MIRCEA ELIADE HULIGANII Coperta de : Vanda Bsveanu Tiparit la Imprimeria Bacovia" Bacau sub comanda nr.

5165/1992 MIRCEA ELIADE HULIGANII Editie ngrijita si cuvnt nainte de MIRCEA HANDOCA EDITURA RUM-IRINA BUCURESTI 1992 CUVNT NAINTE

La 29 noiembrie 1935, n vitrinele librariilor bucurestene a aparut Huliganii, nou l roman al lui Mircea Eliade. Autorul, un tnar de 28 de ani, era deja celebru, n special datorita romanului Mait reyi, a conferintelor din cadrul Criterionului si a cursiv . rilor si seminariilor tinute la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, unde functiona ca asistent onorific al catedrei de, logica si metafizica. Huliganii reprezinta a zecea carte tiparita a lui Mircea Eliade. Daca amintim ca pna atunci publicase peste o mie de articole si eseuri, ne putem da seama de prodigioasa activitate a t-narului sc riitor si om de stiinta. Aparent o continuare a ntoarcerii din rai Huliganii este o fresca sociala de o de osebita autenticitate si complexitate, care-si are propria sa autonomie. Scriitorul renunta la tehnica mo nologului interior, desi e convins ca noua modalitate e infinit mai facila. Actiunea se desfasoara pe mai. multe planuri, mai ales n Bucurestii anilor 1933 193 4. Personajele snt n marea lor majoritate tineri ntre 18 si 25 de ani, avnd n ei ceva d n nihilismul eroilor lui Dos-toiewski. Nonconformisti, cu o uriasa ncredere n sine, consi-dernd probleme le de sexologie esentiale, cred ca lumea ncepe cu ei. Plini de contradictii nu le pasa de prieteni sau de pr opria lor familie, nu-si respecta cuvntul dat, nu au nici mila, nici complexe. Pentru ei nu exista morala. David Dragu i lamureste sensul termenului huligan prie-tenuui sau mai tnar, Alexand ru Plesa : Cuvntul acesta e frumos, e un cuvnt foarte frumos. Si cuprinde foarte multe lucruri... De aceea mi place si-l ntrebuintez des... Sa nu respecti nimic, sa nu crezi dect n tine, n tineretea ta, n biologia ta, daca vrei... Cine nu debuteaza asa, fata de el nsusi sau fata de lume nu va crea nimic, va ramne sterp, timorat, coplesit de adevaruri. Sa poti uita adevarurile, sa ai atta viata n tine nct adevarurile sa nu te poata patrunde, n ici intimida iata vocatia de huligan"... Peste ani, cnd Claude Henri Rocquet l va ntreba despre nceputul... celebritatii, dup a ce s-a referit mai nti la Maitreyi, Eliade se opreste asupra Huliganilor, n care a vrut sa-si pre-. zinte p ropria sa generatie: Consideram ca acesti tineri erau huligani n adevaratul sens al termenului, oameni care prega tesc o revolutie spirituala, culturala si, daca nu politica", cel putin reala, concreta. Personajele erau deci tineri scriitori, profesori, actori

care vorbeau mult. O grupare de intelectuali si pseudo-in-telectuali, care seman au cred cu Contrapunctul lui Huxley" (L'Epreuve du Labyrinthe, p. 87). Din galeria huliganilor" se desprinde, n primul rnd, Petru Anicet. Pentru el muzica nseamna totul. Rece si brutal, viseaza sa ajunga cineva, sa-si cucereasca un loc n muzica romneasca. Boga tia si celebritatea puteau fi nfaptuite fie prin ajutorul unei femei, fie prin furt. mpotriva convenientelor soc iale, traieste cu Nora, o prostituata de la care primeste mici sume fara a-si face procese de constiinta. Accepta invitatia" Anisoarei, eleva sa de 16 ani, care i se ofera cu frenezie: Nu-si face scrupule si o ndeamna sa fu re pentru el bijuteriile familiei. Doamna Anicet aflnd, se spnzura de rusine. Scena finala descrierea nmormntarii batrnei mame a lui Petru e scrisa cu o mna de ma estru. Replica finala a romanului apartine lui Petru (n individualitatea" caruia se afla cte ceva din Julien Sorel si Rastignac): I-am fagaduit sa-i aduc pe toti la Arviresti... O sa am de furca... n cti ani crezi tu ca se poate cumpara o mosie mare asa cum a fost a noastra ?"...

Nu vom mai putea afla daca eroul va reusi vreodata sa-sl rascumpere mosia. Cea d e-a treia carte a ciclului ntoarcerea din rai", intitulata initial Viata noua", apoi St'efania" nu a fost termi nata. Cteva fragmente s-au publicat n revistele vremii n anii celui de-al doilea razboi mondial. Alexandru Plesa la 22 de ani ai sai nu are remuscari atunci cnd fata pe care se p regatea s-o paraseasca se sinucide. Mitica Gheorghiu, functionar la banca e un personaj pitoresc si insolit. Timid si ndraznet, burlesc si grotesc, plin de candoare, sentimental si vulgar, e n acelasi timp naiv si badaran. Numele i este ales deliberat. Prenumele trimite la functionarul bucurestean din schitele lui Caragiale, cu car e are attea similitudini (n caracter si comportament). Numele de familie l asociez cu Gheorghidiu din romanul lui Camil Petrescu. Posibil sa fie pentru acest gelos o inconstienta contaminare cu numele eroului din Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi". David Dragu are 29 de ani si a trecut si el prin faza huli- -ganismului. Cnd n 1964 autorul va reciti Huliganii", cartea i se va parea interesanta, atractiv a. Nu va avea nsa rabdare sa reia paginile consacrate conversatiilor si discutiilor teoretice : Cruditatea ctor va scene m-a exasperat. n acelasi timp, poate n mod just, salbaticia si bestialitatea acestor huligani" n vrsta da 20 25 de ani, pastreaza romanului semnificatia si actualitatea sa. Caci aceste per sonaje cinice, crude, salbatice au devenit familiare n Europa occidentala n ultimii zece ani" (Fragments d'un Jour nal, p. 463). Probabil aceasta actualitate" a determinat ca, n mod independent, doi oameni de li tere, cunoscatori ai limbii romne (Jean-Louis Courriol si Alain Paruit) sa traduca n frantuzeste romanul Huliga nii". Editura L'Herne a tiparit n 1987 versiunea celui de-al doilea. Ma ntreb nsa daca lectorul francez otict de cultivat ar fi el va vibra la fel ca no i la fiece element concret din viata zilnica a Bucurestiului deceniului al patrulea. Poposim la Gara de Nord si intram n restaurant. Pe Calea Victoriei, n sus, pe drea pta, trecem prin fata Palatului si mncam o nghetata la cofetaria Nestor. Pe strada Grigore Alexan-drescu luam part e la o serata. Numele strazilor s-a pastrat. Hoinarim si noi alaturi de eroi, pe Batistei, pe Sarindar , pe Academiei, zabovim la Podul Elefterie. Ne plimbam pe Izvor si pe Bulevardul Elisabeta. ntorcndu-ne spre Sosea, ne oprim n fata Arcului de Triumf. Eia Biserica Domnita Bal asa asistam la botezul unei fetite, concertele Filarmonicii le ascultam la Ateneu. De mult prin fata Universitatii nu mai trec tramvaiele si pe strazile orasului n u mai vedem baietii de pravalie cu cosu-letul acoperit cu musama si nici comisionarii care uneori faceau si oficiul de postasi. Nici la Dragomir" nu mai putem cumpara un sfert de kilogram de icre negre. De Sfntul Gheorghe nu ma i e scadenta de plata a chiriei. Restaurantul Modern" e Berlinul" de astazi. Zadarnic mai cautam n spatele Garii de Nord crciumioara unde poposisera Petru Anicet si Alexandru. Si-acum nsa, pe Bulevard, iarna, trunc hiurile castanilor par mai negre, mai scheletice. Se pare ca am mai zarit pe undeva, ntr-un colt, o mica gradina de vara, cu cteva m

ese afara pe trotuar unde se serveste n special bere. Casa din strada Aurelian zugravita n galben deschis ar mai putea fi identificata : Mediocra, fara stil, nici vrsta, asa cum erau pna la razboi majoritatea caselor din Bucuresti. Destul de bine ngrij ita, nsa cu gardul stropit proaspat, cu brazde de flori. Un mic trotuar, stropit din belsug cu apa traversa curtea ntreaga pna n fund la bucatarie". n jumatatea de secol care s-a scurs, strada Matasari s-a schimbat mult. O casa as emanatoare celei a familiei Anicet, din fundatura strazii, nu am mai gasit. Pastram nsa n memorie zeci de imag ini asemanatoare, contopindu-se cu descrierea lui Eliade : n fata era o gradina nengrijita, cu o cism ea legata cu crpa, ca sa nu picure continuu. Trei odaite scunde, mirosind a lemn ud si o bucatarie... n dosul casei se ntindea o curte larga, noroioasa, cu un grajd aproape surpat, pe care D-na Anicet l nchiriase totusi unui carutas din mahala. n fund lnga gard, erau ctva visini si gutui, crescuti salbatic printre balarii si iloarea soarelui"... Departe de tara personajele, orict de mediocre ar fi, rememoreaza specificul romne sc. Mitica Gheorghiu are la Viena nostalgia lautarilor: Mi-e dor de un cntec romnesc, vorbi el ntr-o noapte. Mie dor de lautari. Mi s-a acrit de jazurile astea". Unele din ideile personajelor, n special cele ale raisonerului David Dragu le vom ntlni n eseistica lui Eliade aparuta n Cu-vntul" si Vremea" n anii 1932 1935 ( teoria" provinciei care rateaza, a omu ui nou, etc). Numele proprii prezente n discutiile huliganilor" (Dostoiewski, Dante, Goethe, Gid e, Niezsche, Nae ionescu) au constituit, de asemenea, temele mai multor glose. Realizata n.ansamblu, prin compozitie, tipologie si ideatica, aceasta carte pune n discutie problema conflictului dintre generatii si a destramarii familiei. Cteva fragmente n sine snt antologice : descrierea atmosferei bizare din casa familiei Lecca, serata Feliciei, moartea si nmormntarea D-nei Anicet. Crearea unor personaje viabile, ce se comporta si discuta dezinvolt ntr-o societa te zugravita cu fervoare si autenticitate iata unul din meritele principale ale cartii. Dupa mai bine de jumatate de veac, ramne valabila concluzia lui Pompiliu Constant inescu, din cronica literara a romanului, aparuta n Vremea", la 12 ianuarie 1936 :

Prin Huliganii, d. Mircea Eliade se afirma ca cel mai complex, mai tulburator si divers romancier al generatiei sale. Romanul Huliganii este o mare izbnda a D-lui Mircea Eliade ; ntr-un fel este si primul sau adevarat roman, iar controlul expresiei, ritmul lui interior si usurinta de a utiliza mai multe tehnici spre un scop unic, l fixeaza printre cele mai bune si mai autentice opere ale epicii noastre tinere". MIRCEA HANDOCA NOTA ASUPRA EDITIEI Textul de fata reproduce aditia a Hl-a (ultima) aparuta n 1943 la Editura Cugetar ea Georgescu Delafras. Am aplicat ortografia n vigoare, nlocuind apostroful prin cratima si pe prin . Am pastrat scrierea cu majuscula a zilelor saptamnii si a lunilor anului. Nu am modificat, genitiv-dativul substantivelor feminine (le-fei, tineretei, ear nei). Am reprodus ntocmai (cu e si nu cu i' cuvinte ca : saibatec, nemerea, ntunerec, desperat, trimpete. Nu am intervenit nici n transcrierea cuvintelor de origine franceza sau engleza : rouge, abat-jour, mauve, bohemi, match, sky, interview. Am renuntat la u final la substantive (soiu, razboiu, tara-boiu). Am notat cu 1 si nu cu r (turbure, turburaro au devenit tulbure, tulburare). Cuvntul complect l-am redat prin forma actuala : com plet. La nceput de silaba am transcris ie si nu e (contribuie, trebuie si nu contribue, trebue). Am adaogat un i la aeelas si totus (acelasi, totusi). Am preferat pe z nu pe s (conform normelor actuale) in cuvinte ca : ndrazni, zvrli , zgomot; dezveli, dezbraca, zgudui, dez-lantui, razgndi, etc. * ' ' M. H. PARTEA NTIA Petru Anicet ajunse la lectie cu o jumatate de ceas mai trziu. Anisoara l astepta, ca ntotdeauna, n fata ferestrei mari care se deschidea n parc, cu amndoua minile rezemate de zid. Pa rea palida, emotionata, ca si cum apropierea lui ar fi hotart asupra unor lucruri foarte grav e. Pianul era deschis, cu un caiet de Czerni pe pupitru ; alaturi, pe mescioara, nelipsitul vas cu flor i proaspete. Iar a rupt Adriana un tablou ! sopti ndata ce Petru deschise usa. L-am ascuns aic i, mama nici nu stie !... i lua mna si-l trase catre fundul odaii, mai ntunecat, mai straniu prin acele cande le vechi si niciodata aprinse, atrnate de tavan si nsirate pe policioarele col-tarului. Anisoara i strngea mna fara sfiala ; acum nu avea de ce sa se teama, Adriana rupsese un nou tablou. Putea sa-l traga alaturi de trupul ei, putea s-l simta aproape. De-abia ieri l pictase... i arata tabloul ; fara nici o noima si inutil de fantastic, ca toate tablourile d -nei Lecca. Pnza avea

desigur o legenda, dar Anisoara nu se pricepea s-o lamureasca. Petru privi cu oa recare melancolie peisajul acela fantomatic, cu pomi nalti si golasi, care semanau att de mult cu ca stanii parcului. Deasupra scheletelor arborilor flfia o aratare himerica, un soi de fantoma cu o ar ipa de nger si cu un brat gol de femeie, nfasurat cu o banda pe care se putea descifra semnul Crucii R osii. Mama spune ca a vrut sa picteze simbolul lui Inter Arma Caritas", si aminti Anisoa ra. 11 Petru gasi prilejul sa-si elibereze mna. Apuca bucatile tabloului rupt si le ridi ca pe rnd la lumina. Exact n patru bucati ; ca si celelalte, ca si celebrul Mister al mnastirii ntr-un pi cior", tablou rupt chiar n saptamna angajarii sale ca profesor de pian n familia Lecca. Domnisoara Adr iana nu oboseste lesne. De asta iarna mai exact din acea-seara de 16 ianuarie, cnd Petru a intrat pentru ntia oara n Vila Tycho Brahe domnisoara Adriana a rupt aproape douazeci de tablouri . Le rupea ndata ce erau gata, cu pasta nca umeda. De tablourile din perete unele mari si nspa imntatoare ca niste cearceafuri spurcate nu se atingea. Asupra lor nu-si recunostea nici un dr ept. Dar nu cruta nici una din pnzele umede, nici una din acele pnze micute (d-na Lecca renuntase n ultimi i ani la subiectele prea alegorice, la spatiile prea vaste) asupra carora si surprindea-ma ma pre-gatindu-se sa semneze." (D-na Lecca alegea cu multa cazna locul unde si punea semnatura. Cteodat a distribuia literele pseudonimului sau de pictorita Lelia pe linia rotunda a unui curcubeu, pe esarfa unui nger, pe valurile unei ape paradisiace. Cautarea locului nemerit pentru semnatura dura uneori cteva zile. n acest timp intervenea gestul Adrianei.) De ce tremuri ? ntreba Petru brusc, privindu-si eleva drept n ochi. Anisoara tremura' mai tare, gata sa izbucneasca n lacrimi. D-ta nu stii ct sufar, sopti ea, nici nu poti banui ct de mult sufar n casa asta...

Petru Anicet zmbi ; n casa asta", si amintea el, era expresia favorita a domnisoarei Adriana. Asa tipase si atunci, n seara de 16 ianuarie, zece minute numai dupa ce i fusese preze ntat noul profesor de pian. Am sa nnebunesc n casa asta", tipase ea. Si apoi, cteva sapta-mni n urma : Si da ai sa nnebunesti, repede, repede, daca ai sa vii aici de doua ori pe saptamna !" Ramases e atunci mpietrit ; nu stia la cine sa priveasca, ce ochi sanatosi sa caute. Apoi s-a obisnuit, si n ici un glas din casa Lecca nu-l mai sperie. Niste maniaci pitoresti si inofensivi, si spunea,el prin martie, cnd se topise zapada ri parc si ncepuse sa iubeasca toti acei arbori crescuti sal12 batec, cu crengile nlantuite, ca ntr-o lupta omeneasca, n serile de Ianuarie, nsa, v ila Tycho Brahe l intimida. Amintirea primei vizite staruia, si de cte ori se apropia ceasul fixat pentru lectie, Petru se simtea indispus, nervos, aproape febril. Domnul Baly prietenul tatalui, patronul lui Pavel si protectorul familiei Anicet dupa moartea amndorura l-a recomandat d-lui Anastase Lecca, prin-tr-o scrisoare calduroasa si nenumarate convorbiri telefonice. Este putin maniac, batrn ul, l prevenise d. Baly. Neam de neamul lui au fost boieri si astronomi, iar Anastase a fost chi ar profesor la Politehnica, nainte de .razboi. Nu e ramolit; asa arata din tinerete, asa cum ai sa-l vezi..." Petru gasise anevoie vila Tycho Brahe. Strada era slab luminata, si n acel colt uitat al Bucur estilor trecatorii erau rari ; cei pe care i ntlnise nu-i puteau da nici o lamurire. Dar adevaratele greuta ti le-a ntmpinat dupa ce a gasit vila. Poarta era larg deschisa si fixata astfel probabil, pentru toata iarna, caci troienele atingeau vrfurile de lance ale grilajului. D-l Baly i spusese sa se prezinte la 5, dar ratacise multa vreme, si ajunsese aproape de 6. Intunerec deplin ; nainta pe aleea batatorita, o arecum la ntmplare. Se temea sa nu fie nsfacat, pe la spate, de vreun cine. Totul l facea sa creada sa se afla ntr-una din acele case boieresti, pline de dulai ciobanesti. A grabit pasul cnd.a zarit, prin tre pomi, o lumina. Nemerise n bucatarie. Snt noul profesor de pian, vorbi Petru. Nu se vede nici o lumina, nicaieri, adaog a el, cu un aer plictisit. Se astepta ca jupneasa sa-l conduca prin intrarea principala, dar fata i-a facut semn sa coboare n subsol de asemenea luminat si de aici l-a scos ntr-o ncapere goala, cu un covor ta ranesc adunat sul ntr-un colt si cu un singur scaun. Marchiza e nzapezita, l-a lamurit jupneasa. D-stra cu cine vreti sa vorbiti ? Cu d -l profesor, sau cu conita ?... Petru ar fi avut psfta sa-i raspunda obraznic, ca nu mai vrea sa vorbeasca cu ni meni si sa plece apoi trn-tind usile. Era umilit, furios pe ntmplare si pe el nsusi.

Anunta ca a venit noul profesor de pian, raspunse el. Lasati-va aici paltonul, i spuse aratndu-i scaunul. 13 Petru si puse paltonul si palaria pe scaun, -si netezi hainele si deschise usa far a sa mai bata. n salon nu era nimeni. l ntmpina un miros muced de ncapere neaerisita, de uleiuri rncede. Avu timp sa observe ca salonul era vast, ncarcat de tablouri ca o sala de muzeu, asternut cu covoare romnesti de la un capat la celalalt. Conita e dincolo, picteaza, l lamuri jupneasa. Intrati d-voastra, i-am spus ca ati venit... Petru mai deschise o usa, si l ntmpina acelasi miros nchis si rnced, dar parca mai pu ternic. D-na Lecca, n halat aib, cu o viziera prinsa n jurul capului, picta sub un glob electri c. In camera se aflau cteva sevalete, un pian si doi ficusi enormi, cu vrfurile ndoite de tavan. Peretii erau tot att de ncarcati cu tablouri ca si n salon. Apropie-te, apropie-te, tinere, l invita d-na Lecca. Ai ntrziat. De cnd te asteptam cu ceaiul... Esti colegul Adrianei, nu e asa ?... Petru rosi, ncurcat. Din fericire, d-na Lecca si aminti precizarea jupnesei, si izb ucni n rs. Ba nu, d-ta esti noul profesor de pian al Anisoarei. Oricum, ai sa bei ceaiul cu noi. Nu nteleg de ce-a ntrziat Adriana si Liza. Le mai asteptam, Teddy ? Petru observa cu o stupida spaima ca din spatele sau se nalta o doamna cam de ace easi vrsta cu gazda, care ramasese pna atunci nfundata n fotoliul din umbra. Doamna se repezi spr e el si i strnse viguros mna. Avea parul scurt, desi aproape carunt, o fata osoasa, luminata numai de niste ochi mari, copilaresti, care priveau fix si tulburator, parca s-ar fi luminat de orice lucr u ntlnit n cale. Doamna deschise capacul pianului si facu gestul acesta cu o inutila vehementa. P etru baga atunci de

seama ca era ncaltata cu ghete. Amanuntul acesta l tulbura. Poti sa-mi spui ce-am cntat acum, d-le profesor de pian ? ntreba aspru doamna. Fusese o melodie banala, sincretica, fara nici o culoare care amintea lui Petru att arii mediocre nct nu-si putea preciza nici un nume. Ridica din umeri, enervat si umilit. Nici n-ai avea de unde sa stii, l lamuri doamna ; e o compozitie de-a mea !...' U Izbucni apoi ntr-un hohot de rs care parea exasperant de fals, dar pe care d-na Le cca l cunostea probabil prea bine, pentru ca nici nu ntoarse capul ; continua sa picteze, n fata sevaletului, ca si cum ar fi fost singura. Snt mai buna compozitoare dect profesoara, adaoga ; eu am nvatat-o pe Adriana la pi an, dar s-a lasat dupa doi ani ; n-avea talent si nici ureche. Anisoara e cu totul altceva, ai sa vezi ; e un mic miracol. Prima muzicanta n familia Lecca... Petru zmbea prosteste, ntrebndu-se unde o fi eleva, ntrebndu-se mai ales ct va dura sc ena aceasta pe care nu o prevazuse nici n cele mai pesimiste socoteli ale sale. Nu-si putea l ua ochii de la ghetele d-nei Teddy (o chema Lupescu, a aflat mai trziu aceasta). Erau ghete barbatesti, negre, cu sireturi ; nici macar nu avea scuza de a fi bocanci pentru sky. Se vedea ca peste ciorapul de dama, erau ncaltati alti ciorapi, scurti, de lna, care atrnau deasupra ghetelor. Copii, sa mergem n sufragerie, spuse d-na Lecca scotndu-si halatul. Se raceste cea iul. Apoi, catre Petru : Vii si d-ta, ai sa-ti cunosti mai bine eleva. Sufrageria era alaturi. Petru se nvatase cu mirosul de camera neaerisita, asa ca l lovi placut aerul curat si rece din sufragerie. Probabil ca ferestrele fusesera de curnd deschise. (Mai trziu afla ca Anisoara era aceea care deschidea pretutindeni ferestrele, pretutindeni, n afara de cele doua trei odai n care d-na Lecca picta si si primea prietena.) Numai farfuriile si cestile de pe masa l tulburara. Totul parea incert, aproape murdar ; de la fata de masa la feliile de cozonac ga ta taiate, la ceainicul acoperit cu un puisor de perna, ca sa nu se raceasca, la servetele facute sul n b ratari de lemn pirogravat. Petru descoperi la capatul mesei, linistit asezata, o fetita balaie, de vreo 16 ani, care l privea cu vie curiozitate. Se facura prezentarile. Fata nu parea intimidata de tineretea att de fatisa a nou lui profesor de pian. l chema chiar sa se aseze lnga ea, ca sa-i spuna n timpul ceaiului tot ce lucrase cu d-l Matei, celalalt profesor de pian. (Dupa cum a descoperit mult mai trziu, predecesorul sau fusese 15 concediat nainte de Craciun, de Adriana, care l surprinsese ntr-o seara, dupa lecti e, n odaia slujnicei.). Conversatia tnjea; d-na Lecca nu vorbea dect cu Teddy, si Anisoara nu spunea lucru ri prea nsemnate. Petru hotar sa refuze de-aici nainte orice invitatie la ceai n casa n

oii sale eleve. (Si totusi, de cte ori a trebuit sa-si calce hotarrea, n cursul iernii ; de cte ori nu gasea pe Anisoara n fata mesei, asteptndu-l, cu acelasi ceainic acoperit eu puisorul de perna, amenintndu-l ca nu face lectie daca nu va bea si el cel putin o ceasca cu ceai, f ara nici o felie de cozonac. Cozonacul nu se sfrsea niciodata n casa Lecca, si ntotdeauna era adus l a masa n felii gata taiate.) Iata si pe profesor, vorbi pe neasteptate d-na Lecca, privind catre odaia cu fic usi. Petru ntoarse capul, dar nu zari pe nimeni. n acea " clipa, Teddy Lupescu l apuca d e brat si-i sopti, att de aproape de ureche nct Petru simti un gdilat insuportabil : .. ' Tycho Brahe, astronom ilustru, 1546 1601. Are sa te ntrebe si pe d-ta si e bine sa tii minte : 1546 1601... i face placere. (n seara aceea, totusi, nu l-a ntrebat. De abia peste cteva saptamni, ntlnindu-l n sal nasul cu candele unde fusese adus pianul, ca sa nu mai deranjeze pe d-na. Lecca profes orul la ntrebat de Tycho Brahe. Fireste, uitase data nasterii si a mortii ; i-a amintit-o d-l Anas-tase Lecca, explicndu-i de asemenea de ce a fost astfel botezata vila. Eu nu snt astronom ; bunicul si tatal meu au fost buni astronomi. Specialitatea m ea este mecanica supe- doara. Care va sa zica, mecanica .superioara ; nu orice fel de mec anica. n ultimul timp, nsa, fac cercetari asupra Cavalerilor Teutoni. Numai cercetari, deo camdata...

Vila a cladit-o parintele meu, Eustatiu Lecca, si i-a pus numele lui Tycho Brahe , asa ca un omagiu. Deci, sa ne ntelegem, Tycho Brahe (1546 1601). Petru a privit de mai multe ori usa odaii cu ficusi, dar nu aparea nimeni. n cele din urma, se ivi un omulet slab, n redingota, cu parul alb, foarte corect mbra-16 cat, care se scuza ca nu va lua ceai. Avea picioare subtiri si tepene, se observ au prin pantaloni cnd umbla. Ocoli ncet masa si n dreptul lui Petru si puse ochelarii cu rama de aur. N-am avut onoarea, spuse el politicos, l prezenta Teddy Lupescu, preciznd : Un camarad al Adrianei, de la Universitate, si profesorul Anisoarei. Petru se ridica de pe scaun si se surprinse cu parere de rau ca se trudeste prin gesturile lui sobre si corecte sa faca o buna impresie asupra batrnului. Mi se pare ca de d-stra mi-a vorbit d-l Baly ? spuse Anastase Lecca, pronuntnd lim pede si rar. Daca veti fi ntr-adevar foarte nzestrat dupa cte mi scrie d-l Baly, veti aju nge foarte departe. Ma bucur, domnul meu. Tara are nevoie de oameni exceptional nzestrati... Dupa ceai am sa-ti arat tablourile mele, ntrerupse d-na Lecca. Am sa ti le explic eii.'Te pricepi cumva n pictura ? D-l Anastase Lecca si lasa sotia sa vorbeasca. Vaznd ca Petru nu raspunde dect prin tr-un zmbet moder-;t, tusi putin si ncepu el. Constat, domnul meu, ca formam o societate ntru totul armonioasa : muzica, filoso fia, pictura si stiinta. Fiti binevenit n mijlocul nostru... Privi n jurul mesei, parca ar fi cautat ceva. Dar unde e Adriana ? ntreba. A plecat de la trei la patinaj, cu Liza, si nu s-a ntors nici pna acum, lamuri Ted dy. Domnisoara Adriana este singura noastra exceptie ; nici Artele, nici Numerele. Ad riana cultiva filosofia ; ca si Hypathia. Sa ne ntelegem, Hypathia era filosoafa si tot deodata geometra. Adriana cultiva numai filosofia... Petru asculta oarecum aiurit lamuririle acestea care l priveau att de putin. D-na Lecca l invita sa se aseze pe scaun si sa-si bea ceaiul. Ceasca era ntr-adevar aproape re ce. D-l Anastase Lecca si termina plimbarea n jurul mesei si se retrase apoi linistit, far a sa mai scoata un cuvnt. Aproape de 7, cnd Petru se ntreba ce formula va trebui sa inventeze ca sa se poata retrage corect aflnd 17 n acelasi timp zilele fixate pentru lectie si, daca s-ar putea, si onorariul usa din salon se deschise brusc si navalira galagios cele doua fete, Adriana si Liza. Petru o ghi ci lesne pe cea dinti ; avea fruntea ovala si nasul drept, formnd ntre sprncene unghiul specific Lecc a". Era mult mai nalta dect Anisoara, era bruna si din parul negru, bogat, picurau stropi de apa. Probabil ca-si scuturase n cap un pom ntreg, bine nins ; bascul i era acoperit de z apada,

gulerul de blana si umerii de asemenea. Cealalta, Liza, avea o figura putin obis nuita ; izbitor de blonda, cu parul lipit de tmple, cu o fata prelunga, scandinava. Avea priviril e moi, desi desenul ochilor era dur. D-na Teddy Lupescu facu repede prezentarile, caci d-na Lecca parea profund cufundata n gndurile sale... Liza tresari cnd auzi numele lui Anicet. Se ndr epta catre Petru si i strnse calduros mna. De cnd voiam sa te cunosc, vorbi Liza, sa te cunosc macar pe d-ta. Fratele meu, D av, era cel mai bun prieten al fratelui d-tale, Pavel... Apoi adaoga, ntorcndu-se catre Adriana. Stii, e fratele lui Pavel Anicet, prietenul lui Dav, pe care l-a cunoscut si Fel icia... Ezita sa precizeze mai mult. Dar Petru ghici ceea ce privirile Lizei ncercau sa a scunda ; Stii, acel Pavel Anicet care s-a sinucis acum doi ani, baiatul acela nalt si mndru, pe c are l placea si Felicia, despre care s-a vorbit atta"... O clipa, lui Petru i fu teama ca se ac tualiza din nou pentru a cta oara ? atmosfera aceea de compatimire si curiozitate imperfect voala ta, pe care o crea ntotdeauna amintirea lui Pavel. Suferea de cte ori trebuia sa dea lamu riri, sa

minta, inventnd fel de fel de cauze prin care sa-i explice sinuciderea. Si sufere a mai cumplit atunci cnd ceilalti evitau fatis sa-l ntrebe asupra mortii, dar l compatimeau, i fag aduiau orice fel de ajutor... Mult timp, Petru a fost fratele sinucigasului", fratele caz ului Anicet" (despre care au vorbit si gazetele literare, desi Pavel nu publicase nimic, iar acele cteva inedite editate de David Dragu nu fusesera remarcate aproape de nimeni). De acee a Petru evita sa se ntlneas-ca cu prietenii fratelui sau ; ca sa nu mai auda acelasi stupi d refren : Dar de ce, domnule, de ce ? !"... De data aceasta, lucrurile au fost mult mai simple. Nimeni din jurul mesei, nici macar Adriana, nu se arata emotionat de descoperirea Lizei. Petru auzise foarte vag de aceasta sora a lui David Dragu. N-o vazuse niciodata, si David, n rarele si recile lor ntlniri, nu -i vorbise niciodata de ea.' Sa bem ceaiul mai bine, reteza Adriana efuziunile Lizei. Ia te uita ce ceai ne-a ramas... si turna o ceasca si privi cu scrba continutul. Si d-ta ai baut din ceaiul asta ? ntreba ea pe Petru. Fii mai prudent altadata... Teddy Lupescu si d-na Lecca izbucnira n hohote. Draga de ea, spuse d-na Lecca. Adriana le arunca niste priviri rele, otelite. Liza si alese o felie de cozonac ; era calma, parea obisnuita cu asemenea scene. Petru socoti ca e momentul potrivit sa se retraga. Prezenta Lizei l nviorase, i daduse curaj ; n orice caz destul curaj ca sa poata privi aproape amuz at n ochii Adrianei. Ce greu ar fi fost daca ar fi ntlnit-o singura, fara Liza. Cum ati petrecut la patinaj, fetelor ? ntreba Teddy. (Abia acum constata Petru ca d-na Lupescu fusese aproape singura cu care vorbise care vorbise n orice caz cu rost n aceasta seara. i fu recunoscator. Se obisnuise cu ochii ei prea mari, cu rsul ei f als, teatral.) Fetele nu raspunsera. D-na Lupescu privi cu nteles catre gazda ; d-na Lecca zmbi, clatinnd capul. Draga de ea ! exclama d-na Lecca. Liza continua sa mannce n liniste, privind atenta chipul lui Petru. si amintea o su ma de lucruri, o suma de nimicuri triste si vesele n acelasi timp : Petru era sigur de asta. Prezenta Lizei era din ce n ce mai reconfortanta. Petru ncepu sa vorbeasca tare cu Anisoara despre programul lectiilor de iarna, ca sa-si pregateasca retragerea. Poate cu acest pr ilej se va isca vorba si despre onorariu. Poate chiar Liza l va ajuta n aceasta privinta. Baly nui spusese nimic precis ; doar ca dl. Lecca este bogat, si-si creste fetele foarte larg. De odata, Adriana i se adresa, cu un glas care nu trada nici o urma de umor : D-ta stii cine e dusmanul meu de moarte ?

Nu-i lasa timp sa raspunda. Iata ! O ai aici, n fata d-tale, si arata su mna ntinsa spre d-na Lecca. Petru nu ndrazni sa-si ridice privirile. Avu din nou senzatia ca e nconjurat de ma niaci. Uita chiar si prezenta calma a Lizei. Se astepta ca, din clipa n clipa, sa izbucneasca scandalu l. Spre mirarea lui, dna Lecca se multumi sa rda, privind semnificativ catre Teddy Lupescu. Numai Liza int erveni. Adriana, fii fata cuminte. Sperii oamenii !... O clipa, Adriana paru ca ntelege si se controleaza. Dar pauza nu dura dect foarte putin, Adriana se ridica brusc de la masa. Asta-i ceai ? asta-i primire ?... Doamne, ct sufar n casa asta, ct sufar ! Am sa nne bunesc si eu... Vru sa se trnteasca pe canapeaua de lnga bufet, dar Liza si Teddy alergara lnga ea si o prinsera n brate, ncercau s-o scoata cu bKndete din camera. Adriana se sgtase de Liza, gata s a plnga. D-na Lupescu voi s-o dezlipeasca, si pentru ca Adriana se strngea mai puternic, o lovi peste brat, cu ura. Asta nu, Teddy, asta nu ! tipa Liza. Adriana plngea de-a binelea. Liza a deschis usa si a purtat-o spre camera ei, urmata de d-na Lupescu. Se distingea bine pasul ei pe scara ; pa rca ar fi calcat un barbat, n tot timpul scenei, Anisoara ramase muta, cu ochii n farfurioara pe care se farmase cojile de cozonac. D-na v Lecca ncerca sa linisteasca pe Petru.

Nu e nimic grav. Asa e obiceiul ei. I-a intrat n . cap ca snt nebuna... Spuse ultimele cuvinte cu un zmbet de imperceptibila ironie, privind plin de ntele s pe Petru. In orice caz, astazi nu mai e timp de lectie, nu e asa, copii ? adauga ea. Petru ntelese, cu bucurie ca e invitat sa plece... Aseza cele patru sferturi ale tabloului unul lnga altul, si se ndrepta catre pianu l deschis, hotart sa evite orice noua confesiune. D-ta nu stii ct sufar, repeta fata, urmarindu-l si ncercnd sa-i apuce mna. 20 Domnisoara Anisoara, sa ne facem lectia, si apoi vom sta de vorba, raspunse Petr u sec. As vrea sa am un prieten, un suflet care sa ma nteleaga, marturisi Anisoara, stapn indu-si anevoie emotia. D-ta esti att de orgolios ; te crezi un geniu. Petru zmbi silindu-se sa para ct mai putin ironic. Izbucnirile acestea ale Anisoar ei l exasperau prin concluziile lor. Eu care ma cred un-geniu si refuz sa fiu prietenul" care s-o ntel eaga, s-o consoleze... Ideea era cu desavrsire absurda. Prostiile astea cu geniu si celelalte nu-l inter eseaza niciodata ; avea nsa certitudinea absoluta ca de tot ce compune el se va tine odata seama n istoria muzicii romnesti. Stia ca e un gnditor, un compozitor care nu e nici inspirat, nici laborios ca apr oape majoritatea compozitorilor. El gndea, experimen-. ta mai mult mental dect propriu-zis muzical. Se va tine seama de compozitiile lui pentru ca snt experimente nencercate de nimeni altul. Po ate ca muzica nici nu va profita dupa urma acestor experiente ; gndirea, n orice caz, va profita... S i domnisoara Anisoara care sta aici gata sa plnga, si mi explica severitatea mea profesionala p rin orgoliul meu... Avea pofta s-o certe. Spune drept, de ce mi-ai aratat tabloul ? o ntreba el, simtind o ascunsa voluptate chinuind-o. Nu-i raspunse nimic. Privi multa vreme n jos, cu pumnii strnsi, apoi se aseza repe de la pian si ncepu lectia. Era si timpul. In cteva minute se termina ora, si putea intra oricnd d-na Lecca, sau altcineva al casei. Cu o saptamna mai nainte intrase ca o furtuna Adriana. Se asezase ntr-un col t al salonului, pe un taburet, si ascultase tot timpul cu barbia rezemata n palma. Anisoara ajunsese nervoasa, gresea clapele, se rasucea pe scaun. Scena aceasta i aminti lui Petru timpurile cnd Pavel se strecura pe nesimtite n odaia lor, cnd era nca mic, si-l asculta exersnd la pian, improviznd sau cntnd cu glas timid. Curaj, te nteleg foarte bine, soptise el atunci, zm-bind, Anisoarei. Adriana parea ca nu aude nimic. Asculta, cu ochii pierduti. Anisoara, dimpotriva , a fost fericita ntreaga sap21 tamna pentru aceste cuvinte te nteleg !" I se parea ca se apropie acum timpul de mu lt asteptat, cnd Petru i va deveni prieten. A fost fericita si pentru alt motiv : ca lui Petru nu-i

placea Adriana, pe care ea o ura, cteoda-ta, fara sa nteleaga bine de ce ; o ura p oate pentru ca o trata ntotdeauna ca pe o fetita, o nestiutoare, si nu-i vorbea niciodata serios , o numea papusa mea dulce" si-i facea cadouri ridicole, bune pentru copii. Lui Petru nu-i placea Adriana, si asta i era de ajuns... Petru o asculta cu ochii ndreptati spre fereastra. Desi parea concentrata n descif rarea sonatei (caci Petru obisnuia sa-si puna elevii sa descifreze bucati de mare finete chiar sub ochii lui, ca sa poata ntelege ce era nativ si ce era contrafacut n talentul lor muzical). Aniso ara l observa si se ntrerupse brusc. E ceva dificil n pasajul asta ? o ntreba Anicet. Anisoara nu-i raspunse. Privea ncapatnata clapele, cu minile pe genunchi. De ce nu te obosesti macar sa-mi raspunzi? o ntreba el, aspru. , D-ta de ce privesti pe fereastra ? Stii foarte bine ca nu e nimeni acolo... Petru nu-i raspunse. Era obisnuit cu panica si brus-chetele elevei sale. Si cnd n u era ntradevar preocupat de o melodie, si nu era prea plictisit gesturile acestea l amuzau. Lua creionul si-i indica pasajul care trebuia repetat. Anisoara ncepu, fara sa spuna nimic. Fa diez ! fa diez ! urla el disperat, caci greseala era att de stridenta nct numai o mna ncapatnata, care voia sa-l exaspereze, ar fi fost n stare s-o faca.

Anisoara o lua de la capat, tacuta, cu ochii strnsi. Aceeasi greseala. Repeta masura ; parca degetele s-ar fi poticnit ntr-adins, att d e violent sunau notele false. Petru se stapni. Destul pentru astazi ! spuse el," nchiznd caietul. Sa vedem teoria. Sfertul de ceas de teorie "era cel mai agreabil pentru Anisoara. Putea atunci pri vi chiar n ochii lui Anicet, fara teama, fara graba. Era un fel de a sta de vorba ; si sub explicatiile pedagogice, ea ghicea subntelesuri care 22 o faceau fericita. Multa vreme, n aceste sferturi de ceas, cnd Anicet i vorbea cu c aldura, o privea adnc, o batea pe umar, si spunea : Este timid si el, tot att de timid ca si m ine"... A nteles mai trziu ca se nselase ; a nceput sa creada atunci ca sufletul lui era ngheta t. Astazi, nsa, sfertul acesta de ceas nu-i aducea nici o bucurie. Se ridica de la p ian cu fata neclintita, cu ochii n jos, si se aseza cuminte pe scaunas, lnga Petru. Asculta co ntinuarea la teoria Sonatei. Ce delicii -ar fi daruit altadata, frazele robuste ale lui Petru, cu attea cuvinte pe care nu le ntelegea si care i se pareau cu att mai impresionante si mai placute . Anisoara credea ca napoia acestor silabe necunoscute se ascund libertati noi, libertatile unei vrste n care va patrunde si ea odata si asculta cuvintele tehnice, nentelese, cu un respe ct amestecat cu voluptate. Din ntmplare, d-na Lecca patrunse n salon tocmai cnd lectia i se parea mai insuporta bila. Inchipuiti-va ca Adriana refuza sa-si dea examenele, izbucni ea nainte ca Petru sa aiba timp s-o salute. Copilul asta este nesuferit. Se aseza pe canapea, dnd semne de neobisnuita agitatie. Anicet cunostea destul de bine nervozitatile si crizele ntregii familii ; i se paru, totusi, ca niciodata d-na L ecca nu i se nfatisase att de agitata. Se simti destul de ncurcat ; ce Dumnezeu sa-i mai spun si femeii asteia ? Adriana are s-o termine rau de tot cu Liza, adaoga d-na Lecca, mai ncet, ca si cum si-ar fi vorbit siesi. ncepu sa povesteasca, pripit, fracturnd frazele, fara sa priveasca direct nici pe Petru, nici pe Anisoara. S-a convins, acum, ca Adriana nu vrea sa-si dea examenele din cauza Li zei; fata asta i-a bagat n cap ca frumusetea studentiei e sa studiezi ntruna, fara sa te gra besti sa ajungi undeva. (Are dreptate, reflecta Petru. n fond, de ce i-ar trebui ei o licenta de filosofie, de care nu se va folosi niciodata ?...) Liza este o egoista, continua d-na Lecca; se gnde ste ca, dupa licenta, Adriana ar putea pleca n strainatate si ar ramne atunci singura ; sau s-a r putea

marita... 23 -Dar tu de ce asculti ? o ntreba brusc pe Anisoara, parca si-ar fi dat de abia atu nci seama de prezenta ei n salon. Eram aici, mi faceam lectia, se scuza ea. D-na Lecca privi n jurul ei putin uimita. ntr-adevar, Anisoara nu era de vina ; fa ta si facea lectia. Iata si pia-2iul, iata si pe d. Anicet. Stii, ca Adriana ti-a rupt nca un tablou ? o ntreba Anisoara observndu-i ncurcatura. Se ridica de pe scaun si alerga n colt, n fata mesei. . Figura d-nei Lecca se poso mori, dar numai pentru cteva clipe. Cerceta cu atentie si mare blndete cele.patru frn-turi. Se poate repara, vorbi ea adresndu-se lui Petru. N-o sa poata fi pus n rama, firest e, dar poate sta foarte " bine pe o masa... Anisoara, sa nu te atingi de el ca-i poti strica marg inile... Tin foarte mult l,a margini, adaoga privind spre Petru. Lectia se sfrsi aci. D-na Lecca nu mai pomeni nimic de Adriana, de hotarrile ei ul time care lui Anicet i se pareau mult mai putin' fantastice dect attea alte gesturi si episoade care no uimisera pe d-na Lecca). Se retrase tot att de neasteptat cum intrase, fara sa spuna nimic. Era ob iceiul ei cunoscut si tolerat de toti ai casei. Petru se pregatea sa plece. Simti nsa o tulburare ciudata, enervanta ; parca aste pta sa se ntmple ceva, sa afle ceva, o durere, o bucurie noua. Anisoara l privea n ochi, si de data aceasta ntelegea tot

ce-i spun privirile ei arzatoare, sincere, directe. Poruncile acelea obscure si multiple nu i se mai pareau simple necuviinte de adolescenta sentimentala. Aveau o tarie necunosc uta. Petru fu nevoit sa plece ochii, sa inventeze un gest de care nu avea nevoie, ca sa se poata retr age decent. Dar Anisoara se. apropie mai mult de el, asteptnd parca un raspuns precis. Nu acum, murmura Anicet ct putu mai ncet. Altadata... 24 II . N-ai avut nici o parere de rau, spune drept, nici una ? l ntreba Irina. Alexandru o privi n ochi, mirat, cteva clipe, apoi si pironi privirile n nisip. Un n isip murdar, amestecat cu praf, nelalocul lui n aceasta gradina simpla si ngusta. Spune-mi, te rog tot ce-ai simtit, adaoga Irina fara sa-i dea timp sa raspunda. O fata, un amor nenorocit, o sinucidere ! Si eroul dramei era chiar varul ei, Al exandru Piesa. Irina l adusese aici pretextnd ca e un loc minunat sa-sil-bea cafeaua ; de fapt, ca sa-l poata descoase n voie, numai ea singura. Dincolo, n casa, familia toata l privea cu teroare. De azi dimin eata, de cnd venise din provincie, nu-i vorbise aproape nimeni. Zvonul sinuciderii d-rei Viorica Pan aitescu l precedase. Mine vor scrie poate si ziarele din Capitala, dupa cum au scris cele locale. Iara si scandal, iarasi numele Plesenilor devenit notoriu. Desigur, mi pare rau , vorbi Alexandru, mi pare mai ales rau de parintii ei, de ba ietasul ala care mi spunea Nene"... Era o familie att de cumsecade... Ar fi. voit sa adaoge : Cine ar fi crezut ?", dar si dete seama ct de vulgara este toata conversatia aceasta, ce neverosimil cancan, la trei zile numai dupa moartea Viorichii. Sa fi i nevoit, acum, sa. explici unei verisoare curioase, sa faci psihologie... Dar tu n-ai banuit nimic? Cum, asa deodata? !... Alexandru o privi din nou. Ce p rostii ntreaba fata aceasta, gndi el, putin mniat. Si totusi, ar fi trebuit sa banuiasca... Am sa ma om or, Sandule ! Am sa ma omor daca pleci fara mine !", asa i-a spus. Dar nu s-a emotionat ; nu auzea p entru ntia oara asemenea amenintari. Nimic ! Parea o fata foarte linistita... si aminteste foarte precis scena ; venise, ca de obicei, dupa ora 6, mbracat n hain ele de flanela gris, care i flateaza umerii si mijlocul. Ea l prinse cu aceeasi bine stiuta mbratisare. Totoul se ntmpla ca de obicei ; ca ntr-una din nenumaratele lor seri de dragoste. (Singurele lui ceas uri libere, caci la Regiment scapa abia la patru, si avea drum lung de la gazda pna la casa Pa25 naitestilor). Poate doar soarele batuse cu mai multa tarie, n acea zi. Sfrsitul du pa-amiezii de vara staruia nca n* gradina umbrita si bine adapostita de ziduri.

Dar atunci i-ai spus tu ceva, relua Irina, probabil ca ai jignit-o ntr-un fel sau altul... Prostii astia tineri si ngmfati nici nu stiu cum sa se poarte cu o femeie, dupa ce -au avut-o, si aminti Irina. Attea amintiri, attea jigniri... Irina le curma brusc. Repeta fraza, mai aspru : ...Probabil ca ai jignit-o... Probabil... Nici nu se lungise bine pe divan, n odaia ei, si i spusese, cu cel mai firesc ton, ca pleaca peste cteva zile. Avea concediu de la Regiment ; si-apoi, ultimele luni de armata le va sfrsi la Bucuresti. I-a aranjat asta un prieten... Nu cred. I-am spus ca yin la Bucuresti pentru vacanta... Am sa ma omor, daca pleci fara mine !" Asa spun. toate femeile... si aminti de ref lectia asta idioata si confortabila, pe care o facuse de mai multe ori n seara aceea. Ce ghin ion sa nu fie nimeni acasa, si spusese atunci, nici macar pustiul. ntr-adevar, nu era nim eni acasa ; era Joi, ziua bine stiuta pentru scaldat si masa pe iarba verde la malul grlei... Viorica se scuzase, ca de obicei. Altadata, cu ce sete asteptau amndoi frnturile acestea d e libertate deplina, cnd aveau chiar odaia Vio-richii pentru dragoste... Si nu i-ai spus nimic altceva ?... Daca ar fi banuit ca e capabila de o asemenea fapta, ar fi procedat poate altfel. Ar fi plecat fara s-o vada sau i-ar fi scris ca e chemat telegrafic la Bucuresti, ca se va ntoarce dupa o saptamna, doua, trei... Si-apoi ea l-ar fi uita t, asa cum o va uita el pe ea. Poate ca ar fi fost mai bine... Dar pe Alexandru gndul acesta l irita ; nu-i

placea sa se gndeas.ca la eventualitati (ce-ar fi fost daca m-as fi nascut miliar dar, sau la Barcelona, sau daca mi-as fi rupt un picior la ski). Raspunse aspru, plictisit : Ce era sa-i spun ? Ca plec la Bucuresti, si gata... Trebuia sa spun asta n versuri ?... Irina l privi cu dezgust, ca pe o sluga obraznica. Ar fi avut attea de adaugat, att ea de comentat. Dar si 26 nfrna toate dorintele acestea. Era mult mai interesant sa-l asculte pe Alexandru. Oricum, s-a ntmplat un lucru extraordinar cu el. O sinucidere din dragoste... Bine, dar tu nu stiai ce fata este, ce fel de suflet -are? ' Era o fata ca toate fetele de 19 ani, raspunse Alexandru sec si cu o exagerata vulgaritate. n plus, era fecioara si la urma de tot am descoperit ca era si foart e sentimentala... Trebuia sa raspunda astfel. Irina asta, care asteapta de la el confidente amoroase, care, poate, e gata sa-l mngie si sa plnga mpreuna cu el, la cel dinti semn... "" N-ai iubit-o de loc, atunci ? ntreba Irina fara sa-i pese de raspunsurile lui stupid ironice. Nu, n asta n-a crezut niciodata. N-a iubit deloc pna acum, n-a iubit ca ceilalti t ineri, n nici un caz nu asa cum a fost iubit de Viorica. S-a ntrebat de multe ori daca asteptar ile sale de asta iarna, erau strabatute de altceva dect de ' voluptate. Raspundea singur : numai v oluptate, numai dragoste blnda, directa, necomplicata. mi placea, mi placea foarte mult... I-am spus-o si ei. De altfel, chiar ea... Desigur, ea a fost aceea care l-a vrut nti. Viorica a ales doar ziua, ceasul, locu l. Si el care credea ca va fi o simpla ntlnire si s-a dus cu albituri de trei zile, cu o suta de lei n buzunar... (Era mbracat n costumul gris-fer, care i placea atta de mult Viorichii. Parea un bar bat n ele ; i ascundea linia prea fina a gtului, i scotea n evidenta umerii). Dar Viorica i-a spus : Mam dat unui barbat care a fost mai tare ca mine !" Probabil ca orice femeie crede c a s-a dat unui barbat mai tare, care a luat-o, a stapnit-o, se gndise atunci Alexandru, n fon d, lucrurile acestea n-au nici o importanta ; sa afli -daca femeia vrea, sau daca a fost sili ta sa vrea, daca a fost subjugata. Ce interes pot avea acestea ?... Un simplu flirt, atunci ? ntreba Irina, fara sa nteleaga. Asa credeam si eu, la nceput... Apoi, cum sa-ti spun ? a nceput sa ma iubeasca suf ocant, apasator, sa ma iubeasca pasional, cum spuneti voi, femeile... 27 Alexandru recursese si acum la o stupiditate, ea sa evite tonul prea confidentia l. Toate acele accese de pasiune grava, suprema, exasperata... Nu le-ar fi banuit niciodata. Lucrurile ncepusera normal, ca un flirt repede transformat n lupta senzuala. Ai fost mai tare ca mine ! in fond, chiar

marturisirea aceasta era destul de clara, destul de sanatoasa. Pentru el, ntlnirea aceasta cu Viorica Panaitescu nu s-a deosebit prea mult de celelalte numeroase si pitoresti ntlniri c u fete, la Bruxelles, la Paris,. la Londra. A placut-o de la nceput pentru ca era tnar si ea era frumoas a, . abia iesita din adolescenta. De la nceput s-a stabilit ntre ei constiinta jocului si a carnei. Viorica a descoperit ca e baiat inteligent, dupa ce i s-a dat. Conversatiile lor au fost f oarte putin serioase. Nau vorbit despre orase si carti (si atunci, cu ete ezitari din partea lui Alexandru) dect dupa ce intrasera n faza victorioasa de amanti bine stiuti unul altuia. Alexandru banuia de la ncepu t ca Viorica nu seasemana ntocmai cu Renee Bouihlet, fata care nu pretinsese . vr eodata ca i-a ramas ceva dator, nici cu Glady Smith, care ,,nu mai fusese de mult fecioara", cum i-a marturisit cu-um or dupa prima lor noapte de dragoste. Ezitase chiar cteva zile, pna ce Viorica i s-a dat pe neastept ate. Dupa acest gest, credea ca totul s-a limpezit n raporturile lor. Nici virginitatea, nici amo rul nu mai puteau fi implicate cu eventuale obligatii morale. Niciodata nu-si fagaduisera i ubire eterna. Dar bine, vorbi Irina putin nervoasa, de ce-ai lasat sa creasca o pasiune att de mare ? Dintr-un simplu flirt nu se ajunge att de repede la sinucidere. Tu n-ai facut nimic sa mpie dici pasiunea asta care te ameninta !... Oh ! daca ar trebui sa-i spun toate !... Alexandru si amint i ct. de sincer luptase ca sa pastreze atmosfera calma" a celor dinti ntlniri. El, caruia i placea sa vorbeasca

mult si nepretentios n asemenea mprejurari agreabile, nu i-a ascuns nici una din l egaturile tineretii lui. Facea chiar anumite comparatii, flatnd-o, fireste, caci cunostea r egulile jocului. O necajea, prevestindu-i prieteni viitori din elitele orasului ; tnarul judecator Miciora, baiatul prefectului, care are costum de calarie, 28 irezistibilul sau comandant de companie, capitanul Iso-pescu... . Nu i-am spus niciodata ca fara ea as muri, raspunse Alexandru sec. Nu i-am ncur ajat nici un gest absolut, nici o fervoare. Dimpotriva, eram cteodata vulgar cu ea, vulgar si prost , ca sa se dezguste, sa ma poata uita dupa despartire... Observase ca glumele lui cu pretendentii irezistibili o fac sa sufe.re. A crezut atunci ca Viorica sufera din cauza lipsei sale de gust, de indecenta lui-; si asta l-a bucurat. A sili pe o femeie tnara sa te creada mai vulgar dect esti, si spunea, este o fapta buna ; o ajuti sa se departeze de ti ne, o inviti sa te dispretuiasca si despartirea definitiva va fi mai usoara pentru ea... Este un lucru imoral, "continua Alexandru, sa-ti pastrezi o imagine perfecta n me moria unei femei. O izolezi, prin asta, o rupi de viata ; attia barbati de care s-ar fi apropiat libera, poate fericita, daca ai fi avut grija sa faci ordine n memoria ei, sa te prezinti amint irii destul de mediocru si de vulgar, ca ea sa nu fie nevoita sa te regrete... Convins . ca face o fapta buna, Alexandru revenea mereu asupra eventualelor aven turi ale Vioriehii, dupa plecarea lui. Nu banuia deloc, ca, n ochii ei, glumele acestea nu snt vulgare , ci monstruoase ; ca, departe de a-i ofili imaginea n memoria ei, i-o fac sa creasca odios, ca o te roare. Alexandru nu stia ca pasiunea grava si suprema a Viorichii face sa nu mai doarma, sa nu mai vorbea sca cu nimeni, sa nu mai poata vorbi cu nimeni. Noptile ardea lampa n odaia ei pna trziu. Si se auzeau p asi, carti trntite cu furie, se auzeau mai ales pasii ei de somnambula, asternuti cu grija pe covor , ca nu cumva sa-si destepte parintii... ...Credeam ca are sa nteleaga, asa cum ntelege orice fata inteligenta, si are sa s e resemneze... Viorica ncepuse ntr-adevar sa se resemneze ; nu sa-l piarda caci lucrul acesta nu s i-l putea imagina ci sa sufere. Ea socotea dragostea, dupa cele dinti valuri de voluptate, ca un destin pe care trebuie sa-l primeasca. Se simtea fericita iubind si fiind iubita de Alexandru, dar si foarte nenorocita. Obiceiul lui salbatec de a vorbi 29 mereu despre femeile pe care le cunoscuse (Viorica nu-si putea nchipui ca Alexand ru o aseaza n acelasi rnd cu ele, ca nu e dect o veriga la un lant de-abia nceput) ; cini smul lui

fata de propriile sale sentimente (Viorica credea ca Alexandru o iubeste profund , dar casi bate joc de aceasta pasiune dintr-un stupid orgoliu barbatesc) toate acestea o fa ceau sa sufere. Se resemnase totusi sa-l iubeasca pe Alexandru asa cum era. De altfel, n u era ipocrita, si recunostea ca, alaturi de aceste suferinte morale, iubirea lui i aducea si nes frsite bucurii, pe care nu le-ar fi aflat cu nici unul din tinerii orasului. Bine, dar ce fel de om esti tu, l ntrerupse Irina, sa nu ntelegi ca nenorocita aia te iubea nebuneste, ca poate astepta sa va logoditi ?... Nu i-am fagaduit niciodata nimic, raspunse Alexandru. Si asta nu din lasitate, c i pur si simplu pen-, tru ca nu nteleg cum s-ar putea fagadui ceva. Trebuie sa exis te ntre oamenii inteligenti un minim de buna-cre-dinta. Daca as fi banuit ca se poate aj unge att de departe, natural, as fi fost mai prudent. Dar asa, nu vezi si tu, de unde sa-mi n chipui ?... Dar daca ti-ar fi spus ca se sinucide, acolo, n fata ta ? l ntreba brusc Irina, ami ntindu-si una din scenele ultime ale dragostei sale-cu Dinu. As fi trntit usile, fireste, raspunse Alexandru, ridicnd ochii din nisip. Asemenea santaje snt groaznice, nu crezi si tu ? Irina se rosi. Adaoga repede. Cnd ai plecat, n-ai banuit nimic ? n nici un caz un asemenea gest. mi nchipuiam ca va suferi, fireste, ca va plnge... Si ct a plns, acolo n odaia lor, si apoi la poarta, cu toata groaza ei de a fi zari ta de slugi... Cnd Alexandru i-a anuntat plecarea, si a fost limpede (Viorica era sigura ca nici odata nu

fusese limpede pna atunci, ca daca nu vorbea de casatorie si de dragoste eterna, o facea din cinism sau din orgoliu) a fost incapabila sa-si nteleaga nenorocirea pna n adev aratele ei granite. Alexandru, cu toate ca o vazuse plngnd si zbatndu-se, nu asistase dect l a cele mai superficiale emotii. Viorica a nceput a ntelege de-abia dupa plecarea lui . si dadu 30 seama ca este singura, ca a ramas singura, ca orice s-ar ntmpla nu se va mai ntlni c u Alexandru si senti-rpentul acesta de ruptura definitiva, de moarte, o facu sa pl uteasca repede spre o noua constiinta : de totala zadarnicie a tuturor lucrurilor, de cu mplita oboseala a carnii si a sufletului. Hotarrea pe care a luat-o n-a fost hotarre : ci a primit p rimul gnd de salvare care i-a trecut prin cap, prima licarire de speranta. Sa ma pot odihni, sa pot uita, sa nu mai stiu de nimic... Cnd a aflat, Alexandru se gndi nti la el, la consecinte, i fu teama de familia Vioric hii, de comandantii Regimentului. (Ctiva dintre camarazi stiau de legatura lor ; l feli citasera chiar de mai multe ori ; era cea mai frumoasa fata a orasului, si tata-sau avea mosii ntinse). A trebuit sa faca repetate eforturi ca sa se poata controla, l nspaimnta numai un sin gur lucru : scandalul, discutia publica n jurul numelui sau. Izbuti totusi sa apara grav si c umpanit n fata colonelului, ca sa se prezinte nainte de plecare si sa-si ia foaia de drum. Grav si cumpanit, ca cineva care e miscat de moartea unei prietene, nu prea intime ; ca cineva care t rebuie sa exprime simplu sentimentul : Snt foarte mhnit de moartea scumpei noastre prietene, dar trebuie sa fim mai tari si discreti". Alexandru nu trecea exact prin asemene a stari sufletesti. Era nca prea confuz si prea putin informat asupra nenorocirii ce-l lov ise (mai precis, a unui fapt care se putea transforma n cteva ceasuri ntr-o adevarata nenoro cire). Din fericire, aproape nimeni nu ghici cauzele sinuciderii Viorichii. Versiunea famil iei, ca fata si-a pus capat zilelor ntr-o criza de nervi, fusese acceptata. Ce discretie, gn-dise Al exandru, ce uluitoare decenta pentru o fata ca ea, cu pasiunea exasperata ca o adolescenta ! Nici o scrisoare, nici un rnd, nimanui. Doar o carte, un roman obscur, pe coperta caruia scrisese n fuga : Nu vreau sa nnebunesc. Iertati-ma !" Ar fi trebuit sa ma interesez, sa stiu si eu cum se numeste romanul acela, si spusese mai trziu Alexandru. Avea obicei sa se exprime laconic, Viola. O revazu, ntreaga, vie ; revazu colierul de margele mari, verzi, ca niste pupile mpietrite, n care si ncurca ntotdeauna privirile cnd o mbratisa... 31

Pna sa-si dea seama ca nu are de ce sa "se teama, Alexandru si recapatase sigurant a de sine, luciditatea, limpezimea constiintei. Facnd si refacnd socotelile, fara nici un sentimentalism, nu se gasi vinovat. si aminei foarte precis ca niciodata nu avuse se o atitudine echivoca fata de Viorica. S-au dat unul altuia, asa cum se ntmpla peste tot pe fata pamntului. Nu o iubea, si lucrurile trebuiau sfrsite aici. Altminteri, ar fi nceput viata cu o minciuna (exagera, ca sa se consoleze), ar fi purtat o dubla sarcina : o iubir e care nu exista, o femeie de care nu avea nevoie. (Fusese putin brutal, atunci : Asta e b una .' si nchipuia, blinda mea Viola, ca am sa-mi leg buturuga de picioare la 22 de ani ! ... Excelenta idee ! Sa rami toata viata cu baiatul pe care l-ai iubit si cu care teai culcat ntia oara. Pater familias !.... Se reculesese/ nsa repede. N-avea nici o mustrare, de cuget, nici o melancolie dar amintirea Violei trebuie pastrata pioasa. Att timp ct o va pastra memoria, fireste...). Cu ct se gndea, cu att se gasea mai nevinovat. Cunoscutii cu care ss ntlnise pareau ca nu stiu mai mult dect spunea lumea. Singura lui teama stupida de scandal, de cancanuri era astfel nlaturata. Alexandru se mbracase din nou n hainele de flanela gris si pornise spre gara, sigur si linistit ca un om ce nu a re nimic sa-si reproseze. Si apoi, deoda-ta, acel stupid articol din gazeta locala, care i fuses e trimis de cine stie ce bine voitor unchiului Dem si care ridicase toata casa mpotriva lui.. . Era frumoasa ? ntreba Irina dupa o lunga tacere. Alexandru ezita cteva clipe. Ce.

vulgare snt fetele astea, ce lipsite de tact... Era foarte frumoasa ; si era, mai ales, inteligenta... Din partea mea, m-am sili t tot timpul sa par mai putin inteligent dect ea... Stii, e foarte confortabil sa nu pari inte ligent cu femeile. Nu e o tactica, asta ; de altfel, cum nu ma intereseaza nici femeile nici amorul , nu am nici un fel de tactica n asemenea mprejurari. Mi-e groaza de orice complicatie sentimental a, de acele' orori fara sens. Ma intereseaza cu totul altceva n viata. n ceea ce privest e iubirile sufocante, apasatoare... ...Si de asta ti-a fost frica, l ntrerupse Irina, de o asemenea iubire sufocanta, apasatoare... Prudent, sau 32 las, ai fugit... Nu, sa-ti aduc apa proaspata, asta din pahar s-a ncalzit... ntr-adevar, arsita ajunsese si aici, sub umbrar. Irina se ndrepta spre fereastra b ucatariei si ciocani de cteva ori. Sa aduci o cana cu apa de la gheata, spuse ea, foarte demna. Se apropie iarasi de Alexandru. Sa fie oare si el tot att de vulgar ca oricare al t tnar de vrsta lui, ca Dinu de pilda ? l cunostea nca prea putin, dar i se paruse ntotdeauna deose bit de ceilalti ; avea o asprime a lui, 0 vointa extraordinara de a-si pastra drumul ales, mpotriva oricaror amenintari s i obstacole. Atunci cnd a renuntat sa mai urmeze Finantele la Bruxelles, dupa doi a ni de studii stralucite, cu toate examenele luate, cu cta cerbicie luptase mpotriva nt regii familii, si pna la urma izbutise, ramasese liber, sa plece unde-i place sa nvete c e va voi... Alexandru o privea cu destula curiozitate. Nu stia nca ce ntelege vara-sa prin iubi re". N-o mai vazuse din vacanta Craciunului, si atunci fusese singura data cnd au vorbit m ai mult mpreuna. Pna atunci, se dis-pretuiau reciproc n scurtele rastimpuri pe care Alexand ru le petrecea n casa unchiului Dem, din strada Batistei. Irina, care n ultimii ani de p ension trecea periodic prin crize de catolicism acut si de frivolitate mondena, 1 se parea tot att de stupida si de neinteresanta ca si restul familiei, ca si va rul Mircea, ca si tante Aristie. Singurul pe care l iubea era unchiul Dem. Ceilalti, ngmfati si se ci ; Mircea, care studia Dreptul si se pregatea pentru diplomatie, ncepuse sa cheleasc a si semnele acestea de maturitate precoce l ncntau, i justificau aerul lui grav, pretentios, de vasta si victorioasa mediocritate ; tante Aristie, vesnic obsedata de cinstea fa miliei, nu-i putea ierta ca parintii lui creasera cndva o trista notorietate numelui de Plesa ; Irina l dispretuia o luna pentru ca era prea laic, si alta luna pentru ca era prea serio s, dupa cum se ntmpla sa fie stapnita de misticism sau de frivolitate. Nu gasea nimic interesant n

crizele acestea de isterie sentimentala, cum le numea el pe atunci. A nceput, totusi, sai placa Irina, cu cteva zile 33 nainte de ultima lui plecare n strainatate. Se afla cu unchiul Dem n Bucuresti ; er a sfrsitul lui August si familia nu se ntorsese nca de la mare. Atunci, un cunoscut i-a povestit ultima aventura a Irinei. O stia plecata ntr-o stare pioasa, hotarta sa se calugareasca ndata ce va mp lini 21 de ani. Si totusi, Irina participase la o petrecere faimoasa, fugind noaptea pe fereastra, fara stirea d-nei Plesa sau a tnarului Mircea. A doua zi de dimineata, vilegiaturistii matinali au putut-o ve dea pe plaja, goala, nconjurata de un grup de tineri beti, ncer-cnd sa echilibreze trei pahare de sampan ie pe bucata de piele dintre sni si buric. D-na Plesa n-a aflat dect vag despre orgia din timpu l noptii, si s-a multumit sa-si pedepseasca fiica destul de aproximativ, tinnd-o n camera trei zile de-a rndul. Altminteri, daca ar fi stiut amanunte de la Cazinou si de la plaja, ar fi parasi t imediat localitatea. n orice caz, n-a scris nimic sotului despre aceasta escapada. Cu att mai mult cu ct Irina, dupa cum aflase Alexandru, si reluase lecturile religioase si tnjea iarasi dupa sihastr ia din care anevoie izbutisera parintii s-o scoata la Bucuresti. Aventura aceasta neasteptata l facuse atunci pe Alexandru sa regrete ca pleaca fa ra sa-si revada veri-soara. Niciodata crizele de. frivolitate ale Irinei nu ajunsesera att de departe. Alexandra

crezuse ca e osndita si ea sa ramna n acelasi cerc de mediocritate pe care l creiase tante Aristie. Pe atunci, Alexandru era sigur ca mediocritatea si suficienta ultimelor vlastare Pl esa se datoreste invaziei de snge balcanic adusa de tante Aristie. Era si asta o explicatie ; caci toti Plesenii fusesera oameni dintr-o bucata, mndri si mniosi. Drama familiala de trista notorietate cu 1 0 ani nainte, care facuse pe tante Aristie sa sufere atta, era o dovada. Parintii lui Alexandru au divortat imediat dupa razboi, cnd el era nca n clasele primare. Fosta d-na Plesa s-a casatorit din d ragoste, la cteva luni dupa divort. Tatal sau a facut acelasi lucru, si pentru ca a doua sotie, bo lnava de nervi, nu putea suferi copiii, Alexandru a fost dat intern la pensionul Schewitz. Si apoi, la sase" ani dupa aceasta se ntmpla acea nenteleasa tragedie. O criza de gelozie retrospectiva, au sp us unii ; d-l Plesa si-a ucis fosta sotie 34

si apoi s-a sinucis, pe scara hotelului. Familiile se ntl-nisera fara stire, ntr-o localitate de bai, si fosta d-na Plesa arata foarte frumoasa, foarte ndragostita... Alexandru suferise mai putin din cauza acestor morti dramatice (pe tatal sau l ve dea foarte putin, iar pe mai-ca-sa aproape o urse, cu mult naintea divortului, de cnd descoperise noua sa dragoste vinovata) ct suferise din cauza tristei glorii pe care i-o daruise evenimentul. S candalul, comentariile, reportagiile (gazetarul obraznic care patrunsese odata pna la pension, ca sa-i ia un inter-view...), compatimirile camarazilor toate acestea l facusera sa sufere mocnit, desperat, mus cndu-si pumnii ca sa nu pnga, noptile, n dormitorul comun. Un an ntreg s-a culcat mngiat de gndul cai va putea schimba ntr-o zi numele. si alegea necontenit nume noi : Alexandru Odobescu, Alexa ndru Ipsilanti, Alexandru Mavrogheni... Dupa ctiva ani, numai, dupa ce-si luase bacalaureatul si statuse ctva timp n casa unchiului Demetru Plesa, ncepu sa aprecieze gestul tatalui sau. i placea acum hotarrea aceea nebuneasca, barbateasca. I se parea ca asta n-o poate face dect un oltean de vita , un vlastar din veritabilii Pleseni. n cele doua luni ct locuise n casa din str. Batistei, cunoscuse destul familia unch iului Dem ca sa fie fericit ca o paraseste repede si pleaca la Bruxelles. n afara de unchiul Dem care i spunea de cte ori venea vorba despre tatal sau : Asa sntem noi, toti Plesenii !", si-l batea pe umeri, lacramnd nu-l iubea nimeni. Si lasau sa se vada foarte limpede asta. Alexandru si explica si mediocritatea verilor lui si raceala ntregii familii a unchiului Dem fata de el, prin sngele bal canic al lui tante Aristie, care era nascuta Stoica, dintr-un neam destul de bogat dar foarte josni c. Marea mndrie a d-nei Aristie Plesa era rangul social la care izbutise sa-si nalte sotul. Marea sa feri

cire era superioritatea Pleseni-lor asupra tuturor familiilor Stoica. Se racise complet si de surorile s i de fratii sai, casatoriti n familie de ofiteri inferiori si functionari mediocri. Avea un zmbet de uluita sat isfactie de cte ori primea vreo invitatie la nunta sau la botez de la grupul Stoica. Citea tare si d e nenumarate ori numele bisericii, numele miresei si al na 35 sului, silabisea cu o prefacuta uimire numele noii familii cu care de-aici nainte avea sa se nrudeasca. S-o pastram si p-asta, ca sa nu uitam si sa facem vreo gafa", spunea, si aseza in vitatia ntr-un sipet special, consacrat grupului Stoica. Alexandru socotise multa vreme pe Irina iremediabil mediocra, asemenea fratelui ei Mircea ; ct de curat ar fi fost sngele oltenesc al lui Demetru Plesa, tot ereditatea albaneza si bulgareasca a lui tante Aristie razbise. Pe Alexandru l amuza foarte mult, pe atunci, aceasta explicatie prin snge. Irina i s-a parut, totusi,-mai dezghetata cu prilejul celui dinti scandal n familie, cnd dupa d oi ani de studii la Bruxelles, Alexandru se na-poiase pe neasteptate, anuntnd ca renunta sa continue F inantele si Comertul Superior, si se va apuca de ce-i va trece prin minte n primul oras europ ean n care se va afla. Toti primisera hotarrea lui ca o gluma proasta ; n cel mai bun caz, ca un capriciu de baiat de 20 ani, care traieste n nori si crede ca sufletul lui idealist nu se poate cobor pna la Fina nte" (asa se exprimase tante Aristie), capriciu mpotriva caruia binefacatorii lui snt datori sa lupte. Unchiul Dem nici nu voise sa-l asculte. Tante Aristie i daduse a ntelege foarte clar ca nu va mai primi nici un ajutor daca nu se va rentoarce la Bruxelles, sa-si dea examenele. Alexandru aflase, nsa, ca nu era chiar att de sarac si ca nu fusese tinut n scoala si trimis n strainatate prin mila unchiulu i Dem. Aflase ca are doua case n Bucuresti, lasate de tata-sau, din venitul carora va putea trai dupa ce va mplini 21 de ani ; fireste, daca nu va trebui sa vnda una din ele ca sa achite eventualele datorii p e care le-ar avea fata de unchiul Dem. Lucrul acesta l ajuta sa raspunda ferm protectorilor, si sa nu cedez e. In orice caz, atmosfera din strada Batistei era insuportabila. Atunci a nceput a se apropia putin de

Irina, care se facuse mai frumoasa si mai ascunsa n acesti doi ani. Numai Irina v orbea cu el. Mircea Plesa si dezaproba varul printr-o semnificativa tacere, prin priviri usor mioape, fixate ntmplator asupra lui Alexandru si urmate de o imperceptibila surpriza, ntotdeauna aceeasi. Mircea era fiul ideal si studentul eminent, mndria d-nei Plesa. si dadea examenele cu aceeasi atentie cu care cultiva societatea mondena s i aristocratica a Capitalei, n timpul acelor zile furtunoase, d-na Plesa i-l dadea de nenumarate or i drept exemplu. n oricare alt tnar, faptul acesta ar fi provocat o inevitabila pornire de ura sau o feroce invidie. Dar Alexandru fusese ntotdeauna nepasator fata de calitatile sau succesele altora. Nu invidia si nu ura pe nimeni ; nu era nici macar dispretuitor, nici macar ironic. Privea cu atentie, c u sincera curiozitate, capul varului sau. S-ar fi bucurat de succesele sale diplomatice cu spontana (de si usor indiferenta) bucurie, dupa cum s-ar fi ntristat daca i-ar fi mers prost. n acele zile, n fata co alitiei ntregii familii (pna si unchiul Dem se dovedea dintr-odata un mic tiran, nervos si absurd), ar fi ajuns bun prieten cu Irina, daca nu ntl-nea ntmplator, ntr-o librarie, pe Petru Anicet, cu care s-a mpriete nit repede si statornic. In cele din urma izbutise, si plecase n August la Londra, tocmai cnd af lase de aventura a Irinei de la mare. S-a ntors n tara dupa un an, ca sa-si faca armata, si plecase sa dorise el ntr o garnizoana de provincie. A avut prea putine zile libere ca sa stea de vorba cu Irina. si petrecea aproape tot timpul cu Petru. S-a ntors nsa acasa n vacanta de Craciun, si atunci de -abia a nceput s-o cunoasca mai bine. Irina i facea confidente si i dadea sa nteleaga ca asteapta de l a el acelasi lucru. si schimbase n orice caz parerea proasta pe care o avusese la nceput. Oricum, nsa, se n treba acum : ce ntelege ea prin dragoste ?... ...Nu e nimic de facut cu tinerii de vrsta voastra, curma Irina lunga tacere. Ca sa mai gasesti, dragoste trebuie sa iubesti un barbat de la patruzeci de ani n sus. Fiecare dintr e voi are o teorie, o pasiune abstracta, o idee originala, n sfrsit, ceva care trece cu mult naintea drag ostei... Vorbise cu tristete, cu un glas moale, obosit. Toti, absolut toti snt la fel. Din u, de pilda, care o primeste aiurit, ascuzndu-si repede hrtiile n sertarul biroului, strngnd-o n brate ves nic absent, vesnic arznd de dorinte nerealizate. 37 Foarte bine fac, vorbi Alexandru. Asta e o dovada ca cel putin generatia noastra a nceput sa vada realitatea, ca are curajul de-a o privi n fata... Se nthnpla attea lucruri mari lnga noi, mor attea mii de oameni de prostie si de foame, suferim, rabdam, si tu vrei sa mai credem n iub ire eterna,

n pasiunea absoluta, n mai stiu eu ce superstitie... Dar toate astea nu numai ca n u au nici o valoare sufleteasca, dar snt si primejdioase. Snt fortele ntunericului, Irina, snt p uteri demoniace. Crede-ma, nu e deloc de glumit cu ele. Nu poti glumi cu dragostea, cu sentimente le acestea care te ntuneca, te umilesc, te macereaza... Iarta-ma ca trebuie sa-ti spun tocmai tie lu crul acesta, tie care ai datoria sa crezi n dragoste, s-o provoci, s-o nutresti... Parerea mea, nsa, este c a femeia care te iubeste absolut e stapnita de o forta demonica, puternica, obscura, care sfrseste prin a t e strivi. O asemenea femeie te anuleaza, te descompune. Este o forta mult mai tare dect tine. Si tu cr ezi ca a evita asemenea forte demonice e o dovada de lasitate, sau de prudenta ?... Alexandru vorbise cu o convingere crescnda, ca si cum s-ar fi aparat de o banuial a. Irina l asculta uimita, fara sa-l nteleaga. Din repetatele ei crize catolice nvatase ca aproape to ti oamenii respecta dragostea, ca orice ai crede despre alte lucruri, despre dragoste trebuie sa cre zi numai bine. I se paru ca Alexandru vorbise aspru, brutal, paradoxal. I se paru ca recunoaste n frazele lui aceeasi aplecare catre frauda si ieftin paradox pe care o ntlnise la mai toti colegii ei, care tineau sa se arate inteligenti. Totusi, Alexandru spunea lucrurile acestea crude tocmai astazi, cteva zile numai dupa ce o nefericita se omorse pentru el... Nu stia ce sa-i raspunda. Snt si alte lucruri esentiale pentru un tnar, continua Alexandru. Snt lucruri care l privesc mai direct dect dragostea. Majoritatea oamenilor de astazi snt umiliti de societate, sn t anihilati de evenimente. Aproape nimeni dintre noi nu mai poate creste n voie, nu-si mai poate mplini destinul lui... Ideile care circula astazi fara a mai ntmpina vreo rezistenta, sentimentele -tipar, mari si sterpe, care ne coplesesc atentatul acesta la fiinta 38 noastra e mult mai grav. Tu nu crezi ca avem si alte datorii dect de a iubi o fem eie pna la moarte?... Irinei i se paru ca ntrebarea era ironica, amara. Bine, dar ce spui tu despre barbati ni se potriveste ntocmai si noua, femeilor, r aspunse ea. Destinul nu e numai al vostru ; nu numai voi aveti de realizat o viata mai liber a, mai plina pe acest

pamnt... Fireste, ne ntelegem de minune, o ntrerupse Alexandru. Cel putin cu tine ma nteleg perfect. Nenorocirea este ca nici o femeie nu-si pastreaza aceeasi ntelegere fata de omul pe care l iubeste. I se pare ca ea e ntotdeauna o exceptie ; ca prezenta ei lnga acel barbat este salvarea lui ca fara ea omul n-ar cunoaste fericirea pe pamnt, etc... Irina rosi brusc. I se paru ca Alexandru banuieste ceva, ca poate chiar cunoaste anumite lucruri precise. .Atunci nu mai are nici un rost dragostea? ntreba ea, sfios. O anumita dragoste, desigur. Dar oamenii au dreptul sa iubeasca n felul lor, asa cum le place, pe cine le place. Fetele snt libere sa se culce cu cine vor. Trebuie sa existe si o anumita prietenie, o foarte aleasa ntelegere, desigur, fara de care erotica ar ajunge dez gustatoare... Dar n nici un caz demonismul acela feminin, dragostea aceea ntunecata, absoluta. Bine, dar atunci nu va mai exista nici morala, nici responsabilitate. Ne vom ntoa rce la barbarie, la hoarda... Nu cred. Omul liber e mult mai pur dect ne-am putea noi nchipui, noi care sntem ntun ecati de superstitii si de lanturi. Dar, ca sa-ti raspund la ntrebarea ta, de ce respon sabilitate poate fi vorba n legatura cu dragostea si sexualitatea ? Tu nu observi ca legea, datoria, obligat ia, toate acestea snt idei sau sentimente create de femei de prezenta femeilor, de aproprierea lor fiz ica ?... Este destinul femeilor de a umili, de a nge-nunchia, de a robi. Starea de lucruri de astazi est e starea care convine de minune femeilor. Nu te uita ca exista comuniste nfocate, revolutionare si cum or mai fi. Asemenea specii apartin extazului ; snt femei exaltate, unele din ele foarte artificiale. Nu trebuie sa judeci lucrurile dupa ele... 39 Va sa zica ne urasti ? ntreba Irina putin palida. Alexandru rse sincer. Ultima par te a conversatiei l stimulase ; nu vorbise cu nici o femeie asemenea lucruri, si avea parca bucuria tonica a unui examen nceput victorios. Nicidecum, scumpa mea Irina. Nu snt deloc misogin, nu snt nici vicios. mi plac foar te mult femeile ; chiar mai mult dect mi plac sportul, arta, cartile... Dar, n acelasi timp, nu snt matriolatru, ca majoritatea contemporanilor nostri... Irina vroi sa-l ntrerupa, sa-i raspunda ceva dar o servitoare se apropie de oi. Va pofteste domnii... Alexandru se ridica, zmbind. si dadu deodata seama ca s-a facut cald, ca soarele a junsese si aici, sub umbrar. Trecuse destul de mult timp, si nu facuse nimic, nu izbutise nici macar sa afle de la Irina cum i-ar putea linisti pe cei batrni... Se apropie judecata, spuse el ncet Irinei. Fata l privi n ochi. Ti-e frica ? l ntreba ea, nestiind ce ar putea spune altceva.

Alexandru avu un gest plictisit. Astia ma cred copil, cred ca e vorba de o lecti e nestiuta, sau de un examen pierdut. Dadu din umeri. n fond, i priveste, ce cred despre mine, despre ei , despre viata... Numai de n-ar fi si Mircea acolo, spuse el, asta m-ar plictisi... O mai privi o data, apoi ncepu sa alerge spre veranda. Ce placut e sa asculti for mal ordinele, si spuse el, sa creada ca esti un bun soldat si totusi sa rarni sef... Intra n biroul d-lui Plesa zmbind, foarte dispus sa nu supere pe nimeni. ...Un ceas n urma, Irina batu sfioasa la usa biroului. Venea sa ceara bani, caci d-na Plesa o refuzase. Toti erau att de nervosi astazi, att de brutali... si gasi parintele lnga fereastra. Alexandru statea pe fotoliul din fata biroului. Nu parea deloc mhnit, nici macar enervat. D-l Plesa se ntoarse brusc, cnd auzi usa deschizndu-se, si Irin ei i se paru ca-i zareste, o sticlire umeda n ochi. Dar ar fi fost att de absurd sa plnga, la vrsta lui, dintr-un asemenea fleac... D-l Plesa scoase portmoneul si i dadu o mie de lei, cit ceruse. Si vezi, mai ai si tu grija de Alexandru, adaoga el mngind-o pe obraji. E baiatul n vacanta... Nu-l mai exasperati... Irina l privi uluita. Alexandru parca n-ar fi auzit ca e vorba de el. I se paruse , chiar n acea clipa, ca

zareste un obraz cunoscut, undeva, n fata ochilor, ntre biblioteca si fereastra. O prezenta streina, si pe care totusi ar fi putut-o recunoaste. Poate n-ar fi trebuit sa vorbesc att de stu pid despre ea, si spuse, desi iluzia care-l ncercase o clipa, nu semana deloc cu Viorica. Si d-l Plesa, si Irina, avura atunci senzatia precisa ca Alexandru se gndeste la moarta, si tacura amndoi deodata, jpri vind n jos, ncurcati. III |Si n acea dimineata, Mitica Gheorghiu pleca sa se ftreneze fara nici un chef. Aj unse trziu pe teren ; i Iramneau patruzeci si cinci de minute de joc. Asta, n cazul cnd se hotara sa se duc a la birou cu masina. si l-gasi antrenorul asteptndu-l cu priviri ostile, reci. De-abia l saluta. Trecura g rabiti si tacuti' n careu. Trebuie sa ma decid s-o vad si sa-i vorbesc, orice s-ar n-tmpla, si spuse Gheorghiu . Rata o minge, si njura n gnd, cu furie : pe antrenor, pe Marcella Streinu, soarele care l orbea. si tr ase viziera mai jos, la jumatatea fruntii. Trebuie s-o vad, sa-i vorbesc, sa se termine ntr-un fel sau altul. Ori da, ori ba dar sa stiu odata ce are de gnd cu mine... Mitica Gheorghiu stia de mult ce are de gnd cu el. Marcella Streinu. I se parea, totusi, ca are dreptul sa uite fiecare nou refuz, si sa spere mpotriva tuturor evidentelor. Ultima scris oare, primita cu o zi meii nainte, 40 41 nu era numai categorica ; era si ntelegatoare. Scumpul meu Mitia, i scria, de ce nu putem noi ramne buni camarazi, legati prin stima si prietenie spirituala, acea. prietenie spirit uala care nnobileaza doua suflete distinsesi nalte ?" Marcella meditase ndelung asupra acestei fraze. O scri sese de mai multe ori, stergnd si adaogndE mereu, silindu-se sa para ct mai blnda si totusi ct mai femi nina ; de o feminitate discreta, cerebrala, aleasa. Feminitatea cerebrala era ultima si cea mai hotartoare descoperire a Marcellei Streinu. Sa fii femeie si spirit n acelasi, timp, sa-ti p astrezi intacte toate izvoarele pasiunii si ale senzualitatii, dar sa le ghidezi prin inteligenta, pri n nuante, prin fantezie... Tnarul Gheorghiu., sportsman si functionar pe banca, nu va ntelege niciodata aceas ta ; Marcella era sigura ca nu va ntelege. La nceput, cnd a aflat de pasiunea nflacarata a lui Gheorgh iu a ghicit-o mai mult, caci el nu ndraznea sa i-c-marturiseasca s-a lasat si ea pacalita. i acc epta tovarasia, l lasa sa-i telefoneze de cte ori avea prilejul pe zi, i primea darurile. si spunea c a, poate, dupa un timp mai ndelungat, va izbuti sa-l placa. Mitica Gheorghiu nu-i cerea nici att. i cerea sa nu-l dea afara, sa nu-i trnteasca receptorul cnd i auzea glasul si, dupa un? an, sa-i primeasca cererea

n casatorie. Nici Marcella, nici el, nu crezusera ca lucrurile pot ajunge att de departe. Se ntl nisera cu cinci luni n urma, n mijlocul iernii, la un ceai n familia Carabella. Marcella de-abia i-a reti nut numele ; mai trziu, si amintea vag de silueta lui sportiva, de capul lui prelung,, cu ochi capr ui si cu un nceput incert de chelie. (Pastrase viu un singur amanunt; ca, la acea serata de iarna, venise n haine gris, cu gaica la spate si cu buzunare largi, n care si nfunda cu placere minile. Asta era un semn de originalitate, si Marcella iubea originalitatea).. Gheorghiu, de asemenea, nu ba nuia pasiunea de mai trziu. Nimic nu-l atragea la aceasta fata putin cam grasa, cu nasul n vnt si parul oxigenat, care traia n medii de bohemi si de snobi, justificndu-si atitudinea -taioasa prin premiul I o btinut la productia de fine de an a Conservatorului. Premiul l luase cu un an mai nainte,, dar de atunci nu jucase dect ntmplator, prin teatre 42 particulare : cteva roluri de subreta, de Miss la copii, de dama de companie care vorbeste stricat romneste si se mbraca demodat. Numele i aparuse n gazete datorita "amicitatii njgheba te n casele pe care le frecventa ; case n care veneau cabotini si literati, fel de fel de tin eri n asteptarea gloriei si a carierei. Lumea spunea ca avea talent, iar Marcella anunta de cte ori avea prileju l, ca va pleca la Paris, sa-si completeze studiile. Gheorghiu aflase toate acestea mai trziu, cnd ncep use sa se intereseze de ea, de viata ei, de planurile ei. Aflase ca Marcella Streinu e un pseudonim, si ca adevaratul ei nume e Elena Dumitrascu, fiica unui farmacist din Brlad. Alte amanunte adunase chiar din marturisirile ei,. caci, de cte ori se ntlneau, Marcella era nevoita sa vorbeasca t ot timpul, ca sa rupa tacerile penibile si sa poata uita gravitatea privirilor lui, ochii aceia caprui ncremeniti parca de o mare spaima. Stia, dupa cteva ntlniri, ca Marcella luase de doua ori premiul la concursu rile Tinerimii Romne, ca venise atunci n Bucuresti si fusese gazduita la o familie necunoscuta, a sa cum se

obisnuieste. n acea familie care avea o fata de vrsta ei, la Centrala a ntlnit pentr u ntia oara dragostea. Fratele fetei, Sorin, era student la Litere, si pe el l-a iubit o var a ntreaga, scriindu-i scrisori pe care nu i le trimetea, visndu-se studenta, audiind aceleasi cursuri ca si el. (Marcella nu i-a spus nsa, cum nu a spus nimanui, ca Sorin a surprins-o odata singura, chiar n ziua plec arii, si a sarutat-o atunci apasat pe gura, i-a umblat pe sub rochie, fara ca ea sa poata spune ceva, ntr-att era de nspaimntata, de fericita.) Mai stia din marturisirile Marcellei ca avea doi frati, mai mari (ea i spusese ca nu mplinise* 22 de ani, dar n realitate avea 24), unul ofiter ntr-o garnizoana d in Basarabia, celalalt profesor de liceu la Brlad, tnar de mare talent dar nfrnt de viata. (Anton D umitrascu, profesor de limba si literatura romna, publica sub diverse pseudonime prin revist ele de provincie, versuri si proza ; iar de mai multi ani lucra la un roman de vaste proportii, in titulat . Prabusiri n lut", roman anuntat mereu de revistele la care colabora : si care dupa lamurirea autor ului trebuia sa fie oglinda fidela a tinerei gene43 ratii de intelectuali sacrificati de viata". Adevarul era ca Anton ncepea sa scri e romanul n fiecare vara, ndata ce lua vacanta, dar renunta dupa cteva nopti de lupta cu inspiratia, s cuzndu-se fata de sotie care i fierbea cu emotie cafeaua n antret, calcnd n vrful picioarelor ca sa nul tulbure ca n-a adunat nca destul material,, ca nu si-a clasat definitiv observatiile.) Mitic a Gheorghiu ajunsese sa cunoasca toate rubedeniile, toate familiile prietene din Brlad si le spunea pe nu me (Nenea Tache, Tanti Lenus, Mira, Leul), le judeca si le lua chiar partea n fata Marcellei, cnd a ceasta avea una din obisnuitele ei crize de revolta mpotriva familiei... Inutil, n-am nici un chef astazi, vorbi enervat Gheorghiu, si zvrli mingea, lovin d-o in plin cu racheta. Atunci nu ne mai prezentam la campionat, l ameninta antrenorul, apropiindu-se. Nu ne mai prezentam... D-l Ludovic, antrenorul, stia ca nu are nici un sens sa-l contrazica. Gheorghiu se suparase din cauza Marcellei, si orice discutie l-ar fi iritat si mai mult. Ar fi izbucnit poate ch iar o noua cearta, asa cum se ntmplase .n saptamna Pastilor, cnd Gus i spusese : Domnul Mitica Streinu", si primise oua palme n vazul tuturor. Stiau toti, acum, de amorul lui Gheorghiu. Stiau cum si ast eapta el iubita la eoafor, cte doua ceasuri, plim-bndu-se prin fata Salonului, fumnd ndesat si cetind a tent toate afisele ziarelor expuse la tutungeria din colt. Stiau ca i duce flori n fiecare dimineata, le lasa la portar, ca sa n-o destepte, caci Marcella se trezeste trziu, dupa ora 10, cnd Gheorghiu este de mult la birou.

Amanuntele circulau si se amplificau. Gus, baiatul de la bufet care stie frantuz este, ntelege chiar putin englezeste, si si permite familiaritati cu toti membrii clubului le afla pr intr-un amic de la Banca. De altfel, le stia toata lumea. Mitica Gheorghiu nu-si ascundea nici o fa za a acestei iubiri neverosimile. Cnd primea un raspuns net, era ntunecat si furios (avea obiceiul sa o ceara n casatorie aproape saptamnal, si Marcella era nevoita cteodata sa-l refuze brutal. Cnd i se pa rea ca are din nou sperante, era volubil, baiat vesel", juca sase partide la rnd si mpartea bacsisuri princiare. Totul se 44 ntmpla ca mai nainte, cnd Mitica Gheorghiu era doar un sef de birou la Banca, sports man cunoscut n toate cercurile bucurestene, tnar cu avere de la parinti si mare viitor politic. (Asa se credea pe atunci, ca Mitica va calca pe urmele parintelui sau, Paraschiv Gheorghiu, mare e lector n Buzau, fost n attea rnduri deputat.) De altfel, cnd au rasuflat primele zvonuri despre acest amor cu o absolventa de C onservator, nimeni din cercul lui Mitica n-a vrut sa-i dea crezare. 11 cunosteau destul'de bine, l s tiau si din Facultate unde schimba dragostele tot att de repede ca si ceilalti colegi bogati l stiau si d e la Paris, unde a pierdut un an nefacnd nimic, mncnd numai la restaurantul romnesc, vorbind tot timpul romneste cu amici de cafenea si ocupndu-si zilele si noptile cu amoruri facile. Zvonul rev enea totusi prea staruitor ca sa fie cu desavrsire inventat. Si-apoi, chiar Mitica Gheorghiu s-a t radat repede. Avea toate simptomele ndragostitului, si ncetul cu ncetul a abandonat si serile la Corso, si n optile la cabaret. Dl. Ludovic, ca si ceilalti de la club, stia acum cum stau lucrurile. Mitica nu trebuia contrazis. Nu se va retrage de la campionat, este sigur de asta. Dar ar fi inutil sa-l sileasca, astazi, sa joace cnd a ratat si mingile cele mai simple, cnd si-a zmul-s de attea ori viziera, fara rost. Mai ai timp de o cafea, l asigura d-l Ludovic, vazndu-l ca se mbraca sa plece. E de -abia opt fara un sfert...

