Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ACIUN
ANALIZ
A MATEMATIC
A
CALCUL INTEGRAL
EDITURA PIM
IASI 2007
2
Cuprins
1 Integrale improprii 9
1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Denit ia integralei improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Formula LeibnizNewton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.4 Proprietat i ale integralelor improprii . . . . . . . . . . . . . . 19
1.5 Reducerea integralelor improprii la siruri si serii numerice . . . 21
1.6 Criteriul integral al lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.7 Metode de calcul ale integralelor improprii . . . . . . . . . . . 26
1.7.1 Schimbarea de variabila n integrala improprie . . . . . 26
1.7.2 Integrarea prin part i n integrala improprie . . . . . . . 30
1.8 Testul lui Cauchy de convergent a a integralelor improprii . . . 33
1.9 Integrale improprii absolut convergente . . . . . . . . . . . . . 35
1.10 Criterii de comparat ie ale integralelor improprii . . . . . . . . 38
1.11 Criterii de convergent a ale integralelor improprii cu integran-
tul de semn variabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
1.12 Convergent an sensul valorii principale a unei integrale improprii 55
2 Integrale depinzand de un parametru 61
2.1 Integrale proprii depinzand de un parametru . . . . . . . . . . 61
2.2 Integrale improprii simple depinzand de un parametru . . . . . 73
2.3 Integrale improprii depinzand de un parametru, uniform con-
vergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
2.3.1 Denit ia integralelor improprii depinzand de un para-
metru, uniform convergente . . . . . . . . . . . . . . . 78
2.3.2 Reducerea integralelor improprii depinzand de un pa-
rametru la siruri de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . 81
2.3.3 Proprietat ile integralelor improprii uniform convergen-
te n raport cu parametrul y . . . . . . . . . . . . . . . 86
3
4 CUPRINS
2.4 Criterii de convergent a uniforma . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
2.5 Integrale CauchyFrullani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
2.6 Integralele lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
2.6.1 Denit iile funct iilor Beta si Gama . . . . . . . . . . . . 107
2.6.2 Proprietat i ale funct iei Gama . . . . . . . . . . . . . . 107
2.6.3 Proprietat i ale funct iei Beta . . . . . . . . . . . . . . . 112
2.6.4 Relat ie ntre funct iile Beta si Gama . . . . . . . . . . . 115
3 Integrale curbilinii 121
3.1 Drum, drum recticabil, curba . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
3.2 Denit ia integralei curbilinii de primul tip . . . . . . . . . . . 131
3.3 Proprietat ile integralelor curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . 137
3.4 Aplicat ii ale integralelor curbilinii de primul tip . . . . . . . . 138
3.4.1 Masa si centrul de greutate ale unui r material . . . . 139
3.4.2 Momente de inert ie ale unui r material . . . . . . . . 144
3.5 Denit ia integralei curbilinii de al doilea tip . . . . . . . . . . 147
3.5.1 Lucrul mecanic al unui camp de fort e . . . . . . . . . . 147
3.5.2 Denit ia integralei curbilinii de al doilea tip . . . . . . 150
3.6 Legatura dintre cele doua tipuri de integrale curbilinii . . . . . 152
3.7 Formula de calcul a integralei curbilinii de al doilea tip . . . . 154
3.8 Proprietat i ale integralelor curbilinii de al doilea tip . . . . . . 158
3.9 Integrale curbilinii de tipul al doilea pe curbe nchise . . . . . 158
3.10 Independent a de drum a integralei curbilinii de al doilea tip . 159
3.10.1 Formularea problemei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
3.10.2 Cazul unui domeniu plan simplu conex . . . . . . . . . 160
3.10.3 Cazul unui domeniu n spat iu simplu conex . . . . . . . 164
3.10.4 Operatorul rotor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
3.11 Primitiva unei expresii diferent iale . . . . . . . . . . . . . . . . 166
4 Integrala dubla 171
4.1 Elemente de topologie n IR
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
4.2 Aria gurilor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
4.3 Denit ia integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
4.4 Condit ii de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
4.5 Clase de funct ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
4.6 Proprietat ile integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
4.7 Evaluarea integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
4.7.1 Integrala dubla pe intervale bidimensionale nchise . . . 193
CUPRINS 5
4.7.2 Integrala dubla pe domenii simple n raport cu axa Oy 197
4.7.3 Integrala dubla pe domenii simple n raport cu axa Ox 200
4.8 Formula integrala RiemannGreen . . . . . . . . . . . . . . . . 203
4.9 Schimbarea de variabile n integrala dubla . . . . . . . . . . . 212
4.10 Aplicat ii ale integralei duble n mecanica si geometrie . . . . . 220
4.10.1 Masa si centrul de greutate ale unei placi . . . . . . . . 220
4.10.2 Momente de inert ie ale unei placi . . . . . . . . . . . . 224
4.10.3 Momente statice ale unei placi . . . . . . . . . . . . . . 226
4.10.4 Flux luminos incident pe o placa . . . . . . . . . . . . 227
4.10.5 Debitul unui uid prin sect iunea transversala a unui
canal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
4.10.6 Volumul unui cilindroid . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
4.11 Integrale duble improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
4.11.1 Domeniul de integrare nu este marginit . . . . . . . . . 233
4.11.2 Integrale duble din funct ii nemarginite . . . . . . . . . 244
5 Integrale de suprafat a 247
5.1 Elemente de geometria diferent iala a suprafet elor . . . . . . . 247
5.1.1 Panze parametrice netede . . . . . . . . . . . . . . . . 247
5.1.2 Semnicat ia geometrica a condit iei de regularitate. Li-
nii parametrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
5.1.3 Interpretarea geometrica a diferent ialei funct iei vecto-
riale r = r(u, v) n punctul (u
0
, v
0
)
. . . . . . . . . . . . . . . . . 402
7.4 Ecuat ii diferent iale de ordinul ntai, nerezolvate n raport cu
y
) . . . . . . . . . 403
7.4.2 Ecuat ia diferent iala de tipul F(y, y
) = 0 . . . . . . . . 405
7.4.3 Ecuat ia diferent iala de forma x = f(y
) . . . . . . . . . 406
7.4.4 Ecuat ia diferent iala de tipul F(x, y
) = 0 . . . . . . . . 407
7.4.5 Ecuat ia diferent iala de tip Lagrange . . . . . . . . . . . 409
7.4.6 Ecuat ia diferent iala de tip Clairaut . . . . . . . . . . . 413
7.4.7 Ecuat ia diferent iala de forma y = f(x, y
) . . . . . . . . 415
7.4.8 Ecuat ia diferent iala de tipul x = f(y, y
) . . . . . . . . 417
8 Ecuat ii diferent iale ordinare de ordin n integrabile prin cua-
draturi 419
8.1 Ecuat ii diferent iale de tipul y
(n)
= f(x) . . . . . . . . . . . . . 419
8.2 Ecuat ia diferent iala F(x, y
(n)
) = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . 420
8.3 Ecuat ia diferent iala F(y
(n1)
, y
(n)
) = 0 . . . . . . . . . . . . . 422
8.4 Ecuat ia diferent iala F(y
(n2)
, y
(n)
) = 0 . . . . . . . . . . . . . 423
9 Ecuat ii diferent iale ordinare care admit micsorarea ordinului425
9.1 Ecuat ia F(x, y
(k)
, y
(k+1)
, , y
(n)
) = 0 . . . . . . . . . . . . . . 425
9.2 Ecuat ia F(y, y
, y
, , y
(n)
) = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . 427
9.3 Ecuat ia F(x, y, y
, y
, , y
(n)
) = 0, omogena n y, y
, , y
(n)
429
9.4 Ecuat ia F
_
x, y,
dy
dx
,
d
2
y
dx
2
, ,
d
n
y
dx
n
_
= 0, omogena n x, y, dx,
dy, d
2
y, , d
n
y . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 430
9.5 Ecuat ia F(y, xy
, x
2
y
, , x
n
y
(n)
) = 0 . . . . . . . . . . . . . . 433
Bibliograe 437
8 CUPRINS
Capitolul 1
Integrale improprii
1.1 Introducere
Denit ia integrabilitat ii Riemann a unei funct ii reale de o variabila reala,
marginita, f : [a, b] IR, ca limita nita a sumelor integrale Riemann
(f,
k
) =
n
k=1
f(
k
)(x
k
x
k1
),
pentru lungimea celui mai mare interval [x
k1
, x
k
] [a, b] tinzand la zero, nu
nglobeaza cazul cand integrantul f este o funct ie nemarginita sau intervalul
de integrare [a, b] este innit.
Lungimea celui mai mare interval [x
k1
, x
k
] se noteaza cu || si se
numeste norma diviziunii
= x
0
= a, x
1
, x
2
, , x
n
= b, x
k1
< x
k
, k = 1, n
iar
k
[x
k1
, x
k
] se numesc puncte intermediare.
Pentru ca funct ia reala marginita f sa e integrabila Riemann pe com-
pactul [a, b] trebuie ca limita sumelor integrale Riemann pentru || 0 sa
e nita si sa nu depinda de alegerea punctelor intermediare. Aceasta limita
se numeste integrala denita si se noteaza cu simbolul
b
_
a
f(x)dx,
9
10 Ion Craciun
deci putem scrie egalitatea
_
b
a
f(x)dx = lim
0
n
k=1
f(
k
)(x
k
x
k1
).
(t, f(t))
taie din trapezul curbiliniu AMM
tinde la o
limita nita cand t b.
In acest caz spunem ca este carabil, iar limita de
mai sus se numeste aria domeniului . Aceasta arie se exprima prin integrala
improprie (1.3).
Intr-adevar, funct ia
f(x)dx,
care arata ca integrala improprie cu limita inferioara punct singular din (1.8)
este egala cu o integrala improprie avand limita superioara punct singular.
Observat ia 1.2.3 Este posibil ca ntro integrala improprie sa existe si alte
puncte singulare nesituate n una sau ambele limite de integrare.Astfel, sim-
bolul
_
b
a
(x)dx (1.19)
reprezinta o integrala improprie cu singularitat ile n punctele c
0
, c
1
, , c
n1
,
c
n
unde
a = c
0
< c
1
< < c
n1
< c
n
= b +,
Capitolul 1 Integrale improprii 15
daca funct ia reala de variabila reala
: (a, b) c
1
, c
2
, , c
n1
IR
este integrabila pe orice compact inclus n oricare din intervalele (c
k1
, c
k
),
k = 1, n.
Daca toate integralele improprii
_
c
k
c
k1
(x)dx, k = 1, n
sunt convergente, atunci integrala improprie (1.19) este convergenta si
_
b
a
(x)dx =
n
k=1
_
c
k
c
k1
(x)dx.
Denit ia 1.2.9 Urmatoarele integrale improprii din funct ii marginite de-
nite pe intervale nemarginite:
_
+
a
f(x)dx;
_
a
f(x)dx;
_
+
f(x)dx (1.20)
se numesc integrale improprii de prima spet a sau de tipul ntai.
Conform Observat iei 1.2.2, oricare din ultimele doua integrale improprii
(1.20) se reduce la una n care limita superioara de integrare este +.
Denit ia 1.2.10 Integralele improprii ale funct iilor nemarginite denite pe
intervale marginite se numesc integrale improprii de a doua spet a sau de
tipul al doilea.
Aceste integrale au singularitat i nite situate n una sau ambele limite
de integrare. Singularitat ile, n numar nit, pot situate de asemeni n
intervalul nit de integrare (a, b).
Denit ia 1.2.11 Integralele improprii de forma (1.12) n care < a <
b = + sau = a < b < + se numesc integrale improprii de spet a a
treia.
Observat ia 1.2.4 O integrala improprie de spet a a treia este egala cu suma
dintre o integrala improprie de prima spet a si o alta de spet a a doua.
16 Ion Craciun
Exemplul 1.2.1 Integrala improprie de prima spet a
_
+
0
sin xdx este di-
vergenta.
Intr-adevar,
_
+
0
sin xdx = lim
t+
_
t
0
sin xdx = 1 lim
t+
cos t
Deoarece funct ia cosinus nu are limita n punctul de la innit, rezulta ca
aceasta integrala improprie de primul tip este divergenta.
Exemplul 1.2.2 Integrala improprie de primul tip cu ambele limite puncte
singulare
_
+
1
1 +x
2
dx
este convergenta si valoarea sa este egala cu .
2
) = .
Prin urmare, aceasta integrala improprie este convergenta si valoarea sa
este .
Exemplul 1.2.3 Integrala improprie de spet a a doua cu ambele limite punc-
te singulare
_
1
1
1
1 x
2
dx
este convergenta, iar valoarea sa este .
Intr-adevar,
lim
u1
t1
(arcsin t arcsin u) =
2
(
2
) = .
Acest rezultat, mpreuna cu Teorema 1.2.1, demonstreaza ca integrala im-
proprie considerata este convergenta si are valoarea .
dx, (1.21)
unde C IR si a > 0 sunt constante date, este convergenta pentru > 1 si
divergenta pentru 1.
Intr-adevar, avem
_
t
a
C
x
dx =
_
_
C ln
t
a
, pentru = 1
C
t
1
a
1
1
, pentru ,= 1
si prin urmare,
I() = lim
t+
_
t
a
C
x
dx =
_
_
C
a
1
1
, pentru > 1
+, pentru 1.
Rezultatele gasite arata ca integrala improprie considerata este conver-
genta pentru > 1 si divergenta pentru 1, iar cand este convergenta,
valoarea integralei este
C
( 1)a
1
.
Exemplul 1.2.5 Integralele improprii de spet a a doua:
I
1
() =
_
b
a
1
(b x)
dx; I
2
() =
_
b
a
1
(x a)
dx, (1.22)
prima cu limita superioara punct singular, iar a doua cu singularitatea n
limita inferioara, sunt convergente pentru < 1 si divergente daca 1.
Intr-adevar, din
_
t
a
1
(b x)
dx =
_
_
1
1
_
1
(b a)
1
1
(b t)
1
_
daca ,= 1
ln (b t) + ln (b a) daca = 1,
18 Ion Craciun
prin trecere la limita pentru t b, obt inem
lim
tb
_
t
a
1
(b x)
dx =
_
_
1
1
1
(b a)
1
, daca < 1
+, daca 1,
rezultat care demonstreaza armat iile referitoare la prima integrala.
dx =
_
_
+, daca 1
1
1
1
(b a)
1
. daca < 1
Din cele deduse mai sus rezulta ca n cazul < 1, ambele integrale (1.22)
sunt convergente, iar valorile lor sunt
I
1
() = I
2
() =
1
1
1
(b a)
1
.
Pentru 1, ambele integrale sunt divergente.
1.3 Formula LeibnizNewton
Teorema 1.3.1 Daca funct ia f : [a, b) IR, integrabila Riemann pe orice
compact [a, t] [a, b), admite o primitiva continua : [a, b) IR pentru
care exista limita n t = b, atunci integrala improprie (1.3) este convergenta
si valoarea sa este
_
b
a
f(x)dx = lim
tb
(t) (a) = (b) (a). (1.23)
Demonstrat ie. Din ipotezele teoremei rezulta ca pe orice compact [a, t]
[a, b) are loc formula LeibnizNewton de calcul a unei integrale denite
_
t
a
f(x)dx = (x)
t
a
= (t) (a), t [a, b). (1.24)
Capitolul 1 Integrale improprii 19
Din (1.24) si (1.4) rezulta ca integrala improprie (1.3) este convergenta
daca si numai daca exista si este nita limita n t = b a funct iei . Daca se
introduce notat ia
lim
tb
(t) = (b) =
_
_
(b 0), daca b IR,
(+), daca b = +,
rezulta ca pentru calculul unei integrale improprii cu limita superioara punct
singular se poate utiliza formula (1.23) care se numeste formula Leibniz
Newton pentru calculul integralelor improprii.
Formule analoage se pot scrie si pentru integralele improprii cu limita
inferioara punct singular sau cu ambele limite de integrare puncte singulare.
Exercit iul 1.3.1 Sa se studieze integrala improprie
_
2
dx
x
2
2x + 2
.
Solut ie. O primitiva a funct iei
f : [2, ) IR, f(x) =
1
x
2
2x + 2
este funct ia
: [2, ) IR, (x) = arctg (x 1).
Aceasta funct ie are limita n + si limita () =
2
. Conform Teoremei
1.3.1, rezulta ca valoarea integralei improprii este
_
2
dx
x
2
2x + 2
= () (2) =
2
4
=
4
.
1.4 Proprietat i ale integralelor improprii
Avandn vedere (1.4), deducem ca proprietat ile integralelor improprii decurg
din cele ale integralelor denite.
Teorema 1.4.1 Mult imea funct iilor integrabile n sens generalizat pe [a, b)
este un spat iu liniar real.
20 Ion Craciun
Demonstrat ie. Fie f
1
: [a, b) IR si f
2
: [a, b) IR funct ii integrabile n
sens generalizat si
1
,
2
numere reale arbitrare. Pe compactul [a, t] [a, b)
are loc egalitatea
_
t
a
(
1
f
1
+
2
f
2
)dx =
1
_
t
a
f
1
(x)dx +
2
_
t
a
f
2
(x)dx.
Trecand la limita n aceasta egalitate, constatam ca funct ia
1
f
1
+
2
f
2
:
[a, b) IR este integrabila n sens generalizat si valoarea integralei improprii
a acestei funct ii pe intervalul [a, b) este
_
b
a
(
1
f
1
+
2
f
2
)dx =
1
_
b
a
f
1
(x)dx +
2
_
b
a
f
2
(x)dx.
Acest rezultat demonstreaza teorema.
Teorema 1.4.2 Daca integralele improprii cu limita superioara punct sin-
gular
_
b
a
f
1
(x)dx,
_
b
a
f
2
(x)dx (1.25)
sunt convergente si
f
1
(x) f
2
(x), x [a, b), (1.26)
atunci are loc inegalitatea
_
b
a
f
1
(x)dx
_
b
a
f
2
(x)dx. (1.27)
Demonstrat ie. Inegalitatea (1.26) si o proprietate a integralei denite im-
plica
_
t
a
f
1
(x)dx
_
t
a
f
2
(x)dx,
de unde, dupa trecerea la limita pentru t b si folosirea faptului ca inte-
gralele improprii (1.25) sunt convergente, rezulta (1.27).
Teorema 1.4.3 Daca una din integralele improprii (1.25) este convergenta
si cealalta este divergenta, suma lor este divergenta.
Demonstrat ie. Presupunand prin absurd ca suma integralelor improprii
(1.25) este integrala improprie convergenta, conform Teoremei 1.4.1, diferen-
t a dintre aceasta suma si integrala improprie convergenta este o integrala
improprie convergenta, fapt ce contrazice ipoteza.
Capitolul 1 Integrale improprii 21
Observat ia 1.4.1 Daca integralele improprii (1.25) sunt divergente, suma
lor poate o integrala improprie divergenta sau convergenta.
t
0
= lim
t+
ln
t + 1
t + 2
+ ln 2 = ln 2,
valoarea sa ind ln 2.
Considerand integralele improprii
_
0
sin
2
xdx si
_
0
cos
2
xdx, ambele di-
vergente dupa cum se constata simplu folosind Denit ia 1.2.2, suma lor,
_
0
dx, este o integrala improprie divergenta.
Prin urmare, suma a doua integrale improprii divergente poate sau o
integral a improprie convergenta sau una divergenta.
1.5 Reducerea integralelor improprii la siruri
si serii numerice
Convergent a unei integrale improprii cu limita superioara punct singular se
poate reduce la convergent a unui sir numeric sau a unei serii de numere reale.
Pentru aceasta este sucient sa aplicam denit ia cu siruri a limitei n punctul
t = b a funct iei
F(t) =
_
t
a
f(x)dx (1.28)
de a carei valoare depinde natura integralei improprii cu limita superioara
punct singular
_
b
a
f(x)dx. (1.29)
22 Ion Craciun
Observat ia 1.5.1 Reamintim ca funct ia F(t) are limita nita n punctul
t = b daca si numai daca oricare ar sirul de numere reale (t
n
)
n0
, cu
proprietat ile
t
0
= a, a < t
n
< b, lim
n+
t
n
= b,
(1.30)
sirul numeric (F(t
n
)) are limita nita si aceasta limita nu depinde de alegerea
sirului (t
n
).
Teorema 1.5.1 Integrala improprie (1.29) este convergenta daca si numai
daca pentru orice sir de puncte (t
n
)
n0
, cu proprietat ile (1.30), sirul numeric
_
_
t
n
a
f(x)dx
_
n1
(1.31)
este convergent la aceeasi limita nita. Daca integrala improprie (1.29) este
convergenta, limita sirului de numere reale (1.31) este egala cu valoarea in-
tegralei improprii.
Demonstrat ie. Termenul general al sirului (1.31) este valoarea n t
n
a func-
t iei F din (1.28).
Concluziile teoremei rezulta din Observat ia 1.5.1.
Observat ia 1.5.2 Termenii sirului (1.30) sunt sumele part iale ale seriei nu-
merice
+
n=1
_
t
n
t
n1
f(x)dx. (1.32)
Teorema 1.5.2 Condit ia necesara si sucienta ca integrala improprie cu
limita superioara punct singular (1.29) sa e convergenta este ca pentru orice
alegere a sirului de puncte (1.30), seria numerica (1.32) sa e convergenta,
iar suma sa sa e independenta de alegerea particulara a sirului. Daca inte-
grala (1.29) este convergenta, atunci valoarea sa este suma seriei (1.32).
Observat ia 1.5.3 Daca funct ia f schimba de semn de o innitate de ori pe
intervalul [a, b), convergent a seriei numerice (1.32) pentru o anumita alegere
a sirului de puncte (1.30) nu implica, n caz general, convergent a integralei
improprii (1.29) cu limita superioara punct singular.
Capitolul 1 Integrale improprii 23
Intr-adevar, integrala improprie de spet a ntai din Exemplul 1.2.1 este diver-
genta desi seria
+
n=0
_
2(n+1)
2n
sin xdx
este convergenta deoarece tot i termenii sunt egali cu zero.
Teorema 1.5.3 Integrala improprie cu limita superioara punct singular a
unei funct ii f : [a, b) IR care pastreaza semn constant pe [a, b) este con-
vergenta daca si numai daca seria numerica (1.32) converge pentru cel put in
o alegere a unui sir monoton crescator de tipul (1.30).
Demonstrat ie. Prima parte a teoremei rezulta din teorema precedenta.
Sa demonstram ca are loc si reciproca teoremei.
m
)
m0
, t
0
= a, a < t
m
< b, lim
m+
t
m
= b,
seria numerica corespunzatoare
+
m=1
_
t
m
t
m1
f(x)dx (1.33)
este convergenta si suma sa este egala cu J.
Pentru a demonstra aceasta vom folosi sumele part iale ale seriilor (1.32) si
(1.33). Deoarece J este totodata limita superioara a sirului sumelor part iale
ale seriei (1.32), rezulta ca pentru orice > 0 exista t
n
0
astfel ncat sa aiba
loc inegalitatea
J <
_
t
n
0
a
f(x)dx < J.
Sa alegem numarul natural m
0
astfel ncat pentru tot i m m
0
sa e sat-
isfacut a inegalitatea t
m
t
n
0
. Apoi, pentru orice t
m
exista t
n
m
> t
m
si prin
urmare, inegalitatea
J <
_
t
n
0
a
f(x)dx
_
t
m
a
f(x)dx
_
t
n
m
a
f(x)dx J
24 Ion Craciun
are loc pentru tot i m m
0
, deoarece f este funct ie nenegativa.
In consecint a
lim
m+
_
t
m
a
f(x)dx = J,
care, n baza Teoremei 1.5.1, arata ca integrala improprie cu limita supe-
rioara punct singular a unei funct ii pozitive pe intervalul de integrare este
convergenta.
Exemplul 1.5.1 Integrala improprie
_
1
f(x)dx, unde
f(x) =
_
_
2
n
pentru n x n +
1
2
2n
, n IN
0 pentru n +
1
2
2n
< x < n + 1, n IN
(1.34)
este convergenta si are valoarea 1.
Solut ie. Aplicand Teorema 1.5.3 pentru alegerea lui t
n
= n, gasim
_
+
1
f(x)dx =
+
n=1
_
n+1
n
f(x)dx =
+
n=1
1
2
n
= 1
ceea ce arata ca integrala improprie de spet a ntai
_
+
1
f(x)dx,
unde f este funct ia (1.34), este convergenta si are valoarea 1.
Observat ia 1.5.4 Exemplul de mai sus arata ca chiar daca funct ia f este
nenegativa faptul ca integrala improprie de prima spet a
_
+
a
f(x)dx
este convergenta nu atrage ca f(x) 0 cand x +.
n=1
f(n) si integrala improprie de spet a ntai
_
+
1
f(x)dx au aceeasi natura.
Demonstrat ie. Deoarece f este funct ie descrescatoare pe intervalul [1, +)
avem
f(k + 1) f(x) f(k), x [k, k + 1], k IN
. (1.35)
Sumand inegalitat ile (1.35) dupa k = 1, n, obt inem
n
k=1
f(k + 1)
_
n+1
1
f(x)dx
n
k=1
f(k),
adica,
s
n+1
f(1)
_
n+1
1
f(x)dx s
n
, (1.36)
unde s
n
=
n
k=1
f(k) este suma part iala de ordin n a seriei numerice
+
n=1
f(n). (1.37)
Din (1.36) rezulta ca sirul sumelor part iale (s
n
) a seriei (1.37) este mar-
ginit daca si numai daca sirul de puncte
_
_
n
1
f(x)dx
_
(1.38)
este m arginit. Fiind si monoton crescator, rezulta ca sirul (s
n
) este con-
vergent, adica seria numerica
+
n=1
f(n) este convergenta daca si numai daca
sirul (1.38) este convergent, adica daca si numai daca integrala improprie de
primul tip
_
+
1
f(x)dx este convergenta.
26 Ion Craciun
Exemplul 1.6.1 Seria numerica cu termeni pozitivi
+
n=2
1
nln
n
, > 0,
este convergenta pentru > 1 si divergenta pentru (0, 1].
