza contactului dintre
capul radiusului cu fosa radială a humerusului. SSA poate fi ferm din cauza tensiunii din
capsula articulară posterioară, a capetelor laterale și mediale ale mușchiului triceps și a
anconeului.

Alinierea Goniometrului (fig. 10 și 11)

1. Fulcrumul goniometrului este plasat peste epicondilul lateral al humerusului;
2. Brațul (fix) proximal este aliniat cu linia mediană laterală a humerusului, folosind ca
referință trohiterul.
3. Brațul (mobil) distal este aliniat cu linia mediană laterală a radiusului, folosind ca
referință capul radial și stiloida radială.
 Fig. 9 Capătul AM de flexie a
cotului. Mâna examinatorului
stabilizează brațul, dar
trebuie poziționat astfel încât
să nu limiteze mișcarea.
Fig. 10 Alinierea goniometrului la
începutul AM flexiei cotului. Un prosop
este plasat sub braț distal, pentru a se
asigura suprafața de sprijin, care nu
împiedică extinderea completă a
cotului.
Fig. 11 Alinierea goniometrului la
capătul AM de flexie a cotului.
Antebrațul este menținut în
supinație maximă, astfel încât șă
se obțină cea mai mare aplitudine
a flexiei cotului.
Extensia cotului

Elemente cheie:
- AM / ROM cotului 0º cu gonimetrul
- plan sagital
- ax medio-lateral
- poziție: decubit dorsal
Mișcarea de extensie se execută în plan sagital în jurul unei axe medio-laterale. Extensia
cotului nu este de obicei măsurată și înregistrată separat, deoarece este poziția de pornire
pentru măsurarea și înregistrarea AM de flexie a cotului. Valoarea normală de extensie a
cotului pentru adulți este de 0º.

Poziția de testare, stabilizarea și alinierea goniometrului sunt aceleași cu cele utilizate

pentru flexia cotului.
Testarea mișcării
Cotul se va extinde mișcând partea dorsală a mânii către masa de examinare. Antebrațul
se va menține în supinație pe tot timpul mișcării. Sfârșitul AM de extensie are loc atunci
când se resimte rezistența la mișcare și încearcă să depășească rezistența cauzând
extinderea umărului.

Senzația de Sfârșit de Amplitudine (SSA – End-feel) normală, este de obicei dură din
cauza contactului dintre olecran și fosa olecraniană a humerusului. Uneori, SSA este fermă
din cauza tensiunii în capsula anterioară a articulației, a ligamentelor colaterale și a
mușchiului brahial.
Pronația

Elemente cheie:
- AM / ROM al cotului 75-85º cu goniometrul
- plan frontal
- ax anterio-posterior
- poziție: șezând, flexie cot 90º
Când subiectul se află în poziția de testare, cu 90º flexie a cotului, mișcarea are loc în planul
frontal în jurul unei axe anterio-posterioare. Valorile AM normale pentru adulți variază între
75 și 85º.
Poziția testării
Subiectul este așezat pe un scaun cu umărul în 0º de flexie, extensie, abducție, adducție și
rotație, astfel încât brațul să fie lipit de trunchi. Subiectul flexează cotul la 90º, examinatorul
sprijindu-i antebrațul. Această poziție de testare ajută la izolarea mișcării la antebraț și la
prevenirea rotirii glenohumerale. Antebrațul va fi poziționat în prono-supinație, astfel încât
policele să fie aliniat cu humerusul (va fi îndreptat spre tavan)
Stabilizare
Capătul distal al brațului va fi stabilizat pentru a preveni rotirea internă și abucția umărului.
Testarea mișcării
Antebrațul se pronează mișcând partea distală a radiusului în direcție volară, astfel încât
palma să fie orientată spre podea (Fig. 14). Sfârșitul pronației are loc atunci când se simte
rezistența la mișcare și se încearcă să se depășească rezistența cauzează rotație internă și
abducția umărului.
Senzația de Sfârșit de Amplitudine (SSA – End-feel) normal poate fi dură din cauza
contactului dintre ulna și radius, sau poate fi ferm din cauza tensiunii în ligamentul
radioulnar dorsal al articulației radioulnare inferioare, a membranei interosase și
mușchiului supinator.