Mitica paru ca reflecteaza cu o stranie si exagerata seriozitate. n fond, as pute a sa ma duc si mai trziu. Tot au sa ma plictiseasca dobitocii aia pna la 1... Se retrasera amndoi catr e bufet. Mitica ceru doua cafele negre, amare. Te-ai facut nervos, de la o vreme, sefule, i spuse d-l Ludovic. Da, asa m-apuca pe mine, raspunse Mitica fara sa-l priveasca. Acum mi-a venit sa ma-nsor si nu-mi gasesc astmpar... D-l Ludovic se facu ca nu stie nimic. La o asemenea destainuire fara nici o intr oducere nu se astepta. 45 Nu ma las pna nu ma-nsor, adaoga el privind n rjos, pe pietrisul umed. N-o sa fie greu. Zmbi tainic, unei imagini grotesti si balsamice ; el Mitica Gheorghiu, sportsman s i crai, nsurat din dragoste cu o fata de la Conservator... A trebuit sa treaca multe luni pna ce Ghe orghiu sa accepte gndul acesta. La nceput chiar atunci cnd ntelegea ca se ntmpla ceva serios", si si a fac un nou amor" nu dorea si nu iubea pe Marcella altfel dect dorise si iubise pna atu nci. Mai'fusesera femei n viata lui, si fiecare din ele Mitica crezuse ca se ncepe sau se -sfrseste ceva definitiv. Era firesc sa creada astfel si despre Marcella. Cu timpul nsa, a observat ca este vorba de cu totul altceva. Din prea stupida iubire sau din prea ridicula timiditate,. Mitica Gheor ghiu nu stia ce sa-i spuna, nu avea curajul sa-i vorbeasca deschis. Chair atunci cnd petreceau ceasuri mpreuna, abia daca spunea cteva banalitati fara nici un haz. Nici macar despre tenis nu se mai price pea-sa discute. Era mult mai dispus s-o asculte el, vorbind despre familia din Brlad, despre arta dra matica sau despre orice altceva. Si atunci o asculta oarecum extatic,, sorbind-o cu ochii sai capr ui dilatati, ncremeniti. Hohotea de cte ori zmbea Marcella ; se tulbura la orice ngn-durare a ei. Pentru Marc ella Streinu obisnuita sa ntlneasca numai tineri obraznici sau viciosi, care i vorbeau ironic sa u ncercau sa-i pipaie snii un ceas de la prima ntlnire prezenta aceasta att de blnda si de onesta o flata. i accepta cu oarecare mndrie tovarasia.. Nu stia nici ea unde vor ajunge. De Mitica nu-i era n nici un caz teama... .Atunci a intervenit un fapt care a precipitat limpezirea situatiei. Pe la nceput ul lunii Aprilie, Gheorghiu se hotar brusc sa-i marturiseasca totul. Se ntmplau cu el lucruri care l d epaseau. Niciodata nu simtise o asemenea oarba, stupida, nesfrsita pasiune. Nu mai avea po fta de nimic, nici o tovarasie nu-l mai odihnea. Ajunsese sa urasca oamenii, sa nu fie multumit dect a laturi de Marcella. Dar si atunci, ce stranie paralizie, ce nenteleasa lipsa de orice initiativa, de orice vointa. Amna mereu declaratia. Prefera s-o asculte si sa viseze apoi 46

ceasuri ntregi, lungit n pat, sa si-o nchipuie amanta, femeie deplina alaturi de el . Cnd se hotar sa-i spuna totul, stia ca nu va avea curajul sa vorbeasca alaturi de e a, n fata ochilor ei. Si nici nu se pricepea sa scrie. Q scrisoare l-ar fi chinuit prea mult. Alese at unci o cale mijlocie ; se hotar sa-i telefoneze. Ideea i s-a parut si amuzanta si eficace. Si pentru ca nu avea telefon, iar ntr-o cabina publica n-ar ii gasit inspiratia necesara se gndi sa mprumute ntr-o dupa ami aza garsoniera unui prieten, a lui Jean Ciutariu, care era destul de discret si se pricepea n as emenea treburi. Nu-i spuse nimic precis ; l ruga numai sa-i mprumute garsoniera pentru cteva ceasuri. Ci utariu xiu-l refuza ; l anunta n treacat ca albiturile nu snt prea curate, dar Gheorghiu l asigur a, ca nu va primi nici o femeie, ca are nevoie de garsoniera lui pentru o simpla vizita de afaceri . Mitica Gheorghiu si aminteste cu multa strngere de nima acea dupa amiaza de Aprilie . A ezitat mult nainte de a lua receptorul ca sa formeze numarul pensiunii xmde locuia Marcella. s i pregatise amanuntit primele raze. Dupa aceea, cum va da Dumnezeu. n nici un caz nu-si va spu ne numele, daca nu va reusi sa marturiseasca totul. Nu se astepta sa-i raspunda chiar Marce lla. De cele mai multe ori raspundea gazda sau fata din casa, si treceau cteva minute bune pna cnd auzea g lasul Marcellei. Cnd a nteles ca la capatul celalalt al firului este Marcella, a tusit si a nchis tel efonul. A mai asteptat cteva minute, si a format din nou numarul. De data aceasta se hotar sa dea faptulu i un ton de farsa. Sa se faca o declaratie ca din partea unui necunoscut, ndragit de Marcella Streinu de la teatru. Cu cteva saptamni mai nainte jucase ; primise un rol de subreta si toata lumea fusese de ac ord ca avusese joc de scena si celelalte, ncepu, e drept, pe un ton de gluma : Domnisoara, scapa-ma, nu mai dorm noptile, si cnd dorm te visez ! Domnisoara Marcella, ai mila de un spectator ndrag ostit, care te-a vazut n fiecare zi, care te urmareste, care te asteapta !... Marcella, la nceput, n-a priceput nimic. I s-a parut, apoi, ca e o farsa, si se pregatea sa nchida telefonul cnd o lovi un ton de subita sinceritate :

47 Marcella, Marcella, de ce ma chinuiesti ?!" Pauza. Ce vrei, d-le?" Marcella !..." M itica Gheorghiu i tipase numele cu disperare, apoi acoperi gura receptorului cu palma si njura de mama, njura viata si ghinionul lui. I se paru at de ridicul si de rusinos ceea ce facuse nct si fagadui a tunci solemn n gnd sa nu mai vada niciodata pe Marcella, sa se rupa din aceasta stupida fascinatie, sa se culce n fiecare noapte cu o femeie ieftina, pna o va uita cu desvrsire... Marcella fusese impresionata de tipatul acela disperat. Ramase cteva secunde cu r eceptorul la ufeche. O declaratie de dragoste spusa ntr-un asemenea ritm si cu o asemenea tensiune, nu e lucru de fiecare zi. Ascultase pna acum prea putine marturisiri si nici una de felul acesta. Si-ap oi, o nedeslusita, iritanta si totusi placuta curiozitate o ndemna subit sa afle cine i vorbise. De l a Telefoane i se dase numarul si numele : Jean Ciuta-riu. Marcella auzise vag de un domn Ciutariu, car e era ceva pe la Opera, n orice caz n anumite relatii cu lumea artistica. Nu putea fi al lui glasul pe" care l auzise cu cteva minute mai nainte. Ciutariu n-ar fi procedat att de copilareste. Dar Marcella i pastra n orice caz numele. n care timp ncercase sa se mbete n Gheorghiu nu s-a tinut de cuvnt. Dupa cteva zile care seara s-a ntors lnga Marcella. Tot att de timid, de tacut, de' ineficient. N-a cute zat sa pomeneasca nimic de declaratie. De altfel, chiar el o socotea o gluma esuata. Si pentru ca nu vedea alta scapare, se hotar s-o ceara n casatorie. i destainui lucrul acesta brusc, pe strada, n fata unei parfumerii n care Marcella 'se pregatea sa intre. Asculta, ce-ai spune daca ti-as cere mina ? In mod propriu, nu la figurat, desig ur... Marcella se opri n prag, si se trase doi pasi ndarat. Nu ntelegea nimic. Banuia tot usi ca Mitica nu face glume cu asemenae subiecte. 11 privi rznd. Nu e nevoie sa-mi raspunzi acum, i spuse el, privind n caldarm. ti dau 24 de ore ca sa te gndesti... Si o mpinse n parfumerie. n restul plimbarii fu mai volubil ca niciodata. Dar o pri vea anevoie n ochi. A 48 doua zi, Marcella, care ncercase sa para preocupata si gnditoare toata seara, convi nsa ca e vorba de o problema serioasa si responsabila i marturisi ca nu va putea face pasul aces ta curnd. Cariera, studiile, Parisul si altele. De atunci Mitica o ntreba de mai multe nri pe sap-tamna daca si-a schimbat gndul. G asise solutii la toate dificultatile. Vor pleca un an la Paris, el va demisiona de la Banca si va intra n politica la ntoarcere, i va da deplina libertate n viata artistica, etc. Marcella refuza necont

enit. Dar o flatau staruintele lui. Si avea grija sa nu-l refuze att de brutal ca sa-l goneasca defi nitiv, l refuza caritabil, cu zmbete, cu o gluma. ntre timp, Mitica i face cadouri, tot mai scumpe, si mai necesa re : ciorapi de matase, parfumuri, costume de plaja, genti din cea mai buna piele, etc. Marcella scrisese acasa ca o curteaza un tnar de familie buna, baiat de deputat, si ca e oricnd asigurata n cazul cnd n-ar avea un contract favorabil la un mare teatru din Capitala". Cu putine saptamni n urma, nsa, Marcella facu cunostinta cu Jean Ciutariu. Daca Ghe orghiu ar fi avut nca un rest de luciditate, ar fi nteles chiar din conversatia Marcellei ce a n semnat pentru ea aceasta ntl-nire. Ar fi descoperit chiar n scrisoarea ei ultima, anumite preocupari si chiar, un anumit stil interior, care era mai mult al lui Ciutariu dect al ei. Dar Gheorghiu n-a av ut ragaz sa cerceteze, nici macar curiozitatea sa se ndoiasca. Iubirea lui pentru Marcella era att de tul bure si de totala nct nici nu cunostea gelozia. si spunea cteodata ca nu-l intereseaza necredintele Marc ellei. Era dispus sai lase chiar un amant, numai sa accepte sa-l ia n. casatorie. Gheorghiu, nsa, a obse rvat altceva r o noua si totala rezistenta din partea Marcellei. Ultimele lor ntlniri erau chiar fo arte reci. Marcella ncerca sa fie blnda, consolatoare : i vorbea de sublimarea pasiunilor", l invita sa o socoteasca o sora dar sub aceasta blndete compatimitoare, Mitica banuia o ho-tarre ferma de a-i narui nadejdile, de a-l izola definitiv ntr-un sentiment de vaga camaraderie spirituala" . Aceasta noua si mult mai primejdioasa forma de rezistenta l facu nervos. 11 sili sa-si iasa din o bisnuita lui ascul49 tare extatica si sa se roage, sa-i vorbeasca brutal. Sora, ne-sora, ai sa mergi o data cu mine n fata altarului", ii spuse cu putin mai nainte. Marcella, care spera nca ntr-o despartire corecta, prieteneasca, nu-i raspunse de-ct indirect. De ce vrei sa ma jignesti, Mitia !?" l nt reba ea, privindu-l n ochi, cu o privire trista si adn-ca, asa cum obisnuia de cteva saptamni , de cnd l

cunoscuse pe Ciutariu. Dar se hotar sa-i explice pe larg 3ntr-o scrisoare. Chiar Jean Ciutariu o sfatui sa recurga la un asemenea mijloc de clarificare. Nu face pentru Toietul Mitia, ca re e baiat bun, sa sufere din cauza noas-ira", i-a spus el ntr-o seara, cnd ndraznise mai mult si, mai ales, ntelesese ca poate ndrazni orict. Marcella lucrase atunci o dupa amiaza ntreaga si se oprise n ce le din urma la un text destul de lung si de blnd, care avea nsa un final explicit : Scumpul meu Mitia , c'est vous de choisir ; ori ramnem buni camarazi si prieteni, si atunci ne putem revedea cri te ncapatnezi pe vechile pozitii, si atunci vom deveni iarasi doi necunoscuti, care nu au de ce s a-si dea buna ziua, doi straini, asa cum eram asta iarna..." Finalul acesta care nu mai ngaduia nici un echivoc si nici o nadejde nspaimnta si t otodata exaspera pe Mitica Gheorghiu. Petrecu o noapte urta, ncer-'Cnd sa scrie epistole in sultatoare si dramatice, amenin-ind-o ca se va sinucide n fata casei ei sau o va urmari si o va m pusca si pe ea, nainte de a-si pune capat zilelor, njura cu furie si cu multa tristete, dupa fieca re pagina rupta. Se hotar sa o vada a doua zir la ora mesei sau imediat dupa masa. Se hotar, de asemen ea, sa procedeze mai brutal, mai_ barbateste ca de obicei. Nu ma las pna n-o fac sa spuna da", se mn gia tot timpul. Nu ma las pna nu ma nsor... Refrenul acesta s-a ivit de mai multe ori, confuz si lapidar, n lnceda conversatie cu d. Ludovic. Antrenorul n-a nteles mare lucru ; si n-a aflat nimic nou n afara de cele ce banui a din zvonurile retransmise de Gus. cnd Mitica Gheorghiu plati cafelele si se ridica de plecare, d. Ludovic era aproape vesel : Mitica uitase de hotarrea de a renunta la match si fagadui serios ca a doua zi va fi pe teren la orele stiute. 50 Orele de Banca n-au fost nici mai plicticoase nicE mai placute ca n alte zile. Gh eorghiu se temuse inutil de aceasta dimineata lunga, de acest interval de lucru care l despa rtea de ntlnire. Directorul l tinu aproape tot timpul n biroul sau. "Mitica putu astfel evita fara. nici un efort privirile enervante ale colegilor. Pe la 11 jumatate telefona Marcellei. Ai avut noroc, i raspunse ea. Chiar n momentul acesta plecam de acasa". Vestea aceasta avu un efect stenic asup ra lui Gheorghiu. Gasi spontan un glas mai barbatesc, mai hotart. Poti pleca. unde vrei, dar trebuie sa te ntorci la unu. Vreau sa-ti raspund verbal la scrisoarea de ieri". Marcella se scuza,, caci era invitata la o masa ntr-o familie, dar i dadu ntlnire la trei jumatate la cofetaria Nestor. Gheorghiu .. simt i deodata ca ultima sansa de a fi nvingator l paraseste. Atmosfera aceasta nu facea altceva dect. sa-i slabeasca puterile, sa-i consume nervii. Trebui totusi sa accepte. Pleca sa mannce fara nic

i un chef, ca tot ce facea de cteva zile. Porcaria asta nu mai poate dura la infinit ! si spuse el amintindu-si ca si astazi, ca, ntotdeauna, Marcella avusese ultimul cuvnt. si descarca furia pe chelne r, trnti farfuria cu zgomot pe masa,, refuza scandalizat untdelemnul pentru salata. Izbuc nirea asta l racori. Oamenii de la mesele vecine l priveau cu curiozitate si admiratie, si toti ochii pe care i simtea atintiti asupra-i l stimulau, l sileau sa se regaseasca, sa renvie acel Mitica Gheorghiu de altadata. Aprinse o tigara cu vadita satisfactie. La plata privi rt ochii chelnerului cu o prefacuta mnie, ca un profesor care ncearca sa fie aspru si-si musca buzele sa nu rda. Privi ceasul ; trei fara un sfert. Se trezi deodata fara nici o parere de rau-, cu o usoara melancolie n suflet,, da r foarte ncntat ca traieste ; un sentiment incert ca acea bucurie ascunsa care te ispiteste dupa ce te ntorci de la cimitir. Pleca spre Nestor la trei si cteva minute. Mergea agale, facndu-si vnt cu palaria, oprindu-se n fata vitrinelor fara sa priveasca nimic precis. Calea Victoriei era pustie, fie rbinte, nabusita. n dreptul Palatului grabi pasul, ca sa ajunga mai nainte la n51 tlnire si sa aiba timpul sa mannce o nghetata fara grija. Uitase aproape tot ce ave a de spus Marcelfei. n asemenea ceasuri se simtea destul de fericit. Parca era din nou Mitica Gheorghi u dinainte, eternul Mitica Gheorghiu. Uitase ca iubeste, ca e nenorocit n dragoste, ca fata lui i trim isese o scrisoare dureroasa, la care trebuia sa raspunda cu grija, ca de acest raspuns atrna nsasi f ericirea lui. Fericireaera un lucru care nu-l interesa n asemenea ceasuri. ntelese toate aceste adevaruri grave foarte vag, oarecum pe deasupra, si le izgoni din minte. Intra la Nestor facndu-si vnt cu pala ria. IV Alexandru pleca pe la ceasurile cinci sa-si vada prietenul. Petru Anicet locuia n tr-o casa veche si mica, la sfrsitul strazii Matasari. In fata era o gradina nengrijita, cu o cismea legata cu crpa, ca sa nu picure continuu. Trei odaite scunde, mirosind a lemn ud si a bucatarie, ntr-una, cea-care da n curtea din dos, Petru si asezase pianul, patul si cartile ramase de la fra,te-sau. (O bu na parte fusesera

vridute, laolalta cu mobila, ndata dupa moartea lui Pavel, cnd au trebuit sa se mut e aici. Petru vnduse apoi, pe furis, cte o carte mai scumpa, ca sa aiba cu ce plati biletele de cinematograf, pentru el si Nora. Pna sa-si gaseasca meditatii, au dus-o greu, cu tot ajutorul lunar pe care l primeau de la d. Baly. Pe vremea aceea, totusi, la orice putea renunta n afara de plimbarile de fi ecare seara cu Nora.) In dosul casei se ntindea o curte larga, noroioasa, cu un grajd aproape surpat, p e care d-na Anicet i n-chiriase totusi un carutas din mahala. In fund, lnga gard, erau ctiva visini si g utui crescuti salbatec, printre balarii si floarea soarelui. Mai la o parte, o movila de caramizi sparte , tabla ruginita si moloz, ramasa de la darmarea hanului vechi pe care crescusera buruieni. In cel dinti an, Petru se hotarse sa puna aici, n 52 fundul gradinii, rasaduri de zarzavat. Lucrase chiar ctva timp cu srg la curatirea locului si odata l ajutase si Alexandru. Amndoi, n camasi cu mnecile sumese, smulgeau balariile, scote au caramizile, ridicau molozul cu o roaba gasita n grajd si faceau toate acestea foarte concentr ati si voiosi, mbatati de voluptatea stenica a lucrului manaul. Petru a trebuit totusi sa renunt e, pentru ca nu stia ce sa faca cu acele gramezi informe pe care le scotea din movilita, nu avea unde sa le zvrle ; nu era nici un maidan prin apropiere, nici o curte parasita. Movila si-a vindecat repede ran ile, gaurile acelea sapate n pntecele ei. Buruienile au crescut dupa cea dinti ploaie. Toamna, ajunsera nalte ct arbustii. Alexandru cunostea bine casa din fundatura Matasari. Cunostea si tragedia famili ei Anicet, mosieri din mosi. stramosi, siliti acum sa se mute ntr-un fund de mahala si sa traiasca din a jutorul unui strain. liubise mai mult pe Petru, aflnd cu cta simplitate acceptase a ceasta vertiginoasa cadere. mi place foarte mult aici, i spuse el, mi place aceasta lunga linie de tramvai Nr. 14, care ma aduce n colt, si toata strada asta plina de visini si gutui. Cnd am venit noi, la Sf. Dumitru, era mohort, plouase n ajun. Dar niciodata n-am ntlnit un parfum mai puternic de gutui ca atunci. Si prim avara, cti visini n floare..." Nici d-na Anicet nu-si aratase durerea si umilinta. Se trezise greu d upa moartea lui Pavel, dar descoperise atunci o nebanuita putere de-a se resemna. Att timp ct Petru era nca mi c, fara nici un sprijin, nu-si ngaduia sa se dea batuta. Nu plngea niciodata n fata lui. In tot tim pul mutarii glumise si vorbise frantuzeste cu Petru ; era un fel de a rezista mizeriei din fundatura Ma tasari, de a opune ntre ei si zidurile paraginite o anumita noblete. Regarde, Pierrot, comme 9a fait beau, I es marroniers !" ...Trecuse totusi destul de mult de atunci. Din rarele scrisori ale lui Petru, A lexandru ntelesese ca anumite lucruri se schimbasera n fundatura Matasari. Strada era calda, prafuita. Crezuse ca l va gasi pe Petru acasa, dar i deschise dna Anicet. Nu avea

sonerie, si Alexandru trebuia sa bata n geamul marchizei ; un geam spart la colt, lipit cu hrtie de jurnal. D-na 53 Anicet aparu ntr-un capot de casa, mauve, cu mmecile scurte ; avea fata schimbata , putin mai buhava, si parul aproape carunt i aluneca nengrijit pe tmple. Alexandru nu-si putut stapni u n gest de uimire ; poate am deranjat-o din somn ; o femeie de clasa ei nu umbla astfel prin casa. Petrisor nca nu s-a ntors, i spuse. l pofti n antret; o odaie cu podeaua putin surpata, anevoie ascunsa de covoare. Cte va scaune cu speteaza aurita si perna de catifea, roase, schiloade. n fund, lnga fereastra (si aici era un geam spart, lipit cu hrtie verde, decolorata de soare), o canapea n acelasi stil, acoperita cu o nvelitoare alba, prafuita. Lui Alexandru i se parura mai mizere, mai triste, resturile acestea de mobila eleganta. Nu le mai vazuse de asta toamna. Umezeala, saracia, le macinau mai repede dect si-ar fi nchipuit.

Sa-ti fac o cafea, hotar, d-na Anicet fara sa-l mai ntrebe. Aduse din odaia alaturata care era sufragerie si n acelasi timp dormitorul ei o t ava de argint si serviciul de cafea. ncepu sa-i vorbeasca, volubil, ntrebn--du-l, ntrerupndu-l, plngndu i-se. Se plngea mai ales de Petru. Traieste tot cu trfa aia... si sterse ochii cu mneca. Alexandru pleca privirile umilit. S-a ntmplat ceva n casa a sta, s-a schimbat ceva. Se descompun sufletele, se macina n mizerie, ca si mobila lui Fran cisc Anicet. Cnd are un ban mai mult, iese cu ea n oras, o duce serile la cinematograf... Alexandru se ntreba de unde stie toate acestea, caci Nora nu venea niciodata n cas a, si, dupa spusele lui Petru, locuia n alta parte a orasului. Dar d-na Anicet -era perfect informata . A iesit cu Nora smbata si ea l-a asteptat la masa pna la 11 noaptea, pna ce a adormit cu lampa apri nsa. Petru s-a

ntors la 3 dimineata si nici nu si-a cerut iertare. A trecut direct n odaia lui si a nceput sa cnte la pian, pe ntuneric. Nu s-ar fi oprit pna a doua zi, daca nu ar fi latrat toti cinii mahala lei si nu s-ar fi trezit vecinii. D-na Anicet, din pat, i auzea 54 cum' zgltie poarta, cum l njura. Cine stie ce a-ar fi ntmplat daca.nu nceta... Si-a iesit din minti baiatul asta... ncepu sa plnga de-a binelea. Alexandru sovai ; nu stia ce trebuie sa faca. Se apro pie de scaunul ei, i lua mha. Nu e nimic, doamna, nu e nimic... Plnsul se transforma repede n hohot. Alexandru ncerca s-o mngie, filial, pe umeri. Snt greseli de tinerete, spuse el fara convingere. Petru are sa se ndrepte, fiti fa ra grija... D-na Anicet nceta brusc sa plnga, si sterse ochii cu mneca, si-si apropie fata de Al exandru. D-ta trebuie sa-l scapi, d-le Plesa, trebuie sa faci ceva pentru el... -Vorbise patetic, dar Alexandru simti n nari un foarte usor miros de tuica. Amanu ntul acesta penibil l umilii si l facu deodata mai blnd, nduiosndu-l ; de abia acum ncepea sa-l doara toat a mizeria aceea din-jurul lui. D-na Anicet continua sa vorbeasca, sa-l implore (observa ca frazele se rotunjesc, si leapada vulgaritatea, bjbiesc dupa o pierduta noblete), si Alexandru verifica to t mai precis mirosul de tuica. Nu-si ridica ochii din podea. ncerca sa se mpotriveasca puhoiului de ima gini care i destramau atentia. I-am spus de attea ori : Copilule, ai sa ma gasesti ntr-o zi spnzurata !... ...Au facut calatoria de nunta n Belgia si Olandal Asa i-a spus Petru. D-na Anice t era pe atunci bogata, n casa se vorbea numai frantuzeste, aveau mosia de la Ar-viresti. Si toat e astea s-au putut ntmpla, toate, de la moartea lui Francisc Anicet la aceasta fundatura Mata-sari. L ui Alexandru i se paru ca si aminteste un roman cetit de mult, un scenariu de film : alcool, mizeri e si decadere umana, rusisme, drame eterne... i treceau prea multe imagini prin cap si jocul acesta mi ntal l enerva, l departa de prezenta trista a femeii de lnga el. Ar f vrut sa se emotioneze mai mul t, sa-i fie mila din toata inima, sa se revolte... De Sf. Gheorghe n-am avut nici jumatate din chirie. A trebuit sa ma duc eu la Ba ly, sa-i cer bani pe doua 55 luni nainte... Le era rusine de mine, venisem fara palarie, si a iesit Felicia, ea mi-a dat... ncepu sa povesteasca ntlnirea cu Felicia, discutia, tnguirile ei, acolo n hall-ul pal ace-ului. D-na Anicet! capatase un rol declamatoriu, prea tragic. Pare o ducesa n mizerie, refle cta Alexandru. Francisc, daca ar fi trait Francisc ! i-am spus... ...Si toate celelalte. Au aju ns la capatul puterilor. Au nceput sa se umileasca n fata unor bogati parveniti. Se pierde orgoliul Anicetilor

... Alexandru se' simti deodata obosit, dezgustat, inert. Spectacolele acestea n-au nici o morala, nu servesc la nimic. Sa faci binele pe pamnt, sa ajuti oamenii... Dar cti oameni poti ajuta, pe cti i poti s ustine deasupra mizeriei ?... n fond ce ma intereseaza pe mine toate astea ?... Lasa-i sa sufere. .. ...Si daca nu ne-ar face de rusine si numele ! Dar parca e fermecat de aia, de tr fa aia... Simt cteodata... Izbucni ntr-un hohot spasmodic, cu fata ascunsa n palme, asa cum plng barbatii. Ale xandru se ridica si i puse blnd mna pe umar. Din nou mirosul de tuica, mai accentuat, mai tulbure. Nu e nimic, doamna. Petru e tnar, si... Se ntrerupse ; ar fi vrut sa spuna : Petru e tnar si va ajunge. Ce stupid ! Unde v a ajunge ? Cine va rascumpara toata mizeria asta prezenta, cumplita, definitiva ?... Eu nu-l mai astept,, adauga el repede, departn-du-se. Am putina treaba n alta part e. Spunetii ca am venit si mai trec pe aici, zilele astea... Deschise usa de la marchiza ; ar fi vrut sa alerge, dar pasi calm, cu ochii pe c er. D-na Anicet ramase pe acelasi scaun, cu bratul drept rezemat de tmpla. A plecat si el. Ce bine ar fi, c e bine ar fi sa mori, asa, deodata... De-abia cnd a ajuns la capatul strazii, Alexandru ncepu sa se mustre de brusca lui plecare, I se parea ca s-a lasat prea mult impresionat de mirosul acela de tuica. 56 Se gndi la d-na Anicet cu caldura. Numai de n-ar afla Petru, si spuse, ar fi prea penibil... Prietenia lor dura de aproape doi ani, dar nu se vazusera dect n timpul verii. Ale xandru l cunoscuse

cteva luni numai dupa moartea fratelui sau, Pavel Anicet, si Petru era nca foarte tulburat, avea gesturile nesigure, gata oricnd sa exagereze, sa jigneasca, sa minta. S-au nteles, totusi, repede ; ntmplarile prin care trecusera, fiecare, i apropiau. Alexandru si-a dat seama mai tr ziu, cnd ajunsera buni si nedespartiti prieteni, ca Petru era putin altfel dect asa cum i aparuse n a cea dupa-amiaza din vara lui 1932, n libraria unde se cunoscusera. Anicet si ndulcise bruschetea gestur ilor, si iesirile lui nervoase, false, stridente, se rarisera. Petru se schimba de la o saptamna la alt a. Nu-l mai teroriza imaginea fratelui mort, pe care o actualizau ntlnirile cu attia oameni pe strada, n casele prietene, la concerte. Se apucase, de asemenea, serios de lucru ; studia compozitia, nu se ma i juca la pian, improviznd la ntmplare, acompaniindu-si capricios dibuielile glasului sau pe care vr sta ncepea sa-l schimbe. Toamna, Alexandru plecase n strainatate, sa studieze ce va voi ; obtinuse lucrul acesta de la unchiul Dem. Fagaduise lui Petru ca i va scrie, si ntr-adevar i-a trimis scrisori lungi de la Londra si Cambridge. Petru raspundea mai rar ; caci i explicase el ntr-o scrisoare, prieteni ile au nevoie de prezenta, si acum snt prea departe unul de altul ca sa poata comunica altfel dect prin imaginatie si amintire. i marturisise, totusi, odata, ca i simte lipsa n acest Bucuresti att de nen teles lui, unde chiar cei mai buni au ntotdeauna ceva de. facut, se trudesc necontenit sa oamenii ajunga undeva, departe, dincolo de ei. Nu vezi ct se opintes-oamenii de la noi, i scrisese atunci ca sa faca ceva ? Snt obsedati de actiune, si totusi nu fac nimic. Mi se pare ca luc rul esential nu e actiunea, ci gasirea de sine. Cnd vei ntelege ct de departe se ntind hotarele fiinte i tale, atunci poti face totul, si ntr-un chip mult mai usor. Dar eu n-am ntlnit nca pe nimeni care sa p riceapa acest lucru simplu...'" Alexandru primise scrisoarea aceasta ntr-un timp cnd gndul lui i era prins de cu tot ul alte lucruri. Se hota57 rse, tocmai atunci, sa se ntoarca n tara si sa-si faca armata. I-a scris lui Petru aproape zece pagini mari despre dorinta lui de a-si ntelege contemporanii. A face armata asa cum trebu ie facuta, nu cu proptelele si privilegiile intelectualilor. Poate voi ntelege acest straniu fenom en, pe care l-am observat n toate partile pe unde am trecut : setea tineretului pentru esprit de corps, pen tru disciplina militara, pentru viata asociata dusa la extrem." Lui Petru i s-a parut naiva aceasta dorin ta. Vine rndul tuturor mizeriilor umane, reflectase el atunci, de ce sa le anticipezi ?... Oricum, i par use bine ca Alexandru se ntoarce n tara, si ca-l va putea vedea din nou toata vara. ntr-adevar, a doua vara a fost mai spornica pentru prietenia lor. Alexandru cunos cuse atunci ndeaproape pe d-na Anicet, care i vorbea mereu de Pavel, si i se pln-gea necontenit

ca Petru traieste cu o femeie ordinara", una fara nici o conditie sociala", care l face sa-si piarda vremea. Un rest de sfiala l opri sa-si ntrebe prietenul asupra acestei ntunecate probleme. Caci, de fa pt, toata lumea, stie de legatura lui Anicet cu Nora, pe numele ei adevarat Lenuta Ionescu, fata extre m de suspecta, care practicase chiar un nceput de prostitutie clandestina, iar acum era manechin la o casa de mode. Legatura dura de trei ani, de cnd Petru era n clasa a 7-a de liceu. Cu Alexandru n u vorbea aproape niciodata despre lucrul acesta. O singura data fusese mai precis : Este o fata pe care o iubesc. Pentru o a treia persoana e plina de defecte, dar a stea n-au o importanta pentru mine. Snt defecte morale ; ea nu e de vina. A prostituat-o nti ma ica-sa, apoi fratii, n mahalaua ei, cnd era mica. ncolo, e frumoasa si foarte sanatoasa... In general vo rbind, fireste, caci altminteri a avut toate bolile sexuale posibile... Alexandru tresarise numai la auzul acestui ultim amanunt. I se paru deodata ca v ede un spectacol oribil, ca ntr-un afis de propaganda antisifilitica la sate.

N-avea nici o grija, adauga zmbind Petru, ntele-gndu-i gndul. n privinta asta, si fac regulat injectiile. A fost unul mai prudent naintea mea care i-a deschis, ochii... 58 De atunci, nu pomenise dect ntmplator de Nora. Dar Alexandru afla necontenit vesti, fara sa le ceara, de la d-na Anicet. Se gndise, atunci, ca poate e mai bine pentru parintii lui ca au murit de mult, caci ar fi fost si ei tot att de nemultumiti de libertatea pe care lupta sa si-o pastreze acum fa ta de unchiul Dem. Gelozia parintilor pentru viitorul copiilor, gelozia celor mari pentru cei tiner i este generala, si spunea

el atunci. Sa nu repetati si voi greselile tineretei noastre, sa profitati de exp erienta pe care am facut-o noi !" Alexandru stia, ca si ceilalti camarazi de vrsta, ca sfaturile acestea bune au si un alt scop, secret, nemarturisit : voi, astia tineri, sa nu muscati din aceleasi fructe dulci din care am muscat noi la vrsta v oastra ; voi sa fiti mai cuminti ca noi ; mai putin liberi. Alexandru se gndise adesea, pe timpul cnd era nc a la Bruxelles, la aceasta ascunsa invidie pe care oamenii maturi si batrnii o au asupra libertatii celor foarte tineri, care si pot nca face de cap, pot gresi si pacatui dupa pofta inimii. Libertatea asta de a gresi ce cumplite suferinte aduce pierderea ei... Cu Petru vorbea mult despre fratele lui mort ; alaturi de Alexandru, Petru simte a ca amintirea lui Pavel nu-l terorizeaza, nu-l umileste. I-a dat sa citeasca o parte din caietele ramase de la Pavel, ceea ce l-a facut pe Alexandru sa fie ntr-adevar trist de moartea lui. A ncercat chiar sa-l co nvinga pe Petru sa le tipareasca, mai ales ca l-ar fi ajutat si prietenii lui Pavel Anicet. Opere postume ! exclamase Petru. Nu l-ai cunoscut, altminteri n-ai fi spus asta. Pavel era cu desavr-sire deosebit de ceilalti oameni. Pe el l interesa opera pe care n-a pututo face tata si pe care el de-abia o ncepuse, caci dupa moartea tatii* nu-l mai interesa creatia... Ai cetit tu singur, scrise cu mna lui, toate acestea... Singurul care va crea ceva desavrsit, voi fi eu, adauga Petru fara sa schimbe glasul ; dar asta mai trziu, mult mai trziu... ...Se nserase, si Alexandru si amintea attea din convorbirile sale cu Petru nct se ho tar deodata sa-l astepte n coltul strazii. Stia ca trebuie sa vina cu tramvaiul Nr. 14. Avea multe sa-i spuna, astaseara. Acasa s-ar fi simtit prost daca n-ar fi petrecut n prealabil cteva ceasuri 59 cu Petru. Convorbirea cu Irina l enervase ; mizeria din casa Anicetilor l ntristase . n colt, chiar n fata statiei de tramvai, se afla o mica gradina de vara, cu cteva mese afara, pe trotuar. Alexandru se aseza acolo si ceru o bere, asteptndu-l. II zari dupa vreo jumatate de ceas, venind agale, cu servieta sub brat, cu capul gol. De ce nu m-ai asteptat acasa ? l ntreba dupa ce-si strnsera minile. Nu-l lasa sa raspunda. Adauga zmbind. Te pisa mama, nu e asa ? Se plngea de mine... Lui Alexandru i se paru mai crescut , mai maturizat. Ar fi vrut sa porneasca amndoi pe strada. Iata cineva care nu ma va pune sa repet povestea Viorichii... Ei, ce-ai facut cu miltaria ? l ntreba Petru, putin batjocoritor. Ti-a revelat vreo tehnica, vreo metafizica ?... Acel esprit de corps, viata de turma n uniforme, cu drept 'sting si respectarea superiorului ?... N-am avut noroc, raspunse cu jumatate de glas Alexandru. M-au coplesit protectii le si acolo,

n provincie. Nu m-au primit sa dorm la regiment, cu saizeci de baieti de popa si tineri meseriasi, camarazii mei... Dar am sa-ti spun altadata... Nadajduia totusi ca l va ntrerupe si l va ndemna. sa i le spuna acum. Avea o serie nt reaga de gnduri pe care nu stia cui sa le mpartaseasca: Se hotarse sa faca militaria ntr-un o ras departat, ca sa poata cunoaste o viata aspra, impersonala, colectiva. Sa se destepte n zori pe un pat tare, sa-si ia dusul n spalatorul nghetat, alaturi de alti 60 de tineri ca el, sa faca marsuri si exerc itii istovitoare, sa asculte de orice gradat. Se gndea cu o stranie placere la toate acele ordine ridicole pe care va trebui sa le execute. Se gndea mai ales ca i vor putea comanda oameni-fara nici o cultura, fara nici o valoare intelectuala.-Ce voluptate, sa asculti, sa dispari n fata superiorului, sa te pie rzi ntr-un grup... Din nefericire, n-a cunoscut aproape nimic din toate acestea. n afara de exercitiile de la cazarma, a trebuit sa suporte aceeasi viata civila si mediocra de provincie. Aceeasi bine cunos-. c uta gazda, aceeasi odaie cu vaze de flori la fereastra, si, n cele din urma; inevitabila iubire cu o domnisoara de 60 familie buna... Dar astazi, Petru parea preocupat, distrat, putin batjocoritor ; ca n cele mai nerelevante ceasuri ale sale. Urmarea parca un gnd, pe care nu izbutea sa-l limpezeasca sau s a-l accepte. Asculta neatent ; apoi, l ntrerupse deodata. Vrei sa vii cu mine ? Unde ? La Nora. E acasa la ora asta. N-am vazut-o nici eu de doua zile. O sa-i faca pla cere sa te cunoasca, snt sigur...

Dar d-na Anicet ? l ntrerupse Alexandru. Iar o faci sa te astepte... Nu e deloc fr umos din partea ta... N-are nici o importanta. Stam putin ; de altfel, nu e nici sapte. Noi mncam de-ab ia la noua... Hotarrea l facuse dintr-odata extrem de volubil. Se ntoarsera din drum si grabira p asul. Ajungnd n bulevard, Petru facu semn unui sofer. Nora mi plateste masinile, spuse el ndemnndu-si prietenul sa se urce. Daca nu te-as fi ntlnit pe tine, nu m-as fi dus nici astazi s-o vad. Nu pot s-o sufar de ctava vreme... Fara sa se stnjeneasca de sofer, marturisi lui Alexandru ca e dezgustat de orice femeie. De orice feminitate, preciza el. O cunosc destul de bine pe Nora, acum. Nu e mai vulgara, mai egoista sau mai stupida dect oricare alta femeie. Si cu toate acestea, nu ma pot desparti de ea. M-am obisnuit cu ea, asta m-a dezgustat de toate femeile. Dar o pastrez, pna m-o goni ea pe mine. Am o anumita datorie morala fata de ea. Zau, nu rde... Alexandru nu era deloc ispitit sa rda. ntmplarea nu-i facea nici o placere. Cu rari i lui prieteni nu vorbea aproape niciodata despre femei, despre amor, despre sexualitate. I se par eau lucruri fara mare importanta, lucruri care merita sa fie discutate numai cu tinerii cunoscuti n tre n, sau n vilegiatura. Acum era cu att mai stnjenit cu ct de-abia trecusera doua ceasuri de cnd vorbise cu d-na Anicet. Dar mai e ceva, adauga Petru, devenit deodata serios. Snt foarte liber fata de ea . Nu stiu cum sa-ti explic asta. Ma simt att de liber dupa ct am ndurat pentru 61 ea, incit as putea face orice. Nu m-ar putea nvinui nimeni de ticalosenie sau las itate. Am cucerit sentimentu acesta absolut... ntoarse fata catre Alexandru, si aproape i urla. Absolut !... Sa stii, sa simti ca poti face orice, pentru ca ai rabdat totul, pentru ca te-ai umilit, ai provoca? suferinta n jurul tau. Du pa toate cte am suferit eu s: mama din cauza Norei, cine m-ar putea opri sa ma razbun, s-o" para sesc, s-o ucid chiar?... Mi-este ngaduit; orice... Ce extraordinara libertate !... Tu ai simtit vreodata a sa ceva ?... Alexandru era putin mohort. Vizita la Nora l indispuse. Ar fi vrut sa-si petreaca altfel aceasta seara, dupa toate plictiselile din casa unchiului Dem. Raspunse deci fara interes. Vom mai sta noi de vorba asupra libertatii. Deocamdata, nu prea te nteleg bine. S a poti face totul pentru ca n-ai facut nimic pna acum, pentru ca n-ai existat ca personalitate, ca vointa... Mi se pare cam confuz... N-are nici o importanta, l ntrerupse Petru. Tot ce gndesc eu pare confuz. De aceea mi-am propus sa nu mai gndesc. Ma voi multumi sa creez, att. Si sa fiu ,* sa fiu pe depl in eu nsumi n toate mprejurarile, cu tine, cu Nora, cu lumea cealalta. Prefer sa ma analizez simplu n jurnalul meu, sa povestesc anumite fapte, sa-mi aduc aminte starile sufletesti prin care am trecu t. De ce sa fac teorii, sa

gndesc serios asupra lor ?... Opreste la numarul 18, mai sus, pe 'stinga... Masina se opri n fata unei case zugravite n galben deschis, de pe strada Aurelian. Alexandru o privi cu oarecare uimire. S-ar fi asteptat Sa vada o locuinta tot att de umila ca si ca sa din fundatura Matasari. Nora are doua camere si pensiune aici, l lamuri Petru. Sta de-abia de un an. naint e, ce plictiseli a avut cu proprietarii pe unde a fost... Era o casa mediocra, fara stil nici vrsta, asa curo erau pna la razboi majoritatea caselor din Bucuresti. Destul de bine ngrijita, cu gardul vopsit proaspat, cu brazde de flori. Un mic tr otuar, stropit din belsug cu apa, traversa curtea ntreaga, pna la fund, la bucatarie. 62 Petru intra n curte si batu la geamul primei odai. Se ntoarse apoi repede n strada, unde ramasese Alexandru, si-i sopti : Nora are o idee stupida, cu care ma piseaza mereu ; s-o trimit pe mama la azil. Ai sa vezi... Ti-am spus ca sa stii, sa nu ti se para prea din cale afara... O usa se deschise, si aparu o femeie tnara, izbitor de frumoasa, mbracata ntr-o roc hie alba, nchisa la gt, parca ar fi fost o uniforma. Se repezi flamnda la Petru, l prinse n brate si 1 sar uta pe gura, apoi pe amndoi obrajii. Da-tni patruzeci si sase de lei, pentru masina, i spuse Petru, desprinzndu-se din bratele ei fara jena, dar si fara parere de rau. Alexandru ramase n strada, pe trotuar, privind. Era putin enervat ca soferul treb uia sa astepte, si sa asiste la toata aceasta scena de dragoste. Dar Petru i interzisese, cu o stupida exaltare, sa plateasca el

masina. Asta e datoria si bucuria Norei", spusese el mai nainte. Si repeta acelasi lucru n timp ce Nora intrase n camera sa caute bani. Se ntoarse repede cu o moneda de-o suta. Petr u plati, apoi lua pe Alexandru de brat si 1 aduse n fata Norei. Asta e Alexandru Plesa, prietenul de care ti-am vorbit... mi pare bine, raspunse Nora, putin stingherita. Haidem n casa... Petruta, pastreaz a tu banii. Petru scoase punga si dadu drumul monedelor. Nora mi da ntotdeauna bani pentru tigari, spuse el rznd, desi nu fumez. E foarte disc reta, dupa cum observi... Intrara ntr-o odaie cu o masa mare la mijloc, si c-teva fotolii noi n colturi. Alex andru se mira ca nu ntlneste inevitabila mobila degradata de mahala. Nu erau dect doua tablouri mici, d e inegala valoare, dar n nici un caz execrabile. Covorul din. perete era scump si cu gust l ucrat. Camera de consiliu, explica Petru, asezndu-se pe fotoliul apropiat mesei. Ai sa nt elegi mai trziu ce nseamna asta... 63 Nora rse. Apoi invita nspaimintata pe Alexandru sa se aseze. Era ntia oara cnd Petru venea nsotit de cineva. Si asta dupa attea zile de absenta. De ce n-ai venit ieri ? l ntreba, sarutndu-l din nou pe obraji si mngindu-i parul. Am stat cu Alexandru toata ziua, minti linistit Petru. Alexandru pleca ochii n jos ncurcat. Fata l privi zmbind, dar cu o usoara mustrare. Am stat si am vorbit despre tine, continua Petru tot att de linistit. El ti lua ap ararea ; ntotdeauna face asa fata de absenti ; e cavaler... Nora ncepu sa rda. Alexandru parea tot plictisit. Tu m-ai vorbit de rau, Petruta ? Petru nu-i raspunse. Se ridica din fotoliu si se apropie de Alexandru. Nu m-am exprimat bine n masina, ncepu el. Este vorba de cu totul altceva. Nu numai de a fi liber, liber cum nu a fost niciodata un om din timpurile noastre. Ci mai ales de a fi d emn, de a restaura demnitatea umana. Asta am ncercat eu sa restaurez n Nora, facu aratnd-o cu mna. S-o fac att de demna, nct nici unul din defectele ei actuale sa n-o umileasca, sa n-o poata deval oriza n proprii sai ochi... Dupa cum vezi, Nora e vulgara, inculta, prost crescuta si celelalte, con tinua Petru cu un semn de dragoste facut spontan femeii. Dar ce-are a face. daca ea are deplina constii nta a plinatatii ei, a demnitatii ei umane ? n fond, noi sntem de vina fata de ea cum sntem fata de toate fiintele care au ramas inferioare, nedemne, larvare. Noi, adica societatea noastra, profund antiumana, societate crescuta pe superstitii... Ca toate societatile, dragul meu Petru, l ntrerupse putin plictisit Alexandru. Vad ca faci teorii, si asta nsemneaza ca te contrazici. N-a trecut nici jumatate de ceas de cnd... *

 Stiu, stiu ce vrei sa spui, se apara Petru. Dar n-ai dreptate. Astea nu snt teorii . Vezi si tu ca Nora nu este o conceptie de viata, ci o experienta. O experienta din cauza careia era sa ma elimine din liceu acum trei ani, era sa fug de-acasa, si pentru care m-am certat cu bietul Pavel.. . Nu-ti mai spun de mama... 64 Alexandru privi pe Nora. Observa ca era foarte stn-jenita ; ar fi facut orice sa schimbe vorba. Sa lasam deoparte pe d-na Anicet, vorbi atunci Alexandru, aspru. N-are ce cauta n tr-o asemenea discutie... ' Snt cu totul de parerea ta, l ntari Petru. Regret ca Nora se ncapatneaza sa sustina contrariu... Spunnd asta, se apropie de fata si i trecu bratul peste talie. Era un gest aproape conjugal, care mira ncaoda-ta pe Alexandru. Privi cu mai multa atentie pe Nora. Nu-si putea da seama de unde i vine frumusetea aceea izbitoare, uneori fascinanta. Avea o figura aproape vulgara, cu barbia groasa, buzele prea carnoase, fruntea ngusta. Ceea ce era ntr-adevar neasteptat de fin, conturul figurii, umerii obrajilor pareau att de dulce desenati nct oricine era ispitit sa-i mngie fata. Ochii , de asemenea, fara sa fie prea mari sau prea luminosi, purtau cu ei un foc launtric, amenintator ch iar cnd era coplesit de zmbetul ntregei fete. Vocea era singurul lucru strident n faptura remarcabila a Nor ei, constata Alexandru. Vocea pe care cuvintele scurte o mai puteau masca, dar pe care rsul sa u o fraza spusa repede o dezvaluiau n toata oribila stridenta. Nora are idei cu desavrsire absurde, continua Petru, pastrnd bratul drept bine strn s pe talia fetei.

Dupa cum am avut prudenta sa te anunt, Nora mi da mereu a ntelege ca ar trebui sa internez pe mama la un azil de batrne, ca sa putem noi... Nu e adevarat! Nu e adevarat ! striga fata zmu-cindu-se din strnsoare. Esti un mi ncinos !... Ionescu Lenuta ! se rasti Petru, cu gravitate, Io-nescu Lenuta zisa Nora si zisa n alte multe feluri, te invit sa nu ma faci mincinos... Nu ma jenez deloc fata de bunul meu prieten A lexandru. ti voi repeta cuvnt cu cuvnt tot ce... Petruta, stii ca nu e adevarat... Fata aproape scncea. Nici nu cuteza sa-l priveasca pe Alexandru. Ramasese cu amndo ua minile pe masa, cu barbia n piept. Ce discutie idioata, interveni brusc si aspru Alexandru, ridicndu-se din fotoliu. Daca avea de gnd sa 65 te certi, nu nteleg de ce m-ai luat si pe mine. D-ra Io-nescu s-ar fi simtit mai bine fara martori... Nici eu nii-l nteleg asta-seara, spuse Nora, timida. De obicei, Petruta e cel... Da, aveti dreptate, spuse Petru cu un ton sincer. Sa vorbim despre altceva... No ra, sa-ti aduc vesti de la patronii mei, familia Lecca... Dar da-ne nti ceva de mn-care... Nu ai nimic p e aici ? Pui fript rece, salam, ceva... Intra direct n odaia vecina ca sa caute n dulapul cu srma eventuale resturi de la m asa de prnz. De cele mai multe ori, Nora i pastra friptura rece, mezeluri, o sticla de vin la ghe ata ; stia ca mai ntotdeauna vine pe nserate. Cnd l vazu intrnd, Nora tresari si pleca din nou capul n j os. Alexandru crezu ca e intimidata pentru ca a ramas singura cu el, dupa o scena att de penibi la, si ca sa curme atmosfera de stinghereala ncepu sa-i vorbeasca, familiar : Petru asta e un mare zapacit. Asa se poarta cu toti, brutal si violent. Dar ncolo , cine l cunoaste... Se auzi o usa de dulap trntita n odaia cealalta. Petru aparu n prag si privi lung l a Nora. Fata nu spuse nimic. Nu e nimic de mncare, spuse Petru. Sa trimitem sa ne ia ceva... A propos, facu ap ropiindu-se de Nora, spune aluia sa plece... Ce dracu, nu mai e chip sa te gasesc singura... Apoi, adresndu-se lui Alexandru, care l privea uluit, n timp ce Nora plecase aproap e fugind din odaie. nchipuieste-ti, moncher, ca Nora are un admirator extraordinar. Vine n fiecare zi, la orice ora, si sta ct poate. Si daca ai sti cum sta ; prin dulap, pitit dupa usa, ascuns sub pat ... Vino aici, facu el lundu-l pe Alexandru de brat si aducndu-l n colt sa ne facem ca nu-l vedem cnd va ie si... Din nefericire, odaile astea n-au dect o singura iesire... Nora baga capul pe usa, apoi facu un semn. Necunoscutul pasi repede, nfricosat, d e-a lungul odaii,

spu-nnd soptit : Buna seara !" * I-as fi raspuns, dar trebuia sa ma prefac ca n-am auzit nimic, facu Petru dupa c e omul iesise din camera si traversa grabit curtea. Altminteri l-am fi jignit, nu e asa, Nora ? % Fata era tot att de ncurcata si de timida ca si necunoscutul care trecuse cu ctev se cunde mai nainte prin odaie. ; Cum spuneai ca-l cheama? ntreba din nou Petru; Iorgu, raspunse Nora cuminte si supus, Itirgu Zam-firescu. -Tu ai o suta de lei ? ntreba Petru adresndu-se lui Alexandru. Am impresia ca suta pe care rrii-a dat-o adineauri Nora o primise de la acest Iorgu Zamfirescu. Trebuie sa i-o dau n apoi. Ea e libera sa primeasca omagiile ntregii mahalale, caci nu Snt gelos nici monogam, dar nu e mai putin adevarat cu nu pot accepta sa fiu peste..; Foarte linistit, lua moneda pe care i-o ntinse Alexandru si i-o dadu Norei. Fata s i freca minile, rasufla greu, aproape sa plnga. Nu primesc dect bani din leafa ta de model,, o consola Petru mngindu-i parul. Tu po ti primi de la; cine-ti place ; stii ca esti cea mai libera iubita din Romnia... Ceea ce e mai grav, e ca nu avem nimic de mncare. Trimite pe Guta sa ne cumpere ceva... Ar fi mai bine sa plecam, facu Alexandru, e si trziu... Ce sa mai deranjam... i face placere, te asigur eu, vorbi Petru. Acum e nca putin intimidata de tine ; d ar ai sa vezi mai trziu... Mai da-mi nca o suta de lei, sa ne ia ceva... Fata ncepu sa plnga, cu palma usor proptita deasupra ochilor. Alexandru ramase ulu it n mijlocul camerei.

Haide, fii fata cuminte, interveni Petru. Ti-am spus de attea ori ca mi face mare placere sa mannc cu tine, dar nu din banii lui Iorgu Zamfirescu. De ce te superi atunci ?... Nu snt banii lui, facu Nora. Am si eu bani, stii... Am luat si eu leafa... Petru ezita o clipa. Cauta ochii lui Alexandru. I se parea ca e un lucru prea im portant, ca sa nu-i ceara si lui parerea. De ce esti att de rau asta-seara ? izbucni Nora aco-perindu-si fata cu amndoua mini le. Elle est ajfrey.se, la petite l, facu Petru catre Alexandru. 67 r Nora se trnti pe unul din fotolii, si continua sa pln-ga. Se simtea dupa cutremura rea trupului ca luptase multa vreme mpotriva plnsului, ca acum cazuse coplesita. Bine, daca spui tu asa, mncam din banii tai. Sa-l chem pe Guta... Iesi n curte si se ndrepta spre bucatarie. Alexandru ncerca din nou sa rupa tacerea . Nu va pierdeti firea, domnisoara... M-am simtit insultata, explica Nora printre lacrimi. Alexandru aproape ca era sa zmbeasca, ascultnd dintro data izbucnirea asta de vulgaritate. Glasul Norei si recapatase registrul sau f iresc initial. Emotia, plnsul, care Izbutisera sa faca din ea aproape o fiinta gingasa, nu mai a jutau cu nimic acum. Nora redevenise fata de mahala pe care o banuise Alexandru, prin simpla ma rturisire ca sa simtit insultata." Iata-l si pe Guta, spuse Petre din prag, cu mna pe umerii unui baietas n picioarel e goale. Nora, da-i banii... Fata si aranja repede parul, si sterse ochii si cauta ntr-o geanta pe care o aduse din odaia vecina. Petre, crezi ca mai putem ramne ? E aproape opt gumatate, facu Alexandru. Trebuie, stiu eu ce spun. i facem mare placere... Nu e asa, Nora ? Fata femeii, ndata ce dadu bani baiatului descult, se lumina deodata. Acum-rdea cu urme de lacrimi n ochii stralucitori, incendiati parca de o flacara launtrica. l saruta zg omotos pe Petru si ncepu sa aseze masa. Lucra cu zor, cu o extraordinara bucurie. Acum mi pare bine ca nu v-am dat dulceata, spuse ea. Mi-e mai drag la masa... Petre, dar te asteapta d-na Anicet cu masa, i aminti Alexandru. Nora se prefacu ca -nu aude. O foarte usosra umbra i ntuneca fata cteva clipe. Mannc de doua ori, raspunse Petru, asa snt eu. Acasa nu ma satur niciodata. Daca a i stii tu ce sntem noi nevoiti sa mncam... Alexandru se resemna. Nora se apropie de el si-i spu-spuse tnguitoare : . 68 Nu ne iubesti deloc, d-le Plesa... l privi n ochi. Alexandru descoperi deodata n privirile ei o tarie neobisnuita, o l umina sticloasa, mndra, stranie. Fata asta poate porunci la o suta de barbati, se gndi A

lexandru. ntelese de ce se poarta Petru att de brutal cu ea, att de neomeneste. Ia spune mai bine ce-ai nvatat la armata, vorbi Petru. Apoi, aratndu-l Norei cu un gest fals, teatral : Priveste-l, asta iese sublocotenent !... Nora se mbujora. Din fericire, sosise baiatul cu pachetele de la pravalie, si tre bui sa le desfaca. Daca as fi avut si un pian aici, vorbi Petru, et as fi fost de fericit !... ti adu ci aminte, Nora, cnd am vrut sa fug de acasa si sa ma mut la tine, aducnd pianul ?...

Nora clatina din cap, fara sa-l asculte. Se simtea nca intimidata de Plesa. Baiat ul i sustinuse privirea cu o cautatura dispretuitoare, severa.

...Ct de mult am suferit eu ntre acesti patru pereti, si altii, pretutindeni unde era fata asta si nu era pianul... Nora i anunta ca masa e gata. Un chef cu dame, si spuse Mitica Gheorghiu, un cheU cu prieteni si dame, ar face a cum minuni..." Pornise sa caute vreun prieten n vreun restaurant de vara. S-ar putea aranja ceva . O masa buna, cu vin mult, cu femei, cu baieti care stiu sa trancaneasca. Toate acestea l-ar fi facut sa uite ce s-a ntmplat : caci ncn-tarea care l stapnise ctva timp dupa furioasa lui izbuc ire contra Marcellei, se risipise de mult. Intrase n cteva gradini si nu ntlni pe nimeni. Se facuse aproape zece ; se simtea ma hmur, enervat. Nimic de facut. O lua atunci la ntmplare pe strazi, cu mi-nile n buzunarele pantalonilor, cu tigara aprinsa ntre 69 buze. Nu mai avea chibrituri, si se hotar deodata sa umble asa n nestire, fara sasi aprinda tigara ; sa vada ct de mult se poate chinui. Era ntr-adevar o enervare surda, amenintatoare, c are, cu timpul, l facu sa-si strnga pumnii, sa calce apasat, sa respire zgomotos pe nari. S-ar fi s imtit mult mai usurat, fireste, daca ar fi putut suferi o durere fizica acuta ; daca s-ar fi lovit pna l a snge, sau si-ar fi strivit pumnul de ziduri, si-ar fi sfsiat carnea... Neavnd nici o asemenea violenta durere la ndemna, Mitica se multumi sa umble aproap e un ceas cu tigara neaprinsa. Asta, cel putin, l mpiedica sa-si dea seama de profunzimea si nti nderea disperarii de un luc care l stapnea. Faptul ca mai putea, nca, suferi de un lucru att de marunt ru la care nu participa Marcella era o alinare ; bara astfel sentimentul apasator si nendupleca t al ireparabilului... Dupa un ceas se trezi cu tigara muscata si framn-tata jumatate ntre dinti. O scuip a cu dezgust ; gura i era amara, otravita. Si-o limpezi cum putu, scuipnd copios, apoi si sterse buzele cu batista, aproape frecndu-le. Batista pastra nca parfumul Marcellei, nu-si amintea cum ; probabil io mprumutase o clipa. Mitica revazu din nou ultima scena, simti nca odata otrava ultimului cuvnt pe care i-l spusese iubitei (caci suferea mai ales de ceea ce facuse el iremediabil, de prapastia pe care chiar cuvntul lui o sapase ntre ei) si ezita o clipa, daca trebuie sa-si ascunda batista n buzunar, sa u e mai bine s-o arunce. O arunca totusi mnios, ca si cum nu aceasta noua despartire ar fi ntarit mai solid stratul izolator dintre ei. (Mitica suferea simultan de ruptura iremediabila de Marcella si de constiint a ca totusi mai exista legaturi ntre ei ; mai exista memorie, mai exista prezenta lor n acelasi oras, n ac elasi timp". Ar fi

fost cu totul altceva daca Marcella, dupa despartire, s-ar fi aflat ntr-o tara de partata sau, si mai bine, cu zece ani nainte sau n urma lui.) Arunca batista ntr-o curte cu grilaj, si grabi pasul ; sa se departeze ct mai repede si mai mult de acest ultim martor al pasiunii sale. Furia lasa locul disperarii lucide. Mitica ntelese deodata ca s-ar fi putut ntmpla altfel, ca ar fi putut fi iubit el n locul lui Jean Ciutariu. La nceput, numele priete70 nului nu-i trezea nici o gelozie. De multe ori s-a gndit foarte serios ca Marcell a ar putea sa-si ia un amant, dupa ce i va deveni sotie. Era timpul fervoarei duioase, cnd Marcella i se parea accesibila, si credea ca i poate scuza orice, numai sa se hotarasca odata sa fie a lui. Cnd Marce lla i-a vorbit de Jean n masina, a fost numai abatut; el sau altul, i era indiferent, odata ce iubeste pe altcineva. Furia care la cuprins cteva minute n urma, n timp ce Marcella ncerca sa-i explice si sa-si scuze d ragostea ei pentru Jean, n-a fost o izbucnire de gelozie. Simtise atunci ca totul e pierdut, iremediabil pierdut, si asta l facuse sa-si iasa din fire. Nu si-a mai dat seama ce spune ; nu si-a dat s eama ct de definitiv l despart de Marcella acele cuvinte cumplite... De mai multe ori de-atunci, Mitica si aminti ca Jean e iubit de Marcella ; gndul nu i se opri, totusi, niciodata prea ascutit asupra ace stui amanunt. si nchipui, nsa ca, probabil, Marcella l-a cunoscut pe Jean dupa ce el i-a telefonat din garsoniera prietenului. n orice caz, ntlnirea lor a fost recenta, caci Marcella nu-i vorbise n iciodata de el, nu-i spusese macar ca-l cunoaste. Probabil ca s-au amuzat chiar de telefonul acela st upid pe care i-l daduse din garsoniera lui Ciutariu. Imagirin-du-si scena Jean povestindu-i n gluma cum ia cerut garsoniera pentru o vizita de afaceri", ea, rznd cu hohote, imitndu-i glasul : Marcel la, Marcella, de ce ma chinuiesti ?..." imaginndu-si prezenta lor mpreuna, calda, erotica, plina de certitudini,

Mitica simti brusc o fierbinte ura mpotriva prietenului. Fu ispitit, cteva clipe, sa-l caute ca sa-l palmuiasca, sa-l bata crncen, frngndu-i oasele. Furia mpotriva lui nsusi si gasise o n oua abatere de siguranta n ura mpotriva lui Ciutariu. Dar mai puternica dect ura, era imaginatia, era gelozia. Ori si ct de amanuntit vedea el pe Jean calcat n picioare si primind palme, tot mai amanu ntita, mai precisa i se mplnta prezenta lui Jean alaturi de Marcella. n aceeasi garsoniera din care i tel efonase el, desigur. si reaminti subit culoarea cafenie a tapetului, mobila lui aproape noua ; impresia globala a garsonierei, amestec de lumina si mirosuri obscure (mirosea mai ales a ceara ros ie si a coji de lamie) ; si aminti divanul scund ; cu lenjeria neschimbata", cum l informase 71 Bean, atunci. Probabil ca pe acelasi divan a trntit-o si pe Marcella, ca pe toate celelalte vizitatoare, actrite debutante si coriste de la Opera. Mitica si nchipui scena cu exasperante a manunte. Marcella singura a matru-risit ca-l iubeste ; ea nu stie, proasta, cine e Ciutariu, ct de muieratee este. A venit desigur n garsoniera lui. Mitica se simti ispitit, cteva clipe, sa-si explice acea sta vizita prin inocenta Marcellei ; o fata simpla si curata, care nu banuieste ce lichea este Jean. Dar renunta repede la aceasta ipoteza ; ar fi fost un compromis fata de furia lui, de gelozia lui, care se cer ea dezlantuita total, compact, fara nici o rezerva. Conveni, deci, ca Marcella nu venise la Jean din inocenta. Venise pur si simplu pentru ca voia sa i se dea. Regreta, atunci, ca fusese att de prost, att de timid, fata de ea. I-ar fi fost att de simplu, si lui, pe vremea cnd Marcella avea o ncredere oarba n el, sa o aduca n apartamentul lui si s-o violeze. Probabil ca asa i place. Probabil ca nici nu e f ata, nu fusese niciodata fata. Imaginatia i oferi prompt fel de fel de certitudini ; desigur ca Marcella s e culcase cu varul ei nca de la 14 ani, se culcase apoi cu toti colegii de Conservator, se culcase si pe b ani, pe 200 de lei, de pilda. Snt attea fete n Bucuresti care par cinstite si inocente, si se culca totusi pe 200 de lei. si aminti deodata, cu placere, ca un coleg de Facultate avusese o aventura similara . Se ndragostise de o studenta, pe care o credea att de inocenta nct nu ndraznea nici s-o sarute la despar tire, si afla, totusi, la cteva luni, ca fata aceea se culca pentru 200 lei cu oricine, bine-nteles disc ret si numai n cazuri exceptionale, la hotel. Un coleg de la Medicina i deschisese ochii. Ii spusese at unci lucruri ngrozitoare : Caminuri de studente cu tarif special, fete care se duc de la cursu ri la ntlniri. Toate aceste amanunte i se mprospatara acum n memorie, si le reconsti-tuia cu savoare. N u mai avea nici o ndoiala ca.Marcella fusese la fel ca toate celelalte. Numai un dobitoc ca el ar p utea crede tot ce-i daduse a ntelege Marcella ; ca n-a sarutat-o nimeni pe gura, si celelalte. Desigu

r ca si ea a nceput din liceu, cu verii, cu fratii prietenelor ei, cu elevii din Scoala Militara. Fara nd oiala ca Brladul are un parc, si n fiecare seara Marcella se izola ntr-un 72 boschet cu una din acele lichele curajoase. Mitica si aminti nenumarate ntmplari pe rsonale ; tot ceea ce facuse si el n scoala, la Facultate. Ce simplu se putea culca cu fetele, ce ra re erau fecioarele prin acele parti ale orasului... Ii trecura prin fata ochilor scene de mult uitate, frn-turi din bagajul frivol si tragic al oricarui tnar. Revazu ntmplarea din clasa a V-a de liceu, cnd nu avea dect 15 ani, si cnd fata cu ca re jucase carti nu avea nici att. Cine cstiga are dreptul sa sarute unde vrea !", asa i spusese fata . Cum Dumnezeu o cheama ? Roza, Anetta ? Era din vecini, si aducea foarte bine aminte chipul ei ro tund, cu parul taiat scurt, cu uniforma cenusie. A cstigat el, si i-a fost asa de usor s-o trnteasca n p at. N-avea nici o grija, i-a soptit ea, vazndu-l ca ezita dupa ce o dezvelise, nu e ntia data !" O re vede, n patul strimt din camera lui de licean, foarte mbujorata, cu carnea foarte alba. Si nici nu o s arutase pna atunci. Att era de usor... Mai facem si altadata", i-a fagaduit ea. Si tot ce s-a ntmplat n urma , n cariera lui de licean, siguranta cu care apuca snii fetelor si le ridica rochiile toate aceste v iziuni uitate l invadau otravitor. Marcella, n uniforma de scoala, lua de mna elevi de vrsta ei si se ascun deau n pivnita, n parc, n odaia servitorilor. Haide sa-ti arat ceva !, probabil ca asa le spunea. Nu probabil, ci sigur. Si nu numai att; cunostea fel de fel de cuvinte porcoase, nvatate de la elevii de Sco ala Militara, si le spunea la ureche. Vai, ce bine !, exclama ea, desigur ca asa exclama la Brlad. Iar cnd a ajuns la Conservator, facea ca si celelalte, nu se mai jena sa se dezbrace n fata tinerilo r carora li se da. (Mitica hotarse ca, niciodata pna la Bucuresti, Marcella nu se dezbracase n fata tineiilor. si pierduse virginitatea ntr-un boschet, n graba, asa cum stia si el din spusele amicilor din provincie, di n romane.) La Conservator, se facuse mai priceputa. Acum era cocota. Nu numai baieti frumos i si ndrazneti, dar si cu franci. Probabil ca se culca mai ales cu negustori bogati, cu colegii lui de la Banca. (Acum, deabia acum, ntelegea attea din privirile lor ironice : Cum, asta iubeste pe Marcella ? Da r e un

imbecil. Pe asta o avem noi pentru 73 200 de lei !" Nu pentru 200, e prea putin, pentru 500. Pe asta o avem noi pentru 500 de lei !", asa spuneau exact privirile colegilor, asta vorbeau ntre ei, n lipsa lui). Fara ndo iala ca avea si amanti de inima, un Ciu-tariu, de pilda ; dar grosul amantilor erau colegi di n institutii bogate, Banci, Ministere, etc. Cincizeci, o suta t Mai mult, infinit mai mult. Ct eva sute de amanti, poate cinci sute. Marcella nu-i pastra, nu-i cultiva. Aduna de la fiecar e ct putea, pentru fiecare ceas de dragoste ; de la 200 de lei n sus. Si repede, moncher, ca am treaba ; am. ,un iubit care ma asteapta afara ! ntocmai asa, el o astepta n fata coaforului , convins ca se coafeaza ; iar sus, la etaj, sau poate dincolo, n gang, era casa de ren-dez'-v ous clandestina, unde Marcella si avea orele ei de servici, tariful ei, fotografiile ei goala, n po sturi erotice, ca sa excite pe domnii' senili... Nu, simtea ca-si nchipuie prea mult si gelozia nu-i mai ngadui sa creasca vertigin os numarul amantilor Marcellei. Era mult mai dureros sa stie ca a avut-o numai Ciut ariu, ca fusese chiar fecioara pna la el, dect sa-si nchipuie ca a fost pacalit de o cocota, ca a fost nselat pentru a suta oara. Se rentoarse, deci, cu gndul, la garsoniera. Se rentoarse lent, imaginndu-si fiecare amanunt, ghicind fiecare mbratisare. Acum, Marcelia des i nu era chiar o inocenta care cazuse victima unei lichele era totusi destul de pudic a ; se apara destul de decent, caci l iubea pe Ciutariu, dar l iubea sentimental, suflete ste (nuanta aceasta l facea sa sufere crncen, si de aceea o aducea mereu la lumina). De pilda, cnd,. ndata ce a nchis usa napoia lor, si Ciutariu a voit s-o sarute pe gura ea l-a respi ns, blnd desigur, aproape zmbind, dar destul de ferm. (Gheorghiu ar fi preferat sa se lase mbratisata de la usa, sa se termine repede cu nevinovatia ei dar simtea o stranie

placere* sa sufere mai viu, nchipuindu-si reticentele ei, rezistentele ei nfrnte vi ctorios de Ciutariu.) Totusi, stia de ce a venit n garsoniera, stia ce o astepta, si daca ntrzia dezno-damntul, o facea numai pentru a exalta decorul primei mbratisari, pentru a d a o mai neuitata savoare abandonarii, ncet, ncet, Ciutariu a luat-o n brate, Aici, nchipuire a lui Gheorghiu ezita. Nu cunostea nimic din 74 i tainile trupului ei. Si daca ar fi purces sa le descopere cu imaginatia, ar fi s

uferit mai putin ; curiozitatea erotica ar fi biruit. De asemenea, era greu sa-si nchipuie trupul Ma rcellei la fel cu al oricarei alte femei. Fara ndoiala ca erau umbre si ascunzisuri inedite ; si ap oi, farmecul ntreg l dadea totalitatea corpului ei, magia care se lega de prezenta calda a Marc ellei. Voi sasi nchipuie un viol obisnuit dar nu izbuti. Se trezi deodata nefericit, bolnav, puti n nspaimntat. l cuprinse o furie oarba mpotriva lui nsusi : ar fi voit sa faca ceva gra v, ceva urgent, sa alerge pna la capatul parnntului, sa sara ntr-o apa adnca, sa se loveasca de ziduri. Simtea ca se sufoca. Grabi pasul, si merse astfel vreme ndelungata, strignd si des facnd pumnii, n nestire... Trziu dupa miezul noptii, i se facu dor de parfumul Marcellei, de obrazul ei, pe care ar fi voit sa-l vada cel putin cteva clipe. Nu-si mai dadea bine seama ce se ntmpla cu el. Sim tea o caldura placuta si tulbure n tot trupul, o oboseala care-i linistea nervii. Se tr ezise deodata cu o dorinta napraznica de a relua un contact concret cu orice fragment din prezenta carnala a Marcellei ; cu parfumul ei, cu umbra ei, cu glasul ei. Nu-si amintea prea bine c um se trezise. Caci, de mult, gndul i ratacise prin zone tulburi din trecutul sau. Refacuse o vac anta ntreaga, petrecuta ca cercetas ntr-o tabara la malul marii, si amintise o suma de secene fa ra sens si fara legatura (examene, o excursie n Italia, certurile familiale din anul I, prim a noapte la si apoi, br Paris, cnd i-a venit sa plnga pentru ca l durea stomacul si era singur) usc, ca printr-un iures, i reveni n minte figura Marcellei. I se paru acum cu totul alta. Disparuse orice furie, orice urma de gelozie. O dorea, o iubea ; att. Ar fi vrut ct de putin , s-ar fi multumit si cu o privire, orict, numai sa se mai afle odata alaturi de el. Ceasur ile petrecute

mpreuna i se pareau acum o fericire de care nu-si daduse seama. Relua mental fiec are ntlnire cu Marcella. Remprospata fiecare gest, gasea infinite beatitudini n orice fr agment de conversatie, pe care si-o amintea. (Si si amintea nenumarate asemenea fragmente. Cum de a putut trece pe lnga ele fara sa le soarba, fara sa nteleaga ca a fost fericit ? Ac ea dimineata cnd Mar .. 75 cella i-a luat bratul si i-a spus : Mitia, tie ti plac pasarelele ?" Lunga dupa-am iaza cnd ea i-a povestit drama unchiului Leu, care a avut un fiu erou de razboi, sinucis, totusi n preziua armistitiului pentru ca pieduse niste planuri si i fusese teama sa nu fie socotit tradator acea dupa amia za cnd Marcella era att de emotionata de povestire si ncntata de talentul ei de a o spune frumos nct i-a v orbit si l-a privit mult mai dulce ca de obicei gata sa creada si ea ca ncepe sa-l iubeasca... ) si aminti deodata ca avusese o batista mbibata CIB parfumul ei, batista pe care o aruncase stupid, iremediabil. Tot ce facuse astazi, era stupid si, mai ales, iremediabil. Posesiu nea unei asemenea batiste i se parea o extraordinara fericire. Trebuie numaidect s-o caute. Era acolo Marce lla, ar fi avut-o din nou aproape, sorbindu-i parfumul ei, amintindu-si caldura ei. (De altfel, amanun tele capatau acum cu totul alta valoare. Lucrurile fara nici o nsemnatate se pareau esentiale. Nu-i pa sa prea mult daca Marcella s-a culcat sau nu cu CiutariiV l interesa nsa grozav daca portarul de la locuinta ei avea camera la subsol, daca ar fi existat deci vreo posibilitate de a comunica cu el fara sa sune, fara sa".riste sa-l afle ceilalti.) Trebuia numaidecit sa gaseasca batista. Hotarrea aceasta i da du puteri noi. Stia destul de vag casa si strada unde o aruncase, dar pastrase limpede n memorie zidu rile casei, forma grilajului. Aproape alerga,, ca sa caute un taxi. Orice minut pierdut ar fi putu t nsemna o catastrofa. Orice ntrziere ar fi produs poate ireparabilul. Hotarrea i daduse o forta sigura, o anumita seriozitate. Trebuia ca macar acest lucru sa se ntmple altfel, mpotriva destinului, dupa vointa lui. n acele cteva ceasuri de umblet n nestire, ajunsese aproape de Atelierele C.F.R. Gr adina unde azvrlise batista se afla ntr-una din strazile dinapoia Facultatii de Medicina. Dis tanta nu era prea mare, pentru timpul care trecuse. Dar Gheorghiu batuse strazile la rnd,. lund-o spre dre apta sau spre stnga, dupa cum se nimerea, si refacuse de mai multe ori circuitul Cotrocenilor,. Se su i n masina si spuse soferului sa-l duca la podu Elefterie. De-acolo se va putea descurca singur. Desi trebuia sa fie cu mare bagare de seama, sa nu piarda ura

76

fcimp prea pretios si prea scurt. Aprinse n masina ultima tigara, cu o figura apr oape refacuta. Parca avea de ndeplinit un lucru foarte important, serios responsabil... Plati soferului si, dupa ce-l lasa sa porneasca nainte pe bulevard, ncepu sa alerg e. Recunostea strazile ; recunostea mai ales starile sufletesti pe care le abandonase pe aici cu cteva c easuri mai nainte, si care acum n-tmpinau cu fiecare imagine stiuta. ntlni umbra unui castan urias ; l stra atu din nou toate gndurile care i treceau prin cap atunci cnd o zarise ntia oara, la nceputul nopt ii. Recunoscu, lnga un colt, foisorul unei vile. Stia ca de-aici trebuie sa coteasca la stnga, ca sa ntl-neasca strada casei lui... Casa lui. Ar putea sa se mute aici, ar putea sa nchirieze"chiar acel e camere n fata carora... Dar nu era deloc timp de nchipuiri. Orice clipa ar putea schimba cu desavrsire tot ul. n orice clipa, cartierul acesta prieten, strada asta att de scumpa ar putea deveni tot att de neu tra ca si celelalte. Daca, din ntmplare, n-ar mai gasi batista... Nici o tigara. Si totusi, o tigara ar fi fost nepretuita, acum. L-ar fi ajutat s a suporte mai lesne exaltarea, sa-si controleze mai sigur febra. Trebuia sa fie atent, sa recunoasca fiecare ca sa, sa-si aminteasca orice amanunt. I se paru ca se afla drept n fata curtii cautate. Simti n tot trupul un v al cald, si obrajii i se mbujorara deodata. Dar dupa ce pipai grilajul, ntelesese ca se nselase. Porni mai d eparte, attat, nfierbntat, asteptnd ca la fiecare pas sa-i rasara casa lui n fata, si totusi temnduse sa nu creada prea repede, sa nu se amageasca. Ajunse la capatul strazii, si ncepu sa creada ca se r atacise. Avea n orice caz o speranta ; strada adevarata" nca n-o atinsese. Asta nsemna ca batista ar pute a fi la locul ei, ca are nca sanse sa o regaseasca... Ce tmpit am' fost, s-o zvrl ! se gndi Gheorghiu pornind pe o strada paralela. Insul ta i facu bine, si o repeta. Ajunse chiar sa si-o spuna cu g'as tare. Dar se opri "brusc, pentru ca z ari o pereche ntrziata, ndreptndu-se spre el. si ritma atunci pasul si-si lua o pozitie severa, ca un om gr abit si serios, care se ntoarce acasa dupa o discutie serioasa, ntr-o familie de seama. Se si nchipui ; 77 venea de la un magistrat superior, unde se discutase politica economica a tarii si legea somajului.

Cteva clipe,-dupa trecerea perechii, Gheorghiu continua sa se creada ntors de la: o asemenea petrecere serioasa, pastrndu-si acelasi pas sever. Dar si aminti deodata de ce se afla pe aici, si ncepu sa alerge. I se parea ca putinele minute pierdute fusesera decisive, ca n acest r astimp se hotarse soarta batistei. ' Alergnd, ntorcea repede capul, de pe un trotuar pe celalalt, ca sa nu-i scape nici o curte cu grilaj. Cum i se parea ca ntlneste vreuna, se oprea si o cerceta cu luare aminte.' Nu zare a nicaieri curtea a carei imagine perfecta o pastra nca pe retina. Nu zarea nicaieri fragmentul acela de ntuneric, nlauntrul caruia se nchipuia att de precis introducndu-se, si iesind apoi cu batista Marcellei. Dupa ce strabatu astfel trei strazi, ncepu sa despe-reze: Oboseala l lovi din nou, de astadata puternic, coplesitoare, n cteva clipe, trupul ntreg si pierdu prezenta obisnuita, si l simti stl cit, intoxicat, pe aldcuri absent. Mitica Gheorghiu se razima putin de un zid si-si freca fruntea s i ochii cu furie. Asta l mai nviora putin ; dar imediat si simti genunchii tremurnd. Roti privirile de jur mp rejur. Nicaieri nu era o banca, un loc de odihnit. Trebuia sa mearga nainte, pna va ntlni vreo masina. Porni foarte ncet, cu minile caznd inerte alaturi de trup, cu capul plecat. Descoperi deodata ca e mult mai comod sa mergi asa, cu capul plecat, cu barbia aproape lovindu-ti pieptul. Poti merge fara sa mai simti oboseala, poti merge asa la nesfrsit, fara sa mai gndesti, fara sa-ti mai amintest i ceva, aporape fara sa stii ca existi... VI Marcella se destepta deodata, cu sentimentul ca se petrece ceva dezagreabil alat uri de ea. Cteva secunde nu ntelese nimic, nu-si aminti nici macar unde se afla. 78 Auzea un huruit nfundat, cu ritm nesigur, ntrerupt la rastimpuri de sughituri brus te. Vru sa ntinda mna, sa aprinda lampa de la capatul patului, dar se lovi de perete, si dadu de-abi a atunci seama ca nu se afla n patul ei, ca e ntr-o odaie streina. n odaia lui Jean... l simti atunci lnga ea, sforaind, cu bratele rasucite, dormind adnc. l asculta, jena ta si uluita, fara sa ndrazneasca totusi sa se miste. L-ar fi putut destepta, si n-ar fi vrut. Astepta sa se destepte singur, prin simplul fapt ea s-a trezit ea. Prima noapte de dragoste ; ar fi fost inuman sa n u se simta, macar acum, instructiv unul pe altul, sa nu stie fiecare din miscarile celuilalt... Minutele treceau, lungi, monotone si Marcella asculta acelasi nentrerupt sforait al tnarului de lnga ea. Neastmparul i crestea. Ar fi vrut sa se ntmple ceva, un zgomot pe strada, un fulger din senin, ca sa se destepte Jean, s-o gaseasca treaza lnga el, gata sa plnga, s-o ia din nou n brate, s-o mngie... Nu si-ar i nchipuit niciodata ca va petrece prima ei noapte de dragoste lnga un iubit ntins

comod la marginea patului, dormind (fara s-o tina macar n brate), sforaind... Jea n se dovedise att de sensibil, att de artist, deosebit ntru totul de ceilalti tineri, vulgari si incult i... Tot ce s-a ntmplat, se datoreste mai ales ncrederii pe care a avut-o n sufletul nuantat si pur al lui Jea n Ciutariu. Un asemenea tnar, fin si artist, nu se gaseste dect exceptional de rar n aceasta Capit ala vulgara, gndise de nenumarate ori Marcella... l privea acum cu neliniste si dezamagire ; Jean dor mea cu capul rasturnat, cu gura deschisa, si parca sforaiturile cresteau cu ct se casca mai ne firesc gura... i zarea vag corpul si revazu mental, fara nici* o tresarire, nuditatea lui deplina si foarte usor obeza sub pijama. Ct de jenata a fost cnd, cu cteva ceasuri nainte, Jean se dezbracase de-a dreptul n fat a ei, fara sa stinga lumina... Si, dupa ce i s-a dat, gestul acela obscen, de a se rezema cu picioare le de perete si a-i pune capul pe pieptul lui, mngindu-i parul, spunndu-i : { Puico" !) Ct de schimbate i pareau acum toate formele acestea virile, ct de putin seducatoare prezenta amantului, calda, la un brat de ea... 79 r Toate trebuiau sa se ntmple astfel, dar Marcella n-ar fi crezut ca au sa se ntmple a tt de curnd ; n nici un caz n noaptea asta. Daca n-ar fi intervenit incidentul acela stupid cu Mi tia, daca n-ar fi auzit cuvntul acela, groaznic chiar din gura lui... Poate ca n-ar fi trebuit sa ntrzie ch iar att de mult ; de la trei si jumatate la cinci jumatate. Mitica Gheorghiu consumase nenumarate cafele si nghetate n aceste doua ceasuri de asteptare,, n care timp, dupa cum i marturisise trecea de la dispe rare la furie, de la o prefacuta indiferenta la cele mai corosive nchipuiri. Cnd a zarit-o, a ramas cteva clipe privind-o

uluit, buimac, o privire n care puteai ceti si furie si ncntare. I-a luat totusi br atul cu bucurie si au pornit spre Sosea. Pentru ca era foarte cald si voiau sa ajunga mai repede, Gheo rghiu a oprit .un taxi. si aducea bine aminte figura copios transpirata a soferului. n fata Arcului de Tri umf a ntrebat : Ocolim sau o luam nainte ? Ct de precis i-au ramas toate amanuntele acestea n minte ; glasul gros al soferului, doica n rochie cadrilata, traversnd n panica aleea pietonilor, un ncep ut de nor alburiu, crescut deodata n directia Otopenilor... Trebuie sa-mi raspunzi acum, chiar acum ! Adevarat, Mitia mi vorbeste de un sfert de ceas t trebuie, de data aceasta trebuie... Gndurile i erau ravasite. Se despartise de Jea n abia la ora cinci. l iubesc, snt sigura ca l iubesc si totusi Mitia, baiatul asta bun, care e nca n stare sa sufere... Sa ramnem prieteni, Mitia... Vesnica ei scapare ; sa evitam, sa nu ne certam, sa nu ne umilim... Iubesc pe altcineva, adaoga. Nu-l priveste ; ar vrea sa capete un glas mai cald mai prietenesc, sa-i ia de-abi a atunci mna si sa-i spuna : Iubesc un prieten de-al tau, pe Jean"... Gheorghiu tace. Nu te superi, nu e asa ? ntoarce fata spre el. * Tu nu ntelegi... Glasul e cald, poate sa-i apuce acum mna si sa-i spuna : ,,Stiam ca..." Ce lucrur i frumoase i-ar fi spus. Stiam ca sntem cu totii oameni fini, suflete mari, care ne ntelegem unii pe altii si cu totii ntelegem viata.._ I-ar fi spus toate acestea , si poate si altele caci o caldura nelamurita o strabatea, era aproape fericita, era emotionata si b una. Ar fi vrut ca toate sa se sfrseasca. frumos, elegant, prieteneste... Si deodata, glasul lui Mitia, de ne recunoscut : Trfa ! Asta esti tu, o trfa ! Aproape ca nu-i venea sa creada. Cuvnul acela hidos, ochii lui Mitia, holbati snge ros, salbatec. i luase-mna si i-o strngea. O durea, i venea sa plnga, sa tipe, Ar fi vrut sa opreasca masina, sa dispara undeva, sa nu-l mai auda. Si atunci Gheorghiu facu semn soferului, n- ghiontindu-l . Deschise usa si aproape, o mbrnci afara,. pe marginea soselei. Coborse fara sa-si dea seama, si si p use automat mna pe palarie ; i se parea ca bate vn tul. Cu capul scos pe geam, Mitia o mai njura odata,, mai brutal, apoi masina o porni mai departe, cu un zgomot care o umili mai mult, dect toate insultele. I se parea ca aiureaza, ca toate lucrurile acestea s-au ntm-plat ntr-un vis rau. Dar tre bui sa se traga ndarat, ca: sa n-o striveasca o masina care venea n urma. ncepu atunci sa plnga de f urie, de umilinta. Aproape alerga spre alee, sa dispara mai departe ntre pomi, sa n-o mai vada toata lumea insultata si umilita, acolo, la marginea soselei. i era sila de ea, se simtea bol nava, zdrobita. Nu stia ce sa faca mai nti ; daca ar fi alergat napoi,, pna la o masina, ar fi riscat sa se ntlne asca din nou cu

Gheorghiu. Traversa atunci mai multe alei si ajunse istovita n soseaua Jianu. Gas i un taxi si dete adresa lui Ciutariu. N-ar fi putut' ramne singura pentru nimic n lume. Si ce noroc ca l-a gasit acasa. Marcella facu o miscare brusca. Iubitule !", sopti ea,. iubitul meu !". Zgomotul n u destepta pe Jean. Continua sa sforaie, mai ragusit, dar tot att de ritmic. Marcella simti o apasare stupida n cosul pieptului ; abia putea sa respire. Jean" ; i sopti numele de mai multe ori... Iubirea e nainte de toate prezenta !" asa spusese Ciutariu n ziua cnd s-au cunoscut, cnd Marcella fusese fermecata de barbatia lui att de personala, de conversatia lui bogata, str anie,, paradoxala. Marcella cauta de mult un tnar superior, unul care sa apartina cercului ei de artisti si publici sti, dar sa se distinga si prin frumusete virila si prin spirit. Mai ales prin spirit'" ; adica sa fie intel igent, origina], nclinat chiar spre paradox (asta i placea ndeosebi, caci considera paradoxul treapta suprema a i nteligentii), si sa iubeasca ntr-un fel sau altul arta. Dupa ce se informase mai amanuntit si aflase ca Jean Ciutariu este autorul Predicilor Simtului Sebastian", care s-au cntat n primavara anului 1932, ia r acum are un post de viitor la Directia Operei admiratia i-a crescut brusc si sentimental. n primele ei reverii, Marcella si nchipuise un iubit de geniu, dar extrem de sarac si necunoscut. Un pic tor, un scriitor, im compozitor traind ntr-o mansarda, fara bani de chirie, un talent att de extraordin ar nct ntmpina pretutindeni rezistenta si dusmanie. Pe un asemenea geniu l-ar fi iubit M*arcell a, pentru izbnda operei lui ar fi luptat, ducndu-se n fiecare seara n mansarda lui friguroasa cu un pachete l de mezeluri si o lamie pentru ceai... Ar fi mncat amndoi, acolo, pe masa lui de lucru, si apoi ar fi privit pe fereastra, strnsi' bine unul lnga altul, luminile orasului pe care l va cuceri ntr-o zi... Cine stie, poate chiar iubitul ei va scrie o piesa de teatru, o piesa extraordinara, n care ea va avea r olul principal. Seara

premierei ; succes colosal ; autorul e chemat la rampa ; e mbracat n haine negre, e palid, cu fruntea mare descoperita. Apar mpreuna ; ea, interpreta principala, ntr-o rochie de matase alba, l trage de mna din culise, cu un zmbet fericit si complice adresat publicului. Aplauzele nu m ai contenesc, lumini orbitoare de rampa ; buchete de flori, cascada. El i saruta pasionat mna. E a rde ; nu si-o retrage. Publicul, n picioare, aplauda nebuneste : Bravo ! Bravo !... ntlnirea cu Jean Ciutariu aduse dupa sine modificarea acestui scenariu. Marcella s e convinse repede ca Jean ramne artist cu toate succesele , sale mondene si -financiare. Nu mai ave a de luptat ca sa fie recunoscut. Avusese noroc de la nceput ; nu era, de altfel, singurul debutant nor ocos. Si D'Annunzio avusese succes de la 20 de ani, si amintise Marcella. Jean putea fi iubit, cu toa ta lipsa lui de saracie, cu toate victoriile lui artistice. Marcella l-a iubit repede. Se ntlneau n fiecare searar la spectacole sau la Opera, unde Jean avea deseori acces n loja directoriala. Discutau cu patima, si comunicau unui altuia im presii si pareri artistice ; dar, mai ales, se analizau. Placerea pe care Jean Ciutariu o gasea , n tovarasia Marcelei era aplecarea asta catre analiza. Sa-ti spun eu cum esti d-ta"..., asa ncepeau n prima, luna, cele mai multe discutii dintre ei, Pe Jean. l fermecau analizele astea la care l supunea no ua sa prietena. Esti prea sensibil, John" (caci,. de comun acord, se nvosera sa nlocuiasca pe vulgarul J ean cu corespondentul lui englezesc. De altfel, erau amndoi. pasionati cititori ai romanelor englezesti contemporane pe care le cumparau n traducere franceza, si si le comunicau cu adno tari marginale. Exact", scria Marcela pe marginea anumitor pagini de analiza. N-ai simtit si tu ace lasi lucru, John ? !"). Maree]la nu i-a ascuns niciodata suparatoarea ncurcatura sentimentala a lui Gheor ghiu. Vreau sa fiu sincera cu tine, i-a spus privindu-l n ochi, prietenul tau Mitia ma iubeste !" Ci utariu n-a nteles de la nceput, caci toti i spuneau lui Gheorghiu pe adevaratul lui nume, Mitica. Aflnd, a izbucnit n rs. Nu si-l putea nchipui pe Mitica iubind. Exagerezi, ti se pare tie..." i-a raspuns. Nu, John,, ceea ce ti spune foarte serio s, e foarte grav. Bietul baiat e ndragostit nebun de mine. Daca ai sti cte n-am? ncercat..." Facu un gest de eroica oboseala. Tu l stii mai bine, ti-e prieten. Iti nchipui, bietul Mitia cum e el. tenis-man si lipsit de orice cultura..." Jean interveni : E un baiat foarte bun, n orice caz..." Pe Marcella a emotionat-o generozitatea lui Ciutariu. I-a povestit, deci,, toate ntlnirile cu Gheorghiu. Daca ai sti ct ma ancombreaza !", ofta ea, adeseori. Ciutariu, nsa, lua totdeauna apararea prietenului. E o inim a de aur, e ura suflet rar..." Marcella i citise ultima sa scrisoare catre Gheorghiu,, si Ciutariu o acceptase nt ocmai. E mai bine sa

fim clari", i-a spus. Sa nu creada bietul baiat ca abuzam, de ncredere." (Cu toate acestea, Gheorghiu nu banuia ca se ntlnesc att de des, caci Marcella nu-i vorbise . 83; niciodata precis despre prietenia sa cu Ciutariu.) Dealtfel, a adaogat, sa nu cre zi ca iubirea pentru tine l-a facut dintr-odata sfnt. Te rog sa nu-i spui ca ti-am spus eu, dar Mitica a fa cut odata uz de garsoniera mea, la ore neobisnuite !" Pe Marcella o bucura si o ntrista totodata vestea aceasta ; o bucura pentru ca se simtea mai libera fata de Gheorghiu, putea avea oricnd curaju l sa-i marturiseasca iubirea ei pentru Ciutariu ; o ntrista nsa, pentru ca o cobora, pentru ca prin ave ntura aceasta Gheorghiu dovedise ca nu e cu desavirsire sclavul unei singure iubiri. Ce porci sn teti voi barbatii, adaoga ea cu o usoara trivialitate n glas (adeseori afecta trivialitatea tocmai p entru ca i se parea ca asta fortifica expresia, i da o tinuta sigura, personala), ce porci vulgari snteti . Declarati iubire eterna, si n acelasi timp mprumutati garsonierele prietenilor..." Spunndu-i asta, Marcella se gndea putin si la Jean, care, desi nu-si marturisise dragostea, o iubea si totusi continua sa a iba legaturi cu anumite femei usoare". (Marcella si fagaduise ca daca iubirea lor se va realiza complet, v a cere lui Ciutariu sa renunte definitiv la orice aventura. Snt gesturi urte pentru un artist, pentru un cr eator mai ales" asa se pregatea ea sa-i spuna ntr-o buna zi.) Dupa ntmplarea de la sosea, Marcella i cazuse n brate cum intra pe usa. Iubitule, iub itul meu scump!" exclamase ea, lasndu-se sarutata. Avu o criza de plns. li povesti cu oarec are greutate umilinta primita. Cum n acel ceas ura pe Gheorghiu, s-ar fi asteptat ca Jean sa s e scandalizeze si sa se declare gata de a se razbuna, palmuindu-si prietenul n plina strada. Dar Ciutariu se dovedi mult mai mpaciuitor. . Sa evitam orice scandal, -a spus, l stii cum e el ; daca a fost n tiii.e sa-ti spuna murdariile alea, e capabil si de nebunii mai mari. Si, stii situatia mea nu-mi p ermite... Sa-l dispre uim amnd'oi, e o razbunare mai virulenta, sa nu-l mai cunoastem ; dar sa trecem pe lng a el asa ca si cum

nu s-ar fi ntmplat nimic..." ' Daca a evitat sa-i dea o asemenea capricioasa si primejdioasa satisfactie (cum s punea el), Ciutariu a avut totusi infinite delicatete fata de starea ei de suflet. A srutat-o att de blnd pe obraz nct Marcella credea ca 84 o mngie. A oprit-o la el sa mannce ceva, si n timp ce Marcella se odihnea pe canapea , potolindu-si suspinele Ciutariu a alergat n starda si s-a ntors ncarcat r capsuni la ghiata, o c utie de sardele, pesmeti englezesti,, svaiter, masline marinate, limba afumata, friptura rece si doua sticle de vin negru, nfundat. Cu prilejul acesta s-a oprit si cteva secunde la portar, sa-l roage sa nu primeasca pe nimeni ; d. Ciurariu e invitat asta seara la d. Director", asa sa spuna. In timpul mesei, datorita mai ales euforiei lui Jean, Marcella a uitat cu totul de ntmplare. La al treilea pahar de vin, au nceput sa se sarute pe gura. Marcella observa cu nfiorata surprin dere ca sarutarile nu mai snt asemenea unor blnde mngieri de prieten. Capsunile mari si le luau de pe buze . Jocul acesta s-a dovedit att de tulburator, nct Jean a prins-o cu bratul de talie si a adus-o lng a el. Marcella i-a simtit mna pe sni, fara sa se mai poata mira. Totul trebuia sa se n-tmple ; si era f ericita ca se va ntmpla. O tulburau numai etapele acestea necunoscute, bogate n surprize. Au ascultat apoi o muzica buna la gramofon. Jean. i-a pus bucata ei favorita Simf onia netermiiata", de Schubert. (Marcella iubea bucata aceasta pentru cuvntul neterminata". I se pare a simbolica ; i se parea ca nici un geniu nu-si poate termina opera pe pamnt, tocmai pentru ca desti nul lui e prea grandios, e prea inuman.) Simti aripile, i-a soptit nfiorata Marcella, simti cum se zbate, cu aripile prea mari ?!... Avea lacrimi n ochi! Ses ailes de geant l'empechent de marcher"... completa, tot n soapta. Jean. Taci, e prea mult pentru mine !... exclama Marcella, aproape plngnd. Ciutariu alese apoi, din bogata lui discoteca, Bolero"-. Era placa pe care o pune a totdeauna cnd se pregatea sa se culce cu o noua femeie. Sa ascultam rata salbateca", i, spuse el. De obicei spunea : Sa ne ascultam sngele". 11 placu expresia noua pe care o ntrebui ntase astaseara si adaoga : E att nisip n noi, Marcella !... 85 si dadu de-abia atunci seama ca Marcella era nfiorata, cu ochii tulburi. Da-mi sa beau ! Ciutariu i umplu paharul. Ah," sa te poti darui barbatului pe care l iubesti, cu o asemnea muzica lnga tine, cu asemenea ritm n snge, gndi Marcella, l saruta pe gura, si ramasera mbratisat i tot timpul Boleroului". iJean schimba placile si se ntorcea repede pe canapea, relundu-si locu l, mereu mai aproape de carnea ei, ndraznind mngieri tot mai curajoase. Marcella era fericita, v

isatoare, tulburata. Cnd s-a terminat Boleroul", Jean a nceput s-o dezbrace, fara graba, cu lumina aprin sa, mngind-o si sarutnd-o. Farmecul a durat vreo doua ceasuri. Si Jean descoperind ca a avut prima fecioara din viata lui, a fost ntr-adevar fermecator. Vorbea despre extazul erotic, despre bucuriile simple ale carnii, despre muzica bratelor ei. ncepuse, nsa, sa-i spuna Puica", si amanuntul acesta o facea sa sufere . l vazuse de asemenea dezbracndu-se n fata ei, si-si afundase atunci capul n perne. Nu din pudoa re, ci din groaza pe care o avea de orice imagine ivulgara. n nchipuirile ei erotice si sentimentale , nu vedea pe barbat dect gol sau n pijama. Avea oroare de -acei barbati care ramn n vesta, sau merg n pap uci prin casa. Ea si-i nchipuia pasind n sandale romane, sau n pantofi de matase neagra. Iubirea ca rnala este nainte de toate ceremonial), marturisise odata lui Ciutariu, si el trasese conclu zia de aici ca prietena lui a cunoscut destui amanti, si ca poate ndrazni fara grija. Ciutariu avea obice iul, ndata dupa oe facea dragoste, sa se rezeme cu picioarele goale de perete si sa-si miste pe rnd degetele. Gestul acela o nfiora pe Marcella. i displaceau chiar pulpele lui Jean, bine acoperite cu par, ca ci se rasese ani de-a rndul, n epoca lui mistica, si parul crestea acum abundent, negru, aspru. (Cinci-s ase -ani n urma, Ciutariu avusese o pneumonie si petrecuse cteva luni ntr-un sanatariu de munte. Er a convins atunci ca e tuberculos si ca va muri n cea dinti primavara. S-a ntors perfect sanatos n Buc uresti, nsa obisnuia sa spuna fetelor ca e defintiv condamnat. Atunci a avut si o criza de misticism, la nceput catolica, apoi

ortodoxa. Tot ce a compus n acea epoca a fost pur religios, ncasa umbla ntr-o sutan a albastrantunecata, dar se depila ; ct mai departe de bestie !", era, pe atunci, formula sa de justifi care.) Nu stie la ce ora au adormit. Ciutariu dadea de mult semne de oboseala. Marcella , dimpotriva, avea un nceput de insomnie. i reveneau mereu scene apropiate n minte. Trecea foarte repede de la fericirea extatica la o stare de panica. Tresarea la orice pas pe scara. ncepu sa se ntrebe ce va spune gazdei a doua zi. Dormi, puica ! o ndemna Jean. Ea i zmbea afectuos, l saruta, se ascundea la pieptul lui. i era nsa peste putinta sa doarma. I se .parea ca facuse ceva att de responsabil, att de important ;. nu putea trece direc t n somn, n bezna. Chiar carnea ei c durea. Totul ncepea sa fie altfel, greu de precizat, dar altfel ... Si cu toate acestea a adormit. Jean adormise naintea ei ; lampa o stinsese de mul t. S-a trezit sub sforaiturile iubitului. Dar nu sforaitul o desteptase ; ci o prezenta streina, c aldura barbateasca de alaturi. Marcella statu multa vreme cu privirie atintite asupra lui Ciutariu cautn d sa-i distinga ct mai precis trasaturile n semi-ntunerecul din odaie, asteptnd sa-l vada desteptndu-se si lund-o n brate. I se parea cteodata ca e singura ca i e frica si atunci apuca mna somnoroasa de alatu ri. O saruta usor, o mngia. Degetele se strngeau o clipa, i apucau carnea. Apoi mna si relua libert atea, se departa, trintindu-se inerta pe cearceaf. Marcella ncepu sa plnga. Lacrimile au ven it la nceput rare si pline, apoi o perdea i s-a lasat deasupra ochilor, si si-a nfundat capul n pern e. Nu putea nici ea ntelege de ce plnge. De rusine, de singuratate, sau de dorul trupului de alaturi p e care de-abia acum, dupa ce dezgustul si indiferenta trecusera, l simtea sexual si nca necunoscut. Ce noapte de dragoste ar fi putut ncepe... 87 VII Ioana Cantemir, Ioana Barbara Cantemir, Ioana!.." Anton Dumitrascu repeta rar, cu glas tare, cu ochii fixati In tavan, bine ntins pe canapea, numele eroinei romanului sau Prab usiri n lut". Mna dreapta atrna moale, aproape atingnd podeaua ; mna stinga se oprise nervoa sa pe frunte. Alaturi, pe o masuta scunda de alama. 0 tigara fumega usor pe buza scrumierei cu porumbei de Venetia. .Tot pe masuta, un bloc deschis si doua creioane bine ascutite, asteptau. Ioana Barbara Cantemir!", continua tot att de rar Anton Dumitrascu. Fata de boieri vechi, moldoveni. Crescuta la Paris ; cunoaste de copila cele mai nenchipuite erori ale orasului putred. Se afla acum din nou n tara ; la mosia parinteasca, n castelul strabunilor sai. Acolo se afla si meditatorul fratelui ei mai mic, tnarul student... Firul gndului se rupse

brusc. Anton Dumi-trascu- nu se fixase nca asupra numelui personajului principal. La nceput ncli na catre Axente Dumbrava. Era un nume frumos, dintr-o bucata, asemenea eroului sau, -care venea dea dreptul de la tara ; fiu de razes, luptase cu nenumarate greutati pna ce izbutise sa ajunga student la Facultatea de Litere si Filosofie din Iasi. I se paru, nsa, ca Dumbrava este u n nume prea comun n literatura contemporana. Creia atunci alte trei, ntre care ezita de m ai multe zile. Horia Greaban, Haralamb Vintu, Pintea Cadare toate i placeau. Erau nume asp re, rurale impresionante. Alese totusi provizoriu pe cel care 1 se parea mai armonios : Horia Greaban... n parc, ntr-o dupa-amiaza de Septembrie , cnd Horia Greaban se plimba cu elevul sau, ultimul vlastar masculin al neamului 'Can temir zareste pe. neasteptate pe Ioana. - nvaluita ntr-o pelerina, cu. parul scunt si dat dupa urechi Ioana Barbara colind a parcul ca desteptata dintr-un vis urt. Glasul pamntului ; nu, e prea banal, hotar brusc Ant on Dumitrascu. Glasul gliei, glasul strabunilor, glasul... Toate, toate acestea era u cunoscute, -arhi-cunoscute. Anton apuca tigara si trase adnc. Se desteapta mortii ! exclama mental, dnd drumul fumului n rotocoale. Nu, si asta e prea banal. S-a mai scria de-attea ori. n orice caz, n-are nici o importanta acum. Se va vedea la scris. Privi din nou bl ocul deschis, cele doua creioane bine ascutite. Prelungise cam mult reveria pe canapea. De obi cei, se gndea la roman atta timp numai ct si sorbea cafeaua si sfrsea de fumat a doua tigara. Se a seza apoi

la birou, si ncepea sa lucreze. Fragmentar, desigur, caci nu se hotarse definitiv asupra actiunii romanului. Scrisese si transcrisese pe curat, prima parte ; copilaria e roului (se numea atunci Axente Dumbrava), pna la intrarea lui n Universitate. Viata de tara, suferintele lui la oras, dorul lui de cmpul nflorit, de iarba verde , de casutele albe din satul lui natal... Anton Dumitrascu evocase cu mult lirism aceasta copi larie trista a eroului sau, macerata necontenit de nostalgia vetrei parintesti ; cu toate ca el nu era fiu de taran, ci se nascuse n Brlad, din parinti cu stare, si facuse Universitatea la Ias i, n. conditii agreabile, la o gazda buna si cu bani destui de buzunar. Dar i se parea ca trebu ie sa pregateasca astfel conflictul central al romanului : viata curata si sfnta a tara nului, n lupta cu decadenta civilizatiei urbane. Conflict ce avea sa se realizeze att n iubirea salb atica dintre Axente Dumbrava si Ioana Barbara Cantemir ct si n foti prietenii eroului principal , fii de oameni sarmani, intelectuali si visatori, zvrliti prada vietii ndata dupa ce si-au luat licenta. Tragedia unei generatii", asa ar fi compus Anton Dumitrascu banderola volumului. Pentru ca nu era vorba numai de drama fiului de taran care iubeste si e apoi jignit de o d escendenta din vechi boieri moldoveni ci trebuiau sa apara n acest voluminos roman numerosi tine ri eminenti, ramasi pe drumuri cu diplomele n buzunar, tineri idealisti nfrnti din cea dinti lupta cu viata. Prabusiri n lut", era un roman psihologic si social n acelasi timp. .. Dar lucrul mergea greu. In afara de cele saizeci de pagini ale copilariei la tar a. Anton Dumitrascu nu scrisese dect fragmente, nu adunase dect fise ; la care renunta repe de, de altfel, pentru ca un episod anula pe celalalt, o actiune noua nlocuia, n planul lu i, o actiune veche. ndata dupa masa, se nchidea n birou* se lungea pe canapea cu cafeaua si bloc ul de hrtie alaturi,, meditnd. Fuma astfel o tigara, doua ; apoi ncepea sa scrie. Scria ncet, c oncentrat, alegnd bine cuvintele. Cel dinti lucru care conteaza este limba, si spunea Anton" Dumitra scu, limba romneasca .n care scrii. Astazi, nsa, se afla la a cincea tigara, cafeaua era de mult sfrsita, si ntrzia nca p e canapea, cu ochii fixati asupra tavanului. Petele astea s-au facut de-asta iarna, nainte nu erau.., . nchise ochii ; ce prostii gndesc... Ioana Barbara Cantemir e cam lung... Ioana Clara Cantemir; la pension, la Paris, i s-ar fi putut spune Jeanne-Claire... Ideea i s-a parut buna. Apuca creionu si scrie pe pr ima foaie a blocului : Ioana Clara, Jeanne-Claire, Paris, pension. Auzi n acea clipa o timida ciocanitura n usa. E Maria, fara ndoiala, Era putin irit at ; d-na Dumitrascu nu-I deranja niciodata cnd scria.

