Prejudecati religioase Prejudecata: Religia islamica predispune la terorism

Prolematica terorismului contemporan a determinat, o data cu evenimentele de la 11 septembrie 2001, o noua viziune a statelor lumii asupra acestui flagel. In acest context a aparut termenul de neoterorism sau superterorism, ca forma de manifestare pe plan mondial, a unor confruntari militare ce pot imbraca forme clasice sau forme neconventionale. Astfel de confruntari nu exclud posibilitatea de a utiliza arme de distrugere in masa, cum ar fi armele biologice, chimice sau nucleare, nu este exclusa. Rivalitatea religioasa si xenofobia nu sunt doar problemele lumii contemporane. Ele au existat dintotdeauna, dar impactul mediatic de care este capabil neoterorismul de factura fundamentalist religioasa, potentialul mare de inducere a terorii si de intimidare, il particularizeaza de formele clasice ale terorismului. Privitor la fundamentalismul islamic, acesta a aparut la mijlocul secolului al XVIII-lea, cand, un teolog numit El-Wahhab, a intemeiat o miscare de renastere a Islamului, bazata pe disciplina religioasa. Aceasta miscare avea menirea de a combate decaderea spirituala a lumii musulmane, pe care multi o considerau cauza inferioritatii economice, politice si sociale a lumii arabe, fata de Occidentul crestin. Odata cu aparitia acestei grupari au aparut si primele manifestari teroriste, cum sunt masacrele de la Quarbala, unde au fost ucisi mii de arabi 1. Primele miscari fundamentalist islamice aveau menirea sa pedepseasca si sa lichideze guvernele musulmane corupte de ideile occidentale. Un astfel de exemplu il constituie asasinarea, in 1981, a presedintelui egiptean Anwar El Sadana, de catre membrii gruparii Fratia Musulmana, infiintata de activistul egiptean, El-Banna. Sub influenta ideologului Said Qut, aceasta grupare transforma fundamentalismul islamic in politica de mase. Neoterorismul de factura funadamentalist-islamica are ca baza ideologica o dizertatie de 2000 de pagini pe tema Jihadului, elaborata de clericul egiptean Omar Abdel Rahman, care face apel la arme pentru distrugerea necredinciosilor. Motivatia acestei afirmatii are la baza faptul ca, in istorie, Islamul a fost impus prin arme si aceasta cale ar fi unica solutie pentru musulmani. Un adept al lui Omar Abdel Rahman a scris o carte, devenita Biblia asasinilor lui Sadat, in care sugera ca terorismul este un razboi sfant, prevazut in fundamentele Coranului. Distorsionand si mai grav perceptele Coranului, seicul Abdullah Azzam, unul din fondatorii
1

Conf. univ.dr. Neculai Stoina, Fundamentalismul Islamic, modalitate de manifestare a neoterorismului