Alinierea Goniometrului (figurile 15 și 16)

1. Fulcrumul goniometrului este plasat lateral și proximal față de stiloida ulnară.

2. Brațul fix (proximal) este aliniat paralel cu linia mediană anterioară a humerusului.
3.Brațul mobil (distal) este aliniat pe suprafața dorsală a antebrațului, pe procesele
stiloide radiale și cubitale, unde antebrațul este cel mai lipsit de volumul muscular.
Brațul distal al goniometrului trebuie să fie paralel cu stiloida radială și ulnară.
 Fig. 14 Sfârșitul pronației.
Examinatorul folosește o mână
pentru a ține cotul aproape de
corpul subiectului și în flexie de 90º
a cotului pentru preveni rotația și
abducția umărului, iar cu cealaltă
mână împinge radiusul.
Fig. 15 Alinierea goniometrului la
începutul pronației. Goniometrul
este plasat lateral pe articulația
radioulnară distală. Brațele
goniometrului sunt aliniate paralel
cu linia mediană anterioară a
humerusului.
Fig. 16 Alinierea goniometrului la
sfârșitul pronației. Cu cealaltă mână a
examinatorului sprijină antebrațul și
ajută la plasarea brațului distal al
goniometrului pe antebraț pe procesele
sitliod și ulnar. Fulcurumul este plasat
proximal și lateral stiliodei ulnare.
Supinația

Elemente cheie:
- AM / ROM al cotului 80-90º cu goniometrul
- plan frontal
- ax anterio-posterior
- poziție șezând, flexie cot 90º
Când subiectul se află în poziția de testare, cu cotul la 90º, mișcarea are loc în planul
frontal, în jurul unei axe anterior-posterioare. Valorile normale pentru adulți variază
între 80 și 90º.

Poziția testării
Subiectul este așezat pe un scaun cu umărul în 0º de flexie, extensie, abducție, adducție
și rotație, astfel încât brațul să fie lipit de trunchi. Subiectul flexează cotul la 90º,
examinatorul sprijindu-i antebrațul. Această poziție de testare ajută la izolarea mișcării la
antebraț și la prevenirea rotirii glenohumerale. Antebrațul va fi poziționat în prono-
supinație, astfel încât policele să fie aliniat cu humerusul (va fi îndreptat spre tavan)
Stabilizare
Se stabilizează capătul distal al brațului pentru a preveni rotirea externă și adducția
umărului.
Testarea mișcării
Antebrațul se va supina mișcând partea distală a radiusului în direcție dorsală, astfel încât
palma să fie orientată spre tavan (fig. 17). Sfârșitul -ului de supinație are loc atunci când se
simte rezistența ce cauzează rotația externă și adducția umărului.
Senzația de Sfârșit de Amplitudine (SSA – End-feel) normal este ferm din cauza
tensiunii în ligamentul radioulnar palmar al articulației radioulnare inferioare, al
cordonului oblic, al membranei interosase și al rotundului pronator.

Alinierea Goniometrului (fig. 19 și 20)

Fulcrumul goniometrului este plasat medial și în apropierea sitoloidei ulnare.
2. Brațul (fix) proximal este aliniat paralel cu linia mediană anterioară a humerusului.
3. Brațul mobil (distal) este plasat pe suprafața volară a antebrațului, peste procesele
stiloide, unde antebrațul este cel lipsit de masa musculară. Brațul distal al
goniometrului trebuie să fie paralel cu stiloida ulnară și radială .
 Fig. 18 sfârșitul supinației. Fig. 20 Alinierea goniometrului la sfârșitul
Fig. 19 Alinierea goniometrului la
Examinatorul folosește o mână pentru supinației. Examinatorul folosește o mână
începutul -ului supinației. Corpul
a ține cotul aproape de trunchi și la pentru a ține brațul proximal al goniometrului
goniometrului este plasat medial la
90º de flexie a cotului, prevenind paralel cu linia mediană anterioară a brațului,
articulația radioulnară distală, iar
rotația laterală și adducția umărului.
brațele goniometrului sunt paralele cu iar cu cealaltă sprijină antebrațul în timp ce
Cu cealaltă mână a examinatorul apasă ține brațul distal al goniometrului pe suprafața
linia mediană anterioară a
pe partea distală a radiusului în timp volară, peste sitiloida radială și cea cubitală.
humerusului.
ce sprijină antebrațul. Fulcurumul este proximal și medial de sitiloida
ulnară.
Bilanț articular al pumnului

Fizioterapeut Dr. Ilie ONU

Curs: Evaluare articulară și musculară
 Articulațiile radio-carpiană și intercarpiană

Complexul articular al mâinii → articulația radio-carpiană și articulația intercarpiană.

Articulaţia radio-carpiană se află în imediata proximitate a antebrațului în timp ce articulația
intercarpiană mijlocie se află la nivelul mâinii.

