P. 1
Uleiul de Nucsoara

Uleiul de Nucsoara

|Views: 37|Likes:
Published by barou_larisa
Tehnologia produselor alimentare
Tehnologia produselor alimentare

More info:

Published by: barou_larisa on Mar 22, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/02/2014

pdf

text

original

Uleiul de nucsoara

1

Uleiul de nucsoara.…….……. 15 6.fisa produs …………………………………………………. Antrenarea cu vapori de apa ……………………………….. Extractia cu gaze lichefiate ………………………………………………. Extractia cu grasimi animale ………………………………………….. Uleiul de nucsoara. 15 7.…………… 11 2. 16 5.....chimice) .……………………………. Bibliografie 2 .Generalitati ….Cuprins 1. Metode mecanice de obtinere a uleiurilor volatile …………………………. 6 3. 12 3.……… 14 5. Extractia prin presare …………………………………………………………. Tehnologia de obtinere a uleiului de nucsoara (schema de obtinere si det. Proceduri de obtinere a uleiurilor volatile..……….…………....……………..……… 11 1.……… 3 2.…………13 4. Nucsoara ………………………………………………………………………. Extractia cu solventi organici ………………..….….

Nucsoara trebuie consumata doar in cantitati mici (mai putin de o bucata de nuca uscata). Cu un gust picant. monoterpene (azulene. peste. antiinflamatoare. etc.5 Compozitie: Contine un amestec de terpene. stimuleaza sistemul imunitar. combate stresul si starile de anxietate. vermifuga (elimina viermisorii intestinali). eugenol. se foloseste pentru a condimenta supe sau sosuri. Se obtine din planta Myristica fragrans. vesnic verde. 3 . antiseptice. linisteste crampele. cineol. pui.45. este antioxidanta. budinci si alte dulciuri.I. dar si prajituri. originar din Indonezia. β. 1. Iar uleiul esential este contraindicat femeilor insarcinate sau celor care alapteaza. diverse preparate din carne. Informatii generale: CAS No. Are proprietati bactericide. metal eugenol. usor amarui. Exercita un efect calmant asupra sistemului nervos. βcaryophyllene. pentru ca altfel devine toxica pentru organism. Uleiul de nucsoara Nucsoara constituie fructul oleaginos al unei specii de nuc. legume. fara a fi sedativa. carminativa (combate balonarea si ajuta la evacuarea gazelor din intestin) si afrodiziaca.phellandrene).: 8008.

Se recomanda spalarea cu multa apa si sapun si consultarea medicului. In contact cu ochii si pielea poate cauza iritatii.Date toxicologice: ORAL UMANE TD LO: 214 mg/ kg – CNS DPI.chimice: Aspect: Uleiul volatil este un lichid de culoare senin pana la galben. 3. delir. Descompunerea termica sau arderea pot determina eliberarea de monoxid. dermatite. stabil. Limita de expunere profesionala: Prag valoare limita (TLV) si Limita admisa de expunere (OSHA) nu au fost infiintate. Persoana afectata trebuie scoasa in aer liber si acordate ingrijiri medicale. Nu expuneti la temperaturi mai mari de 35 grade Celsius. alte gaze nocive si iritante. A se pastra in recipiente inchise.89 [g/ml] Solubilitate: Insolubil in apa.deschis. Densitate: 0. dureri de cap. 5.RAT LD 50: 2620 mg/ kg 4 .RAT LD 50: 500mg/ kg ORAL. 7. Transport si depozitare: Se recomanda a se respecta instructiunile de transport si depozitare. 4. Poate cauza halucinatii. Stabilitate si reactivitate: In mod normal. Miros: Uleiul volatil de nucsoara are o aroma dulce. 6. produsele de polimerizare periculoase. in locuri uscate si racoroase. Masuri de prim ajutor: A se evita inhalarea. varsaturi. dioxid de carbon.2. stari depresive. caldura excesiva. A se evita ingestia. pete partial sau pe tot corpul. Proprietati fizico. dar a se evita agentii tari de oxidare.