E un plic pentru tine, Tonny. A venit un baiat cu el, de la Mnzat. Spune ca e cin eva acolo care te asteapta... Anton Dumitrascu deschise usa cu un gest controlat. Desfacu plicul ; o carte de vizita Dem. I. Gheorghiu, Sub-Director la Banca Industria" Bucuresti, roaga pe d-l profesor Anto n Dumitrascu sa-i acorde o scurta ntrevedere la bodega Mnzat". Tu ntelegi ceva ? si ntreba Anton sotia, ntin-zndu-i cartea de vizita. Maria ceti acele cteva rnduri cu o nelamurita emotie. Cine stie, vreo conferinta l iterara, vreun editor. Poate un loc la Bucuresti... Si nici nu snt ras, adaoga Anton, iritat ! Trebuie sa ma mbrac din nou... nca o dup a amiaza pierduta... Si n fond, nici n.u-l cunosc... Poate o fi vreun coleg de al tau de la Universitate, crezu Maria. Sau, cine stie , cineva care vrea sa-ti ofere... E un domn venit acum de la Bucuresti, adaoga ea. Nici n-a tras la hotel, asa mia spus baiatul. A venit direct la Mnzat ; poate o cunostea dinainte. Acolo a ntrebat de tine. Si nici nu sta mult, asa a spus. Se ntoarce la noapte... Toate acestea snt destul de stranii, destul de neasteptate, gndi Anton Dumitrascu. Sa vina cineva, special pentru mine, cineva de la Bucuresti. De, mai stii ?... Trecu repede n dormitor, sa-si schimbe hainele. Cteva ceasuri n urma, d-na Dumitrascu trimise slujnica la Mnzat. Anton nca nu se ntoa rse, si, nu daduse nici un semn de viata. Iesise nerabdatoare n gradina, asteptnd raspunsul.

Domnu' profesor sta la masa cu un domn, sta sub umbrar... Asa i vazuse femeia, si nu cuteza sa-i tulbure, Anton Dumifrascu nici nu o observ ase. n acel moment explica noului sau prieten psihologia intelectualului n provincie. ...Simti cum te destrama viata, mediocritatea. Orice ideal se macina, orice gnd f rumos... Am sa-ti povestesc un caz... S-a ncurcat urt baiatul gndi Mitica Gheorghiu din ce n ce mai fericit de alcool. Ce dracu ma piseaza el cu nenorocirile si trasnaile lui ? Ce-mi arde mie de toate astea ?... - ...Sa lupti ? Dar pentru cine sa lupti ? Crezi ca te ncurajeaza cineva, crezi ca intelectualul are vreo cautare ntr-un biet oras de provincie, unde toata lumea face politica, vinde ?... ncepea sa i se ncurce limba. Cu totul neobisnuit pentru asemenea mprejurari, si clet e repede seama Gheorghiu. l ghicise de cum a dat cu ochii de el : belfer proaspat, nca plin de vi suri studentesti. Mitica nadajduise sa gaseasca un confident, care sa-i asculte povestea lui de dr agoste, sa-l ajute, sa intervina direct pe 91 lnga Marcella. Se asezase la o masa, ceremoniosi, dar dupa prima sticla de vin pe care o oferise ncurcat Mitica ncepusera s-si vorbeasca de la inima. Mitica i rezuma ntreaga lui drag oste pentru Marcella ; de altfel, l-a ncurajat chiar Anton Dumitrascu, care de-abia atunci si aminti ca soru-sa le-a scris despre el, si le-a mentionat chiar o eventuala casatorie cu Gheorghiu. E a devarat, lucrurile acestea le scrisese ntr-o scrisoare veche de o luna, dar Gheorghiu fu cuprins de o subita bucurie si capata din nou sperante, auzind de ele. Repetara consumatia si ncepura sa-si spuna iubite pri e-ten". Mitica i marturisi confidential ca a venit la Br-Iad ca sa cunoasca pe batrni si sa le cear a fata n casatorie, i vorbi de calatoria de nunta la Paris, de luna de miere pe Riviera. Am s-o tin num ai n blanuri si n masina", spusese el. ...M-am hotart sa scriu toate acestea ntr-un roman de mari proportii, la care lucr ez de mult, continua Anton umplndu-si din nou paharul. Am sa scriu acolo, frate Mitica... Asa ti spune ea, Mitica ? Gheorghiu tresari. mi spune Mitia. Stii, ma cam rasfata... Amndoi rsera, cu rsul sincer si nestingherit care se cuvine ntre buni si vechi prieteni. Asa e ea, vorbi Anton. E o fata foarte buna, mare talent... Si, stii, mi pare bin e... Eu te-am Vazut de la nceput, ma pricep la oameni... Mitica deveni putin visator. Oboseala din tren, adao-gata la oboseala celor doua nopti, aproape nedormite, ncepea sa-l cuprinda acum ca o placuta aromeala. Capul i se clatina, t rupul atipise. Fusese o zi calda, astazi. Alcoolul pe care l bause lacom l facuse sa spere din nou ntr-o m

pacare cu Marcella, dar n acelasi timp l tulburase. Asculta anevoie rezumatul romanului Prabu siri n lut", pe care Anton Dumitrascu l ncepuse de mult, si pe care fusese nevoit sa-l ntrerupa de cteva ori, ca sa lase loc divagatiilor. ...Iti place numele asta : Ieronim Vanghele ? l ntreba deodata. Ceecu el? 92 Pseudonimul meu literar, explica Dumitrascu. Am mai avut eu si altele, dar drept sa-ti spun nici unul nu-mi placea. Cautam ceva mai sobru, mai... nteleg, facu Gheorghiu. Voi astia, literatii, va stiu eu... ncepeau acum sa vorbeasca dezordonat, aproape fara sa se asculte unul pe altul. M itica ncerca mereu sa aduca vorba despre ndoielile lui, despre umbrele care nca nu trecusera definiti v din calea fericirii sale, cum spunea. N-ai nici o grija, s-a facut ! l linisti Anton. Asa snt artistele, ezita mult n fat a unui mariaj... Se gndesc la libertatea lor, la cariera, la cte altele... Dar daca ti spun eu ca ne-a scris noua, acasa, si nea anuntat... Se ntorcea repede la povestea romanului, tocmai cnd Gheorghiu prindea mai mult cur aj. ...Vechiul conflict, draga, eternul conflict, as putea spune... Sa nu se fi ntmplat nimic, sa fi fost acum bun prieten cu Marcella, sa fi vizitat Brladul numai noi

doi, si seara sa fi mncat cu batrnii, n gradina lor, la o masa mare cu becul atrnat de o prajina... Gheorghiu simti nca odata ca snt anumite lucruri care nu se mai pot n-tmpla, ct ar fi fost ele de simple, de la ndemna tuturor. Ar fi fost att de simplu sa fie mpreuna cu Marcella, p rieteni, iubiti chiar... Am facut mai bine ca am ramas aici, ca n-am primit sa ma duc la el acas a. Cine stie, as fi fost prea aproape acolo, prea mult deodata. Se mira putin : cineva care e fratele Mar cellei, si poate sa fie totusi interesat de lucruri att de straine de iubirea lor, de drama lor. Cineva c are povesteste un roman n ioc, sa-i povesteasca pe ndelete copilaria ei, amintirile ei de acasa, sa-i spun a pe ce strazi se juca, prin ce gradini umbla... Ce face Nenea Tache ? ntreba el deodata, ne mai putnd rabda. Anton Dumitrascu l privi putin mirat. E bine... Dar de unde l cunosti ?... l stiu de la Marcella, explica Gheorghiu, stimulat deodata. i stiu toata viata, si cotetele, si legatura aia rosie de carte... 93 Si p'asta o stii ? se minuna Anton. Esti teribil.. Acum sa terminat cu legatura r osie, s-a uzat att de mult nct de abia o mai poti tine n mna. Are sa-si faca alta, tot din piele , de magar, sau cum stie el... Lui Gheorghiu i se facu dor sa ivada strada, macar strada unde au stat ei. Refuz ase de mai multe ori pna atunci invitatia lui Anton de a veni la el, sau la batr-nul Dumitrascu, farmac istul. Nu, am venit special pentru d-ta, pe d-ta vreau sa te cunosc nti, vom vedea pe urma unde om mer ge !" i spusese el. Dar acum ar fi mers bucuros, oriunde. Ar fi vrut sa vada mai ales odaita de lnga farmacie, unde se jucase Marcella cnd era mica, unde se pastrau esentele pentru siropuri. Sau gradi na din spatele casei, leaganul de frnghie, de unde cazuse rau de tot cnd era n clasa patra primara... A nceput sa vina lume, vorbi Anton. Nu vrei sa plecam ! Trecem si pe-acasa, s-o c unosti pe Maria, ne vasta-mea. A fost prietena buna cu Elena, cu Marcella,, tum i.spui d-ta ... Se ridica amndoi, si Gheorghiu observa ca noul sau prieten calca putin sovaitor. Amanuntul acesta i-l facu si mai drag. Frate Anton, i spuse el ndata ce iesira n strada, frate;. Anton, nici nu-ti nchipui ce bucurie mi-a facut sa te cunosc... Dumitrascu i lua bratul, prieteneste. ncepuse sa se nsereze ; se facea racoare, era vacanta, ntlnirea cu Gheorghiu l stimulase, si se simtea fericit. Cte alte lucruri nu se vor ntmpla, a poi ; un editor, prieteni printre lumea scriitorilor bucuresteni, si altele. Ce frumos e la voi, acum, pe seara, spuse Mitica putin visator. Si, draga, e o l iniste... Patriarhala, completa Anton, ironic. Foarte patriarhala. Oamenii se culca la zece , nu snt teatre, nu e nici o viata intelectuala, nu citeste nimeni nici o carte... Iti place pentru

ca nu stai ea mine, ani de-a rndul... Nadajduiesc si eu, totusi... Cnd voi publica romanul... Vii la Bucuresti, oricnd vrei, l asigura Gheorghiu. Tata are o suma de cunostinte, se face repede... Totusi, nu e att de simplu, adaoga Anton. 94 ncepu sa vorbeasca din nou, cu caldura, despre durerile intelectualului de provin cie. Gheorghiu nu-l mai asculta. Cu fiecare pas pe care l facea, i se parea ca se apropie mai mult de Marcella, de o Marcella mai vie, mai concreta, mai buna dect cea pe care o cunoscuse el. Aici, t oata faptura iubitei i aparea altfel ; calma, blnda, de o senina feminitate. ...Uite, ne asteapta n poarta, exclama Anton, za-rindu-si sotia departe, si facndu -i semn cu amndoua "minile deodata... Dupa miezul noptii, Mitica Gheorghiu si aduse aminte ca ultimul tren terce prin Br lad aproape de doua, si ca noii lui prieteni nca nu stiau ca el e hotart sa plece. Toata lumea er a excelent dispusa ; ar fi putut sa dispara fara ca ceilalti sa-l observe, dar nu voia sa se poarte chiar att de urt cu familia Dumitrascu. Deja, tot ce se ntmplase dupa venirea lui n casa lui Anton, l nelinistea destul de mult. Iti prezint pe logodnicul Lenutei, logodnicul celebrei artiste Marcella Streinu ! asa vorbise Anton, tinn-du-l strns de brat si aratndu-l sotiei sale. D-na Dumitrascu de-abia avu timp sa se scuze ; ca o gasesc mbracata de casa, nepi eptanata, etc. Nevasta de belfer, spuse Anton zmbind. Belfer si belferita, adaoga el aproape feri cit, mngindusi sotia. pe obraji.

l invitara n casa, dar nu au ramas dect o jumatate de ceas. Sa mergem la batrni, hotarse repede Anton. i gasim tocmai bine la masa, n gradina. N ici noi nu i-am mai vazut cam demult, Marie, adaoga privind spre d-na Dumitrascu. Dar sa nu le spuneti nimic, va rog. Sa-i lasam Marcelei placerea de a le face su rpriza asta... 95 Gheorghiu se rugase aproape plngator, copilareste. Amndoi sotii fagaduisera solemn ; dar ndata -ce intrara n gradina din spatele farmaciei, unde ntr-adevar, dupa cum stia Mitica din povestirile Marcellei, familia batrnului se adunase n jurul unei mese luminate prin-tr-un bec atrnat ntr-o prajina Anton i lua bratul -si schita cu mna cealalta un gest larg, teatral. Va prezint pe logodnicul Lenutei, domnul Deme-tru Gheorghiu, sub-director de Ban ca. Mitica si aminteste foarte vag scena. Erau o suma de persoane strnse n jurul mesei, din care n-a putut identifica n graba dect doua sau trei. Erau mai ales foarte multi copii, fet ite de 12 13 ani, un baiat de liceu, un elev de la scoala militara... I-au fost prezentati cu totii : verii si verisoarele Marcellei, veniti n vacanta de la Iasi. I-a prezentat Maria Dumitrascu, zmbind si foarte emot ionata, caci batrnul farmacist nu-si venea n fire, dupa surpriza avuta. Asa fara sa ne spuna noua, fara sa ne scrie macar o carte postala... Gheorghiu se simti ridicul, cu tot alcoolul pe care l nghitise nentrerupt de cteva c easuri. Anton, dimpotriva, era. foarte comunicativ. Se asezase linga batrn, si ceru sa i se umpl e paharul, cu vin, fara sifon. E teribil, l cunoaste si pe Nenea Tache, zau stie tot despre legatura rosie... Iam spus ca s-a hotart sa-si faca una noua... Maria Dumitrascu ncerca sa poarte conversatia cu Mitica. La ce tearte mai joaca Lenuta acum ? Gheorghiu facu un semn vag cu mna, ezitnd. A refuzat cteva angajamente, vorbi el n cele din urma. Cred ca a facut mai bine. A re timp destul sa decida... Inchipuieste-ti, spunea Anton batrnului, o duce pe Riviera, visul meu!... Auzi, M arie, repeta el, pe Riviera, pe Coasta de Azur. Asa calatorie de nunta zio si eu... ncepu sa rda, amintindu-si lucruri vechi, foarte vechi, de pe vremea studentiei. Mi-a scris zilele trecute, vorbi farmacistul, ma ruga sa-i mai trimit ceva bani. .. Spunea ca nu mai vine acasa, "de vacanta... Ati fi putut veni totusi mpreuna... Vorbea rar, dar tare, privind drept n ochii ascultatorului. Era un batrn zvelt, cu capul albit, cu mustata nca neagra... Am rugat-o si eu, minti Gheorghiu, dar spunea sa nu afle lumea, stiti... Cred ca a facut mai bine... Capetele copiilor erau toate ndreptate .asupra acestui tnar pe jumatate plesuv, ca re i intimida si care i atragea totusi cu vorba lui munteneasca, cu gesturile sale sigure, aproape aris

tocratice. Caci, ntradevar, Mitica se controla ndeaproape, si se silea sa faca cea mai buna impresie. si trage a des mansetele ca sa i se vada butonii de aur ncrustati cu doua safire mari, tinea cap ul sus si mna facuta pumn. Era de asemena foarte politicos, si spunea mereu Pardon", cu un usor accent frantuzesc. Cu ct trecea timpul, nsa, cu att atmosfera se ncalzea si ajungea mai familiara. Mitica ac cepta sa mannce ceva. Anton continua sa bea vin, fara sifon. Maria l privea la rastimpuri mirata, putin uimilita ca Anton nu-si mai putea controla reflexele, dar ncntata n acelasi timp c-l vede att de fericit, att de nsufletit. ncepuse acum si Mitica sa vorbeasca mai mult, fara sa mai astepte sa fi e ntrebat, vorbind mai ales de Marcella, de cunostintele ei din Bucuresti, de planurile lor de viit or. Nunta o vor face la Brlad, chiar n gradina asta. Vor veni toti prietenii din Bucuresti. Avem unde sa-i gazduim, vorbi Anton. Pot dormi si n farmacie !... Rse puternic si zgudui bratul batrnului. Au rs de asemenea verii si verisoarele. Za u, are sa fie att de frumos, n gradina asta, luminata cu lampioane japoneze, asa cum a vazut el la Par is... ncepu sa creada si el ca nunta e apropiata, ca Marcella va fi a lui, ca toti oamenii din jurul lui i vor ajunge n curnd rude, i vor spune pe nume, l vor felicita de sarbatori... Cu ct vorbea mai nfie rbntat de nunta, cu att i se parea mai reala, mai apropiata. - Stii, mi pare rau ca n-am adus-o si pe Marcella, exclama el n cele din urma, ntorcn du-se brusc catre Anton. 96

97 Eu ti-am spus de la nceput... Ar fi fost si mai mare surpriza. ntr-adevar, lui Gheorghiu i parea foarte rau ca nu se afla acum alaturi de Marcell a, chiar la masa asta, nconjurata de ai ei. Credea sincer ca asemenea lucruri s-ar fi putut ntmpla, chiar dupa cearta lor, dupa tot ce i despartise. O parte din copii plecasera sa se culce, si si luasera noapte-buna foarte respectu osi. Ne vedem si mine, i spusese o fetita. Asa crezuse toata lumea ; ca Gheorghiu va ramne noaptea' asta n Brlad. n nici un caz nu putea pleca cu trenul de doua ; ar fi fost prea obositor, prea incon-fortabil. Mitica nu ndra znise sa refuze. I se pregatise chiar odaia la Batrnul Dumitrascu, desi Anton ceruse sa fie gazduit la el. 'Am mai fi stat de vorba, explica Anton. Gheorghiu stia nsa, ca nu va ramne. I se parea ca venirea diminetii l-ar fi descoperit, ca dupa ce ntunericul si aburii aloolului v or fi trecut, Anton si batrnul, macar ei, vor ghici cum stau lucrurile. Gheorghiu nu se gndea deloc la ce le ce se vor ntmpla dupa plecarea lui. iNu stia nici macar daca va ncerca sa se scuze printr-o s crisoare, sau daca va ruga pe Marcella tot prin scrisoare, sa nu-l descopere brusc. Se simtea feric it deocamdata, uitase tot ce se ntmplase n ultimele trei zile, se afla att de aproape de Marcella. Trecuse miezul noptii, si trebuia sa se hotarasca. Ramasesera putini n jurul mese i, dar erau cu totii ncalziti de vin. Chiar Maria Dumitrascu, mbujorata, cu ochii luminosi, care martur isea : Nu ma pot hotar sa-i spun pe nume... Si are un nume foarte frumos... Mitia... Asa i spune ea, stii, explica Anton batrnului, l rasfata... Gheorghiu se ridica n picioare, zmbind. Scumpii mei, eu va las !... mi pare din suflet rau, dar snt nevoit sa plec... Ramasera toti surprinsi, privindu-l. ncercara sa-l retina ; nu le-a spus nimic pna acum, erau ntelesi sa doarma aici... 98 Mi-am adus aminte ca mine am de rezolvat o afacere urgenta si importanta. Daca ar fi fost macar Directorul n Bucuresti. Dar, stiti, e la Constanta, are o vila acolo.. . Snt singur... Ceilalti taceau mhniti. ' Ei ! exclama Mitica, silindu-se sa zmbeasca, eu nu snt liber ca d-stra !... ncepu sa "strnga minile repede, desi mai era; nca timp destul. Dar i se parea ca des partirea trebuie facuta brutal, caci altminteri, cine stie... Batrnul i strnse lung mna, tinnd-o cu amn doua palmele, foarte emotionat. Avea ochii umezi, glasul moale. Spune-i ca mi-e dor de ea... Ezita cteva clipe, apoi adaoga repede, mai ferm : ...Si sa va ajute Dumnezeu !... Gheorghiu porni nsotit de sotii Dumitrascu. O lasara pe d-na Dumitrascu n fata cas ei. Sarut-o din partea mea, i spuse ea la urma. N-avea nici o grija, stie el ce sa faca, exclama Anton, rznd zgomotos.

Avea o excelenta parere despre sine n seara aceasta. I se parea ca gaseste ntotdea una replica prompta, ca are o inteligenta lucida si totusi comunicativa. Regreta ca n-au fost si ctiva dintre colegii lui de la liceu, sau alti prieteni din oras, ca sa-l asculte, li mersese vestea ca e mohort si pedant. Gheorghiu saruta foarte corect mna d-nei Dumitrascu, apoi lua bratul lui Anton si porni, cu pas mai repede, condus de acesta spre gara. Capul ncepu sa-l doara deodata. Si i era groza v sila de sine, sila de destinul lui... VIII Petru pleca de-acasa istovit, fara gnduri, fara vointa. Ar fi renuntat la lectie si ar fi dormitat pna seara nchis n camera lui, gol, cu ferestrele bine astupate dar era ziua lefii. Trebuia s a se duca n orice caz, pe 99 asemenea arsita, pna la marginea cealalta a Bucurestiu-lui, si sa mai rabd nca un ceas claviatura Anisoarei ca sa se poata ntoarce seara acasa, cu bani. De doua zile mncasera numai ciorba de fasole cu salata verde, si el si maica-sa. N-au avut nici macar obisnuitul lapte cu pine prajita, seara. Contul la laptarie era neplatit de doua saptamni. D-na Anicet nu-i spunea nimic, si tacerea aceasta l umilea, l exaspera. Ar fi facut orice ca sa curme mizeria aceasta lnceda, continua , deprimanta. D-l Baly plecase n strainatate, domnisoara Felicia era n vilegiatura si apoi, ajutorul lunar l primisera

pna n Septembrie. Nu puteau astepta de la Baly dect un ajutor n plus, peste pensie, si cu att mai umilitor... Petru ceruse ncontinuu bani de la Nora ; cte o suta de lei, chiar cte patruzeci de lei, la cteva zile. Nu cheltuia de loc din ei ; i dadea d-nei Anicet spunndu-i ca i-a ramas din leafa, sa u mintind-o ca snt onorariile partiturilor pe care le transcria noptile. Adevarul era ca Petru ncerc ase de mai multe ori sa obtina partituri de copiat dar nu i se oferise niciodata mai mult de zece lei pa gina, si refuzase cu scrba. Douazeci de lei ora, si un leu amenda pentru fiecare greseala ! Asta revine la v reo doisprezecetreisprezece lei ora de lucru !... Ah, mai bine ma fac peste !... Trntise usa si plecase fluiernd. Se ntlni cu Nora n acea seara si-i spusese rznd : Nora, stii ca m-am hotart sa ma fac peste ! O bucata de vreme se ntelege, pna ce vo i fi destul de tare... Nora l lua n brate, si-l saruta pe obraji, mhnita. Si acum snt tare, continua Petre degajndu-se absent din bratele fetei, dar vremuri le snt prea grele... Are sa treaca, are sa treaca... Din nefericire, nici Nora nu avea prea multi bani. Iar de la Iorgu Zamfirescu, s ingurul ei adorator cu stare, Petru i interzisese sa mai primeasca ceva. Iorgu se multumea sa-i trimita daruri concrete : pui, oua, mezeluri, vin. Din cnd n clnd, Nora primea si cte o bancnota de 500 lei, parfu mata cu apa de colonie si legata cu un snur de matase mpreuna cu o scrisoare de 100 dragoste dar de banii acestia nu pomenea nimic lui Petru. Ii dadea direct maicasei... Era foarte cald, o caldura uscata, comprimata, care parca rarefiase aerul. Petru nainta n nestire, ferindu-se zadarnic pe lnga zidurile caselor de arsita. Ca sa ajunga la vila Tych o Brahe trebuia sa schimbe trei tramvaie. Nu avea bani dect pentru doua, si de aceea pornise mai devreme de acasa. Cnd fu n dreptul Universitatii, observa ca napoia lui se nnourase. Cobor ; batea un vn t cald, alergnd nori de praf. ncepu sa prinda curaj ; ncepu sa respire, cu tot praful carel plesnea peste obraji n dreptul statiei de tramvai. Cerul se ntuneca repede, complet. Un cer de otel cal it, cu o stranie sclipire. Petru se sui n al doilea tramvai, din ce n ce mai bine dispus. Parca ast epta si el -ploaia, ea un arbore, ca o brazda arsa. Sngele i batea mai vioi, ncepea sa-si simta iarasi corpul strabatut de o usoara nervozitate. Privea pe fereastra aproape fericit. Nu ncepuse sa ploua ; vnt ul batea mai slab, vazduhul se ncinsese iarasi, se auzeau tunete nca prea departate. Sa fii acuma la cmp, sa ai toata roata cerului deschisa deasupra capului tau, sa poti sorbi... Firul gndului i se curma brusc. O vlvataie rosiatica izbucni de undeva, de deasupra sau din spatele sau, si parca inima siar fi ntrerupt bataia pentru o fractiune de secunda. Simti deodata un gol cumplit n cosul pieptului. Au

zi apoi tunetul, ca o despicare de cremene. nchise ochii si-si musca buza. Era palid ; ctiva din jurul l ui se nchinara fricos. A trasnit pe-aproape, auzi un glas. Si totusi, nca nu ploua. Doua, trei picaturi mari lovisera geamul cu o statie nain te, apoi cerul se nchise iar, metalic. Suspendarea aceasta ncepea sa-l enerveze. Zari iar, aproape r eflectat, un fulger. O usoara strngere de inima, n asteptarea bubuitului. De ce dracu ntrzie att de mult ? C eea ce l irita, nu era, zgomotul nici lumina ci intervalul acela, aproape halucinant, dintre ful ger si tunet. Nu putea gndi nimic, atunci ; nu putea simti nimic. Toata fiinta lui astepta, nfiorata ca s a poata iar respira n voie, sa poata redeveni ea nsasi. Fulgerele se nmulteau, se apropiau. ncepuse sa pi cure ; picaturi rare, mari, grele. Petru se gndi daca n-ar fi 101 mai bine sa mearga n acest vagon pna la capatul liniei, ca sa nu-si ude hainele. I se paru, nsa, ca ghiceste napoia acestui gnd, o mica lasitate : sa nu ramna singur pe strada, singur sub un cer att de ntunecat, de unde n orice clipa ar putea porni un trasnet. Se cob or, deci, la statia stiuta. ncepu sa alerge pe strada, la fel cu ceilalti oameni, multi, caresi cautau adaposturi. n cteva clipe, ploaia se dezlantui cu o ndelung zagazuita furie. Strada ncarunti deodata, sub revarsarea cumplita. Petru fu nevoit sa se lipeasca de o vitrina, a laturi de alti ctiva pe care i gasise acolo. Streasina apara cam o jumatate de metru de trotuar d e-a lungul zidului. Parea o fsie neutra, neverosimila, asa cum se ' zarea, galbuie si uscata , alaturi de trotuarul basicat de ploaie, de strada' repede inundata. Petru avu timp sa-si za reasca vecinii ; o doamna aproape batrna, cu umbrela, n stnga ; un comisionar, si un baiat de pravalie , cu un

cosulet acoperit cu musama, n dreapta. Cteva clipe n urma, o vlvataie verde, palpitnd , l orbi, urmata imediat de o explozie care l zgudui odata cu zidul, cu trotuarul. Pa rca s-ar fi surpat casa. Petru duse instinctiv minile la ochi si-si pleca umerii, sa nu-l lov easca ceva. Un gol cumplit nlauntru, n piept, n pntece, n grumaz ; ca si cum toata faptura lui s-ar fi golit deodata, supta de snge. Genunchii ncepura sa-i tremure ; nu-si mai simtea nici un os, nici o verticalitate. Facu un efort sa se controleze. Ridica ochii, si, prin ploaie, za ri chiar n fata lui, pe trotuarul celalalt, un tnar zgribulit, nfipt n zid, ca ntr-o nisa. Era singur. Se apara inutil de ploaie, caci vntul batea chiar n fata lui. Si cu toate acestea, statea lipit si privea drept nainte. Lui i-o fi frica ? se ntreba Petru. i fu rusine de spaima sa stupida, si ncerca sasi opreasca tremurul picioarelor, ntepenindu-si genunchii. Ploaia cucerise centimetru cu cent imetru fsia uscata de trotuar de lnga zid. Picaturile mari si repezi cadeau acum att de aproap e nct i stropeau vrfurile pantofilor. Petru privea cu mirare pnza aceasta vie care i trecea att de aproape de fata, de corp, abia atingndu-i picioarele. n curnd l va lovi n obraji, l va cuprinde si pe el ca pe necunoscutul din fata. ntoarse ncet capul sa vada ce-i fac vecinii. Doamna din stnga deschisese umbrela, tinerii din dreapta se lipeau de zid. Petru se simti usurat, fortificat ; nu era singur, se aflau si altii aproape de el, att de aproape nct i-ar fi putut atinge cu mna... Totu si, sentimentul acesta de siguranta nu-i linistea panica animala care pusese stapnire pe corpul lui. Nu izbutea cu nici un pret sa-si opreasca tremurul genunchilor. ntepenea un picior bine pe pamnt, si-l oprea ; dar celalalt tremura nainte, din sold, un tremur drdit, ca de sp asm. Petru se simti fata n fata cu o viata straina, care crescuse brusc n trupul lui, care er a mai tare dect orgoliul lui, dect nervii lui. Se trudea sa ramna ealm cel putin n partea de sus a trupului ; sa respire normal, sa tina capul drept, sa priveasca nainte, numai nainte, prin ploaie. Dar o noua licarire verde s i un nou trasnet i zdrobi rezistenta. Se simti de astadata complet izolat (ploaia ncepuse s a-l nfasoare), condamnat. Ce moarte stupida !" izbuti sa articuleze, n soapta. Sa mori asa turtit la perete !... Si n-am facut nca nimic, n-am scris nca nimic !... Prin minte i trecura vertiginos scene, amintiri, nume. Se simtea pierdut, stia ca mai are foarte putin de trait, poate cteva .secunde, poate pna la al doilea trasnet... Totul i se parea att de absurd, att de lipsit de sens. si facuse attea planuri, nainta att de lent n viata, numara anii cu o siguranta de dement si a cum, deodata, sa te vezi la sfrsitul vietii, cnd pornisesi sa-ti faci numai una din obi

snuitele lectii de pian... I se parea att de departat timpul cnd se afla ntr-o odaie, la adapost, ntre patru ziduri groase... Sa parasesti, absurd, un asemenea adapost... Nu ndraznea sa ridice capul. Poate n orice moment va trasni, chiar aici, la doi pa si, poate chiar n el... Nu se mai putea gndi la ceilalti oameni, ascunsi ca si el pe lnga usi , lipiti de ziduri... Era singur, cu desavrsire singur... Asa va fi, probabil, n razboi. Asa v or simti cu totii, sub bombardament; ca snt condamnati, ca cel dinti obuz se va sparge n ei... Imaginea razboiului l umili. Acolo, cel putin e cu totul altceva ; acolo esti 102 103 condamnat la sigur... Oare toata lumea asta' de lnga mine este tot att de fricoasa ? se ntreba Petru. Doamna din stnga si facea cruce, bolborosind. Cei doi din dreapta priveau ploaia. Unul spusese, cu cteva secunde mai nainte : Asta e o rupere de nori... Ce stupida observatie ! reflectase Petru atunci. Sa constati un lucru mpotriva ca ruia nu poti face nimic, sa te multumesti ca stii ce te ameninta, ca ai aflat numele unui capriciu cosmic care te poate n orice clipa ucide... Totusi, oamenii de lnga el nu erau paralizati de spaima. Pet ru ntelese lucrul acesta dupa privirile lor, dupa gesturile lor de aparare ; comisionarul si misca neconte nit piciorul, ca sa nu i se ude pantalonul. Asta dovedeste siguranta, calm, gndi Petru. Era tot mai umilit , de fricile acestea animale pe care le descoperise pe neasteptate n suflet. ncepu sa-si dea seama de t ot ridicolul

situatiei ; sa-ti fie teama de trasnet, cnd attea milioane de oameni au nfruntat ob uzele... Simtea totusi ca e altceva, caci oamenii aceia poate mai nadajduiau, dar lui i era interzisa or ice nadejde, el era condamnat, si n fiecare clipa ar putea... Ei si, ce e daca ma va lovi ? Am sa cra p, si are sa se termine odata !... O drzenie noua i schimba fata. Privi n sus, chiar n clipa cnd cerul se mai aprinse o data. Simti acelasi gol n piept, dar nu ceda. Cu un gest brusc si ridica gulerul de la h aina si se repezi n mijlocul strazii. Nu simti nici apa care l stropise pna la genunchij nici ploaia c are l orbise ; nu. simti dect o furie cumplita mpotriva lui nsusi, un dispret desavrsit fata de lasitatile lu i. O lua la fuga. si aminti o vorba de-a maica-sei : sa nu fugi niciodata cnd trasneste ; -se fac cure nti de aer si fulgerul vine dupa tine... Lasa sa vina, las' sa ma trasneasca. Daca o sa mor acum, cel p utin sa nu fiu poltron... Fugea, ocolind pe ct putea baltoacele, si efortul, l ncnta, pasii prea mari i dadeau o senzatie de forta, de tinerete. Se simtea curajos, gata sa moara n orice clipa, cu zmbe-tul pe buze, se simtea erou. Si cu ct rasuflarea i se accelera, cu att sentimentul superb l invada. Nu se mai 104 .. putea opri. Orice nou fulger i biciuia vointa. Aproape ca-l stimulau tunetele. Se opri dupa vreo zece minute, si intra rasuflnd greu ntr-un gang. Ajunse la vila udat pna la piele, cu pantalonii stropiti de noroi, cu prul ravasit . Ploaia se oprise, dar din arbori picurau nca stropi mari, sticlosi. Anisoara, l astepta la fereastra. Cu m l zari, n alee, alerga sa-i deschida. Ce frica mi-a fost ca n-ai sa. vii ! i spuse ea. si dete seama apoi ca Anicet e ud , si-i lua bratul. Ai sa racesti ! Vino repede si scoate-ti haina... Vorbea putin sugrumat, aproape n soapta. Petru o urma fara nici o mpotrivire. Se simtea obosit, molesit, si cu toate acestea o fun damentala desfatare i strabatea ntregul trup. Ar fi vrut sa se trnteasca pe o canapea, sa se odihneasca. Din salon iesi d-na Lecca. l privi nmarmurita cteva clipe, apoi zmbi. Esti fenomenal, i spuse ea, esti cel mai constiincios profesor de pian din Romnia. .. Petru se pleca ceremonios, oarecum n gluma. ncepea sa fie bine dispus. Dar trebuie sa te schimbi imediat, imediat... Accentua si repeta cuvintele, ca o profesoara. Anisoara, du-l n camera ta... Dezbraca-l, la piele, si apoi fa-i un dus !... Vorbise foarte serios, desi zmbea. Anisoara rosi toata si pleca ochii n jos. Ba nu, am sa-l dezbrac eu, adauga d-na Lecca gn-ditoare. De mult voiam sa te pict ez gol... Nadajduiesc ca nu ti-e rusine ? l ntreba ea brusc, aspru. Petru ezita o clipa, daca trebuie sa minta ori nu. 105 De corpul meu nu mi-e rusine, vorbi el ealm. De albiturile si hainele mele, poat e da... Am alergat ctiva kilometri prin ploaie si prin noroi... Du-te mai repede si schimba-te, vom vedea mai trziu... Anisoara, cu ce-l mbracam ?

Adu o pijama a profesorului... Anisoara se codi. Dar n-are sa-l ncapa, maman, murmura ea. Doamna Lecca deveni din nou gnditoare. Trebuie sa-i gasim ceva, n-are sa umble gol prin casa... Doamna, nu e nevoie, interveni Petru, mi trimit hainele la bucatarie si se vor us ca ntr-un sfert de ceas... Si pna atunci ? l ntreba d-na Lecca. Ai sa racesti... Lasa ca am sa-ti dau o robe-d e chambre... Anisoara, du-l la dus si vino apoi la mine... Fata l calauzi tacuta, supusa, vrajita. De-acum, nimic nu o va mai putea mpiedica. .. l are chiar la ea, n odaia ei... Petru intra n odaie cu un sentiment viguros, de stapn ne contestat. Se simtea tare, viril, dispretuitor, n casa aceasta de femei... Cunostea odaia Aniso arei mai de mult ; chiar ea i-o aratase, si l invitase de cteva ori sa ramna de vorba aici, num ai ei singuri. Era o camera mare, cu peretii zugraviti n roz pal, cu un pat nalt, de lemn alb si virginal. Anisoara si avea aci pupitrul de studiu, o biblioteca, si o oglinda venetiana, pr ea ncarcata. Alaturi era odaia Adrianei, iar n fund, baia. Dezbraca-te aici, i spuse Anisoara. Am sa-ti arunc o robe-de-chambre prin usa... l privi nsa n ochi, tremurnd, foarte palida. Petru simti o caldura ciudata strabatndu-i spatele, urcndu-se

spre teasta, necndu-l. Descoperi n acea clipa prezenta erotica din fata lui ; pentru ntia oara vazu foarte clar snii mici si rotunzi ai fetei, razbind vii prin bluza de matase alba. Cei trei ani petrecuti cu Nora i neutralizase simturile fata de orice alta femeie, l dezgustase aproape de orice carne noua. Simtea acum un sentiment ciudat, de putere si evanescenta n acelasi timp, de dorinta si resemnare. Anisoara l privea adnc, nspaimntata si totusi voluntara. 106 Bine... du-te, i spuse n cele din urma Petru. ncepu sa se dezbrace repede, cu furie, si alerga n odaia de baie nainte ca sa se po ata ntoarce Anisoara. Intra sub dus direct, si se lasa biciuit cu ncntare. Oboseala aproape i p ieri cnd se usca cu un stergar enorm, alb, brazdat cu dungi portocalii. ncepu sa-si dea seama de-abia atunci ca se afla n odaia de baie a doua fecioare, ca aici, ntre acesti patru pere ti, n fata oglinzii acesteia, se dezgolesc zilnic doua trupuri nevazute de nici un ochi bar batesc pna acum. Se nfiora amintindu-si ca s-a spalat cu acelasi sapun ca ele, ca se sterge cu un prosop care le mngie n fiecare zi umerii. Parca ar fi savrsit un viol, parca ar fi strabatu t barbateste nu n odaia de baie a doua tinere fete ci n taina unei esente, fecioria. Sentimentu l acesta tulburator si stenic i dadu o siguranta de sine compacta, aproape brutala. Se uit a n oglinda lor, le folosi periuta de unghii, pieptenele, ciupicii. Se duse apoi la usa si a sculta. Nu era nimeni ; putea iesi n voie. si nfasura, totusi, un stergar de mna n jurul coapselor, si intra astfel n odaie, fluiernd. Anisoara batu n usa. Ti-am adus... sopti ea. Pot sa intru ?... A fost o singura clipa dar lui Petru i s-a parut mult mai lunga, mai chinuitoare si dulce, ca un cosmar erotic. Da, spuse el cu un glas pe care l voia ct mai ferm, aruncndu-si n acelasi timp sterg arul pe pat. Anisoara intra repede, l zari brun, nalt, cu stigmatul de foc catre care tnjise n att ea insomnii si attea vise si ramase palida, lipita de usa. Petru simtea un puhoi de doruri navalindu-i fiinta ; o extraordinara curiozitate pentru tot ce s-ar putea ntmpla ; o voluptate nentlnita, sa violeze astfel privirile unei fecioare ; bucuria de a-si stapni pofte le, de a le biciui, asteptnd n loc de a ndrazni. Nu vrei sa mi-o dai ? ntreba el, privind-o si ntin-znd bratul. Fata se apropie fascinata. Revelatia goliciunii fusese prea coplesitoare, imagin ea tainica o mpietrise. Nu mai era dorinta, acum ; nu mai era emotia vinovata cu care 107 l condusese n odaia ei, febra cu care alergase cu o robe-de-chambre n brate, ca sal vada mai repede.

Erai stapnita, terorizata, de autonomia acelei imagini centrale, n simturile ei, n gndurile ei, Petru Anicet era acum cu totul separat de ceea ce aflase prin revelatia nuditatii lui. i ntinse haina, tremurnd. Adriana e alaturi, n odaia ei, sopti. , mi spune asta ca sa n-o violez, gndi Petru. N-ai' nici o grija, fetito... Se mbraca cu miscari bruste ; haina i ajunge de-abia o pal ma dincolo de genunchi, desco-perindu-i pulpele zvelte, cu muschiul lung. Petru se priv n oglind a, zmbind. Iata-ma acum de-al casei, iata-ma acum intrat n familie... ntr-adevar, tot ce se ntmplase n u ltimele zece minute i dadea senzatia ca si-a cucerit drepturi concrete n casa Lecca, a devenit dintr-odata-stapn ; nu mai era profesorul de pian, nu mai era salariatul tolerat la ceai, tnarul stra in si protejat. Mama te asteapta n salon, vorbi Anisoara. Spune sa vii asa... Sa iei ceva cald. Cnd l vazu intrnd, d-na Lecca se ridica brusc din-fotoliu si exclama :

Profesorul are sa aiba de-aici nainte cosmaruri. I-ai infectat haina cu tinerete. Nu e nimic... Cti ani ai,. Anicet ? Am mplinit nouasprezece n Februarie, raspunse Petru grav. D-na Lecca l privea uimita. i daduse cel putin 231 de ani, att era de nalt, de spato s, de bine legat. si aminti, de-abia acum, ce-i spusese Baly, prima data cnd a ntlnit-o dupa angajarea l ui Petru ca profesor de pian : Este un baiat precoce, ca si frate-sau, care s-a omort. Toti An icetii snt asa : cresc nalti ca brazii si se maturizeaza la 20 de ani. Asa a fost si batrnul Franciscr An icet, prietenul meu"... Va rog sa ma iertati, adauga Petru, vaznd ca d-na Lecca l priveste cu ochii holbat i, fara sa spuna nimic. Nu stia nici el daca si cere iertare pentru ca avea numai nouasprezece ani si jum atate, sau pentru ca se afla acolo, gol si fierbinte, despartit de cele doua femei numai prin haina de ln a rara a profesorului. 108 Ce vrei sa hei ? l ntreba d-na Lecca n cele din urma. Un ceai sau o cafea neagra ? ' O cafea. Suna servitoarea ; femeia avu un gest de amuzata surpriza, zarindu-l pe Anicet nt r-o haina care deabia l acoperea, cu sandalele domnisoarei Adriana n picioare. Anisoara continua sa-l pr iveasca amutita. Trupul gol, cu centrul lui de foc, i ramasese nfipt pe retina. Petru ii ntln i ochii ; e adevarat, tot ce-ai vazut e adevarat ; asta snt eu !" pareau ca spun privirile lui. Anisoara simtea, n acelasi timp, o schimbare neplacuta n fiinta mama-sei. Parca respira altfel, acum, parca ar fi fost tulburata si ea de carnea tnara, de prezenta virila de lnga ea. n clipa aceea simti o ciuda nespusa mpot riva mamasei ; gndul ca ar putea sa-l picteze gol, ca ar putea deci sa-l priveasca ceasuri ntreg i, n voie o exaspera. I se paru ca maica-sa ar putea ghici atunci, de la cea dinti privire, sp aima cu care i sorbise ea goliciunea. ----Nu te duci nicaieri n vara asta ? l ntreba d-na 'Lecca. Petru se posomori. Era a treia vara pe care trebuia s-o petreaca n Bucuresti. Se simti umilit si raspunse aspru. Nu. N-avem bani. O privi pe Anisoara, fara sa-si dea seama de ce. De-abia putem trai n Bucuresti, adauga el, cu un glas gros, fara umilire, ca si c um ar fi vorbit despre altcineva. Pacat, vorbi d-na Lecca. Ai fi avut un corp mai frumos, ars de soare... Ar fi ie sit un tablou minunat... Parca nici nu observase remarca lui Petru asupra saraciei. Anisoara nsa o simtise ca un fior rece, prin tot trupul. De aceea ma dispretuieste el, pentru ca ma crede bogata, ma crede ma i presus de el. n timp ce Petru si bea cafeaua, intra Adriana. M-au exasperat trasnetele, exclama ea. N-am putut ceti o singura pagina ! Mi-am

pus toate pernele pe cap... Dadu cu ochii de Petru. Se ntoarse brusc catre anaica-sa. De ce l-ati mbracat asa ? ntreba ea, foarte aspru. 109 Nu putea ramne gol, explica d-na Lecca, 2m-bind cu obisnuitul ei zmbet nefiresc. Adriana l privi cteva clipe, atenta, ca si cum s-ar fi silit sa nteleaga un lucru f oarte complicat. Este extraordinar de caraghios !... Petru rnji, continund sa-si soarba cafeaua. D-na Lecca i facu semn. Numai Anisoara pali, privind nspai-mntata catre soru-sa. Adriana se apropie de ea si o apuca n brate, sarutnd-o. Pasarea mea scumpa ! i sopti la ureche. Anisoara se desprinse, palida, dispretuit oare. Se asezara amndoua pe canapea, n stnga lui Petru, . nchipuie-ti, i ncap pantofii mei de baie, observa Adriana rznd. Se ridica si veni n fata lui Anicet, privindu-i cu atentie pulpele. Simti o enerv are cumplita, fara sens. Apoi parasi odaia repede, fara sa adaoge vreun cuvnt. Petru nu, se nelinisti; o c unostea destul de bine, i stia gesturile ei bruste, incoerente. Adriana se ntoarse cu o pereche de pantofi albi, fara tocuri. Vrei sa-mi faci placerea sa-i schimbi cu astia ? l ntreba ea cuviincios, asezndu-i corect pantofii pe covor. Petru i schimba fara sa spuna vreun cuvnt. Se simtea nsa si el antrenat ntr-o enerva re dulce, aproape

erotica. Rasuflarea celor trei femei era putin agitata. Ochii nu li se dezlipeau dupa corpul lui. Nu-l stnje-neau privirile lor, dar l ncarcau cu o caldura straina, l magnetizau. Anicet s e ridica de pe scaun pentru ca trebuia sa faca ceva, nu mai putea sorbi rasuflarile acelea feminine d e lnga el. Cred ca mi s-au uscat hainele, spuse el trudindu-se sa para calm. Sa ma mbrac, si apoi sa ne facem lectia... Se adresase mai mult Anisoarei. Multumi d-nei Lecca, si se ndrepta spre camera fe tei. Era nervos, i tremurau genunchii. Trebuie sa se ntmple ceva, si spuse el. Numai de as lua mai rep ede banii. Ar fi fugit apoi att de usor, ar fi putut scapa chiar de lucrul acela teribil care se a propia, care trebuie sa se ntmple... si gasi rufele uscate si asezate pe un-scaun. Pantalonii erau curatati si calcati, dar nu-si vazu nici haina, nici pantofii. 110 Se pregati totusi sa se mbrace, cnd auzi o ciocanitura slaba la usa. Nu avu timp s a spuna ceva, si Anisoara in-t trase, palpitnd. Era mbujorata, si tinea palma dreapta usor strnsa deas upra sinului stng. Sngele navali tulbure, dureros, chinuit, de-a curmezisul trupului lui Petru. Fata se apropia de el cu pasi rari, ca si cnd s-ar fi temut sa nu fie auzita. Se opri la un brat de tru pul gol. Nu-l mai privea ; nu privea nici ochii ; nu privea nicaieri. Simtea un gol n cosul pieptului,, o us oara si placuta ameteala, o emotie care i uscase gtul, amenin-tnd s-o sufoce din clipa n clipa. Stia ca poate muri ; stia ca poate nvia, calcnd moartea... Ce vrei ? ngna ea. Petru o apuca brusc cu bratul drept de mijloc, o trase spre el, si o saruta pe g ura. Au nchis amndoi pleoapele. Buzele erau amare, uscate. n acea clipa nu si-au mai simtit carnea ; a u simtit numai o febra cumplita care i-a zvrlit brusc n noptile de boala ale copilariei, si ncolaceau brate le tot mai strns, sufocndu-se, ncercnd mereu alte drumuri n carnea celuilalt. Petru avea madularele gr ele, parca o febra ascunsa i surpase oasele. Anisoara si lasase capul pe spate, rasuflnd bolnav, nspaimntat. Nu simtea nici voluptate, nici chin ci o plutire nefireasca, parca trupul ntreg i sar fi risipit. Ma iubesti, nu e asa ? ntreba Petru. Spune-mi ca ma iubesti... Vorbise sugrumat, ntre saruturi ; buzele ei ncepeau acum sa-si schimbe gustul ; si obrajii ei aveau o aroma necunoscuta. Carnea, ei ntreaga parea a fi facuta pentru a fi muscata, sorb ita, prin buze, prin nari. Vorbele biciuiau si mai mult voluptatea. Vorbele ; orice vorbe... Spune, vrei sa te sarut mult, vrei sa te dezbrac ?... Anisoara de-abia mai putea ngna o strnsa acceptare. Cuvintele lui Petru, glasul lui plin exasperau asteptarea. Parea ca numai acele cuvinte i aminteau ca se afla n bratele lui Petru, ca nu viseaza, ca nu e prinsa n plasa propriei sal

e nchipuiri ; numai ele precizau prezenta lui Petru. 111 Ma lasi sa fac tot, ma lasi ?... ngna el n nestire. Ma lasi sa te dezbrac ?... De fapt, ncepuse s-o dezbrace fara ca ea sa-si defr seama. Dezgolirea i se parea att de dulce, att de nefireasca, nct nu se putea hotar s-o precipite. Petru nu cunoscuse nici o al ta femeie n afara de Nora, pe care o gasise aproape goala, si pe care o avusese fara nici o taina. Ceea ce l exaspera n trupul Anisoarei, erau amanuntele fecioriei, bluza, snii, pulp ele. Nu nt'mpina nici o rezistenta, dar ntlnea necontenit misterul. Niciodata nu vazuse u n alt trup de femeie. Niciodata nu vazuse un trup de fata. Si trecuse pna acum att de ne pasator, att de dispretuitor pe lnga Anisoara... Totul se parea tainic, nemaintlnit. Zarise d in cea dinti clipa snii Norei, si ei nu l-au mai emotionat apoi niciodata. Snii Anisoarei i se pareau cu totul altfel, substantiali altfel. Si pntecul ei, mic, bine arcuit ; si coapsele ei pe care le mngie, pe care le simti fierbinti, zvcnind. Totul totul, ca la un nceput de l ume... Zvrlise hainele, una cte una. Voia s-o vada goala ; nainte de toate, asta era-foame a lui cea mare. Sa vada o fecioara, sa vada un pntec crud, curat. O aseza n pat. i ramasese numar ciorapii. Picioarele strnse, coapsele lipite spasmodic una lnga alta, faceau si mai virginala si mai pura, nceputul de umbra de la radacina pntecului. Ochii lui Petru -sorbira toata aceasta dezvelire neverosimila. Anisoara rasufla stins, cu ochii nchisi, cu gura ranita. E att de frumoasa, asa cum sta n fata mea, sub ochii, sub mi-nile mele... D e ce

trebuie mai mult, de ce trebuie mai mult ; se ntreba el, n rastimp de o, clipa. Cu toata foamea lui trupeasca, regreta ca formele vor fi strivite, volumele rasucite, echilibrul acesta att de fascinant, alterat. Gndul luminos l stapni, o singura clipa. l sugruma apoi o pofta grea, bolnava, tulbure. i mai mngia nca o data coapsele, cnd auzi o bataie usoara n usa. Se trezi de ghiata ; si opri rasuflarea. Esti nauntru ? sopti Adriana. i recunoscu glasul, cu toate ca venea de departe, si era aproape schimbat. 112 Nu m-am mbracat nca, snt gol ! spuse Petrii nspaimntat, mpiedicnd cu bratul pe, Anisoara sa se ridice din pat. Nu face nimic, auzi din nou glasul schimbat al Adrianei. Vreau sa te vad gol... Ramasera amndoi, o clipa, livizi, fara sa raspunda* nimic. Nu vreau eu, vorbi n cele din urma Petru, aspru uscat. Cteva clipe lungi, de tacere. Apoi Adriana i striga,, rastit : Imbecilule !:.. Se auzira pasi pe coridor, si apoi usa de la odaia Adrianei se trnti. Petru si An isoara se privira ncremeniti, cu o licarire vesteda n ochi. Fata era alba, ca de-marmora, si carnea i tremura. I se facu deodata rusine de goliciunea ei, si se acoperi cu cearceaful. Petru se. apleca deasuprai, s-o sarute. Anisoara se nspaimnta-si-l tintui cu bratele, departe de ea. Nu-ti fie teama, sopti Petru zmbind. Nu se va. ntmpla nimic, acum... E prea urt... Se mbracara amndoi, ct putura de repede, fara sase priveasca. Anisoara iesi cea din ti, muscndu-si buzele. Petru sfrsise tocmai de mbracat si se ntreba ct va mai astepta pen tru haina si pentru pantofi cnd usa se ntredeschise si Adriana i le zvrli n odaie. Petru ? era foarte ncurcat. Oare a banuit ceva Adriana, daca n-a-lasat servitoarea sa bata la usa ? Sau poate chiar servitoarea, venind cu haina si pantofii, va fi, observat, si i-a at ras atentia. n orice caz, ntmplarea era trista sf grava. Ar putea sa-si piarda postul, sa ramna pe drumu ri... Gndul acesta l umili si-l facu brutal. Se n-calta aproape njurnd. Foamea lui sexuala de adineaori se transformase acum ntr-o furie oarba, mpotriva Adrianei, a familiei Le cca, a Anisoarei chiar. Dintr-o prostie, ar putea sa-si piarda lectiile ; aproape singu rele lectii care iau mai ramas, si cele mai bine platite... Si nca, dintr-o prostie pe care n-a dorito el... Se ndrepta spre salon, cu pasi mari si vigurosi. 113 ncepem lectia, domnisoara, se adresa el cartre Anisoara, pe care o gasi lnga pian, extraordinar* de. palida, cu minile strngnd muchia de lemn negru ca sa nu tremure. D-na Lecca era nca n salon. Era si ea tot att de tulburata. l privea pe Anicet, ncont inuu, ncruntata. Eu am sa plec mai trziu, sa ma schimb, i spuse ea. Sa nu uit leafa... Petru rasufla usurat. Asadar, pna acum, nu s-a observat nimic... Lua plicul si-l baga n buzunar, multumind. Se ntoarse apoi catre Anisoara.

Poftiti, domnisoara, o invita el zmbind. Lectia ncepu. Dar dupa vreo cinci minute, Anisoara se ridica de la pian. As vrea sa-i spun ceva mamei, daca nu te superi... Iesi repede din salon. Prezen ta lui Anicet i se parea strivitoare, insuportabila. Se opri n odaia vecina, pe un fotoliu, si ramase cu mi nile la tmple, privind n gol. Simtea ca nu se mai poate rentoarce n salon, si cu toate acestea dorea att sa nu-l jigneasca pe Petru, sa nu-l umileasca. Nu ntelegea deloc ceea ce se petrece cu ea. Ultima fraza a Sonatei i cnta nca n minte . Facuse attea greseli, adineauri, si el nu spusese nimic. Poate nici n-o ascultase... EI" ; chi ar cuvntul acesta parea ca suna acum altfel, ca exprima cu desavrsire altceva... si dadu seama ca o nconjoa ra un miros strain, un foarte vag si totusi foarte distinct miros. si apropie obrazul de brat, de uma rul bluzei. Fara ndoiala, ramasese nca nvaluita n parfumul trupului celuilalt" ; ncepea sa distinga si o nuanta familiara, feminina, probabil sapunul cu care se spalase si Petru, un ceas mai nainte... I s e paru ca parfumul

acesta barbatesc i intrase n carne, ca violul se savrsise chiar fara voia lor. O co plesi deodata o frica stupida, o crncena parere de rau. ncepu sa plnga fara sa nteleaga de ce. Plngea lin, sfios, cu bratul acoperin- du-i fata. Petru ntelesese de cum s-a ridicat de la pian ca Anisoara nu se duce sa vorbeasca cu d-na Lecca. Se bucura si el de prilejul acesta de a ramne singur. Se ntmplase 114 prea multe ntr-un singur sfert de ceas, si prea repede... Dar ntrzierea fetei ncepu sa-l nelinisteasca. Se. gndea cu oarecare strngere de inima ca ar putea s-o gaseasca d-na Lecca, sau A driana, si cum n casa aceasta toate se ntmpla ntr-un chip ciudat, s-ar putea ca ea nsasi sa-si martur iseasca aventura... si pipai plicul n buzunar. Daca ar pierde lectiile... Probabil ca nu iar ramne altc eva de facut, atunci, dect sa fure... Gndurile negre l facura din nou stapn pe sine. Se apropie de fereast ra, scoase plicul si numara bancnotele. De obicei, nu facea operatia aceasta dect n strada, dupa ce se departa de vila. Tresari, i se paru ca e o mie de lei mai mult. Numara din nou ; nu gresise. Erau trei mii cinci sute, n loc de doua mii cinci sute de lei. Ramasese cu hrtiile n mna, si privind pe fereast ra. Nu stia ce sa creada. O greseala ; sau poate chiar d-na Lecca i daduse mai mult, ca sa-l ncerce, sau poate pentru altceva... Nu era nici-jignit, nici suparat. Toate i se puteau ntmpla. n acea clipa, intra d-na Lecca, mbracata de strada.

Nu stiu ce are Anisoara, mi-a spus ca o doare capul, si nu mai poate face lectie azi, vorbi ea repede. Petru se ntoarse brusc, cu bancnotele n. mna. Rosi. Observ ca mi-ati dat o mie de lei mai mult, sopti aratndu-i cele doua hrtii. D-n Lecca ncepu sa rda, si-i puse mna pe umar. (Pentru ntia oara si ngaduia un asemen gest.) Anicet, sa lasam gluma la o parte. stia snt bani care nu se vad ; ntelegi, care nu s e vad. Degeaba mi-i arati. Trebuia sa" te faci ca nu i-ai observat, asa cum nu i-am observat ni ci eu... nchipuieste-ti la urma urmelor ca ti i-am dat pentru masini. n loc sa vii pe jos, ai putea veni cu cea mai eleganta masina... Dar n-ai fantezie nici de doi bani... Petru o asculta zmbind prosteste. Nu stia ce sa raspunda. Parca ar fi primit palm e, multe si usturatoare. n definitiv, daca te superi, pot sa-i iau napoi adauga d-na Lecca. Eu nu ma supar. .. i. lua ntr-adevar napoi, si-i baga repede n poseta. Gestul ncnta pe Anicet. Prinse deo data curaj si vorbi... 115 Cnd voi avea nevoie de masina, am sa Va spun eu... D-na Lecea iesise. Era singur, liber, fericit. Parca ar ffi trecut un examen gre u, parca ar fi evitat o nenorocire. .Se ndrepta spre pian, si ncepu sa cnte Cnd din ce n ce mai aprins, mai izolat n fericirea 'lui nenteleasa, trecnd din Debuss y n Chopin si

Mozart, ;fermecndu-se de prapastiile acestea adnci pe care le sarea. n cele din urma , se opri cteva clipe, cu minile deasupra clapelor, parca ar fi ncercat sa-si aminteasca ceva, si n cepu sa cnte suita lui de lieduri, Stele cazatoare". Erau compozitiile pe care nu le auzise nca nimen i, si pe care nca nici nu le transcrisese n ntregime. . "Se nascusera n noptile din iarna aceasta, cnd renu ntase la jurnalul lui intim ; le compusese mai ales pentru el si pentru Nora. Gndul ca Nora nu-si va recunoaste prezenta n toate aceste melodii, desi crescusera chiar din dupa-amiezile lor, l emotiona. Cntnd, naltndu-si uneori vocea, acolo unde noutatea sunetelor pe un pian strain l neli nistea Petru nu auzi usa deschizndu-se si nu observa intrarea celor doua domnisoare Lecea . Fetele ramasera lnga usa, tinndu-se strns de mna, nemiscate. Nu ntelegeau prea bine ce , aud. Adriana de altfel, nu se pricepea de loc n muzica, si era fascinata de orice melodie organica. Aniso ara banuia ca liedurile erau compuse de Petru, caci prea erau Indiscrete, prea brutale uneori n sinceritatea lor dar mai departe nu putea patrunde. O nmarmurea la rastimpuri glasul lui de cafenea bu curesteana, sau de baiat necioplit, cntnd sa-si amuze prietenii ntr-o excursie. O foarte trista vul garitate napadea cteodata prin melodiile acelea att de naripate, att de limpezi. Petru continua sa cnte, fericit.. Terminase ultimele stele cazatoare", si reluase bucatile din mijloc, care i placeau mai mult, care erau mai mult ale sale. Apoi se opri brusc. Simtise prezenta ce!or doua fete alaturi de el. Altadata, spionajul acesta l-ar fi nfuriat. Dar acum se parea firesc. Totul i se parea firesc pentru fericirea lui. Ar fi putut veni chiar pasarile, pe marginea feres* irei... 116

Se ndrepta spre Anisoara. Ti-a trecut capul ? o ntreba el ct se poate mar. prieteneste, mngind-o pe obraz. Era acum aproape ntuneric n odaie, si nu-i putea. vedea paloarea fetei. Adriana l p rivea uluita, cu aceeasi, expresie de om care se opinteste sa nteleaga' un lucru; simplu. D-ta ai facut-o sa sufere, i spuse ea. Petru nu raspunse nimic. Le strnse minile si se pregatea sa plece, cnd Anisoara l re tinu. Te conduc putin... Mergeau amndoi fara sa-si vorbeasca, prin parc. Anisoara i apuca bratul. Stii, i spuse ea calma, ai putea veni n odaia mea,, n orice noapte. Uite, pe fereast ra asta... Petru se opri, ca sa vada mai bine despre care fereastra e vorba. O privi lung, atent. Parea ca nu-l surprinde de loc invitatia Anisoarei. Parca s-ar fi cunoscut, de mult, parca ar fi fost de mult amanti. E mai bine asa, vorbi el n cele din urma, aple-cndu-se asupra fetei si sarutnd-o pe gura. Porni apoi singur, cu pasul mai iute, fara sa priveasca napoi. De-abia dupa ce-a ajuns n strada si dete* seama ca e foarte tlrziu, si ca poate maica-sa l-a asteptat pna acum n poart a, flamnda. IX Mitica Gheorghiu se ntoarse de la Brlad extenuat,, aproape bolnav. Nu s-a dus la s lujba trei zile, n care timp n-a iesit dect o singura data din odaia lui, ca sa-si cumpere de mncare. Mncarea i-a adus-o apoi slujnica unui vecin de apartament. Prima zi a dormit tot timpul ; un somn g reu, intoxicat, strabatut de vise care l faceau sa plnga, sa tipe. I se parea c-o vede pe Marcella aga117 tata de portiera unui vagon, gata sa cada, si trenul nu putea fi cu nici un mijl oc oprit... I se parea, apoi, ca Marcella e chiar n odaia lui, alaturi de el, dar ca nu vrea sa-l destepte si ntindea minile prin ntuneric s-o apuce, nti s-o apuce bine, si-apoi sa deschida ochii ca s-o vada... O visa continuu, ndata ce adormea, si niciodata Marcella nu-l certa n vis, nu era aspra c u el ; nu era nici macar trista. Ii zm-bea, l mngia pe frunte, si-i spunea : Pauvre Mitia !... A patra zi, Mitica se destepta cu o scrba cumplita de sine, de dragoste, de toate ntmplarile de la Brlad. Aproape ca ura pe Marcella. l chinuia din nou dorul de razbunare. Daca ar f i putut-o gasi o data singura, daca ar fi putut-o aduce n camera lui, sau oriunde n alta parte, ca s-o umileasca, s-o faca sa sufere. Se plimba mult pe strada, trimise o nota la Banca anuntnd ca vine a do ua zi, si mnca la Continental, cu doi cunoscuti. Le povesti cu amanunte precise, toata dragostea l ui pentru Marcella, si povesti de asemenea o suma de fapte imaginare pe socoteala Marcellei ; ca ea l-a parasit pentru bani, ca l-a nselat cu un pianist dintr-un jazz oarecare, ca are ctiva amanti bogati, un ul bancher, altul la Siguranta, altul la Bursa. Pe unul din ei l cunostea personal, si stie ca sufera de boli venerice. Si sa iubesti o asemenea femeie !... Ma, daca ai sti macar ct am iubit-o !... Si voiam s-o iau de nevasta, pe onoarea mea, chiar daca n-a

fost fata. Ce mi-am spus, parca asta mai are vreun rol n ziua de azi ?... Dar cnd am aflat !... Si cu cine, ma ? Cu unul ca ala... ncepu sa-i njure pe toti ; pe Marcella, pe prietenul de la Siguranta care o mbolnav ise, pe bancher. Simtea, totusi, ca daca va continua sa bea, ar putea face ceva ireparabil. Ar pu tea arunca o sticla n orchestra, ar putea sa-si bata prietenii de la masa... Facu un efort. Hai sa mergem, vorbi cu greutate, hai sa mergem sa cautam niste dame... Era nca devreme, de-abia unsprezece. Amicii i propusera sa astepte terminarea unei reviste de vara. Snt destule fete tinere si vesele ; nu asa ordinare, ca pe strada... S-ar putea nc inge o betie faimoasa ; ceilalti baieti ar putea fi repede gasiti. Amicii lui Gheorghiu erau ntr-adevar convinsi c a fac o fapta buna organiznd o petrecere cu fete, muzica si vin bun. Bietul Mitica, dupa cte a suferi t el, numai o betie l mai poate face sa uite... Lasa, ma, asa-i viata ! l consola serios Ionel Sergescu, fost, ca si Gheorghiu, s tudent n Drept la Paris, acum functionar si nscris de curnd ntr-un partid politic. Au intrat la Modern" ca sa astepte terminarea revistelor de vara. Au cerut cu tot ii coniacuri la ghiata. Parca cine din noi n-a trecut prin asta ?! vorbi din nou Ionel Sergescu. Dar pe Gheorghiu l enervau consolarile acestea globale. Nu se simtea de loc adole scent, prima dragoste, prima durere, si celelalte. Cel putin ai... cu vrf si ndesat ? se interesa celalalt prieten, Rudescu.

Hai sictir ! i reteza vorba Gheorghiu. ncepu sa priveasca n gradina. La cteva mese departare se aflau ctiva cunoscuti. ntre altii, Eleazar, prietenul lui Jean Ciutariu, care domina masa cu glasul lui puternic, cu rsul far a sens n care izbucnea din cinci n cinci minute. Eleazar era cunoscut de publicul restaurantelor, al caf enelelor si cenaclurilor artistice. Avea ntotdeauna o revolutie de propovaduit, o reforma de promovat. Faptul ca era prieten cu Ciutariu, l facea acum odios n ochii lui Gheorghiu. Mai na inte l placea foarte mult, pentru sinceritatea lui si vorba lui brutala. Dar nu putea uita ca i fusese prezentat chiar de catre Ciutariu. i astepta deci privirile, si cnd Eleazar l saluta, ntoarse capul far a sa-i raspunda. Are sa iasa bataie, spuse n gluma Sergescu. Asta e nebun... Asta astept si eu, vorbi aspru Gheorghiu. Poate ca daca m-as bate cu cineva, m-a s linisti... Dar nu se ntmpla nimic. Eleazar era destul de ocupat la masa lui ; i se auzea si g lasul si rsul, si bataia pumnului. 118 119 Draga, eu nu mai am rabdare sa se termine re-, vista, izbucni Mitica chemnd plata. E prea complicat. Am si alte resurse... Clipi din ochi, dar fata i ramase tot nasprita. Iesira din gradina, si pornira n jos , pe strada Sarindar. Prietenii erau putin nedumeriti. Mitica refuza sa fie consolat, si devenea tot m ai nervos. Ajunsera n bulevard, si traversara spre Dmbovita.,'. Gheorghiu parea ca se grabest e sa ajunga undeva prin apropiere, dar zarind un taxi i facu semn sa opreasca. Sergescu l ntreb a unde merge. Ce-ti pasa ? raspunse sec Mitica. Apoi, catre sofer. O iei nainte, ti spun eu . Parea misterios numai ca .sa-si necajeasca prietenii. .Aprinse o noua tigara, fa ra sa scoata un cuvnt. Masina xirca pe Izvor. Apuci acum la dreapta... Se opri n fata unei case oblonite. Tovarasii ramasera n masina. Mitica suna, sopti ceva portarului, apoi disparu n gang. Se ntoarse dupa vreo zece minute cu doua fete fara palarie, c u salurile nfasurate n jurul umerilor. Dupa glas pareau foarte tinere. Se nghesuira anevoie n masina. Unde mergem ? ntreba din nou Sergescu. Ce-ti pasa ?!... Gheorghiu si dadea seama ca ajunge ncapatnat si -ridicul, dar nu putea rezista ispi tei de a enerva oamenii de lnga el, de a-i sili sa fie si ei brutali si iritanti. Era un fel de a -si domoli nervozitatea absurda care l sta-pnea, de care ncepea sa se teama. N-ai mai fost de mult pe la noi, vorbi una din fete. Am fost amorezat, o lamuri Mitica. Am fost si eu odata amorezat n viata mea !... D ar acum mi-a trecut... Fata se alinta. si apropie obrazul de al lui. Era mai frumoasa ca mine ?... Sergescu ncepu sa rda, dar Mitica privi fata cteva minute la lumina bulevardului, p

arca ar fi cntarit bine cele doua frumuseti apoi spuse, sigur : 120 Era ca tine... Oprira n fata unei bodegi si cumparara vin,, liqueur, fructe si racituri. Apoi ma sina i duse la garsoniera lui Mitica. Platise ei totul, pretutindeni. Fetele urcara ncarcate cu pachete ; prietenii duceau sticlele, iar Mitica alerga nainte, ca sa deschida si sa lumineze. Nu va fie teama, i asigura el, calcati si. vorbiti ct vreti de tare. Toata lumea d oarme la ora asta... Una din fete ncepu sa rda. Mitica o prinse n brate si o saruta pe gura. Marcella ! spuse el, tare. Vru sa mai adauge ceva, dar se razgndi, si dadu drumul fetei din brate. Intrara c u totii n camera, asezara pachetele, si tinerii ncepura sa-si priveasca atent tovarasele. Una din e le, blonda, foarte mica, statea timida n mijlocul odaii. Don't look so silly ! i spuse cealalta, care era mai nalta, cu parul roscat.

Tinerii se privira unul pe altul, uimiti si ncntati n acelasi timp. Mitica ncepu sa rida. Va asteptati la o asemenea surpriza ? Domnisoarele au fost n Anglia, au facut sco ala acolo... Hai, Marcella, vino sa te sarut... Blonda se codi, zmblrid. Cealalta se apropie de Gheorghiu, alintndu-se. Si eu snt Marcella, i spuse sarutndu-l. Oricine e Marcella, facu Gheorghiu filosofic. Hai, dezbracati-va.... Fetele sovaira. Cea blonda nlemni lnga perete. Nu asa de la nceput, zau, d-le Gheorghiu, se ruga cealalta. Hai sa bem mai bine.. '. Sergescu desfacu cteva sticle la rnd. Rudescu servi fetele cu fructe. Era putin in timidat de purtarea lor, de figurile lor curate mai ales, si le facea putina curte. Unde ati nvatat engleza, d-ra ? ntreba el foarte politicos pe cea blonda. Ne-am nascut la Devonshire, n timpul razboiului. Si am facut scoala primara, acol o, raspunse fata, corect. Gheorghiu era ncntat de surpriza. si privea prietenii pe rnd, orgolios. 121 Snteti deci surori ? ntreba Rudescu. Un fel de verisoare mai mult, zmbi cea blonda, plecnd ochii n jos. E o chestie foarte complicata, am sa v-o spun altadata, ntrerupse Gheorghiu inter ogatoriul care parea ca stnjeheste pe cele doua fete. Dar am sa va cer un lucru : cel mai desavrsit sec ret ! Ma Sergescule, te stiu eu cum esti... Baietii fagaduira cea mai mare discretie. Erau fascinati de descoperirea lui Mit ica ; doua fete att de dragute, de rafinate, pe care le poti avea oricnd, fete probabil de familie buna. .. Discretia, mai ales, pe care le-o cerea Gheorghiu, i facea sa priveasca cu alti ochi noua aventura. Cu ti mpul, cu alcoolul pe care Sergescu li 1 servea prompt, fetele ajunsera foarte intime, chiar si cea blon da. Au cntat romante englezesti, au dansat dupa gramofon. Numai Mitica parea ca nu se amuza destul de bine.. Se trntise pe sofa, cu tigara fumegnda, cu ochii aproape nchisi. La mine sa veniti numai dupa ce v-oti dezbraca, le spuse el. Pna atunci, puteti sa dansati... Esti un porc ! rse fata roscovana. Hai sictir ! o njura Gheorghiu, mbufnat deodata. Observa ca mica blonda l priveste putin speriata. Se ridica, se apropie de ea si o lua n brate. Iarta-ma, Marcella, n-am vrut sa te jignesc ! i spuse el, blnd. Dar n fond, mi cerea m dreptul meu, nu e asa ? Ce sa mai umblam cu englezisme, parca am fi la Devonshir e !... I se paru ca spusese un lucru de mare haz, caci rse singur, cu pofta,-si-l repeta : I-auzi, parca am fi la Devonshire !... Eu am platit !... Taci, mai Mitica, ne strici serata ! interveni Sergescu. Mitica l privi deodata crunt. Avea o pofta nebuna de cearta, cu oricine. Tu sa nu te-amesteci, ca nu-i serata lui tat-tu. Astea-s damele mele, pe care le

-am gasit eu, si care au venit n casa mea... Cui nu-i place... 122 Perechile se oprira din dans, plictisite. Mitica umbla prin odaie, fara haina, c u camasa descheiata la gt, si nu privea pe nimeni. Draga, daca te-ai mbatat, n-ai dect sa ne arati usa, si-am plecat, spuse Sergescu, pe un ton distins. Sntem oameni politicosi. Hai, termina cu vorba, hai mai bine sa bem cte un cointreau cu porumbitele astea. .. Gheorghiu se stapni nca o data. si umplura paharutele, si le sorbira pe rnd. Mitica prinse cele doua fete, pe fiecare cu un brat, si le saruta pe obraji. Era foarte emotionat. Marcella numarul unu, spuse el dupa ce saruta pe cea blonda. Marcella numarul do i, adaoga dupa ce saruta pe cea roscovana. Iertati un porc beat ca mine !... Am bau t ca sa uit dragostea, d-aia am baut. Prietenii astia ai mei pot sa va spuna !... Le saruta iar, dar cum fetele rdeau destul de tare, se trezi putin si se controla . Se ndrepta catre gramofon si

cauta o placa. Asta e, Dans tes bras... exclama el fericit. O aseza, nvrti manivela cu furie, ca nu cumva sa slabeasca tonul chiar pe placa ac easta, si se ntinse pe covor, lnga gramofon, ca sa asculte mai bine. Toti cunosteau romanta, si ncepur a s-o fredoneze. Dans tes bras, je me sens si peti-tee... Mitica nchisese ochii, plecase capul, re zemndu-se aproape cu barbia de piept, si mormaia nceputuri de vers, fericit. Lumina i batea chiar deasu pra capului, lasndui jumatate de craniu dezgolita, scotnd si mai bine n evidenta aceasta stranie si pre coce calvitie, care i mpartea aproape n doua capul ; o zona luminoasa, cu o frunte enorma, si alta ntunec ata, cu par scurt si gros, crescut neregulat, des, tepos. Dans tes bras, je me sens si peti-tee... Revazu terasa Lafayete unde ascultase ultima data acest cntec, cu Marcella. l priv ea atunci n ochi, i strnsese chiar mna, fredonnd aceleasi versuri de-acum. Crezuse tot timpul ca se gnde ste la el, cntnd, ca pentru el i stralucesc ochii, caci ntr-adevar s-ar fi simtit att de mica n b ratele lui de vlajgan... 123 Deschise pe jumatate ochii, si vazu cele doua perechi mai strnse ca la nceputul ro mantei. Blonda era n bratele lui Rudescu, roscovana pe genunchii lui Sergescu. Mitica zmbi lung, cu t oata carnea lui dezgustata, si nchise din nou ochii. s he in Iove ?, ntreba cea blonda. Gheorghiu ridica deodata capul, si spuse raspicat, pronuntnd corect, asa cum si am intea din cele cteva luni de limbi engleza pe care le urmase cu un profesor particular. Yes, I am in Iove .'... Toti izbucnira n rs. Bravo, Mitica, exclama Sergescu. Te-ai englezit !... A la Devonshire, care va sa zica ?... Fetele rsera din nou. Tinerii le strnsera mai aproape, si cu mai multa precizie. D e altfel, preliminariile erau trecute. Ramnea de vazut ce va spune Mitica. Dar Mitica nu spunea nimic. Ram asese n acelasi loc, pe covor, n fata patefonului, si ceruse doar sa se repete placa. n tot timpul acestei repetiri, cele doua perechi se. sarutau lacome, aprinse de alcool. Sergescu stinsese lumina cea . mare, si lasase numai doua veilleuse, una deasura capului lui Gheorghiu, alta lnga noptiera aproape asc unsa. Cnd se termina a doua oara romanta, Mitica deschise ochii, tulburat, dezgustat, o bosit. Haide, mon-cher, ca am nnebunit aici ! l striga Sergescu. Se auzira chihaituri, rsete scurte, fosnete. Gheorghiu zmbi alene, si trecu pe din aintea patului fara sa aiba curiozitatea sa afle care din fete se afla acolo, asteptnd nca, aproape dezbr acata. Se apropie de usa. Eu am o idee, le spuse. Ma duc sa ma plimb putin... Ma ntorc eu mai trziu, n-aveti grija... Porni cu minile n buzunar, n jos pe scari. Strada era pustie, racoroasa. Se auzeau din mai multe parti

deodata cocosii. Era un trmbitat care l nviora, care venea de foarte departe, din e xcursiile iui de licean, din plecarile lui n vilegiatura, cnd se scula nainte de zori, ca sa poata s avura mai bine emotia asteptarii. Se ndrep124 ta ,spre coltul cel mai departat al strazii. O lua apoi pe o alta strada, mai lu nga, si ncepu sa rataceasca asa, cu minile n buzunar si ochii n pamnt, pna ce-si dadu seama-ca s-a luminat de-a b inelea, si ca se ntlneste cu maturatorii de strada veniti la lucru. Hotar atunci sa se ntoarca aca sa. Gasi usa ncuiata. Prostii niei nu si-au dat seama ca e Yale, reflecta Mitica amuzat. ncepu sa bata, la nceput ncet, apoi din ce n ce mai tare... Au adormit ; au facut dragoste si-au adormit, si spuse el. n cele din urma, auzi pasi de picior god si o mna bjbind la usa. Era una din fete ; transparen tele erau trase si na putut observa care din ele. Dar i zari corpul gol, alb-mat, ndreptndu-se repede s pre sofa. Si forma si culoarea lui mata, i amintea lui Gheorghiu o suma de acte precise. O recunoscu n sfrsit ; era roscovana, Marcella Nr. II... Se uita n camera. Prietenii plecasera, probabil, caci nu-i put ea zari nicaieri. Tot atunci au nchis si usa. Descoperirea si interpretarea acestui amanunt l bucura . Se ndrepta spre fotoliu si ncepu s se dezbrace, fara zgomot. Dar, orict ar fi pasit el de prudent, tot ntlni o sticla, lasata acolo din timpul petrecerii. Se destepta din nou roscovana. Haide, Mitica, haide, frate, termina odata, sa dormim si noi... Se culca lnga ele, frateste, cu amndoua bratele ntinse catre amndoua trupurile. Trei zile dupa aceasta ntmplare, Mitica Gheorghiu zari ntr-o seara pe Bulevardul Ac ademiei pe Marcella si Irina Piesa. Fetele se pregateau sa traverseze, si nu l-au observat. Gheorghiu ramase cteva secunde nehota-rt, daca trebuie sa le urmareasca sau sa apuce n alta

125 directie. Pe Irina nu o cunostea personal. Stia de la Mar-cella ca snt prietene, destul de vag de altminteri, caci se ntlneau rar. li strabatu atunci gndul ca prietena aceasta i-ar putea mpaca, ar putea cel putin sa transmita Marcellei cteva cuvinte din partea lui, silind-o sa le asc ulte. ncepu deci sa le urmareasca, la o distanta destul de mare. Fetele au mers mpreuna pna aproape de st atuia Take Ionescu. Marcella s-a despartit apoi, si s-a ndreptat spre statia de tramvai. Ghe orghiu simti o caldura brusca napadindu-i pieptul. Ar fi putut sa-l vada, caci se ntorsese cu fata spre el. O zari o clipa ; avea figura mai putin mobila dar mai frageda, mai fardata. Tramvaiul veni repede. Nu fusese vazut. Gheorghiu ncepu sa alerge pe bulevard n sus, dupa Irina. Alerga cu pasi mari, apro ape sarind, ca sa nu para ridicul. Cnd se apropie, ncetini pasul. Va rog sa ma iertati, domnisoara Plesa, ncepu el timid, daca ma prezint astfel... V-am zarit n tovarasia prietenei mele, Marcella, si am ndraznit... Nu mai gasea cuvinte. Privi n jos putin stnjenit. l ajuta Irina. i spuse ca l cunoast e, ca i vorbise de ei chiar Marcella, de mult. Gheorghiu se aprinse. Stiu ct de bune prietene snteti, o ntrerupse el. Altminteri n-as fi avut curajul... Dar trebuie sa va spun ca acum ne-am certat. Dintr-o prostie, fireste... Ea nici nu stie ct de mult sufar, ct de mult o iubesc !... As fi vrut sa fac ceva, sa-i spun, poate sa-i scriu. Nu stiu ce sa f ac... Vorbise repede, ncalzit, privind-o cu ochii lacomi, parca ar fi asteptat de la un singur gest al ei scaparea. Irina era emotionata ; nu att din cauza deznadajduitei nflacarari a ,lui Gheorghiu, ct pentru amintirile pe care le mprospatau asemenea marturisiri. Cele dinti luni ale iubirii , fata de marmura rece a lui Dinu, ochii lui ntotdeauna pierduti n contemplarea unor lucruri nevazut e Irinei... Att de mult v-as ruga, continua Gheorghiu. O ruga sa intervina pe lnga Marcella, s a o convinga, daca se poate, sa-l primeasca o data la ea acasa. n Irina se trezira toate sentimentele caritabile de sora, de mama, de prietena. I se paru ca nu o simpla ntmplare i l-a scos n cale pe Gheorghiu ; ca i s-a n-dicat o misiune, pe care trebui e cu orice pret s-o duca la capat. A plecat acasa cu o exaltare noua. Se regasise n suferintele lui G heorghiu ; si regasise, nsa, mai ales, vechea sa patima de a consola, de a ngriji, de a se devota. Se gndi sa o vada chiar n seara aceea pe Marcella. i telefona, si i se raspunse ca domnisoara nca nu s-a napo iat, ca poate va lua masa n oras. De fap, Marcella se dusese la Jean Ciutariu, cum se ducea n fiecare s ?ara. Nu a putut-o ntlni dect a doua zi. S-a dus s-o ia de acasa, dupa cum aranjasera prin telefon. A gasit-o plngnd, gata sa aiba o criza de nervi. Primise chiar atunci o lunga si calda scrisoare d in Brlad, n care batrnul Dumitrascu i vorbea despre vizita lui Gheorghiu, despre impresia excelenta pe car

e i-o facuse tnarul dar mustrnd-o ca nu le-a spus nimic si ca s-a logodit prin surprindere... Irina c iti aceasta patetica scrisoare aproape nevenindu-i sa-si creada ochilor. Baiatul asta e nebun, si spus e ea. Nici nu mai ndrazni sa-i povesteasca de ntlnirea de pe bulevard. Marcella era scuturata de plns.

Ce ma fac, acum ? ce ma fac ? gemea ea. Irina ncerca s-o mngie, dar gesturile erau reci, fal-se, cu toate eforturile ei de a se emotiona. n timp ce-i tnngia parul, observa ca Marcella era n picioarele goale (pantofii de casa, de matase, cu puf roz la vrf, i alunecasera pe covor), si ca avea degetele rasucite, diformate de batatu ri, si vinele groase n jurul gleznei. Am sa-l mpusc ! tipa brusc Marcella, m-a compromis, m-a facut de rs... Plnsul o urtea, o mbatrnea. Si gtul i se ngrosa, cnd era necat de hohote. Irina nu se tu abtine sa n-o gaseasca dizgratioasa, n capotul de matase ieftina care i desena prea precis f ormele. Nu-l iubeai de loc ? o ntreba, ca sa spuna ceva. l urasc ! gemu Marcella. Cum l-as fi putut iubi !... Nu l-am putut iubi niciodata ... 126 127 Irina si aminti : n sufletul ei ma iubeste, dar e capricioasa, si se supara din ori ce fleac". Asa parca i spusese Gheorghiu, n lunga lui spovedanie. Omul asta ori e vicios, ori e nebun... Lucru nu e prea grav, vorbi Irina. Le scrii celor de acasa ca ai stricat logodna ... Asta, mai trziu, se ntelege... Nu asa, deodata, ca sa dai de banuit. Marcella si ceru voie sa se ntinda pe canapea ; se simtea extenuata. Cele doua fet e ramasera cteva ceasuri mpreuna. Irina o ajuta sa-si ia baia, sa se mbrace, sa se fardeze. Nu-ti pune prea mult rouge, o sfatui ea. Dar snt att de palida, sopti Marcella.

Mitica Gheorghiu, care astepta de la Irina un telefon la birou, primi a doua zi printr-un comisionar, o scurta scrisoare : Stimate d-le Gheorghiu. Prietena mea mi-a comunicat cteva lucru ri uluitoare despre d-ta. O scrisoare primita de la Brlad, unde se pare ca d-ta te-ai prezentat drept logodnicul ei, ia cauzat nefericitei mele prietene cteva ceasuri cumplite. Nu stiu cum vei ntelege d-ta sa repari aceasta grava nedelicatete. Evident, n fata unei asemenea surprize, am renuntat sa-ti mai plede z procesul d-tale pasional. Nu-ti mai spun ct de ncurcata am fost. Cu stima, etc." Gheorghiu sperase nenteles de mult n interventia Irinei. Sperase fara nici un moti v, mpotriva tuturor, e-videntelor, caci stia ca cei de la Brlad vor anula toate posibilitatile de mpaca re. Cnd citi rndurile Irinei, se ntrista, cumplit : Marcella se departase iar. Nu-i mai ramnea nimic de facut dect s-o fure... Iesi din casa, deprimat, fara sa stie ce sa faca, unde sa se duca. La clubul sau sportiv nu mai calcase cteva saptamni ; toti de acolo cunosteau ntmplarile cu Marcella, si le cunosteau q versiune prin care Gheorghiu iesea de-a dreptul ridicul. Ramase deci n fata portii, cu minile n uzunare, ntrebndu-se daca n-ar fi mai bine sa se duca la parinti, renuntnd asta-seara la o ompanie mai frivola. Cnd se hotar sa traverseze, vazu un comisionar? intrnd n gang. Se emotiona ca un ean, si alerga dupa 128 el. Poate i-a scris Marcella... Comisionarul avea ntr-adevar o scrisoare pentru e l si astepta raspuns. Scumpe Mitica, da-ne numarul precis si strada cu nume si prenume, de la misterioa sa casa din Devonshire. Am nnebunit amndoi. Mncam la Modern si te asteptam. Daca nu poti veni, trimite adresa exacta prin comisionar. Yours, Ionel Sergescu". Gheorghiu citi repede biletul si-l rupse enervat.

ntrb c lic

Nu e nici un raspuns. Porni apoi, cu pasi mari si grei, spre casa parintilor. Stia ca gaseste acolo ex act lucrul de care avea nevoie ; sa fie mustrat, sa fie umilit, sa i se ofere planuri mari pentru viata pe care trebuia sa si-o organizeze. De cte ori avea ragazul, n zilele urmatoare, Mitica trecea prin fata casei Marcell ei, ori pe la Ciutariu. S-ar fi multumit chiar numai s-o zareasca. O data a asteptat-o pna trziu noaptea, ca sa se aprinda lumina n odaia ei. A vazut-o venind, pe la doua, cu o masina. Probabil ca o aduse se Ciutariu acasa, Gheorghiu statuse ascuns lnga un gard vreo patru ceasuri. Fumase tigara dupa tiga ra, pna ce gura i ajunsese amara si ncepuse sa-l doara capul. Cnd auzi masina oprindu-se n fata casei era gata sa se repeada si sa se ia la bataie cu nsotitorul Marcellei. Se stapni cu greu. Fu cupri ns de o sila nespusa, si

dupa ce zari lumina aprinzndu-se n odaia ei, porni spre casa, cu pasi mpleticiti, f ara nici un gnd, scuipnd des. O ntlni o data pe neasteptate, dimineata, la ctiva pasi n fata lui. Erau att de aproa pe unul de altul nct nu mai aveau timp sa se retraga. O singura clipa. Gheorghiu o vazu cum se albe ste la fata si cum pasul ei sovaie dar trecu nainte, calm, privind-o n ochi si totusi prefacndu-se ca n-o vede. Fu destul de mndru de aceasta stapnire de sine, dar suferi cumplit caci figura Marcel lei, palida si cu ochii speriati, i se ntiparise acum mai viu, mai adine. n acea seara se duse direc t acasa si bau pna trziu ; mai puse o data placa Dans tes bras"... si apoi o sfarma, adunnd cu grija bu catelele ntr-un jurnal si duendu-se sa le zvrle chiar el n cutia de gunoi a cladirii. 129 X Timp de aproape doua saptamni, Petru si Alexandru s-au ntlnit zilnic. De cele mai m ulte ori, Alexandru venea n fundatura Matasari, caci la el n camera Petru se simtea mai bine , putea sa ntrerupa conversatia ca sa se aseze la pian, putea sa-si rezeme picioarele de per ete si sa azvrle scrumul tigarilor pe. unde nimerea. n lungile lor discutii, Alexandru evita sa vo rbeasca despre Viorica Panaitescu, iar Petru despre Nora. De cteva ori, Alexandru gasise pe d-na Anicet singura, si ascultase aceleasi tnguiri pe care le cunostea. Le rabdase totusi cu mai mult respect si da duse dreptate d-nei Anicet cu mai multa caldura, fericit ca nu mai ntlneste n mizeria din casa si acel usor mirOs de alcool, care l deprimase n cea dinti vizita: Se ferise totusi sa pomeneasca ceva lu i Petru despre tnguirile d-nei Anicet. Erau lucruri pe care le ntelgea, dar n care nu-si gasea nic i o cadere sa se amestece. Invitase pe Petru sa vina cu el la Movila, desi stia ca va fi refuzat. Anicet avea lectii, si cum vara aceasta erau mai saraci ca ntotdeauna, nu si-ar fi putut lasa mama singura n Bucuresti._ lnr ultimul timp, nsa, cei doi prieteni nu se mai vedeau deloc. Sfrsisera, n attea c easuri petrecute mpreuna, tot ce aveau de dat si de luat unul de la altul. Au simtit amndoi ca ncep sa vorbe asca la

ntmplare, putin obositi de vehementa cu care se consumasera. Am o groaza de lucruri pe cap, pna la plecare, i-a spus Alexandru. Petru era multumit de formula cu care se despartira pentru toata vara. ntr-o sing ura seara ar fi vrut sa fie mpreuna cu Alexandru, dupa ntmplarea neasteptata din vila Ticho Brahe. Dar se nt orsese acasa destul de trziu, iar a doua zi n-a mai simtit nevoia sa-i mai povesteasca aventur a. I se parea destul de stupida, de altfel. Alexandru ncepu de-abia atunci sa vina regulat la mese, mai ales la cele de seara , si sa aplece o ureche atenta la discutiile din familia Plesa. Pna atunci, n afara de ceaiurile pe trecute cu Petru, ramnea nchis tot timpul n odaia lui, sau se plimba pe strazi, n pofida cal130 durii. l mustra constiinta", gndeau toti ai casei, chiar Irina. Unchiul Dem izbutis e sa nabuse scandalul cu sinuciderea domnisoarei Panaitescu. Izbutise, de asemenea, sa-si mu te nepotul la un serviciu auxiliar, unde putea avea concedii lungi si repetate. D-na Plesa ramase se tot att de nenduplecata, dar Irina o convinsese ca nu trebuie sa-si pastreze severa ei racea la fata de un tnar chinuit de remuscari cum era Alexandru. ntr-o seara, Irina veni n odaia lui si-i ceru voie sa stea putin lnga el. Avea nevo ie de o prezenta", de un prieten, marturisi ea. Era gata sa plnga ; Dinu nu se hotarse nca sa vina la Mov ila, asa cum i fagaduise de asta iarna, ca sa petreaca doua luni mpreuna. Alexandru nu stia nimi c despre acest Dinu Pasalega. i sa-l cunosti si tu, exclama nsufletita Irina, ai sa vezi ce om extraordinar este . i povesti cum l-a cunoscut ; acum un an, la un picnic cu automobilele, afara din oras. Dinu era ndragostit pe-atunci de Felicia Baly. Asa pretindea el, adaoga Irina, cu un cochet dispret. Toti baietii erau pe vreme a aceea ndragostiti de Felicia Baly, si ea se prefacea ca nu observa nimic. Mi-a placut d e la nceput si mi-am spus : de ce oare nu s-ar ndragosti de mine ?... Irina povestea cu un glas pe care ncerca sa-l faca neutru ; ca si cum toate lucru rile acestea s-ar fi petrecut la ntmplare, sau printr-un simplu capriciu. Povesti cum l-a invitat singu ra pe Dinu la dans, si cum tot ea a fixat ntlnirea n oras, a doua zi. S-au vazut mereu dupa cursuri. Dinu era n ultimul an la Politehnica ( si da proiectul la toamna", adaoga Irina), si avea o suma de lucruri de nvatat. Ramnea si ea, cteodata, pna la miezul noptii n odaia lui, minunndu-se cu ct srg lucreaza. Fireste, i-am cedat repede, si fara nici o pretentie, preciza Irina exagernd tonu l de nepasare si frivolitate. Alexandru o privi zmbind ; n general nu-i placea acea banala frivolitate, si limba jul direct n materiile 131 sexuale, pe care le afectau anumite fete ; dar rostite de Irina, asemenea cuvint

e apareau de-a dreptul ridicule. Mi-am dat seama ca-l iubesc, vorbi ea repede. Restul n-avea nici o importanta... Astepta ca Alexandru sa observe aceasta subliniere, si s-o aprobe. Dar varul sau continua s-o priveasca, fara sa spuna un cuvnt. Trebuie neaparat sa-l cunosti si tu, exclama Irina pregatindu-se sa plece. Ai sa vezi ce bine am ales... Dar daca ai sti cte greutati, ce absurde obstacole ntmpin... Facu ctiva pasi si se opri chiar lnga Alexandru. Mama stie numai un lucru ; ca-l iubesc. Si am nteles ca nu s-ar mpotrivi, stii, la o eventuala... i fu rusine sa termine fraza. si aminti brusc de marturisirea lui Alexandru, din z iua ntoarcerii sale, cnd au ntrziat amndoi de vorba n chiosc. Desi, adaoga ea repede, desi snt alte attea stupiditati care o coplesesc... Pretin de ca nu si-a ncheiat studiile, ca e prea tnar... Eu nu spun nimic ;-l las sa gndeasca ce vrea. Nici nu ma gndesc mai departe. Stiu ca l iubesc, si att... Foarte bine faci... Irina nu-si putu stapni o privire recunoscatoare. Cu tine ma nteleg mai bine, marturisi ea. Sntem doar de aceeasi vrsta... Desi si tu ai niste prejudecati absurde mpotriva dragostei...

ncerca sa rda, dar nu izbuti. Se ndreptase din nou spre usa. Simtea ca sufletele lo r nu comunica, nu se ntl-nesc. O asemenea confesiune ar fi trebuit sa provoace o suma de ntrebari din partea celuilalt... Alexandru, dimpotriva, se multumea s-o ncurajeze cu privirile, si s-o aprobe cteod ata cu un gest. " Greutatea e nsa n alta parte, reveni Irina. E tatal lui Dinu, batrnul Pasalega, s tii, inginerul care vrea sa construiasca un -avion... Alexandru nu stia nici despre el nimic, dar de asta data Irina nu avea prea mult e de spus. l cunostea destul de vag ; de aceea se temea atta de el. l vazuse de mai multe ori n odaia lui Dinu, venit, ca si ea, n vizita ; 132 caci batrnul locuia singur, ntr-o casa din Dealul Spirei, cu pod si sopron ncapator pentru avionul lui. Nu-i placuse privirea lui vitrega, rece, taioasa. Avea o fata brazdata, cu pomet ii ososi, scosi si mai bine n evidenta de o ascetica slabiciune. Un batrn nalt, cu umerii grbo-viti, cu minile pu ternice si tabacite, de lucrator. Numai glasul era cald, moale glasul lui Dinu. Visul lui, din tinerete si pna acum, si ncheie Irina descrierea, a fost sa construi asca un avion. E putin maniac, recunoaste si Dinu. Dar, pe deasupra, e si patriot. Are u n fel de sistem foarte complicat de aparare nationala printr-un aeroplan robot, pe care l-a numit Tudor Vladimirescu". Dar e att de naiv... nchipuies-te-ti un avion Tudor Vladimirescu"... Irina ncerca iar sa rda. Stia nsa prea multe despre d. Pasalega, ca sa poata rde din inima. Stia ca pusese pe Dinu sa jure, n saptamna cnd a ramas vaduv, ca-si va nchina viata realizar ii visului sau : avionul Tudor Vladimirescu". Dinu i-a marturisit ct e de legat prin acest juramnt. Nici nu stia daca tatal sau i va da vreodata voie sa se nsoare. Chiar dupa moartea lui, i lasase cu l imba de moarte sa duca la bun sfrsit acest grandios monument, care va arata lumii ntregi, peste veacu ri, maretia geniului romnesc", cum spunea el. n sfrsit, mie putin mi pasa, adauga ea, l iubesc si ma iubeste. Deocamdata mi-e de-a juns... Irina pleca zmbind, dar cu o cumplita ndoiala n suflet. Daca as fi sigura ca ma iub este putin n felul meu... Se simtea trista, enervata, aproape regretnd ca-i spusese att de multe lui Alexandru. Avu o noapte tulbure ; nu putea uita glasul cu care Pasalega i spusese de mai multe ori ; fatul meu, hei, fatul meu are o misiune mare de ndeplinit n lumea asta. N-o sa aiba timp nici de culcus, nici de pacat". Un glas blnd, rugator purtnd asemenea cuvinte... Cteva zile n urma, Alexandru ntlni pe Dinu. Era un tnar bine legat, nalt cu fata osoas a si totusi foarte tnara, cu fruntea dreapta n care erai ndemnat sa citesti numai cuburi si prgh ii. O figura de inginer, nu133 mai ochii pareau nelalocul lor n acest chip voluntar si viril : ochii melancolici , flamnzi, cteodata

surprinzator de tristi. Au pornit ctesteri Irina, Alexandru, Dinu sa se plimbe la ntmplar'e pe strazi. Avea u doua ceasuri libere. Apoi, Dinu trebuia sa se duca n Dealul Spirei ; cina cu batrnul n a sta-seara, si cu prietenul sau, un oarecare Steriu. Pentru ca nu vorbea nimeni. Dinu ncepu sa pove steasca viata acestui prieten de-al tatalui sau, om foarte bogat pe vremuri, crescut la Ziirich, casat orit din dragoste cu o laptareasa si plecat de tnar n Brazilia, ca sa se ocupe cu plantatiile de cafea. Este un om interesant, plin de surprize. Am descoperit, ntr-o zi, ca stie chimie, citeste si latineste, vorbeste frumos despre muzica... E dintr-o familie veche si bogata, din Moldova. Si totusi s-a nsurat cu prima fata pe care a avut-o, o laptareasa germana... Mi-a spus attea luc ruri despre Rio de Janeiro. Spune ceva despre cer... Se ntrerupse brusc si privi putin ncurcat pe Alexandru. Simtea foarte precis ca nu -l asculta ; poate ca l dispretuia pentru vorbaria lui. Irina i strnse nervos bratul. Cum era cerul ? Spune, cum era cerul la Rio de Janeiro ?... Dinu ezita. Probabil foarte albastru, vorbi Alexandru. Asa .am auzit si eu ; un cer foarte a lbastru, ca o mare... Ridica ochii si privi pe deasupra caselor. Ce prostii vorbesc trei oameni inteli genti, cnd snt siliti sa stea laolalta fara voia lor, sa se asculte si sa se prefaca n-cntati de cunostinta ... Alexandre, tu ai vrea sa fii acum la Rio de Janeiro ? ntreba Irina. " . : N-o recunostea. Parea o fetita care se afecteaza, care ncearca sa spuna prostii s i naivitati

fermecatoare.Probabil pentru ca e ndragostita, si se afla alaturi de iubitul ei, r eflecta Alexandru. De fapt, Irina vorbea n nestire pentru ca cei doi tineri nu spuneau aproape, ni134 mic, ramneau izolati, reci, fara nici o comunicatie ntre ei si senzatia aceasta in confortabila o exaspera. De ce numaidect la Rio de Janeiro ? raspunse Alexandru. Este att de frumos si aici ... Steriu spunea un lucru de care mi-aduc aminte ntotdeauna cu emotie, vorbi Dinu. S punea ca debarcase cu o suta de mii de franci, n monede de aur, si i era teama sa nu fie ob servat. Se prefacea atunci ca sacul n care i ascunsese era usor, si 1 purta aproape n gluma, cum se poarta un sac cu mncare sau cu fructe... A umblat asa ctiva kilometri. A observat apoi ca mu schii i atrnau ca niste frnghii descusute... ntr-adevar, ca niste ffnghii descusute... Se opri, visator. Continua sa se gndeasca la ceva tulburator, caci zmbi. Cam cte kilograme de aur era acolo ? ntreba Irina. Ce-mi pasa de greutate,' vorbi Dinu brusc cu un glas aspru. Erau acolo o suta de mii de franci aur, peste cinci milioane n valoarea de astazi. Sa poti avea un sac ct cinci milio ane de lei, sa stii ca porti ntr-o singura mna attia bani, atta putere..'. Alexandru tresari. Dinu vorbise pasionat, ca despre p femeie. Ah, sa poti avea attia bani, sa fie numai ai tai !... adaoga Dinu, ca si cum n-ar fi observat prezenta celor doi de alaturi. ' Ai vrea sa fii bogat, d-le Pasalega ? Dinu l privi mirat. ; Nu bogat, ci miliardar, arhimiliardar!... Nu exista altceva pe lume, nu cred ca poate exista altceva pe lume... Clatina capul, si se controla. . n afara de dragoste, adauga privind zmbitor catre Irina... Dar saracia e umilitoar e si cnd iubesti... E o stare de larva, o stare extraumana, pre-naturala, cum spunea nu s tiu cine... Au vorbit despre aur, pna ce s-a apropiat ora despartirii. Irina avea ochii plini de lacrimi. 135 Anisoara se simtea foarte singura ndata ce cadea noaptea. I-ar fi placut sa se plimbe prin parc, dar o nspaimntau umbrele acelea prea vii, o nspaimntau mai ales zgomotele surde, si fosnetele, si suspinele pe care le auzea de jur mprejur n data ce cuteza sa patrunda adnc ntre pomi. Adrianei nu-i placea deloc sa iasa noaptea din casa. Se nchidea n odaia ei, si citea pna trziu sau se certa cu maica-sa. Anisoara ram-nea singura, ndata ce se sfrsea masa de seara. D-l Lecca se retragea n biroul sau de lucru, d-na Lecca trecea n salon, cercetnd efectele de lumina artificiala asupr a ultimelor ei pnze, iar slugile se culcau devreme. La zece metri departare de casa , chiar pe aleea principala, Anisoara se simtea izolata, singura, oricnd, n primejdie de a fi nghitita de ntuneric, prinsa n brate de arbori. Acesti copaci att de prietenosi n timpul zile i, o

nspaimntau noaptea ; parca le cresteau pelerini si aripi, parca scoarta lor rnjea s i chicotea. Totul se schimba n jurul ei; iarba lucea, ca unsa cu argint viu, pietri sul scrtia singur, fara sa fie atins, trunchiurile trosneau altfel dect n timpul zilei, ca si cum ar fi gemut un om... Anisoarei i-ar fi placut att de mult sa aiba pe cineva alaturi de ea, pe oricine, si sa patrunda emotionata, tinndu-si rasuflarea, pe lnga trunchiurile cel e mai groase, acolo n miezul parcului, unde se nalta movilita cu liliac salbatec. Trebui a totusi sa se resemneze si sa priveasca de la fereastra, n camasa de noapte, cu pieptul aple cat ntreg pe pervaz ; asa nu i era frica ; stia ca oricnd poate aprinde lumina, oricnd poate alerga n bratele mamei. Masa se sfrsise' la zece, si toti se retrasera astazi parca mai repede ca de obic ei. La masa, Adriana nu vorbise deloc. Se planuise o excursie n Muntii Fagarasului, si Liza o invitase sa vina si ea. Dar d-na Lecca nu voia cu nici un chip s-o lase. Cearta a durat cteva zile, n care timp Adriana nu scotea un cuvnt ct durau mesele. Si asta seara, deodata, nainte de a se ridica de pe scaun, d-na Lecca i spuse rznd.