Osteocinematica
- articulații de tip condiloid → cu două grade de mișcare;
- flexia și extensia → în planul sagital în jurul unui ax medio-lateral;
- înclinarea (deviația) radio–ulnară → planul frontal în jurul unui ax
antero-posterior;
Ambele articulații contribuie la aceste mișcări.
 Repere anatomice: articulația pumnului

Fig. 2 Vedere posterioară a membrului superior
drept care prezintă repere ale anatomiei de
suprafață pentru alinierea goniometrului în
timpul măsurării AM pumnului (articulația
mâinii).
Fig. 3 Vedere posterioară a membrului superior
drept care prezintă reperele anatomice osoase
pentru alinierea goniometrului în timpul
măsurării AM pumnului.
 Fig. 5 Vedere laterală a membrului superior Fig. 6 Vedere laterală a membrului superior drept,
drept care prezintă repere ale anatomiei de care prezintă repere anatomice osoase pentru
suprafață pentru alinierea goniometrului în alinierea goniometrului în timpul măsurării flexiei și
timpul măsurării flexiei și extensiei pumnului. extensiei pumnului.
Flexia pumnului

Elemente cheie:
- AM / ROM pumnului 60 - 80º cu goniometrul
- plan sagital
- ax medio-lateral
- poziție: antebrațul susținut
Mișcarea de flexie a pumnului are loc în plan sagital în jurul unei axe medio-laterale. Flexia
pumnului mai este denumită flexie volară sau palmară. Valorile AM normale pentru adulți
variază între 60 - 80º.

Poziția testării
Subiectul este așezat lângă o masă de consult având antebrațul susținut, umărul abdus la
90º, cotul flexat la 90º și palma orientată spre sol. În această poziție, antebrațul se va afla
în pornosupinație și așezat pe suprafața de sprijin, dar mâna va fi liberă să se miște. Este
de evitat înclinarea radială sau ulnară a pumnului și flexia degetelor. Dacă degetele sunt
flexate, atunci tensiunea în extensorul comun al degetelor, extensorul indexului și a
degelului mic, va reduce mișcarea. Dacă subiectul nu poate fi poziționat la 90º de abducție
a umărului, atunci se poate folosi o poziție mai addusă a umărului, dar antebrațul va fi
într-o anumită pronație atunci când palma este orientată spre podea.
Stabilizare
Radiusul și ulna se stabilizează pentru a preveni supinația sau pronația antebrațului și
mișcarea cotului
Testarea mișcării
Se flexează pumnul, apăsând pe suprafața dorsală a celui de-al treilea metacarpian, mișcând
mâna spre podea (Fig. 8). Se va menține articulația pumnului în zero grade de înclinare
radială și ulnară, având grijă să nu se răsuciască mâna. Sfârșitul AM de flexie apare atunci
când se simte rezistența la mișcare și se încearcă să se depășească rezistența determinând
ridicarea antebrațului de pe suprafața de sprijin.

Senzația de Sfârșit de Amplitudine (SSA – End-feel) normal este ferm din cauza tensiunii în
ligamentul radiocarpian dorsal, în capsula articulației dorsale și tensiunea în extensororul
lung și scurt al carpului și extensorul ulnar al carpului.

Alinierea Goniometrului (fig. 9 și 10)

1. Fulcrumul este plasat pe aspectul lateral al pumnului deasupra osului piramidal.
2. Brațul fix (proximal) este aliniat cu linia mediană laterală a ulnei, folosind ca referință
olecranul și stiloida ulnară.
3. Brațul mobil (distal) este aliniat cu linia mediană laterală a celui de-al cincilea
metacarpian. Nu folosiți țesutul moale al eminenței hipotenare pentru referință!
 Fig. 8 Sfârșitul AM flexiei
pumnului. Doar aproximativ trei
sferturi din antebraț este
sprijinit de tabelul de
examinare, astfel încât să existe
suficient spațiu pentru ca mâna
să completeze mișcarea.
Fig. 9 Alinierea goniometrului la Fig. 10 La sfârșitul AM flexiei
începutul AM flexiei pumnului pumnului, examinatorul folosește o
mână pentru a alinia brațul distal al
goniometrului cu metacarpianul cinci,
menținând flexia. Examinatorul aplică
o presiune pe mijlocul regiunii dorsale
a pumnului subiectului, evitând
presiunea pe metacarpianul cinci,
deoarece o astfel de presiune va
denatura alinierea goniometrului.
Extensia pumnului

Elemente cheie:
- AM / ROM pumnului 60 - 75º cu goniometrul
- plan sagital
- ax medio-lateral
- poziție: antebrațul susținut
Mișcarea de extensie are loc în plan sagital în jurul unei axe medio-laterale. Extensia
pumnului este uneori denumită flexie dorsală. Valorile AM normale pentru adulți variază
între 60 și 75º.