Solut ie. Se aplica criteriul integral al lui Cauchy, unde funct ia f este
f(x) =
1
x ln
x
, > 0, x [2, +).
Integrala improprie de care avem nevoie pentru a aplica criteriul este
_
+
2
dx
x ln
x
=
_
+
2
d(ln x)
ln
x
=
_
+
ln 2
du
u
.
Ultima integrala este de tipul (1.21) n care a = ln 2 si C = 1. Prin urmare,
integrala este convergenta pentru > 1 si divergenta cand 1. Conform
criteriului integral al lui Cauchy, seria este convergenta pentru > 1 si
divergenta pentru (0, 1].
1.7 Metode de calcul ale integralelor impro-
prii
Plecand de la observat ia ca o integrala improprie se deneste ca limita a
unei integrale denite si ca pentru calculul acesteia din urma se pot utiliza
metode ca schimbarea de variabila si integrarea prin part i, este natural sa
punem problema daca aceste tehnici de calcul nu sunt aplicabile si integralelor
improprii.
1.7.1 Schimbarea de variabila n integrala improprie
Teorema 1.7.1 Daca f : [a, b) IR, < a < b +, este o funct ie
integrabila Riemann pe orice compact [a, t] [a, b) si
x = () IR, [, ), < < +,
Capitolul 1 Integrale improprii 27
este o funct ie strict crescatoare cu derivata continua pe [, ) care satisface
condit iile:
a = (); lim
() = b,
(1.39)
atunci integralele improprii:
_
b
a
f(x)dx;
_
f(())
() d
au aceeasi natura. Daca una din ele este convergenta, atunci are loc egalitatea
_
b
a
f(x)dx =
_
f(())
() d
care se numeste formula schimbarii de variabila n integrala impro-
prie.
Demonstrat ie. Fie t [a, b) si u =
1
(t). T inand cont ca intervalul
compact [, u] [, ) este corespondentul prin aplicat ia
1
a compactului
[a, t] [a, b), prin aplicarea formulei schimbarii de variabila n integrala
denita, obt inem
_
t
a
f(x)dx =
_
u
f(())
() d. (1.40)
Din proprietat ile funct iei rezulta ca
lim
tb
1
(t) = . (1.41)
Denit ia integralei improprii si egalitat ile (1.40), (1.41) demonstreaza teo-
rema.
Observat ia 1.7.1 Teorema se extinde usor la celelalte tipuri de integrale
improprii prezentate n primul paragraf.
Observat ia 1.7.2 Funct ia care realizeaza schimbarea de variabila ntro
integrala improprie poate strict descrescatoare, derivabila si cu derivata
continua pe (, ].
In acest caz, condit iile (1.39) devin
a = (); lim
() = b,
iar formula schimbarii de variabila este
_
b
a
f(x)dx =
_
f(())
() d.
28 Ion Craciun
Observat ia 1.7.3 Este posibil ca n urma unei schimbari de variabila o in-
tegrala improprie sa treaca ntro integrala proprie si reciproc.
Exemplul 1.7.1 Sa se calculeze integrala
I =
_
1
1
cos (y arcsin x)
1 x
2
dx,
unde y este un numar real pozitiv.
Solut ie. Pentru ecare y > 0, funct ia
f : (1, 1) IR, f(x) =
cos (y arcsin x)
1 x
2
, x (1, 1),
este continua, ca atare este integrabila Riemann pe orice compact [u, t]
(1, 1) si putem spune ca I este o integrala improprie cu ambele limite de
integrare puncte singulare. Funct ia
: (/2, /2) (1, 1), x = () = sin
satisface condit iile cerute de formula schimbarii de variabila n integrala im-
proprie, iar
lim
/2
() = 1, lim
/2
() = 1.
Aplicarea formulei schimbarii de variabila conduce la
I =
_
1
1
cos (y arcsin x)
1 x
2
dx =
_
/2
/2
cos y d =
1
y
sin y
/2
/2
=
2
y
sin
y
2
.
Schimbarea de variabila folosita a transformat integrala improprie cu am-
bele limite de integrare puncte singulare n integrala denita (proprie).
Exemplul 1.7.2 Sa se calculeze integrala denita
J =
_
2
0
dx
sin
4
x + cos
4
x
.
Capitolul 1 Integrale improprii 29
Solut ie. Deoarece integrantul este funct ie periodica de perioada
2
, avem
J = 4
_
2
0
dx
sin
4
x + cos
4
x
=
_
2
0
f(x)dx. (1.42)
Efectuam schimbarea de variabila tg x = . Prin urmare, funct iile si
sunt
,
() =
1
1 +
2
.
Prin aceasta schimbare de variabila, intervalul nit de integrare [0,
2
] se
transforma n intervalul innit [0, +) si
cos
2
x =
1
1 +
2
; sin
2
x =
2
1 +
2
; f(())
() = 4
1 +
2
1 +
4
.
Folosind schimbarea de variabila ment ionata, integrala proprie (1.42)
devine integrala improprie de spet a ntai dintro funct ie rat ionala
J = 4
_
+
0
1 +
2
1 +
4
d. (1.43)
Funct ia de integrat din (1.43) se descompune n fract iile simple
4(1 +
2
)
1 +
4
=
2
2
+
2 + 1
+
2
2 + 1
,
iar aceste fract ii simple admit ca primitive funct iile
2
2 arctg (
2 + 1), 2
2 arctg (
2 1)
care au limite nite n = + si ecare din aceste limite este egala cu
2
.
Prin urmare, aplicand formula LeibnizNewton (1.23), se gaseste ca val-
oarea integralei proprii J este J =
8.
Observat ia 1.7.4 Studiul naturii unei integrale improprii pe un interval
marginit dintro funct ie nemarginita (integrala improprie de spet a a doua) se
reduce la studiul naturii unei integrale improprii pe un interval nemarginit.
(x)dx,
_
b
a
u
(x)v(x)dx (1.44)
au aceeasi natura. Daca una din integralele (1.44) este convergenta, atunci
are loc egalitatea
_
b
a
u(x)v
(x)dx = u(x)v(x)
b
a
_
b
a
u
(x)v(x)dx, (1.45)
care se numeste formula integrarii prin part i n integrala improprie.
Demonstrat ie.
In ipotezele teoremei, are loc formula integrarii prin part i
pe compactul [a, t] [a, b)
_
t
a
u(x)v
(x)dx = u(x)v(x)
t
a
_
t
a
u
(x)v(x)dx. (1.46)
Trecand la limita pentru t b n (1.46), rezulta ca integralele improprii
(1.44) au aceesi natura si, n plus, are loc (1.45).
Capitolul 1 Integrale improprii 31
Exercit iul 1.7.1 Sa se calculeze urmatoarele integrale improprii de spet a a
doua
I =
_
/2
0
ln sin xdx, J =
_
/2
0
ln cos xdx.
(1.47)
Solut ie. Prima integrala are limita inferioara punct singular iar cea de a
doua are singularitatean limita superioara, ambele singularitat i indnt elese
n sensul ca funct ia de integrat este nemarginita n vecinatat i ale acestor
limite de integrare.
Integrarea prin part i a primei integrale conduce la
_
/2
0
ln sin xdx =
_
/2
0
x
tg x
dx. (1.48)
De remarcat ca integrala din membrul doi al relat iei (1.48) este proprie
caci funct ia de integrat
x
tg x
este continua pe intervalul (0, /2) si are limite
nite n extremitat i, deci este prelungibila prin continuuitate la compactul
[0, /2]. Acest rezultat arata ca integrala improprie I este convergenta. La
fel se demonstreaza ca si J este integrala improprie convergenta.
Integralele I si J sunt egale deoarece dupa efectuarea substitut iei x =
/2 t n prima integrala se obt ine cea de a doua integrala. Apoi,
2I = I +J =
_
/2
0
ln
sin 2x
2
=
2
ln 2 +
_
/2
0
ln sin 2xdx. (1.49)
Efectuand schimbarea de variabila 2x = u n ultima integrala din (1.49),
obt inem
_
/2
0
ln sin 2xdx =
1
2
_
0
ln sin udu. (1.50)
Pe de alta parte, proprietatea de aditivitate n raport cu intervalul de inte-
grare a integralei denite conduce la
_
0
ln sin udu =
_
/2
0
ln sin udu +
_
/2
ln sin udu. (1.51)
Daca n ultima integrala din (1.51) efectuam schimbarea de variabila u =
x, gasim
_
/2
ln sin udu =
_
0
/2
ln sin xdx =
_
/2
0
ln sin xdx = I. (1.52)
32 Ion Craciun
Din (1.49), (1.50) si (1.52) deducem
2I = I
2
ln 2
din care, t inand cont si de faptul ca I = J, avem n nal
_
/2
0
ln sin xdx =
_
/2
0
ln cos xdx =
2
ln 2.
(1.53)
Asadar, valoarea comuna a celor doua integrale considerate este
2
ln 2.
Exercit iul 1.7.2 Pornind de la integrala I din (1.47) si folosind cele doua
metode de calcul ale integralelor improprii, sa se determine valoarea integralei
_
1
0
arcsin x
x
dx.
Solut ie. Schimbarea de variabila sin x = t n integrala I din (1.47) arataa
ca
_
/2
0
ln sin xdx =
_
1
0
ln t
1 t
2
dt =
_
1
0
(ln t)(arcsin t)
dt,
iar integrarea prin part i n ultima integrala conduce la
_
1
0
ln t
1 t
2
dt = (ln t)(arcsin t)
1
0
_
1
0
arcsin t
t
dt. (1.54)
Folosind (1.53) si (1.54) se gaseste
_
1
0
arcsin t
t
dt =
2
ln 2,
cu ment iunea ca integrala a carei valoare am determinato este proprie, sin-
gularitatea n origine ind aparenta deoarece funct ia continua t
arcsin t
t
,
t (0, 1] poate prelungita prin continuitate la compactul [0, 1].
Capitolul 1 Integrale improprii 33
1.8 Testul lui Cauchy de convergent a a inte-
gralelor improprii
Convergent a unei integrale improprii cu limita superioara punct singular
_
b
a
f(x)dx = lim
tb
F(t) = lim
tb
_
t
a
f(x)dx (1.55)
este echivalenta cu existent a limitei n punctul t = b a funct iei F. Conform
teoremei BolzanoCauchy, care asigura existent a limitei nite ntr-un punct
de acumulare a domeniului de denit ie a unei funct ii reale de variabila reala,
funct ia F are limita nita n punctul t = b daca si numai daca pentru orice
> 0 exista b() [a, b) astfel ncat
[F(t
) F(t
)[ < () t
(b(), b) si () t
_
t
f(x)dx
< (1.57)
are loc pentru orice t
, t
(b(), b).
Demonstrat ie. Convergent a integralei improprii (1.55) este stabilita de
comportarea valorilor funct iei
F : [a, b) IR, F(t) =
_
t
a
f(x)dx (1.58)
n vecinatatea punctului t = b. Aplicand teorema lui BolzanoCauchy n care
funct ia F este (1.58), din (1.55) si (1.56) rezulta concluzia teoremei.
Observat ia 1.8.1 Inegalitatea (1.57) este echivalenta cu condit ia
lim
t
b
t
b
_
t
f(x)dx = 0. (1.59)
34 Ion Craciun
Exercit iul 1.8.1 Folosind testul de convergent a al lui Cauchy sa se demon-
streze ca integrala improprie de spet a ntai cu limita superioara punct singular
I =
_
+
0
sin x
x
dx (1.60)
este convergenta. Aceasta integrala se numeste integrala lui Dirichlet.
Solut ie. Sa remarcam ntai ca singularitatea n limita inferioara a acestei
integrale este aparenta caci funct ia
f
1
: (0, +) IR, f
1
(x) =
sin x
x
, x > 0, (1.61)
poate prelungita prin continuitate luand pe 1 ca valoare n x = 0 a funct iei
f, prelungirea prin continuuitate a funct iei f
1
. Valoarea n x = 0 a funct iei
f este limita n origine a funct iei f
1
din (1.61).
Atunci funct ia
f : [0, +) IR, f(x) =
_
_
sin x
x
pentru x > 0,
1 pentru x = 0
este continua pe ntreg domeniu de denit ie deci se poate vorbi de integrala
improprie (1.60).
Evaluarea integralei de tipul (1.59) folosind metoda integrarii prin part i
conduce la
_
t
sin x
x
dx =
cos t
cos t
_
t
cos x
x
2
dx.
Prin urmare,
_
t
sin x
x
dx
1
t
+
1
t
_
t
[ cos x[
x
2
dx
1
t
+
1
t
_
t
dx
x
2
2
t
+
2
t
0
pentru t
+si t
_
t
[f(x)[dx
< , () t
, t
_
t
f(x)dx
_
t
[f(x)[dx
. (1.65)
36 Ion Craciun
Inegalitat ile (1.64) si (1.65) implica
_
t
f(x)dx
_
t
[f(x)[dx
< () t
, t
> b().
Fiindndeplinite condit iile testului lui Cauchy pentru integrala improprie
(1.62), aceasta este convergenta si teorema este demonstrata.
Observat ia 1.9.1 Convergent a integralei improprii (1.62) nu implica con-
vergent a absoluta a sa, cu alte cuvinte reciproca Teoremei 1.9.1 nu este
adevarata.
Pentru a justica aceasta armat ie este sucient sa dam un exemplu. Fo-
losind testul de convergent a al lui Cauchy sa demonstrat ca integrala im-
proprie de spet a ntai (1.60) este convergenta. Demonstram ca integrala
modulului
_
+
0
[ sin x[
x
dx
este divergenta. Pentru aceasta este sucient sa aratam ca seria numerica
+
n=0
_
(n+1)
n
[ sin x[
x
dx (1.66)
este divergenta fapt ce se poate constata prin aplicarea criteriului de compa-
rat ie pentru seriile numerice cu termeni pozitivi.
Intradevar, pentru n 1,
avem
_
(n+1)
n
[ sin x[
x
dx
1
(n + 1)
_
(n+1)
n
sin xdx
=
2
(n + 1)
, (1.67)
iar seria numerica cu termeni pozitivi
+
n=1
2
n
=
2
n=1
1
n
(1.68)
este divergenta deoarece difera de seria armonica prin factorul constant
2
.
Divergent a seriei numerice (1.68) si inegalitatea (1.67), mpreuna cu cri-
teriul de comparat ie pentru seriile numerice cu termeni pozitivi, atrage di-
vergent a seriei numerice (1.66).
Capitolul 1 Integrale improprii 37
Denit ia 1.9.2 Integrala improprie (1.62) se numeste semiconvergenta
sau simplu convergenta daca ea este convergenta dar nu este absolut con-
vergenta.
Observat ia 1.9.2 O integrala improprie se poate plasa n unul din cazurile:
integrala improprie semiconvergenta; integrala improprie absolut convergen-
ta; integrala improprie divergenta.
Observat ia 1.9.3 Integrala improprie cu limita superioara punct singular
(1.62) este absolut convergenta daca si numai daca integrala improprie
_
b
a
1
f(x)dx, (1.69)
unde a < a
1
< b, este absolut convergenta.
Intr-adevar, daca una din integralele improprii (1.62) si (1.69) este absolut
convergenta, n baza Denit iei 1.9.1 si a testului de convergent a al lui Cauchy,
avem
_
t
[f(x)[dx 0 pentru t
, t
b. (1.70)
Dar relat ia (1.70) este condit ie necesara si sucienta de convergent a si
pentru cealalta integrala improprie din cele doua ment ionate mai sus.
Exemplul 1.9.1 (Un exemplu de integrala semiconvergenta) Pe seg-
mentul [n 1, n] IR ca baza, se construieste triunghiul isoscel T
n
, de arie
1
n
, cu varful n sus sau n jos, dupa cum n este numar ntreg pozitiv impar
sau par. Mult imea laturilor egale ale triunghiurilor
T
0
, T
1
, T
2
, , T
n
,
constituie gracul unei funct ii f continue pentru x > 0. Sa se arate ca inte-
grale improprie de prima spet a
_
+
0
f(x)dx
este convergenta, n timp ce integrala
_
+
0
[f(x)[dx
este divergenta.
38 Ion Craciun
Solut ie. Sa consideram un numar pozitiv x cu proprietatea ca partea sa
ntreaga este n 1. Daca n este par, putem scrie
_
n
0
f(t)dt
_
x
0
f(t)dt
_
n1
0
f(t)dt.
Daca n este impar, avem inegalitat ile contrarii
_
n1
0
f(t)dt
_
x
0
f(t)dt
_
n
0
f(t)dt.
Dar, din interpretarea geometrica a integralei Riemann, avem
_
n1
0
f(t)dt =
n1
k=1
(1)
k1
1
k
.
daca x +, atunci n +, iar
+
k=1
(1)
k1
1
k
= ln 2,
deci integrala improprie
_
+
0
f(x)dx este convergenta si are valoarea ln 2.
Pe de alta parte, este usor de vazut ca
n1
k=1
1
k
_
x
0
f(t)dt
n
k=1
1
k
,
deci integrala
_
[f(x)[dx este divergenta deoarece seria numerica
+
n=1
1
n
este
divergenta.
Prin urmare, integrala improprie de spet a ntai
_
+
0
f(x)dx este semi-
convergenta.
1.10 Criterii de comparat ie ale integralelor
improprii
Pentru studiul convergent ei absolute si divergent ei unor integrale improprii
de regula se folosesc unele criterii n care sunt implicate doua integrale impro-
prii ale caror natura este comparata, motiv pentru care aceste criterii sunt
numite criterii de comparat ie.
Capitolul 1 Integrale improprii 39
Teorema 1.10.1 (Criteriul general de comparat ie) Daca funct iile
f, g : [a, b) IR, < a < b +
sunt integrabile Riemann pe orice segment [a, t] [a, b), atunci au loc urma-
toarele armat ii:
1. daca exista a
1
[a, b) astfel ncat are loc inegalitatea
[f(x)[ g(x), x [a
1
, b),
si integrala improprie cu limita superioara punct singular
_
b
a
g(x)dx (1.71)
este convergenta, atunci integrala improprie (1.62) este absolut conver-
genta;
2. daca exista a
2
[a, b) astfel ncat
f(x) g(x) 0, x [a
2
, b)
si integrala improprie (1.71) este divergenta, atunci integrala improprie
(1.62) este divergenta.
Demonstrat ie. Pentru a demonstra prima dintre armat ii sa observam ca
pe orice segment [t
, t
] [a
1
, b) avem
_
t
[f(x)[dx
_
t
g(x)dx
. (1.72)
, x [a
2
, b) = f(x) > k
g(x), x [a
2
, b). (1.73)
Inegalitat ile (1.73), divergent a integralei improprii (1.71) si ipoteza de la
punctul 2 al Teoremei 1.10.1 conduc la divergent a integralei (1.62).
Observat ia 1.10.1 Daca 0 < k < +, atunci integralele (1.62) si (1.71)
au aceeasi natura.
Capitolul 1 Integrale improprii 41
Corolarul 1.10.2 (Criteriu special de comparat ie) Pentru integrala im-
proprie de spet a ntai cu limita superioara punct singular
_
+
a
f(x)dx, a > 0 (1.74)
sunt adevarate urmatoarele armat ii:
1. daca exista a
1
[a, +), > 1 si C 0 nit astfel ncat
[f(x)[
C
x
, x [a
1
, +),
atunci integrala improprie (1.74) este absolut convergenta;
2. daca exista a
2
[a, +), 1 si C > 0 astfel ncat
[f(x)[
C
x
, x [a
2
, +),
iar funct ia f are semn constant pe [a
2
, +), atunci integrala improprie
(1.74) este divergenta.
Demonstrat ie. Punand g(x) =
C
x
dx
este convergenta pentru > 1 si a > 0, deducem ca integrala (1.74) este
absolut convergenta. Sa observam ca presupunerea a > 0 nu este restric-
tiva caci daca se ntampla ca n (1.74) limita inferioara de integrare sa nu
e pozitiva, atunci a poate nlocuit prin c > 0, iar integralele improprii
_
+
a
f(x)dx si
_
+
c
f(x)dx sunt simultan convergente sau divergente.
Pentru a demonstra cea de a doua armat ie, presupunem ca exista a
2
>
a, C > 0 si 1 astfel ncat f(x)
C
x
pentru x [a
2
, +). Daca
t inem cont ca n acest caz integrala improprie
_
+
a
2
C
x
dx este divergenta
si aplic am partea a doua a criteriului general de comparat ie, deducem ca
_
+
a
2
f(x)dx este divergenta rezultat care, mpreuna cu Observat ia 1.2.1,
implica divergent a integralei improprii (1.74).
42 Ion Craciun
C
x
pentru x a
2
a > 0, C > 0 si 1, putem pune f
(x) = f(x).
Funct ia f
are proprietatea f
(x)
C
x
pentru orice x a
2
a > 0.
In consecint a, integrala
_
+
a
f
(x)dx
este de asemeni divergenta, pentru ca ultima limita nu exista.
Corolarul 1.10.3 (Criteriul de convergent a n cu limita) Daca ex-
ista limita
lim
x+
[f(x)[ x
= C,
atunci au loc urmatoarele armat ii:
1. daca 0 C < + si > 1, integrala improprie (1.74) este absolut
convergenta;
2. daca 0 < C +, 1 si funct ia f pastreaza acelasi semn pentru
x a
2
, unde a
2
a, integrala improprie (1.74) este divergenta.
Demonstrat ie. Din denit ia limitei cu vecinatat i rezulta ca daca 0 C <
+, exista a
1
a astfel ncat au loc inegalitat ile:
[f(x)[ x
, x [a
2
, +);
[f(x)[ x
1, pentru C = 0 si x [a
2
, +) =
[f(x)[
1
x
, x [a
2
, +).
Prin urmare, n baza punctului 1 al Corolarului 1.10.2 integrala improprie
de spet a ntai (1.74) este absolut convergenta.
Pentru a doua armat ie, daca 0 < C + si 1, au loc urmatoarele
inegalitat i
[f(x)[ x
>
C
2
, pentru C < + si x [a
2
, +) =
Capitolul 1 Integrale improprii 43
[f(x)[ >
C
2x
, x [a
2
, +);
[f(x)[ x
> 1, pentru C = si x [a
2
, +) =
[f(x)[ >
1
x
, x [a
2
, +),
de unde, conform celei de a doua armat ii din Corolarul 1.10.2, rezulta ca
integrala improprie (1.74) este divergenta.
Exemplul 1.10.1 Integrala improprie
_
+
a
P(x)
Q(x)
dx, (1.75)
unde P(x) =
m
k=0
a
k
x
k
este un polinom de gradul m cu coecient i reali, iar
Q(x) =
n
j=0
b
j
x
j
un polinom real de grad n, care nu are radacini reale n
intervalul de integrare [a, +), este convergenta daca n > m+ 1.
Solut ie.
Intr-adevar, funct ia de integrat se poate scrie
P(x)
Q(x)
=
1
x
nm
a
0
+
a
1
x
+ +
a
m
x
m
b
0
+
b
1
x
+ +
b
n
x
n
. (1.76)
Efectuand produsul cu x
nm
n ambii membri ai relat iei (1.76) si trecand
la limit a pentru x +, obt inem
lim
x+
x
nm
P(x)
Q(x)
=
a
0
b
0
,
care arata ca daca n m > 1, integrala improprie (1.75) este convergenta.
Exercit iul 1.10.1 Sa se studieze natura integralelor improprii de prima
spet a:
I
1
=
_
+
1
dx
1 +x
2
3
1 +x
3
, I
2
=
_
+
2
3
1 +x
2
x
2
1
dx.
44 Ion Craciun
Solut ie. Integrala I
1
este convergenta deoarece
1
1 +x
2
3
1 +x
3
<
1
x
2
, iar
_
+
1
dx
x
2
este convergenta.
A doua integrala improprie este divergenta pentru ca
3
1 +x
2
x
2
1
>
x
2/3
x
=
1
x
1/3
, iar integrala
_
+
2
dx
x
1/3
este convergenta.
_
respectiv
_
b
a
dx
(x a)
_
,
convergenta pentru < 1 si divergenta pentru 1, obt inem criterii de
convergent a n ale integralelor improprii de spet a a doua.
Capitolul 1 Integrale improprii 45
Corolarul 1.10.4 (Criteriu special de comparat ie pentru integrale
improprii de spet a doua) Pentru integrala improprie (1.77), cu limita
superioara (respectiv limita inferioara) punct singular, au loc urmatoarele
armat ii:
1. daca exista a
1
[a, b), (respectiv a
1
(a, b]), < 1 si 0 C < +
astfel ncat
[f(x)[
C
(b x)
, x [a
1
, b)
_
respectiv [f(x)[
C
(x a)
, x (a, a
1
]
_
,
atunci integrala improprie de spet a doua
_
b
a
f(x)dx, cu limita supe-
rioara (respectiv limita inferioara) punct singular, este absolut conver-
genta;
2. daca exista a
2
[a, b) (respectiv a
2
(a, b]), 1 si C > 0 astfel ncat
[f(x)[ >
C
(b x)
, x [a
2
, b)
_
respectiv [f(x)[ >
C
(x a)
, x (a, a
2
]
_
,
iar funct ia f are semn constant pe [a
2
, b) (respectiv pe (a, a
2
]), atunci
integrala improprie de spet a doua
_
b
a
f(x)dx, cu limita superioara (res-
pectiv limita inferioara) punct singular, este divergenta.
Demonstrat ie. Punand g(x) =
C
(b x)
_
respectiv g(x) =
C
(x a)
_
n
criteriul general de comparat ie din Teorema 1.10.1 si t inand cont de faptul
ca integrala improprie
_
b
a
C
(b x)
dx =
C (b a)
1
1
,
_
respectiv
_
b
a
C
(x a)
dx =
C (b a)
1
1
_
46 Ion Craciun
este convergenta pentru < 1 avand valoarea scrisa alaturat, deducem ca
integrala improprie de spet a doua
_
b
a
f(x)dx, cu limita superioara (respec-
tiv limita inferioara) punct singular, este absolut convergenta si deci prima
armat ie este demonstrata.