136

Poti sa te duci, scumpa mea. Am vrut numai sa te necajesc, sa vad la cine tii ma i mult : la maica-ta cea buna, sau la o prietena... La o prietena ca Liza, fireste ... D-l Lecca de abia acum afla ca mama si fiica au fost suparate, si nu si-au vorbi t attea zile. Toti se ridicara de la masa bine dispusi. D-l Lecca si pofti familia n salon. - Doamna, domnisoarelor si scumpele mele fiice, ndrazniti sa luati acest pahar din mna mea... Era un vechi ritual al familiei. La orice zi mare, onomastica sau sarbatoare, zi ua de nastere a ctorva astronomi ilustri, dar si n alte zile fericite, pe care le fixa unul din ce i doi soti d-l. Lecca si chema familia n salonul cel mare, aprindea toate luminile, si trimitea sa aduca din pivnita o sticla de Porto, din colectia mostenita si agonisita de el n tinerete. Doamna, domnisoarelor si scumpele mele fiice, ndrazniti sa luati acest pahar din mna mea... Anisoara cunostea formula aceasta de foarte multa vreme, de cnd nca nu avea voie s a guste din Porto, ci asista numai la ceremonie. Primul pahar l-a primit cu putini ani n urma, cnd a mplinit 14 ani. De-atunci bea regulat; ca si restul familiei, bea nsa numai n aseme nea mprejurari. n copilarie, i se parea ceremonialul mult mai misterios si mai fascina nt. Privea atunci cu emotie cum tatal se ndrepta spre fiecare, cu paharul ntins n mna stinga, c u sticla prafuita tinuta ntr-un servet de plus galben n mna dreapta. De ctiva ani, mi-nile dui Lecca tremura prea tare. Paharele de-abia snt umplute pna la jumatate. Adriana, desi s-a mpacat cu maica-sa, a plecat totusi imediat n odaia ei. Trebuia sa se pregateasca repede ; chiar a doua zi era plecarea. D-na Lecca s-a dus de asta da ta sa se culce. Anisoara a ramas singura n salon. S-a luat atunci dupa d-l Lecca. L-a vazut cum s trabate odaie dupa odaie, cu pas masurat, sigur, fara sa se ciocneasca de mobile prin se mi-ntuneric. A ajuns n biblioteca, si dupa ce a aprins lampa mare, cu abat-jour de sticla verd e, de pe birou, s-a asezat cu luare 137 aminte n fotoliu, sa nu-si piarda cozile jiletcii lungi si negre pe care o purta. Nici nu-si observa fiica, desi l urmarise la ctiva pasi numai, si se oprise n mijlocul biroului, asteptnd parc a sa fie vazuta ca sa ndrazneasca a vorbi. D-l Lecca deschise ncet un dosar care se afla pe birou, ridic a o fila si o apropie de lampa, apoi cauta repede ntr-un repertoriu alfabetic legat n piele neagra, care ramnea ntotdeauna pe birou, originea documentului copiat si trimiterile la toate volumele unde se gasea reprodus si discutat. Noptile nu facea dect munca de clasificare a documentelor "pe care le .

adunase asupra cavalerilor teutoni n special, si asupra tuturor ordinelor religioase militare n g eneral. si scoase ochelarii si batista alba de la buzunarul jiletcii, ca sa-i stearga. Dadu cu och ii de Anisoara. Tresari ; asa cum statea fata, nalta si palida, cu minile aduse la spate, parea o aratare nefire asca, aparuta razbunator n mijlocul bibliotecii. Ce-i, fetita mea ? Anisoara nu raspunse nimic. Se apropie de birou, pastrndu-si minile la spate, priv indu-l cu ochi foarte tristi. D-l Lecca se ridica din fotoliu, cu oarecare greutate. Ar fi vrut sa faca ceva, poate s-o mngie, sa-i spuna un cuvnt bun, dar nu ndraznea. Aine voie de ceva Anisoara ? Fata dadu din cap. Cum ar fi putut sa-i spuna ca ar vrea sa se plimbe n parc, ca e singura, ca i e aproape frica ? Venisem sa te vad, papa, vorbi ea ncet. mi dai voie sa stau putin lnga tine ?... D-l Lecca avu un gest de placuta surpriza, dar era totusi extrem de ncurcat. Nu obisnuia sa vina nimeni, pna acum, n biroul lui de lucru, la o asemenea ora. .Anis oara se aseza pe scaunasul de piele de lnga biblioteca turnanta. D-l Lecca ramase n picioare; nu st ia ce trebuie sa faca. N-as vrea sa te deranjez, adaoga Anisoara cu mai multa siguranta n glas. Lucreaza ,, te rog, nainte... Zmbise ct se poate de dulce. D-l Lecca se aseza n fololiu, frecndu-si minile osoase s i albe. Lua din nou copia documentului din dosar, si se prefacu ca o citeste.

138 Omnem nostram possessionem, cum amnibus hominibus communem habemus... Nu ntelegea nsa nimic. Zvrli ochii la sfrsitul documentului ; extras, Landulfi Hist, mediolanensis, p. 65. Este vorba de catari, se ntelege, de acei eretici medi-vali din Italia si Sud ul. Frantei. Dar, prin boarea luminoasa a lampii verzi, patrundea pna la el ochii Anisoa-rei, prezenta e i, ntrebarile ei nespuse si nentelese... -Ce e cu tine ? o ntreba el deodata. Nu ti-e somn ?... Anisoara strivi un nceput de lacrima, care se rotunjea pe nesimtite la coltul och iului. Pupilele aratau acum mai mari si mai stralucitoare, att D-l Lecca nu observase altceva. N-am nimic, raspunse ea. Mi-era dor sa te vad... D-l Lecca rosi ; nu se asteptas e deloc la o att de stranie marturisire. Ar fi trebuit sa raspunda ceva ; sa spuna, de plida, Fetita mea scumpa", sa se ridice de la birou si s-o mngie pe obraji. Dar se multumi sa zm-beasca ncurcat, apro ape paralizat. Oh, la la !, exclama el cu oarecare greutate, nce-pnd iar sa-si frece, minile. Ainsoara se apropie de birou. Ti-a spus mama ca l-am mbracat pe d-l Anicet cu haina ta de casa ? I se paru ca faptul acesta este extrem de important, si ca trebuie neaparat comu nicat tatalui. D-l Lecca o privi cu e surpriza prefacuta ; n fond, nu ntelegea nimic, dar era ncntat ca Aniso ara gasise ceva de comentat, ceva la care putea n orice caz raspunde prin cuvinte. Plouase tare, continua aprinsa Anisoara, si pentru ca era ud pna la piele, mama l -a trimis sa faca dus, si l-a mbracat apoi cu haina ta de casa. Uite, vezi, nu ti-a spus !... D. Lecca recunoscu, cu o prefacuta parere de rau, ca nu stia nimic de aceasta ntmp lare. Ceru lamuriri ; cum de s-a ntmplat asta ? n-a racit cumva Anicet ?, etc, Dar pe Anisoar a n-o mai interesa discutia ; nadajduise o clipa ca s-ar fi putut petrece altceva, ca tatal ar fi p utut sa o ntrebe altceva. Ramasera amndoi tacuti, privindu-se pe deasupra lampii. 139 N-are sa-ti fie frica sa dormi singura, dupa plecarea Adrianei ? o ntreba d-l Lec ca, trziu, ca sa spuna ceva. Oh ! nu ! exclama Anisoara cu o caldura neobisnuita n glas. Caci nu va dormi singura, stia prea bine asta. Petru va fi cu ea, va trebui sa f ie cu ea, n fiecare noapte... nchise putin ochii, si tremura, de frica, de placere, de nerabdare. Ti-e frig ? ntreba d-l Lecca. Nu papa, nu mi-e frig deloc, dar deloc. Am tresarit asa, fara motiv... D-l Lecca zimbi, si ncepu sa-si miste ncet degetele pe coperta de piele neagra a r epertoriului ; nti doua degete, apoi trei, apoi din nou doua degete. Se privea cu atentie ; parea c a jocul acesta nevinovat l amuza. n orice caz, scapa astfel de prezenta tulburatoare si nenteleasa a Anisoar ei. Te las, vad ca nu poti lucra cnd snt eu aici, vorbi fata. D-l Lecca tresari. Ar fi vrut sa se scuze, sa spuna ceva, dar Anisoara se apropi

e de birou si-i ntinse obrazul. Noapte buna, papa... D-l Lecca o saruta, apucndu-i capul cu amndoua minile. Nu i se mai ntmplase niciodata asta, sa vina una din fetele lui, sa vina singura si sa-i ceara sa fie sarutata... Simti o emotie brusca, o dadura ciudata nav-lindu-i spre cap. si apuca fruntea si si-o rezema n palma dreapta, priv ind cum Anisoara traverseaza cu pasi usori biblioteca, fara sa se mai uite napoi. A doua zi, Petru venind la lectie, ntlni n salon pe Adriana, si i se paru ca l prive ste dispretuitoare. Se ntlneau pentru ntia oara de la aventura lui dupa fur140 tuna. i sustinu totusi privirea, ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat. Adriana pleaca astazi, ntr-o excursie, sopti Anisoara nainte de a ncepe lectia. Acu m poti sa vii... Te-am asteptat n fiecare noapte, de atunci... Dar acum trebuie sa vii, tre buie... Glasul ei, de obicei timid si rugator, se schimbase, devenise ferm, aproape poru ncitor. Petru nu stiu ce sa raspunda. i facu semn sa nceapa. Ar fi vrut sa-si pastreze ton ul lui sec de profesor, glasul acela impersonal pe care l ntrebuinta cnd cerea un bilet de tramvai, de plid a. Dar apropierea fetei l tulbura, acum ; o tulburare stupida, senzuala si mentala n acelasi timp. N u-si putea desprinde ochii de pe ceafa pe care o vedea acum pentru ntia oara ; att de copilareasca, nca, si totusi att de

fascinanta. Ar fi vrut s-o mngie, si se stapni anevoie. Cnd intrase n odaie, privirea i se oprise pe snii ei, pe care i vazuse goi cu att de putine zile nainte... Spune-mi ca vii, asta-seara, chiar asta-seara... Anisoara se ndreptase spre el. N -o mai putea alunga. Nu se mai putea mpotrivi. O prinse de cap, si o saruta pe gura aspru, aproape mus cnd-o... Fata si rasuci repede trupul pe scaunasul din fata pianului, si si continua sonata, ca si cnd nimic nu s-ar fi ntmplat. Petru era mult mai uluit, mult mai descompus dect ea. Trebuie sa vii, repeta ea n timp ce cnta. Stii ca poarta ramne totdeauna deschisa. Stii... sa nu te poate vedea nimeni... Pe drum, regndind scena, Petru se mira putin de exaltarea att de precisa si de hot arta a Anisoarei. Nu uitase nici un detaliu ; poarta ramne totdeauna deschisa"... Ar fi vrut sa nu vina , desi fagaduise si jurase, desi Anisoarei i spusese ca nu va dormi toata noaptea daca nu vine... l ir ita impresia ca asculta un ordin, ca e mpins la aventura nu din voia sau nebunia lui, ci din curajul unei fetite. Se hotar de mai multe ori sa nu se duca. Totusi aproape de unsprezece noaptea, iesi din casa, si lua cheia de la intrare, si porni spre statia de tramvai. Cu ct trecea timpul, cu att devenea mai nerab141 dator. Astepta al doilea tramvai n centru, muscndu-si buzele ca sa nu njure tare ntrz ierea. Cnd se apropie de vila, ncepu sa alerge. Fu totusi extrem de prudent. Astepta n colt, sa vada daca trece cineva. Strada era pustie, ca de obicei. Deschise portita dintr-o zmucitura, apo i se furisa sub pomi. Acum nu-i mai era teama de nimic. Ceasurile erau aproape douasprezece. Dormeau, fara ndoiala, cu totii ; poate singur profesorul veghea nca n biblioteca, dar tocmai la capatul cel alalt al vilei. Fereastra Anisoarei era deschisa. nainta ncet pe sub pomi, prin cea mai deasa umbra, cu ochi i fixati asupra ferestrei. Zari o pata alba, aplecata pe pervaz. l astepta, deci. Grabi pasul si se apropie de zid. Inima i batea sa se sparga ; ncepea chiar sa-i fie frica, desi stia bine ca nu poate fi v azut de nimeni. Se tr putin de-a lungul zidului, pna ce ajunse n fata ferestrei. Anisoara l zarise si se dadu la o parte astupndu-si cu palma un tipat. In clipa urmatoare, Petru era n odaie, rasuflnd greu , bj-bind cu minile ca sa nu se loveasca de ceva. Cunostea foarte aproximativ odaia Anisoarei. Dar o simti repede alaturi de el, ntr-o camasa lunga, alba, de matase. Fata se apropie sfioasa, trem urnd. Te-ai lovit ? o auzi ntrebndu-l. Nu-i raspunse. O prinse toata n brate, si o saruta lung, nabusind-o. Pe Nora n-o s arutase aproape deloc. l saruta mai mult ea pe el, si cum o cunoscuse de-a dreptul trupeste, saru tarile Norei nu-i spuneau nimic, l enervau chiar. Sarutarea Anisoarei era cu totul altceva. II nnebu nea gndul ca e fecioara, ca e numai a lui, ca nu a fost niciodata a altuia. l exaspera mai ales carnea aceea pietroasa,

nspaimntata, necunoscuta. Nu si-au vorbit mult timp. Se pastrau n brate, unul pe altul, sorbindu-se. Apai A nisoara l ndemna ncet spre patul din fundul odaii. ntunerecul o ajuta sa fie curajoasa. si alunecase . mna pe pieptul lui, pe sub camasa. Dezbraca-te si tu, i sopti ea. si imaginase de attea ori apropierea carnala a lui Petru nct acum nu se mai temea de nimic. l ajuta sa se dezbrace, mngindu-i muschii, carnea ntreaga. II aduse lnga ea, n lungul patului . 142 As vrea sa te mai vad gol, pe lumina, ca atunci, sopti. Ramasese si ea goala, cu pulpele strnse. ntunerecul i ntarita pe amndoi. Nu-si putea vedea fetele, si ndrazneau fiecare mngieri noi. Petru era exasperat de taina care l ntmpina pretutinden i, de fecioria care i rezista chiar cnd l invita. ncerca de mai multe ori sa si-o apropie, dar Anis oara l oprise cu sarutari, cu mngieri. E att de bine nsa, sopti ea. E att de bine... I se dete pe jumatate beata, cnd trupul fusese att de mult aproape de al lui nc n-o mai sfsie nimic, nu o mai umili nimic. ' XI Tie ti-ar place sa mori necat ? ntreba Irina pe Dinu care privea catre valuri, tac ut, aproape absent, cuprins ca si ceilalti de o stranie fermecare. Nu, e mult mai bine sa mori pe pamnt, n casa ta, pe mosia ta, sa fii ngropat alatur i de casa, vorbi linistit Dinu. Ceilalti taceau, ca si cum n-ar fi auzit nimic. Cunosteau cu totii povestea tine rilor acestora care se

iubeau si pe care numai dragostea i putuse apropia, ntr-att pareau de deosebiti. i l asau sa vorbeasca, ei singuri. Dar e mult mai bine sa mori n mare, rencepu Irina". Plutesti asa fara sa te stie n imeni, si n cele din urma te faci si tu apa... Un nimic curat si muzical, apa.... Soarele batea prea puternic. Soarele o lovea n crestet, si revarsarea de foc o st rivea, o risipea. Asta i facea bine ; acum putea spune ce-i placea ; putea cnta cuvintele ca ntr-un poem. Nu, eu prefer sa mor batrn, foarte batrn si foarte bogat, pe mosia mea, marturisi Dinu. Sa. stiu ca ramn 143 alaturi de lucrurile pe care le-am adunat, de locul unde am respirat... Nu e asa ? Se adresase lui Cezar Tomescu, si acesta ntoarse capul lenes, distrat. Era ars cu mplit de soare. Fruntea si bratele jupite, pieptul nrosit. Parca ar fi cautat ntr-adins o suferinta noua s i fara rost/ ca sa ndrazneasca sa-si arate att de curnd trupul sau ranit, soarelui. In mare e foarte trist, vorbi el, rar, ezitnd, ca si cum s-ar fi exprimat ntr-o li mba streina. Caci nu te prefaci n apa, ntr-un nimic muzical, cum crede Irina, ci ajungi n foarte scur t timp pe mal, descompus, desfigurat. E trista, mohorta moarte. Dar si n pamnt, ti dai seama ce nsea mna sa rami singur attea zile n pamnt ?!... ntoarse capul catre Dinu, ca si cum ar fi spus un lucru revelant, necunoscut de n imeni, ca si cum lumina si marea dimprejurul lor ar fi facut peste putinta de nchipuit singuratate a rece si ntunecata a mormntului sapat n pamnt. Am spus-o de attea ori, relua Tomescu cu fervoare, gasesc un singur sens vietii a cesteia, deaic-i. Sa poti fi sigur ca cel putin un om nu va dormi n noaptea aceea, stii, n no aptea ngroparii tale ; ca se va gasi cineva care va veghea o data cu tine, care nu te va lasa si ngur... O, sa poti muri cu certitudinea asta, ca va ra-mne o fiinta care sa reziste si somnului, si obose lii, si durerii, si va petrece noaptea aceea gndindu-se la tine, att numai : gndindu-se la tine... Nu e ne voie sa te plnga, sa te regrete... La ce folosesc toate acestea ? La ce foloseste ca esti pln s si regretat n timpul ziei, iar noaptea, tocmai noaptea, cnd esti cu desavrsire singur, te uita to ti, si adorm ?... Lucu Antonovici ascultase numai nceputul acestei neasteptate marturisiri. ncet, pr udent, priceput, si apropia trupul de Luiza ; la nceput bratul, apoi umarul, apoi coapsa. O simtea to t att de fierbinte ca el, o ghicea tot att de tulburata. Ca din ntmplare, si abandona mna pe spinarea ei. N u observa nimeni. Toti aveau ochii ndreptati spre mare. Cum de ti-a ajuns nisipul pna aici ? ntreba Lucu prelingndu-si usor mna spre sni. Azi nu bate vntul... 144 Femeia l privi ; fara zmbet, cu o dogoare ciudata n obraji cu albul ochilor dilatat

. ...Daca cineva m-ar iubi vreodata, continua Tomescu, nu i-as cere dect acest lucr u : sa nu ma lase singur n prima noapte, sa vegheze cu mine... Irina se ntoarse ca sa-l priveasca mai bine. Era desirat, cu gtul osos, cu parul d ecolorat. Umerii, pieptul, fata, erau aproape o rana, hidoasa ; pielea se jupuise de mai multe ori , descoperind portiuni mai rosii, ca o eruptie de plagi. Cezar Tomescu topise pe trupul lui ranit aproa pe un sfert de kilogram de unt de cacao. Se ncapatnase, totusi, sa stea si astazi la soare. Daca l-ar iubi vreodata o femeie"... gndi Irina. Nu stia ce sa creada. Si totusi si asemenea oameni pot fi iubiti, si pentru asemenea oameni sufera si se ofilesc femei. Zari atunci mna lui Lucu aproape de snul Luizei. O cli pa, gestul o dezgusta. Dar indignarea i trecu repede. De ce nu face acelasi lucru si Dinu, de ce nu are el niciodata initiativa? Ea trebuia sa vorbeasca nti, ea trebuia sa-l sarute nti. Si cu toate ace stea, ce tnar voinic si ce figura de sef are... l privi cum sta tolanit, aproape obosit de odihna prea lu nga a madularelor, cu ochii sorbiti de pnza albastruie a marii. Se uita n mijlocul apei, nici n zare nici la nceput, acolo unde ncep sa se formeze valurile. Se uita direct n mijloc, ntr-o bucata pe care numai pr in efort o puteai pastra n ochi. Nu era deloc firesc sa privesti tocmai acolo... ...Iar daca mor ziua? ntreba Lucu, dndu-si deodata seama ca a fost observat si ret ragndu-si usor mna. Mor n timpul zilei, ntr-o zi frumoasa, pe o lumina ca asta de acum. Ce mai sti u eu pna seara ? Daca am murit, am murit; n clipa aceea am terminat si cu singuratatea si cu ntuner icul... Ce-mi mai pasa ?... Luiza i apuca bratul.

La ce prostii te gndesti ! exclama ea putin speriata, ncercnd sa para ct mai supusa, ct mai mica si mai feminina. (Avea treizeci si unu de ani, dar se mbraca ntotdeauna ca o scola rita, si afecta vrsta de 19 ani ; se prefacea capricioasa, speriata, inocenta). Si voua, ce v-a venit sa vorbiti de moarte, ntunecatilor ! exclama din nou, ntorcndu-se catre Irina si Dinu. 145 Irina tacu brusc ; i se paru ca mai auzise odata acelasi glas, aceeasi stupida nt rebare, tot pe plaja, odata de mult, ntr-un timp pe care nu-l putea identifica. Eu snt de vina, zmbi Tomescu, eu care m-am apucat sa le explic un lucru prea greu chiar pentru mine... Si asta, pe un soare... Zmbi stupid, privindu-i pe toti la rnd ; pe toti, cu capetele anevoie aparate de a rsita, cu trupurile bine ntinse, goale, aproape inerte. Nimeni nu observa zm-betul lui stupid si ironic n ac elasi timp. Iata, iata, am ajuns sa fac filosofie si aici la plaja, ntre mondeni !... Si nca n-am aj uns sa-i cunosc bine... De altfel, am sters-o la bufet, adaoga el. Au trecut douzeci si cinci de minute. Mine mai mult, daca voi mai trai... Se ridica si-si mbraca halatul. Lucu l privi. O foarte . slaba tresarire a obrazului cnd tesatura paroasa i-a atins umerii. Att. Nu te doare deloc chestia asta ? i arata Lucu umerii. Ba da, dar ce sa fac daca snt blond si limfatic ? Nu pot sta n casa. N-am dect 15 z ile concediu, si nu-mi pot permite sa pierd niciuna... Cine mai vine ?... Se ridicara numai ndragostitii, Irina cu Dinu. Irina, putin stnjenita de urtenia ju puita si rosie a lui Tomescu, stnjenita de asemenea de picioarele lui lungi si paroase, de halatul lui vechi, s aracacios. Plesa de ce nu vine niciodata cu noi, aici n soare ? ntreba Tomescu. S-a mprietenit cu tnarul acela, l stii, scriitorul David Dragu, raspunse Irina. Sta u toata ziua mpreuna, discuta, se amuza. Si Dragu sufera grozav de ochi, nu poate suporta lumi na prea puternica, stii. L-ai vazut, el ieses pe plaja dimineata de tot, si apoi numai cn d apune soarele. mi pare rau de amndoi, vorbi Tomescu. Trebuie sa rabdam toata conversatia gugumani lor alora.... Domnule, si nu poti n nici un chip scapa de e ; snt de o sensibilitate ex traordinara... Marea e de vina, glumi Irina. 146 Nu, domnisoara, nu e marea de vina. Astia au ajuns sensibili pentru ca snt incult i, sau mai precis snt semidocti. Sensibilitatea e o stare suspecta, o stare de suspensie... Eu am o teorie... Nu mai avu timp s-o expuna. Ajunsesera la bufet. Se ndreptara direct catre masa u nde zarisera pe Dragu, Alexandru Plesa si Anton. Dumitrascu. Pareau foarte agitati. David Dragu vorbea, cu ochelarii alunecndu-i pe-nas, de alta pereche de ochelari, negri, n mna, gesti-culnd. De-abia le.raspunse la calut. ...Sa se termine odata cu legenda asta a provinciei care ucide talentele si nabus

a inteligenta. Am fost si eu n "provincie, doi ani, si acum de-acolo viu. Dar nu orasul e de vina, nu mediul. Oamenii se rateaza pentru ca snt mediocri, pentru ca snt ei nsisi sterpi si nesubstantiali... Noii veniti si cautau loc pe scaune, nghesuindu-se n jurul mesei. Tomescu si scoase halatul ; jupuiturile pareau mai cumplite acum, la umbra. Anton Dumitrascu l privi putin pl ictisit, semnificativ ; zgomotul scaunului l enerva, linistea cu care Tomescu se dezbraca acolo, n vazul lumii, si cauta un cuier sa-si agate halatul, parea aproape ofensatoare. Ce nseamna aia influenta mediului de provincie asupra intelectualului ? continua Dragu. Un adevarat intelectual rezista oricarui mediu. M-am exprimat gresit ; nu un adevar at intelectual, ci un adevarat om, substantial, a carui fiinta nu o poate nimeni si nimic anula n afara de moarte. Daca esti tu nsuti, nainte de toate tu . nsuti, daca ai radacinile adnc mplntate n viata, n concret, nimic nu te poate atenua , nimic nu te poate rata. Rami tot att de perfect si de real si la New-York, si la Paris, ca si la Turnu-Magurele, sau ntr-un sat din Basarabia. Un Newton, un Dante, un Kant, ar fi supravietuit si ar fi creat n oricare oras de provincie romnesc. Nu orasul e de vina, ci sufletui oamenilor, superstitia car e-i domina pe toti ca un oras luminat cu electricitate te ajuta sa fii idealist si optimist, pe cnd unu l plin de baltoace te deprima si te rateaza. Omul trebuie sa ra-mna el nsusi n orice mediu ; ntr-un asemen ea om cred. Care n-are nevoie de decor ca sa viseze, n-are 147 nevoie de" confort ca sa se simta fericit, n-are nevoie de mediu ca sa gndeasca.. .

Alexandru l ascultase cu o nenteleasa bucurie. I se parea ca i limpezeste gnduri cu care se luptase si el, n repetate rnduri, de cte ori se ntreba daca ntoarcerea definitiva n tara i-ar put ea stavili cresterea, daca exista orase si tari care rateaza oamenii, sau daca ratarea acea sta este predestinata, este n om iar nu n afara lui. Totusi, snt attea greutati pe care le ntmpina viata intelectuala de provincie, vorbi Anton Dumitrascu, rosind putin. Nu are cine sa te nteleaga, sa te ncurajeze, sa te ajute ... ntr-un cuvnt, n-ai mediu, asta e, lipsa de ntelegere, lipsa mijloacelor de lucru... De ce ai d-ta nevoie sa fii nteles, si ncurajat, si promovat de cei din jurul d-ta le ? l ntrerupse David Dragu. Asta te face pe d-ta ? Picioroangele astea, premiile pe care ti le dau oamenii din jurul d-tale ? Nu pricep ce are a face ncurajarea si ntelegerea, cu inteligenta si geniu l ! Atunci risti sa nu te cunoasca nimeni, raspunse Anton Dumitrascu. Risti sa rami nm ormntat toata viata ntr-un... Dar, pentru Dumnezeu, ce-ti pasa d-tale daca te cunosc sau nu te cunosc oamenii ? Nu ntelegi ca asta are o importanta secundara, ca realizarea d-tale perfecta se face autonom, prin simplele d-tale forte sufletesti, fara ncurajarea sau patronarea nimanui ? Toata confuzia de aice porneste : ca n provincie nu exista mediu favorabil. Ei si, ce daca nu exista mediu favorabil ? Exista n orice caz oameni, si oamenii se pot realiza oriunde, cu sau fara mediu. Nu observati ca n n ici o literatura din lume nu s-a pus att de staruitor si de dezastruos ca n literatura romneasca problem a aceasta a orasului de provincie, cimitir al iluziilor, balta fara fund si mai stiu eu cum ? Cred ca n Rusia tarista au fost orase de provincie mai deprimante ca cele din Romnia moderna, si totusi l iteratura rusa nu le-a deplns n cincizeci de volume, si nimeni nu si-a justificat ratarea prin ele. Dimpotriva, n acele orase de provincie ruseasca se caleau suflete extraordinare, se ntmplau trag edii, conflicte, se crea chiar 148 o filosofie... Deci, nu orasul de provincie e de vina, ci insuficinta tnarului ca re sucomba dupa doi-trei ani de lupta. Provincia e un mijloc de selectie ; oamenii adevarati, oamenii vii si ntregi, rezista, ramn ei nsisi si-si realizeaza viata lor ceilalti, mediocri si atenuati, dispar... Ora sul de provincie e un mijloc de selectie naturala. E si un mijloc de verificare a rasei noastre. Rmne de vazut cti rezista, cti oameni pot fi ei nsisi ntr-un oras de provincie, si cti se grabesc sa parvina, sa a junga prin politica. David Dragu vorbise neobisnuit de mult si de repede. Anton Dumitrascu, desi puti n intimidat ca i se respinge att de vehement teza favorita, era totusi flatat de aceasta lunga iesire a lui Dragu. l cunoscuse de putin timp, si de atunci l urmarise cu nversunare, de cte ori l zarea c

a.iese din camera lui. Nici nu banuise un asemenea noroc; sa cunoasca si sa se mprieteneasca tocmai cu unul dintre cei mai interesanti autori tineri. Dragu publicase de curnd un vol um de critica si altul de proza, care i aduse din nou numele n publicistica bucuresteana. Debutase cu mul ti ani n urma, ca foiletonist al unei mari gazete, si fusese chiar de-atunci remarcat. Timpul trec ea, nsa, fara ca David Dragu sa depaseasca stadiul de vesnic debutant, semnnd ani de-a rndul artico le vehemente si glose filosofice prin toate revistele vremii. Lumea ncepuse sa creada ca fusese s i el numai o speranta, ca si attia alti tineri care obosesc dupa ctiva ani de activitate public istica. Prietenii l socoteau ratat, mai ales ca de doi ani plecase din Capitala, renuntase sa mai pu blice, si se multumea cu o catedra de limba franceza si filosofie ntr-un oras obscur de provincie. Ctiva vo rbisera atunci de un al doilea caz Anicet ; si amintira nc odata de tnarul acela care fagaduia n primii sa i ani de studentie sa brazdeze ca o zabala de foc zarea culturii romnesti, si care se dase deodata l a fund, refuznd sa publice, refuznd sa lucreze, risipindu-si timpul si sfrsind prin a-si pune capat z ilelor. Ca si Pavel Anicet, caruia i fusese cel mai bun prieten, Dragu renuntase la orice ambitie, la orice efort. Aproape doi ani, nimeni n-a mai stiut nimic de el. Si deodata, cnd prietenii din Capitala l credeau abrutizat de provincie si melancolie, David Dragu publica doua carti : Morala ani malului politic" 149 si Ape de primavara". Cea dinti era un tratat de etica moderna, la care Dragu lucr ase nca din timpul cnd era corector de noapte la un cotidian bucurestean, si din care publicase frag mente. Nimeni nu credea, nsa, ca-l va scrie n ntregime. Nimeni nu banuise, mai ales, maretia planulu i sau. Amndoua volumele se bucurara de neasteptat succes. ...Mijloc de selectionare, vorbi atuncr Cezar To-me.scu, de verificare a rasei.. . Nu e putin exagerat ? S-ar putea folosi si alte mijloace; de pilda, o sanitatie bine pusa l a punct, o cultura

serioasa... Sa vedem daca romnul poate ramne el nsusi cnd va ncepe sa se spele In fie care zi... Eu nu cred. Cineva observase ca ortodoxia e primejduita n satele unde se introduce s apunul ; ta ranii se convertesc la adventism odata cu spalatul pro-pru-zis. Sectele merg mna-n mna cu igiena... Dar c-ncl vom introduce scoli nalte, biblioteci, medii culturale, cum spune d-l Du mitrascu ? Dumnezeu stie ce se va alege atunci din fiinta noastra romneasca. Dragu l ascultase uimit, piparindu-si de mai multe ori ochelarii. D-ta vorbesti enormitati, l ntrerupse el. D-ta crezi ca fiinta romneasca, si nu num ai ea, ci si orice fiinta, se poate judeca dupa modificarile superficiale produse de cauze tot att de superficiale ? Ce importanta are daca sapunul aduce dupa sine sectele ? Crezi ca dispare ortodo xia ? Dimpotriva ; dupa o suta de ani, sectele vor deveni ortodoxe, se vor pierde n marea si singura religie colectiva, iar taranul se va alege si cu sapun, si cu electricitate?.. Tomescu ncepu sa rda zgomotos. I se vedeau dintii prea albi, prea frumosi, aproape nefiresti pe fata lui ranita. Nu stiu daca ai dreptate, spuse el. n orice caz, e grozava imaginea pe care ne-o prezinti : eternul taran romn, pacalind sectele si industriile moderne, si ps-trndu-si fiinta". .. Ar fi grav, foarte grav. Sa nu-l poata schimba nimic, domnule, nici sapunul ? Dar de ce vrei d-ta sa se schimbe ? l ntreaba Alexandru, putin iritat ca discutia se abatuse iar. 150 Pentru ca am o idee mai buna despre om, raspunse lenes Tomescu. Iti marturisesc ca iubesc foarte mult romnul asa cum e astazi; dar mi iubesc mai mult neamul, n eternitate. Mi-e tea ma ca va pieri, daca nu se va schimba... Omul perfect, din nenorocire pentru noi, nu vrea sa se opreasca la gradul de romn... E absurd, e absurd si enorm, interveni Dragu. Ce poate nsemna omul perfect!" Ce-mi veniti cu eterna abstractie, cu eterna... Ramase o clipa cu bratul n aer ; cautnd un cuvnt tare, o expresie abjecta. Tomescu l ntrerupse. Scumpul meu prieten, (mi dai voie sa-ti spun asa ?), scumpul meu prieten, omul, o mul perfect nu e o abstractiune, si nu poate fi o utopie. Din nefericire pentru noi, omul asta perfectia existat de cteva ori pe pa-mnt, si nu avem nici un motiv sa credem ca va nceta sa mai apara . Omul perfect nu e un sumum, nu e o culme. Dimpotriva, el apare n orice epoca, buna sau rea. A aparut timp de vreo suta de ani (n anumite parti ale lumii, fireste), imediat dupa Iisus Christo s. A aparut, apoi, pentru scurt timp, n prima Cruciada. A trait de asemenea n cteva .orase din timpul Renaste rii, a trait la nceputul secolului al XIX, da, al nouasprezecelea... A trait si nainte de Christos, pe tim pul lui Buddha ; de -pilda, sau al tragicilor greci... Bine, bine, l ntrerupse iar, Dragu, vad ca mi nsiri aici etapele principale ale isto

riei lumii... Nu toate etapele, zmbi trist Tomescu. Din nefericire, nu toate etapele esentiale n istoria lumii au cunoscut omul perfect. Numai unele din ele ; unele. Acelea n care o colectivit ate, mai mare sau mai mica. si-a dat seama de un fapt simplu, foarte simplu ; ca exista moarte. Vorbise afectat, teatral ; vorbise rar, cu virgule si puncte, privind pe rnd n och ii tovarasilor. Facuse toate acestea ca sa-i enerveze, sa sileasca zmbetul ; dorea cu furie, n acea clipa , sa se simta singur alaturi de attia oameni tineri, sa se simta izolat, tinut la distanta prin zeflem eaua lor, si sa le spuna totusi tot ce credea el despre aceasta problema grava. 151 Daca mi-ati da voie, interveni Dumitrascu, v-as spune ca n toate timpurile oameni i si-au dat seama ca . exista moarte... Inexact, zmbi fals Tomescu, cu totul inexact. Nu e vorba despre moartea biologica sau despre toate superstitiile legate de aceasta moarte. M-am referit la altceva1; la obses ia mortii, la o colectivitate care ncepe sa sufere, sa se ntrebe, sa spere, sa creeze, gndindu-se la moarte. Ct de mica ar fi acea colectivitate, chiar daca ea ar fi numai o elita, influenta ei jur mprejur e enor ma. Si o asemenea influenta creeaza omul perfect. Sa-ti dai seama ca ai sa mori, sa stii lucrul ac esta, nu sa-l constati... Asa au fost primele generatii dupa Buddha si dupa Christos, asa au fost timpuril e tragicilor greci, ale primilor cruciati... Oamenii traiau altfel, stiind ca exista moarte ; n-are nici o importanta daca sperau o alta viata, n cer,, ca crestinii sau daca se ndoiau de ea, ca grecii si b udistii... Ce faci atunci cu Renasterea, cu nceputul, secolului XIX ? ntreba Alexandru.

Tocmai, zmbi Tomescu, tot att de teatral, vad ca mi pui ntrebarea pe care o-asteptam de la d-ta. n Renastere, elitele au facut cel mai mare efort de a suprima faptul mortii . Gloria, erotica, aventura, toate aceste idealuri au devenit instrumente pentru suprimarea mortii, instrumente... Roti ochii n jur, ca si cum ar fi asteptat o rumoare generala. Continua pe un ton mai sec. ...Iar la mijlocul secolului al XIX, s-a ntmplat acest lucru grav, grav si foarte trist; Spiritismul... Au nceput oamenii sa-si imagineze o viata post-mortem confortabila , cu aparitii ca pe scena, cu convorbiri aproape telefonice, cu manifestatii pozitive, caci do ara pozitivismul era atunci la moda... Dar, oricum, a fost atunci o scurta perioada n care a putut tra i omul perfect. Ct de vulgar si imagina el moartea, totusi si-o imagina... n alte epoci, nu si-o mai ima gineaza nimeni... Lasa ochii n jos, ca si cum s-ar fi rusinat brusc de toate cte vorbise. Anton Dumi trascu dadea semne de nerabdare, privea necontenit spre plaja... 152 ...Uite, acum, n Rusia sovietica, rencepu Cezar Tomescu, se petrece un lucru uimit or. Se ncearca uitarea completa a acestei realitati, a mortii. Vor sa obtina oameni care sa accepte moartea tot asa de simplu ca un divort... Asta e foarte grav.. Daca omul va uita cu desa-vrsi re ca exista moarte, ca exista un sfrsit, riscam sa ne rentoarcem la maimute. Explicatia este simpla : omu l activ, omul creator, este excitat mai ales de ideea ca ntr-o zi se va termina totul, ca va av ea un sfrsit, o odihna definitiva. Cultiva la maximum constiinta acestui sfrsit, si vei obtine de la oameni cele mai extraordinare eforturi. Cine stie ca ntr-o zi va muri, cine stie asta ncontinuu, e ste n stare sa ridice muntii, este n stare de cele mai crncene libertati, de cele mai curajoase a cte. Tot voi muri, si spune el, cel putin sa fac acum ct mai mult si ct mai liber... Rusii vor ca oame nii sa uite sem- nificatia mortii, sa o ia drept un fapt oarecare. Ei bine, n cteva generatii oamen ii lor vor deveni lenesi, nepasatori, inconstienti aproape. Nu vor mai sti ca au un sfirsit... Vor simti a sta instinctiv, ca animalele, nu o vor transforma n energie, n constructie... E foarte grav... Vorbise mirndu-se el nsusi ca nu-l ntrerupe nimeni. Dragu l ascultase foarte atent. Dar i se parea o problema prea grava ca sa o discute ; sa o discute mai ales acum. Plecase de la alte lucruri, mai simple. Alexandru se juca cu un creion, pe o margine de jurnal. l cunostea prea putin pe Tomescu. I se parea, totusi, un simplu intelectual, unul care discuta despre orice, cu oricine. Anton Dumitrascu se ridica brusc. E ceva de speriat, domnule. O astept de doua ceasuri. Ce Dumnezeu o fi facnd pna a cum ? Irina l privi amuzata, zmbind. Anton se scuza, rosind din nou. Ma iertati ca va ntrerup discutia, si mai, ales tocmai acum... Dar trebuie sa-mi caut nevasta...

O gasi n odaia lor, ntinsa pe pat, palida. Nu am nimic, l linisti ea, zmbind. Mi s-a facut rau, acum vreun ceas, dar acum ma simt foarte bine... Din cauza aerului, probabil... Peste cteva zile, Anton Dumitrascu o gasi iar n camera, n timp ce o astepta pe plaj a, discutnd cu David 153 Dragu despre romanul modern. Statea lungita cu capul rezemat de toate pernele pu se una peste alta. Parea foarte obosita; avea o figura mbatrnita, vesteda. : Draga, tu esti bolnava, exclama Anton apucndu-i, mina. Iti jur ca nu am nimic, pe constiinta mea... Ma simt putin obosita, atta tot. Sa chemam un doctor... Maria Dumitrascu se mpotrivi cu violenta. O duc att de greu, viata e att de scumpa aici n vilegiatura, si el se mai gndeste sa risipeasca bani pe doctori, pentru vizite in utile-?... Adevarul era ca Maria aflase de-abja la o sap-tamna dupa sosirea lor la mare, ca e nsarcinata. Pri mul semn l avusese chiar pe plaja, n timp ce-si cauta sotul, si o dusesera cteva doamne n odaia ei. Le ruga sa nu spuna nimic lui .Anton. Voia sa-i faca aceasta surpriza ea singura. De fapt, se ntreba n ca daca trebuie sa-i spuna. Anton o asigurase de mai multe ori ca nu i-ar conveni deloc copii, acum, la nceputul carierei sale de profesor si scriitor. ' ,,Sa termin nti Prabusirile", o rugase el. Se gn-dea : copil mic, tipete, scutece, boli. S-a dus linistea biroului meu, s-au dus visurile tineretii. Si apoi, daca i-ar fi spus a cum, tocmai .cnd Anton e att de multumit, cnd si-a gasit un cerc de amici cu care poate discuta ziua ntreaga fara ndoiala ca l-ar fi indispus. ncepu sa-i fie teama cnd se repeta lesinul ; dupa cte stia din auzite, lucrurile nar fi trebuit sa se

ntmple astfel. Dar ezita sa-i marturiseasca lui Anton, iar pe de alta parte se tem ea sa se arate unui doctor, ca nu cumva sa-i gaseasca vreo complicatie,-si sa fie nevoie sa se napoie ze la Brlad. Anton si-ar fi ratat vacanta. Parea att de stimulat, att de fericit aici, net o ntoarcere na inte de vreme acasa l-ar fi ntunecat pentru foarte mulia vreme. Anton se ntlnea zilnic cu grupul Plesa, care cuprindea pe Alexandru, Irina, Dinu P asalega, David Dragu, Tom eseu, Luca, Luiza. ncepu sa cunoasca mai bine pe Irina, pentru ca era prietena cu sora-sa, Marcella Strejnu. I se pinse de insulta primita de ntreaga familie, din 154 partea lui Mitica Gheorghiu, care le-a nselat att de stupid buna credinta. Marcell a nu venise la bai, de rusine ; cel putin asa le scrisese lor, nefericita. (Adevarul era ca Marcella as tepta concediul lui Jean ca sa poata pleca amndoi la Poiana Sibiului, unde Ciutariu voia sa-si petreaca lu na August ca sa compuna.) Anton ar fi vrut sa se mprieteneasca mai bine cu David Dragu. Tot ul ii atragea catre acest tnar numai cu doi ani mai mare dect el, si care parea totusi att de matur, att de personal. Conversatiile cu Dragu erau reconfortante, chiar atunci cnd l iritau si l umileau. Dragu avea un fel aspru de a vorbi cu oamenii; o asprime care uneori parea dispret. Nu mai ca Alexandru Plesa se purta altfel, i vorbea foarte familiar, i lua bratul, mnca la masa lui. l c unoscuse si pe el de putina vreme, dar n alte mprejurari dect banala intimitate dntr-o vilegiatura. David Dragu trimisese lui Petru Anicet cte un exemplar din cele doua carti ale sale. n scrisoa rea care ntovarasea pachetul. Dragu l informa ca petrece luna Iulie la Movila, si ca n toamn a se va stabili din nou n Bucuresti, unde fusese transferat de altfel fara voia lui. Alexandru veni l a Movila mai ales pentru a-l ntlni si a-l cunoaste. Desi venise cu tante Aristie si Irina, petrecea aproape tot timpul cu Dragu, iar la masa mncau mpreuna, lasnd singuri pe d-na Plesa, Irina si Dinu, ca re trecea aici ca logodnicul oficial al Irinei. Anton Dumitrascu tnjea dupa aceasta intimitate. i pl acea foarte mult Dragu ; si apoi, era tocmai timpul cnd cartile lui Dragu se bucurau de o inexplic abila popularitate, si prietenia lui l-ar fi ajutat sa-si gaseasca un editor pentru Prabusiri" sau sa i se primeasca manuscrisele la marile reviste bucurestene. Orict de mult l urmarea, nsa, nu izbute a sa obtina acea intimitate pe care o ghicea ntre Dragu si Alexandru sau Tomescu. Anton simte a rezerva aceasta, de altfel foarte franca, dar nu renunta. Ceilalti din grup observasera de mult i nteresul att de viu al lui Dumitrascu pentru David Dragu, si-l poreclisera ,,piatra de la mare". Pentru ca Dragu nu putea suporta soarele, Dumitrascu renuntase sa faca plaja la orele obisnuite si cobora la malul marii numai cind stia ca Dragu sta nchis n odaia lui. Anton avea ntotdeauna ceva de ntrebat, o p

arere sau un de155 taliu, si de cte ori intra n vorba ncerca sa dea* impresia ca a venit numai pentru a-si lamuri lucrul acesta, ca va pleca repede, deoarece nu-l intereseaza discutiile vagi si nesfrsit e, mai ales acum, cnd are de lucru. Ramnea totusi, pna ce se despartea grupul. Nu se facea nici o plimba re cu barca, noaptea, fara el. Ar fi vrut sa mearga cu masina lui Balcic si Caliacra, dar Mar ia refuzase, pe motiv ca suferea de caldura, si a fost nevoit sa renunte si el. In ziua aceea a ramas tot timpul n camera, scriind. Maria a fost fericita; l simtea lnga ea, si 1 simtea creind, chiar acolo, n prezenta ei. ntr-o seara, Anton ntlni pe Luiza, Lucu, Irina s Dinu, tocmai cnd coborau dealul. Am fost pna la Tuzla, i spuse Lucu. Ce bine ai facut ca n-ai venit cu noi, adaoga Irina, Tinerii acestia te-au vorbi t de rau... Anton Dumitrascu zmbi foarte ncurcat. ncerca unr gest de surpriza agreabila, care n u-i reusi. Spuneau ca ti neglijezi nevasta, adaoga Irina. Ca toti intelectualii, de altfel.. . Ma ntreb de ce va mai casatoriti, d-stra, intelectualii, scriitorii, filosofii... Irina vorbise cu oarecare asprime. Vorbise pentru Dinu, caci menajul Dumitrascu o interesa prea putin. Sus, pe deal, n timp ce se ntorceau de la Tuzla, Dinu avusese o purtare echivoca, invinuind pe Anton ca-si tine | sotia toata ziua nchisa n camera, dar pe de alta parte aparnd libertat ea integrala a oricarui barbat. Cea dinti datorie a omului e fata de sine, spusese atunci Dinu. ...Dar nu mi-o neglijez deloc, se apara stngaci Anton. Asa e ea, nu-i place socie tatea... Si cum, este si putina bolnava. Ce are ? Nu stiu, nu vrea sa-mi spuna... Luiza l privi n ochi, si-i ntreba putin ironic, putin banuitor. Esti sigur ca nu stii ce are ?... Pe onoarea mea ! exclama sincer Anton.

Ei atunci sa-ti spun eu, se aprinse Luiza. N-am vrut sa le-o spun copiilor astor a, pentru ca eram sigura ca d-ta stii... Ezita cteva clipe. Pe onoarea mea daca stiu ceva ! se jura nca odata Anton. Am vrut sa chem doctorul , dar nu m-a lasat ea... Ai face bine sa-l chemi, si ct de curnd, vorbi Luiza sec. mi pare rau ca tocmai eu trebuie sati spun asta... Sotia d-tale e nsarcinata... Anton Dumitrascu o privi nauc, rosindu-se, apoi privi pe rnd fetele celorlalti. S imtea attea lucruri deodata ; groaza ca Maria poate fi rau bolnava, umilinta de a afla un amanunt att de intim de la niste necunoscuti, ntl-niti din ntmplare pe o muche de deal, ciuda ca Maria nu-i acultase rugaciunea si ca va avea un copil fara voia lui... Ceilalti erau tot att de ncurcati; nu banuisera d eloc un asemenea lucru, nu se asteptasera, mai ales, ca Luiza sa-l marturiseasca fata de ei, si a tt de brutal. Numai Luiza era nepasatoare, si foarte serioasa. ...A trebuit sa-ti spun, pentru ca stiam ca sotia d-tale nu vrea sa-ti strice va canta, si se jena... Bine, dar e imposibil !, vorbi n cele din urma Dumitrascu... E o copilarie... Sa nu-mi spuna nimic:.. O sa ma iertati... Trebuie sa... Am sa chem imediat... Luiza l opri. Parea acum mult mai severa, mai mba-trnita. . Masca ei de copila disp aruse. Avea si glasul schimbat. ...Te rog, nu-i spune ca stii de la mine. Am aflat si eu de la o doamna, vecina cu d-stra... O nteleg foarte bine, dar oricum, trebuia sa afli odata, si ct mai curnd... ntreab-o d-ta, e mai bine... Anton multumi tot att de rosu, si pleca, ncercnd sa obtina un pas repede dar sobru, un pas de barbat hotart,. cu ochii duri dar cu inima buna. Ce-am ajuns ! vorbi Luiza putin trista, putin zeflemitoare. Ce mai tinerete !... In fond, poate nu e el de vina, interveni Lucu. De unde vrei sa stie, n sfrsit ?.. . Luiza l privi cu un imens dispret, De altfel, de cnd venise sa doarma n odaia lui, l privea aproape ntotdeauna dispretuitoare. Nici asta nu e amantul care-mi trebuie ; nici asta nu stie sa adoarma o femeie dupa ce-a mbratisat-o... 156 157 Desigur, .raspunse Luiza, ar trebui sa vi Se spuna totul, de-a-gata !... Dar bin e, un barbat trebuie sa aiba imaginatie, sa fie prezent, mai ales prezent... Dumnealui mi face romane psihologice si nu stie de ce i e nevasta bolnava !... Nu va scandalizeaza zapaceala asta generala ? Trai ti cu totii n vnt, traiti cu cte o idee, sau o obsesie... Irina o ntrerupse, fericita ca a gasit nca o aliata. Era vesnica ei teama : egoism ul barbatului. Egoism n dragoste, egoism n confort, egoism n suferinta. Sa refuzi chiar sa fii mngiat, atun

ci cnd esti trist si esti singur poate fi dovada mai abjecta de egoism masculin ?... ...Asta e o lege generala, vorbi ea, ncercnd sa para linistita. Barbatul nu poate cunoaste niciodata mai mult dect i permit instinctele. Si are niste instincte... -Rse, clipind siret, semnificativ. ...Pe cnd femeia, adauga ea, e ispitita totdeauna de o cunoastere mpotriva instinc telor ei, de o experienta care o face sa sufere, ntotdeauna. Accentua ultimul cuvnt. Privi spre Luiza, dar ar fi vrut sa priveasca pe Dinu. ...Femeia n-are instinct de conservare, asta e, continua Irina. Cnd iubeste, nu m ai pastreaza nici un colt din suflet n care sa nu introduca prezenta iubitului. O femeie ndragostita nu e niciodata distrata... Se gndi la Dinu, la Alexandru, att de senin si de el nsusi", dupa sinuciderea neferi citei aceleia. Sa poti fi sigura pe gndurile unui barbat, sa stii ca napoia fruntii nu pastreaza atte a taine n care tu nu vei patrunde niciodata, ca esti tu acolo, numai tu... Ah, de ce sntem blestemate sa iubim intelectuali", de ce nu ne-am nascut n alte clase, unde barbatii n-au gnduri, unde femeile n-au nd oieli, unde dragostea e simpla si monotona ?... ...Femeia e tot att de stapnita de instincte, vorbi Pasalega. Si mai ales de insti nctul de conservare al speciei, care, dupa cum stii, e mai puternic dect acel al conservarii individu ale. Asta explica de ce dragostea la femeie, e att de absoluta se uita pe sine, se uita pna la anihilare, ca sa poata pastra iubitul, masculul, tatal asteptat al copilului... , 158 Irina rosi. Dar nu e asta, pentru Dumnezeu, nu e asta ! De ce confunzi att de lam entabil ?...

...Dragostea barbatului se consuma mai repede, ndata ce instinctul de conservare al speciei a fost satisfacut, celalalt instinct capital, de conservare individuala, capata din nou suprematia... Barbatul ramne din nou singur, departe de iubita... Toate gndurile acelea, care va exaspere aza pe voi, toate gndurile si nchipuirile lui, n care nu va primeste dect foarte rar, si atunci cu rel uc-tanta, nu snt dect formele instinctelor individuale. Bietul om vrea sa ramna singur, adica sa ramna v iu, intact. Dragostea absoluta e un mic atentat biologic. Nimeni nu poate rezista... Singura tatea barbatului o fi ea egoista, dar tot att de egoista este dorinta femeii de a fi ntotdeauna alaturi de iubitul ei n carnea lui, n sufletul lui, n visurile lui chiar... Pe Lucu l plictiseau discutiile prea lungi pe teme prea banale. Privi cu atentie marea. Se ntunecase bine. - Vine cursa de la Constantinopole, vorbi el, rar. Ceilalti se oprira cteva clipe, cu capetele ntoarse spre punctul rosu pe care l ind icase Lucu. Irina se simtea trista, obosita. Sa-mi vina tocmai el, cu argumente nvatate n liceu ; conse rvarea individuala, conservarea speciei !... Copii, vorbi Luiza, sa nu spuneti la nimeni... stiti, ntmplarea cu Dumitrascu... M i se pare ca e destul de grav... Anton Dumitrascu batu la usa, apoi ncerca clanta. Era ncuiata. O fi dormind, si spu se el. Dar la ora asta?... ncerca din nou. i raspunse un glas stins dinauntru. 159 Iarta-ma, Tony, nu snt nca mbracata... ti des-] chid numaidect... Dar usa nu se deschise multa vreme. D-na Durni-trascu se simtea prea slabita, si cu toate eforturile ei nu gasea puteri ca sa se ridice si sa curete locul unde vomitase. Anton batu nca o data. , ...Draga, deschide-mi usa cum esti, nu e nimeni pe sala... Astepta multa vreme raspunsul. ncepu sa-l framnte ndoiala : daca i s-a ntmplat ceva ? daca a lesinat ?... l fulgera un gnd : avortul... I se facu deodata frica-Batu iar. Nu ma pot da jos din pat, raspunse foarte stins Maria. Anton simti ca i se taie brusc picioarele. Se rezema de perete. O vazu o clipa nt r-o balta de snge, avortnd. Toate lucrurile acelea misterioase, n legatura cu nasterea, pe care le cu nostea foarte vag, foarte tulbure, i se pareau acum extrem de primejdioase, aproape fatale. Se plec a spre gaura cheii, desi stia ca usa e ncuiata pe dinauntru. Trebuia sparta ; sau, s-ar putea ncerca ceva l a fereastra. O zglti ; era si ea nchisa. Alerga buimac la proprietar. I s-a facut rau neveste-mei n camera si e usa ncuiata... Avea o figura descompusa, i tremurau picioarele. Niciodata nu-trecuse printr-o as emenea panica. I se parea ca lucrurile snt grave, si n gnd se oferea sa plateasca orict aceluia care va deschide usa si va putea salva pe Maria. A trebuit sa fie scoasa fereastra. Anton sari cel dint nauntru. l lovi un miros nepl acut. si gasi sotia palida cu ochii ncercanati, muscndu-si buzele ca sa nu geama. Deschise usa si trimi

se pe cineva dupa doctor. Se ntoarse apoi lnga pat, si i apuca mna. i venea sa plnga, sa cada n gen nchi, sa o roage sa-l ierte. Maria l privea cu o privire sticloasa, urmarindu-i fiecare gest . i strnse deodata, puternic, mna. Anton nlemni. Se va ntmpla ceva, acum, chiar acum, se va putea ntmpla c eva ?... Femeia gemu, si se facu mai palida. O vecina, care auzise de ntmplare, intrase cu saruri. si dadu repede seama ca snt inutile. Doctorul, care era numai un doctor de boli venerice, i spuse dupa o foarte superf iciala examinare. Cred ca e o criza de apendicita... Anton Dumitrascu se apropie. Medicul l privi deodata speriat, n ochi. Ramasera amndoi tacuti, privindu-se unul p e altul, ca si cum soarta bolnavei ar fi depins numai de tacerea aceasta, numai de secretul acesta n spaimntator. n seara aceea, la masa, Cezar Tomescu fu cel dinti care observa absenta lui Anton. I s-a mbolnavit nevasta, spuse Lucu, ncercnd sa para afectat de faptul acesta. Iata ca tot snt bune sotiile la ceva, vorbi Tomescu. Macar -cnd-se mbolnavesc, si ti n barbatii acasa. Apoi, ntorcndu-se catre Alexandru Plesa : Cum are sa fie n Statul viitor ? Monogamie sau deplina libertate ? Plesa i raspunse mirat. N-are nici o importanta, chestiunea asta sexuala si sentimentala. Nu ma pricep d eloc n ceea ce

d-ta numesti Stat viitor, dar snt sigur ca ne ndreptam catre o eliberare completa de orice fel de santaj pasional... Alexandre, esti monstruos ! vorbi Irina, care l ascultase de la masa alaturata. Vorbeam numai pentru barbati, raspunse Alexandru sec. Dinu l privi, si ncepu sa rda. I se parea ciudata, logica aceasta buna numai pentru barbati. De ce n-ar fi si o morala, si o metafizica, si o estetica, valabila numai pentru barbati ? 160 161 Dar de cnd ai devenit revolutionar ? ntreba el pe Alexandru. De cnd te ocupi cu Sta tul viitor ?... E o perfidie a lui Tomescu, chestia asta cu Statul viitor. Nu ma intereseaza ; S tatul se face singur, ntot-. deauna. Dar snt totusi revolutionar, cum e orice om viu care vrea sa-si tra iasca viata liber... Ge e atunci cu experientele d-tale militare ? l ntreba din nou Tomescu, caruia Ale xandru i explicase mai de mult de ce facuse armata ntr-o garnizoana de provincie. Este si asta un fel de viata colectiva, si nca foarte riguroasa. Cum o mpaci cu viata libera ?... Alexandru ezita cteva clipe nainte de a raspunde. Am sentimentul vag ca libertatea individuala este o stare imperfecta de libertat e, vorbi el n cele din urma, putin plictisit. Recunosc, un foarte vag si aproximativ sentiment. Cre d, nsa, ca o libertate colectiva, a speciei umane daca se poate, sau macar a unei anumite ram uri a acestei specii este mult mai grandioasa, mult mai euforica... Irina, care l ascultase zmbind, l ntrerupse : Alexandre, adu-ti aminte ce fel de experienta colectiva ai cunoscut tu la regime nt... n fond, snt exasperanti baietii astia care fac teorii peste teorii, si cnd snt supus i n fata unei" realitati, cnd trebuie sa spuna da" sau nu" o iau la goana. Alexandru mi vorbeste despre libert atea colectiva, si el lasa sa moara o fata pe care a iubit-o... Bine ai spus libertate euforica", adaoga fFomes-cu. O libertate colectiva, a spec iei umane... Desigur... Exista libertatea dionisiaca, o turma perfect si egal intoxicata, ale rgnd noaptea prin paduri si vai, ca sa sfsie animalul sfnt... Acum, ca ne-am civilizat, libertatea speciei umane se va obtine n regimente perfect si egal intoxicata, alergnd noaptea prin paduri si vai, ca sa s fsie soldatii libertatii euforice ?... Alexandru ncepu sa rda cu pofta. Ai dreptate, spuse el, ai perfecta dreptate. Lucrurile acestea, cnd snt spuse la o masa cu fructe si vin bun, ntr-o statiune climaterica scumpa, cu prieteni ia-teligenti, par ntotdeau na ridicule sau cel putin absurde. 162 Lucrurile acestea nu trebuie spuse niciodata, aici... Sublinie ultimul cuvnt, si obrazul se ntuneca. Poate ca trebuie spuse numai n lagare, sau pe cmp n fata regimentelor euforice, vor bi Tomescu.

Nu, nici acolo. Trebuie spuse numai atunci cnd viata-ti este n primejdie, cnd liber tatea ti este amenintata... Cnd esti umilit, cnd esti micsorat de oamenii din jurul tau... Vorbise neasteptat de amar si de serios pentru .obisnuitele lor conversatii pe j umatate glumete, pe jumatate fade. Scumpul meu prieten, adaoga Tomescu,' afla ca libertatea colectiva pe care o vis ezi, nu se poate realiza dect n betia colectiva, ntr-o exaltare uniforma. Snt epoci cnd asemenea exaltari uniforme, ating ntr-adevar culmi extraordinare. De pilda, exaltarea cruc iatilor, sau a multimilor care fugeau din fata barbarilor. Dar asemenea exaltari colective nu sn t euforice, cum prea bine te-ai exprimat adineaori, snt reale, corespund unei experiente asociate reale. Erau libertati colective" perfecte, pentru ca oamenii erau stapniti de sentimentul mortii, de ca re se temeau, sau catre care se ndreptau cu bucurie. Era prezent acolo un sentiment grandios : moar tea. Sentiment care i facea sa-si rascumpere toata bestialitatea si mediocritatea vietii lor de pna at unci. Stiu ca i asteapta moartea, si' asta i nalta de-a dreptul de pe planul uman, pe planul omulu i perfect. Dar dumneavoastra, colectivii, mi propovaduiti astazi libertatea colectiva n numele bu rtii sau al rasei. Foamea e umilitoare, l ntrerupse aspru Alexandru. Foamea umileste mai mult pe om d ect moartea. Nu-mi pasa de moarte, de ce are sa se ntmple dupa ce am sa crap ; dar mi p asa grozav de toate acele obstacole care ma umilesc, care ma micsoreaza n proprii mei ochi. Gresesti, vorbi calm Cezar Tomescu. Foamea nu umileste dect pe un om ca dumneata, care-ti

pui problema umilintii. Pe ceilalti, oamenii care apartin biologiei, foamea nu-i umileste, dupa cum nu umileste nici pe animale. Ai vazut animal flamnd umilit ? Nu : l-ai vazut 163 lihnit, execrabil sau revoltat. Oamenii carora le e foame, snt oameni revoltati p rin stimul biologic, nu prin idei morale sau sociale. Un om nfometat omoara, ca un lup, si apoi mannca. Foamea degradeaza n orice caz, vorbi Alexandru. Chiar faptul asta, pe care l recun osti, ca ntoarce pe om n biologie,.e degradant. Nu-l ntoarce, zmbi Tomescu. Omul era acolo de mult ; se simtea ca la el acasa. Cnd nu-i era foame, nu omora, e adevarat, dar viola, fura si mintea. Discutam n vnt, se enerva Plesa. Daca era sau nu mai dinainte acolo, nu ma interes eaza. Eu constat -ca este acum, si asta mi-e de ajuns. Azi putin mi pasa, pentru ca am ce sa mannc si-mi permit sa ramn eu nsumi. Dar mine, daca nu voi mai avea de mncare, risc sa dev in altul, sa-mi schimb ideile, sa-mi modific sentimentele. Asta e intolerabil, asta e umilitor ; sa stii ca, din cauza burtii, poti fi azi geniu si mine prost, azi filosof si mine sef de instructie, az i sa-ti placa Paul Valery si mine Ehrenburg ! Poti tolera asemenea umilinte ?! De ce nu ? raspunse tot att de linistit, Tomescu. Nu numai foamea umileste pe om ; orice l umileste, l ameninta n fiinta lui. Nu gasesti umilitor ca ai fi putut fi cu desavrs ire altul daca te-ai fi nascut la New York n loc de a te naste la Bucuresti ? Noi toti, sntem din ntmplare a sa cum sntem. Am fi putut ceti alte carti n liceu, am fi putut cunoaste alti oameni, am fi putu t calatori n alte tari, am fi putut iubi alte femei... Dumneavoastra toti care iubilti (facu un gest vag cu ' mna, deasupra iui Alexandru, Lucu, Irina, Dinu) nu va simtiti umiliti n absolutul dragostei dumneav oastra gndinduva ca din ntmplare ati ntlnit partenerul sau partenera prin care s-a realizat aceast a magnifica experienta ?... Asa ca, nu problema umilintii joaca rolul principal n d iscutia noastra. Ci o problema mai simpla : ce aduce pe om fata n fata cu realitatea ? Ce-l face sa gn-de asca, din toata fiinta lui, sa iasa din biologie, sa iasa din psihologie chiar ? Un singur lucru : contemplarea mortii, asteptarea mortii, gndul ei, cum vreti sa-i spuneti. Numai atunci cnd un g rup uman si pune direct 164 si arzator aceasta problema un grup uman, precizez, nu un simplu individ numai a tunci se obtine si libertatea, si revolutia, si sensul existentei, toate lucrurile acestea dupa care alergati dumneavoastra... Dar, dupa cte observ eu, lumea moderna nu cunoaste deloc asemene a experiente colective stimulate sau alimentate de prezenta mortii, de sentimentul ca omul e pieritor, ca exista un suflet, ca exista cel putin o moarte. Experientele colective de astazi pornesc d in burta. Vai de ele !

Djnu l ascultase fascinat. Ce debit, la un om att de moale, cte probleme grave la u n biet impiegat de C.F.R. Nimeni nu stia prea multe despre Cezar Tomescu. Aflasera, din spusele lui , ca e functionar la economatul garii Craiova, ca a fost un an la Bucuresti, numai un an, dar s-a pli ctisit repede si a cerut sa fie mutat din nou n provincie. Stiau ca nvajtase engleza si rusa singur, fara p rofesor, si ca sufera de insomnie. nA trebuit sa nvat mereu ca sa nu ma sinucid", le spuse el odata. ntre cu ltura si neurastenie, am preferat pe cea dinti." Cte talente zac pretutindeni, nestiute de nimeni, reflecta Dinu. Ce oameni exceptionali trec pe lnga noi, anonimi, si noi admiram prosteste attia n eghiobi, numai pentru ca au vorbit de ei presa si opinia publica", numai pentru ca le-a populari zat numele politica si literatura... Alexandru Plesa se pregatea sa raspunda, de asta data serios, pentru ca Tomescu abatuse discutia pe alte cai cnd n restaurant intra Luiza. Veni la masa lor, destul de preocupata. Stiti, doamna Dumitrascu e destul de rau bolnava. Mine o duc cu cel dinti tren la Constanta. Trebuie sa-i faca operatie, de urgenta... Toti se repezira cu ntrebarile. Luiza ezita. Nu se stie precis, probabil o sarcina extrauterina. Se facu deodata tacere. De l a o masa vecina se auzi glasul unui bariton, pe care conversatia de aici l astupase complet pna acum. -N-are nici o importanta, am spus eu, n-are nici o importanta daca are sa fie vam a scumpa. Dumneata ct dai, pe loc ? 165 Irina se alarma. ntreba repede, speriata. E grav ? E vreo... vreun risc ?...

Glasul de bariton se auzi iarasi, foarte aproape, foarte clar. L-am vazut imediat unde vrea s-ajunga. Nu, zic, n d-astea nu ma bag... Luiza trase scaunul mai aproape de masa. " E destul de grav. Biata femeie... Unde mai pui ca, pna la Constanta... O noua pauza. Cineva raspundea n sfrsit, la masa de alaturi. Depinde cum vrei s-o iei. Sa fi fost n locul du-mitale, i-as fi retezat-o scurt.. . Bine, frate, dar baiatul ala, Anton, n-a banuit nimic pna acum ? ntreba Tomescu am intindu-si deodata ce rau se purtase cu el, ct de stupid se bucurase la nceputul serii de boa la nevesti-sei. Luiza ofta si facu un gest de semnificativa oboseala. Tinerii..., spuse ea, dnd din umeri. Alexandru se simti deodata deprimat; o inefabila, absurda tristete. Voi sa se sc uture ; la dracu' cu sentimentalismele astea !... Dar nu izbuti. Privea n fundul paharului, abandonndu-se starii acesteia de stupida vacuitate, fara nici o mpotrivire. i parea mai ales rau ca nu a avut timp sa raspunda lui Cezar Tomescu. i parea rau ca ultimul cuvnt l avusese adversarul. Avea attea de raspuns, attea lucruri de precizat... Si toate a cestea au fost iremediabil ndepartate printr-o veste stupida, printr-un fapt care face pe om tri st fara ca sa-i dea nimic n schimb, fara ca sa-l ndemne cel putin catre contemplatie... Ce inutil, sa afli d espre nenorocirile unui om. Pe lnga ei trecu o pereche, foarte tnara. Ea mergea nainte, rznd : un rs de scena sau de extraordinara sinceritate. Zau nu mi-e frica, crede-ma ! not de cnd aveam zece ani... Si niciodata pna acum... Luiza rupse tacerea, enervata. N-o cobiti, ca e semn rau... Continuati-va discutia. 166 XII Clteva zile n urma, Cezar Tomescu si termina concediul. Pleca ntr-o masina deschisa , nesalutat de nimeni, caci era nca prea devreme ; de abia 8 dimineata. Angajase masina mpreuna c u Anton Dumitrascu, care se ducea la Constanta sa-si vada sotia, dupa operatie. Nu stia n ca nimic despre ea. Ar fi vrut sa ramna la Constanta, sa o poata vedea ncontinuu, dar sfrsise banii si nu primise mandatul postal de la Brlad, cerut telegrafic. Se ntoarse deci la Movila, ca sa faca oareca re economie ; camera tot era platita... Crezi ca e grav ? ntreba el pe toata lumea. Poate fi ntr-adevar att de grav ?... Astepta sa fie mngiat si ntarit de toti, dar imaginatia i tesea necontenit aceeasi s eena : Maria, pe masa de operatie, alba, cu minile ncrucisate pe piept. Nu ndraznea sa-si precizeze imaginea, sa-si spuna mental : e moarta ! Amanuntele se amestecau incoerent n scena pe care o fil ma ; Maria era pe masa de operatie, nconjurata de medici n halate albe, si totusi miniJe i erau' ncruci sate pe piept. Crezi ca s-ar putea ntmpla ceva ? ntreba el pe Tomescu, ndata ce porni masina. Desigur ca se poate ntmpla, desigur... Oamenii aceia mbracati n alb, cu masti pe fat

a asa cum vazuse n nenumarate filme de cinematograf au ceva sinistru n miscarile lor. Iata c a se apleaca deasupra Mariei (Anton nu-si putea imagina pozitia ei pe masa de operatie ; clip ea din ochi, scutura capul, de cte ori icoana trupului gol al sotiei ncepea sa i se precizeze n pozitia grotesca, prealabila operatiei), se apleca si o cerceteaza cu instrumentele acelea de nichel n minile l or nmanusate. (Voratinge, vor taia, vor patrunde limbile acelea ascutite de metal n carnea Mariei ?...). ...Fii fara grija, si ncheie Tomescu lunga si filosofica lui consolare. Nu stiu n c e masura exista o stiinta medicala, dar snt sigur ca chirurgia este singura ramura cu adev arat stiintifica, unde progresele se pot observa de la an la an... 167 Sa dea Dumnezeu ! exclama Anton cu un oftat. ...Si totusi Maria a ramas acolo, a lba si nemiscata, pe aceeasi masa de operatie, Doctorii se retrag ; o lasa singura. De ce oare i-or f i asezat bratele n cruce pe piept ?... Ce-ai de gnd sa faci ? l ntreba din nou Tomescu. Te apuci sa-ti scrii romanul ?... Sa scap nti de cosmarul asta, raspunse pripit Anton, s-o vad pe Maria nsanatosita.. . O sa mergem apoi la via unui prieten, lnga Tecuci... Deveni visator. Se mai pot ntoarce lucrurile asa cum au fost odata ?

Tomescu privea clmpul, fara sa clipeasca. Fata i se nnegrise, acum, urtenia i era a tenuata. Numai nasul ramasese acelasi : mare, jupuit, lucios. Sa lasi pe un copil nemernic ca L ucu sa se culce cu Luiza !... Sa o vezi ct e de umilita, si dezgustata de acest tnr cretin si sa nu faci o nc ercare de a o cuceri, sa te multumesti cu mici convorbiri inteligente, sa o privesti cum se de parteaza (poate se duce direct la el n camera ?...) sa o doresti noptile, fara a ndrazni nimic, nimic... S i toate acestea pentru ca celalalt e mai tnar si infinit mai frumos. Sa-ti fie teama de a-fi refuzat de o f emeie pe care nu o vei mai ntlni apoi niciodata ; sa-ti fie teama ca-ti va rde n fata de toate inteligenta si filosofia ta, pe care ai desfasurat-o numai ca sa-i atragi atentia, numai ca sa-ti sapi un drum mai si gur spre carnea ei... Siatunci, sa te resemnezi stupid, sa-ti continui discutiile inteligente, pfefacndu-te ca nu te intereseaza nici Luiza, nici celelalte trupuri crescute sub soare. Sa-ti creezi o mica glori e si o mica profesiune din inteligenta, sa fii admirat, de-femei pentru memoria si spiritul tau critic ; si sa nu faci nici un alt gest, un gest barbatesc, de teama ca vei fi refuzat si vei cadea ridicul de pe piedest alul tau superior... Cezar Tomescu si opri cu greu o miscare de scrba cumplita fata de sine, care l-ar fi ndemnat sa scuipe. Si pe nenorocita asta de Maria am dorit-o ; credeam ca e obisnuita cu be lferii, ca are un respect profund fata de inteligenta, si as fi putut avea oarecare sanse... Se ntoarse cat re Dumitrascu, deprimat, umilit. 168 Cel putin daca ti-ai putea relua lucrul cu aceeasi bucurie... Stii, accidentul ac esta... si dete seama ca ncepe un mic discurs asupra accidentului, si se opri brusc. Zmbi n umai pentru el, un .zmbet trist si intim. Dumitrascu i respecta reveria. Avu impresia ca Tomescu se gn deste la un lucru grav, personal, aproape solemn si nu ndrazni sa raspunda. N-au vorbit aproape deloc pna la Constanta. Masina se ndrepta direct spre gara. n gn d, si faceau amndoi socoteala : voi scoate punga si voi ncerca sa platesc eu cursa ntreaga ; voi spune : lasa, monser, eu tot veneam la Constanta !"... La gara, Tomescu l saluta foarte prieteneste si l ruga sa-i scrie o carte postala, sa-l informeze cum merge d-na Dumitrascu. . . Scrii numai att : Craiova, Economatul garii. Cu aceste vorbe se despartira. Alexandru Plesa catre Petru Anicet Dupa cum stii, am venit aici mai ales pentru ca sa-l ntlnesc pe Dragu. Fara el, nu stiu ce m-as fi facut, desi am mai ntlnit un. tip interesant, un oarecare Tomescu, functionar ntr-o gara de provincie, foarte cetit si foarte mucalit n acelasi timp. Seamana cu un raisonneur din roman ele englezesti. Stiu ca tu ai marea virtute de a nu ceti romane, dar sper ca ma vei ntelege ce vreau sa s pun. Acest Tomescu

este un om cu desavrsire necunoscut. Ma gndesc ca ntr-un Stat bine gospodarit nu i s-ar permite sa ramna necunoscut. Ar trebui pus la locul care i se cuvine, chiar mpotriva vointii lui. Poate se simte mai confortabil asa cum e acum, dar asta e un fel de a trada colectivitatea, dec i si pe tine, si pe mine 169 n acelasi timp. Sa ntlnesti oameni ca acestia la locuri de slugi, n timp ce toate lu crurile merg prost n tara iata o constatare care singura te face revolutionar. Ma trezesc vorbind singur, si eu ma apucasem sa-ti scriu tie. Voiam sa-ti scriu m ai ales de Dragu, pe care l gasesc mai interesant chiar dect cartile sale ; ma mir cum de nu mi-ai atra s atentia mai de vreme. Nu stiu cum n-ati devenit voi mai buni prieteni. El mi vorbeste fo-arte ca ld despre tine, desi mi se pare ca nu prea te cunoaste. Am stat mult de vorba cu el. Nu e un om perfe ct, se ntelege, si ma despart multe lucruri de el. Dar trebuie sa recunosc ca are o capacitate mentala impresionanta. Desi, desi... Dragul meu Petre, de ce oare ne multumesc pe noi acesti tineri numai cu cinci, sase ani mai mari ca noi, n care snt adunate attea nsusiri, si de care ar trebui sa ne simtim leg ati si prin vrsta, si prin ideal ?... Nu-ti pot ascunde ca de multe ori simt pe Dragu aproape un strei n. Simt ca nu poate ntelege anumite lucruri, care mie mi se par att de evidente. Cred ca n fundul sufle tului sau regreta ca s-a nascut n timpurile noastre. Desi a scris atta despre morala, uneori mi face imp resia ca nu stie precis cum trebuie pusa problema aceasta. Daca ar cunoaste un trist episod din v iata mea, m-ar declara imoral". Cred chiar ca. ma suspecteaza pentru ceea ce numeste el fluiditatea" mea. Nici prin gnd nu-i trece ca aceasta fluiditate" se leaga de o anumita conceptie a libertatii si deci a demnitatii... Cazul tau l cunoaste imperfect, dar te admira ; ma asteptam. Despre Nora a auzit foarte vag. M-a ntrebat odata : Crezi ca nu e nici un risc pentru sanatatea lui ?" I-am dat toate lamuririle. In privinta aceasta, si tu, si el, si eu sntem destul de cinici. Daca ai sti ce formidabil pl ebeu este cteodata.

Dragu, ce limbaj necuviincios si de-a dreptul biblic ntrebuinteaza... Are un tale nt grozav sa spuna oamenilor adevarul n fata. E amuzant sa-i vezi ce mutre sub-umane arata, ascultndu -l... Nu te mai ntreb ee faci, pentru ca ghicesc. Vara-mea, Irina, este colega la Facul tate cu una din domnisoarele Lecca, Adriana mi se pare. mi spune ca e foarte inte 170 resanta ; citeste chiar pe Pascal. Si eu care nu stiam nimic !... Trebuie neapar at sa mi-o prezinti. Pascal este o veche pasiune a mea. Si ma simt aparatorul lui de cte ori nefericita sa op era ajunge confort spiritual domnisoarelor noastre. Pe vara-mea o scuz, pentru ca de vreo sase ani e aproape catolica, si a cetit chiar pe S-tul Thomas d'Aquin, cum spune ee. Am avut ntr-o seara o lunga di scutie asupra gratiei. Irina furase tot din cursurile lui Nae Ionescu, si a dat-o de gol Dragu , care ne-a uluit cu citatele latinesti. A fost o scena superba. Irina, aproape plngnd, sustinea ca tot ce prive ste problema gratiei este fara drept de autor ; ca esentialul este sa ntelegem problema, si ca n-are n ici o importanta cine tea ajutat s-o ntelegi. Oare de cte ori faci uz de tabla nmultirii trebuie sa mentionez i numele institutorului care ti-a bagat-o n cap?... Are humor catolic si ndragostita mea va ra. Eu n-am cetit nimic, si n-am scris aproape de loc n jurnalul meu intim, deci mi cu mparasem un nou caiet, special pentru asta. In schimb am discutat cte cinci, sase ceasuri n sir. S -au ntmplat si o suma de lucruri amuzante. Un oarecare Dumitrascu, romancier si profesor, care are nev asta, idealuri si crize de constiinta m-a facut sa retraiesc ceasurile de groaza din liceu, cnd trebuia s a citesc carti cu tarani si cu intelectuali nfrnti de viata. Iubesc Romnia pentru extraordinara sa bo gatie de tipuri umane. n aceeasi clasa sociala sa spunem, a intelectualilor"- ntlnesti oameni care sau oprit la gustul si cultura de la 1870, de la 1890, de la 1900 si asa mai departe. Mai exi sta astazi n elite", problema samanatorismului, a expresionismului n arta, a artei cu tendinta si cele ] alte ! Este extraordinar. Oamenii acestia nici nu banuiesc ca se face o lume noua, cu alti o ameni, cu alta viata mentala... Am avut multe de nvatat dintr-o asemenea vilegiatura. Eros nu m-a inte resat deloc vara asta. Dau chiar foarte de banuit ctorva fete. Le-am spus ca am sifilis, si ca ma tratez cu o metoda noua... Scumpe Petre, mi s-a facut dor de tine, si daca nu esti prea obosit, scrie-mi cte va rnduri." 171 Petru catre Alexandru : Am primit scrisoarea ta ntr-una din putinele mele zile extatice. M-am exprimat pr ecis : extatice, de Ia extaz. Nu ma intereseaza nimic din. vilegiatura ta, nici macar David, asupra car

uia nu ai de ce sa-mi faci reprosuri ca nu ti l-am prezentat mai de vreme, caci tu nsuti recunosti ct e de departe de noi, cu vesnicile lui agonii, si probleme, si polemici, si studii latinesti. Dragu e ur belfer profetic, si atta tot. N-are nimic n cap, dect reminiscente livresti si teorii ciupite din mai multe limb i pe care noi nu le cunoastem. Deci, nu-mi mai vorbi de capacitatea lui mentala. Pavel l iubea foarte mult : spunea ca are un suflet foarte bun, o mare vointa, si cel mai pornografic limbaj pe care l poat e ntrebuinta un puritan. Aceeasi parere o am si eu. Cu deosebirea ca eu nu-l iubesc. De aceea ni ci n-am vrut sa-i dau manuscrisele lui Pavel sa le publice. Urasc cultul mortilor, gloria postuma, pre fetele elogioase si celelalte. Ce au ei cu Pavel, de ce vor sa se amestece ei ntr-o drama al carei er ou principal a disparut barbateste, prin propria lu vointa ; si a ncurcat cu desavrsire firele, ca sa nu-l mai poata nimeni ntelege ? Att despre Dragu, si, asta, odata pentru totdeauna. Dar, Alexandre, ce zi, ce extraordinara zi, ce noapte ' nefireasca ! In doua cuv inte ar fi : o fecioara. ntr-o mie de cuvinte, ar fi Anisoara !, Anisoara !, Anisoara !, etc. O iubesc ? N u stiu, nu-mi pasa. Daca ai sti ce-am descoperit, ce-am cunoscut ! O alta morala, ai spune tu. O alt a tinerete, poate. Un alt sex, n orice caz. Alt, altceva, altundeva, si. celelalte cuvinte cu alt", cu nou-e u, cu tot ceea ce poate fi dincolo de mine si de tine, dincolo de glorioasa dar monovalenta noastra masculi nitate. Exista un singur barbat pe pamnt, din punct de vedere sexual,, si tu cu mine si cu toti cei lalti barbati, sntem din nefericire unul singur. Unul singur, iubite Alexandru. Dar exista mai multe sexe lnga sau alaturi de noi. Ceea ce numesc donjuanii specii" sau varietati", e o prostie. Nu e vorba de v ariatie, de nuanta, de diversitate. Este total 172 . si organic altceva. O femeie se deosebeste de o alta femeie tot att de mult ct se deosebeste de un barbat. Noi nu ne dam seama de asta, pentru ca noi, de obicei, sntem tmpiti. Sa nu aprobi prea repede insulta aceasta, pentru ca te priveste si pe tine. Si tu ai trecut din femeie n f emeie, ca fluturele, creznd ca te nvrtesti rrtre specii si sub-specii. Si tu, ca toti desteptii, ai confundat r egnurile cu varietatile.