Poziția testării
Subiectul este așezat lângă o masă având antebrațul susținut, umărul abdus la 90º, cotul
flexat la 90º și palma orientată spre sol. În această poziție, antebrațul se va afla în
pornosupinație și așezat pe suprafața de sprijin, dar mâna va fi liberă să se miște. Evitați
înclinarea radială sau ulnară a pumnului și extensia degetelor. În cazul în care degetele
sunt menținute în extensie, tensiunea în mușchii flexori superficiali a degetelor și cei
profunzi, vor restricționa mișcarea. Dacă subiectul nu poate fi poziționat la 90º de
abducție a umărului, atunci se poate folosi o poziție mai addusă a umărului, dar
antebrațul va fi într-o anumită pronație atunci când palma este orientată spre podea.
Stabilizare
Radiusul și ulna se stabilizează pentru a preveni supinația sau pronația antebrațului și
mișcarea cotului.
Testarea mișcării
Extindeți pumnul împingând uniform pe suprafața palmară a metacarpienelor, mișcând mâna
dorsal spre tavan (Fig. 12). Mențineți pumnul în zero grade de înclinare radială și ulnară.
Sfârșitul AM de extensie apare atunci când se simte rezistența la mișcare și încercările de
depășire a rezistenței determină ridicarea antebrațului de pe suprafața de sprijin.

Senzația de Sfârșit de Amplitudine (SSA – End-feel) normal este ferm din cauza tensiunii în
ligamentele radiocarpian palmar și ulnocarpian și capsula articulară palmară; din muschii
palmar lung, flexorul radial și ulnar al carpului. SSA poate fi hard din cauza contactului
dintre radius și oasele carpului.

Alinierea Goniometrului (fig. 13 și 14)

1. Fulcrumul este plasat pe aspectul lateral al pumnului deasupra osului piramidal.
2. Brațul fix (proximal) este aliniat cu linia mediană laterală a ulnei, folosind ca referință
olecranul și stiloida ulnară.
3. Brațul mobil (distal) este aliniat cu linia mediană laterală a celui de-al cincilea
metacarpian. Nu folosiți țesutul moale al eminenței hipotenare pentru referință!
 Fig. 12 La sfârșitul AM extensiei
pumnului, examinatorul
stabilizează antebrațul cu o mână
și folosește cealaltă mână pentru
a ține pumnul. Examinatorul are
grijă să distribuie presiunea în
mod egal pe oasele metacarpiene.
Fig. 13 Alinierea goniometrului
la începutul extensiei AM
pumnului.
Fig. 14 La sfârșitul AM extensiei
pumnului, examinatorul aliniază
brațul goniometrului distal cu cel de-
al cincilea metacarp, ținând mâna în
extensie. Examinatorul evită să
exercite o presiune excesivă asupra
celui de-al cincilea metacarpian.
Înclinarea radială a pumnului

Elemente cheie:
- AM / ROM pumnului 20 - 25º cu goniometrul
- plan frontal
- ax antero-posterior
- poziție: antebrațul susținut
- deviație radială sau abducție
Mișcarea de înclinare radială a pumnului se execută în planul frontal în jurul unei axe
antero-posterioare. Înclinarea radială mai este denumită deviație radială sau abducție.
Valorile normale ale AM pentru adulți variază între 20 și 25º.

Poziția testării
Subiectul este așezat lângă o masă având antebrațul susținut, umărul abdus la 90º, cotul
flexat la 90º și palma orientată spre sol. În această poziție, antebrațul se va afla în
pornosupinație și așezat pe suprafața de sprijin, alături de mâna. Dacă subiectul nu poate fi
poziționat la 90º de abducție a umărului, atunci se poate folosi o poziție mai addusă a
umărului, dar antebrațul va fi într-o anumită pronație atunci când palma este orientată
spre podea. În acest caz epicondilul lateral nu va fi folosit pentru alinierea brațului
proximal al goniometrului, acesta fiind centrat peste linia mediană dorsală a antebrațului.
Stabilizare
Radiusul și ulna sunt sabilizate pentru a preveni pronația sau supinația antebrațului și flexia
cotului peste 90º.
Testarea mișcării - pumnul se va înclina radial, mișcând mâna spre degetul mare (Fig. 16).
Pumnul se va menține în 0ºde flexie și extensie și evitând rotirea mâinii. Sfârșitul AM înclinării
radiale are loc atunci când se simte rezistența la mișcare, determinând flexia cotului.