Sa presupunem ca funct ia f este nenegativa. Atunci avem
f(x) >
C
(b x)
_
respectiv f(x) >
C
(x a)
_
si 1 pentru tot i x [a
2
, b) [a, b) (respectiv x (a, a
2
] (a, b]).
In
acest caz integrala improprie de spet a doua
_
b
a
2
C
(b x)
dx
_
respectiv
_
a
2
a
C
(x a)
dx
_
este divergenta. Aplicand partea a doua a criteriului general de comparat ie
deducem ca integrala improprie
_
b
a
2
f(x)dx
_
respectiv
_
a
2
a
f(x)dx
_
este di-
vergenta. Aceasta ultima integrala are aceeasi natura cu integrala improprie
de spet a doua cu limita superioara (respectiv limita inferioara) nita punct
singular din (1.77), rezultat care implica divergent a acestora.
_
respectiv f(x) <
C
(x a)
_
pentru tot i x [a
2
, b) (respectiv x (a, a
2
]), C > 0 si 1, introducem
funct ia f
(x) >
C
(b x)
_
respectiv f
(x) >
C
(x a)
_
pentru orice x [a
2
, b)
(respectiv x (a, a
2
]) si n consecint a integrala
_
b
a
f
(x)dx
este divergenta cea ce arata ca si cea de a doua armat ie din enunt ul teoremei
este adevarata.
Corolarul 1.10.5 (Criteriul de convergent a n cu limita a inte-
gralelor improprii de spet a doua)
In ipoteza ca exista limita
lim
xb
[f(x)[ (b x)
= C,
Capitolul 1 Integrale improprii 47
au loc urmatoarele armat ii:
1. daca exista a
1
[a, b), < 1 si 0 C < +, atunci integrala im-
proprie de spet a doua cu limita superioara punct singular este absolut
convergenta;
2. daca 0 < C +, 1 si funct ia f pastreaza acelasi semn pentru
x [a
2
, b), unde a a
2
< b, atunci integrala improprie de spet a doua
cu limita superioara punct singular este divergenta.
Demonstrat ie. Din denit ia limitei cu vecinatat i rezulta ca daca 0 C <
+, exista a
1
a astfel ncat au loc inegalitat ile:
[f(x)[ (b x)
, x [a
2
, b);
[f(x)[ (b x)
1, pentru C = 0 si x [a
2
, b) =
[f(x)[
1
(b x)
, x [a
2
, b).
Prin urmare, n baza punctului 1 al Teoremei 1.10.1 integrala improprie
de spet a doua cu limita superioara punct singular este absolut convergenta
si deci prima armat ie este demonstrata.
Daca 0 < C + si 1, avem
[f(x)[ (b x)
>
C
2
, pentru C < + si x [a
2
, b) =
[f(x)[ >
C
2(b x)
, x [a
2
, b);
[f(x)[ (b x)
> 1, pentru C = si x [a
2
, b) =
[f(x)[ >
1
(b x)
, x [a
2
, b),
de unde, n baza punctului 2 al Teoremei 1.10.1, rezulta ca integrala impro-
prie de spet a doua cu limita superioara punct singular este divergenta, ceea
ce arata ca si a doua armat ie este adevarata.
48 Ion Craciun
Observat ia 1.10.2 Se poate enunt a criteriul n cu limita de convergent a
a integralelor improprii de spet a doua cu limita inferioara punct singular.
Pentru aceasta, n Corolarul 1.10.5 si demonstrat ia lui, funct ia (b x)
,
acolo unde apare, se trece n (x a)
, iar segmentul [a
2
, b) se nlocuieste cu
segmentul (a, a
2
] (a, b].
Exercit iul 1.10.2 Sa se calculeze integrala improprie
_
+
0
dx
(x + 1)
_
[x
2
1[
.
Solut ie. Se observa ca integrantul este nemarginit ntro vecinatate a punc-
tului x = 1. Scriem integrala ca suma dintre o integrala improprie de spet a
doua, cu limita superioara punct singular, si o alta, de spet a treia, care are
ambele limite de integrare puncte singulare. Avem:
_
+
0
dx
(x + 1)
_
[x
2
1[
=
_
1
0
dx
(x + 1)
1 x
2
+
+
_
+
1
dx
(x + 1)
x
2
1
= I
1
+I
2
.
Integrala I
1
este convergenta, deoarece exista = 1/2 < 1 cu proprietatea
lim
x1
x<1
(1 x)
1
(x + 1)
1 x
2
=
1
2
2
.
Integrala de spet a treia se descompunen doua integrale, prima de spet a doua
cu limita inferioara, nita, punct singular, iar a doua, integrala improprie
de spet a ntai cu limita superioara punct singular. Ambele integrale sunt
convergente n baza criteriului n cu limita caci:
lim
x1
x>1
(1 x)
1
(x + 1)
x
2
1
=
1
2
2
, pentru =
1
2
;
lim
x+
x
(x + 1)
1 x
2
= 1, pentru = 2 > 1.
Fiind o suma de integrale convergente rezulta ca I
2
este convergenta. Prin
urmare, integrala init iala este convergenta. Integrala I
1
se reduce la integrala
Capitolul 1 Integrale improprii 49
I
2
prin schimbarea de variabila x =
1
y
. Putem spune ca integrala data este
egala cu de doua ori integrala I
2
. Pentru calculul lui I
2
facem schimbarea de
variabil a x + 1 =
1
t
. Gasim:
I
2
=
_
0
1/2
dt
1 2t
=
1 2t
0
1/2
= 1.
Rezultatele stabilite arata ca valoarea integralei date este 2.
1.11 Criterii de convergent a ale integralelor
improprii cu integrantul de semn vari-
abil
Consideram ca funct iile f : [a, b) IR si h : [a, b) IR, unde < a <
b +, sunt alese astfel ncat f si f h sunt funct ii integrabile Riemann pe
orice compact [a, t] [a, b).
Teorema 1.11.1 (Criteriul lui Abel) Daca integrala improprie cu limita
superioara punct singular
_
b
a
f(x)dx este convergenta si funct ia h este mo-
notona si marginita pe [a, b), atunci integrala improprie
_
b
a
f(x)h(x)dx, (1.78)
cu limita superioara punct singular, este convergenta.
Demonstrat ie. Fie M = sup[h(x)[ : x [a, b) < + si > 0 arbitrar.
Primele doua ipoteze ale teoremei referitoare la funct ia f si testul general de
convergent a al lui Cauchy implica existent a unui b() [a, b) astfel ncat
_
t
f(x)dx
<
2M
, (1.79)
oricare ar t
, t
, t
] astfel
ncat
_
t
f(x)h(x)dx = h(t
)
_
t
f(x)dx +h(t
)
_
t
f(x)dx. (1.80)
50 Ion Craciun
Luand modulul ambilor membri din (1.80) si folosind pproprietat ile acestuia,
obt inem
_
t
f(x)h(x)dx
[h(t
)[
_
t
f(x)dx
+[h(t
)[
_
t
f(x)dx
. (1.81)
Deoarece t
, , t
_
t
f(x)h(x)dx
< M
2M
+M
2M
= ,
care, mpreuna cu testul de convergent a al lui Cauchy, arata ca integrala
improprie (1.79) este convergenta.
Teorema 1.11.2 (Criteriul lui Dirichlet) Daca funct ia
t F(t) =
_
t
a
f(x)dx, t [a, b),
este marginita, funct ia h este monotona si
lim
xb
h(x) = 0,
atunci integrala improprie (1.78), cu limita superioara punct singular, este
convergenta.
Demonstrat ie. Din prima ipoteza rezulta existent a constantei K > 0 astfel
ncat
_
t
a
f(x)dx
_
t
f(x)dx
_
a
f(x)dx
_
t
a
f(x)dx
_
a
f(x)dx
_
a
f(x)dx
2K.
Capitolul 1 Integrale improprii 51
_
t
f(x)dx
2K;
_
t
f(x)dx
2K. (1.84)
Atunci, din (1.81), (1.83) si (1.84) rezulta
_
t
f(x)h(x)dx
< , () t
, t
sin x
x
,
avem
[F(t)[ =
_
t
f(x)dx
_
t
sin xdx
= [ cos cos t[ 2
pentru t +, iar h(x) =
1
x
t
dt,
_
+
0
cos (x
2
)dx =
_
+
0
cos t
2
t
dt.
(1.86)
t
. Funct ia h satisface ipotezele criteriului lui
Dirichlet, iar un calcul simplu arata ca valoarea absoluta a funct iei
u F(u) =
_
u
0
f(t) dt, u (0, +),
n ambele cazuri ale alegerii funct iei f, este marginita de K = 2. Atunci,
conform criteriului lui Dirichlet, ambele integrale sunt convergente.
1
Fresnel, Augustin Jean (1788 1827), geometru si optician francez
Capitolul 1 Integrale improprii 53
Exemplul 1.11.2 Considerand integrala improprie
_
+
c
(ln x) sin x
x
,
unde c > 0, si luand
f(x) = sin x, h(x) =
ln x
x
,
n baza criteriului lui Dirichlet, constatam convergent a acesteia.
Exercit iul 1.11.3 Sa se cereceteze natura integralelor
_
+
0
sin x
x
dx,
_
+
0
cos x
x
dx,
_
+
1
cos x
x
dx (1.88)
sunt convergente pentru > 0.
Intr-adevar, considerand ca f(x) = sin x si
g(x) =
1
x
dx
este convergenta.
Analog se demonstreaza ca integrala improprie
_
+
1
cos x
x
dx este conver-
genta pentru > 0.
Pe de alta parte, deoarece pentru x > 1 avem
sin x
x
1
x
cos x
x
1
x
,
iar integrala improprie
_
+
1
dx
x
[ sin x[
x
. (1.91)
Din (1.90), (1.91) si partea a doua a criteriului de comparat ie rezulta ca
integrala improprie
_
+
1
[ sin x[
x
dx,
_
1
0
cos x
x
dx. (1.92)
Prima integrala din (1.92) este convergenta pentru (0, 1] deoarece
lim
x0
+
sin x
x
=
_
_
0 daca (0, 1)
1 daca = 1.
Din lim
x0
+
x
1
_
sin x
x
_
= 1 si criteriul n cu limita rezulta ca prima
integrala din (1.92) este convergenta pentru 1 < < 2 si divergenta pentru
2.
Prin urmare, integrala improprie (1.87) este semiconvergenta pentru
(0, 2) si divergenta pentru 2.
Deoarece pentru > 0 avem lim
x0
+
cos x
x
_
cos x
x
_
= 1 si Corolarul
1.10.3, rezulta ca cea de a doua integrala din (1.92) este convergenta pentru
orice (0, 1) si divergenta pentru orice 1.
Ultimul rezultat arata ca cea de a doua integrala improprie din (1.87)
este semiconvergenta pentru (0, 1) si divergenta pentru 1.
Capitolul 1 Integrale improprii 55
1.12 Convergent a n sensul valorii principale
a unei integrale improprii
Denit ia 1.12.1 Daca integrala improprie de spet a ntai cu ambele limite
de integrare puncte singulare
_
+
f(x)dx (1.93)
este divergenta dar exista si este nita
lim
t+
_
t
t
f(x)dx, (1.94)
atunci spunem ca funct ia f : (, +) IR este integrabila n sen-
sul valorii principale sau ca integrala (1.93) este convergenta n sensul
valorii principale, iar
V.p.
_
+
f(x)dx = lim
t+
_
t
t
f(x)dx
se numeste valoarea principala (n sens Cauchy) a integralei (1.93).
Fie funct ia f : [a, b] c IR integrabila Riemann pe orice compact
[u, t] [a, c) sau [u, t] (c, b].
In acest caz se poate vorbi de integrala
improprie
_
b
a
f(x)dx (1.95)
avand punctul singular c (a, b). Din cele prezentate n primul paragraf al
acestui capitol rezulta ca integrala improprie (1.95) este convergenta daca
ecare din integralele improprii
_
c
a
f(x)dx si
_
b
c
f(x)dx este convergenta.
Aceasta nseamna ca limita de mai jos exista si este nita
lim
c
<c
_
a
f(x)dx + lim
c
>c
_
b
f(x)dx =
lim
u0
+
v0
+
_
_
cu
a
f(x)dx +
_
b
c+v
f(x)dx
_
56 Ion Craciun
pentru si (respectiv u si v) tinzand independnt la limitele lor.
In acest
caz
_
b
a
f(x)dx = lim
u0
+
v0
+
_
_
cu
a
f(x)dx +
_
b
c+v
f(x)dx
_
.
Denit ia 1.12.2 Daca integrala improprie (1.95), avand punctul singular n
c (a, b) este divergenta, nsa exista si este nita
lim
u0
+
_
_
cu
a
f(x)dx +
_
b
c+u
f(x)dx
_
,
atunci spunem ca f este integrabila pe [a, b] n sensul valorii principale
a lui Cauchy sau ca integrala improprie (1.95) este convergentan sensul
valorii principale a lui Cauchy iar
v.p.
_
b
a
f(x)dx = lim
u0
+
_
_
cu
a
f(x)dx +
_
b
c+u
f(x)dx
_
,
se numeste valoarea principala n sens Cauchy a integralei (1.95).
Exercit iul 1.12.1 Sa se arate ca daca < a < c < b < +, integrala
improprie
_
b
a
dx
x c
este divergenta, nsa este convergenta n sensul valorii
principale a lui Cauchy.
Solut ie. Punctul singular al integralei improprii considerate este n interi-
orul intervalului de integrare si pentru a studia natura acesteia trebuie sa
determinam limitele
lim
0+0
_
c
a
dx
x c
si lim
0+0
_
b
c+
dx
x c
.
Aceste doua limite au respectiv valorile
ln (c a) + lim
0+0
ln si ln (b c) lim
0+0
ln .
Prin urmare, avem
_
b
a
dx
x c
= ln
b c
c a
+ lim
0+0
0+0
ln
.
Capitolul 1 Integrale improprii 57
f(x)dx = 0.
Solut ie.
Intr-adevar, funct ia f ind impara avem ca
_
t
t
f(x)dx = 0, oricare
ar t > 0.
In consecint a exista limita din (1.94), deci integrala improprie
considerata este convergenta n sensul valorii principala a lui Cauchy si are
valoarea principala egala cu 0.
Exemplul 1.12.2 Integrala improprie divergenta
_
+
f(x)dx si
_
+
0
f(x)dx este divergenta. Din aceasta
armat ie si din egalitatea precedenta rezulta ca nu exista v.p.
_
+
f(x)dx.
Exemplul 1.12.3 Sa se aplice not iunea de valoare principala n sensul lui
Cauchy a unei integrale improprii divergente pentru a se calcula valoarea
integralei improprii
J =
1
2
_
+
x
2m
1 +x
2n
dx, (1.96)
unde m si n sunt ntregi pozitivi cu 0 < m < n.
58 Ion Craciun
Solut ie. Radacinile numitorului funct iei de integrat, f(x) =
x
2m
1 +x
2n
, sunt
radacinile de ordinul 2n ale numarului complex 1. Avandn vedere ca forma
trigonometrica a acestui numar complex este 1 = cos +i sin , rezulta ca
radacinile numitorului funct iei f au expresiile
x
k
= e
i
(2k+1)
2n
= a
k
+ib
k
= cos
(2k + 1)
2n
+i sin
(2k + 1)
2n
,
k = 0, 1, 2, , 2n 1.
Prin urmare, cele 2n radacini ale ecuat iei 1+x
2n
= 0 nu sunt reale si deci
funct ia de integrat este denita pe ntreaga axa a numerelor reale.
Integrala improprie (1.96) este convergenta deoarece, n baza Exemplul
1.10.1, diferent a gradelor polinoamelor de la numitorul si numaratorul func-
t iei de integrat este mai mare decat 1, aceasta diferent a ind cel put in 2.
Cu ment iunea prealabila ca integrala Riemann a unei funct ii complexe de
variabila reala u(x) +iv(x), unde u si v sunt funct ii reale, este denita prin
_
b
a
[u(x) +iv(x)]dx =
_
b
a
u(x)dx +i
_
b
a
v(x)dx,
sa calculam integrala denita de la la , unde > 0, din funct ia f.
In
acest scop vom folosi descompunerea numitorului funct iei f n factori primi
complexi si a funct iei de integrat n suma de fract ii f(x) =
2n1
k=0
A
k
x x
k
, unde
coecient ii A
k
sunt dat i de raportul dintre valoarea numaratorului funct iei
f n x = x
k
si valoarea, n acelasi punct x
k
, a derivatei polinomului de la
numitor, adica A
k
=
x
2m
k
2nx
2n1
k
=
1
2n
x
2m+1
k
, k = 0, 1, 2, , 2n 1.
Avem
_
x
2m
1 +x
2n
dx =
2n1
k=0
A
k
_
dx
x x
k
=
2n1
k=0
A
k
_
dx
(x a
k
) ib
k
=
=
2n1
k=0
A
k
_
_
x a
k
(x a
k
)
2
+b
2
k
dx +i
_
b
k
(x a
k
)
2
+b
2
k
dx
_
=
=
2n1
k=0
A
k
_
ln
( a
k
)
2
+b
2
k
( +a
k
)
2
+b
2
k
+i
_
arctg
a
k
b
k
+ arctg
+a
k
b
k
__
.
Capitolul 1 Integrale improprii 59
Trecand la limita pentru +, obt inem
_
+
x
2m
1 +x
2n
dx =
2n1
k=0
iA
k
,
unde semnul plus corespunde lui b
k
> 0, iar semnul minus se ia cand b
k
< 0.
Integralele improprii cu ambele limite de integrare puncte singulare
_
+
dx
x x
k
=
_
+
x a
k
(x a
k
)
2
+b
2
k
dx +i
_
+
b
k
(x a
k
)
2
+b
2
k
dx,
unde k ia valori ntregi de la zero pana la 2n1, sunt divergente, iar numerele
lim
+
_
dx
x x
k
=
= lim
+
_
ln
( a
k
)
2
+b
2
k
( +a
k
)
2
+b
2
k
+i
_
arctg
a
k
b
k
+ arctg
+a
k
b
k
__
,
egale cu +i sau i, dupa cum b
k
> 0, respectiv b
k
< 0, reprezinta valorile
principale ale integralelor.
Se constata simplu ca b
0
, b
1
, b
2
, , b
n1
sunt numere pozitive, iar
urmatoarele, adica b
n
, b
n+1
, , b
2n1
, sunt negative. Deci, putem scrie
_
+
x
2m
1 +x
2n
dx = i
_
n1
k=0
A
k
2n1
k=n
A
k
_
. (1.97)
Prima suma din membrul doi al relat iei (1.97) are expresia
n1
k=0
A
k
=
1
2n
n1
k=0
x
2m+1
k
=
1
2n
n1
k=0
e
i
(2m+1)(2k+1)
2n
, (1.98)
de unde constatam ca este suma a n termeni ai unei progresii geometrice cu
rat ia q = e
i 2
2m+1
2n
si primul termen egal cu e
i
2m+1
2n
. Efectuand calculul sumei
din (1.98), gasim
n1
k=0
A
k
=
1
2n
e
i
2m+1
2n
e
i
(2m+1)(2n+1)
2n
1 e
i 2
2m+1
2n
=
=
1
2n
e
i
2m+1
2n
e
i (2m+1)
_
1+
1
2n
_
1 e
i 2
2m+1
2n
=
=
1
2n
e
i
2m+1
2n
e
i (2m+1)
e
i
2m+1
2n
1 e
i 2
2m+1
2n
.
(1.99)
60 Ion Craciun
Insa factorul e
i (2m+1)
de la numaratorul expresiei (1.99) a sumei
n1
k=0
A
k
este
1. Ca urmare, suma devine
n1
k=0
A
k
=
1
2n
e
i
2m+1
2n
+e
i
2m+1
2n
1 e
i 2
2m+1
2n
=
1
n
e
i
2m+1
2n
1 e
i 2
2m+1
2n
. (1.100)
Sa determinam acum valorea celei de a doua sume. Avem
2n1
k=n
A
k
=
1
2n
2n1
k=n
x
2m+1
k
=
1
2n
2n1
k=n
e
i
(2m+1)(2k+1)
2n
.
Indicele de sumare de aici se poate scrie n forma k = n + s, unde s va lua
valori de la zero pana la n 1. Expresia celei de a doua sume devine acum
2n1
k=n
A
k
=
1
2n
e
i (2m+1)
n1
s=0
e
i
(2m+1)(2s+1)
2n
.
Daca se t ine cont de faptul ca e
i (2m+1)
= 1 si de rezultatul stabilit n
(1.98), (1.99) si (1.100), rezulta ca expresia nala a celei de a doua sume este
2n1
k=n
A
k
=
1
2n
n1
s=0
e
i
(2m+1)(2s+1)
2n
=
1
n
e
i
2m+1
2n
1 e
i 2
2m+1
2n
. (1.101)
Din (1.97), (1.100) si (1.101) rezulta
2J =
_
+
x
2m
1 +x
2n
dx =
2i
n
e
i
2m+1
2n
1 e
i 2
2m+1
2n
=
n
1
sin
2m+1
2n
. (1.102)
Integrantul din (1.102) ind o funct ie para, rezulta valoarea unei alte
integrale importante
J =
_
+
0
x
2m
1 +x
2n
dx =
2n
1
sin
2m+1
2n
. (1.103)
care se va utiliza n calculul unei integrale improprii depinzand de un para-
metru.
Capitolul 2
Integrale depinzand de un
parametru
2.1 Integrale proprii depinzand de un para-
metru
Fie f o funct ie reala de doua variabile reale denita pe intervalul bidimen-
sional nchis
= (x, y) IR
2
: a x b, c y d,
cu proprietatea ca restrict ia sa la segmentul de dreapta paralel cu axa Ox
care trece prin punctul (0, y)
f(, y) : [a, b] IR
este funct ie integrabila Riemann pentru orice valoare xata a lui y din inter-
valul [c, d].
Denit ia 2.1.1 Funct ia reala de variabila reala
J : [c, d] IR, J(y) =
_
b
a
f(x, y)dx, (2.1)
se numeste integrala proprie depinzand de un parametru. Variabila y
se numeste parametru.
61
62 Ion Craciun
Observat ia 2.1.1 Pot introduse si integrale proprii care depind de
doi sau mai mult i parametri.
Denit ia 2.1.2 O integrala proprie care depinde de mai mult i pa-
rametri are forma
(y
1
, y
2
, , y
n
) =
_
b
a
f(x, y
1
, y
2
, , y
n
)dx. (2.2)
Parametrii y
1
, y
2
, , y
n
pot considerat i coordonatele n baza canonica din
IR
n
ale vectorului parametru y care apart ine intervalului ndimensional
nchis
I
n
= [c
1
, d
1
] [c
2
, d
2
] [c
n
, d
n
] IR
n
.
Observat ia 2.1.2 Integrala proprie care depinde de mai mult i parametri
(2.2) poate prezentata ca o integrala depinzand de un parametru,
(y) =
_
b
a
f(x, y)dx, (2.3)
cu ment iunea ca parametrul este vectorul y I
n
.
Ne propunem sa studiem proprietat ile integralelor proprii care depind de
un parametru.
Teorema 2.1.1 (Continuitatea integralelor proprii depinzand de pa-
rametru) Daca funct ia f este continua pe intervalul bidimensional nchis
, atunci funct ia J : [c, d] IR, denita de integrala (2.1), este uniform
continua.
Demonstrat ie. Deoarece funct ia f(x, y) este continua n intervalul bidi-
mensional nchis ea este uniform continua. Deci, pentru orice > 0 exista
= () astfel ncat inegalitat ile
[x
[ < (), [y
[ < ()
implica inegalitatea
[f(x
, y
) f(x
, y
)[ <
b a
. (2.4)
Numarul depinde numai de ind independent de pozit ia ocupata de
punctele (x
, y
) si (x
, y
In particular, luand x
= x
si y
= y
din intervalului [c, d] cu proprietatea
[y
y[ < () (2.5)
si pentru orice x [a, b], are loc inegalitatea
[f(x, y
) J(y)[ =
_
b
a
_
f(x, y
) f(x, y)
_
dx
_
b
a
[f(x, y
) f(x, y)[dx.
(2.7)
Din (2.6) si (2.7) rezulta ca pentru orice y, y
) J(y)[ <
b a
(b a) = .
Aceasta inegalitate demonstreaza ca funct ia J din (2.1) este uniform conti-
nua.
Corolarul 2.1.1
In ipotezele teoremei precedente, funct ia
F(u, v, y) =
_
v
u
f(x, y)dx (2.8)
este uniform continua n intervalul nchis tridimensional
= (u, v, y) IR
3
: a u b, a v b, c y d.
Demonstrat ie. Din continuitatea funct iei f pe intervalul bidimensional
nchis , care este o mult ime compacta n IR
2
, deducem ca f este marginita
si si atinge efectiv marginile, deci exista constanta pozitiva si nita C astfel
ncat
[f(x, y)[ C, (x, y) .
64 Ion Craciun
Sa evaluam diferent a valorilor funct iei F n punctele
(u
, v
, y
), (u
, v
, y
,
adica
F = F(u
, v
, y
) F(u
, v
, y
). (2.9)
Mai ntai, F este diferent a integralelor
F =
_
v
f(x, y
)dx
_
v
f(x, y
)dx.
f(x, y
)dx;
_
v
f(x, y
)dx.
Folosind proprietatea de aditivitate a integralei deniten raport cu intervalul
de integrare, diferent a de integrale din membrul doi al relat iei (2.9) se scrie
F =
_
v
_
f(x, y
) f(x, y
)
_
dx +
_
u
f(x, y
)dx
_
v
f(x, y
)dx.
Luand modulul ambilor membri si folosind proprietat ile integralelor denite,
gasim
[F[
_
v
f(x, y)
dx
_
u
[f(x, y
)[dx
_
v
[f(x, y
)[dx
) f(x, y
).
Prin urmare, o noua evaluare pentru valoarea absoluta a diferent ei (2.9) este
[F[
_
v
f(x, y
) f(x, y
dx
+C
_
[u
[ +[v
[
_
.