Numai cineva care a cunoscut si iubit ani de-a rndul o singura femeie poate sa-si dea seama, iubind si cunoscnd alta femeie ; ca ele snt total si organic deosebite. Ma nspaimnt ; cti ani v a. trebui sa iubesc pe Anisoara, cti ani si ce umiliri noi voi ndura lnga ea, ca sa pot apoi cun oaste un al treilea sex ? Daca ai sti ce extaz mi-a provocat aceasta descoperire ! Mi se parea ca snt barba t, si cunosc femeia, cunosc orice fel de dragoste fizica. Ce ridicul am fost ! Nu se aseamana cu nimi c, nu-mi amintea nimic. Ce infinit superior am ajuns eu deodata, si tie si celorlalti poligami cl andestini ! Stiu ceea ce nici tu, nici nimeni altul pe pamnt, nu banuieste nca.. E o desceperire extatica, dar nspaimntator de trista. Noi care credeam ca am rezolvat problema iubind o femeie si culcndu-ne cu ct mai multe altele ! Acum sa-ti povestesc si putine evenimente. Am intrat noaptea pe fereastra, ca o lichea sau ca un Don Juan. Am crezut ca fac lucrul acesta din curiozitate sau din oboseala. (Oboseala , adica, de a refuza o fecioara care ma dorea). Dar dupa ce mi s-a dat, am nteles ca s-a ridicat cortina primului act dintr-o lunga tragedie. Mai nti, inevitabile complicatii, generale n asemenea cazuri. Apoi, dorinta mea subita de a-i cere bani, adica de a ma umili, si a-i da ei prilej sa ma umileasc a. ntr-un cuvnt, de a-mi pregati liberarea, desfacerea totala de ea. n al treilea rnd, faptul ca trebuie sa ma despart de Nora. As face-o cu bucurie caci nu simt, si nu simte nimic ; n-ar mai curge snge. Am avut grija, in trei ani, sa-mi -pregatesc pna n cele mai mici amanunte liberarea. Nu e asta, deci. Dar n-o pot face, acum, pentru ca nu avem deloc bani si Nora mi da din cnd n cnd ntre patruzeci si o suta de lei, cu care supravietuim doua eroice 173 Nora, si nu pot pentru ca am nevoie de banii ei. Peste" vei gndi tu. Habar n-am cu m se spune altfel. Toti sn-tem, ntr-un chip sau altul ; chiar Napoleon. Dar asta n-are nici o importa nta. Chiar daca as fi numai eu singur, nu m-as da napoi. Asta e drumul meu. Dupa cum vezi, o noua tragedie ; din care nu voi suferi eu, fireste, ci partener ele mele. mi pare sincer rau. Dar extazul a ramas. Uite, acuma cnd nchei, simt ca nu am de facut, dect sa de schid pianul si sa improvizez"... David Dragu se nchise de vreme n camera. si scoase ochelarii, si se plimba de la un capat la celalalt al odaii, pripit, ca si cum ar fi avut de rezolvat o problema grava si urgenta. Nu se gndea, totusi la nimic precis. Se simtea antrenat de un sentiment obscur, puternic, pe care nu-l putea preciza, n fata caruia nu stia cum sa lupte. O vaga nemultumire de sine, o furie stupida mpotriva situatiei de acum mpotriva prezentului" ntreg, care cuprindea si cariera lui de profesor si autor, si mprejurarea ca se afla n vilegiatura, nconjurat de oameni atenuati, de prieteni ntmplatori, de cunoscu

ti de duzina. Nu stia precis ceea ce l nemultumeste si l umileste. Nu stia de unde izvoraste sentim entul acela deprimant de ratare, de mediocritate, de batrnete. Nici n-am mplinit nca 30 de ani, si spuse el ca sa se linisteasca. Oricnd o pot lua de la nceput, pot porni pe alt drum, pot face alt ceva... Dar "nu aici zacea izvorul acelui furios dezgust fata de el si de prezent. Avea o vaga impres ie ca el nsusi e un ratat, fibrele lui intime snt mediocre. Si totusi nu-si putea preciza nimic. Simtea numa i ca si el, ca toti ceilalti, trecuse pe lnga tinta fara sa o vada... 174 Se lungi n pt. Cunostea destul de bine crizele de oboseala si dezgust, si stia ca nici o judecata de valoare emisa n asemenea crize nu e justa. Fiecarui om i apare, cite odata, lumea n treaga ca o desertaciune si viata lipsita cu desavrsire de sens. Poate snt si eu obosit acum, s i spuse David. si aminti, apoi, fugar, toate cte facuse, obstacolele prin care trecuse, morala lui nestirbita, puterea lui de munca neistovita. Tot ce se ntmplase dupa moartea tatalui, furia cu care muncise c a sa-si tina familia, intransigenta lui intelectuala si morala. Au trecut doi ani de atunci, si niciodata Dragu nu-si gasise ceva de reprosat. Pastrase aceeasi vigoare, acelasi optimism plebeu, acee asi drzenie din vremea debutului. Eu m-am nascut ca sa lupt mpotriva locurilor comune, mpotriva moralei tr uismelor", si spunea el de obicei. Nimic din ceea ce emotiona sau influenta pe altii, nu-l pat rundea. Nu se plngea de saracie, de viata din provincie, de public, de tara si neam. Nu cauta nicaieri o scuza, la adapostul careia sa se odihneasca sau sa triseze. A renuntat din propria lui vointa la o viata de aventuri eroice, si a acceptat viata de toate zilele, de sacrificiu. Orict de aspru s-ar fi cercetat, n u gasea nimic de care sa-i fie rusine. Si acum se simtea totusi mediocru, ratat, i se parea'ca s-a tradat p e sine, ca si-a vndut sensul adevarat al existentei sale... Sari din pat si ncepu sa umble iar prin odaie. si puse ochelarii, aprinse lampa ; n cerca sa citeasca

ceva, o revista, o carte ; sa rasfoiasca macar una din cartile sale favorite, pe care le adusese (Balthasar Gracian, Dante, Faust). Dar nemultumirea mpotriva lui nsusi staruia. Sa las tsate si familia, si scoala, si cartile pe care trebuie sa le scriu si sa plec undeva, departe, singu r... Sau mai bine sa ma stabilesc la Bucuresti, sa intru salahor la vreo marime, si sa scot o revista a mea, numai a mea, unde sa pot spune iarasi tot ce am pe suflet, asa cum faceam altadata... Dar simtea bine ca nu din cauza aceasta este att de dezgustat de el nsusi ; nu din lipsa unei reviste proprii, unde ar put ea njura douazeci de oameni, n loc de zece ct poate njura acum la revistele 175 amicilor sai. I se parea si polemica inutila, si critica, si pamfletul ; tot era inutil, ineficient, ridicul. El ar fj putut face si altceva. El ar fi putut crea si altceva dect cart i si critica... Altceva, dincolo de inteligenta si de cultura, chiar dincolo de morala... Un om nou, asa cum la ntrevazut de attia ani, asa cum l gndeste si Plesa, cum l asteapta toti... Sa poti ta ia drumul acestui om nou, sa poti schimba lumea din temelii, sa poti interveni ntr-adevar e ficace n mercul istoriei... Poate asta vrea si Plesa. Asta voiam si eu, cnd aveam 25 de an i. Un ideal prometeic, eroic. Pentru care eram gata sa sacrific tot ; si mama, si surori, si sanatate... Si totusi a renuntat la . acest ideal, odata cu moartea tatalui. S-a ntors n reali tate, n concret", li venea sa rd. Fusese ridicul, absurd de ridicul... si dete seama ca Ples a voia acelasi lucru ca si el ; ca lucrul pe care l asteapta si doreste. Plesa, l-ar fi putut realiza de mult el... Doi ani pierduti. O tinerete ntreaga ngropata n pamnt...- Poate din cauza asta e att de dezgustat de sine. Tot ce a facut pna acum, ar fi putut face oricine altcineva n locul lui. Nimic personal, nimic inimitabil, asa cum visase n primii ani ai tineretii. Si vi ata curge nainte, oamenii se zbat n aceleasi drame stupide si toti asteapta un om ca el, un om asa cum ar fi putut ajunge el... Auzi un ciocanit n usa.' Tresari , si se bucura. Poate vine cineva, si ma ia afara ... Deschise. Stii, am venit sa-ti aduc o veste buna. A scapat d-na Dumitrascu, a scapat din o peratie.:. Alexandru vorbise uluitor de cald, de entuziasmat. Bietii oameni !... Daca ai sti ct mi pare de bine... Ma simteam putin vinovat fata de ei, i credeam prosti pe amndoi, si tii minte cum glumeam n spatele lor... Pauza. Plesa ar fi vrut sa adaoge ceva, dar l vazu pe Dragu preocupat. Lucrai ceva ? l ntreba, putin intimidat. Nimic. Ma pregateam sa ies. Haidem spre plaja... ntoarse butonul electric cu ciud a. Cel putin daca as. avea bunul simt sa nu fac confidente... 176

Alexandru catre Petru. La ce sa-ti raspund mai nti, dragul meu Petru ? ra nici un caz nu voi ncerca sa-ti sc himb proasta parere pe care ti-ai facut-o despre David. Ai sa ti-o schimbi singur, la toamna, cnd l vei cunoaste mai bine. n privinta celorlalte evenimente, nu prea stiu ce sa-ti spun. Mi-e teama sa nu te vad si pe tine ndragostit. Cu Nora era altceva ; era o anumita morala", multa suferinta, demnitat e, salvare. Nu era dragoste sentimentala, nu era nici pasiune fizica. Din scrisoarea ta banu iesc ca Anisoara te-a incendiat mult mai grav. Nu stiu la ce sa ma astept. La suferinta stupida si medioera, in orice caz. Ma nelinisteste lipsa ta de bani, care te sileste sa com iti attea imprudente. N-ai vrea sa primesti acesti bani de la mine ? Nu snt prea bogat, dar am destul ca sa pot fi liber. Scrie-mi si-ti voi trimite ct ceri tu, cu multa bucurie. Ma ntorc mereu cu gndul la Anisoara. Nu mi-ai spus nimic despre ea ; cum este, ct d e mult te iubeste, ce vrea de la tine ? Baga de seama, Petru, primejdia cea mare poate fi nca evitata. Daca tii putin la ea, fii crud de pe acum, jigneste-o ct mai adnc, n-o lasa cu nic i un chip sa te idealizeze. Nu e un sfat prietenesc, acesta. Este sfatul unui camarad, mi mchipui ca sntem amnd oi pe front (stii, iar am nceput sa ma gndesc la razboi !) si tu nu stii nca sa te aperi de obuze. ti

arat cum sa te trntesti la pamnt, att. Nu accepta nici. un santaj, nu te ndupleca n f ata nici unei suferinte. Amorul e o inventie feminina ; lasa femeile sa sufere ct vor ; ci ne le-a pus sa descopere aceasta jucarie draceasca ? Nu uita lucrul acesta : tu nu ai nici o ob ligatie, esti liber, esti stapn. Restul e literatura sau santaj. Spune-ti n fiecare zi : peste bord cu Anisoara, peste bord cu ea !... Iarta-ma, Petru, daca ti-am scris lucrurile acestea. Stiu ca tu le cunosteai si le practicai de mult. Dar e un strigat pe care nu m-am putut stapni sa nu-l articulez. Prea era'a proape primejdia. Daca ai sti ct de putini tineri valizi ntlnesc n jurul nostru ! De-abia D ragu 177 'Tomescu si cu tine. Oameni care traiesc pentru altceva . dect pentru pline sau d ragoste. Aci, la Movila, este o groaznica promiscuitate sentimentala. Perechi de amanti ndragostiti, priviri umed e de fete care asteapta sa devina mame, etc, etc. Vara-mea sufera si ea de pe urma unui oarecare Dinu Pasalega, baiat bun si nca vi u, care lupta acum poate contra oceanului pasional al Irinei. Cte agonii, cta pasiune, ce senzualitate oarba ! Am ajuns sa urasc marea, plaja, s oarele asta lubric, luna aceasta sentimentala. As prefera de o mie de ori sa ma aflu ntr-un sat de munte, cu cerul sumbru, cu oamenii aspri, ntre vnturile ostile si reci. Aci m-a nnecat promiscuitatea. Snt ridicul, facnd oarecare literatura ca sa-ti arat cteva fapte att de simple. n cee a ce priveste marea ta descoperire a pluralitatii sexelor, evit s-o discut aici. S-o lasam pentru prima noastra ntlnire la Bucuresti. Am o vaga impresie ca e numai o trista iluzie. Ca tu erai virgin, nici nu mai ncape ndo iala,-Nora a fost pentru tine orice altceva dect dragoste si senzualitate. Ai pierdut si ai descoperit acum cev a cu desavrsire nou. Asta e tot"... Petru catre Alexandru. Nu-ti raspund ca sa discut ceea ce mi-ai scris tu. N-am nici timp, nici pofta pen tru asta. Vroiam sa-ti spun numai un singur lucru : n-ai nteles nimic. Marea te-a prostit, asa cum prea bine recunosti si tu. Toate chestiile acelea cu primejdia dragostei n-au nici un rost ; ma ntreb foarte serios de ce mi le-ai scris. Ca sa te justifici pe tine, probabil ; sa-ti justifici conceptia ta personala asupra acestor lucruri n nici un caz pentru a ma ajuta pe mine. Caci, tu ma stii prea bine, eu nu numai ca nu am nevoie de ele, dar nici.n u le nteleg. Stiu ca 178 nu exista dect doua lucruri pe lume ntr-adevar primejdioase : boala si moartea. De nimic altceva nu mi-e teama. Nici de dragoste, nici de suferinta morala, nici de saracie, nici de compromisur i. Deocamdata att, asupra acestor lucruri. Ai vreun pian prin apropiere ? Repeta de mai multe ori fraza aceasta : si, si be mol, la, la bemol, fa diez. nainte

de fa diez, o scurta pauza. (Mai clar dect att, nu snt n stare sa-ti scriu). Este ex act ceea ce simt eu acuma. Poate si din cauza scrisorii tale. Poate din cauza ntmplarii de azi noapte. Stii c a dorm regulat la Ani-soara. Ma ntorc acasa n zorii zilei. Alaltaieri am ramas, nsa, ziua ntreaga nchis n odaia ei si baie. n timp ce "se scutura camera Anisoarei, eu eram nchis cu ea n baie. Iubita mea era att de emotion ata, nct eram ispitit s-o fac sa tipe de voluptate, sa vad ce se va ntm-pla. Nu s-a ntmplat nsa nimic, pna azi n oapte. Eram amndoi n pat ; n patul ei cu desavrsire virginal. Si deodata se deschise usa. Te-ai speriat, Anisoara ? o ntreba dl. Lecca. Te-am auzit vorbind prin somn... Att ne-a spus. Anisoara era de gheata ; o simteam lnga mine ; nici nu mai avea put ere sa tremure. Nu stiu ce-a raspuns. Eu ramasesem la locul meu, pregatit pentru orice eventualitate. Dar am observat un lucru : nu mi-era deloc frica, nu ma gndeam nici macar la leafa pe care as pierde-o. Eram curios sa vad ce figura va face batrnul astronom, daca va aprinde lampa si ne va descoperi pe amndoi, goi si foarte frumo si. Din fericire pentru Anisoara, d-l Lecca n-a aprins lampa, si s-a retras repede. M-am gndit ca poate ti-e frica, de cnd a plecat Adriana, i-a spus nainte de plecare . Ce admirabila noapte ! Spaima, emotie, voluptate, asa cum n-am ntlnit niciodata pna acum. Povestirile lui Boccacio. Sa poti declansa asemenea emotii erotice si comice, ca n Boccacio si n p ovestirile din Halima. Iata o vacanta perfecta ! Ma simt de cincisprezece ani. Fireste, toate dificultatile ramn n picioare. Anisoarei nu i-am cerut pna acum bani . n schimb am cerut 179. mai multi Norei. I-am spus, n treacat, ca m-am culcat cu o fata. A ngalbenit si a n ceput sa plnga. Dar nu putea sa-mi faca ceva. Pe mine nu ma mai iubesti ? a ntrebat. Nu e vorba de asta, i-am raspuns eu. ntr-adevar, ce are de-a face una cu alta ? N ora s-a resemnat, si cred ca ar fi tot att de fericita avndu-ma linga sine, chiar daca as ns ela-o", cum spune ea. mi nchipui, nsa, ca

nu voi mai putea ramne eu. Am nceput sa compun o simfonie. Nu te speria, nu am scris nici o fraza din ea, dar am nceput-o magnific n cap. ncerc un lucru cu desvrsire nou : Ereticii'*. Erezia ca norma, ai traduce tu si ai face inevitabilele legaturi cu viciul, cu Gide, cu Do stoievscki, etc. Nimic din toate acestea. O simfonie a Ereticilor", asa cum exista una a pastorilor, a iubirii, a tiistetii, a eroilor. Sa pot traduce firea lor, drama l or umana fara nici o alegorie, fara nici o apologie. Exista eretici, dupa cum exista oameni bl onzi sau miopi. Sa arat organicitatea universului lor. Eretici iubind, eretici tristi, er etici murind. Este o logica noua, care ma ispiteste si ma ncnta. n fond (pregateste-te sa citesti o prostie, dar o prostie care mi-e scumpa) nu exista altceva pe lume n afara de emul liber s i muzica. . Restul nu ma intereseaza ; nici stiinta, nici adevarul, nici Dumnezeu, nici dragostea, nici societatea. Dar exista ceva real, Alexandre, ceva nspaimntator de real : omul care si poate face de cap si muzica pe care o poate gndi el. Ma cutremur, cteo data, de taria acestor doua realitati. Cred ca tu ma ntelegi". De ce rzi ? l ntreba Dragu. Alexandru arata scrisoarea. Primisem ceva de la Petru, raspunse el. Si iata cum termina : Exista ceva real, c eva nspaimntator de.80 real : omul care si poate face de cap si muzica pe care o poate gndi el"... n paran teza fie zis, Petru nu admite nici o alta realitate ; nici adevarul, nici Dumnezeu, nici iubirea.... nfasura scrisoarea si o puse n buzunar, cu toate ca i se paru ca Dragu ar fi voit s-o citeasca n ntregime. Se facuse aproape ntuneric, de altfel. El nsusi o citise cu greutate, acolo, pe ma lul marii. Vorbeste si el prostii, ca toti ceilalti, spuse Dragu, cu glas aspru. Ce poate ns emna omul care isi poate face de cap ?".... Ce intereseaza un asemenea om ?... Alexandru nu raspunse imediat. Era nca fermecat de aventura lui Petru. Iar, pe de alta parte, vorba lui Dragu i se paru straina, rautacioasa, ironica. Se simti iar singur, iz olat, lnga acest om cu care se ntelegea de cele mai multe.ori att de bine. si lasa privirile pe mare sa se odihneasca. Dragu se ntinse si el pe nisip. Era att de bine acum, att de bine fara soare, cu apele linistite, cu cerul blnd... In fond e nca un copil, continua Drgu. Spune-ceea ce spuneam si noi la vrsta lui.. . Se opri o clipa, apoi se ntoarse brusc catre Alexandru, si vorbi repede, nflacarat . Daca ai sti totusi ct l invidiez, daca ai sti ce greu de purtat snt acesti opt ani care ne despart... Primii ani dupa debutul n viata, snt oribili, snt crnceni. Ai fac ut ceva, si totusi n-ai realizat nimic temeinic. Ai facut ceva, si asta te-a limitat, te-a s aracit. La 18

ani esti nca liber, n opinii, n acte, liber chiar pe teoria pe care ti-o vei alege n interpretarea vietii... La 25 de ani, dupa ce ti-ai spus primul cuvnt, si orice ai face, la ace a vrsta, nu e dect un cuvnt esti deja secat, fixat. Trebuie sa rami tu nsuti, sa fii tu nsuti, sa t e realizezi, sa creezi... Daca ai sti ct va invidiez, pe d-ta, pe Petru pe toti hul iganii... Alexandru tresari. l ntrerupse zmbind, dar cu glas serios : De ce ai spus huligani ?... Nu e nici o insulta, nu te teme, l lamuri Dragu,. blnd. Cuvntul acesta e frumos, e un cuvnt foarte frurnos... Si cuprinde foarte multe lucruri... De aceea mi place, si-l ntrebuintez des... Exi sta un singur debut fertil n viata ; experienta huliganica. Sa nu respecti nimic, sa nu crezi d ect n tine, n tineretea ta, n biologia ta, daca vrei... Cine nu debuteaza asa, fata de el nsusi sau fata d e lume, nu va crea nimic. Sa poti uita adevarurile, sa ai atta viata n tine nct adevarurile sa nu te po ata patrunde nici intimida iata vocatia de huligan... Se opri putin, si privi marea, zmbind lung. Te-am ascultat vorbind mereu n ultima vreme, si ma ntrebam : de ce simti nevoia sa te

justifici prin-tr-o morala, printr-un ideal social ? De ce cauti adevarul" prin c are sa-ti justifici actiunea d-tale morala, experienta d-tale vitala ?... Ce-ai d-ta nevoie de adevaruri, de morala, de misiune colectiva ? Esti sau nu esti ? Te simti complet, rotund, vital, robust ? te simt i creator, | n viata d-tale intima si n inteligenta d-tale ? Atunci, ce-ti pasa de adevaruri ?.. . Rami ntreg, rami huligan !... | Nu stiam ca se spune asa, vorbi zmbind Alexandru. Credeam ca se spune un om liber , un om demn, un om nou, daca vrei.. Astea toate snt glose. Un singur cuvnt le cuprinde n ntregime ; este cuvntul acesta, att de frumos, huligan". Stiam ca huligani snt numai spargatorii de geamuri, rse Alexandru. Snt si ei huligani, fireste, raspunse Dragu, serios. Intre ei si d-ta, nu e nici o deosebire calitativa. Aveti aceeasi structura, fireste ; aceeasi vocatie. Totala ignorare a adevaruril or, a ordinei, a maturitatilor. Unii sparg geamuri, altii afirma ca lumea ncepe prin ei. Ce superb ! Ce vitalitate orgolioasa ! Sa mparti lumea n vii si morti sau n rai si buni, asa, cu o simpla jud ecata de . valoare, sau cu un singur geam spart ti dai seama ce violenta afirmare vitala ns eamna gestul acesta ? Din punct de vedere administrativ, as spune, un huligan de strada e pri mejdios pentru ca sparge geamuri iar un huligan ca Petru Anicet sau ca d-ta, este o valoare, pentru ca amndoi snteti intelectuali asezati, si veti contribui pozitiv la cresterea spirituala a aceste i tari... Dar din punct de vedere al structurii, toti snteti la fel. Toti ignorati adevarurile stabilite, ordinea stabilita, oamenii stabiliti. Toti credeti ca lumea ncepe cu d-stra, sau, mai. mo dest, ca d-stra puteti echilibra lumea... Se ridica n picioare, nervos. Eu nu va judec, adauga. Si eu am fost asa. Si acei ani au fost singurii mei ani creatori... Roti un gest larg, cu mina, peste mare, peste dealuri. Atunci puteam face orice voiam. N-aveam nici tata, njci surori, nici prieteni. N u ma simteam legat de-nimic. Acum exista o suma de lucruri mari, grave, responsabile, n jurul meu. Exista n primul rnd acest teribil David Dragu pe care l vezi, acest erou cu leafa la Stat. Ei bine , ti pot spune acum ca l dispretuiesc si l urasc pe acest David Dragu, ca ma... pe el ! ntelegi ? asta sim ti cnd depasesti experienta huliganica ; o cumplita sila de tine si de lume si o cumplita nostalg ie dupa vrsta de 40 de ani. As vrea acum ori sa am numai 20 n loc de 29 de ani, ori sa am direct 40. Ori huliganism, ori moartea pasiunilor. Daca ai sti ct am luptat !... Daca ai sti ce te asteapta si p e d-ta, cnd vei descoperi ca nu nseamna nimic omul nou al d-tale, nici morala d-tale colectiva ca totul s-a facut pe acest pamnt, si s-a facut prost, ntotdeauna pe jumatate, ntotdeauna cu apa calda... Asta simt eu

acum ! Cte as fi putut face eu, daca nu m-as fi desteptat att de devreme, daca n-a s fi descoperit ca snt oameni care ma iubesc, oameni pe care eu nu i-am iubit, si fata de care m-am simtit dator, cu trupul si cu gndurile mele... Si apoi mai este altceva. Este iesirea asta a doua din adolescenta, descoperirea" adevarurilor, si pe urma a inutilitatii adevarurilor. .. Si huliganii socotesc adevarurile inutile. Dar au altele, mult mai teribile, mult mai fertile ... Eu nu mai am nimic. Eu astept virsta de 40 de ani, casa ncep maturitatea adevarata... Alexandru l ascultase uimit, necuteznd sa-l priveasca. Simtea o imensa mila si o m are dragoste fata de acest om care se marturisise att de salbatec, ,cu toate mizeriile si nfrngerile sale. Pe' nesimtite, se facuse ntuneric. David Dragu se lungise din nou pe nisip, privind cerul. 182 183= Probabil ca snt mai multe stele dect pot vedea eu, spuse foarte ncet. Alexandru si nalta si el privirile. Din toate partile sclipeau stele mici si reci, lumini departate. Adevarul este ca toate acestea n-au nici o importanta, adauga Dragu linistit deo data. Singurul lucru important este faptul ca traiesc, si stau aici lnga d-ta care nu ma cunosti nici nu ma ntelegi, si ca totusi prezenta mea nu te exaspereaza... Asta e miraculos ; ca desi sn-tem amndoi oameni, nu te ridici acum si nu ncerci sa ana arunci n mare... PARTEA A DOUA Domnisoara Felicia Baly hotrse definitiv data marei serate : 15 Noiembrie. Mai era u pna atunci trei spta-mni. Toamna se arata, nsa, foarte calda, si limpezimea nostalgica a cerului, v azduhul prea blnd si prea melodios, iritau adnc pe Felicia. li amintea parca anumite peisagii itali ene si asemanarea cu ceva care e departe sau e trecut, o facea ntotdeauna sa sufere. Felicia ar fi vru t o toamna rece, ploioasa, neguroasa. Ar fi vrut sa treaca prin ploaie cu gulerul trenchcoat-ului ridicat, cu barbia

aplecata spre piept, cu ochii aproape nchisi - si sa ajunga acasa stropita de noro i, uda, tremurnd, bucu-rndu-se ca si va putea ncalta pantofii moi de psla si va putea bea cteva cesti c u ceai fierbine, ghemuita n fundul divanului. Felicia iubea toamnele bucurestene, le iubea mai ale s catre sfrsitul anotimpului, cnd arborii se-curata cu desavrsire de frunze, si ciorile ncep sa se nm ulteasca. Pentru asemenea zile de ploaie rece se ntorcea n tara, n cursul lunii Octombrie, si nu ple ca dect dupa sarbatorile Craciunului, cnd se asternea destula zapada ca sa o razbeasca iar dor ul Coastei de Azur. Acum era nsa destul de cald, si oamenii plecau si veneau de la lucru n haina, fara sa tremure. Felicia se destepta n fiecare dimineata cu spaima ; astepta perdeaua tulbure a norilor, a stepta rabufnirile vntului. Toamna frumoasa de afara i stingherea si serata. Ar fi vrut ca n noaptea p etrecerii sa fie umed si frig, iar invitatii sa soseasca tremurnd, scuturndu-si hainele de ploaie. Felicia stia ca serata sa e cea dinti a sezonului. Celelalte urmau de abia dupa sase saptamni. La 15 No185 iembrie nu era nca zapada, si petrecerea din Strada Grigore Alexandrescu trebuia sa se deosebeasca de toate cte i urmau, n sezonul bucurestean de iarna. Serata Feliciei Baly se deosebea, de altminteri, si prin invitatii pe care i adun a laolalta. Veneau, n afara de mondeni si ctiva oameni politici invitati de dl. Baly nenumarati, scriito ri, gazetari si studenti. Dl. Baly folosea de multi ani ctiva secretari, alesi dintre tinerii int electuali saraci si merituosi. Dupa moartea lui Pavel Ani-cet, locul de secretar personal ramase vac ant ; Dl. Baly nu mai gasise un alt tnar de ncredere, si priceput n acelasi timp. n schimb, marise numarul celorlalti secretari, tineri care lucrau n biblioteci sau la ei acasa, si nu veneau dect rar n Strada Gri gore Alexandrescu. Dl. Baly era nca ocupat cu redactarea Institutiilor vechi romnesti", si avea nevoie de nenumarati colaboratori, pe care i platea, si care erau nsarcinati sa-i adune mate rialele necesare marei sale opere de sinteza. De la moartea lui Pavel Anicet, nsa, redactarea mergea foa rte greu. Avea obiceiul sa discute cu Anicet o problema, pe baza documentelor adunate de ceilal ti colaboratori, si apoi l lasa sa scrie singur paragraful respectiv. Dl. Baly se multumea sa corecte ze textul si sa gaseasca locul precis n planul general al operei. Dupa moartea lui Pavel, observa ca nici unul dintre secretari nu e capabil sa faca singur aceasta munca de redactare. Se multumea, de-atunci, sa supravegheze munca de adunare a materialelor, amnnd mereu completarea Institutiilor", desi gasis e de mult editor la Oxford. Felicia a nceput sa-se intereseze si chiar sa iubeasca cercurile de studenti, int electuali si scriitori, dupa ce l-a cunoscut pe Pavel Anicet. S-au ntmit, nsa, numai de cteva ori.. Aflase apoi, pe neasteptate, dimineata, cnd era nca n pat si-si lua csaiul de sinuciderea lui Pavel. Avusese ntot deauna groaza

si dezgust de moarte. Ea nu vedea dect cadavrul, carnea galbena si rece, si nu-si imagina moartea dect prin gesturi de nmormntare, de tnguire, prin luminari aprinse, si coborre n pamnt ; cnd vorbea de moarte, simtea n nari mirosul cadavrului si al tamiei. l vazuse cu putine zile n urma si i se paruse ca tnarul ncepe sa-i faca oarecare curte. II pla186 cuse de la nceput, si se gndea chiar la o eventuala aventura. De ctiva ani, Felicia privea cu o imensa sila si dispret pe barbati. Avusese pna atunci o singura dragoste ; un tnar si sportiv italian, student la Politehnica, pe care l ntlnise ntr-o expozitie din Rom?., si care o duses e apoi cu masina lui la Ostia. I se dase chiar n acea noapte. Au trait cteva zile n delir. Felicia n u stia nimic despre el, despre familia lui, si era fericita ca si pierduse fecioria ntr-o asemenea aventur a superba, transformata att de neasteptat n pasiune. A patra zi, tnarul disparu cu masina, fara sa lase nic i o scrisoare si fara .sa achite contul la hotel. Felicia se simti nefericita, caci l iubea, si desi st ia ca o att de magnifica ntmplare nu poate dura prea mult, nu-si nchipuise totusi ca va fi att de repede curm ata. Foarte putine zile n urma, nsa, constata ca frumosul sau amant o mbolnavise cu o boala de care Felicia nici nu auzise. S-a napoiat disperata la Roma, hotarta sa se sinucida. Din ntmplare s-a ntl nit chiar n gara cu o camarada, ziarista elvetiana, si criza de plns pe care a avut-o atunci a fost repede urmata de o destainuire completa. Felicia intra a doua zi n tratamentul unui medic din Cors o Emmanuele, si-si prelungi astfel sederea la Roma cu nca doua luni. Expozitia de pictura de ai ci e pur si simplu prodigioasa", scrisese d-lui Baly. Trebuie sa ramn mai mult dect ma asteptam. Am ga sit de ocazie o suma de antichitati. Trimite-mi bani mai multi"... Felicia a pastrat de atunci, o sila aproape carnala fata de orice barbat. Crezus e chiar ca aventura asta o va vindeca de pasiunea ei pentru Italia, lucru pe care l-ar fi regretat. Dar pas iunea a ramas aceeasi.

Se ntorcea n fiecare an n Italia, desi iubea acum mai mult locurile singuratice, put in cunoscute, si porturile Adriaticei. Cnd l-a cunoscut pe Pavel Anicet, a nceput sa nadajduiasca nt r-o prefacere totala a fiintei ei. l placea pentru ceea ce i se parea masculinitate concentrata , inteligenta si pasiune, n privirile si vorba lui, n prezenta lui chiar. Vestea sinuciderii lui Pavel aproa pe a mbolnavit-o. N-a avut curaj sa-l vada, cu att mai mult cu ct i se spusese ca e desfi gurat ; glontele i sfarmase cerul gurii, nasul si pehii. Dar a cunoscut atunci pe d-na Anicet, pe P etru, 187 pe David Dragu. Nu plngea, desi avea ochii sMclosi, cu priviri fixe. A stat aproa pe tot timpul alaturi de Liza si de David, si cum venise mbracata n negru si parea nspaimntat, cineva a soptit lnga ea : Iata, asta e logodnica lui Pavel !" Felicia s-a simtit atunci nea steptat de emotionata. A crezut ca e ndragostita de Pavel, ca el de asemenea o iubea si ca u n destin crncen i-a despartit, nainte chiar de a-si fi destainuit dragostea. n-timp ce se abandona ace stor emotii si nchipuiri, a zarit o femeie tnara, nalta, cu un voal negru ascunzndu-i fata, ncercnd s a se strecoare n camera mortuara. A stiut ndata ca tnara este iubita lui Pavel, si astep ta chiar cu spaima sa o auda tipnd, dincolo, n clipa cnd se va apropia de catafalc. S-au scurs c;nci l ungi si penibile minute fara sa se ntmple nimic. Apoi, necunoscuta i trecu din nou prin fat a, calcnd ncet, cu greutate. Felicia observa ca are ochii umezi, sl tine aproape nchisi. Mna dreapta o apasa discret deasupra inimii. Dupa ce a disparut, auzi pe David Dragu, soptind Lizei, cu furie ; ----Asta e Una... Din cauza ei s-a sinucis... Felicia era ispitita sa alerge dupa necunoscu ta si sa- cada n genunchi, sa-i sarute minile, sa plnga. Avea nevoie 3a faca un singur gest, dar un ul decisiv, nebunesc. Simtea o extraordinara dragoste si admiratie pentru acea necunoscuta, care si-a stapnit at-t de frumos durerea, riscnd sa fie insultata de prietenii lui Anicet, la ctiva p asi n urma ei. Ar fi vrut sa o cunoasca, sa afle mai mult despre Pavel, sa plnga mpreuna. Si-a controla t totusi aceasta neasteptata criza sentimentala, si a ncercat sa afle cine este Una. Nu st ia nici Liza, nici David. O veche dragoste a lui Pavel, care dura de ctiva ani, si pe care o pa strase departe de cancanuri. Nici cel mai bun prieten al lui Pavel nu putea spune mai mult dect ca o cheama Una si e bogata. Felicia ar fi vrut s-o ntlneasca, dar cum ea nu s-a dus la nmormntare, n-a m ai putut-o vedea a doua oara. De altfel, a uitat-o repede, plecnd din tara, dupa cum a uitat chiar dragostea" ei cu Pavel. Cnd s-a ntors din strainatate, era mai senina si mai fermecatoare ca oriend. A pastrat nsa un viu interes tuturor prietenilor si cunoscutilor lui Pavel. L-a ntl nit de mai multe ori pe

188 Petru, dar nu i-a placut. I se parea nesincer, crispat, retoric. Petru, de aseme nea, nutrea fata de Felicia o inexplicabila antipatie si nu se silea deloc sa si-o ascunda. Att d. Baly ct si Fe licia, ncercasera sa-l pastreze pe Petru ct mai aproape de ei, invitndu-l des la ceai si la masa. Se vorb ea, nsa, ncontinuu de Pavel, de tatal lor, Francisc Anicet, si lui Petru toate aceste comentarii po stume i erau nesuferite. si ngaduia atunci glume de prost gust asupra iubirii misterioase a lui Pavel si zmbea vulgar de cte ori venea vorba despre geniul nerealizat al batrnului Francisc. n cteva saptamni, iz butise sa se faca att de antipatizat, net Felicia a fost extrem de multumita vaznd n locul lui, n ziua p ensiei, pe d-na Anicet. De-atunci, numai d-na Anicet continua sa-i viziteze. S-a ntlnit de cteva ori cu David Dragu, si ajunsesera buni prieteni, dar n toamna Da vid a fost numit profesor la un liceu din provincie, si de-atunci nu l-a mai vazut dect foarte rar . Felicia a pastrat, nsa, aceeasi prietenie Lizei Dragu. Pe ea o cunoscuse cu multi ani n urma, n strainatat e, ntr-un timp cnd nu stia nici d? David nici de fratii Anicet. O ntlnise ntr-un bar, si i se paruse c a Liza o urmareste pretutindeni cu ochii, o fixeaza cu priviri stranii, staruitoare, nentelese. Urma rirea aceasta a nelinistit o si a amuzat-o n acelasi timp. Era ceva cu desavrsire nou, o aventura nemaintlnita. Privirile Lizei au amortit, nsa, ndata ce s-au cunoscut. Ochii au redevenit calmi, adinei ; pieris e expresia aceea carnala, mobila, aproape intoxicata. Felicia a descoperit n Liza Dragu o fata int eligenta, libera si creatoare. Felicia purta de mult n suflet o nostalgie a creatiei ; s-ar fi voit a rtista dramatica, scriitoare, sau cel putin pictorita. Dupa ce Liza i-a aratat p-nzele ei cele mai proaspete, a dmiratia Feli-ciei a cresout bruse. A si ncercat, pe ascuns, sa picteze, sa deseneze. A trebuit, sa re nunte repede ; i era rusine de Liza. Si-a propus atunci sa scrie, si a nceput prin a-si tine un jurnal intim, n care si nota conversatii, peisaje si printr-un lexic secret, al carui cifru l stia numai ea se nzatiile sale cele mai intime, experientele nepermise. si propusese sa compuna, cu ajutorul acestor 189

documente autentice, un mare roman asupra femeii moderne. Nu l-a nceput nsa niciod ata caci, ntocmai ca si d. Baly, Felicia nu planuia dect lucrari vaste, sinteze univer sale, pe care nu le putea duce n nici un chip la bun sfrsit singura. Prietenia Lizei a apropiat-o tot mai mult de cercurile artistice si intelectuale , att cele din Bucuresti ct si cele din strainatate. Liza avea prieteni n aproape toate marile Capitale europene. Felicia ajunse astfel sa-cunoasca un numar considerabil de sc riitori si artisti tineri, la Roma, la Viena, la Ziirich, la Paris. La seratele sale din Bu curesti, organizate ntotdeauna catre sfrsitul toamnei, veneau mai ales tineri necunoscuti, gazetari si scriitori debutanti, fete de Conservator. Felicia era ncntata de asemenea tovar asii. n celelalte cercuri mondene ale Bucurestiulu i se dusese vestea ca sufera de mania parintelui sau, ca pozeaza si ea n Mecena, ca a adus snobismul intelectual din strainatate. Zvonurile acestea faceau deliciul Feliciei. La seratele din toamna invita ntotdeauna si ctiv a membri ai cluburilor de elita, cteva domnisoare din cercurile aristocratice, ca sa se po ata transmite apoi n cele patru colturi ale Capitalei cele mai bizare zvonuri asupra b ohemei" din strada Grigore Alexandrescu. Prin Liza, Felicia ajunse repede' sa cunoasca f amilia Lecca, prietenele si colegele de Universitate ale Adrianei, si alte grupari de studenti sau ti- , neri intelectuali. Fara sa-si dea seama, reconstituise me- .s diul n care traise Pavel Anicet, si adaogase necontenit alti cunoscuti, alti camarazi. Cele cteva luni pe care le pet recea n Bucuresti le dedica aproape n ntregime n-tlnirilor cu asemenea tineri. D-l Baly priv ea cu bucurie aceasta noua pasiune a Feliciei, mai ales ca fiica-sa pretindea ca se in tereseaza de lucrarile sale si se oferea deseori sa-l ajute. In afara de Liza, Felicia nu avea nsa nici o prietena intima n tara. Crezuse un ti mp ca se va lega mai strns cu Irina Plesa. Aflase din zvonuri de pornirile ei religioase, de pasiunea Irinei pentru catolicism si ar fi dorit-o prietena, mai ales ca de catolicism se lega u na din cele mai obscure si mai triste amintiri din copila190 ria ei. Domnul Baly, descendent dintr-o bogata familia evreiasca, fusese crestin at pe cnd era un copil de clasele primare, si crescuse aproape terorizat n cea mai pura ortodox ie. Ajuns n Universitate, a devenit un ateu ndrjit si, cum era moda pe atunci, socialist revol utionar. De abia cnd si-a luat doctoratul n stiintele sociale la Paris, si s-a hotart sa se nsoa re cu descendenta unei nobile familii din sudul Frantei, s'i-a amintit ca e crestin. D e asta data, confesiunea n care fusese crescut era un obstacol n casatoria sa cu domnisoara Jea nne-Marie Beauharnais, caci aceasta era o catolica ferventa. Familia logodnicei i ceru ca n

unta sa se mplineasca dupa ritualul catolic. D-l Baly acceptase lucrul acesta surznd, caci pe atunci afirma ca toate religiile snt la fel" si ca Iisus a fost cel mai mare dintre oameni ". Felicia s-a nascut n Franta si a fost botezata ntr-o catedrala din apropierea Parisului. Casatoria s-a dovedit, nsa, foarte repede dezastruoasa pentru ambii soti. Dupa ce tnara doamna Baly venise n tara si cunoscuse pe parintii sotului, descoperind astfel obr sia lor evreiasca, vlastare obosite din familii de bancheri, ncepuse sa-si dispretuiasca s otul. Dispretul acesta, grefat pe confesiune si descendenta sociala, era alimentat de n_enumarate alte cauze. D-l Baly refuza sa faca politica, multumindu-se sa calatoreasca si s a se ocupe cu istoria trecutului romnesc, cu sociologia si fi-losofia, nadajduind ca i se va of eri o catedra universitara de sociologie. Tnara d-na Baly, care crezuse ca va ajunge n cu-rnd sotie de ministru, si arata repe de nemultumirea. Si pentru ca pretextul cel mai obiectiv era religia, d-na Baly pro voca nesfrsite controverse uneori terminate n cearta asupra confesiunii ortodoxe si originii evr eiesti a sotului. Fara sa vrea, d. Baly ajunsese un sincer aparator al ortodoxiei. ncepuse sa se informeze, sa citeasca istorie bisericeasca, sa poarte lungi discutii cu ctiva nal ti prelati din Capitala. Dogmatica l interesa peste masura, mai ales ca d-na Baly plngndu-se confe sorului ei de nesfrsitele controverse teologice din casa, acesta si ceruse voie sa asiste din cnd n

cnd, si opui 191 nea d-lui Baly o serie ntreaga de argumente dogmatice. Confesorul era un batrn aba te belgian, peste masura de politicos si diplomat, dar bine pregatit pentru orice discutie religio asa. D-l Btdy iesea de cele mai multe ori nfrnt, si fara ndoiala ca aceste plictiseli adaogate la multele dezastre ale menajului au contribuit real la desfacerea casatoriei. D-na Baly a divortat n pri mavara anului 1916, cnd Felicia avea noua ani, si la o luna dupa divort d-l Baly si-a botezat fetita n rit ortodox, la Biserica Domnita Balasa. Felicia si-a adus multa vreme aminte de scena botezului, cnd a ra mas cteva minute goala, tremurnd, muscndu-si buzele ca sa nu plnga, speriata de ntunericul bisericii, de mirosul ta-miei, de luminarile aprinse. Ani de-a rndul a obsedat-o cosmarul ace lei ceremonii pe care nu a nteles-o niciodata. Cum cteva luni n urma, acestei ntmplari a izbucnit razb oiul si Bucurestiul a fost bombardat de avioanele dusmane, mintea Feliciei a legat strns m preuna spaima botezului cu spaima bombardamentului aerian, si cu tot ce a urmat dupa ac eea ; retragerea n Moldova fuga la Odessa, spaima de bolsevici. Este drept ca d-] "Baly nu i-a impus o educatie strict religioasa. Interesul sau pentru ortodoxie s-a atenuat ntr-un int eres larg . pentru tot ceea ce priveste viata sufleteasca si economica a taranului romn din toate ti mpurile. Dupa razboi, d. Baly s-a trezit stapnul unei considerabile averi, lasate de parinti si de doi unchi. Renuntnd la ambitia unei catedre universitare n tara, d. Baly si-a propus sa obtin a un doctorat onorific la una din marile Universitati europene, publicnd o grandioasa sinteza, n limba engleza, asupra vechilor institutii romnesti. De-atunei si-a mpartit timpul n calatorii si n lucrari cu secretarii. A publicat chiar o revista trimestriala de studii sociologice si fil osofice. n fundul sufletului, nsa, continua sa pastreze o neatinsa ciuda mpotriva catolicismu lui... Felicia ar fi fost curioasa sa afle ce o ndemna pe Irina sa se converteasca la ca tolicism. Poate ei i-ar ii p-vestit amintiri si experiente intime, pe care nu le marturisise nca nimanui. Dar Irina se arata foarte rece, foarte 192 rezervata. Ei i se parea ca Felicia vrea sa-i seduca iubitul, pe Dinu Pasalega, s i evita sa viziteze casa din strada Grigore Alexandrescu, locul de ntlnire al attor tineri. Felicia a regret at cteva zile aceasta raceala pe care n-o putea ntelege, apoi a uitat-o. Tot ceea ce privea oamenii tin eri din jurul ei, n-o putea face sa sufere adnc ; nici dragostea, nici pierderea dragostei lor, nu o tu lbura. Felicia suferea foarte putin de pe urma oamenilor. Pentru ea, aveau mult mai mare nsemnatate semn ele, ntmplarile

semnificative, destinul pe. care nu-l putea patrunde. Cea mai mare spaima a ei a fost cosmarul cu fum de tamie. Cea mai mare suferinta a ei a fost umilinta. ntmplarea cn amantul frumos si sportiv ar fi uitat-o repede, daca n-ar fi fost si acea profunda umilire a fiintei ei, boala. Oamenii vii din jurul ei o faceau foarte putin sa sufere. Irina i prezentase de curnd pe Alexandru Piesa. Erau amndoi nca arsi de soarele mari i, si Felicia tresarise putin strngnd mna acestui tnar nalt, cu privirea att de inteligenta pentru corp ul nalt si muschii lui. S-a ntors din strainatate ca sa-si faca armata, o lamuri Irina. Ce spui de el ? Felicia ar fi vrut sa-si aminteasca cine i-a mai vorbit odata despre armata, si n ce mprejurari. Cteva clipe ramase cu ochii pierduti, ncercnd sa alunece printre valurile memoriei, dar nu descoperi nimic, si renunta, l place si pe el, gndi cu oarecare ciuda Irina. L-a uitat pe Dinu. Cu att mai bine. Mi-ar face placere sa ne mai ntlnim, i spuse Felicia, despartindu-se. Se desparti putin visatoare, ntrebndu-se cu cine seamana Alexandru. 193 - Ai sa mergi s-o vezi, vorbi Irina lui Alexandru. E buna prietena cu David. Trebuie sa fie inteligenta, atunci, spuse Alexandru. Mi-ar place sa-i vad mpreuna ; el, att de aspru, ea att de muzicala. Irina zmbi trist, si adaoga, aproape n soapta. Ai s-o gasesti n curnd frumoasa. Ce re pede ai uitat. Umblara ctva timp mpreuna, fara sa-si vorbeasca. La cine te refereai, adineauri ? ntreba Alexandru brusc. La Viorica. De altfel stiai si tu... Toate aceste urmariri s reprosuri l amuzau. Irina vrea sa pastreze n veci memoria V iolei, si spuse el. Ea este femeia care nu uita. Tot sau nimic. Femeia care iubeste si moare. Toate astea o flateaza, de

altfel. Te-am admirat destul, continua Irina, ca n-ai flir-trat la mare. Vad ca nici aic i nu ai nca nici o legatura. Este aproape un record, nu e asa, Alexandre ? Acum e ironica. Femeia care sufera si glumeste cu lacrimi. Probabil ca iar te-ai certat cu Dinu, observa Alexandru fara s-o priveasca. Cu c e ti-a mai gresit, bietul baiat ? Irina gndi : ce extraordinara solidaritate exista ntre barbati. Cum se scuza si se apara unul pe altul. N-am nimic cu el, adaoga. Vrea sa faca si el un aeroplan, ca batrnul Pasalega. Att . Un avion cu care sa se mbogateasca. Sa ajunga milionar, miliardar. Si eu. eu ?! Nu este Felicia Baly fata de care se ndragostise Dinu ? ntreba Alexandru. Ea este, dar n-are nici o importanta, raspunse repede Irina. Continuau sa mearga alaturi, evitnd sa-si vorbeasca ; fiecare urmarind alte gnduri . Ai s-o nseli curnd ? rupse brusc tacerea Irina. Pe Viorica, fireste. Ce prostii vorbesti tu, Irina, raspunse Alexandru apucndui prieteneste bratul. Ce importanta poate avea 194 daca ma voi culca cu una sau cu o suta de femei ? Ce poate nsemna asta, pentru oa menii care trec acum pe lnga noi, pentru soarele asta obosit, care se va stinge curnd n iarna ? Tu nu simti nimic altceva, Irina, nu !imti dect dragostea pentru Dinu, si spaima Viorichii ? Irina raspunse aspru, privind n jos. Nimic altceva. Asta ca s-o stii si tu. Pornira mai departe, foarte strnsi unul de altul. Ajungnd acasa, Felicia se trnti pe divan, bucuroasa ca n sfrsit vremea ameninta sa s e strice. Ar fi vrut sa se faca mai repede frig, ca sa se ncinga caloriferele, sa se poata dezbra ca, sa se lungeasca pe blana mare de urs din fata divanului, sa bea ceaiuri fierbinti. Ce bine e sa traiesti, ce bine e sa strngi n brate un baiat brun, cu buze rosii, a sa, asa. Se simtea fericita, si totusi o cumplita disperare o nvaluia. Simpla ei prezenta carnala, pe care o putea perfect distinge, pe care o putea oglindi ca pe a unui alt ins, strain, purta cu sine o disperare salbatica, fundamentala. Sa poti ntlni repaosul, acum, n mijlocul vietii, gndi Felic ia. Sa poti opri curgerea vremii pna ce-ti vei gasi si tu fericirea. Sa poti trai si iubi n acelasi timp coborndu-te pna n adnc, pna n inima lucrurilor vii, n esente. Oh, Doamne, Doamne ! II D-na Anicet si stapnea anevoie lacrimile. Se mplineau noua ani de la moartea lui Fr ancisc, si parca era aceeasi zi mohorta de noiembrie,, ca si atunci. Se dusese 195 de dimineata la biserica, apoi la cimitir. Mormntul Ani-cetilor era aproape parag init, fara candela, cu iarba crescuta n voie. Dar toata aceasta tristete care o napadise la ntoarcere, fu sese rascolita de o

neasteptata si prea puternica bucurie. D-na Anicet si stapnea lacrimi de bucurie. Aproape de casa, auzise pasi de femeie aler-gnd sfios n urma ei, si un glas rugator srignd-o : Madam' Anicet !... ntoarse capul, tresarind. De cnd nu se mai putea mbraca bine, si era nevoita sa ias a cu aceeasi veche haina neagra fara blana, suferea de cte ori ntlnea pe cineva pe strada ; mai ales c a se afla acum chiar n fundatura unde locuia. Privi femeia care o strigase, fara s-o recunoasca. Tnara era elegant mbracata, dar avea fata plnsa, descompusa. : Eu snt Nora. Lenuta, sopti ea stins. Nu stiu ce are Petruta cu mine. Nu stiu ce are. ncepu sa plnga n hohote. ncerca sa-i apuce bratul, dar d-na Anicet si-l trase cu sil a. Ochii i se aprinsera brusc, cu o lumina rea, salbatica. Nu vrea sa ma vada, continua Nora plngnd. Si nu i-am facut nimic, zau ca nu i-am f acut nimic ! As vrea sa-l vad, o data, sa-l mai vad odata ! D-na Anicet simti atunci ntreaga povara a umilintelor pe care le ndurase trei ani, si aminti plnsul si deznadejdea din primele nopti, cnd Petru ntrzia, ceas dupa ceas, si ea era neputinc ioasa, slaba, singura. Si ce vrei, madam ? ! Izbucni cu un glas aspru, vulgar. Nu mi l-ai purtat destul pe drumuri ? Nu ne-ai facut destul de rsul lumii ?... Nora ncepu iar sa plnga cu hohote. Dar chiar plnsul i era acum obosit, sleit. Vru sa spuna ceva,

ridica mi-nile, ar fi vrut sa le nalte spre cer. Obrazul ei prelung era umflat de plns, palid si umed. ncerca nca odata sa .se apropie de d-na Anicet, sa-i apuce minile si sa i la sarute dar nu izbuti. D-na Anicet deschise portita. Trfa ordinara ! i tipa, exasperata de durerea femeii, fara sa se mai poata control a. Daca te mai prind pa aici te dau pe mna politiei !... 196 Trnti portita si se ndrepta spre casa. Tremura de ciuda, de emotie, de bucurie. Ar fi vrut totusi sa se ntmple mai mult, sa o poata palmui, sa o poata insulta n vazul trecatorilor. Dar mi zeria si umilinta celeilalte aproape o dezarmasera. D-na Anicet era exasperata mai ales de chipul devastat de durere al Norei ; asta o facuse s-o urasca, o orbise cu o ura animala. Zau, nu i-am facut nimic, auzi glasul stins de lnga gard, urmat de un nou hohot. D-na Anicet intra n casa, stergndu-si lacrimile. Ce femeie vulgara, ce-nenorocire pe capul nostru !... Doamne, de s-ar sfrsi odata !... Te-ai ntlnit cu Nora ? o ntreba Petru, venind din odaia lui. Am vazut-o adineaori pe fereastra. D-na Anicet ncepu sa plnga, si-l lua n brate. Petrisor, mama, gndeste-te putin si la mine... i facea bine plnsul, Petru ntelese re pede asta. Plngea pentru ca erau nenorociti, pentru ca se mplineau noua ani de la moartea tatalui, pentru ca afara era toamna ; plngea de asemenea d e bucurie. l regasea, l avea aproape de ea ; resturile din orgoliul familiei se desteptau. Am terminat cu ea, mama, vorbi Petru calm, des-prinzndu-se din bratele maica-sei. Nu e nevoie sa plngi... Am terminat definitiv si cu ea... ntr-adevar, n-o mai vazuse de o luna de zile, nu-i deschisese scrisorile, si cnd l -a urmarit odata pe strada, a refuzat brutal sa-i raspunda. M-am facut baiat cumsecade, mama, adaoga el zmbind grav. N-avea nici o grija. O s a rascumparam Arvirestii... ncerca sa rda, amintindu-si cte visuri se legau de aceasta rascumparare a mosiei st ramosesti. D-na Anicet continua sa plnga,. de bucurie, de spaima. Simtea prin tot trupul o aromea la placuta, si plnsul o ajuta sa se linisteasca ; nlocuia attea vorbe pe care nu mai avea cui sa le spun a, pe care Petru nici nu le-ar fi nteles. Sa-l aducem si pe Francisc, acolo, si pe Pavel... Plnsul era acum mai adnc, mai sobru. Sa-i nmor-mntam pe toti acolo, la mosie, se gndi Petru ; asta e 197 visul mamei, idealul ei... O mngie usor pe cap, pe tmple. ti jur ca ri-am sa mai ma ntlnesc cu Nora, ti jur, vorbi el simplu, fara sa pronunte cuvintele cu acea solemnitate pe care o astepta d-na Anicet si care singura ar fi convins-o. Petru stia bine ce spune. Se hotarse sa se desparta definitiv de Nora, si orice s -ar fi ntmplat nu si-ar fi schimbat gndul. n ultimele luni, o vazuse destul de rar, si i respinsese brutal mbra tisarile.

Mi-a venit mie rndul acum sa fiu bolnav, i-a spus ntr-o zi, rznd salbatic. I-a povestit, apoi, Norei, o ntreaga aventura inventata, cu o doamna, din nalta so cietate, care l-a auzit undeva cntnd la pian, s-a ndragostit de el si l-a invitat la ea acasa. Binenteles m-a invitat ca sa fac dragoste, completa Petru cinic. Ce-i pasa ei de muzica mea ?... Nora l ascultase palida, privindu-l fix, cu ochii nauci,, ca si cum n-ar fi izbut it sa nteleaga. Cred ca ea m-a silit sa fiu acum ascet, daca cumva ntelegi ce poate nsemna asta. Zmbi foarte corect si adauga : Apropos, ce-ti mai face curtezanul, domnul Iorgu Zamfirescu ?... Nora se ridicase linistita de pe scaun, si 1 privi n ochi. Daca ma mai ntrebi o data, scot cutitul si-l bag n tine! ... Te poti ntinde cu cine ti place, dar nu-ti dau voie sa ma insulti !... Cu aceste cuvinte s-au despartit. Nora a crezut ca e suparat, pentru ca nu l-a , mai vazut aproape doua sapta-mni. L-a asteptat atunci n statia de tramvai, si i-a iesit nainte zmbind trist . Iarta-ma, Petruta !, i-a spus apucndu-i mna si voind sa i-o sarute. J-am dat pe tot i afara, pe toti... A nceput sa rda cu oarecare spaima, pentru ca Petru o privea rece, strain. Erau att de multi ? ntreba el dispretuitor. Nora se cutremura. 198

Nu era dect Iorgu si baiatul perceptorului, Nita. De ce ma-ntrebi ? Si acum n-am nici un ban. Am venit sa-mi dai tu un pol... Si am venit sa te vad, ca mi-era dor de tine, adaog a ea privind n caldarm. li ruga sa ramna mpreuna, la o circiuma, sa mannce si sa stea de vorba. Nora, cred ca noi trebuie sa ne despartim, i spuse Petru. De ce nu te mariti cu Iorgu ? Fata ar fi vrut sa raspunda ceva, dar Anicet i taie vorba. E mai bine asa. Cu mine s-a terminat. Definitiv, Nora, daca ntelegi ce nseamna asta... Vorbea crunt, cu un glas pe care niciodata nu-l auzise Nora pna atunci. Si ca sa dea mai multa tarie vorbelor, i spuse la revedere !" si se departa. Nora ncerca sa alerge dupa el, dar Petru se ntoarse din drum si-i spuse : Vrei sa te plesnesc, aici, n strada ?... Porni iar c u pasul hotart, fara sa mai priveasca napoi, fara nici o parere de rau. l razbun si pe Pavel cu ac est prilej, si spuse. Asa ar trebui sa se faca toate despartirile. Daca nsa vine dupa mine, o pl esnesc. De atunci nu i-a mai vorbit niciodata. N-a simtit nici o emotie, zarind-o ntr-o d upa amiaza cu figura supta, cu ochii n cearcane, aproape ascunsa dupa gard. Iorgu, Iorgu te va vindeca si-a spus el zmbind, aproape bine dispus. ntoarceti-va amndoi n haos, de unde v-am ridicat eu !... Petru se ntreba n acea vreme daca o iubeste cu adevarat pe Anisoara. Lnga ea simtea cu desavrsire alte bucurii si alte nelinisti dect cele cunoscute n apropierea Norei. D upa ntoarcerea Adrianei s-au ntlnit nsa mai rar noptile, si atunci cu mare spaima. Se multumeau sa se mbratiseze n salon, n timp ce si faceau lectiile de pian, sau n parc. Anisoara nu iesea aproape deloc din casa, iar rarele vizite n oras le facea ntovarasita de Teddy Lupescu sau de d-na Lecca. n ora s, dealtminteri, nu aveau unde sa se irtlneasca. Petru i marturisise de la nceput ca el nu are bani ca sa nchirieze o odaie. Cnd vei mplini douazeci si unu de ani, ai sa ma ceri mamei, spuse Anisoara. 199 Pna atunci s-ar putea sa murim amndoi, raspundea Anicet. Ar fi mai bine sa gasim b ani si sa ne nchi-riem o odaie n oras, unde nu ne va sti nimeni. Eu am sa-mi aduc pianul acolo si am sa-ti cnt toata ziua. Poate visa iarasi visul lui din adolescenta, cnd fugise la Nora. Se gndea cu delic ii la o camera mica si curata, unde sa-si aiba pianul si un divan, pe care sa dormiteze Anisoara, n timp ce el ar compune Ereticii". l urmareau cteva fraze, un leit-motiv n si bemol, si nu putea ncepe sa scr ie. Dar de unde sa gasim noi attia bani ? l ntrebase sfioasa Anisoara. Petru se gndi mult, concentrat, si-apoi vorbi : Daca am lua cteva tablouri, crezi ca s-ar cunoaste ? Dar propunerea i se paru rep ede absurda, caci

adaoga : Nu cred nsa ca le-am putea vinde... Prea snt caraghioase, nu e asa ?... Anisoara ntelegea greu. l privi n ochi, palida, si-i apuca mna, ncercnd parca sa-si de a seama de ceea ce se ntmpla. Nu putea crede ca Petru o ndeamna la furt... Nu, nu, ar trebui sa gasim altceva de vndut, continua Anicet. Poate din. cartile b atrnului. Dar' si alea, ct am putea lua pe ele ? Se plimba prin odaie, foarte preocupat. O iubea pe Anisoara, fara ndoiala ca o iu bea ; altminteri nu iar fi destainuit planurile lui cele mai tainice, n-ar fi dorit att de mult sa stea c u ea mpreuna, ct mai repede, ntr-o odaie numai a lor, n care sa nu-i stie nimeni. Mi-e teama ca te iubesc prea mult, vorbi apropiin-du-se brusc de Anisoara si sar utnd-o pe gura. Fata l strnse fricoasa n brate. Nu se mai gndea la cartile si tablourile pe care ar fi trebuit sa le vnda. Acum, cnd l auzea pe Petru vorbindu-i de dragoste, ar fi fost fericita sa faca un gest mare pentru el, sa fure, sa fuga de acasa, sa nu-si mai vada chiar parintii. Te iubesc foarte mult, si atunci am sa te fac sa suferi, continua Petru. Fara vo ia mea, dar am sa te fac sa suferi... Ochii Anisoarei sticlira atunci, si obrazul ntreg i fu luminat de o fervoare neobi snuita care i topea liniile,

200 me ndulcea ca printr-un zmbet de neomeneasca fericire. ; Ah, Petru, i sopti ea, nu mi-e teama de suferinta !... As putea suferi orice pe ntru tine, orice, Petru !... n acea zi, Anicet se ntoarse acasa mai linistit. O vazuse de curnd pe No ra, o amenintase, si era sigur ca lucrurile se vor opri aici. Se putea gndi n voie la camara tainica di n oras, unde si va duce pianul, unde se va n-tlni cu Anisoara. E timpul sa ncepem creatia adevarata, si spus e el. Era sigur ca ndata ce va: termina Ereticii" si va publica fragmente din Stele cazatoare", si va c uceri un loc de frunte n muzica romneasca. l paralizau, nsa nceputurile, asteptarile eventuale prin a nticamerele directorilor, treptele umile care trebuiau urcate modest, cu rabdare, cu lupta. Petru ar fi preferat sa se ridice prin alte mijloace, sa ajunga bogat printr-o femeie sau printr-un furt, s i apoi sa aiba destula putere ca sa se poata face ascultat. i era penibil sa sufere sau sa faca vreun co mpromis ca artist; ca om, nu avea nici un scrupul, nu se dadea napoi de la nici o grava compro. mitere. Cu asemenea gnduri luminoase se asezase imediat pe scris. I se paru, nsa, ca aude un geamat n odaia de culcare a mamei. Se temu ca nu cumva sa fie bolnava, si intra n vrfuj. picioare lor. D-na Anicet dormea adnc, si gemea prin somn. n odaie, nsa, mirosea insuportabil a tuica. Petru ramase n prag, nestiind ce sa creada. Poate -o fi fost rau, si s-a frecat cu rachiu... Dar somnu l doamnei Anicet nu era somnul unui om bolnav. Petru asculta ctva timp gemetele si rasuflarea horcaita, a poi se retrase tot n vrful picioarelor. Se simti deodata sleit de puteri, deznadajduit, slab. si freca tmplele cu furie, ca si cum ar fi ncercat sa-si alunge gndurile, oboseala, pustiul care l cuprinsese. si ami nti atunci ca, ntorcn-du-se odata acasa noaptea trziu, si cautnd ceva de mn-care n dulap, gasise acol o o sticla cu tuica, nenceputa. Ei doi, la masa, nu beau nici vin. Se mirase putin atunci, dar uitase repede. Cteva zile n urma, maica-sa i spuse ca au ramas fara bani, ca n-au de piata pentru a dou a zi. Petru stia totusi ca i daduse cinci sute de lei de curnd, 201 toti banii lui, si ca n nici un caz nu ar fi putut sa-i cheltuiasca att de repede. Am avut o datorie la bacan, l lamurise d-na Anicet. Plecase atunci de acasa, si ceruse o suta de lei Norei. Din banii aceia au trait trei zile, cu ciorba de fasole si lapte, pna ce a putut obtine un avans din leafa. si amintea acum si alte amanunte, pe care nu le ntelesese niciodata ; de ce doarme maica-sa att. de adhc, nchisa cu cheia n odaia ei, de ce nu vrea sa-i deschida cnd avea nevoie de cev a, de ce o auzea cteodata vorbind singura... Trebuie salvata, si spuse el, trebuie salvata... Daca as gasi mai re.pede

bani, daca i-as napoia viata dinainte ! Petru nu se. ndoia ca d-na Anicet ncepuse s a bea ca sa reziste mizeriei si tristetii din aceasta fundatura de mahala. Nu putea rezista altminte ri, trebuia sa ma astept la asta. O credeam tot att de tare ca si mine. Dar ea nu mai are pe nimeni, aproape daca se poate spune ca ma are pe mine. Trebuie sa fac ceva, sa cstig bani, s-o salvez !... Se duse n c amara, si cauta cu atentie printre sticle. Nu gasi nimic suspect. Auzea cteodata gemetele din odaia d-nei Anicet, si semnalul acesta de suferinta si de mizerie l ntarita, umilindu-l. Se simtea singur , nefericit; i fu deodata dor de tata-sau, de Pavel, de linistea copilariei lui. Dar valul acesta cald de duiose-nie si tristete dura numai o clipa. Se regasi foarte repede, ferm, rece, brutal. Contin ua sa rascoleasca prudent prin toate colturile. Trecu nca odata pragul dormitorului d-nei Anicet, si o priv i cum doarme gemnd ; si musca buzele, apoi se prefacu ca are nevoie de un foarfece, si ncepu sa caute p e masuta. ntelese repede ca d-na Anicet nu putea auzi nimic. Privi atunci sub pat, si gasi aceeasi sticla pe care o vazuse cndva n dulap, o sticla mare, galbuie, nca plina pe jumatate cu tuica. O baga reped e sub haina, palpitnd, si iesi din odaie n vrful picioarelor. Cteva secunde sovai, nestiind ce sa faca cu ea. Se ndrepta spre closet, o deserta pna la ultima picatura, apoi iesi n gradina si spars e sticla zvrlind-o cu furie n movila din fund. n acea zi, Petru n-a putut lucra de loc. Se plimba multa vreme prin odaie, deschi se de mai multe ori pianul 202 ' ' " si-l nchise fara sa fie n stare sa studieze ceva. Scrise n jurnal : Mama bea, mama b ea tuica. Si cu toate acestea o iubesc, o respect, o venerez. Este mama mea. Este mai ales o fem eie umilita. Toate acestea le voi razbuna ntr-o buna zi". Cnd l ntlni pe Alexandru, i ceru sa-l mprumute . cu bani. ti cer pentru mama, nu pentru mine, i spuse. De cte ori intra n odaia d-nei Anicet, Petru

mirosea aerul ntorcndu-si capul n toate partile. Dupa ce descoperi lipsa sticlei, si ghicis e unde i-a fost varsat continutul, d-na Anicet plnse mult timp, pe ascuns, si evita sa priveasca n ochii baiatului. Cnd se ntlnira prima data la masa, rosi si statu tot timpul cu ochii n farfurie. Petru fu mai blnd ca niciodata, si vorbi tot timpul frantuzeste... Ai plns destul, mama, are sa te doara capul... D-na Anicet se ridica si se ndrepta spre odaia ei, sa se dezbrace. Nici nu-si mai amintea de ce plnsese ; stia ca de mult, ntr-o zi ca a sta, murise Francisc. Stia de asemenea ca l-au ngropat de mult si pe Pavel. Si apoi, o femeie tnara, al carei glas gros si ragusit i strabatu deodata prin memorie. Madam Anicet !... Se ndrepta catre fereastra, sa vada daca a ramas tot acolo. Nora nu se miscase. S tatea lnga poarta, cu capul plecat. Sa nu-i faci nimic, Petrisor, spuse d-na Anicet, observnd lumina salbateca, izbuc nita deodata n ochii lui Petru. O pedepseste Dumnezeu !... Trecu n odaia ei si si dezbraca rochia de doliu. Auzi peste cteva minute o melodie p lina de neliniste, o melodie fascinanta, stranie, pe care Petru o ntrerupea si o relua me reu, concentrnd-o, mpletindu-i un sunet sinistru. Era un si bemol care revenea ca o prezenta straina ' n aceasta melodie att de limpede si de majora. D-na Anicet n-a putut rezista ispitei de a se apropi a de usa, ca sa asculte mai bine. Asta e bucata pe care Petrisor o lucreaza acuma, gndi ea cu o profunda mndrie. Se aseza pe un scaun, si-si lasa gndurile libere. Era att de obosita, att de trista, att de sing ura si totusi o astepta 203 atta feridre. Petrisor e acum liber. n curnd si va gasi o sotie bogata. Un Anicet nu se vinde usor. Zestre, nume, pozitie, sociala. Si apoi, Petru va da un concert la Bucuresti, al tul la Paris. Se vor lipi pe strazi afise : Marele compozitor romn Petru Anicet". Se va vorbi si la Radio... Da r toate gndurile acestea bune, nu-i puteau goni obosita tristete din suflet. Numai daca nu s-ar m ai ntlni cu trfa aia... si rezema ncet capul pe bratul asezat de-a lungul spetezei scaunului. ncepu sa mota ie. O scara de,argint, stralucitoare, ducnd pna la cer, ca n finalul operei Faust". Petru deschise brusc usa. Simtise pe cineva lnga el, si nu mai putea lucra. Mama !... si dete nsa repede seama ca d-na Anicet dormea adine si nchise usa ct putu de ncet. III Eu va marturisesc cinstit ca nu va nteleg, vorbi Eleazar. Va ascult de o jumatate de ceas batnd apa n piua, trancanind despre destin, despre sensul vietii, despre morala, si despre

alte bazaconii spirituale, si va plng de mila. Nu nteleg nimic !... Venise la cafenea cnd discutia era n toi. Se mirase ntlnind pe David Dragu acolo ; l credea nca n provincie, profesor. Nu-l vazuse de aproape doi ani. Ar fi vrut sa-l ntrebe despr e viata lui, despre planurile de viitor, dar David i se parea si mai nchis ca nainte. Dragu prefera sa discute o problema sau o prostie generala, cnd se afla n lume. Foarte rar vorbea despre sine, despre necazurile sau planurile lui. Eleazar l ascultase o-bucata de vreme, si apoi izbucnise. Vorbise cu glasul lui putin spart, semannd cteodata cu al unei femei ragusite. n general, nu ntelegem nimic, l ntrerupse un tnar balan, care fuma tigara aproape sug d-o. Nu ntelegem nici moartea, nici viata, adaoga el cu privire 204 obosita. Asta e aproape o lege universala. De ce te mal miri d-ta ?... Eleazar l privise uimit si dezgustat, parca ar fi suferit ascultndu-l. r-Vorbesti prostii, i raspunse cobornd putin glasul, ca sa-l faca mai dispretuitor, vorbesti prostii. Ce poate nsemna asta : nu ntelegem nimic ?" Dar. nteleg foarte bine o suma de lucrur i. nteleg o floare, nteleg fata pe care o iubesc, soarele din cer l nteleg... Tnarul balan rosi si si aseza tigara pe buza scrumierei pline. Snt si alte lucruri, raspunse el. De pilda ideile, visele, premonitiile, toate ac este detalii sufletesti pe care nu le ntelege nimeni... David Dragu zmbise ascultnd : detalii sufletesti". O viziune de garsoniera moderna, o valorificare intimista si decorativa a cunostiintei ; sufletul la ora ceaiului.

 Dimpotriva, se apara violent Eleazar, nteleg foarte bine ideile altora cnd snt clare , cnd snt idei ; nteleg si visele mele, si simbolurile care mi trec prin fata. nteleg si ceea ce, e fantastic, domnule, si ceea ce e absolut. Snt foarte putine lucruri care ne ramn nepatrunse, cu desavrsire nepatrunse... David Dragu ar fi vrut sa adaoge : pna la moarte, numai pna atunci. Ce clare vor d eveni dupa aceea toate lucrurile nepatrunse de astazi, toate enigmele, si spaimele si ndoielile no astre ! Ar fi vrut sa spuna toate acestea, desi poate le mai marturisise de nenumarate ori. Dar se sim tea stingherit alaturi de siguranta brutala a lui Eleazar, de calda mediocritate a celorlati. Sa vorbesti despre moarte ca justificare a actelor omenesti, si sa te ntrerupa Eleazar, care e mistic si om po litic n acelasi timp... Dragu ar fi vrut sa spuna ceva, si schitase un gest vag, interogativ, sovaitor, care contrasta izbitor cu gesturile sale obisnuite, pripite si convingatoare. l reteza, scurt ; si scoase oc helarii si ncepu sa-i stearga cu batista. Era un mijloc de aparare, un semn ca se retrage din joc, ca nu-l mai interesa discutia. Dar nu e vorba de asta, continua Eleazar, nu e vorba de nentelegeri din motive fi losofice, daca ne putem exprima astfel... 205 Eleazar crede ca face o gluma, gndi Dragu, prefarn-du-se ca-si sterge cu foarte mu lta atentie lentilele ochelarilor, ntlnirea aceasta la cafenea cu attia prieteni din vremea studentiei, s i cu alti tineri, necunoscuti pna atunci, l ntristase. Avea senzatia ca n-a lipsit deloc din Bucurest i, ca asista la o convorbire ntrerupta n ajun. Regasea acelasi superstitii, concentrate n jurul altor leit-motive. De cteva ori n cursul serii se simtise foarte strein si foarte trist. Sa reluam aceea si poveste, si spusese atunci, sa luptam mpotriva acelorasi confuzii, mpotriva acelorasi prostii, ca acum doi ani, ca acum douazeci sau doua sute de ani... Goni nsa ct putu de repede valul acesta de tristete si oboseala. si spune ca poate cel mai vrednic sens al vietii este tocmai lupta acesta continua mpotriva prostiei, a truismelor si a n tunerecului. De cte ori se simtea abatut ntmpinnd aceleasi replici mediocre si aceeasi bine stiuta ignorant a, se ncuraja spunndu-si ca luptnd mpotriva lor, contribuie la continuarea inteligentei, la o nob ila solidaritate umana... Dar acum ncepea sa fie obosit. Aparitia retorica a lui Eleazar tulburase prea adnc apele. David se ntrebase o clipa de ce continua sa-i asculte pe toti, privindu-i pe rnd, cu aceiasi ochi calmi si foarte discret dispretuitori. Apoi, i trecu prin minte alte lucruri. Se gndi la no ii sai elevi de la Liceul Ferdi-nand I, la toamna care se stricase brusc, la saracia lui. Se gndea mai ales ca sora-sa, Getta, rupsese a doua oara logodna...

Voi vorbiti si scrieti numai pentru voi, numai ntre voi, continua Eleazar mai apr ins. Ce vorbiti la cafenea, tot aia scrieti si n carti si la gazeta : destinul omului, morala interi oara, spiritualitatea si mai stiu eu ce erezie caraghioasa. Nu vedeti ca vorbiti si scrieti numai pentru o mi e de oameni suciti ca si voi, ca ntreaga cultura romneasca se nvrteste ntre Corso, Ateneu, Fundatia Caroi si C alea Victoriei ? Ce nteleg milioanele de romni care nu va cunosc personal si nu va cumpara cartil e, ce pot ntelege ei din toata flecareala voastra spirituala ? Exista o singura spiritualitate : c restinismul taranesc, crestinismul maselor.. Sa ne ntelegem, nu e vorba aici despre experiente, dogme, doctrine si erezii filo206 sofice n jurul, n susul sau n josul crestinismului. Este vorba de acel crestinism p e care l practica taranul de aproape doua mii de ani, si pe care cnd faceti pe crestinii, veniti cu tot felul de bazaconii intelectuale si va pierdeti timpul, va tradati misiunea. Cine stie de voi, de gnd urile sau de creatiile voastre ? Trece viata pe lng voi, viata attor milioane de oameni ofticati de mizeri e si de bataie, iar voi scrieti si vorbiti, ca sa va asculte sau sa va citeasca zece sau o suta de o ameni ca voi. Eleazar vorbise violent si amenintator, ca ntotdeauna Mioul lui discurs impresion ase, si fusese dealtminteri auzit si la cteva mese vecine. Era cunoscut, nsa, de toata, lumea si de cnd se nscrisese ntr-un partid politic d? actiune, era temut. Eleazar ameninta n dreapta si-n sting a, cu nchisoarea pe viata, cu spnzuratoarea, cu trimiterea peste granite. Uneori, n mijlocul, vreunui discurs vehement, avea o adevarata euforie a puterii. Se simtea tnar, puternic, stapn. Eleazar crede a n stap-nirea sngeroasa a dreptatii ; a luminii, cum spune el. Cine stie despre dramele si suferintele voastre, mai ? ntrebase el triumfator. Cin e stie despre creatiile voastre ? zece, o suta, o mie de oameni !?... Dragu asculta din ce n ce mai bine dispus. Discursul lui Eleazar l mai auzise si l mai cetise de

nenumarate ori, spus ntreg sau pe sfert de feluriti oameni. Privi pe Alexandru, s i se mira putin ca acesta nu intervine nici de data aceasta. Toti ceilalti ascultasera jenari, ca s i cum si-ar fi recunoscui vinovatia. Draga prietene, ncepu calm Dragu, despre Goethe stiu mult mai putini oameni dect d espre Ramon No-varro : despre un Eddington sau Bergson, infinit mai putini dect despre Camera . Ce spui tu e cu desavrsire absurd. Este firesc ca milioanele tale de romni, sau de englezi, sau de rusi sa nu ne nteleaga ce vorbim si ce scriem. Asta nu e un criteriu de judecata al actiunilor sau gndurilor noastre. Nu importa daca te nteleg numai o mie sau o suta de oameni, n loc de un milion. Ci ne snt acesti oameni, iata singurul lucru care importa, iata singurul criteriu de judecata... 207 Cu att mai rau pentru voi, intelectualii, ntrerupse brutal Eleazar. Pe mine nu ma importa mia sau suta, ci milioanele. Daca omenirea ar fi adoptat criteriul acesta de la nceputul istoriei, n-ar mai fi existat istorie, continua mai vehement Dragu. Nu s-ar fi descoperit nimic, nu s-ar fi cr eat nimic. Primatul colectivului pur, mpotriva oricarei elite, nseamna rentoarcerea la zoologi e. Aceleasi legi economice biologice conduc si o turma de vaci ca si o societate umana. Si v acile lupta ntre ele pentru ct mai multa si mai buna hrana, pentru libertatea sexuala, p entru minimul de munca. Tot ce-mi vorbiti mie despre colectivitate, stim cu mult nainte a voastra, stiam din zoologie. Suprima mia aceia, de oameni care te irita pe tine pentru ca iubesc pe Eddington n loe sa iubeasca pe Greta Garbo, si ai sa obtii o umanitate condusa nu mai de instincte : al foamei, al libertatii animale, al sexului si al cruzimei. Chemari le tale eu le nteleg prea bine ; snt chemarile catre biologie. Daca te farmeca, n-ai dect sa le aplici ; le aplici doar pe contul tau... Cu alte cuvinte dispretuiesti pe orice om care a ramas aproape de pamnt, raspunse Eleazar, pe orice om incapabil sa nteleaga pe Eddington si sa guste pe Picasso ? Nu-l dispretuiesc "deloc, se apara Dragu ridicnd glasul. Cunosc demult arma aceas ta a voastra ; de a socoti inteligenta, cultura, geniul, ca mijloace subversive, de d ispret si opresiune a celorlalti. Dar e o arma ri-dicula. A nu-ti trada misiunea, -misiune a cunoasterii si a creatiei, nu nseamna ca dispretuiesti pe ceilalti oa, meni din jurul tau, pe oamenii ramasi lng pamnt. cum spui tu. Nici un om inteligent si dramatic, nici un om care simte direct drama existentii, nu dispretuieste pe fer icitii care nu o simt. Dimpotriva, poate i invidiaza cteodata. Noi, intelectualii cum ti place tie s

a ne cataloghezi, sntem izolati si putini prin destinul nostru. Cine nu poate suporta o asemenea singuratate, n-are dect sa intre ntr-un batalion de asalt... Grupul regasea pe acel David de acum doi ani ; prolix vehement, neobosit. Alexan dru Plesa continua sa taca, privind n jos. De altfel, tacerea aceasta a prietenu208 lui ndemnase pe Dragu sa vorbeasca, sa ridice glasul.. Stia ca si el mpartaseste a numite opinii ale lui Eleazar, Este tocmai ce constatam si eu, reveni drz Eleazar. Este spaima voastra de lupta, de responsabilitate directa,, de actiune. Fireste, e foarte confortabil sa stai la birou, nestingherit de nimeni, sa citesti carti, sa scrii si sa-ti-, spui : daca n-as fi eu, s-ar duc e dracului istoria, ne-am ntoarce la biologie !" Este foarte usor, si foarte remuneratoriu n acelasi timp, scumpul meu Dav. Nu risti nimic, nu superi pe nimeni. Tu rami cu Eddington si Goethe, si bietele milioane pot muri de foame, de opreliste, de sifilis. Cel p*u tin, daca ati fi cinci si nu v-ati ascunde lasitatea. Macar daca ati spune : putin mi pasa de r estul oamenilor, eu am treaba mea-si amorul meu intelectual ! V-as admira n acest caz sinceritatea. As spune n sinea mea : snt niste lichele simpatice, dar v-as admira. Voi, nsa, inventati o mie de scuze ca sa va justifieati frica voastra de lupta... David Dragu ascultase putin palid, cu buza de jos tremurnd, cu pumnii strnsi. Izbu cni de odata, fara sa se mai poata controla.

De ce lupta vorbesti ? Unde vezi tu lupta ntr-un partid sau o formatiune politica ? Pentru ca vorbiti la tribuna sau pe cmp, n loc sa vorbiti ntr-o cafenea sau ntr-o sala de c ursuri, numiti asta lupta ? Pentru ca faceti marsuri n grup, n loc sa le faceti singuri si rabdati de foame cincizeci deodata n loc sa rabzi de foame singur ntr-o mansarda asta nseamna actiune ? Unde va este actiunea ? Orice se ntmpla n viata unui om, este actiune. Or ice miscare a lui, orice gnd, orice iubire, totul, dar absolut totul este actiune, es te fapta. Actiunea politica se deosebeste numai prin caracterul ei colectiv. Dar nu e mai putin erotica suferinta unui om singur, n camara lui, n noptile lui de studiu nu e mai pu tin eroica dect suferinta unui om batut pentru o credinta politica. Lupta unui om mpot riva destinului sau, mpotriva mortii este mult mai grandioasa dect orice lupta politica de pe pamnt... Este o lupta egoista, interveni Eleazar. Nu ma intereseaza lupta unui om mpotriva destinului sau. Ma 209 intereseaza numai lupta unui om mpotriva destinului colectivitatii sale... Alexandru Plesa ncepu sa zmbeasca. Parca si-ar fi ascultat vorbele, parca i-ar fi citit cineva gndurile. Dar e absurd ce spui, tipa Dragu lovind cu pumnul n masa. E att de absurd nct am imp resia ca ma aflu ntr-un trib salbatec, undeva prin jungla, si nu ma pot face. nteles. Ce nse amna destinul colectivitatii ? Foame, mizerie, ignoranta si celelalte. Dar asta nu e destin, p entru numele lui Dumnezeu, asta e conditie sociala. Destinul nseamna : faptul ca omul e muritor, f aptul ca limita cunoasterii sale e foarte-strnsa, faptul ca suferinta e eterna, faptul ca un sufl et nu poate niciodata comunica perfect cu un alt suflet. Asta nseamna destinul omului, si asta e experi enta dramatica a vietii pe care o au, n toata plenitudinea ei, numai cteva mii de oameni. Restul mi lioanelor se resemneaza, sau nici macar nu se ntreaba asupra acestor lucruri. Ei snt ocupati cu conditia lor sociala, economica, sanitara. Nu dispretuiesc deloc pe acesti oameni, dar cnd mi spui ca lupta contra singuratat ii si a mortii este egoista, iar lupta politica este altruista, simt ca-mi plesneste capul !... Se ridica ntr-adevar de la masa, lovind puternic cu pumnul. Simtea o furie ntuneca ta, animala, nu mpotriva lui Eleazar, ci mpotriva zidului de nentelegere si confuzie pe care l vedea ridicat de jur mprejurul sau. Asta i nzeci puterile, i alunga oboseala pe care o simtise coplesindu -l la nceputul serii. ncaperea, nsa, l sufoca. Desi afara burnita si batea vntul, si facu loc spre i esire, fara sa mai strnga minile prietenilor. Plesa l urma imediat. Ai vorbit foarte cald, dar n-ai avut dreptate, i spuse ndata ce-l ajunse n strada.

Dragu l privi brusc. Ctiva picuri de ploaie i stropisera lentilele. Parea putin rid icul, n bataia felinarului, cu macferlanul vechi strns 'n jurul trupului, si cu acele lacrimi ext erioare cazute ntmplator pe sticla ochelarilor. Alexandru i sustinu privirea, zmbind. Eleazar a aparat punctul de vedere al huliganilor, continua el, punct de vedere plin de nostalgie, pentru d-ta. 210 Cred ca n-ai nteles atunci ce nseamna huligan, raspunse posomorit Dragu. Glasul i era putin mai stins, cu o foarte usoara tremurare, parca ar fi trecut pr intr-o puternica emotie. Oamenii acestia snt stimulati din afara, prin ordine, prin sefi si prin coruri, c ontinua Dragu. Nu este o revolta a tineretii biologice. Este o barbarie organizata, deci cu tot ul altceva dect huliganismul... Sovai cteva secunde privind asfaltul umed, poleit de bataia globurilor electrice. Si n definitiv, ceea ce ti-am spus atunci, la mare a fost mai mult o provizorie m elancolie a mea, dect o parere. Plecasem de la cu totul alte constatari. Cazul lui Eleazar, nsa, re prezinta altceva... Alexandru se pregati sa-l ntrebe ce-ar putea nsemna acel altceva", dar Dragu l opri cu un semn. De altfel, nu numai Eleazar, ci si d-ta, poate chiar si bunul meu prieten Petru Anicet... n definitiv, vorbiti de lipsa de responsabilitate a contemporanilor, de curaj, de iesire din individualism dar pna acum eu n-am vazut un singur fapt concret, nu te-am vazut n ici macar pe dta dovedindu-mi prin fapte o noua. demnitate umana.. Dimpotriva, cele ce-am auzit a sta vara despre d-ra Viorica Panaitescu, nu-ti justifica deloc doctrina erotica... Alexandru se opri nmarmurit. Era dezgustat, era trist si furios de aceasta ridicu la izbucnire a lui

Dragu. Si d-ta ai putut crede zvonurile acelea idioate care circulau asupra mea ? Ei bi ne, afla... N-are nici un rost sa te superi, l ntrerupse Dragu aspru si nghetat. N-am crezut ni mic. Dar nu e mai putin adevarat ca nici d-ta n-ai avut curajul faptei, n-ai dat dovada de ero ism, de responsabilitate... mi nchipui tot ce-ai gndit atunci, tot ceea ce gndeste fiecare dintre noi, de altfel ... Ti-ai spus, probabil, ca esti prea mare fjentru o biata fata ndragostita, ca esti deasu pra legilor, deasupra moralei. Asta ne spunem toti, cnd ne aflam ntr-o ncurcatura, cnd trebuie sa ne decidem, sa devenim responsabili... Ti-ai fi spus, poate, ca patetica domnisoara Panaitescu te va rata ; asta e leitmotivul tuturor tinerilor lipsiti de vlaga. Pe unii i rateaza p rovin211 cia, cum se plngea bietul Dumitrascu, pe altii i ra-etaza pasiunea, pe altii casat oria sau boala. Toate aces-. tea snt pretexte ca-sa ne ascundem insuficienta noastra vitala, lasi tatea noastra. Asta e adevarata lasitate, nu ceea ce crede Eleazar, sau ceea ce crezi d-ta... Va e t eama de consecintele grave ale actelor d-stra, si atunci inventati o morala sau o filozofie prin care va puteti dispensa de ele. Dar eu nu respect si nu admir dect pe omul care accepta toate consecintele a ctelor sale, ct ar fi ele de grave si de primejdioase. Dealtfel, acesta este singurul mijloc de a veri fica taria unui om. Mam saturat de oamenii care traiesc atenuati si prudenti de teama sa nu-si rateze mi siunea lor, geniul sau talentul lor... Alexandru i apuca bratul brusc, aproape strapun-gndu-i carnea cu u nghiile. Dragu se opri, dar nu-si trada durerea. l privi, ncerend sa zmbeasca si sa-l atte n ac elasi timp. D-ta vrezi asadar ca mi-e teama de ceva pe lumea asta ? vorbi Alexandru. Pronunta cuvintele rar, sonor, amenintator. Ochii i se aprinsera cu o lumina tul bure, de virilitate jignita. Crezi ca n-as fi n stare sa fac orice, orice pe lumea asta, ramnhd totusi eu nsumi, liber si stapn cum snt acum ?!... . Nu stiu, raspunse Dragu. Nu stiu daca vei ramne acelasi cum esti astazi, n cazul cnd vei deveni deodata sarac, de pilda, sau daca te vei nsura. Snt sigur, nsa ca ti-a fost teama d e pasiunea fetei aceleia. Ti-a fost teama sa nu te traga la fund, sa nu te opreasca pe loc, sa nu te rateze. Ti-am mai spos si altadata ce cred eu despre acei oameni care se tem de mprejurari si .de medii, care cred ca un oras de provincie, o casatorie, sau o boala i poate rata. Cred ca snt niste oameni slab i si lasi, asta cred. Unui om tare, unui om mplinit, nu-i poate fi teama de nimic, absolut de nimic. Po ate fi schiop, poate fi orb, poate avea o casa de copii n spinare, se poate zbate n cel mai deprimant tr gusor, toate acestea n-au nici o importanta. El ramne viu, el continua sa fie si sa creeze, mpotriva or icarei mprejurari.

Mi-ai mai spus asta o data, l ntrerupse Alexandru, nerabdator sa vorbeasca. 212 Stiu, si am repetat-o nadins. Cred ca d-tale ti-a fost frica de consecinte. Asta e. Fiecare om vrea sa f-ie liber n viata, dar toti fug de consecintele libertatii lor. Nu nteleg ce l ibertate poate fi aceasta. Daca ntr-adevar esti liber sa faci dragoste cu oricine, apoi trebuie sa te simti tot att de liber si dupa ce apar consecintele acestor dragoste. D-tale ti-a fost nsa teama ca pasiunea ace stei fete ti va anula libertatea. Ti-a fost mai ales teama ca vei fi silit sa te casatoresti cu ea !... Mai ales asta ! ncepu sa rda, n ploaie, strngndu-si pumnii si ri-dicndu-si fruntea. Alexandru i apuca arasi bratul. D-ta nu-ti dai seama de gravitatea isultei pe care mi-ai adus-o ? M-ai facut las ! Toti sntem lasi, vorbi Dragu, toti sntem, unii mai mult, altii mai putin. Venise nsa vorba de actiune, de fapta erotica, de responsabilitate, si eu am vrut sa-ti amintesc ca lucrurile acestea snt extrem de rare n lumea noastra, ca n orice caz nu le-ai realizat d-ta... D-ta crezi, asadar, ca mi-a fost teama de o casatorie ? ntreba Alexandru, cu un t on pe care l-ar fi voit dur si solemn, dar care paru numai sibilinic. Ce-ai spune daca m-as n sura mne ?! Depinde n ce mprejurari, vorbi Dragu. O casatorie nu este ntotdeauna o verificare a tariei unui om. Daca te vei nsura cu o fata tnara, frumoasa, bogata, cu o fata de care te poti oricnd desparti, n-ai verificat nimic. Mine va puteti foarte bine desparti, devenind din nou liberi, fara ca d-ta sau ea sa sufere. Singura verificare este sa iei o fata saraca si bolnava, daca se poate una catolica. Divortul ar fi imposibil. Te vei sti lega pentru toata viata, vei sti ca orice a i face, orice s-ar ntmpla, nu vei redeveni liber. Numai n asemenea conditii casatoria ajunge mijloc de verif icare a tariei d-tale-numai atunci poate ajunge cunoastere", initiere" !... De unde vrei sa gasesc o fata catolica si tuberculoasa, ca sa te conving pe d-ta ca nu mi-e teama de casatorie ? izbucni Alexandru cu o tinereasca exasperare n glas.

Eu nici nu cer sa fiu convins n felul asta, raspunse posomorit Dragu. N-as suferi sa stiu ca faci o experien213 ta att de decisiva dintr-o suparare copilareasca. Am aflat nsa ca o fata s-a sinuc is din cauza d-tale, si mi-e deajuns. De ce vrei sa nenorocesti acum pe alta ? Simplu fapt ca ai sarit n sus cnd te-am facut las, dovedeste ca nu esti un om tare. Un om cu adevarat tare nu pune ramasag cu primul venit ca sa-si verifice sau sa-si justifice taria. D-ta vrei sa-ti dovedesti, ca poti face o ca satorie, n orice mprejurare. Am nteles ce fel de om esti... Alexandru i apuca din nou bratul, si aproape l trase spre sine. Era mai puternic, si era mai mniat. Nu mai poti da acum napoi, racni el. Te respect si te iubesc prea mult ca, sa-ti n gadui o asemenea parere proasta despre mine. Daca altcineva dect d-ta m-ar fi facut las, iresponsabil si guraliv, n-as fi raspuns nimic. Cel mult m-as fi napustit cu pumnii asupra lui. D-ta esti nsa cineva pentru mine. De aceea am sarit n sus, cum spui, cnd te-am ascultat, insu ltndu-ma... Nu te-am insultat deloc, repet, vorbi Dragu. Toti sntem lasi. Toti oamenii snt la fel. Vorbind despre d-ta si Eleazar, vorbeam n acelasi timp despre mine, despre Anicet, despre oricine altul. Si eu cred ca familia ma apasa, ca logodna sorei mele este o chestie decisiva, ca o catedra n Bucuresti este un dar ceresc... Snt si eu tot att de las ca si d-ta... Tocmai lucrul acesta cred eu ca e fals, l ntrerupse Alexandru. Eu nu snt las, nici iresponsabil. Eu snt un om liber, att. Si ca sa-ti dovedesc ca nu mi-e teama de pi erderea acestei libertati, am sa cer n casatorie pe prima fata ntlnita la ferata Feliciei Baly. Pri ma fata care n-o fi logodita, sau milionara. Te rog sa vii si d-ta... Eu veneam n orice caz, vorbi Dragu. Dar sper ca vei renunta pn atunci la un pariu a tt de ridicul... Domnule Dragu, eu m-am atasat de d-ta tocmai pentru ca mi se paruse ca problemel e morale au aceeasi realitate pentru d-ta ca si pentru mine. Nu ma joc cu vorbele, nici nu fac pariuri.... Tot ce-am vorbit ra-mne fireste ntre noi, dar la serata domnisoarei Ba ly am sa ma logodesc. Ai sa ntelegi atunci daca snt sau nu huligan, n sensul prost al cuvntului. .. -214 David Dragu si dadu de-abia acum seama ca se apropiau de Cotroceni, ca naintasera cu pasul grabit si mare, discutnd. Stia ca l asteptau acasa cu masa. I se parea ridicula discutia cu Alexandru. I se parea mai ales fara sens ; sa iesi dintr-o cafenea putin enervat de un prieten, sa ncepi o noua discutie, si sa ajungi la asemenea stupide concluzii... Toate acestea pentru ce, Dumnezeul e, pentru ce... ? Eu tot sper n bunul d-tale simt, vorbi n cele din urma Dragu. ncepea sa-i fie frig. 11 plouase bine, prin trenchoatul nvechit si ros. Simtea o f ebra umeda, un dezgust total al tesuturilor. I se pareau lucrurile mai triste, asa, mai reci si

mai triste. Alexandru nu raspunse imediat. Mergea si el cu minile n mantaua de ploaie, fara sa stie unde se afla, ncotro sendreapta. Figura parea acum mai hotarta. Obrajii aveau un luciu mat, parca ar fi reflectat o bogata pasiune adncita, concentrata. Dragu i arunca n treacat o privire oblica, prin ochel ari, si nu putu sa nu-l admire. Era parca mai frumos, cu fruntea pe jumatate descoperita sub palari a moale, cu buzele strnse, cu barbia ferma. Avea un aer de o nobila salbaticiune, aspru si fraged n a celasi timp. Un imbecil frumos, care-si nascoceste problemele de constiinta, reflecta Dragu cu u ra. Senzatia de frig, de umezeala, de singuratate, ajunsese insuportabila. Ma-ntreb ce cautam noi spre Cotroceni, spuse oprindu-se deodata n ploaie. Alexandru se opri si. el, parca l-ar, fi trezit glasul lui Dragu. n orice caz, sntem ntelesi, -vorbi el cu un glas mult mai cald ca nainte. n noaptea d e 15 catre 16 Noiembrie, la Felicia Baly, ma logodesc cu prima fata saraca pe care o voi in tlni... Sper ca nu trebuie numai-dect sa fie si urta, adaoga el aproape n gluma ntor-cndu-se catre Dragu . Gndeste-te ca am sa traiesc cu ea toata viata... Dragu l privi putin stnjenit. ncepe sa-si bata joc de mine ; sau e nebun de-a binel ea... Stii, am impresia ca traiesc o legenda, continua Alexandru visator. Am impresia ca snt unul din zidarii 215 mesterului Manole, si mi astept nevasta sa vina la schele... Mai precis, rugndu-ma sa-mi iasa n cale o nevasta frumoasa si harnica... ncurci legendele, vorbi Dragu, ca sa spuna si el ceva.

E foarte ciudat, continua Alexandru ca si cum nu l-ar fi auzit. De mine va trebui sa-mi caut casa, sa-mi comand mobila, si tot ce-mi trebuie. Vei face Craciunul cu noi ; pna atunci sn tem casatoriti... As vrea, numai, sa aiba un nume frumos. Iulia e numele care-mi pla ce cel mai mult. Iulia sau Maria ; simplu. Snt si nume de servitoare... Scutura capul. Palaria i atrna grea, plina de apa. Parca ncepuse sa ploua mai tare, de la o vreme. Nu putem ramne aici sa filozofam, spuse tot Alexandru. Poate gasim un taxi, te la s n centru... Apoi, dupa o scurta pauza : Pe d-ta nu te exaspereaza ploaia ? Cnd snt n casa, mi place, raspunse Dragu. Ma ntreb ce m-a facut sa ies din casa ntr-o asemenea seara. N-as fi ascultat nici manifestul lui Eleazar, nu ti-as fi deschis nici d-tale gustul pentru legende... Alexandru rse si-i lua bratul prieteneste. Zarise un taxi si-i facu semn sa oprea sca. Discutia este nchisa, vorbi Alexandru, asezndu-se comod si ntinzndu-si picioarele sa si le dezmorteasca. Tot ce-am vorbit rmne acum ntre noi. Si daca vii la Baly cu o jumatat e de ceas dupa mine, am sa-ti prezint pe viitoarea doamna Plesa. Snt sigur ca te va. place... Schimba cteva cuvinte, la ntmplare, si n dreptul bulevardului Academiei, Dragu'se cob or. IV Mitica Gheorghiu intra n magazin mai mult pentru ca i se paruse ca o vede pe Marce lla platind ceva la ghiseu. N-o mai ntlnise de cteva luni. Nici n-o mai dorea att de fierbinte, de altfel. Se ntmplasera multe n cursul verii. Se ntmplase mai n logodna lui cil domnisoara Veronica Barbu, logodna pusa la cale de ambele familii, ntr-un week -end la Sinaia. Veronica Barbu era mbracata n alb, n acea dimineata, si tinea la .piept un buchet i mens de flori de cmp. Semeni cu cineva, i spuse Gheorghiu zvrlind tigara. Semeni cu cineva, dar nu pot s a-mi aduc aminte cu cine. n orice caz, ti sta foarte bine n alb... Prima duminica dupa aceasta ntlnire, s-a sarbatorit logodna, ntr-un cerc foarte int im. Mitica a cerut sampanie, dar a baut cu grija. De-altfel, avertizati din vreme de prieteni, pari ntii lui Mitica l-au supravegheat tot timpul. Ce iubesti d-ta mai mult si mai mult pe lume ? si-a ntrebat logodnica. Se cunosteau destul de putin ; erau amndoi timizi, si de-abia si spuneau pe nume ; n ca nu se tutuiau. Sa voiajez, a raspuns Veronica Barbu. Eu iubesc mai mult dect orice, dragostea. Cnd te voi iubi si pe d-ta, ai sa ntelegi ce nseamna asta. Oare nu cumva iubesti acum pe altcineva ? l ntreba mai mult n gluma logodnica. Ba da, iubesc pe una Marcella, dar acum totul e rupt intre noi'... Avea o figura solemna', foarte discret trista, ca si cum ar fi povestit o aminti re tragica din copilarie.

nchipuieste-ti ca o iubeam din copilarie, de cnd ram amndoi n liceu. Ea nvata la Notr Dame, saraca... Logodnica l asculta timida, nestiind daca glumeste sau o insulta. De altfel, nu-l placea deloc. Acceptase sa- ia pentru ca era bogat, nca tnar, si pentru ca tot trebuia sa se hota rasca o data pentru cineva. ncercase n prima saptamna sa se simta emotionata, dar nu izbutise, si se re semnase. Fac un menaj rational", si-a spus Toata lumea face asa", spunea d-na Barbu. ntrebase mai de mult pe o prietena casatorita de ctiva ani cu un doctor : Tu esti fericita, Nucy ?" Fusese u n mariaj din dragoste. Ce prostii ntrebi si tu", i raspunsese prietena. Era deci 217 resemnata. .Dar logodnicul continua sa vorbe*asca si eaj nca ru ntelegea daca e o g luma de prost gust sau nu. M-am hotart sa ncerc si cu d-ta vorbi el, sa n-[ cerc daca pot fi fericit. De aceea ti spuneam ca iubesc' att de mult dragostea... Logodna fu repede desfacuta. Mi-a trecut cheful de nsuratoare, se apara Mitica. M-am apucat iar de sport... ntr-adevar, lucra acum foarte mult la club, si d-l Ludovic ncepea sa aibe sperante ; poate, n sezonul

viitor, se va putea prezenta la campionate. La Marcella se gndea mai rar. si amint ea cteodata de nebuniile lui, si i venea sa zmbeasca. Totusi, cnd i se parea ca o zareste pe strad a, simtea un gol fierbinte n cosul pieptului. Sovaia chiar cnd se ntlnea cu Irina Plesa. ntr-o zi, nsa, se surprinse gndind : Dar toate acestea nu pot ramne nerazbunate ! Se gndi sa provoace la duel pe Jean Ciutariu, dar ar fi fost prea complicat, li pndi atunci cnd iesea de la Corso, si nainte ca Ciutariu sa poata "spune ceva, i plesni doua palme. Oamenii se oprira n l oc, savurnd spectacolul, dar gata sa inter- vina daca scandalul ar fi luat proportii.

Stii tu pentru ce, i spuse Mitica. si sterse apoi palmele una de alta, cu un gest teatral, si trecu mai departe. Era foarte ncntat de sine, foarte mndru ca l privisera attea perechi de ochi. Ciutariu ramase o clipa cu desavrsire zapacit. Cnd l zarise, ar fi vrut sa-i spuna : Ma Mitica !" si sa-l dezarmeze cu un zmbet, lundu-i bratul prieteneste. Dar Gheorghiu intervenise neasteptat de repede. Nu face nimic, i trimit martori si-l provoc la duel ! tipa Ciutariu ca sa-l auda lumea. Porni apoi n cealalta directie, cu pasi repezi, ca si cum s-ar fi grabit sa-si ga seasca martorii. Nu l-a provocat totusi la duel Nu te pune cu un nebun ! l-au sfatuit prietenii. Mitica nsusi, de altfel, s-a gndit ca ar putea fi provocat la duel. Dreptul lui, s i-a spus. Aici soarta alege'. Nu era las si desi nu facuse dect foarte putina scrima, iar cu revolverul nu trasese niciodata, astepta linistit martorii lui Ciutariu. Dupa ce s-a convins, nsa, ca nu-i 218 va vedea niciodata, a fost cuprins de o furie oarba mpotriva fostului prieten. * l cauta mereu prin localuri, pe Calea Victoriei, ca sa-l poata palmui. De multe ori, zarind un grup de tineri unde banuia ca ar putea fi Ciutariu, se ridica de la masa. Scuza-ma, te rog, se adresa vecinului, numai c-teva secunde, am o chestie de regu lat... Se ntorcea posomorit la masa. Nu-l ntlnise. Mi-a scapat si de data asta... Jean Ciutariu nu spusese nimic Marcellei de incidentul din fata cafenelei Corso. A aflat nsa ea, si a. sovait multa vreme, daca trebuie sau nu sa-i ceara lamuriri, n cele din urma si-a spus ca l-ar . jigni ntrebndu-l. Si-a propus, nsa, sa aiba o discutie cu Mitica, ndata ce l va ntlni. Marce la si amintea nca de acel Mitica Gheorghiu de asta primavara, timid, adorator tacut si speriat. Ar fi vrut sa-l ntlneasca acum, pentru ca astepta o bursa de studii pe un an la Paris, si se simte a mult mai puternica, mult mai drza. Cariera se vestea norocoasa. Amorul cu Ciutariu o dezamagise sub a numite privinte, dar o lansase mult n lumea teatrelor. Pasiunea lor a durat vreo trei luni, pna ce a trecut vara. Apoi, Marcella a nteles ca John e prea tnar si prea artist ca sa se poata darui complet n tr-o singura dragoste. Marcella ntelesese de mult si alte lucruri de pilda ca John este uneori prea supe

rficial, uneori de-a dreptul vulgar, ca nu stie sa se poarte elegant cu o femeie dupa ce a avuto dar pasiunea ei puternica o mpiedeca sa si le aminteasca. Uita repede, orice, ndata ce intra n gars oniera iubitului. Dupa trei luni, nsa, a nceput sa se trezeasca. Desi era sentimentala, si pastra jud ecata foarte lucida cnd trebuia sa se gndeasca la cariera ei. Mai ales dupa scandalul lui Mitica la Brl ad, trebuia sa arate familiei ca nu s-au nselat ncurajndu-i dragostea pentru teatru. Si un tnar influent ca Ciutariu nu putea fi abandonat. Stateau de multe ori de vorba despre viitor, si niciodata nu se nchipuiau mpreuna. Jean gasise maniera aceasta foarte fina, foarte anglo-saxona. Orice s-ar ntmpla, vom ramne ntotdeauna doi buni prieteni, si spuneau. 219 Sau : A fost o iubire frumoasa ntre noi, John ! Sa n-o stricam... Mitica se prefacu ca priveste atent o pereche de manusi barbatesti. Se nselase ; nu era Marcella. Nici nu avea ce sa caute aici, de altfel. Era un magazin cu articole barbatesti. Poat e pentru ala, se gndi Mitica, si si simti obrajii arznd. Pentru ca l stingherea privirea vnzatorilor, ceru niste ciorapi si sase batiste, lucruri de care n-avea nevoie. Plati totul si iesi, nfuriat pe Marcella, nfuriat si pe el nsusi ca s-a lasat influentat de cteva perechi de ochi. Se ndrepta spre casa, desi si propus ese sa faca mai multe vizite. n aceeasi zi afla de apropiata plecare a Marcellei la Paris. Luase din ntmplare Ramp a", si ochii i cazura pe o notita asupra eventualilor bursieri ai anului. Se gndi, atunci, mai m ult n gluma, ca ar putea pleca si el.