Senzația de Sfârșit de Amplitudine (SSA – End-feel) normal dur datorită contactului dintre
stiloida radială și scafoidul sau trapezul, dar poate fi ferm din cauza tensiunii în ligamentul
colateral ulnar, a carpoulnarului, și porțiunea ulnară a capsulei articulare; tensiunea în
extensorul ulnar al crapului și a flexorilor ulnari ai carpului.

Alinierea Goniometrului (fig. 17 și 18)

1. Fulcrumul este plasat pe partea dorsală al pumnului, deasupra osului capitat (osul mare).
2. Brațul fix (proximal) este aliniat cu linia mediană dorsală a antebrațului. Dacă umărul se
află la 90 de grade de abducție și cotul se află la 90º de flexie, epicondilul lateral al
humerusului poate fi utilizat pentru referință.
3. Brațul mobil (distal) este aliniat cu linia mediană dorsală a celui de-al treilea metacarpian.
Nu folosiți a falanga trei pentru referință!
Fig. 16 Examinatorul stabilizează
antebrațul pentru a preveni
flexia cotului peste 90º, atunci
când pumnul este înclinat radial.
Examinatorul evită deplasarea
mâinii în flexie sau extensie.
Fig. 17 Alinierea goniometrului la
începutul AM înclinației radiale.
Masa de examinare poate fi
folosită pentru a susține mâna.
Fig. 18 Alinierea goniometrului la
sfârșitul AM înclinării radiale.
Examinatorul trebuie să centreze
fulcrumul pe suprafața dorsală a
osului capitat. Dacă fulcrumul se
schimbă pe partea ulnară a
pumnului, măsurătoarea va fi
eronată datorită înclinării radiale
excesive.
Înclinarea cubitală a pumnului

Elemente cheie:
- AM / ROM pumnului 30 - 40º cu goniometrul
- plan frontal
- ax antero-posterior
- poziție: antebrațul susținut
- deviație cubitală sau adducție
Mișcarea de înclinare cubitală a pumnului se execută în planul frontal în jurul unei axe
antero-posterioare. Înclinarea cubitală mai este denumită deviație ulnară sau adducție.
Valorile AM normale pentru adulți variază între 30 - 40º.

Poziția testării
Subiectul este așezat lângă o masă având antebrațul susținut, umărul abdus la 90º, cotul
flexat la 90º și palma orientată spre sol. În această poziție, antebrațul se va afla în
pornosupinație și așezat pe suprafața de sprijin, alături de mâna. Dacă subiectul nu poate fi
poziționat la 90º de abducție a umărului, atunci se poate folosi o poziție mai addusă a
umărului, dar antebrațul va fi într-o anumită pronație atunci când palma este orientată spre
podea. În acest caz epicondilul lateral nu va fi folosit pentru alinierea brațului proximal al
goniometrului, acesta fiind centrat peste linia mediană dorsală a antebrațului.
Stabilizare
Radiusul și ulna sunt sabilizate pentru a preveni pronația sau supinația antebrațului și flexia
cotului peste 90º.
Testarea mișcării - pumnul se va înclina ulnar, mișcând mâna spre degetul mic (Fig. 20).
Pumnul se va menține în zero grade de flexie și extensie și evitând rotirea mâinii. Sfârșitul
AM înclinării ulnare are loc atunci când se simte rezistența la mișcare, determinând extensia
cotului.

Senzația de Sfârșit de Amplitudine (SSA – End-feel) normal este ferm datorită tensiunii în
ligamentul colateral radial și în porțiunea radială a capsulei articulare; tensiunea în
extensorul scurt al policelui și abductorul lung al policelui.