Uleiurile din plante au fost folosite de peste 5000 de ani datorita efectului terapeutic pe care il au asupra sistemului muscular si nervos. Punct de fierbere mixt. Uleiurile esentiale pot fi folosite prin masaj. 9. Vapori de presiune negasit. Aceste uleiuri pot fi extrase din: fructele.Utilizari: Aromoterapia este o stiinta care combina uleiurile esentiale pentru a obtine un efect de calmare.8. 10. baie. vaporizare si inhalatii. eliberarea stresului. echilibrare hormonala si emotionala. regenerare. etc. Reglementari de siguranta: Punct de aprindere – 104 grade Celsius. 5 . energizare. A nu se lasa in apropierea flacarilor sau caldurii excesive. florile sau frunzele plantelor. Date ecologice: Nu este specificat.

de culoare galben deschis. dar devine cafenie atunci cand este uscata. 15 ani iar acesta continua sa infloreasca timp de 50 de ani. aproape lemnos si foarte acru. Familia de plante: Myristicaceae (familia nucsoarei). lungi de cca. Este de culoare rosie stralucitoare sau purpurie in momentul recoltarii.II. de forma ovala. Arborele de nucsoara prefera solurile vulcanice si calde si umezeala tropicelor. Arborele de nucsoara are plante atat masculine cat si feminine. i se scoate samburele si apoi de pe acesta este indepartata 6 . Plantele se inmultesc prin seminte plantate in paturi de germinare. Florile sunt mici. Nuez moscada Partea folosita: Nucsoara nu este o nuca. Fructul de nucsoara este tare. in forma de clopotele. 5 ani sunt necesari pentru ca arborele sa infloreasca. ambele tipuri fiind necesare fertilizarii. Un arbore matur produce pana la 2000 de nucsoare pe an. 10 cm. cu coaja de culoare verdegri. Maturizarea arborelui dureaza cca. Frunzele sunt de culoare verde inchis. Coaja de nucsoara (”mace” in limba engleza) este un tesut. o pielita intre pulpa fructului si sambure. numite ”gai gai”). ci samburele unui fruct asemanator piersicii. dupa 6 luni ele sunt transplantate pe plantatii. Nucsoara Myristica fragrans Alte nume:      Engleza: Nutmeg Franceza: Muscade Germana: Muskatnuß Italiana: Noce moscata Spaniola: Moscada. Descrierea plantei si cultivare: Arborele de nucsoara este inalt (poate atinge si 20 m inaltime). Cand fructul este recoltat. cu ramuri numeroase si frunzis des. In Indonezia este folosit la prepararea unui gem delicios cu aroma de nucsoara (”selei buah pala”). Fructul este recoltat manual (se folosesc prajini cu plasa in varf.