Funct ia f ind continua n intervalul bidimensional nchis , este uniform
continua, prin urmare pentru orice > 0 exista
1
() > 0 astfel ncat oricare
ar y
, y
[c, d] cu proprietatea
[y
[ <
1
() (2.10)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 65
avem
[f(x, y
) f(x, y
)[ <
2(b a)
. (2.11)
Sa observam ca oriunde ar situat punctul (u
, v
) n intervalul bidimensional
[a, b] [a, b], diferent a [u
, y
[ +[v
[
_
.
Analiza rat ionamentului de mai sus conduce la concluzia ca pentru orice
> 0 exista
() = min
1
(),
4C
, v
, y
), (u
, v
, y
[ < (), [v
[ < (), [y
, v
, y
) F(u
, v
, y
)[ < . (2.13)
Din (2.12) si (2.13) si denit ia uniformei continuitat i a unei funct ii reale de
trei variabile reale rezulta ca funct ia F :
y
(x, y)dx. (2.15)
66 Ion Craciun
y
(x, y)dx
tinde la zero cand y 0. Sa remarcamntai ca, n baza teoremei cresterilor
nite a lui Lagrange, exista numarul pozitiv si subunitar astfel ncat
J(y+y)J(y)
y
=
_
b
a
f(x, y+y)f(x, y)
y
dx =
_
b
a
f
y
(x, y +y)dx.
y
(x, y)dx =
_
b
a
_
f
y
(x, y +y) f
y
(x, y)
_
dx.
Sa evaluam diferent a din membrul doi a acestei relat ii pentru valori su-
cient de mici ale lui [y[. Deoarece derivata f
y
(x, y) este continuan intervalul
bidimensional nchis ea este uniform continua si deci pentru orice > 0
exista () > 0 astfel ncat, pentru orice crestere a lui y care satisface
[y[ < () (2.16)
este adevarata inegalitatea
[f
y
(x, y + y) f
y
(x, y)[ <
b a
, (2.17)
() x [a, b] si () y, y + y [c, d]. Cum 0 < < 1, din (2.16) avem si
[y[ < () (2.18)
ceea ce, n baza lui (2.17), atrage
[f
y
(x, y +y) f
y
(x, y)[ <
b a
. (2.19)
Atunci, luand n considerat ie relat iile stabilite mai sus, avem inegalitatea
J(y + y) J(y)
y
_
b
a
f
y
(x, y)dx
<
b a
(b a) = , (2.20)
adevarata pentru toate valorile lui y care satisfac (2.16). Rezultatul stabilit
n (2.20) arata ca are loc (2.15) si teorema este demonstrata.
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 67
Formula (2.14), cunoscuta ca regula lui Leibniz de derivare a unei integrale
depinzand de parametru, poate scrisa si n forma
d
dy
_
b
a
f(x, y)dx =
_
b
a
f
y
(x, y)dx, y [c, d].
Observat ia 2.1.3 Derivata unei integrale care depinde de un parametru este
egala cu integrala derivatei part iale a integrandului n raport cu variabila
paramatru.
Teorema 2.1.3 (Derivabilitatea unei integrale proprii depinzand de
parametru a carei limite de integrare depind de parametru) Daca
funct iile f si
f
y
sunt continue pe intervalul bidimensional nchis , iar x =
x
1
(y) si x = x
2
(y) sunt funct ii derivabile pe intervalul [c, d] cu valori n
intervalul [a, b], atunci integrala depinzand de parametrul y
J(y) =
_
x
2
(y)
x
1
(y)
f(x, y)dx (2.21)
este o funct ie derivabila pe compactul [c, d] si are loc relat ia
dJ
dy
(y) =
_
x
2
(y)
x
1
(y)
f
y
(x, y)dx +f
_
x
2
(y), y
_
dx
2
dy
(y) f
_
x
1
(y), y
_
dx
1
dy
(y),
oricare ar parametrul y [c, d].
Demonstrat ie. Avem
J(y) = F
_
x
1
(y), x
2
(y), y
_
, (2.22)
unde funct ia F, denita n relat ia (2.8), poseda derivate part iale continue pe
paralelipipedul
si :
_
_
F
u
(u, v, y) = f(u, y);
F
v
(u, v, y) = f(v, y);
F
y
(u, v, y) =
_
v
u
f
y
(x, y)dx.
(2.23)
68 Ion Craciun
Primele doua relat ii din (2.23) exista si sunt egale cu expresiile din membrul
al doilea ale acestora n baza rezultatului cunoscut de la integrale denite
care arma ca daca funct ia g : [a, b] IR este continua, atunci funct iile G
1
si G
2
denite pe [a, b] prin
G
1
(t) =
_
t
a
f(x)dx, G
2
(t) =
_
b
t
g(x)dx
sunt derivabile si
G
1
(t) = f(t), G
2
(t) = f(t), () t [a, b]. (2.24)
Dupa Teorema 2.1.2 este adevarata si cea dea treia egalitate din (2.23), iar
din Corolarul 2.1.1 rezulta ca toate derivatele part iale din (2.23) sunt funct ii
continue pe paralelipipedul
dx
1
dy
(y)+
+
F
v
_
x
1
(y), x
2
(y), y
_
dx
2
dy
(y) +
F
y
_
x
1
(y), x
2
(y), y
_
.
(2.25)
Insa, funct ia J din (2.21) este astfel ncat are loc egalitatea (2.22). Acum,
din relat iile (2.23), (2.25) si (2.22) rezulta concluzia teoremei.
Exemplul 2.1.1 Folosind teorema de derivabilitate a integralelor depinzand
de un parametru cu limitele de integrare variabile, sa se evalueze integrala
J(y) =
_
y
0
ln (1 +yx)
1 +x
2
dx. (2.26)
Solut ie. Suntem n ipotezele Teoremei 2.1.3 astfel ca putem scrie
dJ
dy
(y) =
ln (1 +y
2
)
1 +y
2
+
_
y
0
x
(1 +yx)(1 +x
2
)
dx.
Integrala din membrul doi este o integrala dintro funct ie rat ionala. Descom-
punand n fract ii simple aceasta funct ie rat ionala, obt inem
x
(1 +yx)(1 +x
2
)
=
y
1 +y
2
1
1 +yx
+
1
1 +y
2
x +y
1 +x
2
. (2.27)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 69
Deoarece, primitivele fract iilor rat ionale din membrul doi al egalitat ii (2.27)
se exprima prin funct ii elementare, avem
_
y
0
x
(1 +yx)(1 +x
2
)
dx =
ln (1 +y
2
)
1 +y
2
+
ln (1 +y
2
)
2(1 +y
2
)
+
y
1 +y
2
arctg y.
dt =
=
1
2
_
arctg t ln (1 +t
2
)
_
y
0
_
y
0
ln (1 +t
2
)
2(1 +t
2
)
dt.
Folosind acum ultimele doua rezultate, deducem ca expresia funct iei J
este
J(y) =
1
2
arctg y ln (1 +y
2
).
Teorema 2.1.4 (Integrabilitatea unei integrale proprii depinzand de
parametru) Daca funct ia f este continua pe intervalul bidimensional nchis
, atunci
_
d
c
J(y)dy =
_
d
c
dy
_
b
a
f(x, y)dx =
_
b
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy. (2.28)
Demonstrat ie.
In locul egalitat ii (2.28) vom demonstra o alta mult mai
general a, si anume
_
d
c
dy
_
t
a
f(x, y)dx =
_
t
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy, () t [a, b]. (2.29)
70 Ion Craciun
Pentru aceasta, introducem notat iile
(t) =
_
d
c
dy
_
t
a
f(x, y)dx, (t) =
_
t
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy. (2.30)
Atunci, relat ia (2.29), care o avem de demonstrat, este echivalenta cu relat ia
(t) = (t), () t [a, b]. (2.31)
Pentru a demonstra (2.31) este sucient sa aratam ca au loc egalitat ile:
(t) =
(t) =
_
d
c
F
t
(t, y)dy =
_
d
c
f(t, y)dy. (2.35)
Funct ia = (x) ind uniform continua pe compactul [a, b] n baza Teoremei
2.1.1, este continua pe [a, b]. Fiind ndeplinite ipotezele Teoremei 2.1.3, prin
aplicarea ei funct iei , gasim
(t) =
d
dt
_
t
a
(x)dx = (t) =
_
d
c
f(t, y)dy.
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 71
Din aceasta egalitate si (2.35) rezulta ca are loc (2.32) deci, n baza uneia
din consecint ele teoremei cresterilor nite a lui Lagrange, funct iile si
difera printro constanta C, constanta care este diferent a valorilor acestor
doua funct ii n orice punct din domeniul lor de denit ie. Luand acest punct
sa e t = a si avand n vedere (2.33), deducem ca are loc relat ia (2.31) si
drept urmare are loc si egalitatea (2.29).
In particular, (b) = (b), adica
are loc egalitatea (2.28), care este ceea ce trebuia demonstrat.
Observat ia 2.1.4 Egalitatea (2.28) arata ca pentru a integra pe intervalul
[c, d] integrala depinzand de un parametru (2.1), integram funct ia f(x, y) n
raport cu acest parametru pe acelasi interval, iar rezultatul integrarii, care
va o funct ie de x, se integreaza pe compactul [a, b].
Exemplul 2.1.2 Folosind teorema de integrabilitate a integralelor depinzand
de un parametru, sa se calculeze integrala proprie depinzand de doi parametri
J(y
1
, y
2
) =
_
1
0
x
y
1
x
y
2
ln x
dx.
Solut ie. Se observa ca
x
y
1
x
y
2
ln x
=
_
y
1
y
2
x
y
dy. (2.36)
Folosind aceasta observat ie, rezulta
J(y
1
, y
2
) =
_
1
0
dx
_
y
1
y
2
x
y
dy.
x=1
x=0
dy =
_
y
1
y
2
dy
1 +y
.
Cum ultima integrala este imediata, avem n nal
J(y
1
, y
2
) = ln
1 +y
1
1 +y
2
.
72 Ion Craciun
Exemplul 2.1.3 Sa se determine funct ia J denita ca o integrala improprie
depinzand de doi parametri a si b
J(a, b) =
_
1
0
x
b
x
a
ln x
cos ln
1
x
dx.
Solut ie. Folosim mai ntai rezultatul (2.36) n care y
1
= b si y
2
= a. Atunci,
J(a, b) se scrie
J(a, b) =
_
1
0
cos ln
1
x
dx
_
b
a
x
y
dy.
e
(y+1)t
cos t dt.
Daca n ultima integrala se aplica de doua ori formula integrarii prin part i,
obt inem
J
1
(y) = y + 1 (y + 1)
2
J
1
(y),
de unde deducem ca valoarea lui J
1
(y) este
J
1
(y) =
y + 1
1 + (y + 1)
2
.
Folosind acum acest rezultat n (2.37), deducem
J(a, b) =
_
b
a
y + 1
1 + (y + 1)
2
dy.
Ultima integrala este imediata si are valoarea
J(a, b) =
1
2
ln
_
1 + (y + 1)
2
_
b
a
=
1
2
ln
b
2
+b + 2
a
2
+a + 2
.
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 73
2.2 Integrale improprii simple depinzand de
un parametru
Teoremele demonstrate n paragraful precedent pot extinse fara dicultate
la integralele improprii de tipul particular
J(y) =
_
b
a
f(x, y) g(x)dx, (2.39)
unde funct ia f : [a, b) [c, d] IR este continua si marginita, iar funct ia
g : [a, b) IR poate discontinua n caz general, nsa integrala impro-
prie
_
b
a
g(x)dx, cu limita superioara punct singular, este absolut convergenta.
Limita superioara poate nita sau innita. Considerat ii analoage se pot
face cand a este punct singular.
Ipotezele pentru care teoremele din capitolul precedent sunt adevarate
pentru integrale de tipul (2.39) le vom formula n teoremele care urmeaza.
Aceste teoreme sunt folosite frecvent n zica matematica si n teoria inte-
gralelor Fourier.
Teorema 2.2.1 (Teorema generalizata de continuitate a unei inte-
grale improprii simple depinzand de un parametru) Daca funct ia
reala de doua variabile reale
f : [a, +) [c, d] IR (2.40)
este continua si marginita, iar integrala improprie de spet a ntai
_
+
a
[g(x)[dx (2.41)
este convergenta, atunci integrala improprie de spet a ntai depinzand de un
parametru
J(y) =
_
a
f(x, y) g(x)dx (2.42)
este funct ie uniform continua de y pe intervalul [c, d].
Demonstrat ie. Fie C > 0 si K > 0 constante reale cu proprietat ile:
[f(x, y)[ < C, () (x, y) [a, +) [c, d];
_
+
a
[g(x)[dx = K < +,
(2.43)
74 Ion Craciun
existent a carora rezulta din ipotezele teoremei. Fie acum > 0 luat arbitrar.
Integrala improprie (2.41) ind convergenta, exista > a, sucient de mare,
astfel ncat
2C
_
+
[g(x)[dx <
2
. (2.44)
Luand un astfel de ncat sa aiba loc inegalitatea (2.44) si alegand arbitrar
pe y
si y
) J(y
) n
forma
J(y
) J(y
) =
_
a
_
f(x, y
) f(x, y
)
_
g(x)dx+
+
_
+
_
f(x, y
) f(x, y
)
_
g(x)dx.
Deoarece funct ia f este continuan intervalul bidimensional nchis [a, ]
[c, d], ea este uniform continua. Prin urmare, pentru > 0, ales arbitrar mai
sus, exista = () astfel ncat la orice alegere a lui y
si y
din compactul
[c, d] care sa satisfaca inegalitatea
[y
) si (x, y
) satisfac inega-
litatea
[f(x, y
) f(x, y
)[ <
2K
, () x [a, ].
Aceasta egalitate, mpreuna cu (2.43), (2.44) si (2.45), implica relat iile
[J(y
) J(y
)[
_
a
[f(x, y
) f(x, y
)[ [g(x)[dx+
+
_
+
_
[f(x, y
)[ +[f(x, y
)[
_
[g(x)[dx <
<
2K
_
a
[g(x)[dx + 2 C
_
+
[g(x)[dx <
<
2K
K +
2
= ,
care arata ca integrala improprie depinzand de parametrul y din (2.39) este
o funct ie continua pe compactul [c, d], deci si uniform continua.
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 75
Teorema 2.2.2 (Derivabilitatea unei integrale improprii simple de-
pinzand de un parametru) Daca funct ia (2.40) si derivata sa part iala n
raport cu y
f
y
: [a, +) [c, d] IR
sunt continue si marginite, iar integrala improprie de spet a ntai (2.41) este
convergenta, atunci integrala improprie simpla (2.42), de spet a ntai si de-
pinzand de parametrul y, este o funct ie derivabila si
J
(y) =
_
+
a
f
y
(x, y)g(x)dx.
Exercit iul 2.2.1 Folosind teorema de derivabilitate a integralelor improprii
simple depinzand de un parametru, sa se calculeze
J(y) =
_
1
0
arctg yx
x
1 x
2
dx.
Solut ie. Integrala improprie depinzand de un parametru din acest exemplu
este de forma (2.39), unde:
f(x, y) =
arctg yx
x
; g(x) =
1
1 x
2
.
Constatam ca sunt ndeplinite ipotezele Teoremei 2.2.2 astfel ca, putem scrie
J
(y) =
_
1
0
x
x(1 +y
2
x
2
)
1 x
2
dx =
_
1
0
dx
(1 +y
2
x
2
)
1 x
2
.
(y) =
_
/2
0
dt
1 +y
2
sin
2
t
care, dupa schimbarea de variabila u = tg t, devine
J
(y) =
_
+
0
du
1 + (1 +y
2
)u
2
.
O primitiva a funct iei de integrat din ultima integrala improprie de-
pinzand de un parametru este simplu de calculat. Prin urmare,
J
(y) =
1
1 +y
2
arctg (u
_
1 +y
2
)
u=+
u=0
=
2
1
1 +y
2
.
76 Ion Craciun
Deoarece valoarea n y = 0 a funct iei J este zero, avem
J(y) =
_
y
0
J
(t) dt =
2
_
y
0
dt
1 +t
2
.
Cum primitiva ultimei funct ii de integrat este ln (t +
1 +t
2
), rezultan nal
J(y) =
2
ln (y +
_
1 +y
2
).
Exercit iul 2.2.2 Folosind teorema de derivabilitate a integralelor improprii
simple depinzand de un parametru, sa se calculeze
J(y) =
_
1
0
ln (1 x
2
y)
1 x
2
dx,
unde parametrul y este astfel ncat [y[ < 1.
Solut ie. La fel ca n exercit iul precedent, J(y) este de forma (2.39), unde
f(x, y) = ln (1 x
2
y), g(x) =
1
1 x
2
.
Constatam ca sunt ndeplinite ipotezele Teoremei 2.2.2, deci
J
(y) =
_
1
0
x
2
(1 x
2
y)
1 x
2
dx.
Efectuand n ultima integrala schimbarea de variabila x = sin t, obt inem
J
(y) =
_
/2
0
sin
2
tdt
1 y sin
2
t
,
dupa care, daca schimbam variabila folosind u = tg t, deducem
J
(y) =
_
+
0
u
2
du
(1 +u
2
)[1 + (1 y)u
2
]
.
Noua funct ie de integrat se descompune n fract ii simple si, dupa inte-
grarea acestora, gasim
J
(y) =
2
_
1
y
1
y
1 y
_
.
Procedand asemanator ca la exercit iul precedent, gasim ca valoarea lui
J(y) este J(y) = ln
1 +
1 y
2
.
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 77
Teorema 2.2.3 (Integrabilitatea unei integrale improprii simple de-
pinzand de un parametru) Daca funct ia (2.40) este continua si marginita,
iar integrala improprie de spet a ntai (2.41) este convergenta, atunci inte-
grala improprie simpla de spet a ntai (2.42), depinzand de parametrul y, este
o funct ie de y integrabila Riemann pe intervalul [c, d] si
_
d
c
J(y)dy =
_
d
c
dy
_
+
a
f(x, y) g(x)dx =
=
_
+
a
_
g(x)
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx.
Operat iile de derivare si integrare ale integralelor improprii depinzand de
un parametru de forma speciala (2.42) se aplica pentru a calcula valorile unor
integrale proprii sau improprii care nu cont in neaparat parametri dar n care,
n prealabil, se introduc unul sau mai mult i parametri.
Exemplul 2.2.1 Sa se evalueze integrala improprie de prima spet a depin-
zand de parametrul y [A, A]
J(y) =
_
+
0
sin xy
x
e
x
dx, (2.46)
unde este o constanta reala pozitiva xata.
Solut ie. Punand f(x, y) =
sin xy
x
si g(x) = e
x
observam ca f(x, y) si
f
y
(x, y) sunt funct ii continue si marginite pe intervalul bidimensional nemar-
ginit
[0, +) [A, A],
iar integrala
_
+
0
[g(x)[dx =
_
+
0
e
x
dx =
1
este convergenta. Prin urmare, putem aplica Teorema 2.2.2. Dupa derivarea
sub semnul integrala n (2.46), obt inem
J
(y) =
_
+
0
e
x
cos xydx. (2.47)
Integrand prin part i de doua ori n membrul al doilea al relat iei (2.47), gasim
J
(y) =
2
+y
2
(2.48)
78 Ion Craciun
de unde, prin integrare de la 0 la y si J(0) = 0, obt inem
J(y) =
_
y
0
J
(t)dt =
_
y
0
2
+t
2
dt = arctg
y
. (2.49)
Exista si o alta cale de calculare a integralei (2.46) pornind de la rezultatul
intermediar (2.48) care consta mai ntai n determinarea unei primitive a
funct iei
y
2
+y
2
.
O asemenea primitiva poate arctg
y
, (2.50)
unde C este o constanta arbitrara. Punand y = 0 n (2.50) si t inand cont ca
J(0) = 0 gasim ca C = 0 si din nou ajungem la (2.49).
Daca n egalitatea (2.49) trecem la limita pentru +0 si n rezultatul
obt inut punem y = 1, gasim valoarea integralei improprii a lui Dirichlet, a
carei natura am studiato anterior,
_
+
0
sin x
x
dx =
2
. (2.51)
Desigur, pornind de la integrala (2.46), a carei valoare este data n (2.49),
putem sa dam valorile altor integrale improprii. Ca exemplu, avem
_
+
0
sin xy
x
e
x
dx = arctg y,
care se obt ine din (2.46) si (2.49) luand = 1.
2.3 Integrale improprii depinzand de un pa-
rametru, uniform convergente
2.3.1 Denit ia integralelor improprii depinzand de un
parametru, uniform convergente
Sa consideram o funct ie reala de doua variabile reale
f : [a, +) [c, d] IR (2.52)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 79
cu proprietatea ca restrict ia sa la orice paralela la axa Ox care trece prin
punctul (0, y), adica funct ia f(, y) : [a, +) IR, este integrabila n sens
generalizat, ceea ce este echivalent cu a spune ca integrala improprie de spet a
ntai depinzand de parametrul y
J(y) =
_
+
a
f(x, y)dx (2.53)
este convergenta.
In baza denit iei convergent ei unei integrale improprii,
avem
J(y) =
_
+
a
f(x, y)dx = lim
t+
_
t
a
f(x, y)dx. (2.54)
Integralele improprii de spet a a doua care depind de un parametru se
denesc n mod asemanator. De exemplu, daca
f : [a, b) [c, d] IR
2
IR (2.55)
este o funct ie reala de doua variabile reale nemarginita n vecinatatea punc-
telor (b, y), iar integrala improprie
_
b
a
f(x, y)dx (2.56)
este convergenta pentru orice valoare xata a lui y din compactul [c, d], atunci
J
(y) =
_
b
a
f(x, y)dx = lim
0
>0
_
b
a
f(x, y)dx (2.57)
este o funct ie de y denita pe compactul [c, d] care se numeste integrala
improprie de spet a a doua care depinde de un parametru.
J(y)
_
a
f(x, y)dx
_
+
f(x, y)dx
<
este satisfacuta simultan pentru tot i > L() si y [c, d].
80 Ion Craciun
Uniforma convergent a a unei integrale improprii de spet a a doua, de forma
(2.57), care depinde de parametrul y [c, d], se deneste asemanator.
Denit ia 2.3.2 Integrala improprie de spet a a doua (2.57), care depinde de
parametrul y [c, d], se numeste uniform convergenta n raport cu pa-
rametrul y pe intervalul [c, d], daca pentru orice > 0 exista = () > 0
astfel ncat inegalitatea
(y)
_
b
a
f(x, y)dx
_
b
b
f(x, y)dx
<
are loc simultan pentru tot i < b a care satisfac condit ia 0 < < () si
pentru tot i y [c, d].
Exemplul 2.3.1 Integrala improprie de spet a ntai depinzand de un para-
metru
J(y) =
_
+
0
y e
xy
dx (2.58)
este convergenta pentru ecare y [0, 1], nsa nu este uniform convergenta
n raport cu parametrul y pe compactul [0, 1].
Intr-adevar, avem
_
0
y e
xy
dx =
_
y
0
e
u
du = e
u
y
0
= 1 e
y
,
de unde deducem
lim
+
_
y
0
e
xy
dx = lim
+
(1 e
y
) = 1
ceea ce arata ca integrala improprie (2.58) este convergenta pentru ecare
y [0, 1].
Conform Denit iei 2.3.1, pentru studiul convergent ei uniforme trebuie
calculata diferent a
J(y)
_
0
y e
xy
dx =
_
+
y e
xy
dx =
_
+
y
e
u
du = e
y
.
Pentru o valoare xata si arbitrar de mare > 0, aceasta diferent a ntrece pe
1/2 pentru toate valorile lui y sucient de apropiate de zero si, n consecint a,
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 81
pentru = 1/2 nu exista L() astfel ncat, pentru > L() si pentru tot i
y [0, 1], sa e satisfacuta inegalitatea
_
+
t
y e
xy
dx
< =
1
2
.
Acest rezultat arata ca integrala improprie de spet a ntai (2.58) nu este
uniform convergenta n raport cu parametrul y pe intervalul [0, 1].
Exercit iul 2.3.1 Sa se arate ca integrala improprie (2.58) este uniform con-
vergenta n raport cu parametrul y pe intervalul [, 1], cu 0 < < 1.
Solut ie.
Intr-adevar, avem
_
+
y e
xy
dx =
_
+
y
e
u
du = e
y
e
pentru 0 < y 1 si prin urmare inegalitatea
_
+
y e
xy
dx
<
are loc pentru orice
>
ln
1
n
) este uniform convergent
la funct ia (x) pe [a, b], atunci funct ia f este derivabila pe [a, b] si
f
n
(x). (2.60)
Teorema 2.3.3 Daca sirul de funct ii continue (f
n
) este uniform convergent
pe intervalul [a, b] la funct ia f(x), atunci sirul integralelor
_
_
x
x
0
f
n
(t)dt
_
este uniform convergent pe intervalul [a, b] la funct ia denita prin integrala
_
x
x
0
f(t)dt, oricare ar x
0
[a, b].
Teorema de mai jos are loc n condit ia ca integrala (2.53) sa e convergenta
pentru orice y apart inand compactului [c, d].
Teorema 2.3.4 Pentru ca integrala J(y) =
_
+
a
f(x, y)dx sa e uniform
convergenta n raport cu parametrul y pe compactul [c, d], este necesar si
sucient ca sirul de funct ii
F
n
(y) =
_
n
a
f(x, y)dx, n = 1, 2, (2.61)
sa e uniform convergent spre J(y) pe compactul [c, d] oricare ar alegerea
sirului
1
,
2
, ,
n
, , cu lim
n+
n
= + si
n
a.
Demonstrat ie. Necesitatea. Presupunem ca integrala (2.53) este uni-
form convergenta n raport cu parametrul y pe compactul [c, d]. Atunci, con-
siderand > 0, arbitrar, exista L() > a, astfel ncat pentru orice > L()
inegalitatea
[J(y)
_
a
f(x, y)dx[ <
este satisfacuta simultan pentru tot i y [c, d].