Alinierea Goniometrului (fig. 21 și 22)

1. Fulcrumul este centrat pe partea dorsală al pumnului, deasupra osului capitat (osul
mare).
2. Brațul proximal este aliniat cu linia mediană dorsală a antebrațului. Dacă umărul se află
la 90º de abducție și cotul se află la 90º de flexie, epicondilul lateral al humerusului poate fi
utilizat pentru referință.
3. Brațul distal este aliniat cu linia mediană dorsală a celui de-al treilea metacarpian. Nu
folosiți a falanga trei pentru referință!
 Fig. 20 Examinatorul folosește o
mână pentru a stabiliza antebrațul
și a menține cotul în 90º de flexie.
Cu cealaltă mână examinatorului
mută mâna în înclinare ulnară,
având grijă să nu flexeze sau să
extindă pumnul.
Fig. 21 Alinierea goniometrului Fig. 22 Alinierea goniometrului la
la începutul AM înclinării sfârșitul AM înclinării ulnare.
ulnare. Examinatorul trebuie să centreze
fulcrumul pe suprafața dorsală a osului
capitat. Dacă fulcrumul se schimbă pe
partea radială a pumnului,
măsurătoarea va fi eronată datorită
înclinării radiale excesive.
Bilanț articular al trunchiului

Fizioterapeut Dr. Ilie ONU

Curs: Evaluare articulară și musculară
 Coloana Toracică
Coloana toracică este alcătuită din 12 vertebre care formează împreună o curbură care este
convexă spre posterior.
În general coloana vertebrală toracică este mult mai limitată ca amplitudine deoarece
prezintă apofize spinoase suprapuse, capsula articulară mult mai rigidă și cutia toracală.

Osteocinematica
flexie – extensie limitată → fațetele articulare ale vertebrelor superioare sunt în plan frontal
flexie – extensie parțial limitată → fațetele articulare ale vertebrelor
inferioare sunt orientate mai mult în planul sagital
flexia laterală superioară restricționată → coastele și articulațile
acestora
flexia laterală și rotația inferioară este relativ liberă → nu este
limitat de către coaste
 Coloana Lombară
Corpurile vertebrale ale celor 5 vertebre lombare sunt mult mai masive pentru a putea susține
greutatea trunchiului. A cincea vertebră lombară diferă de celelalte deoarece corpul vertebral
prezintă peretele anterior mai lung mai lung decât cel posterior. Ligamentele supraspinoase
sunt bine dezvoltate doar în regiunea superioară a coloanei lombare. Ligamentul ilio-lombar
stabilizează articulația lombo-sacrală pentru a preveni deplasarea anterioară.

Osteocinematica
flexie – extensie ridicată → fațetele articulare ale vertebrelor L1-L4
poziționează în planul sagital;
flexie laterală și rotație limitată → fațetele articulare ale vertebrelor
L1-L4 poziționează în planul sagital;
Mișcare combinată flexie-extensie → mare mobilitate este la nivelul
L4 – L5;
Flexia maximală → nivelul L5 – S1.
 Coloana vertebrală toracală și lombară

Fig. 3 Repere anatomice de suprafață pentru goniometru și alinierea înclinometrului pentru

măsurarea mișcării coloanei toraco-lombare. Punctele sunt situate peste procesele spinoase ale C7,
T1, T12, L1, L5 și S2 și peste spinele iliace posterioare superioare drepte și stângi (SIPS).
Flexia toraco-lombară: înclinometre

Elemente cheie:
- AM / ROM normal 60º
- plan sagital
- ax medio-lateral
- două înclinometre
- poziție: ortostatică
Amplitudinea de mișcare (AM – ROM) normală este de 60º pentru flexia toraco-lombară.
Mișcarea are loc în planul sagital în jurul unui ax medio-lateral.

Poziția de testare. Cereți subiectului să adopte o poziție ortostatică, cu picioarele

depărtate la nivelul umerilor și cu, coloana cervicală, toracală și lombară la 0º de flexie și
rotație laterală.
Stabilizare. Examinatorul trebuie să stabilizeze pelvisul pentru a preveni înclinarea
anterioară.
Testarea mișcării. Îndrumați subiectul să se aplece treptat înainte, menținând brațele
relaxate) și genunchii drepti.

Senzația de Sfârșit de Amplitudine (SSA – End-feel) normală este fermă datorită

întinderii ligamentului longitudinal posterior (în regiunea toracică), a ligamentum flavum,
a ligamentelor supraspinoase și interspinoase și a fibrelor posterioare ale inelului pulpos al
discurilor intervertebrale și a capsulelor articulare zigapofizare.
Procedură
1. Cereți subiectului să stea în picioare. Utilizați un creion dermatograf
pentru a marca procesul spinos al vertebrei T1 și procesul spinos al vertebrei
S2.
2. Poziționați un înclinometru peste procesul spinos al lui T1 și al doilea
îinclinometru peste sacru la nivelul lui S2. Apoi setați pe zero ambele
înclinometre (Fig. 4).
3. La sfârșitul mișcării, citiți și înregistrați valorile pe ambele inclinometre
(Fig. 5).
Diferența dintre cele două înclinometre indică AM a flexiei toraco-lombare.
Fig 4 Poziția de start pentru măsurarea flexiei toraco- Fig. 5 Alinierea înclinometrului la capătul
lombare cu ambele înclinometre aliniate și setate la AM a flexiei toraco-lombare.
zero.
Extensia toraco-lombară

Elemente cheie:
- AM / ROM normal 25º
- plan sagital
- ax medio-lateral
- două înclinometre
- poziție: ortostatică
Mișcarea are loc în planul sagital în jurul unui ax medio-lateral. AM normală este de 25º
pentru extensia toraco-lombară.