Etimologie: In multe tari europene. Unele limbi denumesc nucsoara ”nuca indiana”. Calitatea de jos este ”160” (2. cei mai importanti producatori sunt Indonezia (nucsoara din Indiile de Vest) si Grenada (nucsoara din Indiile de Est). nucsoara este numita ”jouz at-tib” (nuca mirositoare) in araba. Descrierea condimentului: Nucsoara este foarte aromata. provine din persanul ”moshk”. In stare macinata. printr-o glanda ce este comparata adesea cu testicole. In Grenada. In timp de ultima are aroma slaba. la randul sau. nucsoara crestea doar in insulele Banda. si atunci este decorticat. Ambele surogate se disting dupa forma: nucsoara de Banda are samburi in forma de ou. scoate un zornait. Simburii mai mari. 7 g). originar din Himalaya. nucsoara Macassar din Noua Guinee si ”Myristica malabarica”. 5-6 cm diametru. de cca 8 g sunt considerati superiori si costa mai scump. ”mushkat” in idis. un mic arhipeleag in estul Indoneziei (Molucce). In acelasi spirit. In cantitati mari. Denumirea de mosc vine de la latinescul ”muscus” derivat din grecescul ”moschos” care. Exista doua specii inrudite si folosite ca surogat de nucsoara si coaja de nucsoara: ”Myristica argentea”. de aceea cel mai bine este sa fie cumparata intreaga si sa se macine exact cat este necesar consumului imediat. desi nu este originara din India ci doar a fost 7 . de 25 mm lungime si se comercializeaza intregi sau macinate. Astazi. Nucsoara isi pierde repede aroma cand este macinata. cele mai bune calitati sunt numite ”55” (adica 55 de samburi la livra. nucsoara Bombaz din sudul Indiei. denumirea nucsoarei provine de la latinescul ”nux muscatus” (nuca de mosc).8 g). prima este descrisa ca avand o aroma si un gust puternice si persistente. semintele sunt de culoare cafenie. Nucsoara se clasifica dupa dimensiuni. la scuturare. Originea este probabil sanscrita ”mushka” (testicul) fiindca moscul este produs doar de mascului speciei. ”muskat rieksts” in letona. ”muskatovy orech” in clovaca.Termenul ”mosc” se refera la aroma obtinuta. sau fragmente de samburi care nu sunt incluse in standardul de calitate BWP si sunt deci produsul cel mai slab de pe piata. cca. de forma ovala. un animal de dimensiunile unui caine. de cca. Nucsoarele intregi si cele sub forma de pudra se pastreaza la adapost de lumina. ”meshgengous” in ebraica. Intensitatea gustului: 1 Pregatire si depozitare: Este preferabil sa se cumpere nucsoare intregi si sa se macine atunci cand este nevoie.cca.coaja. rasinoasa si cu gust un pic iute. Coaja de nucsoara este aplatizata intre scanduri si samburele este uscat pana cand. ”muscade” in franceza. un pic dulce. Exista chiar si samburi mai mici. de la cerbul muscat. nucsoara poate fi otravitoare. celelalte specii au forma bobului de porumb. Ele sunt ovale. ”muskottipahkin” in finlandeza. de aceea trebuie folosita cu moderatie. Origine: Initial. ”muskatnyj orekh” in rusa. Cultivarea ei s-a raspandit ulterior. aer si umezeala. 8. Acestea se comercializeaza sub denumirea de nucsoara.2 g) si ”65” (65 de samburi la livra. din antichitate. mai ales. uneori omitand termenul ”nux”: ”muskatnod” in daneza. Semintele sunt acoperite cu o coaja de culoare rosie stralucitoare. ”moschokarido” in greaca. este normal sa se specifice numarul de nucsoare ce intra in componenta unei livre (unitate de masura a masei) englezesti. nucsoara isi pierde repede aroma. Fructul de nucsoara este comestibil si are o forma rotunda.

coaja). Numele genului botanic ”Myristica” provine din grecescul ”myron” care inseamna ”balsam. ”flagrans” se refera la aroma placuta si este participiul trecut al verbului latin ”fragrare” (a mirosi placut. ”macia” in spaniola si ”mays” in ebraica. a fi aromat).raspandita in toata Asia prin intermediul sudului Indiei. unguent. mir” si deriva din ebraicul ”mor” ce inseamna ”amar”. nu coaja samburelui. asi trage denumirea de la grecescul ”makir” (scoarta. Numele speciei. ”muskatblomma” in suedeza. ”muskatovy kvet” in ceha sau ”fleur de muscade” in franceza. 8 . Marco Polo a fost unul dintre cei care cu propagat aceasta eroare in secolul al XIV-lea. Denumirea este incorecta. Unele limbi europene au pentru coaja de nucsoara denumiri ce inseamna de fapt ”floare de nucsoara”: ”Muskatblute” in germana. ”maasis” in estoniana. ”Macis” in germana. denumita ”mace” in engleza. dar ea provine din Evul Mediu cand se credea ca floarea formeaza lamele aromete. Coaja de nucsoara.