Sa consideram sirul numeric (
n
), cu limita egala cu +si termenii situat i
n intervalul [a, +). Considerandu-l pe L() de mai sus, din teorema de
caracterizare a limitei unui sir numeric, deducem ca exista N() IN
astfel
84 Ion Craciun
ncat
n
> L() pentru tot i n > N().
In consecint a, pentru un astfel de n,
inegalitatea
[J(y) F
n
(y)[ = [J(y)
_
n
a
f(x, y)dx[ <
are loc pentru orice y [c, d]. Aceasta nseamna ca sirul de funct ii (F
n
),
avand termenul general dat de (2.61), este uniform convergent la funct ia
J(y), denita de (2.53), pe intervalul [c, d].
Sucient a. Sa aratam ca daca orice sir de funct ii (F
n
), avand termenul
general dat de (2.61), unde
n
+,
n
a, este uniform convergent la
funct ia J(y), denita de (2.53), pe intervalul [c, d], atunci integrala (2.53)
este uniform convergenta n raport cu parametrul y pe acest interval.
(y) =
_
b
a
f(x, y)dx = lim
0+0
_
b
a
f(x, y)dx
se poate reduce n mod asemanator la sirul de funct ii (F
n
), unde
F
n
(y) =
_
b
n
a
f(x, y)dx,
iar (
n
) este un sir numeric convergent la zero avand termenii cuprinsi n
intervalul (0, b a).
86 Ion Craciun
2.3.3 Proprietat ile integralelor improprii uniform con-
vergente n raport cu parametrul y
n
(y) =
d
dy
_
n
a
f(x, y)dx =
_
n
a
f
y
(x, y)dx, (2.66)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 87
unde n = 1, 2, , c y d, iar funct iile F
n
(y) sunt continue pe [c, d].
Din ipoteze si Teorema 2.3.4 rezulta ca sirul de funct ii (F
n
) este uniform
convergent la integrala improprie (2.64) si F
n
(y) sunt funct ii continue pe
[c, d]. Constatam ca sirul de funct ii (F
n
) satisface ipotezele din Teorema 2.3.2,
prin urmare, integrala improprie J(y) este o funct ie continuu diferent iabila
pe [c, d] si relat ia
J
(y) =
_
+
a
f
y
(x, y)dx
are loc pentru orice y [c, d], ceea ce trebuia de demonstrat.
Observat ia 2.3.4 Avand n vedere expresia (2.53) a funct iei J(y), rezulta
ca identitatea (2.65) se scrie
d
dy
_
+
a
f(x, y)dx =
_
+
a
f
y
(x, y)dx,
de unde deducem ca n ipotezele Teoremei 2.3.6 operat iile de derivare si inte-
grare ale unei integrale improprii depinzand de un parametru sunt comutabile.
Teorema 2.3.7 (Integrabilitatea unei integrale improprii depinzand
de un parametru) Daca funct ia f din (2.52) este continua si integrala
improprie depinzand de un parametru (2.53) este uniform convergenta n
raport cu parametrul y pe intervalul [c, d], atunci funct ia J(y) din (2.53) este
integrabila si
_
d
c
J(y)dy =
_
d
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx =
_
+
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy. (2.67)
Demonstrat ie. Pentru orice sir de numere
1
,
2
, ,
n
, , (
n
a, lim
n
n
= +),
sirul de funct ii corespunzator
F
n
(y) =
_
n
a
f(x, y)dx, n = 1, 2,
este uniform convergent la funct ia J(y) pe [c, d], aceasta rezultand din Te-
orema 2.3.4. Dupa Teorema 2.1.1, toate funct iile F
n
(y) sunt continue pe
intervalul [c, d]. Fiindca sunt ndeplinite ipotezele din Teorema 2.3.3, avem
lim
n+
_
d
c
F
n
(y)dy =
_
d
c
J(y)dy.
88 Ion Craciun
Pe de alta parte, Teorema 2.1.4 implica egalitat ile
_
d
c
F
n
(y)dy =
_
d
c
dy
_
n
a
f(x, y)dx =
_
n
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy.
(x) =
_
+
c
f(x, y)dy
sunt funct ii continue pe intervalele [c, +), respectiv [a, +), si cel put in
una din integralele improprii:
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx;
_
+
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy (2.69)
este convergenta, atunci cealalta integrala improprie din (2.69) este conver-
genta si
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx =
_
+
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy.
Demonstrat ie. Sa consideram ca funct ia f este nenegativa si ca integrala
improprie iterata
J =
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx (2.70)
este convergenta. Trebuie sa demonstram ca
lim
+
_
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy = J =
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx. (2.71)
Pentru aceasta vom arata ca valoarea absoluta a diferent ei dintre cantitatea
variabil a
_
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy si cantitatea constanta
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx
poate facuta mai mica decat un > 0 ales arbitrar.
Conform Corolarului 2.3.1, are loc egalitatea
_
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy =
_
+
c
dy
_
a
f(x, y)dx.
90 Ion Craciun
Funct ia f(x, y) ind nenegativa, putem scrie
0
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx
_
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy =
=
_
+
c
dy
_
+
f(x, y)dx =
=
_
c
1
c
dy
_
+
f(x, y)dx +
_
+
c
1
dy
_
+
f(x, y)dx
_
c
1
c
dy
_
+
f(x, y)dx +
_
+
c
1
dy
_
+
a
f(x, y)dx,
(2.72)
unde c < c
1
< +.
Deoarece (2.70) este integrala improprie convergenta rezulta ca pentru
> 0 exista c
1
> c astfel ncat
_
+
c
1
dy
_
+
a
f(x, y)dx <
2
. (2.73)
Din continuitaea integralei
_
+
a
f(x, y)dx pe intervalul c y < + (vezi
ipoteza) si Observat ia 2.3.2 rezulta ca integrala de mai sus este uniform
convergenta n raport cu parametrul y pe orice compact [c, c
1
]. Prin urmare,
pentru > 0 ales arbitrar mai sus exista L() > a astfel ncat pentru orice
> L() si y [c, c
1
] are loc inegalitatea
_
+
(x) =
_
+
c
f(x, y)dy
sunt uniform convergente pe orice interval nit c y C si respectiv pe
orice interval nit a x A, iar cel put in una din integralele improprii
iterate
_
+
c
dy
_
+
a
[f(x, y)[dx;
_
+
a
dx
_
+
c
[f(x, y)[dy (2.75)
este convergenta, atunci integralele iterate
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx;
_
+
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy (2.76)
sunt convergente si
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx =
_
+
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy.
Demonstrat ie. Pentru precizare, presupunem ca cea de a doua integrala din
(2.75) este convergenta. Aplicand criteriul de comparat ie funct iilor f(x, y),
[f(x, y)[, precum si funct iilor
_
+
a
f(x, y)dx,
_
+
a
[f(x, y)[dx,
deducem ca cea de a doua integrala improprie din (2.76) este convergenta.
Mai avem de demonstrat ca
lim
+
_
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy =
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx. (2.77)
Integrala improprie
_
+
c
f(x, y)dy ind uniform convergenta, pe orice inter-
val nit [a, A] si pentru orice numar nit > a, avem
_
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy =
_
+
c
dy
_
a
f(x, y)dx. (2.78)
92 Ion Craciun
Sa calculam valoarea absoluta a diferent ei dintre cantitatea variabila
_
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy si numarul
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx care intra n relat ia
(2.77). T inand cont si de (2.78), constatam ca au loc egalitat ile si inegalitat ile
[
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx
_
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy[ =
= [
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx
_
+
c
dy
_
a
f(x, y)dx[ =
= [
_
+
c
dy
_
+
f(x, y)dx[ =
= [
_
c
1
c
dy
_
+
f(x, y)dx +
_
+
c
1
dy
_
+
f(x, y)dx[
[
_
c
1
c
dy
_
+
f(x, y)dx[ +
_
+
c
1
dy
_
+
[f(x, y)[dx
[
_
c
1
c
dy
_
+
f(x, y)dx[ +
_
+
c
1
dy
_
+
a
[f(x, y)[dx
(2.79)
oricare ar c
1
> c. Din convergent a integralei iterate
_
+
c
dy
_
+
a
[f(x, y)[dx
rezulta ca pentru orice > 0 exista c
1
> c astfel ncat
_
+
c
1
dy
_
+
a
[f(x, y)[dx <
2
. (2.80)
Acum, xand o valoare a lui c
1
> c pentru care inegalitatea (2.80) are loc si
luand n considerat ie ca integrala
_
+
a
f(x, y)dx este uniform convergenta,
alegem, la fel ca n demonstrat ia Teoremei 2.3.8, o cantitate L() astfel ncat
sa e satisfacuta inegalitatea
_
+
f(x, y)dx
<
2(c
1
c)
=
2
pentru orice > L() si pentru tot i y [c, c
1
]. Atunci, avem
_
c
1
c
dy
_
+
f(x, y)dx
<
(c
1
c)
2(c
1
c)
=
2
(2.81)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 93
pentru orice > L() si, n consecint a, n baza relat iilor (2.79) (2.80) si
(2.81), se obt ine inegalitatea
_
+
c
dy
_
+
a
f(x, y)dx
_
a
dx
_
+
c
f(x, y)dy
<
oricare ar > L(), ceea ce trebuia sa demonstram.
Observat ia 2.3.6 Teoreme similare au loc pentru integrale improprii de
spet a a doua care depind de un parametru.
Exercit iul 2.3.2 Sa se arate ca integrala lui Poisson
I =
_
+
0
e
x
2
dx (2.82)
are valoarea egala cu
/2.
Solut ie.
In (2.82) facem substitut ia x = ut si apoi nmult imn ambii membri
cu e
u
2
. Obt inem
I e
u
2
=
_
+
0
ue
(1+t
2
)u
2
dt.
Integrand n raport cu u pe intervalul [0, +) ambii membri ai acestei
egalitat i si t inand cont de denit ia lui I, gasim
I
2
=
_
+
0
_
_
+
0
ue
(1+t
2
)u
2
dt
_
du. (2.83)
f(x, y)dx
< (2.87)
are loc simultan pentru orice
> L(),
_
+
f(x, y)dx
<
2
;
_
+
f(x, y)dx
<
2
sunt ndeplinite. Prin urmare, pentru orice
f(x, y)dx
_
+
f(x, y)dx
_
+
f(x, y)dx
_
+
f(x, y)dx
_
+
f(x, y)dx
<
2
+
2
= .
Sucient a. Daca inegalitatea (2.87) are loc pentru orice
> L() si
pentru orice y [c, d], conform criteriului general de convergent a uniforma al
lui Cauchy pentru integrale improprii, integrala improprie (2.86) este conver-
genta pentru orice y [c, d]. Prin urmare, trecand la limita pentru
+
obt inem, pentru tot i
_
+
f(x, y)dx
< 2, (2.88)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 95
care are loc () y [c, d]. Dar, n (2.88) recunoastem denit ia uniformei con-
vergent e n raport cu parametrul y pe compactul [c, d] a integralei improprii
(2.86).
Teorema 2.4.1 este cunoscuta sub numele de criteriul general de con-
vergent a uniforma al lui Cauchy.
Teorema 2.4.2 (Criteriul lui Weierstrass de convergent a uniforma
a unei integrale improprii depinzand de un parametru). Daca
[f(x, y)[ g(x), () x [a, +), y [c, d] (2.89)
si integrala improprie de spet a ntai
_
+
a
g(x)dx (2.90)
este convergenta, atunci integralele improprii
_
+
a
f(x, y)dx si
_
+
a
[f(x, y)[dx
sunt uniform convergente n raport cu parametrul y pe intervalul [c, d].
Demonstrat ie. Fie > 0 arbitrar. Din convergent a integralei improprii
(2.90) si criteriul general al lui Cauchy de convergent a a integralelor improprii
deducem existent a lui L = L() > 0 astfel ncat condit ia
_
> L() cu
>
f(x, y)dx
[f(x, y)[dx
_
g(x)dx. (2.92)
Atunci, din (2.91), (2.92) si Teorema 2.4.1 rezulta concluzia teoremei.
Criteriile corespunzatoare convergent ei uniforme a integralelor improprii
depinzand de parametru din funct ii nemarginite si limite nite de integrare
se formuleaza si se demonstreaza ntrun mod asemanator.
De exemplu, criteriul general al lui Cauchy de convergent a uniforma a
integralei improprii de spet a doua depinzand de un parametru, cu limita
superioara punct singular, are formularea care urmeaza.
96 Ion Craciun
Teorema 2.4.3 (Condit ie necesara si sucienta de convergent a uni-
forma a integralelor improprii din funct ii nemarginite depinzand
de un parametru). Integrala improprie de spet a doua depinzand de un
parametru
J
(y) =
_
b
a
f(x, y)dx = lim
0
>0
_
b
a
f(x, y)dx, c y d
este uniform convergenta n raport cu parametrul y pe intervalul [c, d] daca
si numai daca pentru orice > 0 exista = () > 0 astfel ncat pentru
orice
si
_
b
f(x, y)dx
<
este satisfacuta pentru orice y [c, d].
Exemplul 2.4.1 Sa se evalueze funct ia
J(, ) =
_
+
0
e
x
2
cos xdx, > 0, IR. (2.93)
Solut ie. Conform criteriului lui Weierstrass, integrala improprie depinzand
de parametrii si , denita n (2.93), este uniform convergenta n raport
cu parametrul pe orice interval compact din IR deoarece
[e
x
2
cos x[ e
x
2
si
_
0
e
x
2
dx este convergenta. Este permisa derivarea n raport cu sub
semnul integrala n J(, ) deoarece n baza aceluiasi criteriu integrala
_
+
0
_
e
x
2
cos x
_
dx =
_
+
0
x e
x
2
sin xdx
este uniform convergentan raport cu parametrul pe orice interval compact
din IR. Avem deci
J
(, ) =
_
+
0
x e
x
2
sin xdx =
1
2
_
+
0
sin x
d
dx
_
e
x
2
_
dx.
Integrarea prin part i n ultima integrala conduce la ecuat ia diferent iala simpla
J
=
2
J,
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 97
din care obt inem
J(, ) = C() e
2
4
. (2.94)
Ramane sa determinam funct ia C(). Luand pentru valoarea zero,
gasim
C() = J(, 0) =
_
+
0
e
x
2
dx. (2.95)
Ultima integrala se obt ine din integrala lui Poisson dupa ce trecem pe x n
x:
J(, 0) =
1
_
+
0
e
(
x)
2
d(
x) =
1
2
. (2.96)
Din (2.94), (2.95) si (2.96) rezulta
J(, ) =
_
+
0
e
x
2
cos xdx =
1
2
_
2
4
.
Exemplul 2.4.2 Sa se calculeze valorile integralelor lui Fresnel
_
+
0
sin (x
2
)dx si
_
+
0
cos (x
2
)dx.
Solut ie. Punand (x
2
) = t, obt inem:
_
_
_
+
0
sin (x
2
)dx =
1
2
_
+
0
sin t
t
dt;
_
+
0
cos (x
2
)dx =
1
2
_
+
0
cos t
t
dt.
Din relat iile (2.95) si (2.96), n care punem = t si x = u, avem
1
t
=
2
_
+
0
e
tu
2
du. (2.97)
t
e
kt
dt =
2
_
+
0
_
_
+
0
e
(k+u
2
)t
sin t du
_
dt. (2.98)
98 Ion Craciun
Daca n (2.98) schimbam ordinea de integrare si t inem cont de rezultatul
_
+
0
e
(k+u
2
)t
sin t dt =
1
1 + (k +u
2
)
2
,
simplu de demonstrat folosind de doua ori metoda integrarii prin part i,
ajungem la concluzia
_
+
0
sin t
t
e
kt
dt =
2
_
+
0
1
1 + (k +u
2
)
2
dt. (2.99)
Trecand la limita n (2.99) pentru k 0 deducem
_
+
0
sin t
t
dt =
2
_
+
0
1
1 +u
4
dt =
2
2
=
_
2
. (2.100)
In acest mod se gaseste n nal ca valorile celor doua integrale Fressnel sunt
egale si
_
+
0
sin (x
2
)dx =
_
+
0
cos (x
2
)dx =
1
2
_
2
.
Dupa cum sa mai armat, integralele lui Fressnel sunt utilizate n optica.
Exemplul 2.4.3 Pornind de la valoarea integralei improprii de prima spet a
studiata n Exemplul 1.12.3, sa se demonstreze, n baza Teoremei 2.3.5, ca
pentru 0 < p < 1 are loc relat ia
_
+
0
t
p1
1 +t
dt =
sin p
. (2.101)
Solut ie. Din (1.103), avem
_
+
0
x
2m
1 +x
2n
dx =
2n
1
sin
2m+1
2n
. Daca n
aceasta integrala efectuam substitut ia x = t
1
2n
, obt inem
_
+
0
t
2m+1
2n
1
1 +t
dt =
sin
2m + 1
2n
. (2.102)
Cu notat ia p =
2m + 1
2n
egalitatea precedenta devine
_
+
0
t
p1
1 +t
dt =
sin p
, (2.103)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 99
n care deocamdata p este numar rat ional. Sa extindem valorile pe care le
poate lua p ntre 0 si 1, considerand ca p IR (0, 1) si sa observam ca
funct ia reala de doua variabile reale f(t) =
t
p1
1 +t
este continua pe mult imea
(0, +) (0, 1). Despart ind intervalul de integrare n subintervalele (0, 1] si
[1, +) si aplicand criteriul lui Weierstrass integralelor improprii depinzand
de parametrul p
_
1
0
t
p1
1 +t
dt si
_
+
1
t
p1
1 +t
dt
n care funct iile g(t) sunt respectiv egale cu
g(t) =
t
p
1
1
1 +t
si g(t) =
t
p
2
1
1 +t
,
unde 0 < p
1
p
2
< 1, vedem ca integrala
_
+
0
t
p1
1 +t
dt este uniform conver-
genta n raport cu parametrul p pe orice interval compact [p
1
, p
2
].
In baza
Teoremei 2.3.5, rezulta ca integrala improprie
_
+
0
t
p1
1 +t
dt este o funct ie con-
tinua de paramatrul p pe intervalul (0, 1). Cum orice numar real este limita
unui sir de numere rat ionale putem arma ca p (0, 1) este limita pentru
m + si n + a sirului numeric cu termenul general egal cu
2m + 1
2n
,
unde 0 < m < n. Trecand la limita n (2.102) pentru m + si n +
ajungem la egalitatea (2.101), care trebuia sa o demonstram.
2.5 Integrale CauchyFrullani
Denit ia 2.5.1 Se numeste integrala CauchyFrullani
1
integrala impro-
prie de spet a ntai depinzand de doi parametri
_
+
0
f(bx) f(ax)
x
dx, (2.104)
unde 0 < a < b < +.
1
Frullani, Giuliano (1795 1834), matematician italian.
100 Ion Craciun
Teorema 2.5.1 Daca f C
1
([0, +)), derivata f
(ux)dx (2.107)
n raport cu parametrul u pe intervalul [a, b].
, x
) f(x
)[ < a. (2.108)
Schimbarea de variabila ux = t n integrala denita
_
A
(ux)dx, urmata
de integrarea prin part i si utilizarea inegalitat ii (2.108), conduce la
_
A
(ux)dx
1
u
_
A
u
A
u
f
(t)dt
f(A
u) f(A
u)
u
1
a
[f(A
u) f(A
u)[ <
(2.109)
oricare ar A
, A
>
1
a
N() si oricare ar u din intervalul [a, b].
In baza
criteriului lui Cauchy de convergent a uniforma a unei integrale improprii
depinzand de un parametru rezulta ca integrala (2.107) este uniform conver-
genta n raport cu parametrul u pe intervalul [a, b], iar valoarea sa este
_
+
0
f
(ux)dx =
f(bx) f(ax)
x
. (2.110)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 101
Avand n vedere (2.110), rezulta ca putem scrie
_
+
0
f(bx) f(ax)
x
dx =
_
+
0
dx
_
b
a
f
(ux)du. (2.111)
Aplicand Teorema 2.3.7 n ultima integrala din (2.111), obt inem
_
+
0
dx
_
b
a
f
(ux)du =
_
b
a
du
_
+
0
f
(ux)dx. (2.112)
(ux)dx =
_
b
a
f(+) f(0)
u
du =
= [f(+) f(0)] ln
b
a
.
(2.113)
Relat iile (2.112) si (2.113) conduc la (2.105).
Teorema 2.5.2 Daca funct ia reala de variabila reala f : [0, +) IR nu
are limita nita n punctul de la innit, nsa integrala improprie de tipul ntai
_
+
A
f(x)
x
dx, unde A > 0, este convergenta si f este derivabila n origine,
atunci
_
+
0
f(bx) f(ax)
x
dx = f(0) ln
b
a
. (2.114)
Demonstrat ie. Integralele depinzand de parametrul s :
_
as
0
f(t) f(0)
t
dt;
_
bs
0
f(t) f(0)
t
dt,
(2.115)
sunt proprii, singularitatea n origine ind aparenta deoarece funct ia de sub
semnul integrala poate prelungita la toata semiaxa [0, +) atribuindui
ca valoare n origine limita sa n origine care este f
In consecint a,
_
s
0
f(bx) f(ax)
x
dx =
_
bs
as
f(t)
t
dt f(0)
_
bs
as
dt
t
=
=
_
bs
as
f(t)
t
dt f(0) ln
b
a
.
(2.117)
Ultima integrala din (2.117) poate facuta oricat de mica de ndata ce s este
foarte mare, ceea ce nseamna ca
lim
s+
_
s
0
f(bx) f(ax)
x
dx = f(0) ln
b
a
. (2.118)
Denit ia convergent ei unei integrale improprii de spet a ntai si relat ia
(2.118) demonstreaza egalitatea (2.114).
Exercit iul 2.5.1 Folosind eventual integralele CauchyFrullani, sa se stu-
dieze urmatoarele integrale improprii depinzand de parametri si n caz de
convergent a sa se precizeze valorile acestora:
a) I
1
(a, b) =
_
+
0
e
bx
e
ax
x
dx, 0 < a < b;
b) I
2
(a, b, p, q) =
_
+
0
1
x
ln
p +q e
bx
p +q e
ax
dx, p, q > 0, 0 < a < b;
c) I
3
(a, b) =
_
+
0
arctg (bx) arctg (ax)
x
dx, 0 < a < b;
d) I
4
(a, b) =
_
+
0
cos (bx) cos (ax)
x
dx, 0 < a < b;
e) I
5
(, ) =
_
+
0
sin (x) sin (x)
x
dx, ,= ;
f) I
6
(a, b) =
_
+
0
cos (bx) cos (ax)
x
2
dx, 0 < a < b;
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 103
g) I
7
(a, b) =
_
+
0
e
b
2
x
2
e
a
2
x
2
x
2
dx, 0 < [a[ < [b[;
h) I
8
(a, b) =
_
+
0
ln (1 +b
2
x
2
)ln (1 +a
2
x
2
)
x
2
dx, 0 < [a[ < [b[;
i) I
9
(a, b) =
_
+
0
a ln (1 +bx) b ln (1 +ax)
x
2
dx, 0 < a < b;
j) I
10
(a, b) =
_
b
a
1 cos (bx)
x
cos (ax)dx, a ,= b;
k) I
11
(a, b) =
_
+
0
a sin (bx) b sin (bx)
x
2
dx, 0 < a < b;
l) I
12
(a, b) =
_
+
0
e
bx
n
e
ax
n
x
dx, n > 0, a > 0, b > 0;
m) I
13
(a, b) =
_
+
0
(e
bx
e
ax
)
2
x
2
dx, 0 < a < b;
n) I
14
(a, b) =
_
+
0
e
bx
e
ax
+x(b a)e
ax
x
2
dx, 0 < a < b;
o) I
15
(a, b) =
_
+
0
sin (bx) sin (ax)
x
dx, 0 < a < b.
Solut ie. Dupa cum vom constata, unele din integralele de mai sus ori sunt
integrale CauchyFrullani de tipul celor descrise n Teorema 2.5.1 si Teorema
2.5.2, ori se reduc la una din acestea.
a) Fie f : [a, +) IR, f(x) = e
x
. Rezulta ca aceasta funct ie satisface
ipotezele Teoremei 2.5.1. Deci
I
1
(a, b) = [f(+) f(0)] ln
b
a
= I
1
(a, b) = ln
a
b
;
b)
Inlocuind logaritmul catului cu diferent logaritmilor numaratorului si nu-
mitorului se deduce ca funct ia f din Teorema 2.5.1 este f(x) = ln (p +q e
x
).
Deoarece f(0) = ln (p +q) si f(+) = ln p, rezulta ca
I
2
(p, q, a, b) = ln (1 +
q
p
) ln
a
b
;
104 Ion Craciun
c) f(x) = arctg x, f(0) = 0, f(+) =
2
, deci I
3
(a, b) =
2
ln
b
a
;
d) f(x) = cos x, f(0) = 1. Nu exista lim
x+
f(x), n schimb integrala improprie
de spet a ntai
_
+
A
cos x
x
dx, unde A > 0, este convergenta n baza criteriului
lui Dirichlet (vezi Teorema 1.11.2)). Prin urmare, conform Teoremei 2.5.2,
avem I
4
(a, b) = ln
a
b
.
e) Deoarece sin (x) sin (x) =
cos [ [x cos [ +[x
2
, rezulta ca f(x) =
1
2
cos x, a = [ +[ si b = [ [. Prin urmare I
5
(a, b) =
1
2
ln
.
f) Scriind
1
x
2
=
_
1
x
_
dx =
=
1
x
(cos (bx) cos (ax))
+
0
+
+
_
+
0
a sin (ax) b sin (bx)
x
dx = (a b)
_
+
0
sin t
t
dt.
Integrala la care sa ajuns este integrala lui Dirichlet, a carei valoare, con-
form relat iei (2.51)), este
2
. Prin urmare, I
6
(a, b) =
2
(a b).
g) Procedand ca la punctul precedent, obt inem
I
7
(a, b) =
e
a
2
x
2
e
b
2
x
2
x
+
0
+ 2
_
+
0
a
2
xe
a
2
x
2
b
2
xe
b
2
x
2
x
dx =
= 2a
2
_
+
0
e
a
2
x
2
dx 2b
2
_
+
0
e
b
2
x
2
dx =
= 2(a b)
_
+
0
e
t
2
dt.
