Evaluarea musculara

Evaluarea musculara ne ofer

lamuriri
pentru
programul
recuperator i anume:
aprecierea
valorii
musculare
disponibile pe care ne putem baza in
programul terapeutic;
sa
intelegem
modul
n
care
slabiciunea
muschilor
afecteaza
activitatile zilnice (ADL);

 aprecierea

necesitatilor
pentru
aparate si dispozitive de asistare ca
masura
compensatorie
(baston,
orteze);
selectarea activitatilor posibile ale
individului in functie de capacitatile
musculare ale sale (ale restantului
muscular);
cunoaterea exact a muschilor ce
trebuie reeducati.
Evaluarea
musculara
se
face
intotdeauna dupa bilantul articular.

Scopurile bilantului muscular:

ajuta la elaborarea atit a diagnosticului
complet functional, cit si la precizarea
nivelului lezional (maduva, plex, trunchi
nervos) al bolii neurologice ; sta la baza alcatuirii programului de
recuperare
si
stabileste,
secvential
rezultatele obtinute prin aplicarea acestui
program ;
contureaza deseori prognosticul functional
al pacientului.

Pentru executarea unui bilant muscular corect,

snt necesare citeva conditii:
un testator bine antrenat in aceste manevre
si perfect cunoscator al anatomiei functionale
a sistemului muscular;
sa nu oboseasca bolnavul, eventual se face
in sedinte succesive
sa fie executat in conditii de confort: camera
calda, liniste, pe o masa speciala de testare,
prin pozitionari corecte ale pacientului etc
retestarile sa fie facute de acelasi testator,
ceea ce reduce mult din gradul de
subiectivism pe care-1 implica orice bilant
muscular (din partea pacientului, din partea
testatorului)

Evaluarea musculara subiectiva

Primul contact cu deficitul muscular il
luam prin anamneza asupra acestui
deficit. Bolnavul ne va prezenta
acuzele caracteristice.
Intrebarile

medicului
sau
kinetoterapeutului
trebuie
sa
completeze si sa lamureasca toate
aspectele observatiilor si afirmatiilor
pacientului.

Evaluarea obiectiva
Se refera la examenul clinico-functional facut
pacientului.
a) Inspectia
ne arata relieful muscular
comparat cu cel opus sau cu relieful normal
al acelei zone. Astfel apreciem de la inceput
hipotrofia sau hipertrofia musculara.
Inspectia maselor musculare a teritoriilor
interesate trebuie sa aiba ca termen de
orientare starea nu numai a musculaturii
simetrice, ci si a musculaturii intregului corp,
pentru a nu interpreta ca patologica
musculatura subtire, fara relief, a persoanelor
slabe sau longiline.

 Palparea

maselor musculare (in pozitii

de relaxare) ne precizeaza hipotoniile
sau
hipertrofiile
(contracturile)
musculare.
Si miscarea pasiva a
segmentelor ne da informatii asupra
acestor aspecte putand chiar sa
deosebim o spasticitate piramidala
(semnul lamei de briceag) fata de o
rigiditate extrapiramidala (semnul rotii
dintate).

Testarea fortei musculare

Exista

mai multe tehnici de testare a

fortei musculare:
a) Testingul muscular manual sau
bilantul muscular manual (metoda
Fundatiei Nationale pentru Paralizie
Infantila, 1946, prelucrat si
generalizat de L. Daniels si C.
Warthingham) este cel mai folosit.

Testul muscular manual

apreciaza
forta nu a unui muschi, ci a grupului
muscular care executa o anume
miscare (este una din partile negative
ale testului).

Pentru fiecare grup muscular, testarea

cere pozitionari deosebite pentru
anularea gravitatiei (forta 0-1-2) sau,
din
contra,
pentru
implicarea
gravitatiei (forta 3-4-5) cu sau fara
rezistente suplimentare.

 pentru

o mai fina departajare a fortei

musculare, s-a adaugat la cifra
gradului acestei forte semnele ( + )
sau (-). Astfel, forta 3+ este evident
mai mare decit forta 3, dar mai mica
decit -4, care, larindul ei, este mai
mica decit forta 4.

Executia bilantului muscular are cateva

precautii deosebite si contraindicatii cum ar
fi:
dislocarile articulare
fracturile recente
stari postoperatorii (locale)
miozitele osifiante
procese infectioase si inflamatorii locale
durerile intense
operatiile pe abdomen (pentru musculatura
abdominala)
boli cardiovasculare severe
stari de oboseala locala sau generala.