9 .

alte condimente folosite puteau fi ienibaharul si scortisoara.Astazi. 10 . tovcanelor si a sosurilor. in special a celei ce trebuia fiarta inabusit mult timp. Toate componentele erau macinate imtreuna. Iran si India de nord unde atat simburele cat si coaja de nucsoara apar in mancaruri rafinate. cuisoare si ghimbir. Amestecul de condimente clasic ”quatre epices” (patru condimente) prezent in bucataria franceza si occidentala inca din epoca baroca era preparat din nucsoara cu mult piper (alb sau nebru). Combinatia de spanac cu nucsoara este clasica pentru bucataria italiana (in umplutura de la ravioli). carnii. ”garam masala” poate contine si nucsoara sau coaja de nucsoara ca si ras-el hanout (din Maroc). A fost introdus pe piatele europene abia in secolul al XI-lea.Utilizari culinare: Nucsoara si coaja de nucsoara au devenit cunoscute in Europa destul de tirziu. cartofilor. Cel mai cunoscut sos continand nucsoara este sosul Bechamel (sos alb). popularitatea nucsoarei a scazut iar condimentul este folosit mai des doar in tarile arabe.Amestecul de condimente din nordul Indiei. galat-dagga (din Tunisia) si baharat (din Arabia Saudita).In bucataria occidentala. pulberea rezultata fiind folosita la asezonarea carnii. nucsoara si coaja de nucsoara sunt utilizate la prepararea dulciurilor si compoturilor sau la aromarea branzeturilor. Se credea pe atunci ca nucsoara este originara din India. din cauza distribuirii geografice foarte limitata a arborelui de nucsoara. Cei mai mari consumatori de nucsoara sunt astazi olandezii care utilizeaza condimentul la prepararea verzei. (vezi ISTORIC – Insulele Mirodeniilor). de negustorii arabi si a fost folosita mai intai la aromarea berii. Un comert semnificatic cu nucsoara a inceput in Europa doar in secolul al XVI-lea cand portughezii au ajuns in Insulele Molucce. supelor.

care se pot conserva un timp îndelungat înainte de prelucrare. fapt care face ca ele să fie antrenate foarte uşor de vaporii de apă la temperatura de fierbere a acesteia. c) antrenarea cu abur sub presiune. În general. cum ar fi seminţele. uscarea determinând o pierdere parţială a uleiului volatil prin evaporare. influenţând în final timpul necesar antrenării. antrenarea uleiului volatil este precedată de difuzia lui din celulele vegetale ce îl conţin. unele fructe. d) antrenarea la presiune redusă. b) antrenarea în curent de vapori.. Antrenarea cu vapori de apă Majoritatea uleiurilor volatile. în funcţie de natura materiei prime. fără ca uleiul volatil să sufere modificări cantitative sau calitative [1]. Uleiul de nucsoara Procedee de obţinere a uleiurilor volatile. procesele enzimatice care au loc în timpul păstrării conduc la formarea uleiului volatil prin eliberarea componentelor odorante din alte combinaţii chimice. seminţe sau lemn. În scopul uşurării acestui proces. Insolubilitatea lor în apă şi densitatea diferită a apei facilitează separarea lor. se obţin prin antrenarea cu vapori de apă. Mai uşor difuzează din plante verzi decât din cele uscate. sau din flori decât din rădăcini. plantele aromatice sunt supuse prelucrării în stare proaspătă.Generalitati 1. Fenomenul fizic care are loc este bazat pe legea aditivităţii presiunilor de vapori ale componentelor unui amestec. etc. În plus. Din punct de vedere fizic. Timpul necesar antrenării uleiului volatil este determinat şi de debitul de vapori. zdrobite sau măcinate. fiind invers proporţional cu acesta. Acest proces durează mai mult sau mai puţin.III. materiile prime sunt în primul rând tocate. cu un conţinut scăzut în apă. Antrenarea cu vapori se practică în patru variante diferite : a) antrenarea la foc direct. dar au o volatilitate ridicată la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere. 11 . conform căreia amestecul fierbe la temperatura la care suma presiunilor parţiale ale componentelor ajunge să fie egală cu presiunea atmosferică. Sunt materii prime vegetale. Toate substanţele componente ale unui ulei volatil au puncte de fierbere superioare celui al apei. au loc procese fermentative care influenţează negativ calitatea uleiului. produse la scară industrială. Această proprietate a uleiurilor volatile a fost cunoscută şi aplicată încă în urmă cu milenii. În unele cazuri cum ar fi rizomii de iris. rădăcinile.

