Pestera Labirintului

In apropiere de comuna Limanu, la doar cativa kilometri de Mangalia, exista o pestera ciudata, care nu a putut fi niciodata explorata in intregime.Legendele locale spun ca pestera este o poarta catre lumea de dincolo, catre imparatia mortilor. In urma cu citeva mii de ani pestera era folosita de preotii daci din cultul lui Zamolxis. Si acum, la aproape 200 de metri de intrare mai exista altarul preotilor pagani. Cel care intra nu poate sa nu remarce capul de om care este sculptat in calcar. Dar ceea ce aducemister la Limanu este labirintul de pesteri care uneori fac imposibila intoarcerea curiosilor. Drumurile se intretaie de mai multe ori, uneori, pamantul se surpa, acoperind, intrarea folosita si deschizand o alta, a carei existenta nici macar nu putea fi banuita. Multi sunt cei care au intrat si putini sunt cei care au mai iesit, mai ales dintre cei care s-au incapatanat sa afle secretul pesterii. Se spune ca insusi Zamolxis pazeste intrarea pe taramul sacru pina in ziua in care luptatorii daci se vor intoarce in patria lor. La Limanu mai exista oameni care-si aduc aminte de faptul ca batranii lor le povesteau despre lantul de pesteri, ca ar trece pe sub Dunare pana in apropiere de Varna. Si astazi, in serile calde de vara, din fantinile oamenilor tisnesc roiuri de liliaci, pasari care traiesc doar in pesteri, ceea ce ii face pe localnici sa afirme ca acestea trec si pe sub satul lor. Si mai exista o legenda in legatura cu pesterile ciudate. Se spune ca din cand in cand, din strafundurile pamantului se aud niste vaiete stranii. Cei care le aud se opresc ca hipnotizati si pornesc in urmarirea glasului, asemeni insotitorilor lui Ulise la glasul sirenelor. Este glasul paznicului portii, se spune, care ii ademeneste pe cei neinitiati, pe cei care, din curiozitate, savarsesc o blasfemie, intrand pe teritoriul stapanit de Zamolxis. Speologii insa, au alta parere. Ei considera ca vaietul sinistru este facut de vantul care strabate miile de galerii subterane si al carui zgomot influenteaza psihicul uman. Cu toate acestea, indiferent de numarul imens de persoane care nu au mai iestit din pesteri, de-a randul secolelor, niciodata nu s-a mai gasit vreo urma a disparutilor, ca si cum acestia ar fi reusit sa treaca de poarta ce separa cele doua lumi. In acest caz, ce s-a intamplat cu ei? Sa fii ajuns oare, ofrande ale zeilor pagani, setosi de sange, ce stapaneau, pe vremuri, teritoriul tarii noastre? Din pacate, singurii care ne-ar putea spune ce e cu adevarat dincolo de pesterile de langa Limanu, nu s-au mai intors. Secretul acelor locuri e pazit strasnic.