Tot n-am mai fost de mult la Paris, si spuse. Se ntinse pe canapea, aprinse o tiga ra, si ncepu sa viseze. Se nchipuia vizitnd mpreuna cu Marcella un muzeu (desi muzeele nu-l interes asera niciodata) sau dormind n aceeasi camera de hotel dar imaginile acestea, altadata att de rvnite, nu-i faceau acum prea mare bucurie. Nu-si privea filmul mental sorbindu-l, uitn-du-se pe sine. O mai mare placere simtea nchipuindu-se brutaliznd pe Marcella, bunaoara palmuind-o, sau umil ind-o (sa treaca pe linga ea prefacndu-se ca nu o cunoaste, sa mannce alaturi de ea la masa, cu o f emeie extraordinar de frumoasa si de bogata, daca s-ar putea o americana tnara, sau o fiica de lord englez). La Paris ar putea face si una si alta ; ar putea s-o iubeasca si ar putea s-o chinuie. Ramase multa vreme visnd, gndindu-se, facnd planuri, n cele din urma se hotar sa se i ntereseze daca Marcella pleaca sau nu, si cam la ce data. Nu stia unde se pot afla asemene a lamuriri. Probabil la Directia Teatrelor. Nu cunostea pe nimeni acolo, dar vreun prieten ar putea sa-i faca acest serviciu. I se paru totul, n c-. teva minute, aranjat. Se si nchipui plecat cu Marcella. Se nchipui a pe drum, mncnd n vagonul restaurant, 220 dormind n acelasi compartiment. Trebuia sa se aranjeze, la Banca, sa-si ceara un mic concediu. Doua sapta-mni ar fi de ajuns. Dar cnd, cnd se va hotar trfa aia sa plece ? O njura cu glas tare. I se parea ca-l poarta cu vorba, ca vrea sa-l pacaleasca ; poate nici nu va pleca... Si dac a ar merge si Ciutariu ?... Imposibil, el are slujba aici. Tocmai acum, n plin sezon teatral ?... Noaptea l ntari si mai mult n hotarrea lui de a pleca la Paris o data cu Marcella. E ra chiar nerabdator sa-si scoata pasaportul, sa faca cerere pentru valuta. Toate acestea trebuiau aranjate urgent. Poate Marcella are pasaportul gata de mult. Gndul ca nu va mai avea timp destul c a sa poata pleca mpreuna, l irita. I s-ar fi parut ntr-adevar ca e cu desavrsire lipsit de noroc daca nu ar fi putut pregati totul att de repede ca sa nu piarda plecarea. Astepta cu nerabdare dimineata. La Banca vorbi cu directorul, si obtinu un concediu de doua saptamni. - Voi pleca la 10 noiembrie, vorbi Gheorghiu. Plec cu o verisoara a mea, care se duce la Paris sa urmeze Canto... Cteva zile, fu foarte ocupat cu pasaportul, valuta, vizele. Avea pretutindeni cun oscuti si i ruga staruitor. Draga, e o chestie de viata si de moarte. Astia mi spun ca am ulcer la stomac, si trebuie sa ma operez de urgenta... La 7 Noiembrie era gata de plecare. Si-a adus geamantanele din piele galbena de la parinti si le-a umplut din prima noapte, grabit, aproape n panica, uitndu-se mereu la ceas, desi s tia ca nu pleaca a doua zi. Se interesase la Directia Teatrelor, dar nu aflase nimic precis. I se p

aru la nceput ca poate nu vrea sa i se spuna, ca poate se zvonise de pregatirile lui de plecare, si Ciutar iu daduse ordin sa nu i se spuna nimic. Trai cteva ceasuri deznadajduite atunci. ncepu sa-si informeze priete nii si colegii ca nu mai pleaca, ca s-a razgndit si va pleca la Craciun. Pe neasteptate, nsa, afla ca M arcella si-a luat viza franceza. Parasise atunci orice prudenta, si telefona la pensiunea Marcellei, in teresndu-se de ziua plecarii. O clipa se gndi ca ar fi trebuit sa-si schimbe glasul, sa se prefaca n domnisoara, dar renunta si se da221 du drept un coleg de Conservator. I se spusese ca ziua plecarii nu e definitiv s tabilita ; probabil 10 sau 11 Noiembrie. Gheorghiu alerga la Agentia de Wagons-Litsv ca sa opreasca doua cu sete pentru aceasta noapte. Locurile erau toate ocupate. Crezu iarasi ca l urmareste nenorocul. Nu vo m putea dormi mpreuna, si spuse el disperat. Nici nu se gndea ca Marcella l-ar putea refuza, ca a r putea sa-i ntoarca spatele sau sa tipe, daca el va ncerca s-o retina cu forta. Se parea ca si mpla lui prezenta, acolo, n acelasi vagon o va birui. Daca va plnge, cu att mai rau. Nu se emotiona de loc nchipuindusi-o suferind, mhnita sau umilita. De atunci, punea sa se telefoneze din mai multe locuri la locuinta Marcellei, ca sa stie pas cu pas ce se ntmpla acolo. Marcella credea ca snt camarazi obs'curi, sau admiratori , si lasase vorba sa se raspunda ntotdeauna, n dimineata de 10 Noiembrie, Gheorghiu si lua ramas bun de la parinti, si astepta cu nerabdare ceasul cnd va telefona la Marcella. I se raspuns e ca plecarea a fost amnata pentru ziua de 12 ; n-a putut lua nca valuta. Gheorghiu se plimba ctva timp ca un om bolnav. Nenorocul l,urmarea cu ncapatnare. Nu-i veni sa creada, si se duse totusi l a gara, la ora plecarii trenului, cu o singura valiza. n caz cnd ar fi venit Marcella, s-ar fi su it n vagon, si ar fi telegrafiat din gara sa i se trimita geamantanele cu trenul urmator. Astepta put in n restaurant,

apoi se gndi ca ar putea fi pacalit, si iesi pe peron, desi la nceput si propusese sa nu se faca deloc vazut. Se convinse ca Marcella ntr-adevar nu venise. Se ntoarse atunci acasa abatu t, simtindu-se slab si ridicu. Cele doua zile l chinuira si-l obosira ca n timpul pasiunii lui din vara . Dormi prost, si ntotdeauna aproape beat, fuma pna la intoxicare, si nu izbuti sa-si omoare timpul nici cu romanele detective. n dimineata de 12 Noiembrie se cobor n zori din odaie, si bine adapostit n macferlan, aproape nezarindu-i-se capul, se ndrepta spre locuinta Marcellei. ntreba pe portar daca domnisoara Streinu pleaca astazi. Nu stiu nimic. Nu cred sa plece... Mi-ar fi spus conita mare... 222 Se ntoarse_ cu un zmbet tainic luminndu-i toata fata. Vor sa ma pacaleasca. Vrea sa plece prin surprindere... Se-sui la el n odaie, chema ngrijitoarea, i dadu un bacsis si-i spus e sa-i aduca un taxi. Ajunse la gara cu un ceas nainte de plecarea trenului. Oprise din ajun cuseta ; d e altfel, nu era cea dinti pe care o oprise, si o platise. si sui bagajele n vagon, si el ncepu sa se pli mbe pe peron, cu o sapca de voiaj bine trasa pe cap, cu gulerul macferlanului ridicat, nfasurat cu u n sal si cu o pereche de ochelari mascndu-i fata. si pregatise de mult travestiul. Cumparase o pipa si o bi ciusca de piele, ca sa semene cu un reporter strain. Cerceta de mai multe ori restaurantul. Cu ct se apr opia plecarea, cu att devenea mai nerabdator, mai nervos, gata n orice clipa sa njure. Trei minute nainte de plecarea trenului, si cobor bagajele din vagon, prefacndu-se preocupat, nelinistit, ca si cu m ar fi aflat chiar atunci o veste importanta, care l silea sa ramna n Bucuresti. Intra n compartiment c u pipa n gura, rasfoind ziarele, cau-tndu-si buzunarele. Se prefacu ca scrie o nota urgenta, si o scrise chiar pe culoar, pe o margine de ziar, reze-mndu-se pe genunchi. Simtea ca e privit de ceilalti pa sageri cu mirare si curiozitate, si asta l facea sa scrie si mai nervos. Dupa ce si cobor geamantanele, lua un; hamal si porni spre iesire, controlndu-si gesturile, imitnd un tip de reporter asa cum si-l nchipuia el. Trenul porni cteva secunde n urma. i era peste putinta sa se ntoarca acasa. Lua deci o camera la un hotel din apropie rea garii, si se trnti n pat asa mbracat cum era. Ramase mai mult timp aproape fara nici un gnd. Cnd se tre zi, si dete seama ca e travestit, si se dezbraca cu scrba. Se opri nsa n dreptul ferestrei, si privi n strada. Burnita. Auzea vn-tul. Oamenii treceau grabiti pe trotuare, aproape aler-gfrid'. Se ntreba ce va putea face pna a doua zi. I se, parea o problema consumarea unui ceas. Vazu doua filme, la doua cinematografe de cartier, apoi mnca si bau bine la o circiuma. Stia ca fara alcoo l nu va putea adormi. Prea fusese o zi fara noroc.

A doua zi, veni de dimineata n gara. Era singurul lac unde putea astepta cu mai m ulta liniste. Intra n 223 restaurant, ceru o cafea neagra, ziare si hrtie de scris. n restaurantul garii, co ntinua sa se creada reporter. si aprinse pipa cu un gest care nu era al sau, apoi ncepu sa citeasca zi arele, ncruntat, prefacndu-se ca-si ia anumite note. Asa si nchpuia el ca procedeaza un reporter. Sc rise de mai multe ori : avnd n vedere si consi-dernd", si primiti, va rog, domnule Director, asigurarea deosebitei stime ce v-o port". Bau doua cafele, apoi se ntoarse la hotel, plati camera, si-s i aduse geamantanele n gara. Nici nu se mai gndea sa telefoneze Mar-cellei. I se paru ca se afla n stpnire a celui mai burt. post, de observatie. ntr-adevar, fu eel dinti care-si ocupa loc n rapidul de Paris. De data aceasta si cumparase si un bloc mic de hrtie, si intra de mai multe ori n compartim ent, totdeauna cu o expresie preocupata, cu blocul si cu stiloul ntr-o mna, cu cteva gazete n ceala lta. S-ar putea ca totusi sa nu plec, spuse el ngrijitorului. Astept un telefon la res taurant... Sari din vagon, si se ndrepta spre restaurant.. Acum descoperise alt stil de repo rter : grabit, nervos, neatent la ceea ce se petrece n jurul lui. Aproape alerga spre restaurant. I se p area ntr-adevar ca asteapta acolo un telefon, de continutul caruia atrna plecarea lui la Paris. Se u ita de cteva ori spre cabina telefonica, desi stia ca nu-l cunoaste nici un chelner si ca nu-i poate t elefona nimeni. De la masa lui, putea observa bine toate persoanele care se ndreptau spre trenul expres . Cnd avea vreo banuiala, si ridica gulerul, si nfunda sapca pe frunte, si iesea sa controleze sing ur. Ajuns din nou n compartiment, scoase agenda ca si cum ar fi vrut sa-si aminteasca un amanunt important. Dar azi e 13 noiembrie, si spuse, cum ar putea cineva porni la drum ntr -o 13 ? Aproape se bucura de descoperire. Fluigra un hamal, si cobor bagajele, si le trimise la acela si hotel. Prudent, se plimba pe peron pna la plecarea trenului. Apoi alerga spre hotel, caci ploua si l luase cu frig. Se gndea cu destula bucurie la camera calda care l astepta.

224 D-na Lecca facu semn servitoarei sa strnga masa. Cred ca toti vom fi gata la sapte, spuse ea. Teddy, ce pacat, ca nu vii si tu cu noi... Teddy Lupescu si stinse tigara n scrumiera. Tacuse n tot timpul mesei. Vazusera tot i ca e suparata. _ N-o pot suferi pe Felicia, vorbi. Prea se crede inteligenta... Am sa-i tin de u rt Anisoarei... O cauta cu ochii. Fata plecase, fara s-o observe cineva. Pe ea de ce n-o luati ? ntreba Teddy. S-a facut domnisoara mare acum... Nu vrea, raspunse d-na Lecca. O indispune zgomotul, lumea, baietii mai ales. Zmbi, privind n ochii d-nei Lupescu. Asta e grav, vorbi Teddy. A crescut prea timida. Sta nchisa aici ca ntr-un castel fermecat... Se plimba singura prin ploaie, cu capul gol, se ascunde dupa pomi, parca s-ar ju ca cu cineva, continua d-na Lecca. N-o mai ntelege nimeni de la o vreme... ntr-adevar, Anisoara se schimbase mult n ultima vara. Era absenta si tacuta, si to tusi privea lucrurile cu o fervoare aproape pasionala, parca le-ar fi mngiat. I se schimbase si fata ; o brajii erau acum mai limpezi, mai palizi. Traia mai mult cu plantele, printre pomi si balarii, de cum se lumina de ziua, pna ce-o chemau slugile la culcare. n fundul parcului cresteau trandafiri salbatici, si anul acesta nflorisera trziu, pna n miezul toamnei. Anisoara se ducea n fiecare dimineata sa-i vada, n picio arele goale, cu o camasa subtire pe ea. Dimineata de tot nu vin albine, spusese Adrianei. Tie ti plac florile care au alb ine ?... Pornea apoi prin parc, spre movila din mijloc, unde arbusti si ierburi groase cr escusera nestingherite. Trecea printre frunze cu fata speriata, crispata. i era teama de ghimpi, i era mai ales teama de plantele umede si necunoscute de dedesubt, de covorul ntunecat si viu pe care calca. Dar s paima aceasta era aproape o voluptate. Tresarea, se lasa mbratisata de ramuri moi, lungi ca sforile , se lipea de trunchiuri. 225 Ce bine e sa ai flori, vorbea singura, ce bine e sa bei apa din nori... n celelalte veri, Anisoara obisnuia sa-si umple odaia cu flori culese din parc. R upea crengi ntregi, venea cu bratul plin, uneori cu flori fara culoare, flori de balarii necunoscute . Anul acesta, nsa, odaia ramnea goala. Numai n cele dinti nopti cnd stia ca vine Petru, si-l astepta cteodata n zadar, mpodobea glastrele. l placeau acum plantele cu pamntul lor dedesubt, plantele vii. . Mama, de ce nu ma lasi sa dorm afara ? ntrebase o data, la sfrsitul lui August. De cind ncepusera ploile de toamna, Anisoara era i si mai pierduta. Fiecare ceas" liber l petrecea sub pomi, 1 strnsa bine n mantaua larga a Adrianei, cu gluga aco-perindu-si capul. Tre cea de la -pom la pom, f luiernd. Numai noaptea o ngrozea, o silea sa fuga n casa. De la fereastra ei

, parcul arata att de hain, att de nerecunoscator ; ar fi nghitit-o, daca l-ar fi strabatut acum, ar fi prins-o ntre trunchiuri, ar fi acoperit-o cu muschi. Anisoara se multumea sa-l priveasca, put in trista, putin nspaimntat de vraja aceea nenteleasa, fara ndurare, .. fara zmbete... Am spus Anutei sa aduca un taxi la ora sapte, vorbi d-na Lecca ridicndu-se de la masa. Cred ca ai sa fii gata, domnule profesor... D-l Lecca se ridica precipitat de pe scaun. Era ntotdeauna foarte politicos, si n u-si putea ierta neatentia ; cucoanele se sculasera naintea lui, si el si asculta sotia vorbindu-i ramas pe scaun. Voi fi precis, buna mea doamna, vorbi d. Lecca rar si melodios. Teddy se apropie de Adriana si o ntreba : Liza, vine sa va ia, sau va ntlniti acolo ? Adriana o privi cu dezgust, neputincio asa ; stia bine ca nu-i poate face nimic, nu o poate nici macar insulta. Iesi din odaie fara sai raspunda. Ce are fetita noastra ? ntreba d. Lecca, mhnit si putin speriat. E nervoasa, stii, a pierdut un examen la Latina, minti d-na Lecca. 226 Profesorul ncepu sa rda. si freca minile. Nevrednic parinte, exclama el. Nevrednic parinte, care accepta sa participe la s erata' de astaseara tocmai ca sa discute cu Baly un amanunt de latina vulgara... Se nveselise deodata. Se adresa d-nei Lupescu. Stii, vechea disputa a pieselor procesului... Vorbea despre procesul Templierilo r, dar nu se mai

simtea obligat, dupa cincisprezece ani de studiu, sa precizeze. Bunul meu prieten Sandu Baly, desi nu e linguist, precizez, desi nu e linguist, ar putea totusi sa-mi fie de folos... Tocmai aici (ncepu sa rda), tocmai aici (si freca minile, surprins e l nsusi de bizara coincidenta) unde se pricepe mai putin ca mine... ntelese ca vorbeste singur, caci cele doua doamne nu-l mai ascultau, si tresari, controlndu-se brusc. si nalta" bustul, si trase redingota, si nainta un pas. Bunele mele doamne, ma grabesc sa va las singure... Nu voi uita, adaoga el adresn du-se sotiei sale, nu voi uita sa fiu la sapte precis n salon, gata de plecare... Pna at unci eu mai am putin de lucru... Pleca cu pasii lui repezi, care-i tradau subtirimea de lemn drept si uscat a pic ioarelor. Se ndrepta direct catre biblioteca. D-l Lecca mai avea ntr-adevar ceva de lucru. Iesea att de rar din casa, nct fiecare vizita pe care o facea era un eveniment. Se ducea de trei ori pe an la b iserica ; la Craciun, la Paste si la Sf-tul Constantin si Elena, patronii familiei sale. Vizita de doua o ri pe an pe Baly, unde ntlnea eruditii si consulta carti ; o data, la serata Feliciei, ca sa se poata nchi de mai confortabil cu Sandu Baly n biblioteca, si o data la onomastica lui. Celelalte vizite erau si ma i sporadice ; deschiderea sesiunii Academiei Romne, ziua cnd trebuia sa-si scoata renta de la Banca, si alte cteva. Nu pleca niciodata vara din Bucuresti. Cnd erau fetele mici, si trimitea sotia n st rainatate sau la bai, singure sau cu un var, colonel pensionar, mort de curnd. De ctiva ani, nsa, n-au ma i plecat nicaieri ; nu s-a ntrebat niciodata din ce motiv. I se parea ca toata lumea trebuie sa fie m ultumita n casa lui, ncapatoare, bogata, linistita. Avusese o mosie n Dolj, zestrea d-nei Lecca, de car e 227 nu se ocupase niciodata, pe care o trecea din arendas n arendas, pna ce a dat-o n a dministratia varului, colonelul Lecca. Cinci ani n urma, a trebuit s-o vnd pentru ca varul i-o nd atorase peste cap. A vndut-o fara sa protesteze. Au trait de atunci din aurul pe care, la ocuparea Bucurestiului, l ngropase n pivnita, din titlurile de renta, din chiria unei case s i dintr-o vaga mostenire a unei rude din Moldova. Cteodata se gndea ca Adriana trebuie sa se casa toreasca n curnd, si simtea ca totul se tulbura n jurul lui, ca totul se clatina. Buna mea do amna va avea grija si de asta, si spunea nsa, si se linistea repede. i voi da de zestre vila Tyho Bracne. Iar Anisoarei tot ceo mai ramne... D-l Lecca avea o idee foarte putin precisa de averea care i ramases e. Se socotea nsa extrem de bogat, cum fusese nainte de razboi. Credea ca ladita cu aur n gropata n pivnita n toamna lui 1916, a ramas intacta.

Se aseza la birou si ncepu sa-si cerceteze fisele. Stia ca n biblioteca de la etaj va putea pune la punct o suma de amanunte ; cartile lui Sandu Baly erau apreciate de toti eruditii Bucu restiuiui. D-l Lecca aduna ntr-un dosar special lamuririle pe care trebuia sa le ceara n cele doua vizi te anuale la Baly. Pe coli ntregi de hr-tie se aflau nsemnate lacune, precizari, cronologie si bibliog rafie, cu data cnd fiecare amanunt fusese necesar. 15 August, Bibliot. Baly. De consultat Anitchkoff , polemica LotBorodine. Vaga impresie erori fundamentale n conceptia liturgica." O asemenea fis a amintea dlui Lecca o suma impresionata de texte care asteptau sa fie revazute, o controve rsa nesfrsita, avuta acum doi ani cu un profesor universitar ntlnit la Baly, specializat n folclor si n l iteraturile slave. O transcriere pe curat, si trecu la alta nsemnare, 21 August. Natio n epigra -fie nseamna Za pcite patrie. Cf. texte Cavalerii Teutoni." ntelese despre ce este vorba, zmbi mul tumit, si ncepu sa scrie mai departe... n odaia ei, Anisoara hotar sa se dezbrace. Ploua att de tare, nct nu mai zarea aproap e nimic prin geam. Gradina era parca nvaluita n negura.. Slujnica intrase cu un brat de lemne s i umpluse bine soba. Nu era nca nici patru dupa amiaza, si n odaie se facuse totusi 228 aproape ntuneric. Petru nu vine azi la lectie, si aminti Anisoara, dezbracndu-se. D -na Lecca amnase lectia de pian, creznd ca va merge si Anisoara la serata. Nici n-ar fi putut veni pe o asemenea ploaie, se gndi Anisoara, intrnd friguroasa sub plapuma. E mai bine asa, te simti mai sing ura n pat, nvelita ca de culcare. Nu mai poate patrunde nimeni pna la tine ; singura cu visul. Nici macar muzica nu o mai ispiteste ; prea l departeaza pe Petru. Crezuse ntr-o vreme ca, atunci cnd va i ubi si va primi n carnea ei iubitul, vor comunica prin muzica, si vor vorbi prin lieduri si sonate. Dar de cteva luni, Anisoara aproape ca nu mai poate suferi muzica. Pianul i se parea un ghimpe viu, nfipt ntre trupurile lor. ntr-o zi, dupa ce a mbrtisat-o strain si grabit, Petru i-a spus : Simt o lume deasupra mea, Anisoara. As vrea sa ajung o data att de ferm si inuman ca s-o pot

prinde ntreaga, magnifica si eterna cum e... O privise aproape fara s-o vada. Niciodata nu fusese att de departe. Niciodata nu -si ngaduise sa fie att, de sincer si total el nsusi n prezenta cuiva. Anisoara n-a nteles ca Petru o iu bea si deci nu se mai sfia de ea, ca putea f el nsusi, cu visurile si deznadejdile lui, chiar cnd erau att de aproape unul de altul. N-ai sa ma poti iubi niciodata ? ntrebase Anisoara trista, cautndu-l. (Avea senzat ia nabusitoare ca Petru nu era lnga ea, ca nu-l putea atinge.) De ce fugi att de reped e de lnga mine ?... Petru clipise atunci din ochi, si o sarutase pe obraji dar Anisoara stia acum ct de putin spun sarutarile. Trase plapuma pna la barbie. Nu i era frig, dar voia sa se simta ntreag a, sa se adune. Ea ar fi dorit ca Petru sa se gndeasca mai putin la .,Ereticii", sa uite mai repede lum ea aceea nevazuta si rece, de dincolo de pasiuni. Se simtea mai iubita cnd Petru i vorbea despre banii pe care nu-i are, despre camera n care ar putea trai mpreuna daca ea ar gasi ceva de vndut. Se nspaimnt ase la nceput ascultndu-l, dar recunoscuse apoi n vorbele si n vocea lui Petru o mare si ca lda iubire. Niciodata nu fusese mai aproape de ea, mai decisiv al ei, ca atunci cnd i vorbise de bani, de lucruri care ar putea fi vndute. Stia ca este si ea acolo, n gndurile lui de viitor, se 229 ghicea n camera pe care Anicet o voia pentru ei amn-doi, pentru cresterea dragoste i lor. Tot ce vorbea el S despre bani, despre obiecte de valoare, despre furt ' chiar Aniso arei i se pareau cuvinte de dragoste, pasionate marturisiri. Se simtea atunci n inima lui, n creierul si carnea lui. Biruia atunci Ereticii", izgonea atunci lumina rece si calma din ochii lui P etru. Auzi o bataie la usa, si intra Teddy. Tu dormi, Anisoara ? Nu, ma gndeam numai... Se apropie de pat, si o saruta. La ce te gndeai, gza mica ? La buruieni ?... ncepu sa rida cu hohote. si aprinse o tigara si cauta cu ochii prin camera, nestii nd unde ar putea zvrli mai decent chibritul. Se apropie de soba, si o deschise. Tie ti place lumina de foc, Anisoara ?... O sa stam la noapte noi amndoua, veghind, pe ntuneric. Restul familiei va petrece n strada Grigore Alexandrescu !... Rse din nou, cu hohotele ei false si monotone. Anisoara se cutremura ; parca i se facuse frig deodata. Tu dormi la noi, Teddy, asta-seara ? Da. De ce te miri ? Anisoara sovai. I se rasturnau toate planurile, pentru noaptea aceasta. Nu se gnd ise de loc ca ar putea ramne si Teddy acasa, desi lucrul acesta se ntmpla destul de des n timpul iernii. Nici tu nu ma mai iubesti, gza mica ? ntreba Teddy apropiindu-se de Anisoara si mngind-o. Anisoara se crispa sub patura. Zmbi n sila, dar Teddy nu-i vazu dect ochii lucind p rin ntunerec.

Lasa, ca am sa-ti tin de urt, adaoga Teddy Lu-pescu. Si tu ai sa-mi cnti la pian.. . Nu cnt la pian noaptea, vorbi mbufnata Anisoara. Teddy se ridica de lnga ea si se a propie de soba. Era 0 soba mare, de teracota. Anisoara o urmari cu ochii si 1 se paru o umbra lipindu-se de zid, pierind n dreptunghiul ntunecat al sobei. Tu de ce stai n pat ? o ntreba iar Teddy. Gndesc mai bine asa, raspunse Anisoara. Teddy paru ca reflecteaza cteva clipe, apo i cobor glasul si privi fix spre pat. 230 Adriana e n odaia ei, alaturi ? Nu stiu. Cred ca da... Anisoara vorbea plictisita, de-abia scotnd cuvintele. Nu o putea suferi pe Teddy asta-seara. I se prea ca ramasese sa doarma la ei numai ca sa-i faca n necaz. I se parea ca i ghicise gnd urile ndata ce intrase n odaie, si o zarise n pat, ghemuita sub patura moale. As vrea sa-ti spun ceva despre Adriana, vorbi iarasi n soapta Teddy. Cred ca esti destul de mare, acum, ca sa fim prietene... Se apropie de pat. Anisoara simti iar ca se cutremura, fara sa nteleaga de ce.

As vrea sa-ti spun o taina,-pe. care n-am spus-o nimanui, pe care n-o stiu dect e u si maica-ta, continua Teddy, foarte solemna, aproape misterioasa. Dar nu mai puteam rabda... Am ramas asta-seara aici mai 'cu seama ca sa firn singure, numai noi doua... i lua mr.a, si i-o strise cu o caldura aproape materna. Stii, Anisoara, eu am ncredere n tine, eu vreau sa te fac confidenta mea... Observa ca fata nchise ochii, ca pleoapele i tremurau, si buzele erau strnse, parca si le-ar fi miscat ca sa nu plnga. Ce ai ? Nu ti-e bine ? Vai, Teddy, mi-e att de somn !... Se ntoarse brusc cu fata n perna. si putea sterge astfel lacrimile fara sa se obser ve. si putea-ascunde astfel emotia care i scutura pieptul. Stia despre ce vrea sa-i vorbeasca Teddy ; ca Adriana nu are acelasi tata ca ea, ca tatal Adrianei este acel pictor mort n razboi, profesorul de desen al mamei, pe care ea l-a cunoscut, si caruia Adriana i spunea oncle Fred". Asta era taina pe ca re Teddy voia sa i-o descopere, pe care ea a descoperit-o poate de mult, de cnd si-a surprins odata ma ma privind o fotografie mica, ascunsa n palma, privind-o si lacramnd. Nu ntelesese nimic atunci, n-a nteles nimic multi ani, chiar dupa ce gasise o scrisoare sub coper-tile unui roman de d'Annun zio, tradus n frantuzeste n care oncle Fred" o ntreba ce face copilul". De-abia dupa ce l-a iubit pe Petru, deabia atunci a nteles ca 231 Adriana e copilul din scrisoare : saruta copilul", termina: oncle Fred.. Simtise atunci o stranie teama de secretul mamei. I se parea ca patrunsese fara voia ei ntr-un loc:] trist, stre in, vrajit. Au urmarit-o cteva zile imagini de" mult uitate ; mama plngnd cu hohote n salon, si mn-| gind parul Adrianei, sarutndu-i fruntea, spunndu-i :: Stii, oncle Fred a murit ? ti mai aduci tu aminte d e, oncle Fred" ? Apoi, catre ea : Tu nu l-ai cunoscut, tu nu erai pe atunci"... I se pareau nfioratoare si mari toate descoperirile: acestea. Adriana i povestise de mult, cnd era mica, de oncle Fred ; avea pantaloni albi, palarie cu panglica, si-i aducea mingi de tenis. O lua n brate si o saruta pe ia obraji. Toate aceste amanunte o nspaimntau pe Ani-| s oara. Erau att de intime, i aminteau att de precis de tnara d-na Lecca, n buduar, punndu-si sau scotndusi corsetul, i aminteau de parfumul dormitorului mamei, de scrinurile ei acoperite c u dantele si Anisoara simtea o trista strngere de inima, ca si cum ar fi privit, ceva nepermis sau ceva sacru, ca si cum ar fi asistat fara voia ei la un sacrilegiu. , Si Teddy care ar fi voit sa-i povesteasca asemenea lucruri... Ar fi fost prea gr oaznic, prea sufocant... si ascunse si mai bine capul n perna, aproape plngnd. Tocmai n asta seara, tocmai cnd ea se hotarse si astepta nerabdatoare sa plece toti, sa adoarma slugile, si sa ncerce faptul ca re o ispitea de o saptamna...

D-l Lecca cobor cel dinti n salon. Avea o redingota noua. Putin mai strimta ca cele purtate n casa, si pantofi de lac, negri. si aseza blana pe scaun ; aseza de asemenea o palarie mare , neagra, semnnd cu un joben, si bastonul . cu mner de argint. si pipai buzunarele, sa vada daca a mai ramas ceva n ele. Gasi o panglica verde pe care i-o daduse d-na Lecca, iarna trecuta, cnd se n232 torceau de la biserica. Nu ntrebase de ea, si panglica ramasese acolo n buzunarul jiletcii, umila si matasoasa, ca o frunza vesteda. D-l Lecca zmbi si o ntinse pe masuta, presnd-o cu. dosul palmei. Scoase apoi ceasul ; sapte fara cinci. Arunca o privire de jur mprejur, sa vada d aca nu cumva a intrat cineva, se aseza pe scaun, cu multa bagare de seama. Lua dosarul cu note si reze ma de mar--ginea lui bastonul, ca sa fie mai sigur ca nu-l uita. ncepu sa astepte, calm, clipind des d in ochi, fara sa priveasca nicaieri, cu minile frumos asezate deasupra genunchilor. La sapte si un sfert, trecu o slujnica prin salon. Nu stii, mata, daca snt gata doamnele ? o ntreba blnd, aproape n soapta. Astepta asa pna la opt fara cinci. Aparu atunci d-na Lecca. Esti nerabdator, domnule profesor, i spuse ea r-znd. Nu sntem doar invitati la masa. .._ VI D-l Demetru Plesa aparu n capul scarii. si gasi fiica rezemata de canapea, cu fata ascunsa ntre palme. Era mbracata n rochie de matase gris, cu pantofi brumati n argint, cu un colier de perle mat si stingher n jurul gtului gol. Ce e cu tine, Irina ?

Fata tresari. si sterse n graba ochii. Fardul era putin obosit. Nimic, papa. l asteptam pe Alexandru. Dar Alexandru e sus, n odaia lui. Mi-a spus ca te-asteapta pe tine... Irina se rosi, se ridica de pe canapea, si ncerca sa treaca n cealalta parte a hol ului. D-l Plesa o apuca de brat. Ce e cu tine ? De ce nu va duceti ? E zece jumatate... Mai avem timp, papa. l asteptam si pe Dinu... A telefonat ca vine sa ne ia... 233 si trase usor bratul, cu fata ntoarsa spre fereastra. Si ploaia asta care nu mai sta... mi vine sa plrjg... ntr-adevar, ncepu sa plnga, cu bratul gol acoperindusi ochii. Stiu eu de ce nu vine, de ce n-are sa vina. i e teama de Felicia, de pr imul lui amor. A promis doar asa, ca sa scape de mine, stiu eu. Ah, ct o urasc pe fiinta aceea .'. .. Ce-ai tu cu ploaia ? o consola d-l Plesa. Ai sa mergi cu masina. Si are sa-ti ti na Alexandru umbrela sa nu te ploua, pna treci drumul.. Se prefacu ca nu ntelege supararea Irinei. O mngia cu mna pe par, zmbind. Nu-i mai asteptati. Poate a ntrziat. Are sa vina direct acolo... D-na Plesa cobor scara, cu Alexandru la un pas napoia ei. Irina si sterse din nou f ata, dar nu mai putea ascunde nimic. Ochi i erau tulburi, pleoapele umflate,, rouge-ul ntins. Ce s-a ntmplat ? ntreba d-na Plesa. Glasul parea aproape strangulat de panica, D-na Pless se gndise n acea clipa ca Ir ina ar putea refuza sa mai mearga la serata, si eventualitatea aceasta o nspaimn-tase. Dorea att de mul t ca Irina sa petreaca n asta-seara, sa nceapa sezonul de iarna cu o serata de care stia ca va v orbi tot Bucurestiul... Ce e cu tine, Irino ? o ntreba Alexandru. Era mbracat n negru, si parea mai nalt asa . Era totusi mai putin tnar, mai concentrat, mai solemn. Irina e plictisita din cauza ploii, explica d-l Plesa, ncercnd sa le faca semn. Se asezara cu totii pe-scaune, n timp ce Irina urca sovaind scarile. Trebuia sa t reaca din nou prin fata oglinzii ; n nici un caz n-ar fi putut pleca asa, cu figura plnsa. Prezevenghiul ala e de vina, spuse d-l Plesa dupa. ce auzi usa de la odaia Irine i nchizndu-se. A promis ca vine la noua, si n-a venit nici pna acum... Alexandru privea pe fereastra, ca si cum n-ar fi ascultat. Venea o lumina ciudat a de afara, prelinsa pe geamuri, parca ar fi fost o lumina umeda, ca o licoare usor fosforescenta. ncep p rost experienta, gndi Alexandru, 234 ncep prost pe o asemenea ploaie... Ramase mut, aproape fara sa se miste, cele cin ci minute ct dura revizuirea Irinei. Cnd o auzi cobornd, se ridica de pe scaun si-ceru d-nei Plesa c heia de la intrare. Feciorul astepta n vestiar, cu umbrela, ca sa-i conduca pna la masina. Au mers multa vreme, fara sa vorbeasca. Priveau amndoi nainte, peste umarul soferu

lui. Priveau luminile galbene, murdare, desfacndu-se si disparnd ca sa apara din nou, dupa cteva secunde, prin aceeasi burnita fina si rece. Irina ar fi vrut sa mai exclame nca o data, exasper ata, aproape cu lacrimi : Ah, ploaia asta ! dar era prea obosita, prea mhnita, ca sa mai vorbeasca. Stii ca ma nsor ? ntrerupse brusc tacerea Alexandru. Irina ntoarse capul ca sa-l priveasca. Era acolo, lnga ea, frumos si puternic, cu gndurile lui toate adunate n lumina mata a fruntii, n caldura aspra a ochilor. Nu glumea, simtea bine asta. Cnd ? Asta-seara... Si cu cine te nsori ?... Alexandru era gata sa raspunda sincer : Nu stiu", dar zmbi tainic si-i spuse. Ai sa vezi tu. Ai sa vezi cnd m-oi logodi, chiar asta-seara la Felicia. Irina palpita. O coplesira deodata un puhoi de imagini : Felicia logodindu-se cu Alexandru, Dinu pentru totdeauna liberat de obsesia Feliciei... i parea bine, si totusi suferea. Tot e adevarat ca Felicia e

fascinanta pentru orice barbat, ca e deajuns s-o vezi odata ca sa n-o mai poti u ita... Alexandru o vazuse doar o singura data, o singura data, Dumnezeule !... Cu Felicia ? ntreba ea sfioasa. Oh, nu, n orice caz nu cu ea ! exclama bine dispus Alexandru. Cu o fata saraca, I rino, saraca si gospodina. O cheama Maria... Zmbi. Si totusi s-ar putea sa fie asa ; s-o cheme Maria. Si sa fie nalta, blonda, franca, sa miroasa a curat, a trup iesit din baie poate chiar asa cum era Gladys Smith. Ct snt de nefericita ! exclama Irina, izbucnind n plns. 235 Alexandru i apuca bratul. Ce-as putea face, *ce i-as putea spune ?... E att de rid icula cu gelozia ei, cu imaginea pe care si-o face despre Viola, careia ncearca s-i ramna credincioasa, cel putin ea, pna la sfrsitul vietii. Si totusi, snt sigur ca nu se gn deste acum la Viola, sini sigur ca nu pe ea o plnge... A trebuit sa ocoleasca nca alte cteva strazi, cu masina naintnd ncet, ca sa aiba Irin a timp sa-si usuce lacrimile... Nora ntinse paharul gol, fara sa-si ridice capul. Bratul i se lipise de masa, alb , palpitnd parca de o viata si o suferinta a lui proprie. Maica-sa umplu paharul pna la buza. Era un vin rosu ntunecat, mirosind a busuioc, si a scrum. Crezi ca are sa mai ploua mult ? ntreba Iorgu Zamfirescu pe batrna, ca sa rupa tacerea. Se simtea prost, stingher. Nora nu scosese o vorba de la nceputul serii. O gasise cu acelasi obraz palid, cu ochii ca plumbul, cu buzele muscate. Nu-l poate uita pe putoiul ala de muzicant, gndise Iorgu. De acum tot asa are sa fie, ca-i vremea ploilor,, raspunse batrna. Nora si aprinse o tigara. Trase cteva fumuri, apoi-o necara lacrimile. Ah, mama !, mama !... si ascunse fata ntre bratele goale, si ncepu sa plnga n hohote. Iorgu Zamfirescu o pr ivi cineste, strngn-du-si maselele. Nu suferise prea mult stiind-o ca se culca cu Petru , ca-i dabanii si iese cu el la plimbare, la cinematograf. ncepuse sa sufere dupa ce a lasat-o Anicet, si a nteles ca Nora l iubeste, ca se ofileste de dorul lui. I-ar fi placut att de mult mai ales acum, cnd o auzea plngnd sa se ridice de pe scaun si s-o plesneasca scurt peste gur a... si strnse pumnii si privi n jos. Ba236 trna nu raspunse nimic. Continuau sa bea amndoi pre-facndu-se ca plnsul Norei nu mai ajunge pna la ei, ca si cum s-ar fi risipit n fundul cald din edaie, n bataia ploii de afara. Ce dracu, de nu mai vin si aia ? ! exclama brusc Iorgu Zamfirescu. Tovarasii de joc ntrziau. Masa i astepta de mult, cu musamaua alburie frumos si cur at

ntinsa, cu pachetul de carti asezat sub globul lampii. Era zi de joc. Si el cumpa rase singur curcanul fript, brnza, cele trei "kilograme de mere si damigeana cu vin. Trebuiau sa se adune mai repede, sa nceapa jocul, sa-si mparta chilele" (partea lor de bani, pentru mncar e, bautura si casa). E de-abia zece jumatate, vorbi batrna uitndu-se la pendula din perete. E timp bere chet. Si Surdu a avut azi servici... Nora se oprise din plns. Asa facea, de cteva sapta-mni ; plngea cu hohote, pna o razb ea oboseala, apoi ofta lung, si ramnea cu ochii dusi, tulburi ; ultimele lacrimi se uscau anevoie, dar n cele din urma se uscau. Ochii Norei pareau atunci mai ntunecati, mai aproape de moarte. Iorgu nici n-o putea privi atunci. Pleca numai fruntea deasupra mesei si nvaluia cu

amndoua palmele paharul, tinndu-l strns asa, ca pe un cuib. Nu, multumesc d-tale, nu mi-e foame, facu el oprind cu mna farfuria cu friptura pe care- i-o ntinse batrna. Pacat de curcan ! vorbi ea, mai mult pentru sine. Statu ctva timp nemiscata, privindu-si fiica, apoi tresari si fata i se lumina de odata. Auzise glasuri afara si sari sa deschida. Felicia fusese fericita doua zile si doua nopti, fara nici un minut de ntunecare. Pnza nentrerupta a ploii, caloriferul arznd fara odihna, balul care se apropia, ima237

ginea tulbure a lui Alexandru toate erau izvoare de senina bucurie, de calma vol uptate. Anul acesta n-o interesa numai bogatia de ntlniri, varietatea inteligentelor si ta lentelor, curiozitatile bohemei si capriciile artistice, ciocnirile tineresti care vor ave a loc la serata sa faimoasa. Astepta parca si altceva ; o noua semnificatie, o dulce si fireasca su ferinta. Felicia nu ncerca sa-si ascunda dorul ei de dragoste, de miracol,, si gratie carnala, set ea ei de virila tortura dar nici nu-si putea alunga din suflet o evanescenta crispare, aceeasi d e multi ani, de cnd suferise spaima si umilinta primului barbat. Felicia se gndea la Alexandru n tr-un chip, ciudat, neposesiv si nefeminin, li scotea mai mult un destin, pe care treb uia-sa-l ntlneasca, pe care crezuse un scurt timp ca l-a n-tlnit n Pavel Anicet, un destin car e i putea aduce dragostea, dar care i aducea n orice caz o noua si mai de-savrsita mplinire. Se mbracase cu o rochie verde, ca iedera spalata de ploaie. Parul aramiu, aproape lung, l rasturnase dupa urechi ; parea un paj travestit n fata. Am douazeci si sapte de a ni, mai sincer ar fi sa spun ca am aproape douazeci si opt ; ntr-un an, doi, voi fi fata batrna, daca nu cumva ma voi salva devenind amanta. Voi creste atunci n solduri, voi avea probabil snii mai copti ; carnea va capata miros de Iulie, spic de gru, maternitate... si mngie gtul n fata oglinzii, cobornd palmele usor. pna la nceputul snilor. mi sta foarte bine n verde. De ce nu-si nchipuie nimeni ca snt o hemadryada, ca snt si eu o planta vie ? Cobor repede n salon. ncepeau sa soseasca invitatii. . Mitica Gheorghiu folosise cele mai nebanuite abilitati ca sa nu fie zarit de Mar cella, cnd ea se urcase n tren. Aveau locuri n acelasi vagon de clasa Ii-a. Nici Marcella 238 nu-si cumparase cuseta n vagonul de dormit. Probabil ca. n-a mai gasit ; poate nu are dect foarte putini bani, socoti Gheorghiu cu satisfactie. A putut totusi sa observe foarte bine ca Jean Ciuta-riu o conduse la gara, mpreun

a cu alti ctiva prieteni, necunoscuti lui Gheorghiu. Ciutariu o sarutase pe gura cnd auzise semnalul plecarii, si-i facuse mult timp semn cu batista. La cteva ferestre naintea lui, pr obabil ca se aratase Marcella, raspunznd celor de pe peron lui Ciutariu n special cu o batista, cu bratul scos pe geam. Probabil ca are lacrimi n ochi, si spuse Mitica. Simtea o foa rte tulbure* bucurie ; totul se ntmplase, n cele din urma, dupa voia lui. Marceli-a se afla n ace lasi vagon, nu avea cuseta, va dormi noaptea ntreaga lnga el, va icrmi poate chiar alatu ri de el. Gheorghiu nu se grabea deloc sa se descopere. Nu se cobor n gara Ploiesti. Trebuia ntii sa se ntunece bine, sa se departeze ct mai mult de Bucuresti. Vagonul nu era prea agl omerat. n compartimentul lui se aflau trei negustori, si o profesoara ; mergeau, cei dinti pna la Brasov, profesoara pna la Arad. Gheorghiu continuase, doua ceasuri sa se creada r eporter. Tinea pipa neaprinsa n gura, rasfoia ziare englezesti (pe care nu le ntelegea), si nota din cnd n cnd ntr-un bloc notes de buzunar. Aproape de Sinaia i se facu sete, si trecu n vag onul restaurant ; dupa ce, cu infinitele precautii, descoperise ca Marcella statea la locul ei, lnga fereastra, ntr-un compartiment cu un ofiter si doua doamne. Gheorghiu nu parasise nca travestiul ; ochelari mari, negri, fular la gt, sapca englezeasca, pipa. A trebui t sa-si scoata sapca si pardesiul intrnd n vagonul restaurant, si pentru ca se temea sa nu-l surp rinda

Marcella (fata de atta lume straina, n plina lumina, sansele lui de fulgeratoare d ominare erau minime), trecu n fund la bar. Gasi un scaun liber si ceru coniac. Se linistise de odata. Ramase multa vreme asa, cu pipa neaprinsa ntre dinti, cu paharutul inainte ascultnd ploai a. Ferestrele ncepeau sa se abureasca. Ploaia batea mai compacta, mai grea cu ct naint au n inima Carpatilor... 239 r Vai, ce ploaie, ce ploaie ! exclama o domnisoara blonda, scuturndu-se. Si la voi ce bine e, adaoga l'und bratul Feliciei. Daca ai stii cum am ajuns pna aici !... Rdea si exclama, aproape fara motiv. Cunosti pe toata lumea ? ntreba Felicia. Oh, nu ! oh nu !... exclama din nou domnisoara blonda. David Dragu sosi chiar atunci, cu sora-sa, Liza si se bucura vaznd ca nu e primit de gazda _chiar de la usa. Prefera sa intre direct n masa invitatilor, fara sa fiet observ at de la nceput, evitnd prezentarile. De altfel, cel dinti gest pe care l-a facut a fost sa-si acop ere ochii cu palma. Lumina prea tare din salon l orbise. Se strecura ct putut mai repede ntr-o o daie laterala, unde lumina era moale, voalata. Era si mai putina lume aici. Cteva pere chi, dansnd, patrundeau n treacat, evoluau pe parchetul gol, ocolind masa cu flori din centru, apoi ieseau pe cealalta usa. Jazzul e probabil n fund, lnga bar, gndi Dragu. Anul trecut l insta lase chiar aici. Dar e mai bine asa ; acum ai unde sa rasufli. Cnd ai venit, Dav ? ntoarse capu si ntlni pe Alexandru. i spunea ntia oara pe nume. Parea mai nervos, mai volubil, cu toata ncordarea fetei. Gura parca i palpita, umerii obrajilor i se mbuj orasera, foarte usor ; un rosu mat, aproape pr-lit, perfectnd impresia de barbatie victorio asa si orgolioasa. Bine ca ai venit, n sfrsit, continua Alexandru. Daca ai sti cu ce emotii, te-am asteptat ! A trebuit sa dansez, tot timpul... Binenteles numai cu doamne, legitim casatorite, si cu fiice de arhimilionari. Logodnica mea nca n-a sosit.... David Dragu si aminti brusc de pariu. Se ridica de pe scaun. Era att de ncurcat, de uluit, nct nu stia ce sa vorbeasca. Facu un gest complex, violent, de mirare, plictiseala , oboseala. Nu te superi c-am ndraznit sa-ti spun pe nume ? ntreba Alexandru, fara sa-i observ e raceala. Mi-a venit asa, deodata !... 240 Dimpotriva, mi face placere, pentru ca simplifica multe, raspunse David. Dar snt s urprins de memoria d-tale att de buna. Eu si uitasem de pariu... Alexandru tresari ; 'parca era altul acum, mai putin frivol, cu un nceput dramati c luminndu-i fata. Eu n-am uitat, raspunse el. mi pare bine ca ti-ai adus si d-ta aminte. Ca sa nu c

rezi ca sovai sa-mi respect ntocmai conditiile, am amnat alegerea si te-am asteptat. De aceea am si da nsat cum ti-am spus, numai cu sotii si cu fete de milionari... Dragu ncepu sa rda. Se apropie de el si i apucw cu minile amndoua bratul, scuturndu-l. Bine, draga ! Fie cum zici d-ta ! Sa-ti dea D-zeu noroc !... Era putin nervos. Poate din cauza zgomotului, a muzicii de jazz, a prezentelor a celea feminine, parfumate, orbitoare, din jurul lui, se gndi Dragu. Roaga-te putin lui Dumnezeu, vorbi Alexandru, sa nu-mi scoata n cale o urta !... S i stii, trebuie sa ne ho-tarm repede, caci pe urma se aglomereaza prea mult, si nu mai e chip sa ale gem... Liza si Felicia i descoperira. Venira spre ei tinndu-se de talie ; pareau foarte b ine dispuse.

Unde te-ascundeai, Dav ? l mustra Felicia, scu-turndu-i baieteste mna. Putem sti si noi care va e secretul ? ntreba Liza. Este ntr-adevar un secret, un mare secret, rse Dragu. Trebuie sa le spunem si lor, adaoga privind spre Alexandru. Avem nevoie de complici. Ele n orice caz snt excluse. Liza e sora mea, si eu am drept de veto n. tot ce priveste familia mea, iar Felicia e prea bogata. Fetele nu ntelegeau nimic, dar erau tot att de vesele. Ce frumoasa e Felicia astaseara, gndea Liza. Ce aproape de mine l simt, ct de adine n visele mele, gndea Felicia. Esti foarte frumoasa, n rochia asta neverosimila si totusi verde, vorbi Alexandru . Parca ai fi o tulpina de iedera... 241 Ce fericita snt ca tocmai d-ta mi spui asta, sop| Felicia zmbind. Stii, toata seara am asteptat sa vac" cineva n mine o tulpina de iedera... j Liza avu o usoara tresarire, pe care David se prefacu ca nu o observa. | Dar n definitiv, nu ne-ati spus secretul, vorbi Liza,| ca sa ntrerupa complimentel e lui Plesa. E putin tragic, explica Dragu. nchipuiti-va ca Ale-i xandru se logodeste asta-sea ra, chiar n casa Feliciei. Pro-J babil ca ai adus si verighetele ? ntreba, mai mult n glu-f ma, pe Plesa. Da, le am aici, raspunse calm Alexandru, susti-'j nndu-i privirea, si arata buzun arul de sus al vestei. Evi-' dent, una din ele nu are gravat nici un nume. Am adus' nsa un ac fo arte solid, mi l-a dat bijutierul, si cnd vor descoperi initiala logodnicei mele, am sa ncerc s-o gravez pe loc, chiar eu... Vorbise cu un glas ferm, fara melodie, fara sovairi. Felicia nu-si putu stapni o miscare stupida, de frica. Ce prostii vorbiti voi aici ? interveni Liza. Cu cine ; se logodeste Alexandru ? 1 Se adresase lui David ; l socotea poate mai respon-| sabil. Nu stiu, raspunse David, dupa cum nu stie nici el. Trebuia sa se logodeasca cu p rima fata pe care o va ntlni n casa Feliciei, exceptnd cele bogate, binenteles. M-a asteptat nsa pe mine, si acum trebuie sa inventam un nou criteriu de a izola o fata ; poate cea dinti fata, din salonul de sus, sau de pe estrada, sau... stiu eu ? Trebuie sa ne mai gndim... Fetele ncepeau sa-i priveasca mai atent, inconfortabil. E o gluma de prost gust, vorbi Felicia ncercnd sa zmbeasca visator si dispretuitoar e. ti jur ca nu e nici o gluma, se aprinse David. n-treaba-l si pe el. Este un fel de a lasa sa se mplineasca destinul... Se ntrerupse o clipa, dar adaoga, adresndu-se lui Alexandru. In definitiv, nsa, cum ai sa stii d-ta care e fata saraca si care e bogata ? Aici , dupa cum vad eu, cam toate :242

seamana... Nici una n-are pe ea o rochie mai ieftina de trei mii a, Felicia ? Vorbise repede, aspru, dar fara obisnuitul lui dispret niisogin. ar figura si nmuiase liniile ; parea rnai carnal si totusi mai blnd. Cei care intrau u capul sa-l priveasca, oarecum mirati de aparitia aceasta alpina, solitara, ascetica, ag razvratit, - cum se ntmpla de cele mai multe ori cnd David se afla n lume.

de lei, nu e as Asta-seara, chi n odaie, nu ntorcea cu frunte? de iob

Cred ca am s-o simt imediat pe cea care e saraca, raspunse chibzuit Alexandru. Snteti ridiculi, amndoi, vorbi iar Felicia. D-ta, d-le Plesa, despre care am auzit ca esti unul din -foarte rarii tineri care stiu sa pretuiasca femeia cum trebuie, adica sa n-o pr etuiasca deloc... Nu-si termina fraza. O suspenda vag, cu o ridicare ironica a bratului. Parea ca tulpina de iedera se nalta, mai aeriana, aproape sa dispara n lumina palida a camerei. Totul a pornit de la o discutie, explica Dragu so-ru-sei. Dar m-am convins ca e hotart. Si daca cel putin ar fi tot att de hotart pna la urma... Alexandru facu un gest de nerabdare, si l ntrerupse. Draga prietene, e inutil sa-mi mai pui a doua oara la ndoiala cuvntul. Pierdem tim pul degeaba... Trebuie sa ne grabim, sa inventam ct mai repede criteriul de descoperire a logodn icei mele. Ard de nerabdare s-o cunosc !...

Spuse ultima propozitie fara sa zmbeasca. Se ndrepta catre cele doua fete si adaog a : Domnisoarele ar putea sa ne ajute. Felicia l privi n ochi, departe, cu fata palida, miraculoasa. Pe mine sa ma iertati, vorbi ea surznd. Am neglijat atta lume... Se departa calma, trista, cu acelasi zmbet ndepartat. Simtea ca se ntmpla ceva hotrtor lnga ea, si nu-si putea preciza ce, nu stia unde sa se ndrepte. Simtea ca se desprinde o bucu rie, un destin care fusese aproape de tot, aproape n carnea ei, si ca ramne straina, vrajita... 243 ...Anisoara statea cu ochii deschisi, adnciti n ntuneric. Nu stia de cnd priveste as a, fara sa vada ceva, fara sa nteleaga daca priveste tavanul sau peretele opus al odaii. Nu stia nici macar daca adormise si s-a desteptat. Nu se auzea dect ploaia. Slugile se culcasera probabil demult. Asculta ncordata, m inut dupa minut, bataia pendulei din antret. Auzi o singura bataie, dar nu stia daca e cea sul unu din noapte, sau bataia indicase numai obisnuita jumatate de ora. Se hotar totusi sa s e scoale. Ar fi foarte trziu, si s-ar putea ntoarce lumea de la serata. Trebuia n orice caz sa vada ct e ceasul. Daca s-ar scula Teddy... Gndul acesta o facu sa paseasca ncet, ct putea de. ncet, n vr ful picioarelor. Stia ce trebuia sa raspunda daca o va surprinde Teddj'. Stia chiar ce va raspunde la fiecare etapa a ncercarii din noaptea asta, daca ar fi surprinsa. Va spune nti ca s -a sculat sa caute apa. Apoi... apoi vin celelalte motive : i-a fost frica, a crezut ca s-a nt ors mama, a auzit un zgomot care a speriat-o, etc. Anisoara se gndise la fiecare eventualitate, ndat a dupa masa de seara, n timp ce Teddy i vorbea. Stii, Anisoaro, tu ar trebui sa te mariti devreme, asa i spunea Teddy. Dar nu o ascultase. O privea n ochi, si n acelasi timp se imagina surprinsa de ace asta buna si smintita Teddy, n miezul noptii, n dormitorul mamei. Se gndise la orice eventualita te. Acum pasea cu multa luare aminte, hotarta, nenfricata, apasndu-si mna dreapta, pe inima. Zvcniturile inimii nu le putea potoli. Nu-i era frica, dar emotia era ntr-adevar c oplesitoare. Se gn-dea mereu la Petru, i chema n ajutor obrazul, ochii, fericirea pe care o vor avea n curnd amndoi. (Libertatea, odaia din oras, unde Petru va fi al ei, va fi fericit l inga ea...). Drumul pna la pendula l facuse repede. Aprinse un chibrit ; era douasprezece jumat ate. Poate e prea devreme, se gndi, poate Teddy nca nu s-a culcat, sau nu doarme nca des tul de adnc. Sovai cteva secunde. Daca ar fi surprinsa acum, va trebui sa astepte apoi ce l putin 244 doua ceasuri, pna ce va adormi din nou Teddy. Mai bine va astepta acum, va astept

a sa aduca pendula batnd ceasul unu... Se aseza cuminte pe un scaun, tremurnd, ascultnd ploaia . Bjbi putin cu mna pe delaturi, sa gaseasca ceva cu care sa-si acopere umerii. Nu mai nd raznea sa se ntoarca n odaie. Ar fi riscat prea mult. Parchetul scrtie ngrozitor n dreptul usii. De cnd vroia mama sa-l repare... Gasi pe speteaza unui scaun un covoras de perete, cu sireturi. l aseza cu grija p e spinare, ca si cum s-ar fi temut sa nu-i auda cineva fsiturile lui de'tesatura aspra. i era tot as a de frig. Petru auzi deodata o picatura, o singura picatura, ca-znd ursuza si singuratica p e podea. Ridica privirile din partitura, si cauta cu ochii coltul unde o auzise caznd. Tav anul era umed, acolo ; o pata diforma, galbena-ntu-necat, rnjea n lumina slaba a flacarii de petro l. Petru apuca lampa de pe masa,' si o ridica sa priveasca mai bine. A doua picatura cazu , alaturi, cu acelasi zgomot de vietate moarta n clipa caderii: Pata arata acum mai putin hidoa sa, la lumina ridicata a flacarii. Petru se ndrepta spre odaia mama-sei, cu lampa n mna. Ciocani la usa. Nu dormea nic i d-na Anicet ; probabil din pricina ploii, se gndi Petru. Stii ca a nceput sa pice la mine n odaie ? i spuse. D-na Anicet sari din pat, ngrozi ta. Intra n camera si privira nc-odata forma stranie si umeda din tavan.

Ar trebui podea. Petru cauta D-na Anicet Ce ne facem 245

sa pui o farfurie, sa nu se ntinda pe o farfurie, bjbind pe ntuneric. sari din pat, ngrozita. Intra n camera daca n-o sta ploaia nici mine ? ntreba, cutremurndu-se.

Mama,, d-tale ti-e frig, spuse Petru. Du-te repede n pat... Ar trebui sa chemam mine un tinichigiu... Se opri prinsa de un fior mai puternic. Dar tu cum lucrezi n frigul asta ? l ntreba pe Petru. De-abia mai avem lemne pentru bucatarie, raspunse el... Evitara sa se priveasca. Trebuie neaparat sa cer bani mine, sa cer cui o fi, lui Alexandru, Anisoarei dar trebuie, gndi Petru. Fa-ti un ceai la "Primus", poate te mai ncalzesti, l sfatui d-na Anicet. Se ndrepta spre odaia ei de culcare, dar se opri n prag. Nu e azi serata Feliciei ? ntreba. Tu de ce nu te-ai, dus ?... Ma plictisea, raspunse sec Petru. Ar fi amuzant de stiut cu ce haine ar fi vrut mama sa ma duc, si cu ce bani, gndi Petru zmbind. Se ntoarse la masa, fixa fitilul lampii, si ncepu sa lucreze. Cel putin daca n-ar ncep e sa ninga prea curnd... Cnd traiesc, nu-mi dau seama de toata zadarnicia vietii... Lazarovici ntoarse capul, ca sa-si ascunda expresia de sila si dezgust, pe care o simtea ca-i schimonosise fata. Sa vorbeasca asta tocmai cu el, Balaban, tnar frumos si elegan t. ntr-adevar Balaban era ntotdeauna bine m-; bracat, ras proaspat, cu un mare inel florentin n d eget. nalt si brun, cu parul lins peste cap, cu ochii reci, vesel | si cinic, avea cele mai obositoare succese. Cnd traiesc, nu snt atent, continua Balaban. Cnd scriu, nsa, nu mai pot renunta la l uciditate. Vad atunci lucrurile asa cum snt. Vad ct de singur este omul, ce ri-dicula si tragica singuratate... .246 Parea ca nu vorbise el. Avea un cap prea luminos, prea corect. Simti ca nu e cre zut de nimeni, si zmbi. Ce inutil ar fi sa le spun mai mult... Cred ca tot Nae lonescu are dreptate, adaoga el ca sa curme discutia. Omul e sin gurul animal care-si poate rata viata... Rata ramne rata orice ar face, dar omul poate ajunge si neom, se poate pierde... Invita la dans o domnisoara bruna, cu buzele violent nrosite, care se apropiase d e grupul lor, si ascultase pe jumatate n gluma. Snt destul de ciudati scriitorii, se gndise ea Bine m bracati, politicosi, fumeaza mult ncb.i-znd ochii si vorbesc cu oricine, vorbesc despre opera lor. Si d-ta esti scriitor ? l ntreba fata. Mare, raspunse Balaban. Si cu toate acestea, ar fi vrut sa spuna altceva, acolo, n coltul camarazilor. Ar fi vrut sa le marturiseasca tristetea care i cuprinde dupa orele de Iu ru, singuratatea aceea n elamurita si

coplesitoare, sentimentul tulbure ca a ratat ceva, ca a pierdut ceva care era su b puterea lui, n minile lui, ceva pe care l va regreta apoi toata viata. Dar nimeni nu l-ar fi crezut. Ca rtile lui erau desperate, inumane, fundamental triste. Pe chipul lui, nsa, si r, glasul, si n viata lui ntreag a, nu strabatea nici o neliniste tragica. Toti credeau ca Balaban, n dupa amiezile cnd scria coala dupa c oala, intoxicat de propria lui sterilitate, de propria sa ratare n aceste dupa-amiezi cnd nu primea p e nimeni, Balaban facea dragoste. Pe mine ma cheama Puia Colonas, si snt pictorita, vorbi fata. Semnez cu numele me u... Pe dta cum te cheama ? Balaban, si snt un fel de romancier... Dansau. Se simteau foarte bine, amndei. Ar fi fost ridicul sa le spun mai mult, gn di Balabari. Cu desavr-sire ridicul. ntr-o asemenea lume att de bine dispusa, o lume att de tinara.. . si arunca privirile n jurul lui, parca ar fi vrut sa soarba perechile. Nu e nici un batrn, o bserva Balaban, nici o'fata batrna. Unde o fi gasit Felicia atta tineret ? mi dai voie sa viu si eu n grupul d-stra ? ntreba zmbind Puia Colonas.

247 Jazzul se oprise si BaJaban i sarutase mna n mijlocul salonului, foarte galant, pre gatindu-se sa se ntoarca singur. mi face chiar o deosebita placere, ncuviinta el, lundu-i bratul. Poate mai trziu ai sa-mi citesti si cartile... D-ta cnd scrii, noaptea ? l ntreba Puia Colonas foarte aprinsa. 1 Vara, vorbi Balaban afectat, vara, cnd ma sufoci de caldura... li Ajunsera. Se mbulzira multi catre coltul scriitorilor Balaban cauta cu ochii pe E leazar, pe Dragu. Nu era nic unul acolo. Eu scriu ntotdeauna dupa ce ma documentez, bea Lazarovici. a Vorbea oarecum n sila. Nu-i placea coltul, nu-i p'a-| ceau oamenii prea vag cunos cuti de lnga el ; nu-i placeai mai ales sa vorbeasca despre opera lui ntr-un asemenea| ceas din noapte cnd scnteiau replicile camarazilor, cndj ncepuse sa se serveasca sampania. Dupa ce ma documentez, adica dupa ce petrec cel putin doua sptamni ntr-o fabrica... Lazarovici se convertise la romanul proletar ndata dupa ce publicase Dacia Felix. Debutase n reportajul social, si avusese mare succes. Al treilea roman al sau, C.F.R., fuse se ctva timp interzis de cenzura, apoi aparuse cu o coperta sngerie, provocnd pretutindeni scandal. Si totu si, Lazarovici nu "credea n actiune, si nu activa. Exista un singur lucru eficace, acum, spunea el ; asteptarea. Timpul actiunii este nca departe.,. Nu e nimic interesant n saracie, vorbi Balaban sec. Nu exista psihologie n saracie . Este o stare larvara. Si nici macar entomologia nu studiaza larvele : studiaza .adultii... Balaban simti ndreptati asupra lui o pereche de ochi insultati, drji. ntoarse capul , si vazu o fata firava, de o frumusete iconografica, rosind de mnie. Dar nu are nimic revolutiona r n ea, reflecta Balaban, nimic proletar. Si nu pare nici prea saraca. Ii nfrunta privirea, masu-xn d-o cu ochii, cinic, zmbind, umezindu-si buzele. Fata pleca repede privirile. Se intimidase. Nu se mai putea apara. Nu avea nimic de spus. 248 Asta e oarecum adevarat, interveni un arhitect. Voi, romancierii prosti, aveti n evoie de psihologie, si mizeria nu creeaza psihologie. Mizeria creeaza tragedie. Este cu totul altceva. Este revolutie sau capodopera. Pe voi nu va intereseaza nici una, nici alta... Nu prea nteleg bine, raspunse Balaban mbujorat. Improviza o fraza oarecum la ntmplar e. l scia ceva. Observase ca fata cu figura ciudata, semannd mai mult cu o copie de icoana stiliz ata, se ndepartase de grup. O privi o clipa, mirat, apoi se ntoarse spre arhitect si Lazarovici. Dis cutia continua.

Fata sovai n prag. N-ar fi vrut sa strabata, singura, marele holl central, plin c u perechi care dansau. O nabusea jazzul, mirosul de flori, de sampanie ; nu recunostea aproape pe nimeni. Auzea o suta de voci, o suta de femei, o suta de barbati si toate vocile se asemanau, toate erau perfecte, tinere, senzuale. Facu doi pasi spre holl dar lovi o pereche, si atunci, mai mult ca sa dea impresia ca ntradevar cauta pe cineva, se ntoarse brusc, si porni pe scara interioara, de lemn, care du cea spre bufetul de la etaj. nainta repede, concentrata, ntrebndu-se unde ar putea fi Felicia, Liza, celelalte prietene. Zari doi tineri, asteptnd-o la capatul scarii. Pareau nervosi, alarmati. Sampania e de vina, gndi ea, si ncerca sa treaca evitndu-le privirea. Domnisoara !... ntoarse capul, tresarind, zmbind totusi tnarului ; erau invitatii aceleasi case. mi dati voie..., continua tnarul, foarte emotionat, si totusi ferm. Numele meu est e Alexandru Piesa, si. acesta e prietenul meu, David Dragu, profesor si scriitor... Pe mine ma cheama Valentina Puscariu, raspunse fata simplu. Domnisoara Puscariu, vorbi Plesa, voiti sa fiti sotia mea?... Nu-i dadu timp sa se mire. Un chelner trecu prin fata lor cu o tava plina cu pah are de sampanie.

Alexandru lua repede doua cupe, si oferi una fetei. Acum pot sa-ti spun pe nume, Valentina, continua. Si acest pahar este nceputul lo godnei noastre. Va trebui sa-mi dai voie sa te sarut pe obraji... 249 Avea un glas schimbat, inuman, si o magie*ntreaga strabatea n fiecare gest al sau. Valentina nu ndrazni sa se apere ; se lasa sarutata pe obraji cu un zmbet strivit, dureros. Sar utul a fost totusi att de aerian, de pur, de ritual nct a nteles ca baietii nu snt beti. Felicitarile mele, Alexandru, i spuse Dragu, saru-tndu-si prietenul pe amndoi obraj ii. Sa fie cu noroc !..j Bau cupa dintr-o nghititura. Se ntoarse apoi catr Valentina. Trebuie sa te sarut si pe d-ta Valentina Puscaria vorbi el cu glasul nduiosat, tr ecndu-si mna peste frunt Esti ardeleanca, nu e asa ? Fata dadu din cap, privindu-l n ochi. Capatase dec data ncredere n Dra'gu, n privire a lui tulbure si totua patrunzatoare, n chipul lui taiat cu dalta. Omul asta iiu-a poate bate joc de mine, gndi ea. Dar nu putea raspundiL nca, nu se putea scutura de magia faptului si a glasulu lui Ple sa. | Atunci n-ai sa te superi daca am sa te sarut, eon-.| tinua Dragu, apucndu-i capul n palme si srutndu-i amndoi obrajii, linistit si fara sa se pripeasca. Sa-ti dea Dumnezeu noro c !... Dar bine !... ncerca sa vorbeasca fata. Alexandru nu-i lasa timp sa continue. Lucrurile trebuiau facute repede, eficace, n tensiune. Scosese cele doua verighete din buzunar, i apuca degetul si-i vr inelul, fara ca Valentina sa se poata opune. Pune-mi-l tu, pe asta, vorbi Alexandru, fara sa se mire ca o tutuieste att de curn d. De astdata, fata se opuse. si ascunse minile la spate. Valentina, nu te trezi asa repede, striga Alexandru, aprinzndu-se deodata, si apu cndu-i cu amndou minile umerii. Lasa sa se mplineasca totul, pna la urma !... David o ruga si el, frecndu-si fruntea, ca si cum ar fi ncercat sa si-o netezeasca , desi nu avea dect o singura dunga, adnca, ntre sprncene. Misterul zidirii Mnastirii Argesului, vorbi el jumatate n gluma. Pune-mi inelul !... 250 Glasul lui Alexandru era si rugator, si poruncitor. Fata i prinse degetul, si-i vr inelul, tremurnd. Apoi vru sa fuga, nspaimntata, rusinata. Alexandru o prinse de talie, si rasturnndu -i capul, o saruta pe gura. Trebuie sa faceti nunta repede, vorbi Dragu. Eu va las acum. Ma duc sa le spun b aietilor... VII Cnd auzi bataia pendulei, Anisoara tresari si se cutremura. Timpul trecuse foarte ncet. Revazuse att de multe lucruri n acesata jumatate de ceas, nct semnalul pendulei i ravasi cu desavr

sire gndurile. Se destepta parca dintr-un foarte lung cosmar. Era aproape nghetata, si dete seama , cu oarecare uimire, ca strnge n mna stinga cutia cu chibrituri. Va avea nca nevoie de ea. si frec a putin pieptul, sa se ncalzeasca. Apoi porni cu pasi mari, cu minile ntinse, ca sa nu se loveasca d e mobile. Pipai usa de la dormitorul mamei. Apasa clanta ncet, foarte ncet, aproape fara sa faca vreun zgomot. Deschise usa, si apoi o mpinse usor, fara sa o nchida. Cunostea bine locul scrinului. l revazuse de mai multe ori n timpul zilei, desi de attia ani l stia acolo, n odaia mamei. l revazuse tocmai ca sa se ntareasca, sa se df-cida. Si acum se apropie repede de el, l pipai, i gasi broasca. Cheia era ascunsa ntr-un portofel mic de piele, pe care d-na Lecca l lasa de obicei n cutia noptierei sau n dosul candelabrului. Anisoara gasi portofel ul, scoase legatura de chei, si ncepu sa le ncerce. De-abia acum i batea inima, sa se sparga. I se parea, acum, ca aude pasi si zgomote ciudate pretutindeni. Poate e ploaia, si spuse ea, ca sa se ncuraj eze. Nu mai era timp sa renunte, acum se opri o singura clipa, sa asculte daca nu cumva pasea ci neva prin antret, apoi continua sa ncerce cheile. Una din ele se potrivi. Scrinul se deschise ncet, scrtind . Anisoara aprinse un chibrit, si cauta pripit cutia cea mare cu bijuterii. O stia unde e ; cutia c u bijuterii vechi, pe care 251 nu le mai purta nimeni, n care mama nu umblase asta-seara, nainte de plecare la se rata, n care probabil nu va umbla multa vreme. Chibritul i tremura ntre degete. Rabda flacara pn a ce se .stinse aproape de tot, alaturi de piele. Aprinse apoi al doilea chibrit, dupa c e arunca restul celui dinti

sub masuta. Facuse gestul acesta de prudenta fara sa-si dea seama. Deschise cuti a (era o cutie mare, din lemn bine mirositor, cu capacul batut. n sidef) si ncepu sa aleaga cu ochii. S e aflau acolo nenumarate coliere demodate, pandative cu briliante montate grotesc, cercei grei de aur, cteva inele batrnesti groase, cu pietrele cazute, stirbe. Gasi si sase monede de aur. A stea snt din ladita, gndi Anisoara, eulegndu-le. Probabil ca au mai ramas destule acolo... Se decise sa ia o pereche de cercei cu rubine, doua inele, unul fara piatra, iar altul cu un safir mare ; si o medalie imensa, de aur, pecare se mira si ea ca o gaseste aici. Le strnse pe to ate n batista, si apoi le ascunse n sn. ncuie cu mare bagare de seama scrinul, aseza cheile n portofelul de piele, si iesi n vrful p icioarelor. Mai avu o singura emotie : nchiderea usii. I se parea, acum, ca zgomotele se repe ta, mai aproape, mai tulburi, mai nentelese. Astepta cteva minute tremurnd, cu urechea lipita de lemn. I n antret nu umbla totusi nimeni, ndrazni, nchise usa cu clanta si se ndrepta catre odaia ei. Cnd ajuns e n pat, i veni deodata sa plnga. Ah, Petre, Petre !... Nu mai gndea nimic, nu se simtea nici maca r trista. Exista o problema a tinerei generatii, vorbi foarte frumos d. Baly, ascultndu-se cu desfatare. Eu ntotdeauna am sprijinit tineretul. Dar a intervenit acum si altceva ; a interveni t... Se ntrerupse. In biblioteca, intrase ca o furtuna d-na Lecca. 252 Profesorul e pe aici ? l descoperira pe d. Lecca retras n dosul unui birou, rasfoind o carte cu legatura luxoasa, de piele visinie. Cnd se auzi chemat, d. Lecca se ridica demn de pe scaun, gra-bindu-se sa -si caute ceasul. Nu, mai e nca timp, i vorbi d-na Lecca. Dar am venit sa-ti spun ceva cu totul extraordinar. nchipu-ieste-ti, doi tineri s-au logodit jos fara sa se cunoasca !. .. Asa, s-au ntlnit, si-au spus numele si s-au logodit !... Vorbise repede, agitat, gesticulnd. Intmplarea o ametise cu adevarat. O aflase de la o doamna foarte batrna, una din putinele matusi pe care Feilicia le tolera la serata, si i se par ea att de extraordinar, nct alerga dupa Adriana, si-i striga tare. Vezi, fata mea, daca te-ai fi suit tu pe scari, ai fi fost acum logodita... Dar d. Lecca se prefacu numai ca e impresionat de ntmplare. Fu fericit ca d. Baly n cepu sa comenteze el logodna. N-ar fi stiut ce sa spuna, altminteri. Nu-i placeau de loc invitatii de asta-seara. Lipseau eruditii ba-trni, se mputinasera controversele istorice si linguistice. Dl Baly discuta economie politica si sociologie cu ctiva necunoscuti. Dupa un ceas de inutila asc ultare, d. Lecca i ceru voie sa se retraga n fundul bibliotecii. Aici, cel putin, putea consulta n vo ie cteva carti. Cteva numai, nu toate, pentru ca se asezasera scaune pe lnga rafturi, si d. Lecca n-ar fi ndraznit sa scoale invitatii streini, ca sa caute titlurile. ...Exista acest fenomen, n fata caruia nimeni nu are nici o putere, continua d. Ba

ly, fenomenul dezordinei necesare. Nu stiu daca m-am exprimat bine. Este vorba de un lucru n ap arenta foarte simplu : ordinea, pentru tinerii din ziua de astazi, nu mai reprezinta forta. Ni ci o ordine din lume nu se mai poate mentine astazi. A fi de partea ordinei, nu mai nseamna a-ti spori forte le, a te simti aparat si exaltat de. o considerabila energie, asa cum era pe vremuri. Marile energii se g asesc astazi n afara ordinei. Tinerii, care vor nainte de toate sa se simta puternici, care vor sa li se flateze euforia vrstei, alerga astazi acolo unde e forta. Cine vrea sa aiba un contact de orice fel, cu forta, cu energia, cu puterea trebuie 253 sa fie mpotriva ordinei. Acest fenomen social contemporan, eu l numesc fenomenul d ezordinei necesare. Am de gnd, chiar, sa scriu asupra acestei importante probleme, si sa sf atuiesc pe oamenii nostri politici, sa nu mai faca apel la sentimentul ordinei. Nimeni nu mai e mul tumit astazi de ordinea actuala. Pna ce se va realiza o noua ordine, noi trebuie sa ne resemnam unei lung i si triste dezordini necesare... Vorbise nsufletit, dar mai ales profund impresionat de propria lui verva, de prop ria lui largime de idei si generozitate. Un om ca mine, savant, bogat, si destul de matur, sa ia cu atta nsufletire apararea tinerelor generatii nentelese si nencurajate de conducatori ; asta dovede ste o extraordinara prospetime, o mare putere de primenire... D-l Baly era foarte mndru de aceasta vi rtute a sa de a pastra pasul vremii, de a ntelege tinerele generatii. I se parea ca ghiceste perfect ori ce gest si orice-J revolta a tnarului de astazi. Chiar gestul nebunesc al | tnarului Plesa, pe care nu-l cuno stea, l ntelegea foartej bine. Zmbi ; era ntr-adevar multumit. Dar adevarul ? ! izbucni un profesor, dar adevarul ? ! Astazi nu mai vrea nimeni sa tina

socoteala de el ? Ar putea oare sa existe oameni care sa uite ca nimic altceva n u intereseaza n. lume dect adevarul, ca restul e sentimentalism si barbarie, ca toata nobletea omului s e afla n cautarea Adevarului !... Pronuntase corect majuscula. Vorbea iritat, gesticulnd nervos, cautnd priviri care sa-l aprobe.

In fond, unde poate duce forta si dezordinea d-tale ? se adresa el d-lui Baly. I n nici un caz la adevar, care e unul si acelasi, imuabil, universal, etern !... D-l Baly se pregati de replica. si drese discret glasul. Fireste ca Adevarul, daca... Se ntoarse brusc spre usa. Un servitor n livrea astepta impasibil. Dar simpla lui prezenta era iritanta. Ce vrei ? ntreba d. Baly. Sa ncep sa servesc sampania ? Jos s-a servit de mult, dar domnisoara Felicia mi-a spus... Bine, serveste-o acum... Dar nu cumva sa aud vreo pocnitura... Ai nteles ?... 254 Se ntoarse catre musafiri, zmbind. Stiti, nu pot suferi zgomotul... pocniturile acelea... Dar sa ne rentoarcem la ce spunea iubitul nostru coleg, d. Teohari. Traim azi un trist crepuscul al legilor, al universalului, ntr -un cuvnd, al adevarului... si schimbase glasul. Continua sa vorbeasca, grav, plin de responsabilitate, cu o foarte discreta ncntare de sine, pe care nu i-o putea nimeni surprinde. Mitica Gheorghiu o vazuse trecnd spre toaleta si iesi din compartiment. Vagonul e ra aproape gol, acum. Asta nseamna noroc, si spuse aprinzndu-si o tigara, si re-zemndu-se de fereast ra aburita. Dar se rzgndi. cauta cu ochii daca mai e cineva pe culoar, apoi deschise usa de la vag on, si o propti cu piciorul. Continua sa ploua, dar cu mai putina violenta. Gheorghiu ncepu sa rasuf le mai adnc, aproape oftnd. Piciorul i tremura, dar nu* de emotie ; usa era ntr-adeVar grea, par ca ncerca necontenit sa scape de sub strnsoarea piciorului, si sa se nchida. Mitica si fuma tigara pna la carton, zvrli mucul afara, si astepta. Cu ct ntrzia Marcella, cu att era mai ncntat. Cnd auzi raiberul de la cabinetul de toaleta miscndu-se, Gheorghiu ntoarse fata, ca sa nu poata fi obse rvat imediat. Marcella iesi, tresari cnd ntlni aerul rece si umed, si nchise usa putin stnjenita de "prezenta barbatului tocmai n acel loc. Facu ctiva pasi. Gheorghiu i apuca bratul, fara sa de a drumul usii. Madam' !... Fata vru sa strige, nspaimntata de gestul necunoscutului. Dar cnd recunocu fata lui Mitica, i pieri si glasul, si puterea. l privea cu ochii holbati, cu buzele tremu-rnd, parca ar fi ntln it o aratare. Sa nu strigi si sa ncerci sa fugi, vorbi Gheorghiu aspru, ragusit, ca te zvrl din tren !... 255 O privi zmbind, cu o extrardinara satisfactie. .

Marcella nu mai recunostea nimic. Nici glasul, nici lumina ochilor. N-ar mai fi avut nici o putere sa se mpotriveasca, de altfel. Gheorghiu i tinea strns bratul,, att de strns nct carnea nce s-o doara. La nceput ca o strivitura, apoi mai adnc, parca i-ar fi plesnit osul. Stii ca snt nebun, continua Gheorghiu, privind-o n ochi. Te azvrl, si ma azvrl si eu !... Si snt si putin cam baut... O smuci brusc catre el, si-o prinse n brate. Maree] la ncerca n zadar sa se zvrcolea sca, obrazul i fu zgriat de nasturii lui, si apoi simti pe buze o gura fierbinte, amara, alcolizata . Nu se mai mpotrivi. Totul se nruia n jurul ei. Nici nu-si dadea bine seama dara viseaza. Chiar n noapte a plecarii, chiar aici, n usa toaletei, n bratele unei bestii. Nu vrei sa ma saruti, constata calm Gheorghiu. Sau poate nu stii : nu te-a nvatat cum trebuie Ciuta-riu ? Lasa ca am sa te nvat eu. La Paris o sa stam mpreuna... Marcella vru sa se despr.inda din bratele lui si sa tipe, dar Gheorghiu o prinse ca ntr-un cleste, i astupa gura si-i sopti aproape de ureche. Baga-ti mintile n cap, Marcella ; cu mine nu-i de glumit. Te azvrl din tren ! Are sa-ti para rau... Fata se simti deodata fara puteri, iremediabil pierduta, profund si iremediabil jignita. Gheorghiu o strn- gea strivind-o de pieptul lui, sarutnd-o n nestire, apa-sndu-i minile n carne. E au att de aproape de usa, nct Marcella se ntreba o clipa daca nu cumva Gheorghiu e nebun si d aca nu vor aluneca amndoi, la cea dinti clatinare mai puternica, afara n ntuneric. I se paru ch iar ca Mitica e gata sa se aplece spre usa, si atunci tipa de frica si se agata de pieptul lui. Draga de ea, vorbi Mitica n gluma, ct de mult tine la viata !... Ti-e frica, nu e asa, curvistino ? !...

Lasa, -n-ai nici o grija, nu te omor att de curnd... Nu te omor daca esti-cuminte. .. Stii tu sa fii cuminte, nu e asa ?.. Ca la teatru, ma ntelegi !... Rdea, dar nu-i dadea drumul din brate. Cu toata euforia de care era cuprins, ntele gea perfect primejdia n

256 . care se afla. Dintr-o clipa n alta putea trece vreun pasager, sau controlorul. Tr ebuia sa profite ct mai repede sa ajunga repede si definitiv stapn. Deja carnea Marce-llei i intrase n nari , i ardea palmele. De la prima mbratisare, Mitica nu se sfii de loc ; i apuca snii, i mn-gie soldurile. i despicase de mai multe ori arcul picioarelor cu genunchiul lui, vrt fara teama si fara rusine. Nu mai era demult Marcella, fata pe care o iubea, care l domina. Era o femeie ca oricare alta, o fe meie cu care stia demult cum trebuie sa se poarte ; mai ales cnd o ura putin, si simtea nesfrsite vo luptati umilind-o, nge-nunchind-o. Ca la teatru, madam !, continua el musendu-i buzele. Sa-mi arati si mie ce poti.. . Sa vad si sa ma minunez si eu,'ca destul s-au minunat altii... Marcella ncepu sa plnga ; de durere, de scrba, de umilinta, de slabiciune. Niciodat a nu ar fi putut crede, ca o femeie poate ajunge att de slaba, att de ngenun-ehiata ; ca nu poate fa ce nimic, nu poate nici macar tipa, nu-si poate.macar apara cinstea n fata cerului. Frica n-o parasi se. Tot ce-i spunea Mitica o ntarea n spaima ei ca e beat sau nebun. Nu-si mai putea apara trupul de mi nile lui, de ndraznelile lui brutale. Parca as fi o prostituata, gndi o clipa Marcella. Nici ma car nu mai spera vreun ajutor. i era teama ca, zarind pe cineva venind, sa n-o arunce Mitica afara. Dar Gheorghiu se multumea s-o patrunda cu minile si s-o insulte, soptindu-i vorbe le cumplite chiar aproape de ureche. Se mira si el de unde izvoraste atta curaj, atta pofta de a umi li, de a calca n picioare, de a strivi, Nu stia ce sa-i mai faca, ce cuvnt odios sa-i mai spuna, nc epu atunci sa-i rupa matasea unde si nfipse o mna. Sa rupa cu voluptate, aproape cu pasiune. O voia rani ta, cu orice pret ranita si zdrentuita. Avea sentimentul plenar al puterii fara nici o limita, far a nici o penalitate. Pot orice, pot face orice !... Deschise cu o mna usa cabinetului, si o vr nauntru. Nici nu mai vorbi ceva. O zvrli J ntr-un colt, si trase fara graba foraiberul. Auzi un zgomot de lemn batut n metale ; usa vagonulu i, lasata libera, alunecase ncet si se nchise singura, zguduind surd geamul. 257 Am una din. cele mai bogate discoteci din Bucuresti, sopti Ciutariu, te-ar amuza sa mi-o vizitezi ?... Irina fagadui. Fagaduia tot, oricui, chiar si acestui t-nar prost, care o curtase ntreaga seara. Vai, Doamne, ct e de prost, reflectase Irina dupa primele complimente sentimentale si

erotice. Dar cel putin e baiat frumos !... Nu se gndise la nimic rau, cnd si spusese ca Ciutariu e b aiat frumos. Cu un ceas mai nainte, spera nca n venirea lui Dinu. si spunea mereu ca Dinu nu va veni, c a i e teama sa ntlneasca pe Feiicia, si era destul de indignata de purtarea lui dar n fundul sufle tului continua sa spere ca va apare deodata n mijlocul seratei. Chiar si-l nchipuia sosind agitat, c u fata rece de ploaie, frecndu-si minile... , Cu ct trecea timpul, nsa, Irina si pierdea nadejdea. Avusese aproape o izbucnire de gelozie mpotriva Fe-liciei, cnd ea o ntrebase mirata si emotionata ce s-a ntmplat cu Alexandr u. Feiicia se prefacu ca nu o observa sau era ntr-adevar att de tulburata de logodna lui Alexand ru nct nu ntelese izbucnirea Irinei. De atunci, Jean Ciutariu a fost. nedespartit de Irina. i ofere a necontenit sampanie, i vorbea despre muzica, despre crizele lui mistice. E dezgustator, reflectase de-m ai multe ori Irina. Totusi, se simtea atrasa catre Ciutariu. Din-tr-o nevoie de a se razbuna pe Dinu , dintr-o nevoie de a se murdari, de a se umili. Era destul ca Irina sa simta cteva secunde dorinta aceast a demonica de desfru, de uminta si murdarie ca sa se destepte n sufletul ei porniri demult adormite catre cea mai de jos cadere. ntr-o jumatate de ceas se lasa sarutata de Ciutariu, l ncuraja, l provoca ch iar. Ah. Doamne, ct e de prost !, se revolta de mai multe ori Irina si totusi i era ciu da pe ea ; pe deoparte pentru ca Ciutariu nu izbutea sa renunte la clisee si la un ieftin sentimentalis m, pe de alta parte pentru ca se descoperea nca prea lucida, prea treaza. Ceru sa bea ; cerea necontenit sam panie. Parca se mbulzeau mii de demoni, liberati deodata, din cine stie ce ocna a sufletului. Din 258 timpul desfrului de la plaja, cnd se culcase goala, dimineata, cu bustul acoperit cu pahare pline. Irina nu mai simtise o att de puternica sete de rau, de mocirla. Cum Alexandru era pier dut, dansnd

incontinuu cu logodnica, Irina si putea face de cap. ntr-o odaita alaturata bufetu lui, se suise pe masa si._,ncepuse sa danseze. Se aflau acolo un grup de gazetari tineri, foarte mndri d e cantitatile de alcool' pe care le nghitisera. O ncurajau batnd ritmic din palme. Bravo, Irina, strigase cineva. Cine e ? se interesa unul. N-o cunosc, raspunse celalalt. Stiu ca o cheama' Irina, Irina Plesa... O descoperi Ciutariu, care o cobor n brate dupa masa sarutnd-o. De atunci, nu o mai lasa singura. Irina i placea tot mai mult. E fata fina, si spunea el. De altfel, n noaptea asta s e simtea foarte bine dispus. Marcella plecase pentru un an la Paris, o suma de lucruri neclare se lam urisera odata cu pornirea trenului din Gara de Nord, iar n casa Baly se petrecea de minune. Excelenta serata ! exclama el de cte ori trecea pe lnga Feiicia. E numai culoare, numai alcool !... Dansase mult cu Irina. Totul se poate aranja repede, si spusese . el. Dar nu se g rabea. Voia nti sa-i cstige ncrederea. Continua sa vorbeasca despre muzica. Debussy mi place n amurgurile prea limpezi, prea violente, spunea el. n asemenea ceasuri de febra, ca cele de-acum, mi place Bolero... Cred ca e cel mai straniu s emnal al sngelui... Nora se ridica de la masa mpleticindu-se. Surdu o prinse de mna. Da-i drumul, saraca, spuse batrna mpartind cartile. 259 Omul se supuse. Nora se ndrepta spre fereastra, sf ramase asa, privind n noapte, n gol. Treizeci si unu !, spuse Iorgu Zamfirescu aratnd cartile. Nora si facu deodata o cruce mare, si se ndrepta spre icoane. Tipa, si ceilalti o privira scuturati. Vedea-o-as n pamnt si mnca-o-ar viermii ! blestema Nora. Sa dea Dumnezeu sa n-apuce Sfntul Paste !... Plngea, dar glasul i era uscat, strident. si ndesi crucile, mari, ncepute la frunte s i sfrsite n bru. Dare-ar Dumnezeu si Maica Domnului sa n-apuce Sfntul Paste !... Ceilalti se oprisera din joc. Iorgu Zamfirescu si nclesta din nou falcile. Sa n-apuce Sfntu Paste !... horeai nca odata Nora, acoperindu-si fata cu palmele. Batrna se apleca la urechea lui Surdu : Las-o n pace, are ea o socoteala cu o cocoana nebuna !... .Batrnul Pasalega si continua povestea ; cum s-a prezentat la colonel si i-a spus : Domnule colonel, dati-mi doua saptamni si eu va fac un aparat pe care sa nu-l poa ta dobor nimeni, li am aici, l am de sase ani aici... si ciocani rar, cu seriozitate, tmpla dreapta. Dinu i urmari miscarea, foarte curio s. Probabil ca acolo si nchipuie el ca se afla avionul ntreg, cu aripi si mitraliera, cu motorul complet , gata de zbor... Si colonelul mi-a spus : Ma, Pasalega, daca ar avea Romnia zece oameni ca tine, n -am pierde razboiul, ma !... Asta era nainte de Marasesti, adaoga n paranteza batrnul.. . Si mi-a spus : Nu pot sa-ti dau nici trei 260

zile, ma inginerule. Asa am ordin, ma !... Si nu mi-a dat, si am pierdut razboiu l, caci se cheama ca lam pierdut, daca am ncheiat pace separata... Cine stie, daca aveam eu gata avionul a tunci, luau alta ntorsatura lucrurile... Rostise ultima fraza gnditor. n fundul sufletului sau, nsa P asalega nu se ndoia ca realizarea avionului sau n 1917 ar fi anticipat cu cel putin un an harta lumii moderne. Dinu cunostea de mult toate aceste nostalgii s vaste ambitii. I le mai spusese nca odata asta noapte, pentru ca ploua de douazeci de ceasuri, n camera era frig, si batrnul se simtea si ngur, stingher, urgisit. Steriu facea necontenit cafele ; Steriu, singurul confident al insomnii lor inginerului Pasalega. __Sa fi fost la Alba-Iulia, continua batrnul cu, pleoapele strnse, sa fi fost atun ci la Alba cu sute de avioane deasupra, si pe toate stnd scris : Inginerul Pasalega... Dinu l privea aproape fara sa-l asculte. Fiecare amanunt fiecare vis, l mai auzise de cel putin zece ori. Probabil ca iar e surmenat, de vreme ce viseaza cu atta fervoare, si spuse Di nu, observnd ca batrnul vorbeste necontenit de avionul care sa-i poarte numele. Ambitiile acestea si le marturisea nemascate numai n timp de oboseala, de descurajare. n restul timpului, marturisea ca tipul'lui de avion se va numi Tudor Vladimirescu". Dai? ncepuse sa para necontenit obosit n ulti ma vreme, remarca Dinu cu tristete. Si nu mai are nici bani, si nu poate ncerca nici o experienta d ecisiva, nimic definitiv. Numai planuri, roti si scheletul avionului din hambar. __ TU nu te ma i duci la petrecere ?

ntreba d-l Pasalega brusc, ncerend sa priveasca drept n ochii baiatului. E prea trziu acum, e doua jumatate, raspunse Dinu. Avea o senzatie iritanta si umilitoare ca fusese prins n cursa, ca batrnul l tinuse att de trziu numai ca sa nu se ntlneasca cu Irina. Ochii batrnului sclipira hoteste, cnd auzi raspunsul . Dinu nici nu ncercase sa plece mai 'de vreme. Sosise pe la sapte jumatate, si spusese s __ Eu nu mannc prea mult, trebuie sa o iau pe Irina la noua. Mergem cu totii la o serata... 261 D-l Pasalega era aplecat pe planseta. Nu-i raspunse nimic. Steriu fuma linistit, ntins pe divan. Dinu l gasea aproape ntotdeauna ntins pe divan, visator, sau fierbnd cafelele n ibricul de alama, pe marginea masutei. Era tot timpul n tovarasia inginerului ; era singurul care i asi sta insomniile, ascultndu-l povestind, ascultnd expli-cndu-i planurile avionului. Si azi ma simt prost, vorbise batrnul la masa. Iar am sa am o noapte rea... Se odihni cteva clipe, oftnd, apoi ncepu iar, mai grav, mai aspru : Voua ce va pasa, voua, tinerilor din ziua de azi... Ce stiti voi, dect petrecere si iar petrecere... Cnd voia sa-si certe fiul, vorbea ntotdeauna despre tinerii din ziua de azi. Crede a ca e mai obiectiv, astfel, mai impersonal. Probabil ca nu e vorba de mine, raspunse Dinu. Vorbea nsa din sila. Tatal l domina ntotdeauna ; prin juramintele lui, prin visurile lui. la care l chemase partas, prin puterea s uferintelor sale. Si tu esti ca si ceilalti, continua batrnul. Ti-ai facut si tu repede culcus. Va suceste capul orice muie-rusca !... Ar fi fost inutil de discutat. Dinu ntelese repede asta. Dar un sfert de ceas dup a masa, batrnului i se facu rau. si prinse capul ntre palme, strngndu-si tmplele. --Simt ca se-nvrteste totul n jurul meu ! soptise el. Steriule, ia fa-mi o cafea ! ... O bause sorbind-o n nghitituri mari, arzndu-si buzele, si apasase mna pe inima. Parca ar fi numarat n gnd. Dar asculta numai, ncerca sa prinda ct ' mai aproape de cuib zvcniturile. Dinu nu.vorbea. si scoase haina, si examinase planseta. O jumatate de ceas dupa criza, batrnul'Venis e lnga el, mbujorat, cu bratele lungi si osoase, trudindu-se sa apuce ceva, sa se nfasoare de ceva. Cred ca asta e o greseala, spuse Dinu cu linia milimetrica n mna. n nici un caz nu poate fi asa... Ai socotit bine ?... Socotelile au durat doua ceasuri. Steriu adormea si se destepta, si fierbea cafe lele. Vezi tu, fara asta as muri, spuse odata batrnul, dupa miezul noptii. Vorbea blnd, acum. Nu se mai temea ca Dinu si va pierde noaptea n bratele unei muie ruste. l stia al lui, acum,, prins ntre cifre, si planuri, si visuri. Aproape de unu, se trnti pe d ivan, obosit si totusi exilirant. ncepu atunci sa povesteasca din nou episoadele cele mai glorioase din cariera lui de inventator si patriot. Dinu se resemnase de mult; nu se va duce, si se va explic

a a doua zi. Mi-a fost tata bolnav, va spune, era aproape sa moara ; un atac de cord, probabil. Dar acu m stia bine ca nu fusese bolnav, ca acea scurta criza se iscase mai mult din gelozie si necaz. Se resemnase n fata acestei coplesitoare vointe a tatalui. Simtea ca noaptea i era pierduta, deci, ceas dupa ceas, fara sa vorbeasca prea mult, ascultnd visele tatalui, simtind treptat cum i transmite si lui inspmni a si dulcea nostalgie a lucrurilor mari care se vor mplini ntr-o zi... Cartile snt timp concentrat, vorbi putin obosit Balaban. Fiecare carte, ca si fie care monument do arta, un tablou, un templu, o piramida, nseamna o vasta curgere de ti mp din care s-a putut smulge autorul. A renuntat sa traiasca, si a scris, sau a pictat, sau a sc ulptat. Nici o alta munca omeneasca nu-ti da mai precis sentimentul acesta demoniac : revolta mpotriva viet ii, a timpului care curge. Poate de aceea ma emotioneaza opera vasta a ctorva scriitori. Ma gndes c, atunci, la miile de ceasuri pe care el nu le- trait, la diminetile si noptile frumoase pe ca re nu le-a cunoscut, la femeile pe care le-a refuzat. Atta curgere de viata, suprimata brusc, prin 263 262 simplul act al creatiei !... Gnditi-va la restul oamenilor, care au trait si s-au desfatat, n timp ce un creator muncea. Unde snt ei, acum.? Unde e timpul lor, ce-au facut cu el ?. .. Sovai cteva clipe, apoi adaoga zmbind :

Nu mai stiu ce vorbesc. Voiam sa precizez ceva, o idee care mi-a venit acum, si am pierdut-o, s-a ratacit... Bause multa sampanie, e drept, si dansase tot timpul. Se ntorcea din sfert n sfert de ceas n coltul scriitorilor, ca sa dea o replica, sa auda o gluma. Cu ct se apropia dimin eata, nsa, cu att caldura animala devenise mai compacta, oamenii mai apropiati unii de altii, m ai familiari, mai libertini. Sampania, poate, si spuse Balaban, sau gazul. ntlnise pe la trei pe David Dragu, dormind cu bratul rezemat de fereastra. Ma dor grozav ochii, n lumina si n fumul asta, spusese el. Parea ca nu se amuza. l adusesera de cteva ori n grupuri de literati, de artisti, d ar nu se lasase antrenat. Se gndea necontenit la Alexandru ; se ntreba daca nu cumva e si e l de vina n toata ntmplarea aceasta. Nu-i placuse deloc reclama zgomotoasa pe care i-o facuser a baietii logodnicilor. Cineva se suise atunci pe o masa si tipase. Vrem marsul nuptial, vrem marsul nuptial ! Jazzul ncepu sa-l intoneze, si logodni cii patrunsera n salon, tinndu-se de talie, rznd. Ii nconjurara cu sampanie, cu flori. Felicia hohot ea nervos, putin ridicul chiar, reflectase Dragu. Bause si ea zdravan. n cele sapte n caperi pline cu invitati, se crease foarte repede o atmosfera orgiastica, exaltata. Eu dansez cea dinti cu logodnicul, strigase Felicia, apucndu-l n brate. Valentina Puscriu ramasese strivita n cercul curiosilor, coplesita de ntrebari, zmbi nd ratacita. Alexandru 6e departase ; parea si el foarte schimbat, ca un om care nu mai distinge granitele, nu mai e sigur pe forme. ti place Valentina ? si ntreba partenera. Te plac mai mult pe d-ta, raspunse Felicia fara ea-si dea prea bine seama ce spu sese. 064 Nu se mai putea controla, nici nu o mai interesa retinerea, tinuta, stilul. Daca ar fi putut, s-ar fi retras n odaia ei ndata dupa ce zarise pe Alexandru cobornd cu o necunoscuta la bra t, si-l auzise strignd : Va prezint pe cea mai proaspata logodnica din lume !... Asa spusese ? sau spusese : pe cea mai fericita logodnica din lume ?" Felicia nusi aducea bine aminte. Anumite minute unele foarte lungi, altele fulgeratoare i trecusera p rea tulbure prin minte. Ciudat, reflectase ea, tocmai lucrurile acestea att de import ante, att de decisive... Dar, nu i se mai pareau nici ele att de decisive. Te plac pe d-ta, te plac chiar foarte mult, repeta Felicia, hotarta sa nfrunte tot ul, asteptnd sa i se ntmple totul.