aplicându-se în acele cazuri în care substanţele odorante sunt foarte sensibile şi în cantitate foarte mică. Se utilizează pentru petalele foarte delicate ale florilor. apoi grăsimea se tratează cu solvenţi. Extracţia cu grăsimi animale Utilizarea grăsimilor ca mediu de extracţie a substanţelor odorante din flori este o tehnică folosită exclusiv în parfumerie. Maceraţie . acid ascorbic. tocoferol. pomada poate fi întinsă în strat subţire pe suprafeţele unei bucăţi de sticlă prinsă într-o ramă de lemn şi numită “chassis” [1]. Este un procedeu costisitor prin care însă se obţin uleiuri volatile de cea mai bună calitate. se întinde un strat de solvent. astfel încât antrenarea cu vapori este exclusă ca procedeu de extracţie. Acest procedeu permite extragerea parfumurilor fără alterarea compoziţiei naturale. pentru a asigura o saturare a compusului cu ulei volatil (de 30 – 50 ori). Pe măsura epuizării. Pe fundul de sticlă al şasiului. alcătuind sistemul de camere descris mai sus. 12 . în stive. Pentru a preveni râncezirea. Solventul este apoi extras prin rectificare şi uleiul este redizolvat în alcool. Astfel pregătită.). alcătuite dintr-o ramă de lemn. Petalele se introduc în grăsime într-un recipient. Aceste şasiuri aşezate unul peste altul. petale sau flori proaspete întregi.sau absorbţie la rece. se adaugă în masa topită o cantitate de răşină de benzoe sau un alt antioxidant (hidrochinona. care folosesc extracţia cu solvenţi. La enfleurage. se suprapun câte 25 – 30 în stivă. este probabil prima metodă utilizată pentru obţinerea aromei din plante. astfel pregătite. atât cât încap. (exemplu hexan). solventul alcătuit numai din grăsimi animale solide.2. Extracţia se face cu ajutorul unui amestec format din untura de porc şi seu de bovină. înaltă de 3-5 cm. purificat anterior. alcătuiesc un sistem de camere în care are loc procesul de extracţie propriu-zis. are loc o difuziune directă a solventului în celulele materiei prime din care extrag şi alte substanţe decât uleiul volatil. Enfleurage Istoric. în anumite proporţii. De obicei. Uleiul volatil este trecut din petale în grăsime. peste care se aştern. etc. Prin acest proces se obţine un “absolut”. gros de circa 1 cm. bazată pe proprietatea uleiurilor volatile de a fi solubile în grăsimi şi pe afinitatea pe care o au grăsimile faţă de mirosuri. pentru coagularea albuminelor care sunt separate în timpul topirii. operaţia repetându-se de un număr suficient de ori. numit “pomada”. cantitatea de untură în amestec este de 65 – 70%. Sistemul în care se efectuează extracţia uleiului volatil este constituit din aşa-numitele şasiuri. Purificarea pomezii se face cu alaun. proporţia fiind astfel aleasă încât punctul de fuziune al amestecului să fie superior temperaturii mediului ambiant.sau extracţie la cald. restituind cel mai fidel mirosul florilor. Procedeul se aplică în două variante:   Enfleurage . În toate celelalte metode. reţine doar fracţiunile cele mai volatile care se degajă din flori. care posedă un fund de sticlă groasă. Şasiurile. Macerarea florilor are loc în şasiurile plasate în camere răcoroase şi unde se păstrează 12 – 72 ore. şarjele de flori se înlocuiesc cu material proaspăt.