Poziția de testare
Cereți subiectului să stea în poziţie ortostatică, cu picioarele depărtate la nivelul umerilor,
genunchii extinşi și cu, coloana cervicală, toracică și lombară la 0º de flexie și rotație
laterală.
Stabilizare. Stabilizați pelvisul pentru a preveni înclinarea posterioară.
Testarea mișcării. Cereți subiectului să extindă coloana vertebrală cât mai mult posibil.
Sfârșitul extensiei AM apare atunci când pelvisul începe să se încline în spate.
Sfârşitul senzaţiei de amplitudine (SSA – End-feel) normal este fermă datorită întinderii
capsulelor articulației zigapofizare, a fibrelor anterioare ale inelului fibros, a ligamentului
longitudinal anterior, a dreptului abdominal și a abdomenului oblic extern și intern. De
asemenea, SSA poate fi dificilă din cauza contactului dintre procesele spinoase și fațetele
zigapofizare.
Procedură
1. Cereți subiectului să stea în picioare. Utilizați un creion dermatograf
pentru a marca procesul spinos al vertebrei T1 și procesul spinos al vertebrei
S2.
2. Poziționați un înclinometru peste procesul spinos al lui T1 și al doilea
îinclinometru peste sacru la nivelul lui S2. Apoi setați pe zero ambele
înclinometre (Fig. 7).
3. La sfârșitul mișcării, citiți și înregistrați valorile pe ambele inclinometre
(Fig. 8).
Diferența dintre cele două înclinometre indică AM a flexiei toraco-lombare.
Fig. 7 Poziția de start pentru măsurarea extensiei Fig. 8 Alinierea inclinometrului la
toracolombare cu ambele inclinometre aliniate și setate capătul extensiei toracolombare.
la zero.
Flexia laterală toraco-lombară

Elemente cheie:
- AM / ROM normal 35º cu
goniometrul
- AM / ROM normal 25º cu
înclinometrul
- plan frontal
- ax sagital
- poziție: ortostatică
Poziția de testare. Cereți subiectului să stea în poziţie ortostatică, cu picioarele
depărtate la nivelul umerilor și coloana cervicală, toracică și lombară la 0º de flexie,
extensie și rotație.
Stabilizare. Stabilizați pelvisul pentru a preveni înclinarea laterală.
Testarea mișcării. Cereți subiectului să se aplece într-o parte în timp ce ține brațele
într-o poziție relaxată pe părțile laterale ale corpului. Ambele picioare trebuie ținute
lipite pe podea, cu genunchii prefect extinşi.
Sfârşitul senzaţiei de amplitudine (SSA – End-feel) normal este fermă datorită
întinderii fibrelor contralaterale ale inelului fibros, capsulelor articulare zigapofizare,
ligamentelor intertransverse, fasciei toraco-lombare și următorilor mușchi: abdominali
externi și oblici, lung al toracelui, iliocostal lombar și toracal, pătratul lombelor,
multifizi, spinali și dințat postero-inferior.
 Flexia Laterală toraco-lombară: goniometru

AM normală este de 35º pe fiecare parte.

Procedură
1. Cereți subiectului să stea în poziție ortostatică. Marcați procesele spinoase ale
vertebrelor T1 și S2 folosind un creion dermatograf;
2. Fulcrumul goniometrului este plasat peste aspectul posterior al apofizei
spinoase S2 (Fig. 10);
3. Aliniați brațul proximal astfel încât să fie perpendicular pe sol;
4. Aliniați brațul distal cu aspectul posterior al apofizei spinoase din T1 (Fig. 11);
5. După ce subiectul efectuează mișcarea completă, citiți goniometrul și
înregistrați măsurarea.
 Fig. 11 La sfârșitul flexiei laterale toracolombare,
Fig. 10 Subiectul în poziţie ortostatică cu examinatorul menține brațul distal al goniometrului
goniometrul aliniat în poziția inițială aliniat cu vertebra T1 a individului. Examinatorul nu
pentru măsurarea flexiei laterale încearcă să alinieze brațul distal cu coloana vertebrală a
toracolombare. individului.
 Flexia laterală toraco-lombară: înclinometre

AM normală pentru flexia laterală toraco-lombară este de 25º.