Ultima integrala este integrala Euler-Poisson (vezi Exemplul 2.3.2) a carei
valoare este
2
. Deci, I
7
(a, b) = (a b)
.
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 105
h) Se integreaza prin part i si se gaseste
I
8
(a, b) = 2b
2
_
+
0
1
1 +b
2
x
2
dx 2a
2
_
+
0
1
1 +a
2
x
2
dx =
= 2b arctg (bx)
+
0
2a arctg (ax)
+
0
= (b a).
i) Pentru calculul integralei I
9
(a, b) observam ca se poate scrie
I
9
(a, b) = ab
_
+
0
ln (1 +bx)
bx
ln (1 +ax)
ax
x
dx.
Funct ia f(x) din Teorema 2.5.1 este
f(x) =
_
_
ln (1 +x)
x
, daca x [0, +)
1, daca x = 0.
Avem lim
x+
f(x) = 0 si f(0) = 1. Prin urmare, I
9
(a, b) = ab ln
a
b
.
j) Integrala I
10
(a, b) se poate scrie n forma
I
10
(a, b) =
1
2
_
+
0
cos (ax) cos (a +b)x
x
dx+
+
1
2
_
+
0
cos (bx) cos [a b[x
x
dx.
Ambele integrale ind integrale CauchyFrullani de tipul celei din Teorema
2.5.1, rezulta ca
I
10
(a, b) =
1
2
ln
a
a +b
+
1
2
ln
a
[a b[
=
1
2
ln
a
2
[a
2
b
2
[
.
k) Mai ntai, avem
I
11
(a, b) = ab
_
+
0
sin (ax)
ax
sin (bx)
bx
x
dx.
106 Ion Craciun
Apoi, se vede ca funct ia f din Teorema 2.5.1 este
f(x) =
_
_
sin x
x
, daca x [0, +)
1, daca x = 0,
iar lim
x+
= 0. Prin urmare, I
11
(a, b) = ab ln ab.
l) Scriem ntai
I
12
(a, b) =
_
+
0
e
bx
n
e
ax
n
x
x
n1
dx
si apoi efectuam schimbarea de variabila x
n
= t. Obt inem
I
12
(a, b) =
1
n
_
+
0
e
bt
e
at
t
dt.
Folosim acum I
1
(a, b). Prin urmare, I
12
(a, b) =
1
n
ln
a
b
.
m) Se aplica metoda integrarii prin part i si obt inem
I
13
(a, b) = 2a
_
+
0
e
(a+b)x
e
2ax
x
dx + 2b
_
+
0
e
(a+b)x
e
2bx
x
dx.
Ambele integrale sunt integrale CauchyFrullani care se ncadreaza n Teo-
rema 2.5.1.
In acest mod valoarea integralei init iale este
I
13
(a, b) = ln
(2a)
2a
(2b)
2b
(a +b)
2(a+b)
.
n) Se integreaza prin part i si se ajunge la
I
14
(a, b) = b
_
+
0
e
ax
e
bx
x
dx a(b a)
_
+
0
e
ax
dx.
Prima integrala este integrala CauchyFrullani, iar a doua este imediata. Se
obt ine
I
14
(a, b) = b ln
b
a
+a b.
o) I
15
(a, b) este diferent a a doua integrale Dirichlet.
Intr-adevar,
I
15
(a, b) =
_
+
0
sin (bx)
bx
d(bx)
_
+
0
sin (ax)
ax
d(ax).
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 107
Fiecare integrala are valoarea
2
, deci I
15
(a, b) = 0. Aceasta integrala este
totodata integrala CauchyFrullani care sencadreazan Teorema 2.5.2, func-
t ia f ind f(x) = sin x. Pentru ca valoarea n x = 0 a funct iei f este nula
rezulta ca I
15
(a, b) = 0.
2.6 Integralele lui Euler
2.6.1 Denit iile funct iilor Beta si Gama
Denit ia 2.6.1 Integrala depinzand de parametrii p si q,
B(p.q) =
_
1
0
x
p1
(1 x)
q1
dx, (2.119)
se numeste integrala Euler de primul tip sau funct ia Beta.
Denit ia 2.6.2 Integrala improprie depinzand de parametrul p,
(p) =
_
+
0
x
p1
e
x
dx, (2.120)
se numeste integrala Euler de tipul al doilea sau funct ia Gama.
Funct iile (2.119) si (2.120) joaca un rol important n diferite domenii ale
matematicii si ale matematicii zice. Dupa cum se va arata, funct ia Beta
se exprima n funct ie de funct ia Gama si din acest motiv vom prezenta mai
ntai proprietat ile funct iei Gama.
2.6.2 Proprietat i ale funct iei Gama
Teorema 2.6.1 Integrala improprie (2.120) este convergenta pentru 0 < p <
+, divergenta pentru p 0 si uniform convergenta n raport cu parametrul
p pe orice compact [p
0
, P], unde 0 < p
0
< P < +.
Demonstrat ie. Daca p 1 < 0, integrandul din (2.120) are un punct
singular n limita inferioara. Sa despart im intervalul de integrare n doua
subintervale, de exemplu [0, 1] si [1, +), prin intermediul punctului x = 1.
Avem
_
+
0
x
p1
e
x
dx =
_
1
0
x
p1
e
x
dx +
_
+
1
x
p1
e
x
dx. (2.121)
108 Ion Craciun
Primul termen din membrul doi al egalitat ii (2.121) este o integrala im-
proprie de spet a a doua daca p 1 < 0, cu punctul singular n limita infe-
rioara. Scriind aceasta integrala n forma
_
1
0
e
x
x
1p
dx si aplicand criteriul de
comparat ie n , formularea cu limita, deducem ca integrala este convergenta
daca 1 p < 1, adica daca p > 0, si divergenta daca p 0.
Cel de al doilea termen din membrul al doiea al egalitat ii (2.121) este o
integrala improprie de spet a ntai convergenta pentru toate valorile reale ale
lui p.
Intr-adevar, pentru a arata aceasta sa remarcam ca egalitat ile
lim
x+
x
2
f(x) = lim
x+
x
2
x
p1
e
x
= lim
x+
x
p+1
e
x
= (p + 1) lim
x+
x
p+1
e
x
= 0
sunt satisfacute pentru orice p IR.
x
p1
e
x
dx pentru > 1 arbitrar, dar xat si pentru
valori mari ale lui p, deci pentru p +. Pentru orice numar ntreg N > 0
gasim valori ale lui p astfel ncat p1 > N, deoarece p +. Prin urmare,
pentru astfel de p se poate scrie
_
+
x
p1
e
x
dx >
_
+
x
N
e
x
dx = e
x
x
N
+
x=
+N
_
+
x
N1
e
x
dx.
Aplicand repetat integrarea prin part i pentru calculul integralei improprii
_
+
x
N1
e
x
dx n nal se gaseste
_
+
x
p1
e
x
dx > (
N
+N
N1
+N(N 1)
N2
+ +N!)e
1
+
cand N +.
In consecint a,
lim
p+
_
+
x
p1
e
x
dx = +, () > 0.
Astfel, integrala improprie
_
1
0
x
p1
e
x
dx este uniform convergenta n ra-
port cu parametrul p pe orice interval [p
0
, +) cu p
0
> 0 arbitrar, dar xat,
iar integrala imroprie
_
+
1
x
p1
e
x
dx este uniform convergenta pe orice in-
terval (, P
0
], unde P
0
este un numar nit, arbitrar.
Asadar, ambele integrale sunt simultan uniform convergente n raport cu
parametrul p pe orice compact [p
0
, P
0
], unde 0 < p
0
P
0
< +, ceea ce
dovedeste ca integrala improprie (2.120) este uniform convergenta n raport
cu parametrul p pe orice compact [p
0
, P
0
], ceea ce trebuia de demonstrat.
110 Ion Craciun
Teorema 2.6.2 Funct ia denita n (2.120) este o funct ie continua pe in-
tervalul (0, +).
Demonstrat ie. Funct ia de integrat, f(x, p) = x
p1
e
x
, este continua pe
mult imea (0, +) (0, +), iar conform Teoremei 2.6.1 integrala improprie
(2.120) este uniform convergenta n raport cu parametrul p pe orice interval
nit [p
0
, P
0
], unde 0 < p
0
P
0
< +. Prin urmare, conform Teoremei
2.3.5, rezulta ca integrala (p) =
_
+
0
x
p1
e
x
dx este funct ie continua pe
intervalul (0, +).
Teorema 2.6.3 Funct ia denita n (2.120) este innit diferent iabila, de-
rivata de ordin k exprimanduse prin integrala improprie depinzand de pa-
rametrul p
(k)
(p) =
_
+
0
x
p1
(ln x)
k
e
x
dx, k = 1, 2, 3, . (2.122)
Demonstrat ie. Derivarea formala n raport cu parametrul p n (2.120)
conduce la egalitatea
(p) =
_
+
0
x
p1
(ln x)e
x
dx. (2.123)
Egalitaea (2.123) poate justicata aratand ca integrala improprie (2.123)
este uniform convergenta n raport cu parametrul p pe orice interval nit
[p
0
, P
0
], unde 0 < p
0
P
0
< +, iar derivata part iala n raport cu variabila
p a funct iei de integrat f(x, p) = x
p1
e
x
este o funct ie continua pe mult imea
(0, +) (0, +). Faptul ca integrala improprie (2.123) este uniform con-
vergenta n raport cu parametrul p pe orice compact [p
0
, P
0
] se demonstreaza
aplicand criteriul lui Weierstrass integralelor
_
1
0
x
p1
(ln x)e
x
dx si
_
+
1
x
p1
(ln x)e
x
dx,
funct iile g(x) din integralele
_
1
0
g(x)dx si
_
+
1
g(x)dx ind date respectiv de
g(x) = x
P
0
1
[ ln x[ si g(x) = x
P
0
1
[ ln x[e
x
.
Pentru obt inerea derivatei secunde a funct iei (p) se aplica rat ionamentul de
mai sus funct iei
_
5
2
_
=
_
1
2
+ 2
_
=
_
1
2
+ 2 1
__
1
2
+ 2 2
_
_
1
2
_
=
3
4
_
1
2
_
. (2.126)
Pentru a naliza relat ia (2.126) este necesar sa stim valoarea lui (p) pentru
p =
1
2
,
_
1
2
_
=
_
+
0
x
1/2
e
x
dx. (2.127)
Punand n (2.127) x = t
2
si t inand cont de integrala Poisson, obt inem
_
1
2
_
= 2
_
+
0
e
t
2
dt = 2
2
=
. (2.128)
Din (2.126) si (2.128) rezulta
_
5
2
_
=
3
4
.
Luand, n (2.125), p = 1 si t inand seama ca
(1) =
_
+
0
e
x
dx = 1, (2.129)
112 Ion Craciun
rezulta
(n + 1) = n!. (2.130)
Cu alte cuvinte, funct ia este, ntrun anume sens, o generalizare a
not iunii de factorial; putem spune ca prin intermediul funct iei not iunea
de factorial capata sens pentru orice numar pozitiv.
Funct ia este de cea mai mare important an analiza. Ultima proprietate
stabilita face sa se ntrevada aceasta important a.
Teorema 2.6.4 Exista o valoare p
0
a lui p, n intervalul (1, 2), astfel ncat
funct ia (p) este strict descrescatoare pe intervalul (0, p
0
) si strict crescatoare
pe (p
0
, +).
Demonstrat ie. Din expresia (2.119) a funct iei (p) deducem ca, pentru
p > 0, valorile sale sunt pozitive. De asemenea, din (2.124) avem
(p) =
(p + 1)
p
pentru p > 0 si deci (p) + pentru p 0 + 0 deoarece (p + 1)
(1) = 1 pentru p 0 + 0. Mai mult, se poate arata ca lim
p+
(p) = +.
Observand ca din relat iile (2.128) si (2.129) avem ca (1) = (2) =
1 si folosind Teorema 2.6.1 si Teorema 2.6.2, constatam ca pe intervalul
[1, 2] funct ia satisface ipotezele Teoremei lui Rolle. Conform acestei teo-
reme derivata
(p) =
_
+
0
x
p1
(ln x)
2
e
x
dx > 0 pentru orice p > 0 rezulta ca derivata
(p) este
o funct ie monoton crescatoare pe intervalul (0, +).
In consecint a, derivata
(p) este o
funct ie monoton crescatoare. Deci, funct ia (p) are numai o valoare extrema
pe intervalul 0 < p < +, si anume un minim n punctul p = p
0
.
2.6.3 Proprietat i ale funct iei Beta
Teorema 2.6.5 Integrala improprie de spet a a doua (2.119) este convergenta
pentru p > 0 si q > 0.
Demonstrat ie. Daca p 1 si q 1, funct ia de sub semnul integrala este
continua pe [0, 1], deci integrala are sens chiar pe [0, 1] ceea ce arata ca (2.119)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 113
este o integrala denita sau proprie. Daca cel put in unul din numerele p si q
este mai mic decat 1, integrala (2.119) este una improprie de spet a a doua si
pentru studiul naturii acesteia vom descompune intervalul de integrare prin
intermediul punctului 1/2.
Dac a p < 1, atunci din cele doua integrale care rezulta dupa descom-
punerea intervalului [0, 1], integrala
_ 1
2
0
(1 x)
q1
x
1p
dx
este improprie de spet a a doua cu limita inferioara punct singular. Aplicand
criteriul de comparat ien , n varianta cu limita, constatam ca pentru 1p <
1, deci pentru p > 0, aceasta integrala este convergenta.
Dac a q < 1, atunci integrala
_
1
1
2
x
p1
(1 x)
1q
dx
este improprie de spet a a doua cu limita superioara punct singular. Aplicand
acelasi criteriu de comparat ie, deducem ca integrala este convergenta pentru
1 q < 1, deci pentru q > 0.
Deci, pentru p > 0, q > 0, integrala (2.119) este convergenta. Prin
urmare, putem spune ca funct ia B(p, q) este denita n port iunea de plan cu
ambele coordonate strict pozitive.
Teorema 2.6.6 Funct ia Beta este simetrica n variabilele sale p si q, adica
B(p, q) = B(q, p). (2.131)
Demonstrat ie.
In integrala (2.119) efectuam schimbarea de variabila x =
1 t si constatam ca are loc (2.131).
Sa aplicam integralei (2.119) teorema de schimbare de variabila pentru
integrale pe interval necompact, punand
x = (u) =
u
1 +u
. (2.132)
Funct ia este derivabila, cu derivata continua pe (0, +), si aplica intervalul
(0, +) pe intervalul (0, 1). Din faptul ca derivata
(u) =
1
(1 +u)
2
114 Ion Craciun
este pozitiva pe (0, +), rezulta ca este funct ie strict crescatoare pe
(0, +), deci toate condit iile pentru aplicarea schimbarii de variabila denita
de (2.132) sunt ndeplinite. Avem
_
1
0
x
p1
(1 x)
q1
dx =
_
+
0
u
p1
(1 +u)
p1
(1 +u)
q1
(1 +u)
2
du =
=
_
+
0
u
p1
(1 +u)
p+q
du,
deci
B(p, q) =
_
+
0
u
p1
(1 +u)
p+q
du. (2.133)
Integrala din membrul doi al relat iei (2.133) o scriem n forma
_
+
0
u
p1
(1 +u)
p+q
du =
_
1
0
u
p1
(1 +u)
p+q
du +
_
+
1
u
p1
(1 +u)
p+q
du, (2.134)
iar n cea de a doua integrala din membrul doi al acestei egalitat i efectuam
schimbarea de variabila u =
1
y
. Obt inem
_
+
1
u
p1
(1 +u)
p+q
du =
_
1
0
y
q1
(1 +y)
p+q
dy. (2.135)
Din (2.133), (2.134) si (2.135) deducem o noua expresie pentru valorile func-
t iei Beta, si anume
B(p, q) =
_
1
0
u
p1
+u
q1
(1 +u)
p+q
du.
Aceasta expresie arata ca funct ia Beta este de fapt o integrala improprie cu
punctul singular doar n limita inferioara.
Teorema 2.6.7 Daca q > 1, atunci funct ia Beta satisface relat ia de recu-
rent a
B(p, q) =
q 1
p +q 1
B(p, q 1), (2.136)
iar daca p > 1, atunci
B(p, q) =
p 1
p +q 1
B(p 1, q). (2.137)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 115
Demonstrat ie. Sa presupunem ntai ca q > 1. Scriind ca x
p1
=
_
x
p
p
_
si
aplicand integralei (2.119) teorema de integrare prin part i pentru integrale
improprii, obt inem
B(p, q) =
q 1
p
_
1
0
x
p
(1 x)
q2
dx. (2.138)
Utilizand n (2.138) identitatea x
p
= x
p1
x
p1
(1 x), deducem
B(p, q) =
q 1
p
B(p, q 1)
q 1
p
B(p, q),
de unde rezulta (2.136).
T in and seama de (2.136 si presupunand ca p > 1, n baza relat iei de
simetrie (2.131), avem (2.137) si teorema este demonstrata.
Aplicand n mod succesiv formula (2.136) pentru diferite valori naturale
ale lui q, obt inem
B(a, n) =
n 1
p +n 1
n 2
p +n 2
1
p + 1
B(p, 1).
Insa B(p, 1) =
_
1
0
x
p1
dx = 1/p, deci, t inand seama de (2.131), obt inem
B(p, n) = B(n, p) =
(n 1)!
p(p + 1)(p + 2) (p +n 1)
. (2.139)
Luandn rolul lui p un numar natural m, din (2.139) rezulta, multiplicand
numaratorul si numitorul cu (m1)!,
B(m, n) = B(n, m) =
(n 1)!(m1)!
(m +n 1)!
.
2.6.4 Relat ie ntre funct iile Beta si Gama
Sa cercetam acum daca ntre funct iile Beta si Gama exista vreo relat ie. Pen-
tru aceasta vom avea nevoie de o alta expresie a funct iei si n acest sens
vom aplica integralei (2.120) teorema de schimbare de variabila, punand x =
(u) = ln
1
u
. Aceasta funct ie aplica intervalul (0, 1) pe intervalul (+, 0).
116 Ion Craciun
De asemeni, este strict monotona pe (0, 1), derivabila, cu derivata continua
pe (0, 1) si
1
u
1
u
du =
=
_
0
1
_
ln
1
u
_
p1
du =
_
1
0
_
ln
1
u
_
p1
du,
de unde rezulta
(p) =
_
1
0
_
ln
1
u
_
p1
du. (2.140)
Pe de alta parte, funct ia ln
1
u
este limita unui sir de funct ii reale (f
n
),
cu termenul general funct ia continua f
n
= n
_
1 u
1
n
_
, denita pe intervalul
(0, +). Deci,
lim
n+
f
n
(u) = lim
n+
n
_
1 u
1
n
_
= ln
1
u
. (2.141)
Sirul de funct ii (f
n
) este strict crescator deoarece funct ia reala de vari-
abila reala x denita pe intervalul (0, +), cu valorile date de
1 e
x
x
este
crescatoare, avand derivata pozitiva.
In plus, funct ia ln
1
u
este continua si
prin urmare, conform Teoremei 2.3.1, convergent a sirului de funct ii (f
n
) este
uniforma. Putem deci aplica teorema de trecere la limita sub semnul integrala
si obt inem, n baza relat iilor (2.140) si (2.141),
(p) = lim
n+
n
p1
_
1
0
_
1 u
1
n
_
du.
Facand n ultima integrala schimbarea de variabila u = y
n
, obt inem
(p) = lim
n+
n
p
_
1
0
y
n1
(1 y)
p1
dy = lim
n+
n
p
B(n, p). (2.142)
T inand seama de relat ia (2.139), rezulta
(p) = lim
n+
n
p
(n 1)!
p(p + 1)(p + 2) (p +n 1)
. (2.143)
Relat iile (2.142) si (2.143) stabilesc, ntre funct iile B si , o legatura
mijlocita de o trecere la limita.
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 117
Sa stabilim o legatura mai simpla ntre aceste doua funct ii.
In acest
scop, aplicam integralei (2.120) schimbarea de variabila x = ty, unde t 0.
Obt inem
(p)
t
p
=
_
+
0
y
p1
e
ty
dy. (2.144)
Insa, n baza relat iei (2.133), integrala din primul membru al egalitat ii (2.146)
este egala cu B(p, q), astfel ca putem scrie
(p +q) B(p, q) =
_
+
0
dt
_
+
0
y
p+q1
t
p1
e
(1+t)y
dy. (2.147)
Sa demonstram acum ca este permisa schimbarea ordinii de integrare n
integrala din membrul al doilea al relat iei (2.147) pentru p > 1 si q > 1.
Pentru aceasta trebuie sa aratam ca cele cinci ipoteze ale Teoremei 2.3.8
asupra schimbarii ordinii de integrare ntro integrala iterata sunt ndeplinite.
Intradevar:
(a) funct ia
f(y, t) = y
p+q1
t
p1
e
(1+t)y
0
este continua pentru 0 y < +, 0 t < +;
(b) daca p > 1 si q > 1 integrala din membrul doi al relat iei (2.146) este
convergenta;
(c) integrala
_
+
0
f(y, t)dy =
_
+
0
t
p1
y
p+q1
e
(1+t)y
dy
118 Ion Craciun
este o funct ie continua de variabila t pe intervalul (0, +) deoarece, n baza
relat iei (2.145), avem
_
+
0
y
p+q1
e
(1+t)y
dy = (p +q)
t
p1
(1 +t)
p+q
,
iar , dupa Teorema 2.6.1, este funct ie continua;
(d) integrala
_
+
0
f(y, t)dt =
_
+
0
t
p1
y
p+q1
e
(1+t)y
dt (2.148)
este de asemeni o funct ie continua pe intervalul (0, +) deoarece din (2.148)
avem mai ntai
_
+
0
f(y, t)dt = y
p+q1
e
y
_
+
0
t
p1
e
ty
dt,
iar apoi, dupa schimbarea de variabila u = ty,
_
+
0
f(y, t)dt = y
q1
e
y
(p), (2.149)
membrul doi al acestei relat ii ind o funct ie continua de y pe intervalul
(0, +);
(e) integrala improprie de prima spet a
_
+
0
dy
_
+
0
f(y, t)dt
este convergenta deoarece, conform egalitat ii (2.149) si denit iei (2.120) a
funct iei (q), avem
_
+
0
dy
_
+
0
f(y, t)dt = (p) (q), (2.150)
iar membrul al doilea este numar real.
In consecint a, integrala iterata
_
+
0
dt
_
+
0
f(y, t)dy =
_
+
0
dt
_
+
0
y
p+q1
t
p1
e
(1+t)y
dy (2.151)
este convergenta si egala cu integrala din primul membru al egalitat ii (2.152).
Asadar, din (2.147), (2.152) si (2.151) deducem ca pentru p > 1 si q > 1 are
loc identitatea
B(p, q) =
(p) (q)
(p +q)
, (2.152)
Capitolul 2 Integrale depinzand de un parametru 119
numita formula lui Jacobi ce da legatura ntre funct iile B si ale lui Euler.
Pentru a extinde relat ia (2.150) la tot i p > 0 si q > 0 scriem din nou
aceasta relat ie pentru p > 1 si q > 1 si aplicam apoi formulele de recurent a
(2.136) si (2.137) membrului sau stang si formula de recurent a (2.124) mem-
brului drept.
Daca n relat ia (2.133) consideram ca q = 1 p, atunci ea devine
B(p, 1 p) =
_
+
0
u
p1
1 +u
du, (2.153)
unde 0 < p < 1.
x
(1 +x)
2
dx.
Solut ie. Se observa ca I = B
_
5
4
,
3
4
_
, iar daca folosim relat ia (2.152), ob-
t inem
I =
_
5
4
_
_
3
4
_
(2)
. (2.156)
Conform relat iei de recurent a (2.124), avem:
(2) = 1 (1) = 1;
_
5
4
_
=
1
4
(
1
4
).
Daca introducem aceste valori n (2.156) si folosim (2.155), gasim
I =
1
4
_
1
4
_
_
3
4
_
=
1
4
sin
4
=
2
4
.
120 Ion Craciun
Exercit iul 2.6.2 Sa se calculeze integrala J =
_
2
0
sin
5
2
x cos
3
2
xdx.
Solut ie. Cu substitut ia sin
2
x = z suntem condusi la relat ia J = 2B
_
7
4
,
5
4
_
si procedand ca la calculul integralei precedente, gasim J =
3
2
16
.
Exercit iul 2.6.3 Sa se studieze integrala I =
_
2
0
sin
p1
x cos
q1
xdx, unde
p > 0 si q > 0.
Solut ie. Efectuand schimbarea de variabila sin
2
x = z, obt inem
_
2
0
sin
p1
x cos
q1
xdx =
1
2
_
1
0
z
p
2
1
(1 z)
q
2
1
=
=
1
2
B
_
p
2
,
q
2
_
=
1
2
_
p
2
_
_
q
2
_
_
p +q
2
_
.
_
p
2
_
_
p + 1
2
_
.
Capitolul 3
Integrale curbilinii
3.1 Drum, drum recticabil, curba
Fie xOy un reper cartezian n plan, i si j versorii acestuia si cercul de ecuat ie
x
2
+y
2
= 1. (3.1)
Un punct M(x, y) apart inand acestui cerc poate considerat ca imaginea
unui punct t prin funct ia vectoriala de argument real
r(t) = (t) i +(t) j (3.2)
denita pe intervalul compact [0, 2] IR cu valori n IR
2
, unde
_
_
(t) = cos t,
(t) = sin t,
t [0, 2]. (3.3)
OM
1
= r(t
1
) (sau
OM
2
= r(t
2
))
este punct multiplu al drumului. Un drum fara puncte multiple se numeste
simplu.
Denit ia 3.1.4 Drumul (d) se numeste neted daca
, C
1
_
[a, b]
_
,
_
d
dt
(t)
_
2
+
_
d
dt
(t)
_
2
> 0, t [a, b].