ceea ce face ca saturarea spaţiului să scadă. 249. în cazul concretelor şi rezinoidelor. se face prin extracţie cu alcool [1]. Macerarea Macerarea constă în imersarea materialului vegetal în grăsimi sau uleiuri încălzite în jur de 50 .  Materii prime vegetale deshidratate. produsele de origine animală. Pharm. nu pot fi obţinute prin procedee bazate pe antrenarea cu vapori. o nouă cantitate de ulei volatil se degajă din flori şi procesul continuă astfel până la stabilirea unui echilibru care corespunde unei anumite epuizări a florilor în componentele volatile [1]. care rămâne principala metodă de izolare a uleiurilor 13  . În felul acesta. raportată la cantitatea de ulei.Pharm. rezinoidele. Recuperarea odorantelor din pomadă de macerare.  Concretele. în general flori. este de numai 2 :1 datorită puterii absorbante mult mai mică a acestuia. Grăsimea reţinută de plantă se recuperează prin presare. 54(1835). o parte din aceşti compuşi volatili sunt absorbiţi de grăsimea solidă.d. se degajă saturând spaţiul ce le stă la dispoziţie. dar cantitatea de material extrasă. în cazul produselo r de extracţie cu grăsimi şi tincturi în ultimul caz. dau extracte numite uleiuri absolute (absolute). după care este îndepărtat şi înlocuit cu o cantitate proaspătă. (1835). Macerarea se poate efectua şi în ulei de vaselină. Amestecul de grăsimi folosit este alcătuit din 40 – 50% untură de porc şi 60 – 50% seu de bovină. Extracţia cu solvenţi. 553. Concomitent însă. (J. până când extracţia devine incompletă datorită saturării grăsimii cu odorant.) În ciuda avantajelor evidente ale procesului de extracţie a uleiurilor volatile cu ajutorul solvenţilor. prin filtrare la cald sau centrifugare. nu se poate înlocui în întregime distilarea cu aburi. balsamuri. oleogumirezine şi produse de origine animală. Buchner Repert. supuse extracţiei cu alcool etilic. Aceasta metodă a fost aplicată pentru prima dată de Robiquet. care dau prin extracţie uleiuri concrete (concrete). f. se disting trei categorii de extracte : Materii prime vegetale proaspete.În timpul macerării. 335. concrete de pomada. 3. pomadele de enfleurage sau maceraţie. Zentralbl. Materialul vegetal este ţinut în amestecul de grăsimi 1 – 2 ore.Operaţiunea de extracţie se repetă de 10 – 15 ori. Din punctul de vedere al materiei prime supuse extracţiei cu solvenţi. Extracţia cu solvenţi organici Extracţia cu solvenţi organici se aplică în special pentru obţinerea acelor odorante naturale care sunt uşor alterabile sub influenţa temperaturii şi care. fracţiunile volatile conţinute în petalele florilor. Florile epuizate din pomadă sau ulei se îndepărtează.70C. răşini. 21 (1835). din care se obţin extracte numite rezinoide (oleorezine). gumirezine. Pharm. în 1835. Operaţiunea constă în epuizarea materiei prime vegetale cu un solvent şi apoi izolarea principiilor odorante sau aromatice prin evaporarea solventului prin distilare. deci.