Bilantul muscular, desi are o mare

valoare clinica, ramne un examen
care poate duce la interpretari
gresite, datorita mai multor cauze:
substitutiilor
musculare,
cnd
miscarea este realizata nu de
muschiul principal testat, ci de cei
secundari, asa cum se intimpla in
special in distrofiile musculare ; de
obicei, substitutiile se pot evita
printr-o foarte corecta pozitionare

 valorii

variabile a fortei dupa sex si

virsta, dar si in functie de
antrenament (unilateral) sau starea
de oboseala ; in aceste situatii aprecierea gradelor de forta 4 si 5 poate
crea confuzii ;

 incapacitatea

stabilizatorilor
unui
segment de a fixa acel segment pentru
a testa forta muschilor mobilizatori
(spre exemplu, deltoidul nu poate fi
testat daca omoplatul nu este stabilizat
ca
urmare
a
paraliziei
sau
traumatismelor fixatorilor scapulari)

musculaturii

poliarticulare, care, trecnd

peste mai multe articulatii, poate masca
miscarea proprie unei articulatii (de
exemplu, flexorii lungi ai degetelor
acopera flexia propriu-zisa a pumnului

Cotarea bilantului muscular

Exiata o scala cu 6 trepte (50) pentru
testarea fortei musculare.
Forta 5(normala):muschiul poate executa
miscarea pe toata amplitudinea contra unei
forte
exterioare
(rezistenta
opusa
de
testator), egala cu valoarea fortei normale.
Aceasta,,normalitate" este apreciata prin
comparatie cu segmentul opus, sanatos, sau,
daca si acesta este afectat, pe baza
experientei testatorului, care va tine seama
de virsta, sex, masa musculara, gradul de
antrenare fizica a pacientului etc. Testatorul
va comanda pacientului : ,,Tine incercind sa-i
remobilizeze segmentul spre pozitia de zero
anatomic.

 Forta

4 (buna):reprezinta capacitatea
muschiului
de
a
deplasa
antigravitational, complet,segmentul
contra unei rezistente medii. Se
procedeaza la fel ca in cazul testarii
fortei 5, cu aplicarca unei rezistente
mai mici din partea testatorului.

Forta

3 (acceptabila):este forta unui

muschi de a mobiliza complet
segmentul contra gravitatiei.

 Forta

2 (mediocra):permite
muschiului sa mobilizeze segmentul,
dar cu eliminarea gravitatiei.
Testarea manuala a fortei 2 cere
testatorului sa stie precis cum
trebuie pozitionati pacientul si
segmentul respectiv pentru a pune in
evidenta forta ,,mediocra".

 Forta

1
(schitata):reprezinta
sesizarea contractiei muschiului prin
palparea lui sau a tendonului sau
observarea unei usoare tremuraturi a
acestuia. Oricum, forta 1 a unui
muschi este incapabila sa mobilizeze
segmentul. Evident, nu poate fi
sesizata decit contractia muschilor
superficiali, care pot fi palpati.

Forta

0 (zero):muschiul nu realizeaza
nici un fel de contractie.

Scorul de evaluare a fortei

musculare Osserman
Membrele superioare n flexie la 900

1 punct pentru meninerea n poziie 10

secunde
5 puncte pentru 50 de secunde
10 puncte 100 secunde
150 de secunde 15 puncte

Subiectul n decubit dorsal, coapsele flectate pe 1 punct pentru meninere 5 secunde

bazin la 90, gambele la 90
5 puncte pentru meninere 25 secunde
10 puncte - pentru meninere 50 secunde

15 puncte- pentru meninere 75 secunde

Subiectul cu spatele la un perete, de care se 1 punct pentru 10 secunde

sprijin genuflexiune cu mentinere

5 puncte pentru 15 secunde

10 puncte pentru 20 secunde
15 puncte pentru 25 de secunde
Flexia capului din decubit dorsal