Deoarece membrul ntai a inegalitat ii din Denit ia 3.1.4 este patratul marimii
(normei) vectorului r
(t)| > 0.
Denit ia 3.1.6 Drumurile (d
1
) si (d
2
) denite de funct iile vectoriale de
variabila reala r
1
: [a
1
, b
1
] IR
2
si r
2
: [a
2
, b
2
] IR
2
se numesc juxtapoz-
abile daca b
1
= a
2
si r
1
(b
1
) = r
2
(a
2
).
In acest caz funct ia
r : [a
1
, b
2
] IR
2
, r(t) =
_
_
r
1
(t), daca t [a
1
, b
1
],
r
2
(t), daca t [a
2
, b
2
]
deneste un nou drum numit juxtapunerea drumurilor (d
1
) si (d
2
) si este
notat prin (d
1
d
2
).
Denit ia 3.1.7 Un drum (d) se numeste neted pe port iuni daca se poate
obt ine prin juxtapunerea unui numar nit de drumuri netede.
Fie (d) drumul parametrizat n plan denit de (3.4) si [a, b] mult imea
de puncte
= t
0
, t
1
, , t
n1
, t
n
. (3.7)
Denit ia 3.1.8 Mult imea se numeste diviziune a intervalului [a, b]
daca
a = t
0
< t
1
< < t
n1
< t
n
= b.
Totalitatea diviziunilor intervalulului [a, b] va notata cu T([a, b]).
Denit ia 3.1.9 Norma diviziunii este numarul pozitiv
() = || = maxt
1
t
0
, t
2
t
1
, , t
n
t
n1
.
Denit ia 3.1.10 Punctele
A((a), (a)) = A
0
((a), (a)), A
1
((t
1
), (t
1
)), . . . ,
A
n1
((t
n1
), (t
n1
)), B((b), (b)) = A
n
((b), (b))
(3.8)
se spune ca determina linia poligonala cu varfurile n imaginea drumului.
124 Ion Craciun
Denit ia 3.1.11 Prin lungimea drumului se nt elege numarul nenegativ
dat de
=
n1
i=0
|
A
i
A
i+1
| =
=
n1
i=1
_
_
(t
i+1
) (t
i
)
_
2
+
_
(t
i+1
) (t
i
)
_
2
.
(3.9)
Denit ia 3.1.12 Fie si
,
daca elementele mult imii din (3.7) sunt si elemente ale mult imii
.
Observat ia 3.1.1 Daca diviziunea
| ||.
Fie / =
: T([a, b]) IR
+
.
Denit ia 3.1.13 Drumul (d) se numeste recticabil daca mult imea / este
marginita superior. Marginea superioara a mult imii /, daca exista, se nu-
meste lungimea drumului (d) si se noteaza cu (d). Deci,
(d) = sup /.
Teorema 3.1.1 Fie (d) un drum neted din IR
2
a carui imagine I(d) are
reprezentarea parametrica (3.6). Atunci, (d) este recticabil si
(d) =
_
b
a
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt =
=
_
b
a
_
_
_
dr
dt
(t)
_
_
_ dt =
_
b
a
|r
(t)| dt.
(3.10)
Demonstrat ie. Fie diviziunea (3.7) si linia poligonala corespunzatoare
(3.8) cu lungimea sa data de (3.9). Deoarece si sunt derivabile, aplicand
teorema cresterilor nite a lui Lagrange, exista
i
,
i
(t
i
, t
i+1
), i 0, 1, , n 1
astfel ncat
=
n1
i=0
_
_
(
i
)
_
2
+
_
(
i
)
_
2
(t
i+1
t
i
). (3.11)
Capitolul 3 Integrale curbilinii 125
i=0
_
_
(
i
)
_
2
+
_
(
i
)
_
2
(t
i+1
t
i
).
=
n1
i=0
_
_
(
i
)
_
2
+
_
(
i
)
_
2
(t
i+1
t
i
)+
+
n1
i=0
_
_
_
(
i
)
_
2
+
_
(
i
)
_
2
_
_
(
i
)
_
2
+
_
(
i
)
_
2
_
(t
i+1
t
i
).
(3.12)
A doua suma din membrul doi al egalitat ii (3.12) poate facuta oricat
de mic a pentru sucient de na.
Intr-adevar, funct ia
h : [a, b] [a, b] IR, h(x, y) =
_
((
(x))
2
+ (
(y))
2
, (3.13)
ind continua pe mult imea compacta [a, b] [a, b], este uniform continua si
deci () > 0, () () > 0 astfel ncat oricare ar punctele (x
1
, y
1
) si
(x
2
, y
2
) din intervalul bidimensional [a, b] [a, b] cu
[x
1
x
2
[ < (), [y
1
y
2
[ < () (3.14)
are loc inegalitatea
[h(x
1
, y
1
) h(x
2
, y
2
)[ <
b a
. (3.15)
Considerand ca (x
1
, y
1
) = (
i
,
i
) si (x
2
, y
2
) = (
i
,
i
) si alegand diviziunea
astfel ncat
|| < (), (3.16)
din (3.14) si (3.15) rezulta
b a
< h(
i
,
i
) h(
i
,
i
) <
b a
. (3.17)
Prin sumarea dupa i de la 0 pana la n 1 n extremitatea dreapta a ine-
galitat ilor (3.17), obt inem
n1
i=0
_
_
_
(
i
)
_
2
+
_
(
i
)
_
2
_
_
(
i
)
_
2
+
_
(
i
)
_
2
_
(t
i+1
t
i
) < . (3.18)
126 Ion Craciun
Prima suma din (3.12) este o suma Riemann corespunzatoare funct iei in-
tegrabile (3.13), diviziunii cu proprietatea (3.16) si punctelor intermediare
i
[t
i
, t
i+1
], i = 0, n 1.
Fie subsirul de numere naturale (k
n
)
n0
si
n
= t
n
0
= a, t
n
1
, , t
n
k
n1
, t
n
k
n
= b
un sir de diviziuni cu proprietatea ca sirul normelor este convergent la zero,
adica
lim
n
|
n
| = 0. (3.19)
Facand n (3.12) pe n , al doilea termen din membrul doi tinde la zero
n baza lui (3.18) si (3.19), iar primul termen are ca limita integrala Riemann
_
b
a
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt =
_
b
a
_
_
_
dr
dt
(t)
_
_
_ dt =
_
b
a
|r
n
), corespunzator sirului de diviziuni
(
n
), are limita nita si aceasta este integrala din (3.20), deci drumul (d)
este recticabil si are loc (3.10).
Denit ia 3.1.14 Drumurile (d
1
) si (d
2
) denite de funct iile vectoriale de
variabila reala r
1
: [a
1
, b
1
] IR
2
si r
2
: [a
2
, b
2
] IR
2
se numesc echivalente
daca exista o funct ie : [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] continua, strict crescatoare si
surjectiva, astfel ncat
r
1
(t) = r
2
((t)), () t [a
1
, b
1
]. (3.21)
Observat ia 3.1.2 Daca drumul (d
1
) este echivalent cu drumul (d
2
), atunci
(d
2
) este echivalent cu (d
1
), aplicat ia din Denit ia 3.1.14 ind funct ia inversa
1
.
Observat ia 3.1.3 Daca (d
1
) este echivalent cu (d
2
), atunci I(d
1
) = I(d
2
),
adica imaginea drumului este invarianta la relat ia de echivalent a a dru-
murilor n plan. De asemenea, not iunile de drum simplu si de drum nchis
sunt invariante la aceasta relat ie.
Capitolul 3 Integrale curbilinii 127
Propozit ia de mai jos va demonstra ca not iunea de drum recticabil si
lungimea unui drum sunt invariante la relat ia de echivalent a n mult imea
drumurilor n plan.
Propozit ia 3.1.1 Daca drumurile n plan (d
1
) si (d
2
) denite de funct iile
vectoriale de variabila reala r
1
: [a
1
, b
1
] IR
2
si r
2
: [a
2
, b
2
] IR
2
sunt
echivalente, iar (d
1
) este recticabil, atunci (d
2
) este recticabil si (d
1
) =
(d
2
).
Demonstrat ie. Sa consideram ca cele doua funct ii care denesc respectiv
cele doua drumuri sunt:
r
1
(t) =
1
(t)i +
1
(t)j, t [a
1
, b
1
];
r
2
() =
2
()i +
2
()j, [a
2
, b
2
].
Fie : [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] funct ia continua, strict crescatoare si surjectiva
cu proprietatea (3.21). Daca
T([a
2
, b
2
]),
= a
2
=
0
,
1
, ,
n1
,
n
= b
2
,
i
<
i+1
, i = 0, n 1, (3.22)
atunci exista o diviziune T([a
1
, b
1
]),
= a
2
= t
0
, t
1
, , , t
n1
, t
n
= b
2
, t
i
< t
i+1
, i = 0, n 1, (3.23)
astfel ncat
(t
i
) =
i
, i = 0, n.
Reciproc, daca T([a
1
, b
1
]) de forma (3.23), atunci imaginile prin funct ia
ale punctelor lui T([a
2
, b
2
]) de forma (3.22). T inand cont de (3.21) si
de cele deduse mai sus, avem
=
n1
i=1
_
_
1
(t
i+1
)
1
(t
i
)
_
2
+
_
1
(t
i+1
)
1
(t
i
)
_
2
=
=
n1
i=1
_
_
2
(
i+1
)
2
(
i
)
_
2
+
_
2
(
i+1
)
2
(
i
)
_
2
=
.
(3.24)
Din (3.24) rezulta ca
[ T([a
1
, b
1
]) =
T([a
2
, b
2
]). (3.25)
128 Ion Craciun
Prin ipoteza (d
1
) este drum recticabil ceea ce nseamna ca mult imea din
membrul stang al egalitat ii (3.25) este marginita superior. Va rezulta ca si
mult imea din membrul al doilea al egalitat ii (3.25) este marginita superior,
adica (d
2
) este recticabila.
In plus, marginile lor superioare lor coincid, deci
(d
1
) = (d
2
).
Observat ia 3.1.4 Relat ia de echivalent a n mult imea drumurilor din plan
este reexiva, simetrica si tranzitiva. Rezulta ca aceasta relat ie mparte
mult imea drumurilor n clase de echivalent a. Vom spune ca doua drumuri
apart in aceleiasi clase daca si numai daca sunt echivalente.
Denit ia 3.1.15 Se numeste curba plana o clasa de drumuri n plan echi-
valente.
Observat ia 3.1.5 Deoarece urmatoarele not iuni: drum simplu; drum n-
chis; imaginea unui drum; drum neted; drum neted pe port iuni; drum recti-
cabil si lungimea unui drum sunt invariante la relat ia de echivalent a, pentru
curbele n plan vom introduce corespunzator not iunile: curba simpla sau
arc simplu de curba; curba nchisa; imaginea unei curbe; curba
neteda sau curba regulata; curba neteda pe port iuni; curba rec-
ticabila si lungimea unei curbe sau lungimea unui arc de curba
recticabila.
De exemplu,
Denit ia 3.1.16 Se numeste imaginea curbei imaginea unui drum din
clasa de echivalent a care deneste curba respectiva.
Denit ia data este corecta deoarece toate drumurile dintro clasa au aceeasi
imagine.
In cele ce urmeaza o curba se va nota e prin C e specicandui
extremitat ile imaginii sale n cazul cand nu este nchisa, adica (AB).
Denit ia 3.1.17 Prin ecuat ia vectoriala a unei curbe n plan si e-
cuat ii parametrice ale unei curbe n plan nt elegem ecuat ia vectoriala
respectiv ecuat ii parametrice ale oricarui drum din clasa de echivalent a care
deneste curba.
Capitolul 3 Integrale curbilinii 129
Denit ia 3.1.18 Curbele C
1
si C
2
se numesc juxtapozabile, daca exista
drumurile (d
1
) C
1
si (d
2
) C
2
cu (d
1
) si (d
2
) juxtapozabile.
In acest caz,
clasa de echivalent a a drumului (d
1
d
2
) se numeste juxtapusa curbelor C
1
si C
2
si se noteaza cu (C
1
C
2
). Curba C se numeste neteda pe port iuni
daca este juxtapunerea unui numar nit de curbe netede.
_
x = (t),
y = (t),
z = (t),
t [a, b],
este reprezentarea parametrica a drumului neted (d) n spat iu, lungimea sa
va
(d) =
_
b
a
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt =
_
b
a
_
_
_
dr
dt
(t)
_
_
_ dt,
unde r = r(t) este ecuat ia vectoriala a drumului, r(t) = (t) i+(t) j+(t) k,
iar k este cel de al treilea versor al reperului cartezian Oxyz din IR
3
.
Observat ia 3.1.7 O curba admite o innitate de reprezentari parametrice.
()
_
2
+
_
()
_
2
+
_
()
_
2
d (3.26)
si s
(t) =
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
, de unde deducem ca funct ia s este
diferent iabila, iar diferent iala sa, numita si element de arc al curbei, este
ds =
_
_
_
dr
dt
(t)
_
_
_dt =
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt. (3.27)
Se observa de asemeni ca
ds =
_
dx
2
+dy
2
+dz
2
= |dr|. (3.28)
Deoarece s
_
x = x(s)
y = y(s)
z = z(s),
s [0, L]. (3.30)
Daca arcul de curba recticabil C este n planul xOy, atunci are ecuat iile
parametrice naturale
C :
_
_
_
x = x(s)
y = y(s),
s [0, L], (3.31)
iar elementul de arc al sau este dat de
ds =
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt =
_
dx
2
+dy
2
= |dr|. (3.32)
Capitolul 3 Integrale curbilinii 131
Din expresiile (3.27), (3.28) si (3.32) rezulta
_
_
_
dr
ds
_
_
_ = 1, ceea ce arata ca
vectorul
(s) =
dr
ds
(s) sau =
dr
ds
, (3.33)
al carui reprezentant n punctul P al curbei are direct ia si sensul tangentei
n P la curba, este un versor care se numeste versorul tangentei la curba n
punctul P al curbei corespunzator valorii s a parametrului natural.
Exemplul 3.1.1 Sa se determine elementul de arc si lungimea curbei plane
C :
_
_
x = ln tg
t
2
,
y = ln
1 + sin t
1 sin t
,
t
_
6
,
3
_
.
Solut ie. Dupa un calcul simplu gasim
(t) =
1
sin t
si
(t) =
1
cos t
. Atunci,
elementul de arc este
ds =
1
sin
2
t
+
1
cos
2
t
dt =
dt
sin t cos t
=
2dt
sin 2t
.
Lungimea L a curbei C este
L =
_
/3
/6
_
(
(t))
2
+ (
(t))
2
dt =
_
/3
/6
2dt
sin 2t
= ln tg t
/3
/6
= ln 3.
3.2 Denit ia integralei curbilinii de primul
tip
Fie (AB) o curba plana neteda sau neteda pe port iuni si f(M) o funct ie
denita pe un domeniu D din planul xOy care include imaginea curbei.
Consideram o partit ie a curbei n subarcele (part ile) (A
i1
A
i
), i = 1, n,
prin intermediul punctelor de diviziune
A = A
0
, A
1
, , A
n1
, A
n
= B
132 Ion Craciun
si alegem un punct arbitrar M
i
pe ecare din arcele (A
i1
A
i
). Cu aceste date
formam suma
n
i=1
f(M
i
)s
i
, (3.34)
unde s
i
este lungimea arcului (A
i1
A
i
), numita suma integrala a funct iei f
corespunzatoare diviziunii si alegerii M
i
(A
i1
A
i
) a punctelor interme-
diare.
Denit ia 3.2.1 Funct ia f se numeste integrabila n raport cu arcul
pe curba (AB) daca sumele integrale (3.34) admit limita nita I cand cel
mai mare dintre s
i
tinde la zero si aceasta limita nu depinde de alegerea
punctelor intermediare M
i
(A
i1
A
i
).
Denit ia 3.2.2 Daca funct ia f este integrabila n raport cu arcul pe curba
(AB), limita I a sumelor integrale (3.34) cand cel mai mare dintre s
i
tinde
la zero se numeste integrala curbilinie de primul tip a funct iei f(M) pe
curba (AB) si se noteaza cu simbolul
I =
_
(AB)
f(M)ds. (3.35)
Punctele curbei (AB) ind determinate de coordonatele (x, y) n reperul
cartezian Oxy, valoarea f(M) a funct iei f n punctul M (AB) se poate
nota prin f(x, y), astfel ca integrala curbilinie de prima spet a (3.35) se poate
scrie n forma echivalenta
I =
_
(AB)
f(x, y)ds.
Variabilele x si y nu sunt independente; punctul M(x, y) apart inand curbei
(AB), coordonatele sale x si y trebuie sa satisfaca ecuat ia curbei.
Putem arata ca integrala curbilinie de primul tip sau integrala curbilinie
de prima spet a nu difera n mod esent ial de cea a integralei denite dintro
funct ie de o variabila independenta si, mai mult, vom arata ca o integrala
curbilinie de primul tip se reduce la o integrala denita.
In acest sens sa
consideram parametrizarea naturala a curbei (AB) cu originea de arc n A
si avand lungimea L. Aceasta parametrizare naturala este data de (3.31).
Restrict ia funct iei arbitrare f(x, y) n punctele arcului (AB) este o funct ie
compusa de o singura variabila, si anume
f
_
x(s), y(s)
_
, s [0, L].
Capitolul 3 Integrale curbilinii 133
Fie s
i
este
lungimea arcului (AM
i
). Suma integrala (3.34) se poate scrie acumn forma
n
i=1
f
_
x(s
i
), y(s
i
)
_
s
i
, (3.36)
unde s
i
= s
i
s
i1
, valoarea lui s
0
ind zero deoarece consideram ca punctul
A este originea de arc pe curba. Constatam ca (3.36) este o suma integrala co-
respunzatoare integralei denite
_
L
0
f
_
x(s), y(s)
_
ds. Sumele integrale (3.34)
si (3.36) ind egale, integralele denite legate de acestea sunt egale, prin
urmare
_
(AB)
f(M)ds =
_
L
0
f
_
x(s), y(s)
_
ds (3.37)
ambele integrale existand sau neexistand simultan.
In consecint a, daca func-
t ia f(M) este continua sau continua pe port iuni si marginita dea lungul
curbei netede sau neteda pe port iuni (AB), integrala curbilinie de primul
tip (3.35) exista deoarece integrala denita (Riemann) din membrul doi al
relat iei (3.37) exista.
Observat ia 3.2.1 Desi integrala curbilinie de prima spet a se reduce direct la
o integrala denita exista o distinct ie neta ntre cele doua not iuni. Cont inutul
acestei distinct ii consta n aceea ca lungimile s
i
ale arcelor (A
i1
A
i
) sunt
pozitive indiferent care din extremitat ile A sau B a fost aleasa ca origine.
Deci, orientarea curbei (AB), adica alegerea unui anumit sens de parcurs pe
curba ncepand de la origine catre cealalta extremitate, nu afecteaza valoarea
integralei (3.35) si, n consecint a, avem
_
(AB)
f(M)ds =
_
(BA)
f(M)ds.
Dupa cum se stie, integrala denita pe compactul [a, b] IR dintro funct ie
de variabila x [a, b] schimba de semn cand limitele de integrare se schimba
ntre ele.
Cand reducem o integrala curbilinie de primul tip la o integrala denita co-
respunzatoare putem folosi la fel de bine orice parametru al curbei n locul
lungimii de arc s. Presupunem asadar ca o curba neteda (AB) este data prin
ecuat iile paramaetrice
_
_
x = (t),
y = (t),
a t b, (3.38)
134 Ion Craciun
unde funct iile si sunt astfel ncat , C
1
_
[a, b]
_
si
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
>
0.
In aceste condit ii, putem introduce ca parametru pe curba lungimea de
arc s masurata de la punctul A al curbei corespunzator lui t = a si astfel
arcul s creste odata cu parametrul t, aceasta nsemnand ca s este o funct ie
strict crescatoare de t [a, b].
Pornind de la formula de calcul (3.37), efectuand n integrala denita din
membrul al doilea al acestei formule schimbarea de variabila
t s = s(t), t [a, b], s(t) [0, L] (3.39)
si avand n vedere notat iile x(s(t)) = (t), y(s(t)) = (t), obt inem
_
(AB)
f(M)ds =
_
L
0
f
_
x(s), y(s)
_
ds =
=
_
b
a
f
_
(t), (t)
_
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt.
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt (3.40)
ori de cate ori integralele care intra n ea exista; integrala curbilinie din
membrul stang exista daca si numai daca integrala denita din membrul al
doilea exista.
Cand curba (AB) este reprezentata prin ecuat ia carteziana explicita
y = y(x), a x b,
se poate lua ca parametru pe curba abscisa x si formula (3.40) devine
_
(AB)
f(M)ds =
_
b
a
f
_
x, y(x)
_
_
1 +y
2
(x) dx. (3.41)
Un reper polar n plan este ansamblul format de un punct O, numit pol,
si o semidreapta cu originea n pol, de direct ie denita de versorul i, numita
Capitolul 3 Integrale curbilinii 135
axa polara. Raza vectoare a unui punct M din plan este vectorul cu originea
n pol si extremitatea n M, iar unghiul polar al puctului M este unghiul
dintre versorul i si raza vectoare a acelui punct. Perechile (r, ) se numesc
coordonate polare n plan. Daca polul reperului polar coincide cu originea
reperului cartezian Oxy, iar axa sa polara este axa absciselor, legatura dintre
coordonatele carteziene si cele polare ale unui punct este
_
_
x = r cos ,
y = r sin ,
r [0, +), [0, 2).
Sa presupunem ca arcul de curba (AB) este reprezentat n coordonate
polare prin ecuat ia polara explicita
r = r(),
1
2
, (3.42)
unde r este marimea razei vectoare iar este unghiul polar masurat n radiani
si cuprins ntre 0 si 2.
_
x = r() cos ,
y = r() sin ,
[
1
,
2
]. (3.43)
Pentru calculul integralei curbilinii de primul tipn plan cand curba (AB)
este data de (3.43) vom folosi (3.40) n care n locul lui t avem acum ,
iar funct iile si sunt cele din membrii doi ai relat iilor (3.43). Calculand
radicalul care apare n egalitatea (3.40) se gaseste
_
_
()
_
2
+
_
()
_
2
=
_
r
2
() +r
2
().
Rezulta ca n cazul cand arcul de curba plana neteda (AB) este reprezen-
tat n coordonate polare, formula de calcul a integralei curbilinii de primul
tip este
_
(AB)
f(M)ds =
_
2
1
f
_
r() cos , r() sin
_
_
r
2
() +r
2
() d. (3.44)
Integrala denita a unei funct ii nenegative f pe compactul [a, b] are ca
interpretare geometrica aria trapezului curbiliniu limitat de dreptele x = a,
x = b, axa Ox si gracul arcului de curba (AB) de ecuat ie y = f(x).
136 Ion Craciun
Observat ia 3.2.2 Plecand de la interpretarea geometrica data integralei de-
nite, putem arma ca integrala curbilinie de primul tip a unei funct ii pozi-
tive f(x, y) pe arcul (AB) este aria port iunii din suprafat a cilindrica cu gen-
eratoarele paralele cu axa Oz si curba directoare arcul (AB), port iune limitata
de arcul (AB) si de mult imea de puncte de coordonate (x, y, f(x, y)), unde
M(x, y) (AB).
Observat ia 3.2.3 Denit ia si formula de calcul a integralei curbilinii de
primul tip pe o curba plana se transpun direct la cazul cand funct ia f(M)
este denita n punctele M(x, y, z) unui arc (AB) al curbei n spat iu sau
curbei strambe reprezentat parametric prin
(AB) :
_
_
x = (t),
y = (t),
z = (t),
a t b, (3.45)
integrala curbilinie de prima spet a a funct iei f(M) dea lungul curbei (AB)
se reduce la o integrala denita
_
(AB)
f(M)ds =
_
b
a
f
_
(t), (t), (t)
_
_
(t)
2
+
2
(t) +
2
(t) dt. (3.46)
Observat ia 3.2.4 Rezultatele stabilite raman adevarate cand curba C este
neteda pe port iuni, iar funct ia de integrat este continua si marginita pe ecare
port iune neteda a curbei.
In aceasta situat ie, integrala curbilinie de primul
tip este suma integralelor curbilinii de spet a ntai pe port iunile netede care
prin juxtapunere dau curba C.
Exercit iul 3.2.1 Sa se calculeze integrala curbilinie de primul tip
I =
_
C
(x
2
+y
2
) ln z ds
unde curba C pe care se efectueaza integrarea funct iei f(x, y, z) = (x
2
+
y
2
) ln z este reprezentata parametric de
C :
_
_
x = e
t
cos t,
y = e
t
sin t,
z = e
t
,
t [0, 1].
Capitolul 3 Integrale curbilinii 137
Solut ie. Vom aplica formula de calcul (3.46). Pentru aceasta trebuie calcu-
late derivatele funct iilor care denesc curba si apoi radicalul sumei patratelor
acestor derivate. Gasim
_
(t)
2
+
2
(t) +
2
(t) = e
t
3.
Conform formulei de calcul (3.46), avem
I =
3
_
1
0
t e
3t
dt.
Integrala denita la care sa redus integrala curbilinie data se calculeaza
aplicand metoda integrarii prin part i si se gaseste
I =
1 + 2 e
3
3
3
.
Dupa prezentarea aplicat iilor integralelor curbilinii n mecanica, rezultatul
gasit poate interpretat. Mai precis, valoarea integralei este momentul de
inert ie fat a de axa Oz al unui r material care are congurat ia curbei (C) si
a carui densitate n ecare punct M(x, y, z) al curbei este ln z.
3.3 Proprietat ile integralelor curbilinii
Proprietat ile integralelor curbilinii de primul tip sunt analoage celor ale in-
tegralelor denite si sunt implicate direct de catre acestea din urma prin
formulele de calcul (3.37) si (3.46) care dau legaturile integralelor curbilinii
de primul tip n plan si respectiv n spat iu cu integrale denite.