miscarii HAMAS, a intemeiat scoala islamica numita Jihadismul, care punea accent pe martiraj si dezlega adeptii in comiterea actelor de terorism. Islamologii, istoricii si polticienii au asemuit acest razboi sfant cu Cruciadele crestine. In ambele cazuri, religia nu a fost decat un pretext pentru justificarea unor conflicte politice. Crestinismului i-au trebuit cateva secole sa inteleaga ca aceste cruciade nu au nici o legatura cu perceptele Biblice, iar lumea araba va avea, si ea, nevoie de timp sa inteleaga ca atrocitatile impotriva umanitatii nu au nimic cu religia musulmana si cu pastrarea traditiilor. Conjunctura care a dus la dezvoltarea acestui fenomen este doar o conjunctura politica si economica. Terorismul s-a intensificat in perioada urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, cand, anumite evenimente au marcat viata sociopolitica din zona araba si anume: infiintarea statului Israel in 1948 si conflictele permanente dintre arabi si evrei, in teritoriile palestiniene ocupate revolutia islamica din Iran din 1979 razboiul sovieto-afgan 1979 -1989 interesul marilor puteri pentru rezervele petrolifere din zona Din pacate, multi cercetatori neglijeaza cauzele socio-politice ale terorismului si incearca sa explice optiunea pentru terorism pe criterii cultural religioase, mai ales in cazul fundamentalismului islamic. Se mediatizeaza foarte mult aceste teorii care sugereaza ca sursa violentei se afla in versetele Coranului, uitand ca aceste versete nu trebuie sa fie rupte din context si interpretate literar, ele avand un sens metaforic, spiritual. Nimeni nu observa ca in Coran exista si versete ale iertarii si ndurarii. Spre exemplu, Coranul spune: Invita-i pe toti pe calea Domnului cu ntelepciune si prin ndemnare minunata; cearta-te cu ei n modul cel mai bun si mai frumos, pentru ca Domnul stie cel mai bine cine s-a abatut de la caile Lui si cine va primi calauzire (Sura 6: 12). Niciodata binele si raul nu vor fi deopotriva. ndepartati raul cu ce este bine (Sura 41: 34). Importanta vietii umane reiese din multe verste ale Coranului: ".......Nu ucideti pe nimeni pe nedrept, caci Allah v-a oprit aceasta. Pe acestea vi le porunceste. Poate veti pricepe!"(Quran Traducerea sensurilor surat Al-An'am verset151). Islamul considera toate formele de viata sfinte, dar importanta vietii umane are o pozitie speciala. Primul si principalul drept omenesc in Islam, este dreptul la viata: "......Cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o alta stricaciune pe pamant este ca si cand i-ar ucide pe toti oamenii."(Quran traducerea sensurilor surat Al-Maida, verset 32). De asemeni, Islamul interzice clar "luarea legii in mainile tale", adica lumea comuna nu poate sa decida singura cine trebuie sa fie pedepsit, doar o curte islamica competenta poate sa stabileasca daca o persoana ce a ucis o alta persoana merita pedeapsa capitala sau nu.

Legile islamice trateaza si o anumita etica a razboiului. Este trasata o linie clara de distingere intre luptatori si neluptatori din tara inamica. Termenul de neluptatori se refera la femei, copii, batrani, cei firavi, etc. Profetul Mohammad interzicea luptatorilor uciderea femeilor si copiilor si anunta: "...Nu tradati, nu fiti excesivi, nu mutilati si nu ucideti un nou nascut". Si le-a interzis pedepsirea cu focul. Asa ca siguranta vietii ne-combatantilor e asigurata, chiar daca tara lor este in razboi impotriva unui Stat islamic. In ce priveste termenul de jihad, Islamul in general, nu este inteles in Occident, si poate nici un alt termen islamic nu provoaca reactii asa mari ca acest cuvant.Termenul "jihad" a fost folosit mult pentru aratarea imaginilor neobisnuite, de musulmani violenti, ce constrang persoanele sa se converteasca cu forta, folosind forme brutale si extreme de convingere. Cuvantul "jihad" deriva de la verbul "jihada" ce semnifica "a se sforta" sau "a lupta" deci cuvant ce inseamna un act de lupta. Profetul Mohammad zicea ca cel mai mare "jihad" este lupta impotriva soaptelor sirete a propriului suflet. Deci "jihad" se refera mai ales la lupta interioara, necesara pentru a deveni o persoana virtuoasa si supusa lui Dumnezeu in fiecare aspect al vietii. In al doilea rand "jihad" se refera la lupta impotriva nedreptatii. Islamul, ca si alte religii, ingaduie autoapararea si lupta impotriva tiraniei, abuzului dar cu anumite conditii. In privinta asa-zisei intolerante religioase a musulmanilor, chiar si invatatii occidentali au renegat mitul musulmanilor ce constrang pe altii sa se converteasca. Marele istoric De Lasy O'Leary a scris: "Oricum, istoria arata clar ca legenda musulmanilor fanatici, ce fac dezordine prin lume obligand pe altii sa imbratiseze Islamul cu varful spadei, este unul dintre cele mai absurde mituri...". Musulmanii au condus Spania pentru aproape 800 de ani. In timpul acestei perioade si pana cand au fost constransi sa plece, cei de religie musulmana au avut libertatea sa-si practice cultul religios. Ba mai mult, crestini, evrei si alte comunitati religioase, locuiesc in regiuni musulmane din Orientul Mijlociu de secole. Tari ca Egipt, Maroc, Palestina, Liban, Siria si Iordania au o prezenta importanta de populatie crestina si evreiasca. Un alt exemplu ce arata toleranta religioasa a musulmanilor face parte din istoria crestinismului si anume: dupa cucerirea Constantinopolului de catre Imperiul Otoman, sultanul Mohamed a discutat cu patriarhul de atunci al Constantinopolului, Ghenadie, a cerut acestuia informatii cu privire la credinta crestina, iar in urma acestei discutii a permis crestinilor sa-si practice cultul in mod liber. In Coran exista versete care interzic musulmanilor sa constranga pe altii sa accepte punctul sau de vedere: "Nu este silire la credinta! Razvratirea este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire iar acela care se leapada de Taghut si crede in Alah acela s-a prins de cea mai trainica toarta care nu se va sparge nicodata.....".(Quran Traducerea sensurilor surat Al-Baqara verset 256). Toate aceste argumente arata ca afirmatiile cum ca religia monoteista, ai carui adepti cred ca e singura adevarata, sau radicalismul islamic predispun la acte teroriste, sunt false. De asemeni, astfel de afirmatii nu explica terorismul de factura