Destinderea. Proprietăţile terapeutice ale acestor uleiuri sunt încă cercetate. Extracţia propriu-zisă. Separarea extractului. este interzisă utilizarea uleiurilor extrase cu solvenţi.NavesEd.Metoda extracţiei cu CO2 este o metoda relativ nouţ de extracţie a uleiurilor esenţiale.Surse franceze declară că au găsit în trecut reziduuri 6% din cantitatea utilizată. este un proces simplu: prin angajarea distilării la foc portabil. Extracţia cu gaze lichefiate Gazele comprimate. particulară pentru industria alimentară. 4. azot. prin evaporare progresivă permiţând separarea unei fracţiuni parafinice. Puterea de solvatare creşte prin comprimarea gazelor prin creşterea presiunii dar şi a temperaturii la valori superioare celei critice. au un conţinut mai mic de ceruri şi componenţi grei. datorită posibilelor reziduuri din solvenţii utilizaţi la extracţie. care sunt contraindicaţi pentru utilizarea orală. Avantajele oferite de gazele lichefiate sunt următoarele: consum termic redus. Extracţia cu dioxid de carbon.R. ci şi creşterea numărului de componenţi solubilizaţi. toţi afectând sistemul nervos central: “Technologie et chimie des parfums naturels” Y. face ca zaharurile şi sărurile minerale să nu fie extrase din sucurile de fructe. Butanul este foarte selectiv. fiind aplicat în Franţa de mai mulţi ani. Rezultatele cele mai bune s-au obţinut cu butan şi cu dioxid de carbon. Butanul se foloseşte cu succes pentru extragerea odorantelor din flori. 3. şi uneori chiar 25% din solvenţii utilizaţi. distilarea poate fi făcută în cele mai primitive părţi ale lumii.R. Comprimarea gazului. 14 . orientată medicinal. datorită nepolarităţii sale. deci diminuarea caracterului selectiv al operaţiunii de extracţie. sub numele de “procedeu butaflor”. extracţia cu solvenţi va crea alt ulei esenţial decât cel obţinut prin distilare cu aburi. posibilitatea excluderii contactului cu oxigenul.Nu trebuie uitat nici faptul că. gaze inerte etc. în majoritatea cazurilor. O creştere a puterii de solvatare are drept consecinţă nu numai creşterea solubilităţii unui anume component. şi vor avea şi alte proprietăţi diferite [1].).Masson. 1974. extractele obţinute din unele flori sunt calitativ mai bune şi mai puţin colorate decât cele obţinute cu solvenţi organici. freoni. 2. pe când extracţia cu solvenţi necesită instalaţii complicate şi costisitoare. şi muncitori bine pregătiţi. Este bine de menţionat faptul că.esenţiale. inexistenţa problemelor derivate din prezenţa reziduurilor de solvenţi în extract şi utilizarea unor gaze netoxice (CO2. în aromoterapia franceză modernă. Distilarea cu aburi. Ei au citat lucrarea lui Y.Naves (Editions Masson) arătând toxicitatea mare a solvenţilor. 4. Ciclul de operaţii realizate într-un proces de extracţie cu un gaz lichefiat este constituit din patru faze: 1. în stare lichidă sau supercritică sunt considerate de mai multă vreme ca potenţiali solvenţi pentru odorante şi arome din produse vegetale.

conferind astfel solventului putere de dizolvare diferită în diferite condiţii adoptate. în special. Extracţia prin presare Acest procedeu de obţinere a uleiurilor volatile se aplică în puţine cazuri. la stoarcere. Coaja rămasă se stoarce deasupra unui vas în care se găseşte un burete. În acest scop se folosesc presele de mână. deoarece sunt eliminaţi factorii care produc degradări asupra lor [1]. După colectare se lasă să se separe lichidul apos şi apoi se decantează uleiul. portocale. acesta se stoarce într-un vas colector. Fructele proaspete. urmată de decantarea şi filtrarea uleiului volatil. Uleiurile volatile obţinute pe aceasta cale au calităţi superioare celor similare. bergamot etc. la acele plante sau părţi din plante în care uleiul volatil se găseşte în cantitate mare. Industrial se aplică pentru obţinerea uleiurilor volatile din fructe citrice (lămâi. după îndepărtarea sucului. sau într-un vas cilindric al cărui fund este acoperit cu ţepi scurţi şi dispuşi în cercuri concentrice. 5. apă etc. Prin radere. în faze succesive.Există posibilitatea realizării unei extracţii fracţionate dacă se procedează crescând adecvat.Există procedee prin care uleiul volatil este extras din fructul întreg cu ajutorul unui dispozitiv prevăzut cu numeroase ace care practică înţepături superficiale în coaja fructului. pectine. Se cunosc mai multe variante ale acestei metode: Prin stoarcere. concomitent cu trecerea lui sub un jet de apă. 6. proteine. aplicată asupra cojilor tocate. Prin presare.). Ultimul procedeu dă randamentele cele mai mari însă calitatea cea mai bună o furnizează procedeul manual. Pe măsura îmbibării buretelui. pentru obţinerea uleiurilor conţinute în pericarpul citricelor. Ţepii trebuie astfel dimensionaţi încât să perforeze numai glandele cu ulei. ceea ce va scădea calitatea uleiului volatil.O altă cale este filtrarea centrifugală. care este metoda cea mai primitivă. cu diferite dispozitive. Se răzuieşte suprafaţa fructului cu o răzătoare cu ace sau se rotesc una sau două fructe într-o pâlnie cu ţepi. a cojilor fructelor. acumulat în glande secretoare dispuse superficial. sunt eliminate din coaja şi alte substanţe: mucilagii. coloranţi liposolubili. deoarece pătrunzând prea adânc în pericarpul fructului măresc cantitatea de lichid celular. şi o parte din sucul celular. Metode mecanice de obţinere a uleiurilor volatile Aceste metode se aplică. tăiate în două sau trei părţi. se curăţă de miez. Uleiul volatil se separă prin decantare şi se filtrează. obţinute prin antrenare cu vapori de apă. Împreună cu uleiul volatil. şnec-presele şi presele hidraulice. 15 . valorile presiunii şi temperaturii. Odată cu uleiul volatil trece. Procedeul constă în presarea mecanică.

