Motivul "florii albastre" , folosit de Eminescu in poezia sa Floare albastra semnifica, pentru poet, aspiratia spre iubirea ideala,

dar si imposibilitatea implinirii acesteia deoarece cei doi indragostiti fac parte din lumi total diferite. Poezia "Floare albastra" face parte din tema iubirii si a naturii, dar, spre deosebire de alte poezii de dragoste, aceasta are si aceente filozofice despre conditia celor doi indragostiti. Tema poeziei, aspiratia poetului spre iubirea ideala, spre perfectiune, care nu se poate implini, este predominant ape parcursul poeziei, dar este clar exprimata in ultimul vers al poeziei: "Totusi este trist in lume". Idea exprimata de poet este tristetea si nefericireaacestuia pentru neputinta implinirii iubirii. Poetul mediteaza asupra ideilor sale filozofice despre tainele lumii, ale iubirii, pe cand kiubita sa il indeamna sa isi abandoneze aceste ideii pentru a putea fi mai aproape de ea, de fericirea omeneasca pe care ea i-o poate oferi. Nereusind sa se desprinda de starea sa de meditatie, poetul este ironic cu iubita sa, care incearca, in continuare, sa il cheme alaturi de ea, in mijlocul naturii, intr-un spatiu de vis, pe placul oricarui indragostit. Jocul dragostei, gesturile tandre, soaptele, chemarile iubirii optimiste avand chiar o nota de veselie, toate acestea nu reusesc sa tina , in final, iubirea lor vie. Neimplinirea iubirii lasa in urma tristete din cauza ca poetul nu a reusit sa traiasca o iubire absoluta, asa cum ar fi dorit.