Stiu, dar ce pot face ? raspunse Alexandru, ncer-c-nd sa zmbeasca. Eu mi ntreb acum

destinul. Nunta o iac ntr-o luna de zile, la 15 Decembrie... Felicia nu-l mai asculta. Nu mai simtise caldura tulbure, fericirea aceea vasta si timida pe care o ncerca de cte ori se apropia de Alexandru. Nu mai simtea dect vrtejuri, alcool, ob oseala. Ar trebui sa te odihnesti putin, i spuse Liza, dupa ce sfrsise de dansat cu Alexan dru. Ai nceput sa semeni ca o paparuda. Esti stropita de sus pna jos... Liza astepta sa-i raspunda, sa zmbeasca macar,*- sau sa se supere. Dar Felicia pa rca nu auzise nimic. Se desprinse din minile prietenei, si alerga ntr-alta odaie, unde au zise spargndu-se ceva cu mare haz. Liza nalta din umeri, si si facu loc printre perechi, zmbind departe. Nu se simtea daloc exaltata, nici tulburata, nici siluita de zgomote, d e alcool, de parfumul impur raspn-dit pretutindeni. Trecea calma si nalta printre perechi, priv ind, cu obrazul rece. ntlni ntr-un colt pe Adriana. De ce faci toate acestea, Liza, de ce l e faci ? i

striga fata. Buzele i tremurau, muscate ; si avea o privire da pasare nspaimntata, de vnat fugari t. Liza o mngie pa obraz, si o lua de brat. 265 Haide sa-l cunosti pe fratele meu, Adriana, pe Dav... l gasi la locul lui, aparndu-si ochii de lumina, de fum. Cred ca s-a ntmplat ceva grav, spuse David, cred . ca s-a savrsit o nelegiuire... N u stiu ce e n stare sa faca nebunul ala de Alexandru. De ce-ti pierzi firea, Dav ? l mngie Liza. Lasa-i liberi, sa se loveasca ei singuri de toate pra'guriie. E mai bine asa... ncepu sa rda, cu bratul strns pe bratul Adrianei. Fata asta e o salbateca, vorbi, aratndu-i-o Iuti David. A stat ascunsa toate noap tea, prin dulapuri! printre batrni. A iesit de-abia acum... Ia te uita c nspaimntata est e !..'. Adriana ncerca sa se desprinda, dar bratul Lizei strns ca un cleste. Domnule Dragu, vorbi Adriana ca sa spuna ceva, am auzit ca esti ursuz. Trebuie s a fii foarte nenorocit..4 Nu era glasul Adrianei de toate zilele. Vorbea mai ncet, mai fricos. Nici gesturi le nu mai erau ale ei ; parcaj se desteptase din somn, si se misca la ntmplare. Ce vrea sa spuna fata asta ? ntreba Dragu pei sora-sa. Nimic. Vorbeste si ea ca toti ceilalti, cum se ne- mereste... Adriana ncerca nca odata sa scape ; rosie, muscn-du-si buzele, cu rasuflarea accele rata. Si voi snteti la fel, suiera ea, snteti orgoliosi, si bolnavi. As vrea... Balaban trecu atunci pe lnga ei, clatinndu-se putin,, vorbind n nestire. ,. ...mi dau seama ca ma cheama ceva, si nu stiu ce | Simt totusi ca snt atras, sa nu snt liber, ca ma ndreptundeva unde eu nu vreau sa ajung. Nu vreau, ntelegi tu asta ?.... Fetele l privira. Balaban clipi din ochi, si se nclina,, putin n gluma. Asta e Balaban, romancierul, spuse Luiza. Asta scriej mult despre moarte si trag ism... 266 mi place, raspunse Adriana petrecndu-l cu ochii. Seamana att de mult cu ce scrie el ... Daca as banui ce are de gnd nebunul ala de Alexandru, vorbi nervos David, ridicndu se de pe scaun. Ar fi vrut sa ntlneasca undeva o rezistenta, o singura rezistenta si s-o biruie. i parea att de rau de ntm-plare, de ochii limpezi ai ardelencei, de sarutul acela pe obraji... Prin odai e trecura mai multe perechi, zgomotoase. David zari pe Irina, bine strnsa de mijloc de Ciu-|rr tariu. Imaginea l dezgusta. si aduce aminte ca nu l-a vazut nca pe Dinu Pasalega. si aduse aminte o suma de luc ruri despre Irina, desore Ciutariu, despre toti baietii si toate fetele pe care le cunoscuse.-Sngele i fierbea. Valentina l sarutase pe obraji, si sarutase pe Alexandru pe gura. Facu ctiva pasi, mari, repe

zi, si puse mna pe Ciutariu. Ce-i cu tine, muzicantule ? Irina nchise putin ochii. David n-o mai recunostea. Parca astepta sa plezneasca c eva n ea, sa se rupa ceva, si sa curga snge sau alcool. Unde-i Dinu ? o ntreba David aspru. N-a.venit ! iubeste pe Felicia si n-a venit, raspunse Irina. Poate nca vorbi, se mira David ; poate nca vorbi att de patimas, att de omeneste. Si tu ce vrei cu ea, ma Jeane ?! l ntreba aproape rastit pe Ciutariu. El e iubitul meu, spuse Irina, rznd. David i privi cteva clipe pe ammdoi-, nfuriat. si strngea pumnii. Obrazul asta ar fi tocmai bun de plesnit. Sa-ti bagi mintile n cap ! i racni Irinei. Si tu sa te-astmperi, ca o patesti, se ad resa el lui Ciutariu. Fata asta e logodita, ma-ntelegi ? Se preface stricata ca sa para inteligenta. Domnule Dragu ! ncerca sa protesteze Irina. Sa-ti bagi mintile n cap, ca te iau de urechi si te vr sub dus, numaidect !... Dragu vorbise att de tare, att de aprig, nct Irina simti ca o podidise lacrimile. Se opreau perechi, si-i

pri 267 veau. Ciutariu nu stia ce sa creada. Irina lacrama, incapabila sa raspunda, sa s e trezeasca. Daca te mai prind o data cu fata asta, te dau afara n brnci, urla Dragu la Ciutari u. Mai multi tineri se oprisera, creznd ca va izbucni si, un mic scandal. O scena de gelozie probabil, si spuneau'' ei. A nceput sa iubeasca Dragu... Ciutariu zmbea foarte ncurcat. Ar fi fo st penibil sa se certe cu .un prieten att de bun ca David. Dar cu ce drept ma ameninta el ca ma da afara ? Totusi, nu se mpotrivi. Dragu apuca bratul?, Irinei si pleca, fara sa adaoge un. cuvnt, n cautare a luij Alexandru. Fata l urma supusa. Nici n-ar fi avut puteai rea sa fuga, de altminteri Ciutariu o cstigase foarte usorJ ntelegea bine ca e o nelegiuire sa plece cu el, la urt asemenea ceas, fara sa-i s puna nimic lui Alexandru. si dadea foarte bine seama ce face, ce vrea el sa faca. Dar i era indif erent ; daca ar fi putut, ar fi inventat un mijloc si mai crncen de razbunare. l urse cumplit pe Dinu, cteva ceasuri. Cnd Ciutariu o invitase la el, chiar n noaptea aceasta, primise pe loc. O enerva n umai prostia lui Jean, care continua sa-i vorbeasca de mimoze, si sa-i spuna ca, n garsoniera lui, vor face muzica. Ar fi vrut, cel putin, sa fie tot att de sincer ca ea, sa priveasca lucrurile n fa ta, sa accepte mizeria asa cum trebuia sa se ntmple. li gasira pe logodnici. Valentina privi muta aparitia att de neasteptata a Irinei . O cunoscuse cu doua ceasuri nainte, si acum era cu desavrsire alta. Ai grija de Irina, vorbi sever Dragu. Era gata sa plece cu bestia aia de Ciutari u !... Eu fac ce vreau ! suiera Irina. Dar nu mai avea nici o convingere n glas, nici o rautate. ncepea sa se simta moale , adormita. Dragu pleca repede. Nu putea suferi prezenta Valentinei, trupul acela mladios si virgi nal, bucuria aceea att de cruda. si facu loc cu coatele -printre perechi. Nu moi era nici un tnar singur n toata casa ; nu mai era nici o fata singura. Daca s-ar stinge acum luminile..., gndi dezgustat Dragu. Si totusi, distingea printre vapaia jazzului si a alcoolului, n navala aceea erotica, o nemarturisita oboseala, o ascunsa nemultumire. si cauta un cunoscut, un 268 grup n care sa se poata odihni si el, ascultnd, vorbind. Grupul scriitorilor se fa rmitase. Lazarovici se plimba din odaie n odaie, cu o expresie de biruinta si dispret. I se parea ca asi sta la o lume ntreaga care se descompune, se pregateste de moarte. Esti ridicul, i spusese Balaban. Oamenii au fost ntotdeauna asa, cnd au fost femei si alcool mult n jurul lor. Si asa vor ramne ntotdeauna, chiar peste zece mii de ani...

11" zari pe Dragu, si-i iesi n fata. Vorbea familiar, acum, i spunea direct pe num e. : Sper ca nu te revolti de cele ce vezi n jurul d-tale ? l acosta Balaban. Nu ma revolt deloc. Ma gndesc, nsa, ct sntem lipsiti de imaginatie... Acelasi si acel asi lucru, de attia ani ; fete, dans, sampanie... Oare nu se plictisesc ? Ar putea inventa si altceva, fara ndoiala, adaoga Balaban. Din nefericire, invent ia nu-si are drumul liber dect n jos, nspre orgie. n sus, se nfunda repede. Ai fost putin pe sus, n biblioteca-?... Este extraordinar sa vezi cum se amuza batrnii. Trecu mai departe, itira sa astepte raspunsul lui Dragu. li placea sa se plimbe asa, din camera n camera, din pereche n pereche, cu paharul plin n mna, vorbind cte un minut cu fiecare ; l oboseau mai putin fragmentele acestea de conversatie, n care.nu avea nevoie sa se control eze, care i ngaduiau sa afirme n holl ceea ce negase la bufet, parnd pretutindeni sclipitor si neobosit . Balaban avea aceasta vanitate, de a parea neobosit si spiritual n orice petrecere, rnai ales n ultimele faze, cnd conversatiile llncezesc si buna dispozitie ncepe sa se risipeasca, n noaptea aceasta, nsa, nimeni nu obosea. D-l Baly aparuse de mai multe ori n capul scarii, privind * invitatii Feliciei si mln unndu-se de excelenta lor dispozitie. O data, zarindu-l sus, cu o expresie de mirata ncn-tare, Lazarovic i se apropie de el si-l ntreba : Ma iertati, d-le Baly, este o curiozitate de artist... As vrea sa stiu cte sticle de sampanie s-au baut n noaptea asta... As vrea sa-mi explic mai precis entuziasmul din sala.... 269 D-l Baly nu s-a aratat deloc surprins de ntrebare. N-s putea preciza-nici eu, tnarul meu "domn. Felicia are nsa la dispozitia ei o sut a de sticle... Zmbi foarte magulit. Se astepta ca Lazarovici sa completeze : o suta de sticle di n cea mai buna

sampanie...

Asta nseamna aproximativ douazeci si cinci de mii de lei, exclama Lazarovici, ncer cnd sa dea' vorbelor o pondere grava si ironica m acelasi timp... Cte familii... Gresesti, domnul meu, l ntrerupse d. Saly/ Ma pricep si eu n sociologie, n economie politica, si am cetit chiar pe autorii marxisti. mi permit ca-ti atrag atentia... Era putin indignat de curajul tnarului. Era, pe de alta parte, bucuros ca gaseste pe cineva cu caro sa stea de vorba asupra unei probleme care l interesa. ncepu sa vorbeasca, dregndu-si din cnd n cnd glasul. Pe lnga ei treceau perechi aproape alergnd pe scari. Asta-i caraghiosul batrn, auzi Lazarovici soapta. unui tnar. Auzise si d. Baly, dar zmbise discret, si continua sa vorbeasca. Acolo sus, n bibl ioteca, i era peste putinta sa stea. Domnii ncepusera sa joace poker, iar eruditii batrni disparusera. Venisera putini asta seara. ncepe sa se stinga traditia, reflecta d. Baly putin trist. Si vier-; muial a asta tinereasca de la picioarele lui, pe care ar fi vrut cu orice pret s-o cucereasca, prin verva lui, prin ntelepciunea sau puterea lui, prin banii lui macar... Spre dimineata, cnd se pregateau de plecare ultimele grupuri, Felicia alerga nspai mntata n odaia ei. nchise usile si se trntL n pat, cu fata n perine. Crezuse ca va ncepe sa plnga ndata c va ramne singura, ndata ce va putea plnge. Si cu toate acestea, nici un suspin,. nici 270 o lacrima. Ramase asa, lungita, inerta, rasuflnd greu prin pnza perinei. Se simtea cazuta ntr-o lume. streina, ntr-o lume rece si ntunecata. Se simtea nenorocita, si ar fi avut nca pute rea sa tipe, sa sparga ceva, sa conjure nenorocirea aceasta ar fi avut putere, dar nu simtea nici cea m ai mica dorinta s-o faca. De jos, nu se auzeau dect zgomote surde, racnete scurte, rsete. Observa deod ata ca ncetase si ploaia, iar n odaie se facuse aproape frig. Poate ca va veni totusi cineva ca sa n trebe de mine, poate si va aduce cineva aminte de mine.. N-a venit dect Liza, trziu, dupa ce condusese toata lumea.. Vazuse pe Felicia aler gnd sus, pe scari, si ramasese de paza. .Spunea tuturor ca Felicia s-a simtit -extenuata, si s-a re tras. Ce e cu tine ? o ntreba punndu-i mna pe frunte. ' Felicia nu raspunse. Se gndise, ch iar n acea clipa, la un lucru ridicul, las o simpla vanitate : fusese cea mai dezastruoasa serata a sa, singura data cnd s-a simtit nefericita, cnd' n-a putut domina ca o regina multimea invitatilor. Ce-a fost astazi cu tine, Felicia ? o ntreba din nou Liza, parca i-ar fi cetit gnd urile. ntrebarea aceasta o umili si mai mult. Se ridica deodata dintre perine, si izbucn i : M-am saturat, ntelegi tu?! m-am saturat sa ma ndragostesc de oameni n preziua sinuci derii lor sau a logodnei lor !... .Nici ea nu banuise ca va marturisi asemenea gnduri, pe care nu ndraznise sa si le

marturiseasca nici siesi... Vorbea cu o mnie bolnavicioasa, vulgara. Si sentimentul ca e josnica o nd emna sa spuna lucrurile si mai crud. Liza o asculta uimita. De cte ori se vorbea de barbati si despre dragoste, Liza pastra o masca placida, impenetrabila, cu o foarte saba licarire de toleranta. Da r pe Felicia nu o banuise niciodata ca va putea vorbi att de crud, att de vulgar chiar. 3' O, Liza, Liza !, izbucni n cele din urma Felicia. Mi-a fost si mie o data dor sa iubesc !... ." ' De-abia acum izbuti sa plnga. 271 Alexandru se asezase ntre cele doua fete. Mi se pare ca ai spus B-dul Pake, se adresa catre "Valentina. Te ducem nti pe tine acasa... Dadu adresa soferului si apoi petrecu bratul pe talie logodnicei. 'Se apleca spr e ureche, ncerca s-o sarute. Alexandre, sa nu faci porcarii n masina, caci? spun tot, vorbi Irina. Logodnica o privi, nspaimntata. Glasul de fata dej alaturi i se paruse hidos, barb atesc si gros. Poate i s-a: facut rau, sau poate s-a mbatat, gndi Valentina. nchisei putin ochii. Se simte a putin obosita; o_molesala dulce mbia sa-si rezeme capul de umarul logodnicului, ss doarma. Ce ar e sa spuna acasa ? Cine are s-o creada ?..J Nu-i venise nici ei a crede, multa vreme. si pipai inelu l din deget. Era la locul lui, inel de aur, cu numele Alexandru. Si e att de tnar, att de bogat si de frumos. Masina asta e a lui. Si umerii lui snt drepti, puternici. A privit-o n ochi, a sarutat-o pe gura, a tin ut-o strns, lipita de el, n tot timpul noptii. Cnd dansau, Valentina nu-si putea da seama daca e treaza si ad evarata, daca nu cumva lucrurile se petrec n gluma, poate n vis. Cetise de mult ntr-o carte o povest e cu un vals, cu un

bal. Daca ar putea sa-si aminteasca unde a cetit-o. Daca ar putea sa-si aminteas ca macar numele povestei... Era bal, si acolo ; bal, muzica, tinerete. Lucrurile se petre-cusera prea repede, peste vointa ei, nainte ca sa aiba timp sa se ndragosteasca. Si cu toate acestea, era att de bin e lnga Alexandru, era att de fericita lnga el... Ai sa ma visezi la noapte ? Dar nu mai e noapte, draga, uite... Ii spunea pentru ntia oara asa. Se cutremura de fericire, de sfiala, de spaima. Iu besc, sa stii ca iubesc !..-. Viu mine, adica astaz dupa amiaza, sa cunosc pe batrni, vorbi Alexandru... Valentina i strnse bratul cu amndoua minile. Ar fi vrut sa-i-sarute gura care vorbis e, fruntea care gndise minunea aceasta. Ar fi fost fericita daca i-ar fi sarutat macar minile. Se simtea att de mult a lui, att de noua, de necunoscuta siesi. Pastrase la nceputul aventurii un 272 zmbet transilvan, un rest de gluma tinereasca ; i sa parea ca lucrurile pot oricnd sa se transforme n farsa studenteasca, si nu voia sa para ridicola, n ochii sai mai ales. Dar ceasurile i descoperira cel mai nfierbntat logodnic. Alexandru n-o-lasa singura, o tinea aproape tot timpul n brate. Draga mea craiasa", i spunea el. ,,O sa umplem muntii cu Pleseni". Era atta solemna, gratie n. vorbele lui, net n-o facea sa roseasca. Vorbea de copii cu o calda fervoare ; vorbea despre munti, si case si pat. Ati amortit, ndragostitilor, spuse gros Irina. Ce bine e de voi... n acea clipa o podidira lacrimile, si pleca barbia n piept. Alexandru si Valentina sarira s-o consoleze. Pareau un menaj vechi si fericit, care ntareste si mngie o nefericire n dragoste. Er au att de siguri unul de altul, att de familiari, net o mngiau aproape cu aceleasi vorbe. Lasa, are sa treaca... Lasa, cine stie ce s-o fi ntmplat... Pareau sot si sotie, si impresia aceasta de fericire solida, certa, conjugala, o facu pe Irina sa se simta si mai nefericita. Ea nu va putea fi niciodata asa ; nu se va omti niciodata, alatur i de Dinu, sot si sotie ; nu va cunoaste bucuria aceasta simpla si mare a unirii firesti, a trairii mpreuna . ncepu sa plnga mai tare, n hohote. Alexandru o lua n brate, si Valentina i mngie parul. Taci, Irinel, i spuse ea. Apoi privi speriata si cald spre Alexandru, i cauta ochii. Noi n-o sa suferim nic iodata asa. Noi n-o sa cunoastem asta, durerea asta crncena, durerea asta fara, noima. Niciodata n-o sa plngem asa, Alexandre, iubitul meu, regele meu... fumez... 273 si aprinse ntr-adevar o noua tigara. Gura i era arsa, amara ; dar trebuia s faca cev a. Nu putea dormi. Nici din cauza bucuriei, nici din teama ca Marcella ar putea fugi. O adus

ese n compartimentul 'sau, de mult. Dar ea nu vorbise aproape de loc, tot timpul. Rama sese inerta, moale, cu figura descompusa, cu fardul sters, pri-vindu-l cu ochii holbati. Ii era fric a de el, o frica oarba, animala. Se temea sa nu-i frnga oasele, _sa nu-i rupa carnea. Simtea si acum n tru p spaima adnca si inumana a patrunderii lui. Niciodata n-ar fi banuit ca ar putea, cadea a tt de jos, si ar putea totusi supravietui. Era umilita, calcata n picioare, era mai ales ngrozita de pute rea lui, de rautatea lui. Nu se aparase, nu se putuse apara Hotarse el totul. El i adusese bagajele n alt com partiment, el o silise sa se aseze lnga fereastra* tinnd-o. strns cu picioarele. Tot ce se ntmplase a poi, i se paruse fara nici o importanta. Ca va dormi cu el la hotel, ca vor trai mpreuna la Paris, ca vor trai cum va vrea el nimic n-o mai facea sa sufere. ntmplarea cea mare trecuse, si orice ar fi ndurat dupa aceea i se parea nesemnificativ, neutru, ridicul. Supravietuise lucruri infinit. mai groaznice, supravietuise violului acela bestial, cu rufaria. rupta de.Mitica si azvrlita pe geam, cu siluirea lui lenta, inumana. Ma voi zvrli din tren, si spuse atunci, ca sa nu tipe. Nu pot face altcev a, nu pot ! Si cu toate acestea a .iesit, dusa de mna de Gheorghiu, cu rochia pusa direct pe corp, caci r estul fusese sfsat si zvrlit de el. N-a ncercat sa se arunce atunci, si stia ca nu se' mai poate arun ca niciodata. Era

naruita, nspaimntata ; Mitica putea face orice, i putea cere orice. Cnd i-a cerut pa saportul, banii si cecul, i le-a dat fara nici o rezistenta. Ar fi putut cere mai mult. Ar fi pu tut-o sili sa se dezbrace n compartiment, n fata celorlalti pasageri ; ar fi putut-o prostitua acolo. Nimic n u i se parea mai grav, mai definitiv. Nimic n-ar fi putut ntrece actul acela cumplit, siluirea. Tremura, de frig, de groaza. Tremura de ane or; deschidea gura Mitica. Se putea nttrnpla orice, n orice moment. .. . Ne oprim la "Viena, vorbi trziu Gheorghiu. Vreau sa te vad n pat... N-ai idee ce m ult vreau sa te vad. Rdea cu pofta, cu sinceritate. VIII' Cteva zile n urma, Petru Anicet intra la Dragomir* si cumparaturi sfert de kilogram de icre negre, svaiter, banane si doua sticle cu vin. Un baiat aduse pachetele pna la masina ; P etru i dadu douazeci de lei bacsis. Apoi porni spre fundatura Matasari. Petru numara-pa chet ele, si si numara banii ramasi. Pe bijuterii si pe cele cinci monede de aur luase douasprezece mii de lei. Mai avea acum sapte mii si cteva sute. li cumparase d-nei Anicet papuci calzi de iarna, o haina de casa, stofa pentru doua rochii si o geanta neagra. si cumparase pentru sine o editie completa a poez iilor lui Rimbaud si douS. pachete de tigari Camei". Restul cheltuise la Dragomir". Ploaia ncetase. ncepea sa coboare o negura deasa, necacioasa. Trunchiurile castanil or de pe Bulevard pareau mai negre, mai scheletice. Petri\ era fericit. Vom avea acum lem ne din belsug, voi putea lucra pna dimineata... Renuntase la gndul de a nchiria o camera n oras, unde s -ar fi -ntlnit cu Anisoara, si ar fi putut scrie Ereticii". Nici nu-i ramneau destui bani, dealtf el. Apoi, tovarasia Anisoarei, ntr-o camera a lor, ascunsa n oras, nu-l mai ispitea deloc acum dupa ce vnduse aurul si bijuteriile. Petru crezuse ca fata va fura vreun colier de perle, sau vreo br atara scumpa, pe care ar fi putut obtine pna la o suta de mii de lei, l-ar fi ajutat sa fie liber, poate chia r sa plece din tara. Douasprezece mii de lei nu prea folosesc la mare lucru, si-a'spus iesind de la b ijutier. Doar sa-i fac mamei o bucurie, sa mncam si noi ca lumea cteva saptamni, si sa avem lemne din bels ug... Anisoara l chemase emotionata la ea n odaie, si cnd i dadu batista cu bijuterii, ncep u sa tremure. Era totusi fericita. Petru ntelese repede asta. Anisoara avusese o noapt e crncena, luptndu-se cu insomnia, cu zvonurile pe care le auzea, cu nchipuirea masiriei care trebuia odata sa apara din noapte si sa se opreasca la scara peronului. N-a auzit totusi masina d ect dimineata. ; A izbucnit apoi glasul d-nei Lecca : Teddy, Teddy, am asistat la cea mai frumoasa l ogodna din viata mea !"... ; Anisoara s-a cutremurat auzind cuvntul acesta. Nu-si

275 274 mai aducea aminte ce s-a ntmplat n urma. A adormit istovita, n friguri... Doar chipu l lui Petru putea sterge cosmarele noptii, spaimele ei din timpul zilei. Cnd l-a vazut pe Anicet, l -a mbratisat chiar n salon, desi oricnd se putea deschide o usa. i era dor de el, de trupul si caldura lui barbateasca mai ales. Petru ghicise dupa tre-murul carnii ct de mult l cheama... -Acum, renuntnd' l a odaia din oras, iar vizitele n timpul noptii fiind riscante (Anisoara nu mai dormea cu ferestrele deschise, n-parc nu se mai putea ascunde, Petru se gndi ca trebuie sa gaseasca un alt mijloc de a se ntlni . Nu avea nici un prieten cu garsoniera. Poate, ntr-o seara, -la un hotel... O dorea si el dar numa i trupeste. Prezenta ei i tulbura gndurile, acurrt Nu ar fi putut scrie. Ereticii" aiaturi. de ea... Masina se opri n fata casei ; Petru sari repede jos, plati, si alerga cu pachetel e n casa. D-na Anicet l astepta la masa. Nu-si dadu seama ca Petru e ncarcat cu pachete, pna ce nu se simti mbratisata si sarutata zgomotos pe obraji.

Am luat acont pe Srele cazatoare!", spuse Petru. Bucuria mama-sei l facu sa se sim ta si mai fericit. Desfacea pachetele, anunta-conlinutul, alerga n jurul mesei. Icre negre moi !, anunta solemn. D-na Anicet ncepu sa plnga. Si Petru se simti foarte usor emotionat (tatal, Arvire stii, bogatia lor de altadata), dar alunga repede amintirile si melancolia. Era foarte stapnit de sent imente, de tristeti. Destupa o sticla de vin, si umplu paharele. Sa bem pentru Stele cazatoare !", ura el foarte sincer. D-na Anicet i lua capul ntre mini si l saruta. Petru simti ca buzele si obrajii i snt ca umezi de lacrimi.

Sa dea Dumnezeu sa ai tu noroc, Petrisor !, i spuse. Am sa rascumpar Arvirestii, marna ! vorbi Petru cu hotarre. Am sa-l aduc si pe ta ta, acolo, si pe Pavel... Si am sa fac un castel, ai sa vezi !... Stia n acea clipa, ca tot ce spune, se va mplini ntocmai. Stia ca nici o piedica nu -i poate rezista n cale, ca 276 nici o nenorocire nu-l poate da la fund. D-na Anicet si puse pe umeri stofele si se privi n oglinda. Vai, Petrisor, ce calde snt !, sopti ea. Stii de 'cnd n-am mai avut o stofa asa de buna ?... 11 privi cteva secunde n ochi, muscndu-si buzele. Ce copil bun esti tu, Petrisor ! izbucni n cele din urma. Cum te-ai gndit la.maicu ta ta !... Pe Petru l iritau si l ntunecau momentele acestea de afecaune materna. Se desprinse usor din braieli mamei si o invita sa se aseze la masa. i era foame. Trecu o clipa n bucatarie, si se ntoarse cu un brat de .emne. Umplu soba. " Avem acum de unde cumpara lmne, cte vrem, spuse el. . . Masa a fost plina de surprize. Au mncat amndoi cu pofta, au mncat icrele negre cu f urculita, asa cum facusera cu opt noua ani nainte, la o ultima petrecere -pe care o daduse Francisc Anicet. Petru socotea ca gestul acesta xascumpara toate umilintele, ca poate anula timpul mize r scurs de la moartea tatalui pna acum. Dupa1' ce a baut doua pahare cu vin, a nceput sa cnte ; cteva lied uri germane, si apoi din suita lui de Stele cazatoare". D-na Anicet l asculta visnd obisnuitul, ei vis. Se vedea iarasi ntr-o loja de avant-scena, ntr-un teatru plin cu ' cea mai eleganta lume, si auzea aplauzele : Anicet ! Anicet !... Poate va ajunge sa dirijeze concertele Filarmonicei. La Ateneu, mbrac at n frac, Petru se urca pe estrada. Bravo ! Bravo!... Cineva de lnga ea spune. E un geniu muzical, l n trece pe Enescu !... Petru cnta cu figura schimbata, cu pumnii strinsi nervos pe marginea mesei.-Glasu l lui era mai dulce, acum mai barbatesc. Mama, lasa-ma pe mine sa fac cafeaua ! spuse el . deodata, repezindu-se de pe un scaun si sarutnd obrazul d-nei Anicet. Nu astepta sa-i raspunda. Disparu iute n odaia vecina, si se ntoarse cu serviciul de cafea pe o tava. Dar cine ti editeaza liedurile ? ntreba d-n Anicet. Societatea Compozitorilor Romni, raspunse Petru privind cum tremura flacara albas tra n jurul ibricului. 27? Am gasit un om de inima, acolo. Dupa ce-a citit manua crisul, mi-a spus : Tinere, ai un extraordinar

talenJ Iata zece mii de lei acont. mi nchipui ca o duci desti de prost"... Eu era sa-l refuz... Petrisor, ai fi putut face tu asta ? se mira ngrot zita D-na Anicet. Petru clipi din ochi, sf zmbi. Acum mi dau seama ca ar fi fost absurd s-o fac sopti el, mai mult pentru sine. Turna cafeaua n cesti. O facuse tare ;" nu se gndisejj deloc la economie. Deschise apoi pachetul cu tigari Ca-i mei", si alese una cu voluptate. Am sa fumez si eu astazi, spuse d-na Anicet, su-' rnznd. Asa, mai*mult de dragul ta u... Petru i oferi pachetul, apoi aprinse chibritul, foarte-politicos. D-na Anicet se n eca repede, si ncep sa tuseasca, lacrimnd. Mama, sta-i semn bun, rse Petru. 'D-na Anicet aseza tigara pe buza scrumierei si Pe tru o lasa sa arda, ncet, cu un fum subtire si albastru, pna ce se mistui singura, scrum. n dupa-r.rniaza aceea, veni si Alexandru Plesa. Stii ,ca m-am logodit ? i spuse. Neinteresant, l ntrerupse Petrii mahmur. Spu-ne-mi mai bine ce faci tu... Alexandru era nca foarte tulbure. Vorbi de partidul politic pe care voia sa-l cre eze, partid tineresc, intitulat Actiunea", vorbi de logodnica lui repetnd, ca n-o cheama Maria. Un singur lucru ma exaspereaza, spuse el. Faptul ca ma gndesc necontenit la Viori ca... Cine-i Viorica ? ntreba Petru. 278

Viorica Panaitescu, o fata pe care am iubit-o eu anul trecut, si care s-a omort p entru mine... Anicet l privi uluit. Nu-i vorbise niciodata de n-tmplarea aceasta. Evident, nu-l i nteresau dragostele si aventurile prietenului sau, dar un asemenea episod trebuia n orice caz spus. De ce s-a omort? ntreba'Petru, putin emotionat. Cum s-a omort pentru tine ?... Nu stiu, raspunse Alexandru linistit. Cred ca a facut-o pentru ca... n sfrsit, ban uia ca niciodata n-as fi luat-o de sotie... Aveam alte pareri pe1 atunci. Petru ramase ctva timp privind n gol. Si atunci de ce'te-ai logodit cu alta? l ntreba. O. iubesti pe asta prea. mult ?.. . Deloc. M-am hotart sa ma nsor asa, din principiu ; ca sa-mi dovedesc mie nsumi ca p utin mi pasa de orice se ntmpla cu mine ; ca sa-mi dovedesc ca snt tare, n-trunv uvmt... De ac eea am si ales la nimereala ; o fata saraca si modesta, de altfel... ' Tacura amndoi, ctva timp. Alexandrii ncepu sa se simta nervos. Se plimba prin camer a, fara sa-si poate gasi loc. Ceea ce ma exaspereaza, e prezenta Viorichii, vorbi el deodata. N-ai ideea ce mu lt ma obsedeaeza... Aproape o uitasem... Tu ti dai seama foarte bine, eu nu aveam nici o vina n ntmplarea asta. S-a omort ea, din propria ei vointa. . Dar acum, e absurd ce spun, acura mi "se pare ca o iubeam pe ea, o iubeam cu adevarat... Fara sa-si dea seama, ncepuse sa minta. Si minciuna asta pe care o amplifica, si o justifica, i facea bine. l ajuta sa ce departeze de Valentina ; l ajuta sa gaseasca taria .si mijlocu l de o rupe logodna. ncerca sa se convinga singur ca iubeste pe Viorica Panaitescu, dar de fapt nu se gndea la ea dect ca sa o compare cu cealalta, cu Valentina. Se agata cu toata puterea de dragostea a ceasta pentru moarta. Simtea ca e aici un izvor de tarie, un foarte puternic mijloc de aparare. I-am dat cuvntul de-onoare lui David, lui David Dragu, adaoga el. Asta ma ncurca m ult... Am impresia ca am savrsit o colosala gafa, ceva iremediabil... Si totusi nu vreau sa dau napoi, nu vreau sa fug. As fi nefericit 279 toata viata, atunci as fi foarte umilit n ochii mei... Dar ntelegi tu, imaginea Vi orichii, asta ma nfurie cteodat... Parca as fi pacatuit mpotriva ei, logodindu-ma. Parca jertfa ei, ca sa s pus asa jertfa asta adusa libertatii mele, hotarrii mele de-atunci, de a ramne perfect liber, nelegat de nimeni si de nimic, jertfa e acum inutila. Viorica a murit n van... Se aprindea, vobind. Simtea pamntul mai tare sub el, cnd vorbea despre jertfa Vior ichii, despre iubirea lui postuma. Se gasea nca moral si viril, cnd privea astfel lucrurile. Petru observa repede ct de mult se schimbase Alexandru. Parca astepta acum sa fie ntarit, aprobat, incu-rajat el, Alexandru, att de sigur pe sine, att de drz, si de caustic altadata. Nu ramne nimic de facut, spuse Petru, calm, dect sa astepti sa se ntmple lucrurile a sa cum

trebuie sa se ntmple... Las-o pe Viorica, nu te mai gndi la ea.. Privi n jos, si tacu cteva secunde. si aprinse o noua tigara. Alexandru observa cu uimire ca fumeaza Camei", dar nu-i spuse nimic. Ea e moarta, acum, continua Anicet. E prea tr-ziu pentru tine, orice ai vrea sa fac i, e prea trziu... Ce-ti pasa de morti ? Eu nu ma gndesc niciodata la mortii mei. As vrea sa -i razbun, att... Mortii nu cer altceva dect razbunare... Tu mai tii minte povestile alea tragice c u Electra, Qreste si ceilalti ? Eu habar n-am-de ele, sa-ti spun drept, dar stiu ca snt singurele lucr uri adevarate. Tot ce au suferit mortii tai, sa faci la rndul tau sa sufere pe altii, tot ce n-au putut nfa ptui ei pe pa-mnt, sa nfaptuiesti tu... Sa-i razbuni, att. Alexandru l ascultase uimit. Se apropia de el. Mi se pare ca te contrazici, i spuse. Ma ndemni sa nu ma gndesc la morti, sa-i las n pace, iar pe de alta parte mi spui' ca ' mortii trebuie razbunati... ti dai tu seama ce nseamna sa razbun pe Viorica ?... Se opri tulburat, pe gnduri. Apoi izbucni deodata. Nu, e absurd ! Tot ce-mi spui despre' morti n-are nici un sens... Poate eu snt de vina, ca ti-am marturisit exasperarea asta a mea... Dar trebuia sa ti-o spun... Aproape ca nu s tiu ce sa fac... 280 Tacura amndoi. Alexandru lua o tigara din pachetul je pe masa, dar nu o aprinse. Se uita ctva timp la

ea, nvrtind-o ntre degete. Cum de ti-ai cumparat tu tigari Camei" ? ntreba el deodata. Amanuntul acesta i se parea hotartor. Trebuia cu irice pret sa stie de unde a avu t Petru bani, de unde a gasit curajul sa risipeasca attia bani pe tigari scumpe. ;1, Petru care fiecare l eii conteaza... Banuia ca a fost ,m capriciu al lui si n ceasul acesta orice capriciu 'l interesa, orice gest de libertate al altuia l ntarea. Petru l lasa sa astepte cteva minute fara a-i raspunda, multu-mindu-se sa zrn beasca. Am vndut niste lucruri furate, vorbi el n cele din urma. Azi dimineata chiar. Acum cteva ceasuri aveam douaspreze mii de lei... Stii, Anisoara a furat niste bijuterii vechi, far a prea multa valoare de altfel... Niciodata n-am avut attia bani... nainte ca Alexandru sa poata raspunde ceva, Petru se apropie de el si sopti. Stii, nu trebuie sa afle mama. ntelegi ct ar suferi.. Eu i-arn spus ca am ncasat.un acont de la Stele cazatoare". Adevarul este ca am sanse sa gasesc un editor, dar nu-mi va plati ni mic... : nteleg, vorbi Alexandru demn. Batrna ar suferi prea mult, si fara sens... Tacu un rastimp, tragnd cu furie din tigara.. Apoi continua, pe alt ton. Tu ai ndemnat-o sa fure ? v Da, si nu. Aveam nevoie de bani. Trebuia sa gasesc, cu orice risc, de oriunde. Ma asteptam, nsa, sa-mi aduca lucruri mai de pret, ceva pe care sa pot obtina cel putin 100.000 le i. ntelegi, cu o asemenea suma as fi putut face minuni ; as fi putut iesi n orice caz-din ncurcatur a... Cu 12.000 lei, de abia avem pentru lemne si chirie... - E o suma ridicula... ntari Alexandru, gnditor. Oh, sa fi avut acum 100.000 lei, sa pot sparge odata cercul asta de fier al sara ciei... * De ce nu ceri o bursa de studii ? ntreba Alexandru. Te-ar putea ajuta si unchiul Dem, cu relatiile sale... 281 W f i Bursa n-a luat dect Jean Ciutariu, rse Anicet fara nici o urma de invidie. Trebuie sa fii caldut si un om cumsecade, ca sa obtii vreun ajutor de undeva. Si, drept sa-ti spun, mi rep ugna orice ajutor strain. Pre-fer sa fiu imoral, pe contul meu. Stiu eu cui si cum sa dau socoteal a pentru asta... O noua morala, cum spui tu, adaoga Petru rznd. Nu e nimic de rs, l ntrerupse Alexandru. Simt si eu cteodata avem nevoie de o noua m orala. Sntem oameni noi, asta e. Buni sau rai, nu stiu-si nici nu ma intereseaza. Dar st iu ca sntem oameni noi, ca ne deosebim fundamental de naintasii nostri ; ne deosebim chiar de "unul ca David Dragu...Am nceput sa facem porcariile pe contul nostru. Ceilalti faceau porcarii pe contu

l Statului, pe spinarea colectivitatii, si se trudeau sa fie ct mai morali n viata lor privata. L asau sa se fure miliarde, sau chiar ei delapidau zeci de milioane, dar traiau n cea mai perfecta si mai ipo crita imoralitate ; se casatoreau n biserica, plateau taxe la scoli, contribuind la societatile de binef acere si mai stiu eu ce... Te nteleg foarte bine ; tu refuzi sa profiti de pe urma colectivitatii, dar ti per miti orice imoralitate cu oamenii singuri. De la om la om, lupta e ngaduita. Iar tu lupti cu armele tale.., Eu nu am nici un fel de arma, vorbi indiferei Petru. Eu am ndurat toate umilintele , numai ca sa fi si ramne liber. Poate de aceea am si ndemnat-o Anisoara sa fure ; ca sa nu fiu prea legat de ea, ca: sa" ma dispretuiasca, sau, poate... ca sa fie ntr-o buna zi descoperita... Nici tu nu poti suporta o legatura ? ntreba pitin ' emotionat Alexandra. Le suport pe toate cu umilinta, dar att ct vreau eu...-Rascumpar mai dinainte oric e fel de suferinta. Mie nu mi-e teama de nimic, nu mi-e teama de nici o suf rinta. Orict a suferit Nora, nu poate egala suferinte", mele. Nu ma simt, deci, ntru nimic vinovat fata de e Am p latit mai nainte, am platit cinstit. Cu Anisoara va fi acelasi lucru, desi pe ea o iubesc mai mult . Pna n cele din urma, nu-i voi ramne dator nici ei... Tacura amndoi, continund sa fumeze. 282 Ce-ai de gnd sa faci cu banii ? ii ntreba Alexandru ca sa rupa tacerea..

Lemne, cafea, lapte, chirie, vorbi Petru zmbind. Stii, i-am facut mamei o mare bu curie, cu niste fleacuri niste stofe de iarna... Cnd am sa fiu bogat, am sa-i cumpar o vila pe o plaja calda, undeva prin Mediterana... E bine sa faci oamenilor bucurie... Da, ai dreptate, l ntrerupse Alexandru. Dar snt attia oameni care ti cer asta, care a steapta de la tine bucuria asta... Trebuie sa stii s-alegi, fireste. Trei ani" pentru Nora, sase luni pentru Anisoa ra, o zi sau doua pentru marna mea toate bucuriile pe care le-am mpartit astfel, le-am platit eu nti, cu vrf si ndesat... Dar ceilalti, interveni Alexandru, milioanele de oameni pe care nu-i cunosti, da r care sufera cumplit care zac n boala, n ntuneric, n umilinta ? Ce fel de bucurii le poti aduce oamenilor acestora ? Nu nteleg ce vrei sa spui, raspttnse Petru. Cu asemenea oameni nu am nici un fel de raporturi concrete. Ei snt pentru mine o abstractiune, acum snt si eu pentru ei. Nu ne cunoa stem... ' D'ar si ei sufera... Ce pot face ? Aflu de ei din jurnale, dintr-o conversatie cu tine sau cu altul t ot asa dupa cum aflu dintr-o carte ' despre suferintele oamenilor din Evul Mediu. Ma 'emotionez ca si cum as asista la un film sa\i as reciti Salambo. Dar eu snt un om viu, nu pot gndi decit pe realita tea din jurul meu. Milioanele tale apartin geografiei, istoriei sau sociologiei -nu apartin realitat ii... De aceea n-am nici o ncredere n politica, nici macar n politica voastra. Nu ma intereseaza dect morala, reglementarearelatiilor dintre oamenii vii, dintre oamenii care au ntre ei relatii concrete, experimental e... Vorbesti asa pentru ca nu ai fost, nca antrenat -ntr-o mare experienta colectiva. C e ai face daca un grup de oameni ti-ar ataca locuinta ? M-as apara... Dar ai fi biruit n cteva clipe. Ce-are a face ? Morala mea, ca si orice alta morala virila, mi cere sa lupt pna la limita puterilor. Nu 283 ma obliga sa fiu biruitor. Problema este sa te-aperi, sa' ai curajul luptei. Doi adversari snt amndoi morali, desi numai unul din-ei iese biruitor... Asta, evident, ntr-un episod scur t, de lupta corp la corp. ntr-o lupta lunga, cu viata, trebuie sa ies nvingator... Esti cam confuz, Petru, i spuse Alexandru zm-bind. Daca tu crezi ca n asemenea chestiuni vitale, poate avea vreo importanta confuzia ... Are cel putin o importanta tactica... Mi se pare ca ti-am spus, ca eu m-am nevoie de tactica. Ai sa rami singur... Dar m-am simtit ntotdeauna asa... Alexandru tacu, emotionat, plictisit. Nu mi-ai spus-o, totusi, niciodata pna acum, vorbi cu oarecare ciuda. Mi se parea ca e un lucru de la sine nteles. Nicic data nu ti-am spus ca am stoma c bun, ca am

talent muf zical si am sexualitatea intacta. Asemenea lucruri subnteleg. Numai ntr -un sanatoriu oamenii se ntreab| daca au pofta de mncare, daca le lipseste vreun org daca doctori i le-au dat voie sa faca dragoste... Eu snl un om sanatos si normal, si nu ti-am spus nimic despre ceea ce cred ca e fundamental n orice om... Atunci, prietenia mea ?... Draga Alexandre, nici prietenia ta, nici dragostea mamei sau a Anisoarei, nu ma va putea tine un minut mai mult n viata, n ceasul cnd va trebui sa mor... Ast e singuratatea. Pui problema gresit, interveni Alexandru nvioratj Prietenia n-are nimic de a face cu asemenea lucr 'ultime... ' Nu e problema, asta, e ceva ca un organ cu care' te-ai nascut. E adevarat organu l" acesta al singurata' nu functioneaza la toti egal, si nu se descopera dect o anumita vrsta.. .. Dar, odata descoperit, ntreaga exp rientase schimba, ntreaga viziune a lumii se modifica Poate sa ai dreptate n _ ceea ce priveste singura tatea ntr-o anumita moarte, vorb i Alexandru aprins, n moartea stupida si burgheza, moartea prin boala sau batrnete. Dar moartea noastra , a

tineretii de astazi, va fi cu totul alta, scumpul meu Petre. Noi vom muri cu tot ii, milioafte de tineri, vom muri strnsi unul ntr-altul, si nimeni nu se-va mai simti singur n acel ceas... Tu nu observi ce frumos se pregateste tinerimea, n toate tarile, de moarte ? Ce snt militiile si batalioanele de asalt, te-giunile si armele lumii de astazi, dect mase tineresti strns legate ntre ele, le gate mai ales prin destinul Care le asteapta, moartea laolata ? Niciodata lumea n-a pregatit c u mai multa izbnda oamenii tineri pentru o moarte colectiva. ntr-un razboi, ntr-o revolutie, vor muri numai tineri, si vor muri att de multi deodata, nct nici nu vor simti ca mor cu adevarat... Tu crezi ca esti singur n moarte, pentru ca te gndesti numai la tine, sau la ai tai. Acel esprit de corps, de care ti bateai joc altadata, suprima aceasta fundamentala singuratate a omului n ceasul mortii. Alta data, acei care puteau crede, mureau cu preotul alaturi. Astazi, tinerii, care cresc mpreuna , care se simt legati si prin suferinte dar si prin destinul lor comun, nu vor mai avea nevoie de ajutor n ceasul mortii ; vor muri multi, att de multi nct va exista o singura moarte : moartea cole ctiva. Pe un cmp de lupta... Eu ma voi simti singur si acolo, l ntrerupse Anicet. Ba nu, m-am exprimat gresit ; ma voi simti numai acolo, caci numai' acolo voi sti ca moartea e aproape de mine . n alte mprejurari, nici nu ma gn-desc la moarte, pentru ca e absurd sa te gndesti la aseme nea lucruri cnd ai attea de facut n viata... Nu ne ntelegem, vorbi Alexandru trist. Ce-are a face ?! exclama Petru. Ne iubim. Este un-cerc vicios, asta, raspunse Alexandru zm-bind. Iubirea ntotdeauna pare mic a si stearpa, moartea ntotdeauna prea mare. Una se cheama pe alta. Eu nu le-amestec niciodata, ti-am spus. Poate de aceea nu mi-e teama de niciuna. De aceea nu simt nevoia sa ma pierd ntr-un milion de oameni, dupa cum nu simt nici dorinta de a mu ri cu un milion de oameni deodata... Eu dimpotriva. Nu ma simt nca bine maturizat, pentru ca nu ma pot pierde ntr-un mi lion, cum spui tu... 285 284 Fiecare si cauta puterile, unde crede de cuviinta spuse Petru. Sntem cu totii para ziti, ntrun fel sau altul. Tu ti cauti singuratatea si plenitudinea n Vesprit de corpsf n batal ioanele tale tineretti eu n muziea si ntr-o morala personala. Au fost odata oameni snai la ri CB noi... Ai cunoscut pe vreunul ? Pe unul singur, spuse Petru visator. Pe tatal meu Francisc Anicet... Sa ajung ca

el, si sa-l pot ntrece !... -Ce-ar mai fi rs tata, daca ne-ar fi ascultat acum vorbind despre moarte ! El, care de mult stie totul. Amndoi tacura deodata, ca si cum s-ar fi nteles dir ochi sa pastreze un minut de r eculegere, n memoria batrnului Francisc Anicet. PARTEA A TREIA Mitica Gheorghiu a stat patru zile la Viena. A cobort cu Marcella la brat si a spus direct soferului : Park-Hotel !... si amintea precis numele hotelului acesta, unde cu multi ani n urma, petrecuse ctev a nopti de holtei bogat. Tinea foarte bine minte -numarul camerei si pozitia ei ; o came ra cu doua paturi, la etajul al treilea, n fundul unui coridor ntunecat. De data aceasta; nsa, odaia era ocupata. Mitica s-a multumit cu o camera vecina. A aratat pasapoartele. Sntem logoditi, vom dormi n aceeasi odaie... Marcella avea o privire umila, supusa . Ajunsese de mult la capatul puterilor. Tresari nurr.ai dndu-si seama ca Mitica vorbeste destu l de curent nemteste. I se paru -ca -stiinta aceasta este o tarie n plus, o primejdie mai " m ult. Mitica l lua bratul si o ndemna spre ascensor.

Haide, scumpa inea ! i spuse zmbind. n odaie, a ajutat-o foarte corect sa se dezbra ce. si scoase pardesiul si se ndrepta spre fereastra. Era aproape aceeasi priveliste c a si n odaia pe 'care o ocupase acum ctiva ani. Aproape aceeasi ; Mitica ,avu totusi o nedeslu sita tristete privind pe fereastra. Simti atunci ca anii pierduti nu se mai ntorc ; ca niciodat a lucrurile nu vor mai fi aceleasi. Nici veselia de atunci nu o va mai cunoaste. Nici dragostea stupida pentru Marcella nu o va mai putea aprinde vreodata. Auzi batnd n usa. Venise baiatul cu bagajele. l lasa sa aranjeze cuferele fara sa s puna vreun cuvnt. Dupa ce 237 baiatul iesi, Mitica se apropie de Marcella, care ramase pe canapea, cu capul n j os. Daca ti-e somn, poti sa te dezbraci si sa te culci, i spuse el, ncercnd sa fie cit mai blnd cu putinta. Fata ridica ochii, speriata, si ncepu sa tremure. Nu-ti fie teama, vorbi din, nou Mitica, asezndu-i alaturi, pe canapea. Asa snt eu, putin nebun, cteodata. Sovai, apoi continua, cu un glas schimbat. Ah, Marcella, daca'ai sti ct te-am iubit ! Ct te-ai iubit, altadata !... ncerca sa zmbeasca, dar zmbetul i sluti o cli] fata, fara sa i-o lumineze. Marcella l privi atunci, si nspaimnta. i fu frica sa vorbeasca. Nici n-ar fi stii ce sa-i spuna, de altminteri. Pentru ca totusi trebuia faca ceva, si i era frica de Gheorghiu, (l simtea prea aproape de ea) ridi ca usor mna si l mngie pe cap. ntlni. craniul pe jumatate descoperit, parul rar si umed. Gheorghiu se lasa . mngiat, ca un dine. Se simtea,dezgustat pna la sila de el nsusi, dezgustat de Marcella, de ntmplari. ntelese bine ct de trista era mngierea fetei ; tot att de trista ca si sufletul lui de atunc i. Deznadejdea aceasta rece n care se nfunda l facu deodata salbatec, i destepta furii si pofte dracesti. S e smulse de sub mngierea Marcellei, si o lua n brate. Fata se chirci, tremurnd, dar nu mai ncerca sa se apere. Haide, scumpo, i spuse Mitica, haide, iubirea mea ! O pofta infernala de batjocorire, de umilinta si chin, l cuprinse iarasi. Simtea aproape o mare odihna, o mare beatitudine, n cruzime'; izbutea sa uite, astfel, propria lui suferinta, n eastmparul si groaza sa de sine. Alune-cnd tot mai jos n cruzime, se risipea, se desfacea n bezna, se uita.

Haide, comoara mea !, continua el, sa te vedem la bucurie !... Cuvntul l exaspera, cuvntul acesta : bucurie", pe care l ntrebuintase n jargon pornogr fic. Deveni mai brutal. Ii smulse rochia rupndu-i-o n fsii. Era cea mai mare voluptate aceasta ; ruperea, sfsierea, nimicirea, i satisfacea pe deplin foamea lui ntunecata si bes288

tiala de anihilare, de descompunere si risipire. O zvrli aproape dezgolita n pat. Se trnti si el, asa cum era, fara sa nchida macar usa. Ar fi fost si mai fericit daca ar fi intrat atunci cineva si i-ar fi surprins. Marcella ar fi suferit, poate, mai mult... Au adormit apoi amndoi, unul lnga altul, n acelasi pat. Marcella se abandona somnul ui ca o boala. Ctva timp dupa ce adormise, simti ca i se facuse frig, si trase pe trupul gol un colt din cuvertura. Mna i se lovi de umerii lui Gheorghiu. Nu o mira prezenta omului mbracat, n acelasi pa t cu ea. Nu-si dadea bine seama unde se afla, ce s-a ntmplat cu ea. Nu pastrase din ntmpla-rile ult imelor doua zile dect o nefireasca tristete, o definitiva predare. Nici nu deschise bine ochii, nu simtise nevoia sacerceteze ; nici o pudoare, nici o tresarire. Mna ntlni umerii barbatului de-alaturi, se opri cteva clipe pe carnea streina, apoi se ascunse sub cuvertura. Mitica se destepta cel dinti. n odaie era ntunereo deplin. Nu se auzea de nicaieri nici un zgomot. Dibui butonul si aprinse lampa cea mare. Lumina l orbi ; si freca plictisit pleoap ele. Dadu cu ochii de trupul Marcellei, nfasurat pe jumatate n cuvertura, si casca. si aminti toate ntmplar ile, toate si ele nu-i facura nici o placere. Dar nici nu-l indignara ; i erau ap amanuntele roape, indiferente. Se privi, de sus pna jos ; pantalonii erau sifonati, haina botita. Facuse dragoste s i dormise asa. Am nnebunit !, si spuse cu glas tare si aproape cordial. Ar trebui sa fac acum o baie , sa-mi curat jegul. Dar nu stia ct poate fi ceasul. Ceasornicul lui se oprise. Suna, si cameriera l in forma : unu jumatate. Se poate avea acum o baie ? ntreba el politicos. Femeia pleca s-o pregateasca. Mitica si deschise geamantanele si-si cauta rufarie curata si un alt rnd

de haine. Le aranja pe toate cu multa grija pe pat, sj scoase o pereche de pantof i negri, si astepta. n zece minute baia era gata. Mitica se apleca asupra Marcellei si o atinse dulce c u mna. Se temea sa n-o trezeasca brusc, sa n-o sperie. Ar fi suferit, n acea clipa, daca Marcella ar fi tipat, sau s-ar fi desteptat tremurnd.

E gata baia, micuta mea, i spuse. 289 Fata l privi fara sa nteleaga unde se afla. Vru sa nchida iarasi ochii. Mitica i zgu dui umarul, cu multa luarea aminte. Mi-e somn, sopti Marcella. Trebuie sa faci baia, vorbi Mitica. E miezul noptii, ai dormit deajuns. N-am ven it la Viena ca sa stam nchisi n hotel... Fata sovai cteva clipe. Poate totusi s-o-ndura ; poate de data aceasta, o va ierta , o va lasa sa doarma. l privi n ochi rugator, asteptnd. Haide, fetita mea, nu mai face mofturi !... Marcella l asculta. Se ridica din pat ametita, mpleticinduse, cu amndoua minile la frunte. Ramase n mijlocul odaii,'nestiind ce sa faca. In cufar ai halatul de baie ? o ntreba Mitica. Tot el cauta cheile, deschise si g asi halatul, dupa ce zvrlise pe podea, cum se nemerea, albiturile. Nu tinea prea mult ca Marcella sa f aca baie, dar se temea s-o. lase singura. S-ar fi putut arunca pe fereastra, sau s-ar fi putut baricada sau chiar ar fi putut evada. Nu era nca timpul s-o lase libera ; nca n-am ncredere n ea, si spuse Mitica. O condus e, deci la brat n odaia de baie. Fata dormita. O dezbraca el si o sili sa intre ea n apa, pazind-o tot timpul ca sa nu i se faca rau. Ce buna e o baie calda dupa o calatorie !, vorbi| Gheorghiu ncepnd sa se sapuneasc a. Nu e asa ca-ti plac si tie, fetita mea !... Marcella clatina capul, ferindu-se sa-l priveasca i ochi, Apa calda i facea bine, dar o molesea si mai multj o adormea. I se paru, totusi, ca descopera un lucru nou | Gheorghiu nu -i spunea de loc pe nume, nu-i spunea Marcella. Observatia aceasta i nviora mintea cteva minute o facu sa se simta mai vie, o sili sa gndeasca. Vrei sa mergem undeva acum ? ntreba ea, cu gls stins, observnd ca Mitica si schimba camasa, n loc sa-s puna halatul. Gheorghiu o rasplati cu "o privire fericita. Pentrv prima data i vorbea fara s-o n trebe. Da, scumpo, mergem la Kaiser-bar .', sa dansar si sa bem sampanie ! Sntem n voiaj de nunta, noi doij nu e asa ?... 290 Clipi din ochi cu multe ntelesuri. Vorba Marcellei l dispusese deodata. Se apropie de ea, si o ajuta sa iasa din baie. O nfasura cu prosoapele moi si groase. O strnse n brate, blnd, usor, protector. O, daca s-ar fi ntmplat asa de la nceput !... Gheorghiu si nabusi un suspin adnc, prefacndu-se

ca respira. Marcella mbraca halatul si, automat, cauta oglinda ; era aburita, si trebui s-o s tearga cu mneca halatului ca sa se poata privi. Cu mina, agale, si ridica putin buclele de pe fru nte si de lnga urechi. Trebuie sa te faci frumoasa, frumoasa ca o zna ! exclama Gheorghiu fericit. . Marcella ncerca fara convingere sa se faca frumoasa, si alese o rochie neagra, de matase, se pudra sisi nrosi buzele. Figura i ramasese totusi descompusa, cu ochii adnciti n cearcane si ob rajii trasi. Acel sfert de ceas, ct a durat toaleta, a fost o noua fericire pentru Mitica. i pi paia tremurnd vrafurile de albituri, le saruta, le mn-gia. Regasea aici o Marcella de.mult moarta pentru e l, de mult pierduta ; Marcella pe care o iubise, pe care o cautase n attea nopti de vara, pe care ar.fi dorit-o altfel si pe care nimic n-o mai putea nvia n lumea "asta. Esti frumoasa! i striga el scuturnd-o de umeri. Vom bea sampanie multa... Ai sa ve zi ce bine are sa fie... Ai sa vezi ca eu nu snt nebun !... Coborra jos la ora doua. Portarul i privi cu uimire. Ne pregatim de nunta !, i spuse Mitica, vesel. Marcella tresari de data aceasta m ai putin, constatnd nca o data stiinta de limba germana a lui Gheorghiu. Se suir n taxi, si Mitica spus e doar att : Kaiser-bar Aici petreceam cnd eram tnar...

Spusese cuvintele la ntmplare. Dar simti pe loc ct de adevarat vorbise. Nu mai era de mult tnar, desi trecusera numai ctiva ani de la ultima lui vizita n Viena. Cnd a pierdut tineretea asta ?, cnd a pierdut-o ?... Snt doi pianisti zdraveni, vorbi el, un ungur si o unguroaica, barbat si sotie... Snt ceva teribil... Cnta zece ceasuri fara sa se opreasca... E ceva sa te crucesti ! Marcella privi, intrnd n bar, perechea de muzicanti scunzi si nervosi, care cntau t ocmai atunci Feeling alone. Se simti fara nici un chef ; aproape ca nici nu-si dadea 291 bine seama ca se afla n streinatate", ntr-un oras pe care l visase din adolescenta. Nu trecuse niciodata granita ; ani de zile se gndise la primii pasi pe care i va face n Viena, n Paris, n Roma. Acum, nici macar n rnai amintea de gndurile acestea ; nici nu-si nchipuie ca s-ar fi putut ntmpla altfel. Se aseza cuminte la masa, si privi spre cei doi muzicanti. Gasise ceva d e facut; ceva care o izola, o apara de Gheorghiu. Muzica era trista, straina, trecea prin faptura Mar cellei ca melodie de vis. Noroc, Marcella ! i spuse Mitica oferindu-i cupa plina cu sampanie. E mai bine sa bei... Fata apuca paharul, privind n jos. Sorbi ncet, ci oarecare voluptate. De gustul sa mpaniei se legau nca destule amintiri agreabile, si cu toata ntristarea ceasu-lui, ele straba teau pna la inima Marcellei, mai atenuate,' mai risipite. Gheorghiu si umplu repede al doilea pahar . Dansam ? El dansa prost. Pe vremuri, ndraznise destul de rar sa-si apuce iubita n brate. Ac um nsa era cu totul altceva. Acum putea dansa fara teama. Marcella se ridica tremurnd. De cte ori simt ea trupul lui aproape de carnea ei, o spaima oarba o! ngheta. De ce nu vrei sa-mi spui nimic ? o ntreba Gheorghiu n timpul dansului. Ce sa-ti spun ? sopti Marcella, continund sa tremure n bratele lui. Ce vrei tu ; ce simti tu... N-am ce sa-ti spun... Daca ai fi sincera, mi-ai marturisi ca ti-e sila de mine... Fata se crispa. Glasul lui Gheorghiu tremurase putin, si Marcella stia ca asa se apropiau toate cruzimile lui. Nu e adevarat, sopti ea, repede, ca sa se apere. Ba da, e adevarat, continua Mitica. Si mie mi-e sila... Dar ce pot face ? Asa a f ost sa se ntmple... Daca tu m-ai fi iubit atunci, putin de tot daca m-ai fi iubit... Dar Mitia... ncerca Marcella sa sopteasca. Stiu ca nu e vina ta, continua Mitica pe acelasi ton rece si deznadajduit. Asa a fost sa fie... Dar s-ar fi putut ntmpla si altfel... 292 Se ndreptara catre masa lor. Marcella se mpleticea } i era somn, o patrundea iar ob oseala, paharul cu sampanie aproape o ametise. Se rezema de bratul lui Mitica 5 i fusese o clipa tea ma sa nu cada. Mai bea, are sa-ti faca bine, i spuse Gheorghiu ndata ce se asezara pe scaun. Poat

e vrei sa mannci ceva... Nu, multumesc, nu mi-e deloc foame... Cred si eu, rnji. Mitica. Ai avut destule surprize, cum s-ar spune... Si-o sa mai ai, fetita mea !... Ochii Marcellei se umplura de lacrimi. Pleca frun-tea, ca sa nu se tradeze celor de la mesele vecine, Daca macar mi-ai face vreo placere, continua ntunecat Mitica. Dar nu simt nimic c u tine... Nimic ! Parca ai fi o... Nu-si termina fraza. Nu gasise nici un cuvnt care sa exprime complet sentimentul lui de dezgust, de umilinta si desperare. Simti din nou gustul de cenusa n, toata carnea lui, si ast a l nfurie. Nu se voia deznadajduit ; nu se voia coplesit de scrum si de scrba. I se parea ca staruind n cruzime, n fapta cu orice pret, orict de abjecta, dar fapta ar putea sa alunge din inima lui trist etea si scrba. Continua sa bea, fara sa mai priveasca pe Marcella. Oamenii ncepeau sa se mputineze n bar. M arcella nchisese ochii ; doua lacrimi staruiau, crude, ntre gene. Haide acasa ! i spuse trziu Mitica. E aproape patru... Cnd se vazura din nou singuri, n odaie, Marcella ncepu sa tremure. Daca i-as cadea acum la picioare

?i Daca l-as ruga n genunchi sa ma ierte, sa ma lase sa plec, sa se ndure ?... Plng ea, numai nchipuindu-si marea bucurie a libertatii. De ce plngi ? o ntreba rastit Mitica. Tot nu te-ai obisnuit ?... Uita-te la mine, continua el apuendu-i bratul, si eu am fost asa. Si acum mi-a trecut... Ai sa te obisnuiesti si tu. Esti nevasta, acum... Marcella se trnti ngrozita n pat, cu fata ntre perne. Gasi o mare putere de a plnge. Se neca n plns, n, 293 suspine.' Mitica o privi dezgustat, si ncepu sa se dezbrace. Ai de gnd sa te potolesti odata ? se rasti el. Dar daca nu ma placi, daca nici macar att, gfi Marcella, de ce ma torturezi ?... De ce, Dumnezeule ? ! Asa vreau eu, raspunse sec Gheorghiu. Si asa trebuie... N-am ce face... njura din toata puterea, apoi casca, se ntinse, si se duse sa stinga lampa. Marcel la se dezbraca pe ntuneric. Celelalte zile le-au petrecut prin restaurante si baruri, unde o ducea Mitica. D ar nimic nu-l multumea, nici o muzica nu-i placea. Mi-e dor de un cntec romnesc, vorbi el ntr-o noapte. Mi-e dor de lautari. Mi s-a acrit de jazurile astea... Marcella l privi cu aceiasi ochi pierduti ; slabise, se urtise, mbatrnise mult n cteva zile. Dar nu putea face nimic. Gheorghiu nu o lasa niciodata singura. Nu stiu daca mai snt lautari de-ai nostri la Paris, continua Irist Gheorghiu. Te pomenesti ca nici macar n-am unde sa-mi vars focul. si lua capul n palme. l apuca deodata dorul de tara, darul de vin si muzica romneasc a. Poate lucrurile se ntmpla altfel, ntr-o circiuma, cu lautari. Poate ti-ajuta Dumnezeu chi ar sa mori, daca asculti muzica, romneasca, h, sa poti sparge sticle, sa poti sfarma mesele, sa chiu i, sa te framnti ; sa arzi sub arcusul lautarului ! Poate numai asa va veni uitarea, plutirea fara durere si scrba. Daca macar am putea gasi un taraf unguresc ! spuse el trziu. Chema chelnerul si ceru informatii asupra unui local cu orchestra ungureasca. Po rni ndata acolo. Dar dupa 294 zece minute, ceardasul l exaspera. Ar fi vrut sa urle si nu putea. Pleca repede, tragnd pe Marcella dupa el. , Ma-ntorc, spuse el n masina. 'Ma-ntorc la Bucuresti. Nu mai pot !... Marcella ngalbeni. Fireste o lua si pe ea. Stia ca n tara va deveni repede libera, dar umilinta care o astepta acolo, ar fi facut-o sa se sinucida. Pe tine te las sa te duci la Paris; adauga el. ti dau drumul... Chiar mine... Marcella si musca buzele sa nu tipe. Nu stia ce sa-i spuna, cum sa-i multumeasca. Ce bun esti tu, Mitia !, sopti ea, trziu, cnd masina se opri n fata hotelului. Asi ! facu Gheorghiu scrbit. Snt un nenorocit !... Pentru prima oara, Marcella intra n cabina ascensorului cu inima usoara. Nici n-a

vea curajul sa se gndeascala toate urmarile fagaduielii lui Gheorghiu. Nu ndraznea sa se nchipuie libera, ca nai nte... n camera, Mitica se dezbraca repede, intra sub plapuma si ncepu sa fumeze cu ochii n tavan. l apucase un dor napraz-nic de chef cu lautari, de romante si tambal, de friptura, de vorb a si cntec romnesc. n acel moment simtea ca numai asta l poate face fericit, numai vinul si muzica i pot face sa uite, sa adoarma. Marceila se dezbraca n tihna, fericita ca barbatul nu o priveste, nu o cearta, nu o cheama la el. n pijamp, trecu sa stinga lumina, si Gheorghiu nu o vazu. Cnd se facu ntuneric,-Marc ella se ndrepta spre paturi, sovaind. li era frica sa se suie n celalalt pat, liber, unde nu se o dihnise nca niciodata ; i era frica sa nu se supere Mitica si sa-si schimbe gndul. n acelasi timp, ezita sa se suie n patul lui, sa se ntinda linga el, sub aceeasi cuvertura ; nu spusese nici un cuvnt, n-o chemase. Poti sa te culci singura, vorbi Mitica observnd ca . Marcella nu se hotara. Fata se repezi lacoma n pat, si se nveli pna la gt cu patura moale. Simtise o bucuri e att de mare incit o podidira lacrimile. Tremura, si musca buzele ca sa-si stapneasca emotia. A poi si mngie ncet, cu amndoua

minile, trupul tot, ca- si cum ar fi ncercat sa-si tam-duiasca rani nevazute. Mitica ramase mult timp cu ochii n tavan, fumnd tigara de la tigara. In minte, ved ea si auzea toate crciu-mile pe rnd ; si n fiecare din ele se simtea fericit, n fiecare i se stmp ara dorul. Dimineata, Marcella se destepta naintea lui. Se cobor n pat n vrful picioarelor, si nc epu sa-si aseze rufele n cufere. Privi apoi multa vreme pe fereastra ; privi cerul, nt unecat si nepatruns, privi strada pe care nu o vazuse niciodata pna acum. Inima i era strnsa de emotie. E bun Mitia, si spuse... ,. n ziua aceea nu si-au vorbit aproape deloc. Marcella; se controla sa nu-l supere ; poate dintr o nimica toata, IMit-ica si va lua cuvntul napoi. Au mncat ntr-un restaurant decent, din apropierea hotelului. Gheorghiu era absent, slabit, obosit. Ai timp sa-ti aranjezi lucrurile pna diseara, la sapte, i spuse cnd iesira din restaurant. Marcella nu avu curajul sa-i marturiseasca nimic; ca lucrurile snt aproape toate pregatite, ca asteapta sa treaca fiecare ceas, ca i se pare o vesnicie pna la ora sapte. Cred ca nu mai e timp sa vad Viena, vorbi ea cnd ajunse la ascensor. Ai vazut-o destul cu mine, i raspunse Mitica. El cobor la cinci jumatate si achita nota hotelierului. Apoi i dadu Marcellei pasaportul, banii si cheile de la cufar. Mergem, i spuse. Tu iei trenul de la Westbahnhof, trebuie sa ajungi mai nainte... Parea concentrat, parca ar fi urmarit un gnd pe care nu si 1 putea preciza. n gara, o ajuta sa-si gaseasca un loc ntr-un compartiment. Platise el pretutindeni. Marcella tine a privirile n jos. n orice clipa si-ar fi putut schimba gndul. Totusi, acum se simtea mai putin slaba. Oamenii aceia straini si vioi din jur o reconfortasera. Mitica se uita la ceas. 296 Mai ai patruzeci de minute, i spuse el. Trenul meu pleaca de-abia mine dimineata. Dracu' stie ce-am sa fac pna atunci... Marcella continua sa taca. Ar fi vrut sa gaseasca un cuvnt bun si totusi sever; c eva de care sa nu-i fie rusine mai trziu. Tie nu ti s-a facut dor de tara ? ntreba Gheorghiu. Eu simt ca nnebunesc pna mine. Eu as vrea, ncepu Marcella, as vrea... N-o lasa sa sfrseasca. l plictisea orice vorba l facea sa sufere, mai ales. - Ma duc, Marcello, vorbi Gheorghiu apuendu-i mna si sarutndu-i-o corect. Sa-ti dea Dumnezeu noroc ! Fugi nainte ca fata sa aiba timp s-i raspunda. (Dealtfel. Marcella nu hotarse nca ce i va putea spune.) Dar, ajuns la capatul peronului se opri si se ntoarse brusc. I se p area ca trebuie neaparat s-o mai vada odata, macar o singura data. Nu se puteau sfrsi lucrurile a sa, cu o singura strngere de mna. Cauta vagonul cu nfrigurare. Apoi, dupa ce l-a identificat , se apropie usor, cu inima batndu-i, de compartimentul Marcellei. O zari, nainte ca ea sa-l vada ;

sedea cuminte pe canapea, fre-cndu-si amndoua tmplele cu vrful degetelor. Gheorghiu o privi lung, parca s-ar fi trudit s-o recunoasca. Figura i se ntuneca iar, curnd. P orni atunci tot att de repede spre iesire, fara sa mai priveasca napoi. A doua zi se sui n trenul pentru Bucuresti, aproape beat. Petrecuse toata noaptea , cheltuind jumatate din banii luati pentru Paris. A dormit plictisit pna la granita. De acol o, n-a mai avut rabdare, si nceput sa se plimbe de-a lungul trenului. Observa ca fulgi marunti de zapada se abat cteodata pe geamurile aburite. Transilvania era ntunecata, umeda, rece. Gheor ghiu ramase multa vreme cu fruntea lipita de geam, urmarind luminile, urmarind mai al es fulgii de zapada. Daca ar ncepe sa ninga, sa ninga mult si frumos, pna ce totul" va fi acope rit sub zapada, pna ce totul se va pierde si se va uita sub marele alb... Numai daca n-as muri pna atunci, si spuse Gheorghiu cutremurndu-se.

297 II Alexandru se ntlnise de mai multe ori cu Valentina Puscariu, dar nu avusese nca cur ajul s-i rnartu-, riseasca ruperea logodnei. Sperase, primele zile dupa serata de la F elicia Baly, ca aventura nu va lua nici a proportie si ca tnara ardeleanca va renunta cea dinti la joc. Ajunsese acasa dimineata ; Irina plngea necontenit, nervos, extenuat, nu izbutise sa adoarma dect foarte trziu. Se destepta pe seara. si aminti ca fagaduise cuiva o ntlni re pentru acea dupa-amiaza. si aminti apoi, cu oarecare plictiseala, ca fagaduise as ta chiar logodnicei sale, Valentina Puscariu. Tot ce facuse pna atunci de la discutia ulti ma cu David Dragu si -pna la mbratisarea tinerei necunoscute care urcase scarile n casa Baly i se paru deodata ridicul, lipsit de sens, primejdios. Parca se desteptase dintr-un vis ; traise ct eva zile ntr-o mare tensiune, n care se amestecase si orgoliul, si dorinta de risc si aventura. Nu-i venea a crede ca a facut toate acele lucruri serios ; ca si-a comandat cu grija inelele de logodna, ca a crezut attea zile la rnd ntr-o casatorie, ca a asteptat o noua viata, la ntmplare, cu toate primejdiile ei. Poate si va da s ea repede seama c-a fost o gluma. . Am auzit ca te-ai logodit pe nestiute, Alexandre * i-a spus unchiul Dem n acea s eara. A fost o gluma, raspunse Alexandru. Se bucura ca cel putin, nu e si Irina de fata, ca sa-l auda. Unchiul Dem i spuse ca Dinu Pasalega a venit dis-de-dimineata ca s-o vada pe Irina, ca s-a ntors Ia prnz, si a asteptat-o sa se destepte. S-au mpacat ! i spuse. Nu e de vina baiatul ; a avut un accident n familie... Alexandru nu s-a dus n acea seara s-o vada pe Valentina. A asteptat sa treaca dou a zile, n care timp a ramas aproape ncontinuu n odaia lui, cetind si scriind; Cnd a ntlnit-o, a gasit-o cu desavrsire schimbata. I-a fost peste putinta sa fie sincer, chiar de Ia nceput. Inventa deci o scuza banala. Ai fost bolnav, si noi n-am stiut nimic, sopt Valentina, dupa ce-l ascultase. 298 A urmat apoi prezentarea familiei Puscariu : mama, tata, sora. Dar cum asa ? cum asa, deodata ? se minuna ba-trnul Puscariu. Au luat ceaiul mpreuna. Ma rog, si ce nveti mata? l-a ntrebat d-na.-Pus- eariu. Valentina n-a stiut sa ne sp una... Alexandru se simtea acum pe un teren mai sigur. A nceput sa vorbeasca despre stud iile lui la Bruxelles, la Londra, la Paris. Ai sa iesi doctor, nu e asa ? ntreba d-na Puscariu. Alexandra si amintea cu o inut ila precizie fiecare din ntrebarile si raspunsurile acestei prime ntlniri de familie. i placeau, totusi, oamenii ; i placeau mai ales ochii albastri, clari, ai d-nei Puscariu, glasul ei prea putin

feminin si totusi cald, umerii ei drepti de mocanca. Dupa ce s-a ntors, a ramas multa vreme n odaia lui, s ingur, gndindu-se la tot ce se ntmplase. Batrnul Puscariu fusese profesor de istorie si lim ba romna ; iesise numai de un an la pensie. Hei, dumneavoastra, tnara generatie, cine va mai ntelege ? !" Era totusi si altceva dect mustrare n glasul lui ; era un omagiu since r adus tineretii, o nemarturisita ncredere n baietii zdraveni care fura fetele oamenilor, care ies p e strazi n grupuri galagioase si cred ntr-o Romnie mare si puternica. Sora Valentinei nu ter minase nca liceul. Eu ma fac doctorita !", spuse, cu mndrie. Nu rde de ea, adaoga d-na Pusca riu, e o fata cum n-am vazut alta mai harnica. Daca ai sti ca are herbare, si colecti i de gndaci prinsi n ace, si citeste tot felul de carti stiintifice." Fata si privi mama cu nestingherita toleranta. Se vedea bine ca n-o mai supara laudele ei, slabiciunil e ei. Se vedea bine ca spusese ma fac doctorita !", n loc de am sa urmez medicina", tocmai ca s-i arate lui Alexandru ca nu mai era demult o diletanta, ca se pricepea destul de bine n aseme nea lucruri savante ca sa-si ngaduie orice fel de familiaritate n vorba. Alexandru ntelesese nuanta ace asta, intentia acestui limbaj vulgar si o privise cu multa ncredere. n ea am sa-mi gasesc cel mai sigur aliat, si spusese n timp ce sta ntins pe canapea, reconstituind scena ntlnirii cu familia Pus2 99 cariu. n acea clipa, si aminti de Viorica. O revazu, i auzi glasul ; o suma de aman unte uitate i navalira atunci n minte. Viorica mirosea cteodata prea accentuat a pasta de dinti. Probabil ca se spala cu foarte putin nainte de ntlnire. Mirosul pastei de dinti era puternic, era cald s i feminin. Aproape ca i fu dor de carnea Viorichii, atunci. Avea snii foarte frumosi foarte bine desenat i (o vinisoara albastra

se rarea lnga sfrc ; de cte ori ma musti, mi se irita sngele !", i spusese odata). Au trecut de atunci sapte luni ; ce s-o fi ntm-plat cu ea, cu trupul ei ? Foarte ciudat ; nu-si putea n chipui deloc descompunerea iubitei, trecerea ei n pa-mnt. I se parea ca Viorica se afla undeva tot vie si tot, plina de snge, cu gura ei frumoasa mirosind cteodata a pasta de dinti. Au trecut sapte l uni dar timpul acesta era un timp ca oricare altul : nu schimbase nimic, nu nimicise, nimic. Sap te luni n strainatate, departe de Viorica ; eu la Paris si ea aici. I se facuse dor ; i se facuse foame de carnea ei. Dar se trezi brusc ; a murit | demult si snt un ticalos ca rna gndesc la asemenea lucruri. Nu s uferea, nu era nici macar enervat, nu avea sentimentul ca fusese nedemn, crud, imoral. Amintirea Vio richii i facuse bine ; am iubit-o destul de mult, fara sa-mi dau seama, si spunea. n seara aceea, ramase, mai mult de vorba cu Irina. Stii, de abia acum mi dau seama ct am iubit-o pe Viorica, i-a spus. Ar fi dorit att de mult s-o auda pe Irina lund apararea moartei, vorbindu-i de ea, rugndu-l sa-i povesteasca pe larg de dragostea lor. Dar Irina gndea : trebuie sa-i spun tot despre Dinu, el ma va ntelege, numai el. l privi deci n ochi, mai putin surprinsa dect s-ar fi asteptat Alexandru, si-i raspunse cu un glas oarecare. Ai sa , suferi putin de remuscari, nu e asa ? Va trebui sa spui totul Valentinei . Mi s-a parut o fata foarte ntelegatoare... Au vorbit o suma de lucruri fara importanta ; au discutat ctiva din invitatii Fel iciei. Pe Balaban, de pilda, care si lipeste parul cu pomada. Groaznic, spuse Irina. 800 Groaznic, spuse si Alexandru. Am impresia ca Felicia te placea pe tine, adaoga Irina, privindu-l n ochi. Da, aceeasi impresie am avut-o si eu, vorbi Alexandru, (i fu sila, n acea clipa, d e raspunsul lui infatuat, mediocru si ridicol). Au continuat sa vorbeasca asa aproape o jumatate de ceas. Alexandru devenise ner abdator ; voia sa orienteze conversatia catre Viorica. Dar Irina nca nu avusese prilejul sa-i martu riseasca ultimele faze ale dragostei sale cu Dinu. ncerca mereu : Dinu spunea", Dinu are impresia"... Stii ceva interesant cu Dinu"... Dar Alexandru nu o ncuraja ; era nervos, putin plictisit de capriciil e conversatiei. Cred ca n iubire ne desteptam totdeauna prea trziu, spuse el. Tocmai asa gndea si Irina. De abia acum ntelegea ct de adnc l iubea pe Dinu ; de abia acum, cnd fusese aproape sa-l piarda, cnd se hotarse sa se abandoneze ntmplarilor, sa se pedep seasca, uitndul. Irina i fu recunoscatoare lui Alexandru pentru aceasta fraza adresata sufletului ei. Acum, putin mi pasa... Dinu a luat o hotarre mare : sa plecam amndoi n Germania, la Charlotten-burg, unde are el de lucru...

Alexandru o felicita. Aprinse o tigara, si adaoga, foarte sobru : Nu mai vorbi n lume despre Valentina. Stii, nu trebuie s-o compromitem. n definiti v, ea nu are nici o vina din afacerea asta... Sa-ti spun drept, a fost numai o gluma... A fost o gluma ! repeta drz Alexandru. Pur si simplu o gluma. Ce Dumnezeu ? ! snte m oameni tineri ! Sntem tineri si liberi amndoi, si dupa cte mi dau 301 seama, nici Valentina nu e proasta ! Are sa nteleaga si ea... David Dragu se ridica de pe scaun si se apropie de Plesa, cu pumnii strnsi. Tnarul l privi fara sa clipeasca. Vrei sa ne batem ? l ntreba, calm. nca nu, i spuse David. Dar cred ca voi ajunge si la bataie... Nu banuiam niciodata ca esti att de las !.. Nu snt las, vorbi Alexandru fara sa se mnieze,. snt inteligent. Nu ma predau nici u nui fel de santaj,-nici macar al cuvntului meu de onoare. ti repet ca a fost o gluma ; de prost gust, pcate, dar o gluma. Ti-am dat cuvntul de onoare, pentru ca eram ncalzit, furios sau mai s tiu eu cum. Ei si ce e daca ti l-am dat ? Nu snt att de slab ca sa ma sperii de cuvinte si sa ma simt legat de o fagaduinta.

Nu e vorba de cuvntul de onoare, spuse Dragu E vorba de fata aia, care acum te iu beste... Ei si, ? are sa-i treaca. E tnara, e frumoasa... ' Vechea poveste, spuse Dragu, vechea poveste a d-tale cu fete seduse si invitate discret la sinucidere.. N-are dect sa se sinucida, l ntrerupse Alexan-| dru. Lipsa de inteligenta se plates te. Daca nu ntelege un lucru att de simplu, n-are nici un drept sa traiasca... Vorbesti ca un Don Juan de duzina... Daca ai sti ce nvechit si ce mediocru esti. Si mai vrei sa faci un om nou, mai vrei sa creezi o noua morala... Alexandru ncepu sa rda. Dupa glasul exasperat al lui David, ntelese ca batalia era cstigata. Rdea cu att. mai multa, pofta, cu ct nu ntelegea de ce se amesteca acest tnar necunos cut ntr-o chestiune cu desavrsire personala. Alexandru anuntase ruperea logodnei printr-o s crisoare masurata si extrem de politicoasa, adresata Valentinei. Spusese apoi pretutindeni ca logo dna a fost stricata din motive familiale. (si gasise o seama de scrupule fata de Valentina ; nu trebuia sa afle nimic care ar fi putut-o compromite.) ntlnise pe Felicia pe bulevard, rzatoare , ironica. Am auzit ca logodna din casa mea n-a fost cu noroc !", i-a spus. Pacat. Daca nu-ti i ntra n cap ideea aceea comica, am fi petrecut poate de minune, amndoi", adaugase Felicia. Niciodata nu e 302 timpul pierdut", spuse Alexandru. Ba da, timpul e singurul lucru care se pierde nt r-adevar !", spusese rznd Felicia. Ia te uita ; ia te uita, a nceput sa ninga de-a binelea, desi sntem', nc a n Noiembrie. D-ta nu esti trist ?" Alexandru o privise foarte usor, ca si cum ar fi urmarit m ai mult fulgii de zapada care o nvaluiau si se topeau usor pe blana sura din jurul gtului. Nu snt niciodata t rist. Snt un om tare, domnisoara Felicia"... Snt destul de tare ca sa nu ma emotioneze acuzatia d e lasitate, spuse si acum, raspunznd lui Dragu. n ochii d-tale ti apar. mediocru, las si nvechit. Ei si ? Crezi ca asta ma nelinisteste ? Deloc. Ma nelinistesc numai propriile mele idei despre mine nsumi, ceea ce stiu eu ca snt. D-ta esti sentimental, asta e marea deosebire la noi... ntr-adevar, David Dragu i aparuse sentimental de cum intrase pe usa. Venise la el, n casa Plesenilor, ca sa-i ceara socoteala. (Chevalier sans peur et sans repro-che. si s pusese Alexandrii cum, l-a vazut intrnd. De data asta, nu 1 mai indispuneau asemenea reflectii banale, r aspunsurile sale mediocre si ridicule. Pentru Alexandru, acum,. n primejdie, orice gnd ntaritor era bun, orice vulgaritate si orice arma era bine venita. Acum nu mai avea timp de ales. Nu-l. mai interesau nuantele, logica, dreptatea, omenia. Se accepta oricum numai sa ra-mna tare.) Dra gu. auzise chiar de la Felicia confirmarea ruperii logodnei. Vestea l facuse sa sufer e, aproape l

umilise. Simtea ca s-a angajat si el n logodna lui Alexandru, ca are si el o part e de raspundere n nebuniile, lasitatile sau trisarile prietenului. Venise nfuriat, dispus sa se bat a chiar cu pumnii, cu ce o fi. Stia ca Alexandru e mai puternic dect el, dar Alexandru nu era incend iat de furia lui, de mnia care l adusese pe ninsoare ntr-o casa streina. Cu ct se ncingea cearta, cu att furia si dezgustul l faceau sa-si piarda controlul. Tipa att de aprig cteodata, nct se mira si ngur cum nu intervine cineva din afara D-ta esti legat de legi, de rigori, de superstitii, continua Alexandru. Eu nu si nt legat de nimic... Nici monstrii nu snt legati de nimic. 33 Cum vrei s-o iei. Ti-am mai spus ca nu ma intimideaza nici o eticheta, adica nic i un santaj. Eu Snt si ramn asa cum vreau eu sa fiu. Pot calca orice lege, n afara de legea fiin tei mele, pe care n-o cunosc dect eu... Dar nici un santaj nu poate avea priza asupra-mi. Nu m a las santajat nici de mila, nici de prieteni, nici de morala, nici de cuvntul dat. Toa ta lumea moderna sucomba n fata unui asemenea santaj. Toti tremura cnd li se spune : nu esti uman, nu esti nou, nu esti bun, nu esti ca X, nu esti ca Y !" Eu am trecut de mult pes te asemenea superstitii. Am zvrlit de mult vechiturile acestea peste bord. Peste bord cu ele, peste bord !... Ramn ceea ce, nu mai poti d-ta, dupa cum singur mi-ai marturisit-o, ramn un perfect huligan... Nici macar atta, raspunse Dragu scuturndu-si capul. D-ta fugi de raspundere, fugi pentru ca esti las,-I pentru ca crezi, ca toti imbecilii, ca ai o misiune prea * mare ca sa mai poti ramne onest. Fugi pentru ca ti-e teama de ratare. Asta e un semn care niciod ata nu-mi

scapa ; frica omului mediocru de ratare... Daca ai sti ce putin ma impresioneaza perspicacitatea d-tale, vorbi Alexandru ca lm. Lucrurile astea cu mediocritatea si ratarea se vor vedea mai trziu ; peste cinci ani, de pilda. Sa asteptam cinci ani, si apoi vom mai sta de vorba. Raspunsul era destul de net, dar David Dragu nca nu se putea hotar sa cedeze. i era aproape teama de soarta Valentinei. O vazuse o singura data dupa serata Feliciei, dar se gndise de multe ori la ea. ncepuse chiar s-o iubeasca ; o iubire de frate, se grabea David sa-si spuna. Totusi, se gndea la ea, si o visa. Fata ar fi suferit cumplit daca logodna ar fi fost rupta. Liza i povestise o suma de lucruri despre ea ; de altfel, toti invitatii din Noiembrie nu vorbeau dect despre aventura lui Plesa. Atmosfera de brfeala si zvonurile de cafenea din jurul Valentinei, l exasperau pe Dragu. Cu toate necazurile lui de-acasa, suferinta Valentinei l chin uia destul de mult. De altfel, daca e vorba sa ma gndesc la dragoste, pot sa-ti spun ca iubesc nca pe Viorica, adaoga Alexandru mai afectuos, pe fata aceea care s-a omort din cauza mea, asta vara. O dragoste destul de tardiva, dupa. cte nteleg eu, vorbi David. Tardiva, si n acelasi timp fara prea mari obligatii ; o dragoste aproape confortabila... Lovise just. Alexandru se facuse mai palid si ridica glasul. Dragostea nu e niciodata tardiva, vorbea el. E un lucru care se ntmpla ; nainte sau dupa posesiune, nainte sau dupa moarte, n-are n ici o importanta. Eu simt ca o iubesc de-abia acum... Spusese ultimele cuvinte cu oarecare sovaiala. Se vedea ca nu era prea nfierbntat n dragostea lui pentru moarta Viorica. David Dragu l privi n ochi, dispretuitor. Nu e vorba despre dragoste, vorbi el. E vorba de un cuvnt dat. Cum spuneti d-stra, un gentleman doit payer... Accentuase cuvintele cum spuneti d-stra". Se gndea la familia boiereasca a Pleseni lor, la educatia lui Alexandru n strainatate. Dragu continua sa se mn-dreasca de descenden ta lui umila, de sngele sau plebeu. Casa d-lui Demetru Plesa l iritase de la intrare. Un asemenea gentleman trebuie sa plateasca, si spusese el. Nu snt nici nu tin sa fiu un gentleman, raspunse mndru Alexandru. Nu respect nici o morala din lume. Pe spezele mele, mi creez acum o noua morala. O morala n care vor crede toti oamenii tineri, toti oamenii tari... . mi vorbeai cndva de colectivitate, l ntrerupse Dragu, si ma acuzai pe mine de individualism. Nu stiu care din noi doi respecta mai mult colectivitatea... Depinde de colectivul de care e vorba, raspunse Alexandru bucuros ca discutia se

ndreapta spre probleme generale. Colectivul d-tale nu ma intereseaza, si-mi permi t orice libertate si orice crima, fata de el. Nu ma intereseaza un colectiv n plina descompunere, un colectiv n care morala nseamna respectarea propriilor tale prosti i si greseli. Nu ma intereseaza nici o lege, nici o metafizica, nici o estetica a ace stui colectiv. Fata de d-ta, care ai ramas burghez si aparator al su305 304 perstitiilor burgheze, pot aparea individualist, pentru ca nu ma supun legilor c olectivului din care faci parte. Pentru mine, d-ta esti acela care mi apari individualist... Interpretezi gresit lectiile lui Nae Ionescu, spuse .zmbind David. Interpretez dupa nevoile fiintei mele. Aici nu mai exista greseala ; exista numai forta vitala, cum spuneai chiar d-ta odata. n mine, fortele vitale au ramas intacte. Nu le-a al terat nici o superstitie...

Fiecare numeste superstitie ceea ce nu-i convine, raspunse Dragu. Sritem de acord. Ramne de vazut daca ceea ce nu numim superstitie ne. ajuta sa crestem si sa fertilizam, daca ne-ajuta sa ramnem tari pna la uirna. D-ta, ferindu -te necontenit de superstitii", ti-ai secat izvoarele vietii. Nu simti ca te usuci, ca te sterilize zi ? !... Ma simt mai puternic ca oricnd, raspunse Dragu zmbind. Cu ct ramn mai singur, cu att ma simt mai; puternic. Fiecare si soarbe tarie de unde poate... Da, am mai auzit o data vorba-asta, si cred ca e justa. Ma xem nsa ca taria d-tal e e pe secate. Ai nceput sa vorbesti ca Eleazar. Probabil ca n curnd vei actiona ca si el... Eleazar nu actioneaza deloc, zmbi Alexandru. Eu voi actiona... Dar despre asta, n u e locul sa vorbim acum... Asa e, raspunse David Dragu. Se simti deodata foarte trist. Nu se asteptase sa fie ntmpinat cu atta drzeme de Ale xandru. Asta-vara era mult mai timid, mult mai atenuat, si aminti Dragu. Probabil ca n fata faptului gaseste mai mult curaj. Poate chiar fapta l face att de drz... n acelasi timp, Diagu era tulburat de gndul Valentinei. Va trebui sa ma duc s-o vad, sa-i cer iertare. Hotarrea aceasta l ncnta ; o va putea ve dea pe Valentina, va putea sta de vorba cu ea, o va putea mngia. Biata fata sufera, si spuse Dragu cu oarecare bucurie. si dete repede seama ca suferinta aceasta i convenea ntr-un anumit sens. Valentina va avea neyoie de mngiere, va avea deci nevoie de el... 306 Crezi ca are sa ninga si astazi ? ntreba deodata Alexandru'privind pe fereastra. - Ninge si se topeste, vorbi Dragu ca sa spuna si el, ceva. N-a venit nca timpul z apezii ; nici n-am intrat n Decembrie... Tacura iar, o buna bucata de vreme. Alexandru aprinsese lampa. n odaie se facuse de mult ntuneric. Vrei sa iei masa cu noi 9 ntreba Alexandru. Ramne mi se pare si Dinu Pasaiega. Cu acest prilej, mai stam de vorba... As avea atunci impresia ca ne-am mpacat.... Cu d-ta nu ma pot mpaca, spuse aspru Dragu. Mi-ar parea rau. Ma bucurasem multa vreme ca ti-am cstigat prietenia... Vad csa ca si aici esti egoist ; vrei ca oamenii cu cara te mprietenesti sa-ti mpartaseasca ntru totul idei le d-tale, n orice domeniu. Nu n orisice domeniu, l ntrerupse Dragu. Numai n cel moral... Singurul care conteaza, fireste, si singurul unde libertatea unui prieten nu poa te ceda... Asta numesc eu egoism... Poate sa fie numai consecventa, vorbi Dragu. Nu poti fi prieten cu un las sau cu un. criminal... De ce nu ? Adevarata iubire nu trebuie sa tina seama de nici o interdictie moral

a. Ce nseamna asta sa ma iubesti numai daca snt curat pe mini, daca ma spal pe dinti, ma mbrac ca toata lumea si nu njur. de mama?!... O prietenie adevarata, nu tine seama dect de propri ile ei legi. Iubesti pe cineva pentru ca l iubesti, nu pentru ca e inteligent, bun, moral, bog at sau sarac. Este un punct de vedere, fireste, vorbi Dragu. Poate sa fie bun n dragoste. Poate n dragoste iubesti la ntmplare, iubesti pentru ca iubesti, si nu tii seama de nimic. n prieten ie nsa, trebuie sa tii seama de ceva ; de inteligenta, de suflet, de orice element care poate transform a puerila sau frivola tovarasie dintre doi oameni, ntr-o adevarata comuniune. Asa cred eu, cel putin. Prieteni n sensul d-tale gasesti cu sutele pe orice strada. Prieteni carora sa le tolerezi crimele si slabiciunile, sub motiv ca trebuie sa-i iubesti asa cum snt. Nici un om nu este att de perfect ca sa -l poti tine asa cum e. Ori307 carui om i poti face serviciul de a-i atrage atentia asupra prostiilor pe care le savrseste... Dar, evident, lucrurile marunte nu se pot discuta acum... Din ce-mi spui d-ta nteleg ca nu vrei sa iei masa cu noi, vorbi Alexandru ncercnd s a zmbeasca.