neonazista din tarile europene sau terorismul de razboi practicat de SUA, fosta URSS, Germania, Japonia, Marea Britanie in cursul secolului XX: al II-lea Razboi Mondial, Razboiul din Vietnam, Razboiul Ruso-Afgan,etc. Mentinerea prejudecatii ca religia islamica predispune la terorism nu face decat sa adanceasca conflictul politic, sa mareasca intoleranta religioasa si xenofobia. Cazul detinutilor irakieni din SUA maltratati si terorizati de militarii americani si britanici, publicarea caricaturilor ce-l ridiculizeaza pe profetul Muhamad constituie un semn al lipsei de toleranta si al agresivitatii celor care au fost capabili de astfel de acte. Mediatizarea lor (cazul publicarii celor 12 caricaturi), sub motivul liberei exprimari a presei, nu a facut decat sa incite ura pe criterii religioase, rasiale sau etnice. Conflictul dintre lumea araba si Occident s-a adancit, caci musulmanii au reactionat vehement impotriva batjocurei adusa simbolurilor lor religioase. In cartea sa Ciocnirea civilizatiilor, Samuel Huntington arata ca aceste acte de intoleranta au dus deja la un adevarat conflict intre civilizatia musulmana si cea occidentala, iar acest conflict este intretinut de urmatoarele fenomene2: civilizatia musulmana este intr-o perioada de Renastere, ceea ce a dat incredere musulmanilor in identitatea lor spirituala eforturile Occidentului in scopul universalizarii valorilor si institutiilor sale, al mentinerii superioritatii economice si militare interventia Occidentului in conflictele lumii musulmane lupta pentru drepturi a unei civilizatii dominata de alta civilizatie Un citat din cartea Ciocnirea civilizatiilor de Samuel Huntington, mi se pare extrem de relevant pentru realitatea contemporana: Problema fundamentala a Occidentului nu este fundamentalismul islamic, ci Islamul, o civilizatie diferita ai carei membri sunt convinsi de superioritatea culturii lor si sunt obsedati de inferioritatea puterii lor. Problema pentru Islam nu este C.I.A. sau Departamentul de Aparare al Statelor Unite, ci Occidentul, o civilizatie diferita, ai carei membri sunt convinsi de universalitatea culturii lor si cred ca puterea lor superioara, chiar aflata in declin, le impune obligatia de a-si extinde aceasta cultura pretutindeni in lume3.

Huntington P. Samuel, Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, Oradea, 1998, pag. 311 3 Huntington P. Samuel, Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, Oradea, 1998, pag. 321