Contra unei rezistene medii 10 puncte

Contra unei rezistene mici 5 puncte
Fr rezisten 0 puncte

Trecerea din poziia culcat n poziia aezat

Fr ajutorul mnilor 10 puncte

Cu ajutorul minilor 5 puncte

Trecerea din poziia aezat n ortostatism

Cu rezisten pe umeri 15 puncte

Fr rezisten i fr sprijin pentru a se ridica
10 puncte

Fr rezisten i sprijin pe o mn pentru a se

ridica 5 puncte

Fr rezisten i sprijin pe ambele mni 0

puncte

Explorarea tonusului muscular

In mod fiziologic muchii sunt intr-o
uoar i permanent stare de
tensiune muscular chiar i in
condiii de repaus; este o stare de
semicontracie. Se va explora tonusul
de repaus, tonusul de atitudine i in
timpul unei contraii voluntare.
Tonusul de repaus. Se urmrete prin
palpare consistena i tensiunea
muchiului, extensibilitatea maxim
a muchiului i rezistena la micarea
pasiv impus de examinator.

 Tonusul

de atitudine (posibilitatea
tonusului muchiului de a se adapta
la o nou poziie). Acest tonus
asigur poziia corpului printr-o serie
de refelexe de postur general sau
local.

Tulburrile de tonus muscular sunt hipertonia

i hipotonia.
Hipotonia survine in :
leziuni ale nervilor periferici
leziuni ale fascicolelor medulare ascendente
leziuni ale cerebelului
Hipertonia este:
piramidal= contractur
extrapiramidal=rigiditate
Se poate intalni i contractura antalgic.

 Hipertonia

piramidala predomin pe
flexori la membrele superioare i pe
extensori la membrele inferioareeste elastic;
dup
micare
pasiv
membrul
respectiv are tendina de a reveni la
poziia iniial- caracteristic este
semnul lamei de briceag: ce const
n scderea brusc a rezistenei in
cursul efecturii micrilor pasive.

 Hipertonia

extrapiramidala
este
uniform distribuit, cu o uoar
predominan pe flexori
se nsoete de semnul roii dinate.
Acestase examineaz la nivelul
bicepsului
brahial
.Examinatorul
palpeaz cu mna stng muchiul n
timp ce cu mna dreapt imprim
micri
de
flexie/extensie
ale
antebraului pe brat. n hipertonia
extrapiramidal se percep palpatoric
3-5 sacade.

 apare

si semnul blocajului lui

Noica: bolnavul se afl n decubit
dorsal, iar examinatorul efectueaz
micri pasive de flexie-extensie la
nivelul
articulaiei
pumnului.
Continund s fac aceste micri
pasive, invit bolnavul s ridice lent
membrul inferior homolateral extins
din genunchi de peplanul patului. n
leziunile extrapiramidale ridicarea
membrului inferior va determina
blocarea total/parial a micrilor
din articulaia pumnului.

Semnele de iritaie meningean :

Iritaia
meningean este caracteristic
sindroamelor
meningeene
.
Apare
contractura
ntregii
musculaturiparavertebrale datorit iritrii
arcului reflex).
se evideniaz n primul rnd la nivelul
musculaturii cefei (redoarea cefei ).Se
examineaz prin flexia pasiv a capului pe
torace. n mod normal mentonul atinge
partea superioar a toracelui ; n cazul
prezenei redorii cefei flexia pasiv este
deficil i incomplet

Semnul
KernigI
-se
execut
n2
timpiExaminatorul
flecteaz
coapsa
dreapt a bolnavului n unghi drept pe trunchi
imenine acest unghi cu mna stng (pe
genunchiul coapsei flectate); apoi cu mna
dreapt aflat peclciul bolnavului,ncearc
s aduc gamba n continuarea coapsei,
astfel ca planta spriveasc la zenit. Semnul
estepozitiv cnd extensia nu este complet.

Semnul Kernig IIExaminatorul cu mna

stng pe spatele bolnavului icu mna
dreapt pe genunchii lui, ridicbolnavul sau l
ajut sse ridice n poziia eznd:
dacmanevra produce flexia genunchilor,
semnul este pozitiv.

Semnul Brudzinski al cefeiExaminatorul

cu mna stng pe occiputul bolnavului i
cumna dreapt pe torace (ca s-l menin
n plan orizontal) flecteaz brusc capul
bolnavului pe torace. n meningit apare
flexia genunchilor.

Semnul Brudzinski
controlateralExaminatorul flecteaz
piciorul drept al bolnavului pe gamb,
gamba pe coaps i coapsa pe abdomen; n
meningit manevra produce flexia
genunchiului de partea opus