Procedură
1. Cereți subiectului să stea în poziție ortostatică. Marcați procesele spinoase ale
vertebrelor T1 și S2 folosind un creion dermatograf.
2. Așezați un înclinometru peste procesul spinos T1 și al doilea înclinometru peste sacrum
la nivelul S2. Apoi setaţi la zero ambele înclinometre (Fig. 12).
3. Cereți subiectului să se aplece în lateral cât mai mult posibil, ținând ambii genunchi
drepți și ambele picioare ferm pe pământ (Fig. 13).
4. La sfârșitul AM, citiți și înregistrați informațiile de pe ambele înclinometre. Scădeți
gradele de pe înclinometrul sacral din gradele de pe înclinometrul toracic pentru a
obține AM de flexie laterală.
5. Repetați procesul de măsurare pentru a măsura flexia laterală pe cealaltă parte.
 Fig. 13 Alinierea înclinometrului la capătul flexiei
Fig. 12 Subiectul se află în poziția inițială pentru
laterale toraco-lombare. Măsurătoarea la S2 este
măsurarea flexiei laterale toracolombare cu
scăzută din măsurarea la T1 pentru a determina
ambele înclinometre aliniate și setate la zero.
AM.
Flexia lombară: înclinometre

Elemente cheie:
- AM / ROM normal 50º
- plan sagital
- ax medio-lateral
- două înclinometre
- poziție: ortostatică
AM normal pentru adulți este de 50º.

Procedură
1. Cereți subiectului să stea în poziție ortostatică. Marcați procesele spinoase ale
vertebrelor T12 și S2 folosind un creion dermatograf.
2. Așezați un înclinometru peste procesul spinos al lui T12 și al doilea înclinometru
peste sacrum la nivelul lui S2. Setaţi la zero ambele înclinometre (Fig. 14).
3. Cereți subiectului să se aplece înainte cât mai mult posibil, ținând genunchii
extinși. Mențineți înclinometrele ferm pe coloana vertebrală în timpul mișcării.
4. Observați gradaţiile de pe înclinometrele de la capătul AM de flexie (Fig.15).
Calculați AM scăzând gradele de pe înclinometrul sacral din gradele de pe
înclinometrul T12. Gradaţiile de pe înclinometrul de pe scaru ar trebui să
reprezinte AM de flexie a șoldului și de aceea sunt scăzute.
Fig. 14 Poziția de pornire pentru măsurarea Fig. 15 Sfârșitul flexiei lombare, cu înclinometrele
intervalului de mișcare a flexiei lombare, cu aliniate peste apofizele spinoase ale T12 și S2.
înclinometre duble aliniate și setate la zero. Scădeți măsurarea luată la S2 din măsurarea făcută la
T12 pentru a obține AM de flexie lombară
Extensia lombară: înclinometre

Elemente cheie:
- AM / ROM normal 35º
- plan sagital
- ax medio-lateral
- două înclinometre
- poziție: ortostatică
Valorile normale ale AM este de 35º.

Procedură
1. Cereți subiectului să stea în poziție ortostatică, cu picioarele depărtate la nivelul
umerilor și coloana cervicală, toracică și lombară la 0º de flexie și rotație laterală.
2. Marcați procesele spinoase ale vertebrelor T12 și S2 folosind un creion dermatograf.
3. Așezați un înclinometru peste procesul spinos al T12 și al doilea înclinometru peste linia
mediană a sacrului la S2. Apoi zero ambele înclinometre (Fig. 16).
4. Cereți subiectului să se aplece înapoi cât mai mult posibil. Mențineți înclinometrele ferm
pe coloana vertebrală în timpul mișcării (Fig. 17).
5. Citiți și înregistrați gradele de la ambele înclinometre la sfârșitul mișcării. Scădeți
gradele de pe înclinometrul sacral din gradele de pe T12 pentru a obține AM extensia
lombară.
Fig. 16 Poziția de pornire pentru măsurarea gamei Fig. 17 La sfârșitul intervalului de mișcare de extensie
de mișcare a extensiei lombare cu două lombară, citiți și înregistrați gradele pe ambele
inclinometre plasate peste procesele spinoase T12 înclinometre. Scădeți gradele de pe înclinometrul
și S2 sacral din citirea T12 pentru a obține AM
Mulțumesc!