Ce l-a facut pe acest om sa fie att de tare att de inflexibil ? se gndea Dragu. Ctev a saptamni n urma, cteva zile chiar l stapneam fara nici un efort, l simteam ca e sub puterea mea de la primul cuvnt. mi raspundea asa cum se raspunde unui om mai mare, unui om mai puternic. Ac um este cu desavrsire altul. Poate l-au ntarit faptele lui, lasitatile lui... l privi drz, ncercn d sa-l copleseasca, sal tulbure cu privirile lui otelite. Dar Alexandru continua sa zmbeasca. Irina intra tocmai atunci n odaie, si observa cu mirare ct de calm si fericit pare varu-sau... Mi-a telefonat Felicia, spuse ea. Probabil ca se astepta sa te gaseasca pe tine la telefon, adaoga cobornd glasul. Stii, pleaca peste cteva zile. ndata ce ncepe sa ninga, Felic ia se pregateste de plecare. Ne-a rugat sa o vizitam... Nu mai am timp, vorbi Alexandru. Te poti duce singura... Irina l privi fara sa nteleaga. l privi apoi si pe Dragu. De ce mi vorbeste asa ? V-ati certat, voi doi ? Nu, interveni David zmbind. Alexandru simte ca nu mai e liber pe timpul lui, de ac eea te-a refuzat. S-a hotrt de-acum, sa fie numai al Actiunii". Simte ca nu mai are timp ; a sta e cel dinti simptom al batrnetii si al uscaciunii. Nu mai e nimic de facut pentru el. Va trai de-acum nainte dupa agenda... Se apropie de Irina, i apuca mna si i-o scutura puternic. Pierde-ti timpul, fata draga. Iubeste si pierde-ti capul. N-are nici un rost sa ti 1 pastrezi de pe acum... Apoi ntinse mna si lui Alexandru, si i-o strnse. Iesi repede din odaie, fara sa mai priveasca napoi. Figura i se nasprise, fruntea i se ntunecase ca pe vremea tineretii lui ascetice. Ce are Dav ? ntreba Irina. 308 Nimic precis, raspunse plictisit Alexandru. Apara pe Valentina ; tot asa cum apa rai tu, asta-vara, pe Viorica, femeile abandonate si gasesc ntotdeauna cavalerii lor, n viata sau n moarte . Este si asta o meserie... Haidem la masa. Irina trecu cea dinti catre sufragerie. n prag se opri si sopti. Alexandre, daca te vei simti nefericit sa-mi spui si mie... III ntr-o dimineata, n timp ce curata odaia Anisoarei, slujnica gasi o moneda de aur a lunecata ntre saltea si somiera. Anisoara si amintea precis ca luase din sertar sase bucati de aur nu cinci, cte i daduse lui Petru. Cautase cu nfrigurare pretutindeni, dar nu mai gasise moneda pierduta. Ban uia ca i alunecase din batista cnd intrase n odaie, si rascoli toate covoarele, dadu la o p arte scaunele, cnd sterse pe sub pat. n cele din urma renuntase. Daca n-am gasit-o eu, nu o va ma i gasi nimeni si spusese. Nu-i era prea mare teama. Stia ca furtul va fi descoperit ntr-o zi, dar

numai ca va fi de mult alaturi de Petru n odaita lor aparati de lume. Anisoara nu-s imagina ntmplarile viit oare dect pna la ultimul epilog al aventurii sale : fuga n odaita nchiriata de Petru. Cnd Petru i-a spus ca n-a obtinut dect 12.000 lei din care cheltuise aproape jumatate platind datorii urgente si ca banii ramasi nui vor ajunge pentru chiria unei odai mobilate n oras (Anisoara nca nu-i destainuise hotar-rea ei de a fugi definitiv de acasa) fata a nteles ca furtul fusese necomplet. Mai era nca nev oie de bani. Ramasesera destule bijuterii vechi n cutie, puteau fi vndute si ele. Anisoara si re prosa timiditatea ei din noaptea de 15 Noiembrie. Atunci as fi putut lua mai mult, far a nici o teama. mprejurarile erau acum mai 309 rare si ngrijorator de putin favorabile. Dupa ce Petru o anuntase ca nu va nchiria camera din oras. Anisoara traise cteva zile din care nu-si mai amintea aproape nimic. Era absenta fara sa fie trista, umbla prin toate ncaperile vilei, fara sa caute pe nimeni, fara sa do reasca; ceva. Nimeri odata n biblioteca, unde d. Lecca lucra ntre dosare. Ramase multa vreme, multumind u-se sa-l priveasca, fara sa fie descoperita. n cele din urma se; apropie de birou si puse mna pe umarul tatalui. Tu esti cel mai bun dintre noi toti, vorbi Anisoara. Dar esti att de departe... Disparu apoi att de repede nct d. Lecca nici nu avu timp sa-i raspunda. Si glasul, si ochii fetei l

nelinistira insa destul de mult. Parul blond al Anisoarei parea acum mai stins, mai cenusiu ; fruntea parca era mai palida, si ochii tulburati, adnciti n cearcane. D-l Lecca ramase mul ta vreme cu amndoua palmele ncrucisate deasupra dosarului, ncercnd sa gndeasca. Poate Anisoara e bolnava, sau poate i s-a ntmplat ceva, Doamne fereste ! D-l Lecca si aminti n acea clipa ca A nisoara nu mai era o fetita, ci de acum trebuie altfel pazita si altfel ntrebata. Nu putea uita tonul glasului ei, nu putea uita mai ales o ciudata impresie de tragedie, pe care i-o lasase prezenta fugara a Anisoarei. l cuprinse atunci o neliniste care i alunga orice pofta de lucru. Nu i se mai ntmplase nicioda ta asta. Se ridica de la birou si se duse sa caute pe d-na Lecca. Stii, draga mea doamna, stii, m-a speriat fetita noastra, Anisoara... Nu cumva e bolnava ?... D-na Lecca i privi mirata si batjocoritoare. Nu-i venea a crede ca l-a auzit chia r pe profesor, ooborndu-se din biblioteca lui la un ceas att de neobisnuit ca sa-i vorbeasca desp re Anisoara. Sub privirile ironice ale sotiei, d-i Lecca se fstci, se simti ridicul si regreta ca s -a amestecat ntr-o asemenea taina familiala. Ar fi ncercat sa se scuze, sa se explice, dar d-na Lecc a nu-i mai lasa timp. Desigur ca e bolnava fetita ! l iubeste pe Anicet, pe profesorul ei de pian !... l stii pe care, nu ?! D-l Lecca si amintea foarte bine de Petru. Nu stia nsa ce trebuie sa spuna ; nu st ia ca e dator sa se supere de aceasta descoperire, sau sa zmbeasca ngaduitor. Astepta sa se pronunte nti sotia. Cred si eu ca l iubeste, continua d-na Lecca r-znd. Cine nu l-ar iubi ? N-are nici douazeci de ani, s e cit un taur. Ferice de femeia lui !... Anisoara viseaza toata ziua la Anicet, de aceea e att de aiurita. N-ai nici o grija. Vorbise n asa fel, nct d.-Lecca nu ntelese daca pasiunea aceasta secreta a fiicei lu i catre profesorul de pian e o crima sau un sentiment autorizat sau ncurajat. D-l Lecca se ntoarse n b iblioteca cu aceleasi tulburi presentimente. Orice s-ar ntmpla, simtea bine ca el va fi de part ea Anisoarei. n aceeasi zi, slujnica aduse d-nei Lecca moneda de aur, povestindu-i cnd si unde a gasit-o. La nceput, d-na Lecca n-a dat prea mare nsemnatate acestui fapt. A asezat banul pe ma sa, si a continuat sa picteze, cu toate luminile aprinse. Cnd Anisoara a intrat n odaie, a ntrebat-o, fara sa ridice ochii de pe sevalet. Anisoara, tu ai pierdut napoleonul acesta de aur-? L-a gasit femeia sub salteaua ta... Fata s-a facut palida, si a ramas pironita locului, fara sa stie ce ar putea ras punde. D na Lecca se opri din lucru si ncepu sa-si pregateasca o coloare. n fond, de unde ai putut tu avea un ban de aur ? se ntreba deodata ntorcndu-se spre fata cu

pensulele n mna. Vezi, nu m-ara gndit la asta pna acum... n orice caz nu e banul meu, spuse Anisoara calma. Apoi iesi repede din odaie. D-na Lecca ramase oarecum surprinsa de plecarea acea sta brusca. Se apropie de masa, lua moneda si o privi cu luare aminte. O recunoscu ; era din mi ca ladita ngropata nainte de razboi n pivnita. Lucrurile i aparura deodata 'foarte grave. Suna servito area si-i spuse sa cheme pe domnisoara Adriana. Este al tau banul asta ? o ntreba. Adriana o privi direct n ochi, furioasa si dispretuitoare. Te rog sa nu mai ma deranjezi pentru orice nazbtie ! vorbi ea rastit. 311 310 Nu e nici o nazbtie. Vreau sa stiu de unde a ajuns banul asta sub salteaua Anisoa rei. Ea spune ca nu e al ei, ca nu l-a vazut niciodata... Adriana iesi trntind usile. D-na Lecca ramase o clipa n mijlocul odaii, batuta de lumini puternice, tinn-du-si capul ntre mini. Simtea o revolta brusca, ntunecata, mpotriva celor doua f iice. Simtea, n acelasi timp, 0 tulbure neliniste. Era peste putinta ca cineva sa fi patruns la comoara", cum n umea ea restul aurului ramas din 1916. Nimeni, nici macar d. Lecca (de ctiva ani) nu mai stia unde e asc unsa. Daca, printrun miracol, cineva ar fi gasit cheia si ar fi furat banii, familia ar fi fost ruina ta. De doi ani, d-na Lecca vindea n fiecare luna zece piese de aur, ca sa completeze bugetul necesar c asei. Toate gndurile acestea o tulburara tot mai adnc. si aduse aminte atunci, de sertarul din dormitor si alerga

ntr-acolo, trntind pensulele la ntmplare pe masa. n acest timp, Anisoara se ndrepta spre biblioteca. Se hotarse sa spuna totul d-lui Lecca, totul, afara de numele lui Petru.

Daca am sa-ti marturisesc un mare pacat ai sa| mai ma iubesti ? l ntreba, dupa cei apucase repede m-| na si i-o sarutase. D-l Lecca simti o emotie att de puternica nct ochii L 1 se umezira si inima ncepu sa-i bata pripit. Niciodata nu i se mai ntmplase asta ; attea surprize ntr-o singura zi o mngiere att de directa, si glasul necunoscut al fetei, dragostea ei att de vie. Spune-mi, micuta mea, nu-ti fie teama. Anisoara ncepu sa plnga. Se aseza pe genunc hii batrnului, asa cum nu mai facuse de multi ani. D-l Lecca se simti tare, puternic, protector . O bucurie exaltata, o ncredere nebanuita n el, l schimbara n cteva clipe. Trebuia acum sa mngie, sa protejeze si sa ierte si toate chemarile acestea adresate sufletului si puterii lui, l ntari ra. Anisoara nu plngea de frica ; plngea mai mult de tristete, de singuratate. Totusi, povesti furtul n c ele mai mici amanunte. D-l Lecca o ascuta ngrozit, mirat, parca i s-ar fi povestit o ntmplare straina, pe care nu o putea cu nici un chip s-o creada. 312 Nu ma ntreba mai mult, sopti Anisoara. Lucrurile, le-am dat. Nu le-am furat pentr u mine. Dar sa nu ma ntrebi mai mult, papa !... i saruta din nou minile. D-l Lecca ncepea sa se convinga de gravitatea ntmplarii. Nu le-ai dat cumva d-lui Anicet ? o ntreba el blnd. Cum as fi putut sa i le dau lui ? vorbi Anisoara mhnita. Pe el l iubesc att de mult ... Cum l-as fi putut [jigni dndu-i lucruri furate ?... D-l Lecca, observnd ca Anisoara nu-i ascunde iubirea ei pentru Petru iubire de ca re el aflase cu putin nainte, de la d-na Lecca crezu si cealalta parte a marturisirii fetei, s i se convinse ca Anicet nu poate fi amestecat n acest furt. Se simtea, nsa, extrem de responsabil fata de d-na Lecca. Obiectele furate n-aveau o valoare prea mare, iar monedele de aur erau din comoar a" adunata de el ; totusi, stia ca va avea de luptat mpotriva mniei dnei Lecca, si nu mai ncercase un asemenea efort de cincisprezece ani. Emotia fetei l ntarea, nsa. Glasul Anisoarei era schimbat, ochii ardeau, trupul ei mic tremura. Pentru ntia da ta d. Lecca se simti protector si barbat puternic. Nu stia nsa ce cale va trebui sa aleaga. Se m ultumi sa-si mngie fata, sa o sarute. Atunci se auzi venind d-na Lecca. Intra n biblioteca furtunos, tinnd cutia cu bijuterii sub brat. Era att de mnioasa nct i venea sa rda, un rs isteric, nfricosator de necrezut! tipa ea. Am fost furati, am fost furati n casa noastra !... ' D-l Lecca tusi si-si agita o clipa minile. Degetele pareau mai lungi, acum, mai

galbene, mai osoase. Se pregatea sa vorbeasca, dar nu gasise nca cel mai bun cuvnt de nceput. - Eu am furat, spuse atunci Anisoara, ducndu-si minile la spate, ca n fata unei profesoare. D-na Lecca o privi speriata, apoi ncepu sa rda. Se trnti pe un fotoliu. Era de asteptat, vorbi ea. As fi putut ghici de la nceput. Ai furat ca sa-l ajuti pe vlajganul ala de Anicet !... 313 Anisoara se facu rosie, si nainta ctiva pasi spre maica-sa. Minti ! Nu i-am dat d-lui Anicet ! striga mirn-du-se n acea clipa de curajul si fo rta cu care tipase. Eu am furat, dar nu pot spune cui i-am dat... Ghicesc eu singura, fetita mea, rnji d-na Lecca. Daca spuneti ceva d-lui Anicet, sa stiti ca ma omor ! tipa Anisoara tot att de put ernic. Papa, ti spun si d-tale acelasi lucru : ma omor ! D-l Lecca tresari, frngndu-si minile. Trebuia sa vorbeasca si el, sa intervina, sasi apere fata. S-o iertam, doamna, spuse el. E fata noastra si ea singura mi-a marturisit grese ala... E copilul nostru din urma... si scoase ochelarii, cu o mna nesigura, si ncepu sa si-i stearga. Putu astfel sa sc ape de privirile crunte

ale sotiei. D-na Lecca ramase cteva secunde n mijlocul odaii, nestiind ce sa faca, apoi izbucni n rs. Snteti cu toti ntelesi n casa asta contra mea, vorbi ea. Credeam ca numai Adriana m a uraste. Dar vad acum ca Anisoara fura ca sa scape de mine, si domnul profesor i ia aparar ea... Vorbise repede, si vorbele i erau ntretaiate de rs ca si cum ar fi dat o replica gl umeata ntr-o piesa bulevardiera. Tot ce spunea d-na Lecca parea teatral, pronuntat de pe o scena pr oasta. Fetele mele, fetele mele !, exclama ea cu privirile natate si cu bratele ridicate n aer. Pleca att de repede, nct Anisoara nu stiu daca a iertat-o, sau se duce sa-i pregate asca pedeapsa. Voi face si eu ca Adriana, se gndi atunci, ma voi apara amenin-tnd-o. Nu cumva i s-a facut ru mamei tale ? ntreba timid d. Lecca. Poate am face mai bine s-o urmarim. Va avea nevoie de noi... Anisoara ntelese de abia acum ca parintele ei nu cunostea de loc scenele zilnice dintre d-na Lecca si Adriana, ca nu stia de scandalurile si tipetele necurmate ale celor doua femei. ...Saruri, ceva... sau otet aromatic, continua d- Lecca. 314 Era ntr-adevar emotionat de iesirea dramatica a sotiei sale. Fetele mele, fetele m ele !", cuvintele -acestea ji strapunsera adnc inima. Se simtise deodata alaturi de sotie, gata s-o apere mpotriva fetelor. Anisoara se retrase n camera ei, si refuza sa vina la masa. Teddy Lupescu o vizit a, ncercnd sa afle daca ntr-adevar a dat bijuteriile si banii lui Anicet. Anisoara continua sa nege, plngnd. Am sa m omor, daca mai ma ntrebati !... Totusi, ncepuse sa-i fie teama. Peste doua zile era lectia de pian, si d-na Lecca ar fi fost n stare sa tipe n fata lui Anicet. Gndul a cesta o nspaimnta. Nu stia ce ar putea face ; "daca trebuie sau nu sa anunte pe.Petru printr-o scrisoa re. Nu putea, nsa, n nici un caz iesi din casa. Ar fi dat de banuit, ar fi fost urmarita. Trebuie sa ceara ajutorul cuiva, si riu stia pe cine sa aleaga. n nici un caz pe d-na Lupescu, desi aceasta se purta ct se poat e de dragut cu ea, o invita necontenit sa vina la masa, si spunea ca a fost iertata. Ai fi o proasta, i spunea. Daca aveai nevoie de bani, puteai sa ceri, mi puteai ce re chiar mie !... Am sa am mereu, nevoie de bani de aici nainte, sopti Anisoara. i paru rau, cteva clipe n urma, de aceasta marturisire. Teddy ar putea ghici ca se pregateste sa fuga. si ascunse capul ntre palme, si nu mai voi sa spuna nimic. : Snteti ridiculi, -se ad resa Teddy doamnei Lecca, ndata ce ramasera singure n buduar. Va faceti casa de rs pentru cteva vechituri furate... D-na Lecca era ngndurata, aproape trista. Nu mai fusese demult asa, din timpul raz boiului. E altceva. Teddy, vorbi ea ncet. E cu totul altceva... Se opri brusc. Avea impresia ca viseaza. ncerca sa-si dea sema de ntmplare, s-o jud

ece calm dar i era peste putinta sa scape de sufocanta impresie de vis care 0 stapnea de cnd Anisoara o amenintase ca se omoara. 1 se parea ca traieste o scena'de mult uitata, din prima ei tinerete ; ca tot ce se ntmpla acum se mai ntmplase o data, cu foarte multi ani n urma. Si totusi, nu-si pu315 L tea aminti precis daca chiar ea traise un asemenea eveniment, sau daca auzise nu mai vorbindu-se. E altceva, continua sa sopteasca d-na Lecca. Tu banuiesti pentru cine a furat ? ntreba Teddy Lupescu. Pentru Anicet, fara ndoiala... Ma ntreb ce l-a facut pe vlajganul ala sa-mi refuze mie banii pe caim am vrut sa-i dau... Stii, mi placea si mie Anicet! E o bruta ; mi placea.. . ncepu sa rda deodata, dndu-si capul pe spate. Poate am sa ma razbun si pe el, adauga d-na Lecca, clipind din ochi. Teddy Lupescu se cutremura. Se apropie si-i puse mna pe umar. Si tu, frate, si tu ?

D-na Lecca nu-i raspunse nimic. ncepuse sa-si aranjeze coafura, ca si cum s-ar fi pregatit sa iasa n ntm-pinarea cuiva. Se ridicase de pe scaun. Am sa trec de partea Anisoarei, atunci, vorbi din nou Teddy Lupescu. N-ai nteles nimic, sopti d-na Lecca misterios, si nici nu vei putea ntelege nimic. .. Cele doua femei ramasera cteva clipe fata n fata, privindu-se, ncercnd s se pacaleasc a prin zmbete. Cnd trecura n salon, gasira pe d. Lecca asteptndu-le, cu pleoapele lasate, c u minile amndoua bine nfipte pe muchia masutei. IV David Dragu se ntoarse acasa pe jos. Ninsoarea i facea bine, fulgii reci care i se opreau pe obraji, pe frunte (caci umbla descoperit), si l ajutau sa-si risipeasca gndurile. Te-a cautat un domn, l' spuse Getta, un domn, profesor de la Brlad. 316 David i citi numele pe un pachet voluminos : Profesor Anton Dumitrascu. Spunea ca ti-a adus un roman, adauga Getta. E destul de gros ; ai sa-l citesti t ot ?! David zmbi, lua pachetul si trecu n odaia lui. si aducea bine aminte de Dumitrascu : de la ntlnirea lor la mare, primise cteva scrisori. Anton l tinea la curent cu mersul roma nului. i schimbase titlul ; se numea acum Prabusirea. E mai simplu si mai evocator, i martu risise n ultima scrisoare. Capata un sens universal, o valoare profund umana." Dragu nu-i raspun sese niciodata, desi Dumitrascu l anuntase ca-i va trimite n curnd manuscrisul complet al romanului. Am sa-l dau unui prieten sa vada daca poate gasi un editor, si spusese Dragu atunci. Desi un roman care se numeste Prabusiri si s-a numit la nceput Prabusiri n lut, nu poate fi dect o stupid itate pretentioasa, gndise el ca sa-si scuze de-savrsita sa dezinteresare fata de opera unui camarad. Acum, nsa, manuscrisul i facea destula bucurie. Gasise ceva de citit, ca sa-si alunge gndurile de la discutia cu Alexandru si de la logodna Valentinei. Desfacu pachetu l si ncepu sa frunzareasca filele manuscrisului. Erau pagini mici, scrise curat cu mna, cu marg ini albe de amndoua laturile. si arunca ochii la ntmplare. Femeia avea pasiunea zugravita n liniile figur ii sale. Ea i vorbi cu caldura." Deschise alta pagina. Era o liniste patriarhala. Cmpurile verzi zmbeau razelor binefacatoare ale soarelui". Pacat, si spuse Dragu. Nu e nimic de facut. n cerca n alta parte, spre sfrsitul manuscrisului, n mansarda saracacioasa, cu soba nghetata si geamurile n gropate sub zapada, studentul se aseza la lucru." Trebuie sa uit, si spuse el, trebuie sa lupt mpotriva pasiunii bolnave care ma zdruncina. Tara are nevoie de mine. Totul pentru tara m ea !" Si exclamnd astfel, Caraman si prinse fruntea cu amndoua minile si-si ngropa fata ntr-un tratat v oluminos de medicina. Afara se dezlantuise viforul !..." La masa, Dav !, l chema Getta prin usa. David nchise manuscrisul, bine dispus, stin

se lumina si veni n antretul care servea drept sufragerie. Dupa moartea maiorului Dragu, famil ia se mutase' ntr-ro casa 317 mai modesta. Trebuiau sa traiasca din pensie, si din ct le putea trimite David. Liza cstiga nca prea putin, iar Getta si pierduse si a treia slujba. Fetele mici, Vita si Nuta, fusese ra adoptate de Sadina Dragu, sora maiorului, ramasa vaduva de timpuriu si destul de bogata. Erau amndou a la Notre Dame si veneau foarte rar n vizita. Cu cit cresteau, cu att pareau mai straine. David n u vorbea niciodata de ele fata de d-na Dragu. si spunea totusi, ca poate vor fi mai feiicite la Sadina, vor creste mai bine, n bogatie. Nu vor ajunge ca'Getta, functionare de la 20 de ani. Se aseza la masa ; d-na Dragu, Liza, Getta si David. Liza avea camera n oras, dar platea doua mii de lei pe luna acasa pentru masa. De la moartea maiorului, ncepuse sa fie tolerata. Ani de-a rndul lipsise din tara, si batrinul Dragu jurase sa n-o mai primeasca niciodata n casa. Moartea lui i-a adunat nsa din nou, pe toti.| Iar dupa nstrainarea celor doua fetite, d-na Dragu s el hotrse sa-si pastreze toti copiii lnga ea, ct va puteai de mult. i Stii ca Felicia pleaca saptamna viitoare ? ntreba; Liza. Am aflat, vorbi Dragu plictisit ca va trebui sa" discute acelasi lucru. Am aflat chiar de Ja Alexandru. Ce-a spus el ? ntreba repede Liza. Nu pleaca si el dupa Felicia ?... Nici gnd. Alexandru se apuca de politica. Dupa ce-a facut cu fata aceea, cu Valen tina, nici n-avea alt lucru mai bun...

A facut ce fac toti barbatii, vorbi Liza dispretuitoare. Si-apoi, vina e a ta, n u a lui... David nu raspunse. Mnca linistit, cu ochii n farfurie. Cel putin, el s- purtat mai corect, continua Liza. Fara prea mult timp pierdut cu ritualele prealabile. Totu a durat opt sau noua zile. Minciunile acestea dureaza la alti ba rbati, ani ntregi... Familia continua sa mannce tacuta. i servea Ilie, fosta ordonanta a maiorului din timpul razboiului. Ilie nici nu mai stia de cnd nu-si mai primise leafa ntreaga. D-na Dragu i dadea cti va lei n fiecare zi, pentru tutun, 318 si cinci sute de. lei la sarbatori ca sa-i trimeata acasa, n satul lui. Cine e domnul asta, Dumitrascu ? ntreba Getta. E nsurat, sa nu-ti faci nici o iluzie, raspunse zmbind David. D-na Dragu l fulgera cu ochii. Getta era disperata ca nu se mai marita. Doi tiner i rupsesera pna acum logodna, si nenumarati alti cunoscuti ncepusera s-o evite. David hotarse s a se gndeasca si el destul de serios la aceasta problema. D-na Dragu i ceruse n repetate rn-duri sa-si cheme prietenii si colegii la ceai. Ct lipsise din Capitala, Getta nu izbutise sa cunoa sca dect tineri de conditie inferioara", spusese d-na Dragu. Asa se fac casatoriile, prin prietenii si cunoscutii fratilor. Dar biata Getta parca n-ar avea un frate mai mare"... Toate aceste ama nunte care, pe David, l umilisera si-l exasperasera ctiva ani mai nainte, trebuia acum sa le accepte, sa le judece, sa le domine. Ct de mult i repugnau intrigile matrimoniale, se hotarse sa colaboreze la e le ca sa-si poata marita sora. Era un fel de a-si realiza asceza pe care o dorise n prima tin erete. Renuntase de mult la singuratatea lui drza, orgolioasa si amorala. si propusese sa ramna eroi c chiar n mijlocul vietii de toate zilele, frecWdu-se necontenit de obstacole mediocre, n c ontinua vecinatate cu frivolitatea si cu evenimente1 e nesemnificative. Tu crezi ca Felicia a fost cu adevarat ndragostita de Alexandru ? ntreba David pe Liza ca sa rupa tacerea. E absurd ce ntrebi, vorbi dispretuitor si aspru Liza. Felicia nu poate i ubi pe nimeni... L-a placut, cteva ceasuri. Din fericire pentru ea, a intervenit gluma ta de prost gus t cu logodna, si Felicia a renuntat la un capriciu... David se stapnea cu greu. Si. totusi, trebuia sa se st-pneasca, pentru ca era n fami lie. Niciodata nusi ngaduia sa izbucneasca, sa tipe sau sa gesticuleze fata de maica-sa si de Getta. Lnga ele, era cu desavrsire alt om ; . vorbea banalitati, facea glume si asculta ceasuri ntregi dur eri mici sau intrigi de mahala. Liza, nsa, poate fara sa-si dea seama, l provoca. Gluma mea de 319 prost gust, gndi David, toata lumea crede ca eu am fost de vina. Stii, vorbi el adresndu-se Lizei, Valentina l iubeste cu adevarat pe magarul ala. Gluma,

negluma, ar fi trebuit sa tina seama macar de lucru acesta... Puah ! exclama Liza zmbind, toate fetele iubesc pe un baiat daca li se atrage n pr ealabil atentia ca baiatul acela este sau va deveni logodnicul lor. Ce nseamna asta : l iu beste cu adevarat ? Putea iubi tot att de bine pe un altul, daca tu ai fi facut pariul cu un alt baiat. Te putea iubi pe tine, daca pariul ar fi fost rasturnat... David simti o caldura neobisnuita auzind ultimele cuvinte. Voi s-o ntrerupa, dar Liza continua, tot mai aprinsa. Voi, baietii tineri, nu ntelegeti niciodata ct de perfide snt femeile si ct de usor se consoleaza n amor. Va impresioneaza orice lacrima, orice suferinta. Lasa, baiete, nu te ngriji tu de soarta Valentinei. La vrsta ei, nici o durere nu lasa urme... Liza vorbise cu mnie, cu violenta. si dete nsa seama ca d-na Dragu o asculta foarte putin binevoitoare, si se ntrerupse brusc. Stiu ce am de facut, si spuse David ridicndu-se de la masa. Mne trebuie s-o vad neap arat. Cel putin Valentina sa nu creada ca eu snt de vina... Petrecu o noapte tulburata. Sa nu ma prefac ca un ipocrit. O iubesc. Ei si ? Nu mai snt la prima iubire... David si spune mereu, de cte ori i placea o femeie, ca nu mai e la prima iubire si ca nu are deci de ce sa se teama. Ceea ce numea el prima iubire fusese o idila

nemrturisita din Facultate, care nu durase dect doua luni, dar dupa care si jurase sa ramna virgin. Citise atunci La Vita nuova a lui Dante, si desi n discutii si n scris era exceptional de vulgar, si pastrase totusi o puritate care ajunsese legendara printre prietenii l ui. Moartea maiorului Dragu l silise, nsa, sa renunte la orice intransigenta ascetica, .de ori ce fel. David se grabi sa ajunga si el ca toti oamenii, sa-si faca legaturi si sa le desfaca repe de. Nu reusea ntotdeauna, pentru ca era brutal, fara nici o urma de sentimentalism, si accepta dragostea numai sub doua aspecte : erotic si moral. Era 320 incapabil sa vorbeasca dulce unei femei, sa-i spuna fleacuri sau sa se plimbe cu ea pe strada. Era incapabil chiar sa ia bratul unei femei care i se dase, sau sa ramna noaptea n gra dina, soptindu-i vorbe frumoase ori privind luna. David venea deseori la ntlniri cu o carte, si cit ea ceasuri ntregi alaturi de femeia iubita. si alegea numai femei accesibile oricui, fara complicat ii sentimentale. Nu fagaduia niciodata nimic ; nici macar nu spunea te iubesc !". Singura sa declarat ie e*ra : mi placi". Credea ca mpaca, astfel, simtul lui moral. Mai ales ca avea abilitatea sa nu faca niciodata el nici primul nici ultimul pas. Dupa ce o femeie venea n camera lui (din orasul de provi ncie unde fusese profesor), i spunea ntotdeauna : Daca ai remuscri, poti sa te ntorci"... Totusi, n noaptea aceasta, David simtea o neliniste care nu se asemana cu niciuna din emotiile si tulburarile lui de pna atunci. ncerca zadarnic sa citeasca, sa scrie. Rasfoi din n ou. La vita nuova si se trudi sa traduca n gnd versetul: parche villana morte in gentil core ha miso ii suo crudele adoperare... Nu izbuti, si atunci aseza cartea pe masa si se culca. Trebuie s-o vad chiar mine , si spuse. Dar nu-i era deloc somn. O rioapte de insomnie l nspaimnta. Se dadu atunci jos din pat si', n ntunerec, ncepu sa se nvr-teasca pe loc pna ce simti ca totul se clatina si se rostogoleste n j urul lui. si repeta cu glas tare : E schwindelt, es schhoindelt !... Nu-si mai auzi glasul. Simtea c a i se face rau. Se mai nvrti nca o data, apoi cazu n pat. si ascunse capul sub perne. Adormi usor, trecnd dea dreptul din ameteala n somn. A doua zi David se ntoarse acasa abatut. t Te asteapta d-l Dumitrascu n odaia ta, n spv.se Getta. __ Bine, vin si eu imediat... 321 ...Valentina l primise att de cald, si era totusi atit de departe de el, att de ina ccesibila. Plnsese mult, se vedea bine dupa ochii ei tulburi, dupa obrazul ei palid. Ce noroc ca n-au fos t si parintii acasa, si a

evitat astfel o scena penibila... Valentina era mbracata n gris, o rochie nchisa, c u mneci lungi, care i strngeau ncheieturile, i spunea pna atunci Valentina, dar acum a trebuit sa-i spuna d omnisoara". Era ceva n ea care l tinea departe. Pe strada si nchipuise scena destul de simplu. S e va apropia de ea, cum facuse Alexandru, si-i va spune : Te iubesc, te iubesc cu adevarat. Vrei sa fii sotia mea ?" Altceva nu era nimic de facut. Acesta era adevarul. Unul singur. Orice ar fi spu s, orice alta explicatie, orice jurmnt, ar fi fost de prisos. Dar, dupa ce a vazut-o si a auzit-o vorbind, n -a mai stiut ce sa-i spuna. Valentina nu s-a plns. Au vorbit despre o suma de lucruri, chiar despre ntmp lari de la bal. Na stiut sa lege bine farmecul !" spunea fata, zmbind. D-ta ai ochi foarte buni, foar te cinstiti", i-a mai spus. Ma ntreb de ce-a mai vrut sa afle si tata ?" s-a mirat Valentina. Dar att ; n u s-a tnguit, si nu l-a blestemat, David avea gata pe buze : Te iubesc, te iubesc cu adevarat !" Dar ntele gea foarte bine. ntelegea ce ridicol ar fi fost, ca dincolo de realitate. Am si eu o vina n porcaria asta". a vorbit el. Daca nu l-as.fi provocat, poate ca nu ajungea la pariu". Valentina s-a facut mai severa. Dar n-are nici o importanta pariul. N-am crezut nici o clipa n el. Important a fost ca l-am ntlnit pe Alexandru". David sovai putin, apoi se hotar brusc : Eu credeam ca ai sa fii suparata pe mine. Venisem sa-ti spun ca m-am certat ieri cu imbecilul ala, ca eu am staruit"... Fata se rosi. si plec a ochii n jos. Nu numai pentru d-ta (vorbea foarte politicos, acum), dar si pentru mine. Pentru ca mie mi esti foarte draga. Te iubesc si eu, n. felul meu, fireste"... Pauza. Nu s-au privit n ochi. Probabil nsa c a pe mine m-ai refuza daca te-as' ruga sa fii sotia mea"... Dav, te asteapta d-l Dumitrascu... O secunda, numai, o secunda si vin numaidect... Mi-ai face rau daca plngi* as crede ca te-am jignit"... Fata ramasese acolo, cu ca pul ngropat n

perne, si el s-a furisat las, nstiind daca mai poate adauga ceva... 322 Privi pe fereastra. Ningea lin, des, sigur. Afara totusi, nu e att de frig. Ce ia rna timpurie... Si nenorocitul asta de Dumitrascu, nu putea sa vina n alta zi?... Ce bine mi pare, i spuse intrnd n odaie. Ma iertati ca v-am deranjat. Dar plec diseara la Brlad. Stiti, noi dascalii... David cauta din ochi manuscrisul. Anton Dumitrascu se rosi, si se grabi sa se sc uze. Oh, lasati asta. l veti citi, daca veti avea bunavointa, mai trziu, cnd veti gasi t imp, poate n vacanta de Craciun... M-am uitat prin el aseara, spuse David. Ar mai fi timp sa-i spun adevarul, se gndi. Ar mai fi timp sa evit o.scena penibi la... Dar nu mai avea puterea sa fie sincer. Se aseza pe divan. Lucrati mult, pareti obosit, vorbi Dumitrascu. Nu, cred ca timpul e de vina... O iarna ciudata, neverosimila as spune... Anton-si cauta cuvintele. Voia sa exprime mai ales nuantele. :""4 Getta intra atunci cu tava cu cafele. De ce va deranjati, spuse emotionat Dumitrascu. O cunoasteti ? E sora mea... : Am avut placerea, raspunse Anton Dumitrascu zmbind si grabindu-se sa apuce ceasca cu cafea din mna fetei. David si dete seama ca sora-sa iar s-a stropit cu apa de colonie. Ce obicei detes tabil.. Observa, de asemenea, ca obrajii i erau rositi cu prea mult fard, si buzele exagerat vopsite. O trista deznadejde l cuprinse atunci, din toate partile. Traiti n snul familiei, vorbi Dumitrascu. Daca ati sti ct va invidiez... Dar si d-ta faci la fel, raspunse David. Oh, la mine e cu totul altceva... Zmbi trist, ca si cum si-ar fi amintit deodata de o suma de lucruri triste, Maria , Maria, Maria... E cu totul altceva, repeta el, ncercnd sa dea cuvintelor cel mai solemn ton pe car e l avea la ndemna. 323 Petru n-a venit la lectie, si toate planurile de razbunare ale d-nei Lecca se na ruira. si pregatise un scurt si sarcastic discurs. I-ar fi ntins moneda de aur pierduta de Anisoara, si i-ar f i spus : Anicet, nu stii sa alegi. Nu stii nici macar sa primesti atunci cnd trebuie !" i oferise doar de mai multe ori bani, si natngul refuzase. Ai mei sau ai Anisoarei, nu erau tot att de buni, banii ?!... Dna Lecca nu izbtea sa nteleaga de ce Anicet nu primise niciodata nimic de la ea. Poate a ghicit ceva, p oate s-a temut...

ncepu sa rda singura. Nu e att de destept baiatul... Toti ai casei luara apararea Anisoarei, n afara de d-na Lecca. Adriana ramasese n eutra. D-nul Lecca si Teddy Lupescu ncercasera de mai multe ori sa afle din gura Anisoarei cui i-a dat lucrurile furate. Fata avea ntotdeauna acelasi raspuns, ndrjit : Am sa ma omor, dar n-am sa va spun nimic... Daca-i spuneti un singur cuvnt !... D-l Lecca sperase ca Anicet va veni la lectie si va -putea vorbi cu el nainte de a patrunde n salon. Aflase ziua si ora cnd trebuia sa vina, si cu un sfert de ceas mai nainte si mbraca paltonul de blana, si trase caciula si iesi n parc sa-l astepte. D-l Lecca ndeplini operatia aceasta c u infinite precautii. Nu trebuia sa observe nimeni ntlnirea lui cu Anicet. Nu spusese nimic nici Anisoarei nici d-nei Lupescu. Iesi prin subsol, si alerga repede sa se ascunda sub brazi. ncepea sa se ntunece. Zapada putina cazuta n ajun, nca nu se topise. Norii erau ncarcati, plumburii. Va ninge curnd, gndi d-l Le cca, si va ninge din belsug... Cu toata blana n care era nfasurat, simti ca l ia cu frig, si atunci n cepu sa se plimbe, pe furis cu multa bagare de seama, ca nu cumva sa fie zarit din casa. Saloanele de pictura erau luminate. Doamna lucreaza, si spuse d-l Lecca, bucu-rndu-se. Se simtea ntinerit, n astaseara. Mirosul de za

pada, vazduhul ntunecat, plimbarea lui singuratica prin parc toate acestea l ntorce au ntr-un timp pe care de mult nu-l mai retraise. Descoperi cu emotie ca tot asa mirosea zapada proaspata, acum patruzeci de ani. Profilul 324 vilei Tycho Brahe, vazut n semintunericul amurgului de iarna, i aminti o copilarie legendara. Pe aici, printre brazi, se juca odinioara, catre marchiza cu evantaliu de sticla brumata a.lerga nti, cnd se ntorcea de la pension, acolo l astepta mama, tnara si totusi fara vrsta, asa cum o c unoscuse ntotdeauna... D-l Lecca tresari si pleca fruntea. Ce s-a ntmplat de-atunci ? Ce s-a scurs de-a-tunci ?... Simti deasupra-i mai grea si mai nepatrunsa, bolta apropiata a norilor. Aduc zap ada, aduc zapada multa,, gndi d-l Lecca repede ca sa abata suvoiul amintirilor. Aduc zapada, si pe urma va ninge nencetat, si pe urma va veni iarasi soarele si pe urma va fi din nou vara, din no u. Gndurile i se risipira. Pe urma, pe. urma?... E cam frig, aici, ntre brazi. E multa zapada adun ata aici. Se rezema de un trunchi. Bradul a mai crescut de-atunci, de cnd se ntorcea de la pension. Are s a creasca, asa, mereu. Si pe urma ?..: Zari o umbra trecnd pe aleea principala, si se grabi sa-i iasa nainte. Nu stia nca ce-i va spune lui Anicet, cnd l va ntlni. Inima ncepu sa-i bata. Vai, cum m-am speriat !... Era Liza. Si parea ntr-adevar speriata, caci mogl-deata mblanita i iesise nainte ntocm ai n cel mai ntunecat sector al aleii. Ce faceati aici, domnule profesor ? l ntreba Liza apropiindu-se. " D-l Lecca se scuza, n soapta, si i apuca bratul ca si cum s-ar fi pregatit pentru o grava destainuire. l asteptam pe Anicet, stiti, pe tnarul acela eminent, meditatorul de pian al Aniso arei... As fi vrut sa-i spun ceva, de mare importanta, se ntelege. Dar nu trebuie sa afle nimeni... D-l Lecca nca nu stia ce i va spune lui Anicet. I se paru, totusi, ca s-a tradat, ca Liza l-ar putea denunta, si atunci i apuca bratul speriat : Nu cumva sa spui ceva, sus... Arata catre odaile luminate ale d-nei Lecca. Liza l privea mirata, nestiind ce -s a creada. Pentru ntia oara l ntlnea n parc, si l vedea att de tulburat. D-voastra nu veniti ? 325 l mai astept, raspunse d-l Lecca. Ma ntreb si eu de ce a ntrziat atta... Liza se ndrepta spre casa, uitndu-se mereu napoi. D-l Lecca i facu de cteva ori semn sa nu ntoarca privirile ; i era mereu teama ca va fi descoperit... S-a plimbat asa vreo jumatate de ceas, pn ce si simti corpul nghetat. Se hotar atunci sa intre n casa, pe furis, pe scara subsolului. Avu o adevarata izbucnire de fericir e, constatnd ca

nu l-a surprins nimeni... Liza intrase direct n camera Adrianei. O gasi cetind lungita pe sofa. Ce se petrece la voi ? ntreba Liza. Nimic. Anisoara a furat niste bani de aur si i-a dat lui Anicet... Liza tresari. Se apropie de sofa. De unde stiti ca i-a dat lui Anicet ? Adriana o privi drept n ochi, cu niste priviri streine. Pentru ntia oara Liza si det e seama ca Adriana poate avea un zmbet sarcastic. Cui era sa-i dea ? Cine altul dect el intra n casa asta de nebuni ?!... Vorbise linistit, dar se cutremura deodata, si sari de pe canapea. Se nalta n fata Lizei, aproape de tot de obrazul ei. Si parca i-a dat numai bani ! striga. Daca ai sti tu ce-am auzit eu, ce-am ascul tat eu lnga peretele asta, uite chiar aici, la peretele asta !... ncepu sa plnga. Liza ncerca s-o culce din nou pe canapea, mngindu-i fruntea, plimbndusi usor minile pe par. Dar Adriana se zbatu. Nu mai pot, Liza !, nu mai pot !... bestia aia, si n-are sa mai vina la lectie, si spuse d-na Lecca. Gndul ca nu se va putea

razbuna, ca nu va putea ntinde napoleonul de aur lui Petru, si nu-l va vedea fstcin du-se si rosind n fata ei, sub puterea ei o exaspera. A prins de veste, si nu va mai veni niciodata la lectie... Se gndi putin la Anisoara. Oare l iubeste ntr-adevar ? Oare poate iubi ci neva la vrsta ei ?... Se simti deodata umilita, pn n adncul fiintei ei umilita, fara sa ntelea ga de ce. si petrecu ceasurile ntr-un chip cu totul neobisnuit. Iesi n oras nainte de prnz, si vizita doua expozitii de pictura fara sa priveasca aproape nici o pnza. Cel mai bun lucr u ar fi sa aflu ceva de la maica-sa, si spuse cobornd scarile celei de a doua expozitii. Totul i s e lumina, deodata. ncepu sa zmbeasca, prelung, ca si cum ar fi fost singura. Iarna i se paru foarte frumoasa. Strazile orasului parca erau mai vesele, mai vii, sub pojghita aceea d e zapada de curnd asternuta. Daca ar ninge mai mult, daca s-ar acoperi totul cu zapada, pna la ultimul pom, pna la ultima piatra... Intra ntr-o cofetarie pe bulevardul Academiei, si scrise cteva rnduri d-nei Anicet : Avnd a va comunica lucruri extrem de importante si urgente, privitoare la viitorul fiul ui d-voastra, va rog a binevoi a accepta sa veniti si sa luati o ceasca de ceai la mine, astazi nt re 5 si 6 la vila Tycho Brahe. V-as ramne profund ndatorata daca n-ati mentiona aceasta vizita intim a fiului d-voastra. Doresc sa-i fac din toate punctele de vedere o mare surpriza." D-na Lecca trimise plicul printr-un comisionar. Se ntoarse apoi acasa, mai calma, mai ngndurata. A doua zi, d-na Lecca se destepta foarte de dimineata. Ramase multa vreme n pat, privind drept n sus, pe tavan. Toate planurile i esuasera. A prins de veste 326 Petx'u plecase devreme de-acasa, ndata dupa ce terminase masa. De cteva zile se si mtea abatut, plictisit, exasperat, fara sa nteleaga el singur de ce. Era incapabil 327 sa ramna acasa, incapabil sa suporte o prezenta streina., alaturi de el. Lipsise de la lectie, ceea ce nu i se majf ntmplase niciodata pna atunci. Simtea ca i-ar fi f peste putinta sa auda gl asul Anisoarei sau al d-nei Lecea orice glas si orice gest strein, l irita. Nu izbutea sa asculte pe nimeni, nu se putea concentra. Daca ar fi pu-s tut, s-ar fi nchis singur ntr-o camera, si n-ar fi rasp uns] nici unei vizite, nici unei chemari. Pentru ca acasa i eraj peste putinta sa se izoleze complet, ratacea pe strazi, minile nfipte n buzunarele pardesiului, cu ochii n cal-darm, pna ce l dobora oboseala. Pe str azi, cel putin se putea izola. Nu-l tulbura nici o atentie la lumea din afara. Putea asculta n v

oie finalul Ereticilor", melodia aceea de o tragica simplitate, de o suprema mpacare cu pacatu l si cu durerea pe care niciodata nu o banuise att de nalta, att de coplesitoare. De cnd auzise cea rlinti masura a finalului, Petru traia ntr-o permanenta fermecare ; amutise n el orice urma de mpot rivire fata de destin, fata de deznodaminte, fata de mizeria zilnica. Nu spusese nimanui nimic, nu scrisese nici macar n Jurnal". Si cu toata dorinta lui de lucru, era incapabil sa scrie un singu r portativ din aceasta parte finala a Ereticilor". D-na Anicet citise cu bucurie si totusi cu oarecare strngere de inima rndurile att de neasteptate ale dnei Lecca. ntelese repede ca e vorba de o comunicare importanta ; poate o bursa d e studii n strainatate pentru Petru, poate i se propune un concert. Era ncurcata nsa pentru c a nu stia cu ce sa se mbrace. Singura rochie noua era cea pe care o purta n casa, rochie de curnd daruita de Petru. De ani de zile nu mai vizitase pe nimeni n afara de Felicia Baly. De la moartea lui Pave l nu-si mai facuse dect o singura rochie de strada, de doliu. Nu avea de ales ; trebuia s-o mbrace to t pe aceea. A ezitat multa vreme daca trebuie sa se duca n vizita cu masina. Stia de la Pe'tr u ca vila Tycho Brahe este foarte departe ; masina ar fi costat-o scump. Pe de alta parte, nu fusese n iciodata acolo, si cu tramvaiul s-ar fi ncurcat ; ar fi ratacit multa vreme, ar fi ajuns cu mare ntrziere , si cu rochia stropita. Un orgoliu subit o facu sa roseasca ; vaduva lui Francisc Anicet nu poate 328 apare stropita cu noroi n fata protectoarei lui Petru, a femeii de care atrna viit orul lui Petru. Se hotar deci sa mearga cu masina. Lua tramvaiul pn n centru, si de-acolo se sui ntr-un taxi. Se facuse ntunerec. D-na Anicet si musca buzele cu ct se departa mai mult de luminile bulevar delor principale. Zona obscura prin care trebuia sa treaca i se parea mai nghetata, mai primejdioas a, acum, cnd din

minut n minut putea ajunge la o att de importanta ntlnire. Vor aranja mpreuna ple,-ca rea lui Petrisor la Paris. Ea se va multumi cu mai putin ca pna acum. Ar putea intra ntr-u n azil de ba-trne, pna la ntoarcerea lui Petrisor, pna la definitiva lui biruinta. Si-apoi, daca se va nsura, si va lua o fata bogata, va avea si ea o odaie calda (oh, mai ales o odaie calda...) n casa l or, aproape de Petru... Aici e numarul, doamna... Se trezi. Avea de platit cincizeci si sase de lei. Se cobor din masina ametita, e motionata, nestiind daca trebuie sa strabata tot parcul acela ntunecat si straniu ca sa poata ajunge la fe restrele luminate. Poate o fi pe undeva si o alta alee, fara attia pomi... Se hotar anevoie si ncepu sa paseas ca nspaimntata, pe aleea principala. Fulgii de zapada cadeau aici mai rar, mai fragezi, mai nefires ti. D-na Anicet nainta cu o inexplicabila panica. Fara ndoiala, trebuie sa mai existe si o alta alee, po ate prin alta poarta, fara attia pomi, fara attea umbre... __ A fost greu, nu e asa ? o ntreba d-na Lecca iesindui nainte ndata ce auzi soneria. Asa e ntotdeauna la ntia vizita n cavoul asta... Noi n e-am obisnuit. Si prietenii nostri s-au obisnuit... Izbucni n rs, un rs fara seaman, si-si rasturna capul pe spate. Mai ales prietenii nostri, repeta ea nveselita deodata. .. . D-na Anicet zmbea n nestire. i era putin frig. Ii era teama. Se uita repede mprejur, sa caute o figura umana de care sa-si sprijine privirile. Venise si slujnica. D-na Anicet i dadu ha ina, cu o privire de recunostinta. Oprindu-se brusc din rs, d-na Lecca ncepu s-o masoare, mirata. 329 Dar cine ti-a murit ? o ntreba surprinsa. . Eu am ramas cu doliul, de-atunci, stiti... raspunse d-na Anicet stingherita. Ajunsera n salon. Erau aprinse toate lampile. Era o lumina stridenta, sticloasa, si d-na Anicet se opri dupa ctiva pasi, nchiznd ochii. Sa-ti dau o viziera, vorbi cordial d-na Lecca. Eu am ntotdeauna cteva la ndemna, pen tru musafiri, se-n-telege... Nu, multumesc, am sa ma obisnuiesc repede, sopti d-na Anicet. Dar sa nu-mi ceri sa reduc lampile, continua d-na Lecca, volubila. Nu pot fara l umina. Eu din ast'i traiesc, din luminile astea pe care le vezi... E hrana mea... Sa nu-mi ceri sa r enunt la ea... N-as putea face asta nici macar pentru mama lui Anicet... Se opri brusc, parca si-ar fi amintit un lucru de mare importanta. Se ndrepta cat re cele doua usi din fundul salonului, si le ncerca. Erau ncuiate. Zmbi multumita, si se ntoarse catre dna Anicet, care ramasese n mijlocul odaii, orbita, stingherita, sufocata de mirosul greu al uleiu rilor. Fara voie, privi spre ferestre. Erau ferestre mari, fara perdele - dar se simtea ca nu prea obisnu iau sa fie deschise. Stai jos, stai jos, o-ndemna d-na Lecca. Nici nu-ti nchipui ce placere mi-ai facut . Vom fi numai

noi doua singure... Si eu, doamna, ma bucur ca n sfrsit va pot cunoaste... Petrisor mi-a "vorbit de att ea ori de d-vqas-tra... Asta nu e adevarat, o ntrerupse d-na Lecca. Ce-i pasa lui de mine ?... D-na Anicet rosi, din ce n ce mai ncurcata. Oh, va nselati, sopti ea. Si despre d-stra si despre domnisoara mi-a vorbit de mu lte ori, foarte frumos... Anisoara e cu totul altceva, exclama d-na Lecca, si izbucni n rs. D-na Anicet ncerca sa zmbeasca. Probabil ca s-a gndit sa-si. marite fata cu Petriso r, si spuse ea. nca n-ar fi fost prea rau. Are casa asta mare, care ar putea 330 fi foarte usor vnduta. Si apoi, Lecca snt o familie onorabila... " "*: Ai mai vazut din astea ? ntreba brusc d-na Lecca scotnd din buzunarul bluzei o mon eda de aur si aratn-du-i-o n palma bine ntinsa. D-na Anicet lua moneda si o privi, silindu-se sa nu-si tradere nedumerirea. Trebuie sa recunosc ca n-am mai vazut de mult bani de aur, raspunse ea politicos , napoind moneda. Probabil ca e un suvenir, de la cineva...

I se paru ca a spus o prostie, si rosi puternic. D-na Lecca o strapunse cu ochii . Un excelent suvenir, vorbi ea misterios, clipind din ochi. Un extraordinar suven ir. ntradevar, e bine spus... Trecura cteva secunde, fara sa-si spuna vreun cus-vnt. D-na Lecca continua s-o pri veasca. E timpul sa bem un ceai, vorbi ea n cele din urma. Suna si intra servitoarea. Fa ceaiul. Si sa nu spui nimanui ca am musafiri. Sa nu lasi pe nimeni sa intre. Nici pe domnisoare... Tacu apoi din nou, privind fix chipul si mbracamintea d-nei Anicet. Batrna se pier duse tot mai mult sub aceste priviri reci, ciudate, dispretuitoare. Ii paru rau ca a venit. i era r usine de rochia ei de doliu, de pantofii ei scldati. ncepu sa se uite pe pereti, prefacndu-se ca admira tablouri le. Nu ntelegea nimic din toate pnzele acelea ciudate, monstruoase. Trebuia totusi sa spuna ceva. -Aveti o arta foarte personala, ncepu d-na Anicet. Tot ce vad aici ma tulbura nesp us... Probabil ca snteti o fire foarte expansiva, si ramneti necontenit tnara... D-na Lecca ncepu sa rda, se ridica de pe scaun si, apropiindu-se de d-na Anicet, i strnse cu putere mna. Este extraordinar ce bine m-ati nteles, vorbi ea cu fervoare. Snt ntr-adevar o feme ie care nu-mi pot accepta, sub nici un motiv, vrsta... Dar ce dracu face toanta aia de nu mai a duce ceaiul ?! Se repezi la usa. Ti-am spus sa aduci ceaiul aici ! tipa ea din prag. Hai, grabeste-te !... 331 Era mai nervoasa ca de obicei. Se aseza pe scaunul ei si nu stiu ce sa faca. D-n a Anicetf crezu ca e timpul sa aduca vorba despre scopul acestei neprevazute vizite. Am fost ntr-adevar surprinsa cnd am primit scrisoarea, ncepu ea. Ati fost att de ama bila... Ma ntrebam tocmai ce mult are s-l bucure pe Petrisor... D-na Lecca sari n sus si-i facu semn, ducnd degetul la gura. Ssst!... Servitoarea intrase cu ceaiul. D-na Anicet privea alarmata, nentelegnd pricina ace stei bruste ntreruperi. Dupa ce servitoarea se retrase, d-na Lecca alerga la usa, asculta cu urechea lipita de lemn si se ntoarse tiptil. E o chestie prea importanta, sopti ea. Nu trebuie sa afle servitoarea. Nici nu t rebuie sa stie cine sntet'i... i servi ceaiul fara sa o ntrebe macar cte bucati de zahar obisnuieste. Pe o farfuri e cu marginile zimtuite se aflau cteva felii de cozonac, uscate. D-na Anicet cauta cu ochii lamia ; ceaiul era aproape negru, si dulce ca o limonada ncalzita. Apuca tremurnd ceasca. Nu se putuse nca obi snui n odaia aceasta prea vasta, cu luminile orbitoare. Stii ca Anicet fura ? ntreba d-na Lecca n soapta. Mi-a furat niste bijuterii de va loare, si cteva

monede de aur.... D-na Anicet simti ca i se scurge deodata tot sngele din vine. ncerca sa lase ceasc a jos, pe masuta, dar varsa mai mult de jumatate pe rochie si pe covor. Apa fierbinte, care i stropi ge nunchii, i mari spaima. Nu face nimic, interveni d-na Lecca dndu-i un servet sa se stearga. E ceai bun, n u pateaza... n mintea d-nei Anicet nviasera cu o dureroasa prospetime scene vechi, de cinci, sa se ani, cnd traia nca Francisc, si Petru fusese prins furnd dintr-o caseta cu bani de aur, n care se strngeau monedele primite de copii Ia sarbatori. Ct se rugase atunci sa fie iertat Petrisor... Cine stie.ce demon l ndemnase atunci sa fure economiile lui si ale lui Pavel, si sa petreaca nhaitat cu doua, trei haimanale din clasa lui. Nadajduisera toti si ea, si Francisc Anicet, si Pavel ca a fost n umai o greseala de copil, ca nu se va repeta. Si acum, pe neastep332 tate* cnd aproape uitase ca Petrisor furase vreodata banii de aur cuvintele acele a grele, pe care dna Lecca le soptise att de firesc... Trebuie sa fac ceva, trebuie sa protestez, sa m a ridic de pe scaun si sa tip, sa fac ceva... Era totusi incapabila sa se hotarasca. Privea palida, cu buzele strnse, chipul prea puternic luminat al d-nei Lecca. Sa vezi cum a fost, continua aceasta pe acelasi ton firesc. A pus-o pe Anisoara. S tii cine e Anisoara... De altfel, copiii astia se iubesc, cred ca se si saruta...

D-na Anicet asculta muta, nfingndu-si unghiile n carne. ncerca sa-si dea seama unde se afla, ncerca sa nteleaga ce s-'a ntmplat. Parca nu asista la o scena reala. Parca visa un vis urt si grotesc, zbatndu-se zadarnic sa se destepte. Fireste, el a ndemnat-o sa fure, continua d-na Lecca. D-tale nu ti-a dat nimic, n ici macar o pereche de cercei ?... ntrebarea mbujora puternic pe d-na Anicet. Dar nu avu timp sa raspunda. Usa se des chise brusc, si aparu Teddy Lupescu. Ramase mirata n prag. Nu se asteptase sa gaseasca un musafir . Pe ce usa ai intrat n sala ?! ntreba rastit d-na Lecca ndreptndu-se catre ea. Ca doa r le-am nchis pe toate... ! De abia acum d-na Anicet ncepu sa plnga. Teddy Lupescu se apropie cu pasul ei zgom otos. Ce s-a ntmplat ? De ce plnge doamna ? Fiche-moi la paix l sopti d-na Lecca. Cest la mere de cet imbecile d'Anicet. J'e tais justement en train... D-na Anicet se ridica deodata n picioare, palida, tremurnd din tot trupul. Madame, ii est peut-etre mieux de vous conjesser que je comprends un peu le fran cais,... spuse ea ncer-cnd sa se stapneasca. Dar nu izbuti. Cazu din nou n fotoliu, ncepnd sa plnga cu hohote. si acoperi fata cu amndoua minile. Tant mieux pour vous, Madame, si vous avez com-pris, vorbi d-na Lecca, Mais un v oi sera un voi meme si... Taci din gura-! o ntrerupse Teddy Lupescu smu.-cindu-i bratul. Cum ti poti permite ?!... Doamne ! Doamne !... se auzi printre hohote. 333 Era attjde umilita, nct nici nu mai cuteza sa'ridice capul. Chiar daca n-ar fi adev arat, chiar daca n-ar fi adevarat... Cum ar putea uita vreodata rusinea asta cu martori, ntro casa de oameni bogati ?... ngaduiti-mi, doamna, sa va spun ca e o nentelegere la mijloc ! interveni Teddy Lup escu apropiindu-se de fotoliu. Nu poate fi nici o nentelegere ! exclama bine dispusa d-na Lecca. Anisoara a fura t bijuteriile si banii si le-a dat Iui Anicet ! Politia are sa afle mai bine dect n oi ce-a facut Anicet cu ele... Pentru Dumnezeu, taci din gura ! tipa Teddy Lupescu repezindu-se catre d-na Lecc a. Tipase att de tare, nct se nspaimnta si d-na Anicet. Cteva clipe, nu-si mai dadu deloc seama unde se afla. Clatina din cap, si se ntinse pierduta pe speteaza fotoliului . Lesina fara nici un spasm, fara sa ofteze macar. Teddy Lupescu continua sa tipe.

Esti o criminala, esti o femeie infama, asta esti ! Pentru ambitiile tale nenoro cesti o familie ntreaga ! Ai sa pierzi si pe Anisoara, sa stii c-ai sa-o pierzi !... Tipetele ei nu trezira pe d-na Anicet. n schimb, au fost auzite n toate odaile vec ine, pna jos la subsol si la bucatarie. Slujnicile se privira mirate. Cea mai tnara deschise u sa bucatariei si se ndrepta catre salon. Se n-tlni n fata usii cu Adriana. Ar trebui sa chem pe conasu', spuse ea repede, scuzndu-se. Porni ntr-adevar catre biblioteca, fara sa se gn-deasca ce s-ar putea ntmpla daca dna Leeca ar afla mai trziu ca ea a atras atentia profesorului. l gasi la birou, tusind, n fa ta unui pahar cu ceai. Avea o corm-presa la gt si o haina veche de casa pe deasupra redingotei de lucru. Racise n seara cnd asteptase pe Anicet n parc. Tusea ncontinuu, convulsiv, dar nu voia sub nici un motiv sa se aseze n pat. i era spaima de bo-lire ; i se parea ca, odata trntit n pat , nu se va mai ridica. Va* cheama putin cucoana mare, spuse slujnica. E n salonul cu pictura, are si-o cucoana n vizita... 334 D-l Lecca era destul de mirat de aceasta invitatie neobisnuita. Sorbi o nghititur a de ceai si se

ndrepta spre salon. Auzea glasuri nlauntru. Se simti o clipa ispitit sa le asculte cu atentie, dar gestul i s-a parut att de neonest nct se departa repede de usa, si se ndrepta catre cealalta intrare. Ajunse, se opri o clipa ca sa-si potoleasca tusea si batu corect n usa. Nu-l auzi nimeni. si ngadui sa intre dupa un minut de asteptare. Tresari, cum dete cu ochii de figura necunoscuta a d-nei Anicet. Teddy Lupescu i freca tmplele cu apa de colonie. n odaie mirosea pu ternic a apa de colonie si a ceai varsat. ntr-adevar, n timpul certei, cu cteva secunde nainte de venirea Adrianei, Teddy Lupe scu rasturnase din n-tmplare ceainicul pe parchet. Slujnica stergea locul n-muind mai m ulte prosoape si storcndu-le ntr-un lighean. Dna Lecca privea tot ce se ntmpla cu un calm perfect, inspectnd pe rnd curatenia parchetului, tablourile de pe sevaleturi si fa ta d-nei Anicet. Adriana privea n jurul ei speriata, nestiind daca mai poate ra-mne. Asista se la o cearta neobisnuita, ntre Teddy Lupescu si d-na Lecca. Aflase ca batrna lesinata es te mama lui Petru, si o examina cu un fel de respect mpletit cu curiozitate. Batrnul Lecca ramase multa vreme lnga usa, neobservat de nimeni. D-na Anicet si rev eni. Plngea, tremura din tot trupul. Eu nu nteleg ce v-a facut sa suferiti att, marturisi d-na Lecca, apropiindu-se de sofaua unde se odihnea d-na Anicet. Esti o inconstienta ! exclama Teddy Lupescu smucind-o de lnga sofa. . ;. I-am spus doar ca Anicet a ndemnat-o pe Anisoara sa fure si att ! vorbi d-na Lecca . ! 335 Adriana se cutremura deodata si voi sa plece din odaie. D-l Lecca o opri nsa cu u n gest autoritar. Doamna mea, ncepu el grav si foarte emotionat, adresndu-se sotiei, ma ntreb ce demo n v-a facut sa pronuntati asemenea cuvinte. ndraznesc chiar... Doamna Anicet, l ntrerupse Teddy Lupescu, este, dupa cum vezi, mama lui Petru, profesorul Anisoarei, mama lui buna... D-l Lecca se nclina respectuos catre batrina, pipain-du-si stnjenit legatura de la gt. Ma veti ierta, venerabila doamna, vorbi el, daca am ndraznit sa apar astfel n fata d-niei voastre. Snt de mult un biet... l neca un nou acces de tuse. si duse amndoua palmele la gura, apasndu-le cu furie, ru sinat de boala lui, de slabiciunea lui, de tinuta nedemna n care fusese nevoit sa apara. D-na An icet nu auzise precis ceea ce i spusese. Ramasese pe sofa, ametita, ravasita. Daca s-ar putea sfrsi si a

sta, daca s-ar putea deschide pamntul sa ma nghita, daca s-ar stinge macar lampile, sa nu ma mai vada, sa nu-i mai vad... Dar daca mi ngaduiti sa va spun si eu cuvntul meu de stapn al casei, continua d-l Le cca, va cer din toata inima iertare pentru toate confuziile... mai bine zis pentru grese ala fiicei noastre... caci asa este, greseala a fost a fiicei noastre... n nici un caz d-l Anicet nu poate f i facut responsabil de aceasta greseala... Se auzi un tipat ascutit si repede sugrumat, un tipat de copil alunecat n prapast ie. Tipatul fusese att de sf-sietor si de scurt, nct toti se nfiorara. D-na Anicet deschise ochii mari, ngrozit a. D-l Lecca ramasese cu mna usor suspendata. si simtea tot sngele nghetat n vine. Gasira pe Anisoara cazuta n nesimtire lnga usa. 336 VI Hai sa mergem undeva, ntr-o circiuma, sa ne mai ncalzim, spuse Alexandru, ridicnduse de la masa. Intrase n cafenea pentru ca l ntlnise pe Petru la statia din Bulevardul Academiei, s i avea sa-i spuna prea multe lucruri ca sa poata ramne n strada. Trebuia sa-i povesteasca mai nti ulti mele faze ale despartirii sale de Valentina, adica scrisoarea batrnului Puscariu catre unchiul Dem, si cearta cu David Dragu. Trebviia sa-i spuna apoi hotarrea lui ferma de a crea un cerc de actiune p olitica, cerc organizat pe baze cu desavrsire noi (scoala de sefi, exaltarea personalitatii si a valorilo r individuale pe temeiul

colectivitatii, tehnica fortificarii individului canaliznd energia colectivitatii , etc.)-Pe Anicet nu l interesau amanuntele acestea politice. Nu-si mai vazuse, nsa, de mult prietenul, si se bucura ca-l ntlni. Orice ar fi vorbit Alexandru, tot despre el vorbea, tot despre pasiunile si ndraznelile sale ; si lucrurile acestea l interesau ntotdeauna pe Petru. Mai ales ntr-o zi ca asta, cnd pr opria sa singuratate l exaspera, si cauta pe cineva sa-l poata zgudui, sa-l poata scoate din sine. Cnd iesira din cafenea, se nnoptase bine si ninsoarea se ntetise. Ningea cu fulgi m ari, ningea fin si des, ca n toiul iernii. Trotuarele se acoperisera repede cu o zapada noua si cura ta. Globurile electrice capatasera o lumina de far. ntr-un singur ceas, Bucurestiul trecuse aproape n feer ie. Tu ce spui de zapada asta ? ntreba Alexandru. Petru si roti ochii, largi bratele n nestire, apoi si le plesni de trup baieteste. Era cuprins de o dulce nfiorare. Se amestecau attea sent imente n bucuria lui, nct nu stia ce sa exprime mai nti. Ma-simt mult mai liber asa, vorbi el la ntmplare. Parca ma nasc din nou... 337 Renuntase sa se mai ntoarca acasa, la masa. Noaptea aceasta o va petrece cu Alexa ndru. Nu-si mai pierduse demult o noapte cu un prieten ; nu mai ramasese demult eteva ceasuri ntro tovarasie virila, stenica, creatoare de controverse si confesiuni. De la dragostea lui cu Anisoara si dupa despartirea de Nora, Petru simtea ct de sufocanta este viata lui consumata ntre femei (mama, iubi ta) si singuratate. Avea nca destul bani, ramasi din cei 12.000 lei. i purta totdeauna cu el; d-nei An icel nu-i lasase dect 1000 lei pentru nevoile casei. Alexandru si aduse aminte de numele unei crciumi din dosul Garii de Nord, unde nu fusese niciodata dar despre care i se vorbise de mai multe ori. Se urcara ntr-un taxi, si pornira. Alexandru se hotar cel dinti sa rupa tacerea. Ciudat, de cnd am terminat cu Valentina, ma gn-desc mai putin la Viorica... Stii, Viorica Panaitescu... Pasiunile mor mai multe laolalta, vorbi Petru senin. Nu stiu daca psihologia a d escoperit pna acum legea aceasta ; eu, nsa, am verificat-o de nenumarate ori. Tii asa de mult la moartea pasiunilor ? ntreba Alexandru. Eu ma simt nca destul de tnar ca sa le provoc si sa le nlocuiesc una prin alta... Anicet nu raspunse imediat. Se gndi mult, urmarind parca un gnd prea stufos ca sal marturiseasca prietenului. Nu stiu ce ntelegi tu prin nlocuirea pasiunilor, spuse el trziu. Eu as vrea sa le s chimb esenta, sa le transform structura... nu stiu prea bine cum sa-ti explic ce vreau... n nici u n caz n-as accepta sa primesc lucrurile de la capat, ntotdeauna de la capat... Moartea pasiunilor ; da, poate fi vorba de o

moarte, caci le traas-substantializez, le ucid propria lor esenta; dinamica lor, , germenele lor tragic... . -" -;'338 Masina se opri n fata crciumii. Alexandru scoase punga sa plateasca. Ningea tot att de frumos, de dens. ...Germenele lor tragic, tendinta lor catre sfarma-rea limitelor, catre anihilare a insului... Oare nu e asta caracterul principal al pasiunilor? ntreba Petru, foarte serios, foarte sinc er. Alexandru l ascultase numai pe jumatate atent. Privise dintr-o singura aruncatura de ochi fatada crciumii. Era mai putin mizera dect se asteptase. Zapada nca nu acoperise felinarel e care luminau din doua parti firma. La stnga, se zarea o usa de lemn verde; intrarea n gradina d e vara, probabil. Un sir de butoaie cu pa-mnt, purtnd fiecare un oleandru pipernicit, surprinsi afara d e zapada. Alexandru lua bratul prietenului, si-l mpinse nauntru. Lumini destul de puternice, mesele aproape toate ocupate, cu lume mijlocie ; misiti, jucatori de biliard, functionari sarac i, un grup de plutonieri. Mirosea puternic a vin nou si a pastrama. Ochii lui Petru se aprinsera deodata. Am o pofta nebuna sa ma mbat!, spuse el. si scoasera paltoanele, si chelnerul le alese o masa mai retrasa. i servea foarte politicos. Cteva priviri i urmarira curioase cnd traversara circiuma. Alexandru comanda repede tuica fiarta , aperitive, pastrama si vin nou. mi pare foarte bine ca te vad, vorbi el apucnd bratul lui Petru. E ciudat ct de per fect ma nteleg cu tine... ; Nu, e numai o iluzie, zmbi Anicet. n fundul fundului sufletului meu, tu mi esti tot usi strain. Mi-este cteodata sila de vulgaritatea ta ; de dorinta asta nebuna de a te amestec a cu oamenii, de a te

pierde n ei sa-i poti stapni... - ' 339 __ Dar si tu vrei sa te ridici deasupra oamenilor, sa-i stapnesti, l ntrerupse Alexandru.

Nu, eu nu vreau nimic. Eu ma simt ridicat deasupra oamenilor... Poate de aceea n ici nu-i poti iubi asa cum as vrea cteodata... Ma simt att de deosebit de ei, de oricare dintre ei, c hiar de tine... Nu mi-ai spus asta niciodata, vorbi Alexandru. Ba da, dar tu uiti mereu. Ma nteleg cu tine n foarte multe lucruri esentiale. Si t otusi... Este ceva negativ n tine, ceva diabolic, adica ratat... Asta te ndeamna necontenit catre fap te, catre oameni, catre femei, mai ales... Poate, pentru ca esti incapabil sa creezi... Ai ci ne deosebim, asta e marea granita dintre noi... Eu creez, Tu ce faci ?... l privi att de brusc, att de aspru, nct Alexandru simti tot sngele navalindu-i n obraj . Raspunse aproape mnios : Viata mea, pe care o ncep acum, va fi mai grandioasa dect orice opera, dect orice c reatie. Va fi o viata eroica ; a nceput deja sa fie... Nu m-ai nteles, vorbi Petru. Nu te-am ntrebat de opera ; asta n-are multa importan ta. Ma ndoiesc, nsa, de viata ta... Ce nseamna aia viata eroica ? Si D'Annun-zio a avut o viata eroica, si attea alte milioane de oameni care au murit n razboi... E altceva, e altceva, care ti lipseste tie... Ma deprimi, rse Alexandru. Haide mai bine sa ciocnim !... Umplu doua cesti cu tuica fiarta, si si ndemna prietenul. Anicet bau pe nerasuflat e. ...ti lipseste tie, continua el, si mult timp mi-a fost teama ca-mi lipseste si m ie... Sa creezi, sa scrii cea mai bogata muzica de pe pamnt, sa realizezi ceea ce a visat Beethoven ( singurul care conteaza, de altfel) sa ai 340 succes, sa ai bani ei !, pe urma, pe urma ?! Toate astea nu valoreaza prea mult, nu, scumpul meu Alexandru... Altceva visez eu ; sa poti gasi ceva ultim, ceva fundamental si nes chimbator, n acest Univers al formelor... Pronuntase ultima fraza cu solemnitate, foarte grav si foarte emotionat, asa cum nu-l auzise niciodata Alexandru, si turna repede o a doua ceasca, plina, din ulcica de pamnt ars. O dadu peste cap, cu ochii larg deschisi, fara sa se ncrunte ca si cum ar fi vrut sa se pedepseasca de trada rea unei prea mari taine. Dar asta e metafizica, vorbi Alexandru. De cnd ti-a intrat n cap si otrava asta ? Nu e metafizica, raspunse calm Petru. Este destinul Anicetilor... Sa nu crezi ca vorbesc asa. ca sa te impresionez, ori pentru ca am nghitit o suta de grame de alcool... Nu, e un lucru la care m-am gndit mereu n ultimul timp. Am nteles demult si moartea tatei si sinuciderea lui Pa

vel... Am nteles asta, de mult... Numai ca eu n-am sa mor, eu am sa-i razbun si pe acest cmp de lu pta... si turna din nou tuica. Zgomotele, fumul, mirosul de vin si de fripturi, toate l f aceau sa se simta mai izolat, mai departe de oameni, de oricare dintre ei. ...Ei n-au cfeat, si eu creez continua Petru cu glas mai ragusit. Ei n-au gasit realitatea aceea ultima, pe care o gasesc eu... O gasesc chiar prin creatie, Alexandre ! (ridica glasul). Sa poti creea orice, sa poti ntrece oricare dintre geniile muzicale si totusi sa rami deasupra, indiferent fata de opera ta, neutru, impasibil, asta e calea... N-ai dreptul sa rzi de creatie, pna ce nu a i nascut-o, pna ce nu ai ntrecut pe toti creatorii lumii... Numai dupa aceea, izbutesti sa te apropii... ' Sa te apropii de ce ? ntreba Alexandru zmbind Nu stiu. Simt nsa ca e ceva ultim, ceva adevarat, napoia tuturor formelor si vieti lor care va consu341 ma pe voi, va consuma asa, pna la moarte... Dar, In sfrsit, lucrurile astea nu se pot comunica ; si appi mi snt deloc vesele... Sa vorbim de altceva... Ma simt aproape fericit, n noaptea asta. Fericit si nsetat... ncepuse sa mannce pastrama, si-si turna emotionat primul pahar cu vin. Era un vin rosu, putin tulbure, mirosind nca a boaba de strugure. Mitica Gheorghiu statea de multa vreme la fereastra. Fumase cteva tigari privind pe deasupra strazii, privind fulgii mari de zapada, mariti si mai mult de lumina globurilor electrice. Ninsoarea l distra, i risipea gndurile. Avusese o zi proasta. Directorul i facuse ia r

observatii( batrnul Ghedrghiu cazuse n dizgratie la conducerea partidului), fetele" i cerura din nou bani. Gheorghiu venise S2ara acasa abatut. Ninsoarea l ajutase sa-si trea ca usor cteva ceasuri. si revizui garderoba de iarna, si ncerca un pulovar, facu planuri pen tru patinaj. Totul se putea schimba, totul va putea ajunge altfel, mai bun si mai semnificati v. Strazile acoperite cu zapada, purificarea aceea neverosimila a attor ntunecimi, ru ine si murdarii, i dadea curaj. Cu putin noroc, s-ar putea ntmpla aceeasi totala schimbare si n eL De cnd se ntorsese de la Viena, Mitica Gheorghiu ncercase de mai multe ori sa-si vi na n fire. Primele doua nopti le-a petrecut n crciumi, mbatndu-se si ascultnd lautarii. nte lese nsa curnd ca trebuie sa puna friu pa-timei acesteia, de care aflase atta lume si de care i era 342 si lui rusine. Se hotarse atunci sa nu mai bea. O zi se nchisese n casa, ncercnd sa c iteasca, sa faca exercitii la punching-ball, sa-si puna corespondenta n ordine. Izbutise s a reziste pna ce s-a ntunecat bine. ndata ce-a vazut, nsa, aprinzndu-se luminile orasului, ndata ce -a zarit i-a fost peste putinta sa mai lupte. Zadarnic si-a mbracat pi reclamele luminoase jamaua, zadarnic a baut pe nerasuflate cteva pahare cu limonada. Simtea un mare foc devorn du-i maruntaiele, o singuratate si o neliniste pe care n-o putea alunga nici tigarile . Mi-nile i tremurau ca ntr-o puternica emotie. A sarit din pat, s-a, mbracat repede, si a por nit pe jos catre circiuma lui favorita. De atunci, se mbata n fiecare noapte. Trebuia nsa sa s chimbe crciumile, caci fetele" l urmareau cteodata si-l aduceau acasa. ntlnirea cu fetele" a fost emotionanta. Gheorghiu ramasese o data fara bani, ntr-o circiuma de lnga Parcul Carol. l cunostea nsa patronul, si i-a ngaduit sa plece lasnd u-si ceasul amanet. ntorcndu-se acasa, pe jos, Gheorghiu si-a adus aminte de verisoarele din Devonshire", si a intrat sa le vada. I s-a spus ca fetele plecasera cu o, luna m ai nainte, hotarte sa-si ncerce norocul singure. Le-a aflat nsa adresa, si Gheorghiu a pornit chiar a tunci sa le caute. Cnd le-a vazut, a nceput sa plnga si le-a sarutat pe amndoua pe obraji. n salo nasul lor era un sublocotenent tnar, care cnta romantele la moda pe versuri facute chiar de el. Au devenit repede prieteni, si cnd Gheorghiu le-a povestit cum ajunsese aici, una di n fete s-a oferit sa-l mprumute cu bani. Mitica a fost sincer miscat de aceasta ncredere, dar a refuzat mprumutul. A doua seara, cnd s-a ntors n parcul Carol sa-si ridice ceasul, patronul i-a spus ca suma fusese platita de o domnisoara blonda. Gheorghiu ,a,luat ceasul, dar a f ost nevoit sa

faca o vizita fetelor, 343 ca sa le napoieze banii. De atunci le vizita mereu, mai ales ca una din fete ncepu se sa-i poarte de grija si nu-l mai lasa sa bea. Stia ntotdeauna unde sa-l caute, cnd Gheorghiu nu venea pn a la o anumita ora. Acum nsa ningea frumos si des, iar Bucurestiul era, prea alb, prea curat, ca Gheo rghiu sa nu se simta plin de nadejdi. Cu o seara mai nainte, se ntorsese devreme acasa si dormise. Fete le nu aveau voie sal caute acasa. Gheorghiu le ngaduise numai sa ntrebe de el la portar, sau la menajer a. Libertatea unui barbat e mai pretioasa dect onoarea lui, le spusese ntr-o noapte. Ningea. Mitica si aminti de o circiuma unde se petrecea bine, descoperita de curnd . Zvrli brusc tigara si pleca de la fereastra. si simti deodata gtlejul ars, uscat. Doua zile de limonade si ceaiuri ar fi fost prea mult. Ninsoarea de-afara l chema. Se mbraca repede, si numara banii, si s e pregati sa coboare. l ntmpina, pe coridor, femeia de serviciu. Au ntrebat doua domnisoare de d-stra. V-au asteptat pna adineauri, jos... Du-te si vezi daca au plecat !... Gheorghiu i dadu, n gluma, o palma peste umeri. El ramase, prudent, pe coridor. Se plimba cu pasi mari, agitat, prea nervos ca s a mai poata privi cura ninge... D-na Anicet nu mai stia de cte ceasuri umbla prin ninsoare. Nu mai simtea nici fr ig, nici cald, nu-si mai simtea nici macar carnea strivita. Inima i zvcnea cteo-dat mai puternic, ca un o ftat nnabusit. i strabatea 344

atunci din nou n minte soapta d-nei Lecca, figura ei puternic luminata, rsul ei sp art. Auzea tipatul Anisoarei, se trezea din nou atunci, si vedea n jurul ei oameni mpleticindu-se ala rmati, vedea pe Teddy Lupescu pur-tnd pe brate o fata lesinata, o fata cu picioarele goale..-. Cop ila noastra a furat, e copila noastra"..., parca spunea d-l Lecca. Ramasese cu compresa n mna, nestiind c e-ar putea face cu ea, unde s-o ascunda. D-na Lecca si privea fiica aiurita, parca s-ar fi-trezit at unci dintr-un somn, lung, parca ar fi asteptat sa se dezlantuie din clipa n clipa o alta nenorocire... Plecase fara sa prinda nimeni de veste. Se strecurase pna n vestiar, si lua haina, si iesi repede, tremurnd. De abia la capatul parcului auzi pe cineva alergnd dupa ea. Era Teddy Lu pescu. Iertati-o, doamna, va rog iertati-o ! E o nebuna, e o biata bolnava !"... A raspu ns? N-a raspuns ? Nu-si mai aduce aminte. A simtit ceva rece, nghetat, pe obraji. Ctiva fulgi mari cazuser a din vazduh, se oprisera lin pe obrajii ei. Ningea ndesat cu fulgi grei, ca n miezul iernii. Brazi i miroseau ciudat ; a sanatoriu de munte, a pom de Craciun. O calatorie prin munti, iarna, cu Fran-cis c, de mult. S-au oprit la o cabina, cu un felinar care ramnea aprins si n timpul zilei. Madame et Monsieu r Anicet, ingenieur, Roumanie scrisese Francisc n registrul calatorilor. Cest la viere de c et imbecile... J'etais justement en train... Ciudat, amintirea cuvintelor acestora n-o mai umileau, acu m. Totul se naruise, de mult. Nici umilire, nici durere, nici macar teama nu mai era nimic acum. Sa pot merge asa, mereu, mereu, sa nu mai ma opresc niciodata--. I se paru ca a auzit o sanie. Nu, e peste putinta. De abia acum se asternuse zap ada. Si e att de ciudata ninsoarea... Miroase a zapada de munte, a zapada de tara. G sa rascumpar Arvires tii, spusese Petru. O sa-i aducem 345 pe toti acolo, spusese el. Si pe mine, si pe mine... Fran-cisc, pastra ntotdeauna farfuriile afara, la prima ninsoare... Culegea zapada n pumn, si se freca cu ea pe piept. l rostogol ea pe Pavel, gol, gol, n zapada. D-na Anicet se opri brusc, si-si zvrli privirile de jur mprejur . Nu era el. De mult nu mai era el... ...Icre negre, ca la Arviresti... A furat a doua oara... Si totusi, nimic nu are nici o importanta, nici furtul, nici scandalul, nici. durerea... Baiatul meu, baiatul meu... Baiatu l nostru din urma, spunea Francisc... Are sa-ti fie greu, spunea el (patul acela cu speteaza nalta, galbena ; amurgul din ultimile sale zile nainte de moarte) are sa-ti fie greu sa rami singur a cu Petru... Se trezi trziu, ntr-o piata luminata puternic. Observa ca zapada e colorata ciudat aici, si-si pierde mirosul cu ct se apropia de centru. Bateau lumini rosii, albastre. Trebuie sa fie trziu, se gndi cu mare indiferenta. Nu stia n ce parte a orasului se afla. Vazu un taxi, se ndrepta

catre el, dadu soferului adresa, apoi se trnti strivita ntre perne. Daca as putea plnge... Nimic ; nici o durere, nici o parere de rau... O extraordinara indiferenta fata de toti si de toate.. O mare dorinta de somn. Se gndi o clipa ca va cheltui prea mult cu taxiurile. i va ramne deajuns, si spuse, gndindu-se nca odata la Petru. Nu stia pe unde o duce masina. Se uita de cteva ori pe fereastra, dar nu recunoscu nimic. Ningea tot mai puternic ; ningea fara vnt, cu fulgi mari, ca snopii taiati. ...Sa contempli..., vorbi Petru, sa contempli dupa ce ti-ai dovedit tie nsuti ca poti crea, ca poti fi, asadar, orice ai voi, asta e singurul meu vis, visul meu de mat-u346 ritate... Deocamdata am o pofta nebuna de lucru, de creatie. Este felul meu de a concepe actiunea... Orice alt fel de actiune mi se pare inferior; actiune stimulata din afara, sau din deficientele tale, din lipsurile tale. Exista o singura actiune eficace si n care nu te umilesti, nu te pierzi pe tine ; este creatia, preaplinul visurilor si al fortelor tale... Da r este si asta o actiune... Ah, sa o poti depasi si pe asta, sa simti ca si asta e sub tine, e su b... sub... M-am mbatat, nu prea mi dau bine seama ce spun, ce vreau sa spun... Si, totusi, stiu ca exista altceva, altceva, Alexandre, napoia ta, napoia meu, napoia..., cum dracu' sa-ti spu n eu asta ?!... Te-ai mbatat, l ntrerupse Alexandru, te-ai mbatat... Ca si mine, de altfel... Dar nare nici o importanta. Spui ntotdeauna lucruri mai frumoase cnd esti beat... - Nu e vorba de lucruri frumoase, facu plictisit Anicet. Habar n-am ce numesti tu lucruri

frumoase... Eu nsa mi dau cteodata seama ca am atta forta n mine, rict ma sperii. Am s am eu curajul s-o abandonez ntr-o buna zi ? Voi putea eu renunta vreodata la pute rea asta de a misca muntii din loc, de a face sa plnga cerul, de a sili sa se deschida iadul? !... Caci, uneori, ma simt n stare sa fac totul, totul !... Daca ai sti ct am platdt pentru asta ! Cauta cu mna sticla, si-si umplu paharul pna la vrf. Se pregatea sa continue, dar u n zgomot asurzitor i facura pe amndoi sa tresara. O sticla plina fusese aruncata cu furie d e podea, la cteva mese departare de ei. Toata lumea ntoarse speriata capul. Mitica Gheorghiu t rntise sticla si se ridicase de pe scaun, nalt, solemn, cu tigara n mna. O platesc, ma, ca d-aia am spart-o, s-o platesc... Si am sa mai sparg!!... De ce n-aveti ma, muzica?!... 347 ntrebase pe chelner, dar ntrebase n acelasi timpl| pe toata lumea din circiuma. Pri vise destul de semnificativ pe Alexandru si pe Petru, clipind cordial din ochi. Vine, coane, vine si muzica, pe loc !, l linisti chelnerul, strngnd bucatile de sti cla. Petru aseza paharul pe masa, zmbind. E faimos tipul, sopti el, e teribil de romn ! !... Probabil ca sufera de amor... Esti sigur ca tu nu suferi de aceeasi boala ? l ntreba Alexandru n gluma. Si tu ai aceeasi nevoie de muzica, ntocmai ca si asta... Va suspectez grozav, pe voi muzicantii... Petru nu raspunse. si curata un mar, ncet, cu grija, amuzndu-se sa constate n ce masu ra si mai poate controla reflexele. Se simtea foarte bine. Bause de ajuns ca sa uite singu ratatea n care traia de cteva zile. Vorbise mult, asta noapte ; l iubise mult pe Alexandru, aflnd toate cte i se ntmplasera n ultimul timp. Oricum s-ar fi ntrebat, era fericit. Contemplatia asta..., ncepu Alexandru, contemplatia asta a ta, mi-e teama sa nu f ie o prea rapida depasire a tineretii... ncearca sa mai rami asa cum esti, sa rami huligan, v orba lui David Dragu... Petru ncepu sa rda. Asa ne spune el noua ? ntreba bine dispus apu-cnd din nou paharul. Nu meritam nici att... D-na Anieet se dezbraca de haina cu gesturi lente, obosite. Aprinse lampa din an tret. Trecu n odaia lui Petru. N-a venit ; e mai bine asa, ca n-a venit... Desi i-o 348 fi frig, bietul baiat, fara palton, pe zapada asta... I se paru ca simte o lacri ma la coltul ochiului drept. Se sterse cu mna ; i se paruse, numai ; nu era nici o lacrima. Era doar frig n odaie ; frig si umezeala. Focul se stinsese de mult. Ar trebui sa-l fac macar n odaie la el... Cauta chibri turile si ncerca sa-l aprinda n soba din odaia lui Petru. Dar nu gasi dect hrtii si cteva surcele. Era pre a ostenita, prea

slaba, ca sa se duca n curte,, sub sopron, sa aduca un brat de lemne. Poate o fi multa, zapada pe ele... Aprinse hrtiile, si-si ncalzi minile la flacara. Unde-o umbla baiatul ala toata noa ptea ?!... Se ntoarse la ea n odaie, pasind ncet, cu lampa n mna. Era frig, ferestrele mici fuse sera pe un sfert astupate cu zapada. Roti o privire lunga si indiferenta de jur mprejur. Gndul bun, gndul de la nceput, singurul care i daduse puterea sa ajunga pna aci, sa nfrnga toate obstacolele i reveni nca odata n minte, staruitor, si facu repede o cruce, mare si nesigura. Cauta cu oc hii o foaie de hrtie alba. ntlni calendarul : 16 No-, iembrie. Am uitat sa rup foile. Se apropie de per ete, si rupse fara graba noua foi. Apoi se ntoarse n odaia lui Petru, lau un bloc de pe masa lui, si scrise cu greutate,, muscndu-si necontenit buza de jos : Sa ne iertam unul pe altul, Petrisor mama. Ca ai ramas acum singur pe lume". Aseza blocul pe pian, si iesi n vrful picioarelor, parca s-ar fi temut sa nu destepte pe cineva. Cu ct treceau minutele, cu att se sfintea mai slaba,, mai istovita. ncerca sa alung e gndul bun, gndul de \et nceput. Dar mine, Doamne, ce va fi mine ?!... Clatina din cap. Se ndrepta spr e salita din dos, cu lampa tre-murnd n mna. Flacara se zbatu o clipa. A nceput sa viscoleasca, gndi d-n a Anieet, a nceput sa bata vntul... Propti un scaun de perete, si nalta mna pna deasupra dulapulu i cu rufe. Trase cu oarecare greutate frnghia. -349 Era o frghie lunga, grea, prea lunga pentru gndul ei. Ofta obosita cnd se cobor pe s caun. Lua din nou lampa n mna si ncepu sa priveasa n sus, cautnd. Tfziu dupa miezul noptii, Mitica Gheorghiu se apropie de masa celor doi prieteni si, fara sa-si ceara

voie, si trase un scaun. Lautarul ncerca sa-l urmeze, conti-nund acelasi cntec care i placea att de mult asta-seara. Piei, ma, din fata mea !, urla Mitica. Bea un chil si du-te acasa. nvata alta !.. . Privi apoi cu nfrigurare pe cei doi prieteni. Parca ar fi cautat ceva, scump si u rgent, pe care l ratacise de mult si caruia nu mai stia cum sa-i dea de urma. Cum va cheama pe voi, ma ? se adresa nti lui Alexandru, si apoi lui Petru. Dragomirescu, spuse Alexandru. Si pe mine tot Dragomirescu, exclama Mitica. Simtea nevoia sa sparga ceva, sa ca lce n picioare, sau sa-si puna capul pe masa si sa plnga. Era beat de-a binelea. Ce bine se simte a beat ! De abia mai putea duce paharul la gura. l scapase de mai multe ori pe masa, si pantalonii era u copios stropiti. Mizeria aceasta fizica i facea bine, era aproape o voluptate. Continua multa vreme sa-si priveasca tovarasii, fara sa scoata un cuvnt. Apoi si d use mna la frunte, ca si cum si-ar fi amintit brusc de un lucru de exceptionala nsemnatate si exclam a : Ar trebui sa le cunoasteti si voi, ma Dragomirescu ! Snt fete pentru voi, fete sub tiri la Devonshire !,. .350 Izbucni n rs, si rse ctava vreme, gndindu-se delectat la toate complicatiile care ar putea decurge din-tr-o eventuala prezentare a verisoarelor. Snt prietenele d-tale ? ntreba Alexandru ca sa spuna si el ceva. . Singurele mele prietene, spuse Gheorghiu abatut din senin. Am avut si o iubita, mai, una pe care am iubit-o mult, de mi iesisem din minti... Dar am despuiat-o odata ntr-o privata. .. Se opri brusc, si duse amndoua minile la cap. ncepeau sa i se tulbure gndurile. ncepe a sa uite unde se afla, cine snt tinerii acestia, beti si ei, care l asculta cu tigara n gura si c oatele labartate pe masa. Am despuiat-o, ma, si mi-am facut gustul cu ea... Si tot aia, e, ma, tot aia .'. '... ncepu sa plnga, att de nefiresc, att de departe, nct ceilalti doi nici nu bagara de se ama la nceput ca plnge. Toate la fel, ma, toate la fel !... Hohotea. Paharul i aluneca din mini, si se varsa ntreg pe masa. Petru sari de pe sc aun ca sa-si apere pantalonii. Alexandru se feri zmbind. - Ne-am ncurcat rau de tot cu asta, spuse Anicet. S-a mbatat din amor. Am ghicit de minune... Mitica ridica fruntea, semet .si ncruntat. si sterse ochii si scuipa dispretuitor lnga masa. Pacat, spuse el ncet, ca pentru sine. Mare pacat !... Aproape de zori, Petru ajunse cu masina acasa. Frigul' i" facuse bine, i risipise aromeala. Aveam mare ne-jroie'de o noapte ca asta, si spunea el n masina, de o noapte vulgara prin care sa-mi curm

singuratatea. ' ' 351 Plati soferului, si se opinti sa deschida poarta-de la I strada. Batuse multa za pada, acolo; aproape se nalta-j sera troiene. Intra n casa cu bagare de seama, sa ,nu-si destepte mama. Ap rinse un chibrit si trecu 'direct n. odaia lui. ndata e-si scoase pardesiul si-l agata n cuier, si dadu s eama ca e foarte frig. Se apropie de soba ; era nghetata. D-na Anicet, mai ales de cnd adusese bani i, nu lasa niciodata sa se stinga complet focul n odaia lui. O fi fost ostenita, saraca, si o fi adorm it. Se hotar sa se dezbrace repede si sa intre sub plapuma. Dadu cu ochii de blocul asezat pe pian ; se apropie sa citeasca. D-na Anicet i lasa adesea scurte informatii {vreo vizita n lipsa lui, ce va urgent de facut pentru a doua zi), scrise pe bloc si asezate pe pian. Petru citi de doua ori mes ajul fara sa-l nteleaga. Lua cutia de chibrituri, si iesi din odaie, nspaimntat de presimtiri. Aprinse un c hibrit n sala. Usa de la odaia mamei era larg deschisa. Nu ndrazni sa intre. Astepta cu chibritul n mina pna ce se stinse, frigndu-l. Aprinse apoi un . altul, si facu ctiva pasi, intrnd n odaie. Zari o umbra mare, cobornd din tavan. Inima i se opri brusc. "Voi sa tipe, dar nu mai avu putere, si se rezema cu mna de usa. Totul a durat cteva secunde. Fugi apoi din odaie, alergnd nauc prin zapada. Se opri lnga ga rd. si freca tmplele, si ramase mult timp privind pomii albi. ncepu apoi sa se plimbe prin curt e. Ningea acum mai rar, mai obosit, cu fulgi usori, parca s-ar fi scuturat o padure nevazuta. Trziu, si dete seama ca e cu capul gol, n haina, si ca zapada i-a trecut de mult prin pantofi. Dar nu avea nca curajul sa intre n casa. Deschise atunci poarta si

se ndrepta catre casa vecina. Locuia acolo, stia bine n ce odaie, o moasa, Ccrana Marina. O vazuse de mai multe 352 ori n timpul verii. Gasi poarta ncuiata, si sari gardul. Se ndrepta catre geamul od aii. Batu de mai multe ori, batu cu putere. Auzi un glas nauntru, dar nu distinse nimic. Continua sa bata, din ce n ce mai tare. Am sa ma spnzur, asa spunea, ai sa ma gasesti ntr-o zi spnzurata, asa l am eninta ea. Usa se deschise, si aparu capul batrnei. Iarta-ma, vorbi ncet Petru. Mama s-a... a murit mama... Daca vrei sa vii sa-mi aj uti... Porni apoi singur spre casa, grabit, cu pasul ferm. VII Cerul era senin. Ninsese doua zile n sir, apoi soarele aparuse deodata, neverosim il de rosu, de aprins. Mahalaua nca nu avusese timp sa se murdareasca. n fata casei se strnsesera oameni multi. Erau si cteva masini particulare. D-lBaly, grav, n haina neagra, sta afara pe trotuar. Sa urmaresti cortegiul pna aproape de cimitir, sopti el dreapta, ti fac eu semn... Purtara sicriul pna la dric, prin curtea plina de oameni. ne. Petru mergea alaturi, slab, nebarbierit, cu ochii adnciti n cearcane, emotie. Privirile tuturora se adunara o clipa asupra lui. Petru nu vedea nimic. Pasea rate de corp. Prietenii l lasara sa treaca plecnd ochii n jos. Cnd ajunse la o el si-i apuca mna s-o sarute. 353 soferului. Apoi o iei la Nu plngeau dect cteva veci dar fara sa tradeze vreo ncet, cu bratele alatu poarta, o femeie se repezi la

Iarta-ma, Petruta !... Era Nora ; mbracata n negru, cu fata palida, nefardata. Petru i zmbi si i puse mna uso r, pe cap. Apoi trecu nainte. Privi cu mare liniste cum snt asezate coroanele. Pe una scria : Familia Lecca, adnc ndurerata". O jerba uriasa de flori naturale, cu initialele d-lui Baly. Acela si protector al Anicetilor de totdeauna ; omul care platea nmormntarea. Pe trotuar, ghemuiti unul ntr-altul,-se aflau Liza, David Dragu, Adriana si Alexa ndru. Sa nu-i spuneti nimic, vorbi soptit Dragu. Parea mai mbatrnit. Parui i aluneca suvite pe sub. palarie. Avea sub brat o serviet a. Venise la nmormn-tare direct de la liceu. n alt grup, d-na Dragu, Getta, si alti cunoscuti. A driana plngea, la bratul Lizei. Cnd s-a, sfrsit de asezat coroanele, si-a pornit dricul cineva a ncer cat sa tipe, sa nceapa un bocet. Era vecina, Coana Marina. S-au ntors ctiva ochi spre ea. Petru a a steptat, rece si

respectuos, ca bocetul sa se sfr-seasca, nainte de a lua pasul dupa dric. Dar stri gatele s-au curmat ofilite. Convoiul a pornit agale. D-l Baly aranjase ca nmormntarea sa se faca foar te devreme, ntr-adevar, nainte de trei jumatate, dricul pornise. Lumina batea orbitoare deasup ra zapezii. Era nca frig. Oamenii; mergeau strnsi unul ntr-altul. : Sa nu-i spuneti nimic, sopti nca o data David. Se temea sa nu se mbulzeasca toti catre Petru ca sa-l consoleze. Ce penibile situ atii i-ar prilejui bietului baiat!... E mai bine sa-l lase singur, napoia dricului,, si numai la ctiv a pasi n urma lui sa vina ceilalti. Nu eraii, 'de altfel, dect prieteni, toti tineri. Anisoara nu putuse ven i ; era nca bolnava. Nici d. Lecca, pe care-l convinsesera doctorii sa stea n pat. Venise, nsa mama 354 Norei, si, la urma convoiului, ncercnd necontenit sa se ascunda, Iorgu Zamfirescu. Au ajuns la cimitir la cinci, aproape pe ntuneric, desi caii minasera destul de r epede. Petru a trebuit sa faca pasi mari, aproape sa alerge, ca sa se poata tine dupa dric. A ramas tot ti mpul cu capul gol. D-l Baly a ncercat de doua ori sa-l convinga sa-si puna palaria. L-a refuzat zmbind. D -l Baly a luat n cele din urma pe Adriana n masina lui. Liza n-a vrut sa se urce. A mers alaturi d e David, amndoi cu ochii n jos, vorbind rar." Se vede bine ca se gndeau mai mult la moartea maiorului Dragu si la dect la d-na Anicet. nmormntarea lui Pavel Ce moarte tragica ! spuse d-l Baly n masina Adrianei, care nu-si putea cu nici un chip stapni plnsul. Parca ar ameninta un destin, pe toti Anicetii... Groapa era pregatita. Avnd pe Adriana cu el, d-l Baly a fost nevoit sa mearga pna la cimitir, cu toate repulsiile lui fata de asemenea spectacol. Dar nu s-a apropiat de groapa. Au asi stat numai Petru, Alexandru, David si Liza. Ceilalti au ramas n zapada, departe. Fusese o singura nm ormntare, si

cimitirul era trist, sarac, ntunecat. Luminarile ncepusera sa lumineze, o Iu-, min a plpita, umeda. Petru a sarutat pentru ultima oara fruntea mamei, si a sarit n laturi. A facut un semn, sa se puna capacul mai repede. Ce bine are sa se pastreze Madam' Anicet acuma !, vorbi Coana Marina, pe frigul asta pna la primavara sta ntreaga si frumoasa !... ncepuse ritualul, dar Petru nu auzi nimic. Auzi numai bulgarii si zgomotul acesta l linistea, l mpaca. n sfrsit, acum, mama a ajuns cu bine, a scapat de noi !... si aminti, n acea clipa, cu o extraordinara" precizie, 355 aproape cu caldura lor animala, figura batrnului Anicet si a lui Pavel. Erau tot att de vii, tot att de calde. Dar nu aici, nu vor putea ramne aici... ntoarse capul, si-si dadu seama ca cineva plnge cu hohote. Era Nora, care se zbate a n bratele maicasi. Iarta-ma, Petruta ! mai tipa ea o data. Spune micutii sa ma ierte !.Spune-i, ca m a duc si eu dupa ea daca nu-i spui !... Petru o privi fara sa nteleaga. Ii facu un semn, ca s-o linisteasca. Bulgarii con tinuau sa cada. Groapa era aproape plina. Si cu ct se astupa groapa, cu att se zbatea Nora. Cazuse n genun chi, n zapada. Preotul se apropie de Petru si-i sopti : Ii e frica de ceva, poate de vreun blestem. Ajut-o d-ta, dezleag-o... Petru o privea tot att de linistit, dar fara sa nteleaga ceva. Se ntuneca, si vazdu hul acesta de iarna i umplea inima cu o nesfrsita mpacare. Spune moartei s-o ierte, sopti nca o data preotul. Petru se apleca spre groapa, s i spuse tare : Iart-o, mama !... Nora -si facu cruce, si-si pleca fruntea n zapada, ca ntr-o lunga matanie. Peste bulgari se asezara coroanele. Oamenii se retrasera apoi n drum, asteptnd bac sisul. Un secretar al d-lui Baly se departa discret de grupul cel mare, si ncepu sa plateasca bacsis urile. Petru ramase n fata groapei. Trebuia sa-si ia, prin-tr-un fel sau altul, ramas bu n, si nu stia cum. nchise ochii, se ruga cteva clipe, si facu cruce, si voi sa se ntoarca. Prietenii l asteptau. Cnd l vazu ca se ntoarce Alexandru se apropie de el si i lua br atul. Voi sa-i spuna un cuvnt de ncurajare ; dar nainte ca sa aiba timp 356 sa-l rosteasca, Petru si desprinse bratul de al prietenului, si-i spuse : I-am fagaduit, si trebuie sa ma tin repede de cuvnt... Se apropiara si ceilalti, dar Petru nu-i observa. Continua sa-i vorbeasca lui Al exandru. I-am fagaduit sa-i aduc pe toti. la Arviresti... O sa am de furca... n cti ani cre zi tu ca se poate

rascumpara o mosie mare, asa cum a fost a noastra ? !... Aici se sfrseste al doilea episod din ciclul NTOARCEREA DIN RAI"