7. Tehnologia de obtinere a uleiului esential de nucsoara Abur Materia primă ANTRENARE SEPARARE Fracţiunea apoasă CaCl2 USCARE FILTRARE Precipitat ULEI VOLATIL DE NUCSOARA 16 .

Indicele de aciditate s-a determinat cu formula: 17 . Determinarea indicelui de aciditate: O probă de aproximativ 0. Determinarea densităţii: Densitatea uleiului volatil de nucosara a fost determinată cu ajutorul picnometrului.temp (grd C) 100 III 80 60 II 40 IV 20 I V timp (ore) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Diagrama temperatură – timp pentru procesul de antrenare cu vapori de apă a uleiului volatil de nucsoara. Determinarea indicelui de refracţie: Indicele de refracţie pentru uleiul volatil de nucsoara a fost determinat cu ajutorul refractometrului Abbe la temperatura de 20ºC.1 g cântărită la balanţa analitică. într-un picnometru cu capacitatea de 1 ml. determinarea s-a făcut prin cântărire la balanţa analitică. în prezenta fenolftaleinei. cu factor cunoscut. la temperatura de 20ºC. a fost solubilizată în 10 ml metanol şi s-a titrat soluţia cu KOH metanolic 0.5 N.

5 N.1 g produs care a fost refluxat timp de 1 h cu 25 ml soluţie alcoolică de KOH 0. f .1 m  100. cu ajutorul polarimetrului „POLAMAT A” (Carl Zeiss Jena). 18 . fără probă de analizat. F – factorul soluţiei de KOH 0. Determinarea rotaţiei specifice: Rotaţia specifică pentru uleiul volatil de nucsoara s-a detrminat din puterea rotatorie pentru soluţii de ulei volatil în etanol 96% (v/v). c – concentraţia soluţiei de ulei volatil (g / 100 g soluţie). m – masa probei (g).factorul soluţiei de HCl 0. V1 – volumul soluţiei de HCl 0.5 N (ml). După refluxare. 5 N.5 N utilizat la titrarea probei de analizat (ml) .Aciditatea= V  F  0. V – volumul soluţiei de KOH utilizat la titrare (ml). Indicele de saponificare s-a determinat cu relaţia: Is = V – V1/ m * f unde: V – volumul soluţiei de HCl 0. probele au fost răcite şi titrate cu soluţie de HCl 0. Determinarea indicelui de saponificare: Pentru a determina indicele de saponificare au fost cântărite la balanţa analitică aproximativ 0.5 N utilizat la titratrea probei martor (ml). m – masa de probă luată în lucru (g). l – lungimea cuvei utilizate pentru determinare (2 dm).5 N cu factor cunoscut. Atât pentru indicele de aciditate (IA) cât şi pentru indicele de saponificare (IS) s-au făcut determinări pentru probe martor. în prezenţa fenolftaleinei. Relaţia de calcul a rotaţiei specifice a fost: α = [α] * c * l unde α – puterea rotatorie a soluţiei supuse determinării (º). la temperatura de 20ºC.

php?id=id:00000046140 5.naturalia.terapiinaturiste.ro/index.com/terapii_naturiste/alte_terapii/aromoterapia/uleiuri_volatile.php?module=fisaCondiment&cid=81 2. http://www. http://www. http://www.ro/index.condimenteweb.php?pag=alimentatie 4.htm 3. http://www.mesagerul.Bibliografie 1.essentialoil.ro/catalog/nuci.com 19 . http://www.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->