1. (liniaritatea). Daca funct iile f(M) si g(M) sunt integrabile dea lungul
curbei (AB) si si sunt constante reale arbitrare, atunci funct ia
(f +g)(M) este integrabila pe (AB) si are loc egalitatea
_
(AB)
(f +g)(M)ds =
_
(AB)
f(M)ds +
_
(AB)
g(M)ds.
2. (monotonia). Daca f(M) este o funct ie nenegativa integrabila pe curba
(AB), atunci
_
(AB)
f(M)ds 0.
138 Ion Craciun
3. (aditivitatea). Daca arcul (AB) este juxtapunerea a doua arce netede
sau netede pe port iuni (AC) si (CB), egalitatea
_
(AB)
f(M)ds =
_
(AC)
f(M)ds +
_
(CB)
f(M)ds
are loc cand integralele care apar exista; integrala din membrul stang
exista daca si numai daca ambele integrale din membrul drept exista.
4. (evaluarea modulului integralei curbilinii). Daca f(M) este integrabila
pe (AB), atunci funct ia [f[(M) = [f(M)[ este de asemenea integrabila
pe (AB) si
_
(AB)
f(M)ds
_
(AB)
[f(M)[ ds.
5. (teorema valorii medii). Daca f(M) este funct ie continua pe o curba
neteda sau neteda pe port iuni de lungime L, atunci exista un punct
M
) L.
6. (independent a integralei curbilinii de primul tip de orientarea arcului
de curba pe care se integreaza). Alegerea sensului de parcurs pe arcul
de curba neted sau neted pe port iuni (AB) nu inuent eaza valoarea
integralei curbilinii de primul tip pe (AB), n sensul ca
_
(AB)
f(M)ds =
_
(BA)
f(M)ds,
fapt ce a fost ment ionat si n paragraful precedent.
3.4 Aplicat ii ale integralelor curbilinii de pri-
mul tip
Vom pune n evident a unele probleme tipice ale caror rezolvari naturale im-
plica integralele curbilinii de primul tip.
Capitolul 3 Integrale curbilinii 139
3.4.1 Masa si centrul de greutate ale unui r material
Denit ia 3.4.1 Se numeste r material ansamblul dintre o curba neteda
sau neteda pe port iuni (AB) si o funct ie pozitiva si continua denita n
punctele curbei. Curba (AB) se numeste congurat ia rului material,
iar funct ia se numeste densitatea rului material, valoarea acesteia
n punctul M (AB) numinduse densitatea de materie sau densitatea
materialan punctul M. Firul material se numeste omogen sau neomogen
dupa cum densitatea este funct ia constanta sau nu.
Este posibil sa precizam densitatea materiala ntrun punct e prin (x, y),
daca curba (AB) se aa n planul Oxy, e prin (x, y, z) daca (AB) este o
curba n spat iu.
Densitatea materiala n punctul M (AB) este limita raportului dintre
masa m a arcului de curba (MM
tinde
la M pe curba.
i=1
(M
i
) s
i
=
n
i=1
(
i
,
i
,
i
)s
i
este o valoare aproximativa a masei rului material (AB) care corespunde
diviziunii a arcului (AB) si alegerii arbitrare a punctelor M
i
(A
i1
A
i
).
140 Ion Craciun
Daca consideram un sir de diviziuni (
n
) ale arcului (AB) cu proprietatea
lim
n
n
= 0
si presupunem densitatea de materie funct ie continua pe arcul (AB), atunci
lim
n
0
n
i=1
(M
i
) s
i
exista si reprezinta masa rului material cu congurat ia curba neteda sau
neteda pe port iuni (AB). T inand seama de denit ia integralei curbilinii de
primul tip avem ca masa totala / a rului material considerat este
/ = lim
n
0
n
i=1
(M
i
) s
i
=
_
(AB)
(M)ds =
_
(AB)
(x, y, z)ds.
0
, masa rului material corespunzator este / =
0
_
(AB)
ds.
Pe de alta parte, cand rul este omogen, / =
0
L, unde L = (AB) este
lungimea rului. De aici deducem ca lungimea unui arc de curba neteda sau
neteda pe port iuni se poate prezenta ca integrala curbilinie de primul tip
(AB) =
_
(AB)
ds =
_
b
a
_
_
_
dr
dt
(t)
_
_
_ dt.
Din statica, se stie ca date n puncte materiale
M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
), , M
n
(x
n
, y
n
, z
n
),
de mase corespunzatoare m
1
, m
2
, , m
n
, coordonatele centrului de greu-
tate G al sistemului format de cele n puncte materiale sunt:
x
G
=
n
i=1
m
i
x
i
n
i=1
m
i
; y
G
=
n
i=1
m
i
y
i
n
i=1
m
i
; z
G
=
n
i=1
m
i
z
i
n
i=1
m
i
.
Capitolul 3 Integrale curbilinii 141
Sa consideram din nou rul material (AB) caruia i aplicam o divizare
prin punctele A = A
0
, A
1
, , A
n
= B. Atunci, rul se poate nlocui cu un
sistem de n puncte materiale M
i
(
i
,
i
,
i
), cu ponderile m
i
= (
i
,
i
,
i
)s
i
,
unde i = 1, n. Ponderea reprezinta masa rului material omogen (A
i1
A
i
) a
carui densitate este valoarea funct iei (x, y, z) n punctul M
i
(
i
,
i
,
i
) ales
arbitrar pe arcul (A
i1
A
i
). Coordonatele centrului de greutate pentru acest
sistem de puncte materiale vor
x
G
=
n
i=1
i
(
i
,
i
,
i
) s
i
n
i=1
(
i
,
i
,
i
) s
i
; y
G
=
n
i=1
i
(
i
,
i
,
i
) s
i
n
i=1
(
i
,
i
,
i
) s
i
;
z
G
=
n
i=1
i
(
i
,
i
,
i
) s
i
n
i=1
(
i
,
i
,
i
) s
i
.
_
lim
n
0
n
i=1
i
(
i
,
i
,
i
) s
i
=
_
(AB)
x (x, y, z)ds;
lim
n
0
n
i=1
i
(
i
,
i
,
i
) s
i
=
_
(AB)
y (x, y, z)ds;
lim
n
0
n
i=1
i
(
i
,
i
,
i
) s
i
=
_
(AB)
z (x, y, z)ds;
Astfel, coordonatele centrului de greutate al rului material neomogen (AB)
sunt:
x
G
=
_
(AB)
x (x, y, z)ds
_
(AB)
(x, y, z)ds
; y
G
=
_
(AB)
y (x, y, z)ds
_
(AB)
(x, y, z)ds
;
z
G
=
_
(AB)
z (x, y, z)ds
_
(AB)
(x, y, z)ds
.
142 Ion Craciun
Daca rul material este omogen, atunci coordonatele centrului de greutate
sunt:
x
G
=
1
L
_
(AB)
x ds; y
G
=
1
L
_
(AB)
y ds; z
G
=
1
L
_
(AB)
z ds,
unde L =
_
(AB)
ds este lungimea arcului de curba (AB).
2
(x) dx =
_
(AB)
y ds,
putem scrie relat ia (3.48) n forma
2 y
G
L = S.
_
x =
2
t
2
cos t,
y =
2
t
2
sin t,
z =
4
2
1
2
t
2
,
t [, ].
Solut ie. Analizand datele problemei constatam ca integralele curbilinii de
primul tip care denesc masa / si coordonatele centrului de greutate x
G
,
y
G
, z
g
exista si avem
/ =
_
C
(x, y, z)ds =
_
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt =
=
_
2
+t
2
2
t
2
dt;
_
_
x
G
=
1
/
_
C
x ds =
1
/
_
(t)
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt;
y
G
=
1
/
_
C
y ds =
1
/
_
(t)
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt;
z
G
=
1
/
_
C
z ds =
1
/
_
(t)
_
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
+
_
(t)
_
2
dt.
_
x
G
=
1
/
_
(
2
+t
2
) cos t dt;
y
G
=
1
/
_
(
2
+t
2
) sin t dt;
z
G
=
4
2
1
/
_
(
2
+t
2
) dt.
144 Ion Craciun
Integrala care da valoarea masei este una improprie, convergenta n baza
criteriului de comparat ie n . Mai mult, pentru ca funct ia de integrat este
para, putem scrie
/ = 2
_
0
2
+t
2
2
t
2
.dt
Aceasta integrala devine o integrala denita daca se efectueaza schimbarea
de variabila t = cos . Obt inem
/ = 2
2
_
/2
0
(1 + cos
2
) d =
3
3
2
.
Cota centrului de greutate se determina simplu, ordonata este zero pentru
ca funct ia de integrat din expresia sa este impara si intervalul de integrare
este simetric fat a de origine, iar abscisa centrului de greutate se determina
usor daca n integrala care da expresia acestuia se integreaza de doua ori prin
part i. Se gaseste:
x
G
=
8
3
2
; y
G
= 0; z
G
=
16
9
4
2
1,
remarcand totodata ca centrul de greutate G se aa n planul Oxz.
3.4.2 Momente de inert ie ale unui r material
Denit ia 3.4.2 Se numeste moment de inert ie fat a de un element geo-
metric al spat iului al unui punct material M
0
(x
0
, y
o
, z
0
), de masa m
0
, produsul
dintre masa m
0
si patratul distant ei de la punctul M
0
la elementul respectiv.
Elementul geometric poate o dreapta, un plan sau un punct si, de cele
mai multe ori, acestea sunt legate de elementele reperului cartezian Oxyz.
Vom avea deci momente de inert ie axiale cand se aleg ca drepte axele de
coordonate ale reperului, momente de inert ie planare cand planele alese sunt
planele de coordonate si moment de inert ie central cand se alege ca punct al
spat iului originea reperului.
Denit ia 3.4.3 Se numeste moment de inert ie fat a de un punct P (o
dreapta (D) sau un plan ()) al unui sistem de n puncte materiale
M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
), , M
n
(x
n
, y
n
, z
n
),
avand masele m
1
, m
2
, , m
n
, suma tuturor momentelor de inert ie cores-
punzatoare ecarui punct fat a de punctul P (dreapta (D) sau planul ()).
Capitolul 3 Integrale curbilinii 145
Din denit iile de mai sus rezulta ca momentul de inert ie al sistemului de
puncte considerat fat a de originea axelor O(0, 0, 0) este
I
O
=
n
k=1
(x
2
k
+y
2
k
+z
2
k
) m
k
.
Momentele de inert ie al aceluiasi sistem de puncte fat a de axele Ox, Oy, Oz
sunt
I
Ox
=
n
k=1
(y
2
k
+z
2
k
)m
k
, I
Oy
=
n
k=1
(z
2
k
+y
2
k
)m
k
, I
Oz
=
n
k=1
(x
2
k
+y
2
k
)m
k
,
n timp ce momentele de inert ie ale sistemului de puncte n discut ie fat a de
planele de coordonate Oxy, Oyz, Oxz au expresiile
I
Oxy
=
n
k=1
z
2
k
m
k
; I
Oyz
=
n
k=1
x
2
k
m
k
; I
Oxz
=
n
k=1
y
2
k
m
k
.
Firul material din spat iu, cu congurat ia (AB) si densitatea materiala
(x, y, z), poate nlocuit cu sistemul de puncte materiale M
k
avand masele
m
k
= (M
k
)s
k
, k = 1, 2, , n.
Rat ion and ca la determinarea masei rului material deducem ca momentele
de inert ie ale rului material fat a de originea, axele si planele reperului de
coordonate Oxyz sunt respectiv
I
O
=
_
(AB)
(x
2
+y
2
+z
2
)(x, y, z)ds,
I
Ox
=
_
(AB)
(y
2
+z
2
)(x, y, z)ds, I
Oy
=
_
(AB)
(z
2
+x
2
)(x, y, z)ds,
I
Oz
=
_
(AB)
(x
2
+y
2
)(x, y, z)ds,
I
Oxy
=
_
(AB)
z
2
(x, y, z)ds; I
Oyz
=
_
(AB)
x
2
(x, y, z)ds,
I
Oxz
=
_
(AB)
y
2
(x, y, z)ds.
146 Ion Craciun
Daca rul material se aa n planul Oxy, vom putea vorbi doar de mo-
mentele de inert ie axiale:
I
Ox
=
_
(AB)
y
2
(x, y)ds, I
Oy
=
_
(AB)
x
2
(x, y)ds
si de momentul de inert ie central
I
O
=
_
(AB)
(x
2
+y
2
)(x, y)ds.
Denit ia 3.4.4 Marimea innitezimala dm = (M)ds se numeste element
de masa liforma.
Observat ia 3.4.2 Formulele care dau masa, coordonatele centrului de greu-
tate si momentele de inert ie ale unui r material se pot scrie astfel ncat sa
se puna n evident a elementul de masa liforma.
Observat ia 3.4.3 Formulele care dau coordonatele centrului de greutate ale
unui r material n plan si n spat iu se pot scrie ntruna singura
r
G
=
1
/
_
(AB)
r dm,
unde r
G
este vectorul de pozit ie al centrului de greutate, iar r este vectorul
de pozit ie al unui punct care descrie congurat ia rului material.
Exemplul 3.4.1 Sa se calculeze momentul de inert ie n raport cu axa Oz a
rului material neomogen avand congurat ia curbei
C : x = t cos t, y = t sin t, z = t, t [0, 1]
si densitatea n ecare punct egala cu cota acelui punct.
Solut ie. Rezulta ca densitatea este (x, y, z) = z. Pentru calculul momen-
tului de inert ie I
Oz
trebuie sa calculam integrala curbilinie de primul tip
I
Oz
=
_
C
(x
2
+y
2
) (x, y, z)ds =
_
C
(x
2
+y
2
) z ds.
Avem (t) = t cos t, (t) = t sin t si (t) = t. Calculand elementul de arc
gasim ds =
2 +t
2
dt. Atunci, momentul de inert ie cerut este
I
Oz
=
_
1
0
t
3
2 +t
2
dt.
Capitolul 3 Integrale curbilinii 147
Facand substitut ia
2 +t
2
= u, obt inem
I
Oz
=
_
3
2
u
2
(u
2
2) du =
_
u
5
5
2u
3
3
_
2
=
4
3
5
+
8
2
15
.
3.5 Denit ia integralei curbilinii de al doilea
tip
Pentru o funct ie reala f denita si marginita pe un interval compact [a, b]
sa introdus integrala Riemann
_
b
a
f(x) dx. Vom vedea n continuare cum
extinderea integralei denite conduce la integrala curbilinie de al doilea tip
sau integrala curbilinie n raport cu coordonatele. Compactul [a, b] din inte-
grala denita se va nlocui acum cu o curba neteda sau neteda pe port iuni,
iar n locul funct iei f va apare o funct ie vectoriala de argument vectorial
denita pe un domeniu din planul xOy sau din spat iu care cont ine curba.
Introducerea acestui tip de integrala a fost sugerata de probleme ntalnite
n practica cum ar lucrul mecanic al unui camp de fort e dea lungul unei
curbe sau circulat ia unui uid pe o curba.
3.5.1 Lucrul mecanic al unui camp de fort e
Vom introduce integrala curbilinie de al doilea tip pornind de la o problema
practic a, din zica.
Sa consideram doua puncte A si B ale spat iului, de vectori de pozit ie r
1
si r
2
,
r
1
= x
1
i +y
1
j +z
1
k, r
2
= x
2
i +y
2
j +z
2
k.
Aceste puncte, de coordonate A(x
1
, y
1
, z
1
), B(x
2
, y
2
, z
2
), denesc vectorul
AB
a carui expresie analitica n reperul Oxyz este
AB = r
2
r
1
= (x
2
x
1
) i + (y
2
y
1
)j + (z
2
z
1
) k.
Consideram de asemeni un vector constant F de coordonate P, Q, R,
F = P i +Qj +Rk,
148 Ion Craciun
care din punct de vedere zic poate interpretat ca o fort a care act ioneaza
n ecare punct M(x, y, z) al segmentului de dreapta AB.
Lucrul mecanic / efectuat de fort a constanta F care act ioneaza asupra
unui punct material pentru al deplasa din punctul A n punctul B pe seg-
mentul de dreapta AB este produsul dintre marimea fort ei, lungimea seg-
mentului AB si cosinusul unghiului dintre vectorii F si
AB
/ = |F| |
AB | cos .
Dar expresia din membrul al doilea este produsul scalar al vectorilor F si
AB
/ = F (r
2
r
1
)
si avand n vedere ca produsul scalar a doi vectori este suma produselor
coordonatelor de acelasi nume, rezulta ca lucrul mecanic / este
/ = (x
2
x
1
) P + (y
2
y
1
) Q+ (z
2
z
1
) R.
Sa gasim acum expresia lucrului mecanic n cazul general cand fort a F
este variabila ca direct ie, marime si sens, iar traiectoria miscarii punctului
M(x, y, z) este o curba.
Consideram n acest sens curba neteda C de ecuat ii parametrice
C :
_
_
x = (t),
y = (t),
z = (t),
t [a, b] (3.49)
sau de ecuat ie vectorial a
r = r(t), t [a, b], (3.50)
unde r(t) = (t) i +(t) j +(t) k, si o fort a
F : D IR
3
IR
3
, F(M) = P(M)i +Q(M)j +R(M)k (3.51)
ale carei componente P, Q, R sunt funct ii reale de variabilele reale x, y, z
denite pe un domeniu D IR
3
care cont ine imaginea curbei C si care sunt
funct ii continue n punctele imaginii curbei C.
Capitolul 3 Integrale curbilinii 149
Pentru a deni integrala curbilinie de al doilea tip introducem not iu-
nea de curba orientata. Fie n acest sens M
_
(t), (t), (t)
_
, sau M(r(t)),
punctul de pe imaginea curbei C corespunzator lui t [a, b] prin (3.49),
respectiv (3.50). Cand t parcurge n mod continuu intervalul [a, b] de la a
la b, punctul corespunzator parcurge imaginea I(C) a curbei C ntrun sens
pe carel numim sens direct. Daca valorii t = a i corespunde punctul A de
pe imaginea curbei C, iar lui t = b i corespunde punctul B I(C), atunci
sensul direct este de la A catre B, adica este sensul imprimat de cresterea
parametrului t. Cand t parcurge intervalul [a, b] de la b catre a, punctul co-
respunzator M parcurge I(C) n sens indirect sau sens negativ.
Denit ia 3.5.1 O curba mpreuna cu unul din sensurile de parcurgere al
imaginii sale se numeste curba orientata.
Curba C mpreuna cu sensul direct de parcurgere a lui I(C) se noteaza
cu C
+
.
In mod asemanator se deneste C
.
Observat ia 3.5.1 Daca t inem seama de faptul ca funct ia din denit ia
echivalent ei a doua drumuri este continua si strict crescatoare, rezulta ca
sensul de parcurgere a lui I(C) nu depinde de alegerea drumului din clasa de
echivalent a care deneste curba (C), ceea ce nseamna ca odata ales un sens
de parcurs al curbei (C), trecerea la o alta parametrizare a ei nu modica
sensul de parcurs.
A
i1
A
i
, egala cu F(M
i
), unde M
i
este un punct oarecare, dar xat,
de pe arcul de curba (A
i1
A
i
). Calculam acum lucrul mecanic corespunzator
miscarii punctului material dea lungul liniei poligonale, considerand ca pe
ecare segment de extremitat i A
i1
si A
i
, i = 1, n act ioneaza fort a F(M
i
).
Daca M
i
(
i
,
i
,
i
), A
i
(x
i
, y
i
, z
i
) si
x
i
= x
i
x
i1
, y
i
= y
i
y
i1
, z
i
= z
i
z
i1
, (3.53)
150 Ion Craciun
atunci lucrul mecanic corespunzator miscarii punctului material dea lungul
segmentului orientat cu originea n A
i1
si extremitatea A
i
este
/
i
= F(M
i
)
A
i1
A
i
= P(M
i
) x
i
+Q(M
i
) y
i
+R(M
i
) z
i
,
iar lucrul mecanic total /
=
n
i=1
P(M
i
) x
i
+Q(M
i
) y
i
+R(M
i
) z
i
. (3.54)
Ultima suma poate luata ca expresie aproximativa a lucrului mecanic
efectuat de catre campul de fort e F(M) dea lungul curbei (AB). Pentru a
obt ine valoarea exacta a lucrului mecanic trebuie sa trecem la limita n suma
(3.54) cand lungimea celui mai mare dintre arcele (A
i1
A
i
) tinde la zero. O
astfel de trecere la limitan forma generala conduce la un nou tip de integrala
curbilinie.
3.5.2 Denit ia integralei curbilinii de al doilea tip
Fie C
+
= (AB) o curba neteda sau neteda pe port iuni de reprezentare para-
metrica (3.49) si campul vectorial F din (3.51).
Impart im curba (AB) n n
arce cu ajutorul punctelor de diviziune (3.52) si formam suma integrala
T =
n
i=1
P(M
i
) x
i
+Q(M
i
) y
i
+R(M
i
) z
i
, (3.55)
unde M
i
(
i
,
i
,
i
) (A
i1
A
i
), iar x
i
, y
i
si z
i
sunt date n (3.53).
Denit ia 3.5.2 Daca sumele integrale (3.55) admit o limita nita I cand
cea mai mare lungime a arcelor (A
i1
A
i
) tinde la zero, funct ia vectoriala
F = (P, Q, R) se numeste integrabila n raport cu coordonatele pe
curba C = (AB), iar limita I se numeste integrala curbilinie de tipul
al doilea sau integrala curbilinie n raport cu coordonatele a funct iei
vectoriale F si se noteaza
I =
_
(AB)
P(M)dx +Q(M)dy +R(M)dz (3.56)
sau, folosind coordonatele punctului curent M,
I =
_
(AB)
P(x, y, z)dx +Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz. (3.57)
Capitolul 3 Integrale curbilinii 151
De multe ori integrala curbilinie de al doilea tip se noteaza fara a mai
ment iona coordonatele funct iilor componente ale campului vectorial F, deci
I =
_
(AB)
P dx +Qdy +Rdz.
Avand n vedere ca expresia de sub semnul integrala din (3.56) este produsul
scalar dintre campul vectorial (3.51) si vectorul d r = dx i + dy j + dz k, re-
zulta ca integrala curbilinie de al doilea tip a funct iei vectoriale F(M) dea
lungul curbei orientate direct C
+
= (AB) poate notata si n forma
I =
_
C
+
F(M) dr.
Observat ia 3.5.2 Integrala curbilinie de al doilea tip a funct iei vectoriale
de trei variabile reale F = (P, Q, R) dea lungul curbei orientate C
+
este
suma integralelor curbilinii de tipul al doilea
_
C
+
P(M)dx,
_
C
+
Q(M)dy,
_
C
+
R(M)dz,
corespunzatoare campurilor vectoriale
(P, 0, 0), (0, Q, 0), (0, 0, R),
care sunt proiect iile funct iei vectoriala F pe respectiv versorii i, j si k ai
reperului Oxyz.
Observat ia 3.5.3 Integrala curbilinie de al doilea tip nu trebuie confundata
cu integrala unui camp vectorial n raport cu una din variabilele sale pe un
interval compact din IR situat pe axa variabilei.
Daca domeniul D de denit ie a funct iei F = (P, Q, R) cont ine intervalul
[a, b] Ox, atunci
_
b
a
F(x, y, z)dx = i
_
b
a
P(x, y, z)dx +j
_
b
a
Q(x, y, z)dx +k
_
b
a
R(x, y, z)dx.
Integralele din membrul doi sunt integrale proprii depinzand de doi para-
metri, iar rezultatul integrarii este o funct ie vectoriala ce depinde de vari-
abilele y si z.
152 Ion Craciun
3.6 Legatura dintre cele doua tipuri de inte-
grale curbilinii
Integrala curbilinie de al doilea tip se poate reduce la integrala curbilinie de
primul tip, legatura dintre ele ind descrisa n teorema de mai jos.
Teorema 3.6.1 Fie C
+
= (AB) curba neteda de ecuat ii parametrice (3.49)
si campul vectorial (3.51) denit si marginit pe un domeniu D IR
3
care
include curba C si continuu n punctele curbei. Atunci, avem egalitatea
_
C
+
F(M) dr =
_
C
F(M) (M)ds, (3.58)
unde (M) este versorul tangentei la curba orientata C
+
n punctul curent
M(x, y, z) al curbei, cu condit ia ca integralele curbilinii care apar sa existe.
Integrala curbilinie din primul membru al egalitat ii (3.58) exista daca si nu-
mai daca exista integrala curbilinie de primul tip din membrul doi.
Demonstrat ie. Sa demonstram mai ntai egalitatea
_
C
+
P(M)dx =
_
C
P(M) cos (M)ds, (3.59)
unde cos (M) este marimea algebrica a proiect iei versorului (M) pe direc-
t ia versorului i al axei Ox, adica cos (M) = (M) i. Integrala din primul
membru al egalitat ii (3.59) este, prin denit ie, limita sumelor integrale de
forma
T =
n
i=1
P(M
i
) x
i
. (3.60)
Sa consideram ca originea de arc pe curba C
+
coincide cu extremitatea A
corespunzatoare valorii t = a si sa comparam suma integrala (3.60) cu suma
integrala
T
=
n
i=1
P(M
i
) cos (M
i
)s
i
,
unde s
i
este lungimea arcului (AA
i
), s
i
= s
i
s
i1
, iar (M
i
) este unghiul
pe care l face cu axa Ox tangenta n punctul M
i
(A
i1
A
i
) la curba C
+
.
Sa consideram ca parametrizarea curbei (AB) este cea naturala
_
_
x = x(s),
y = y(s),
z = z(s),
t [0, L],
Capitolul 3 Integrale curbilinii 153
unde L este lungimea arcului (AB). Versorul (M) este legat de parametrul
natural s al curbei C
+
, unde s este lungimea arcului (AM), prin relat ia
(M) =
dr
ds
(M),
unde vectorul r care apare n exprimarea lui (M) este vectorul de pozit ie
al punctului curent M(x, y, z) al curbei
r = r(s) = x(s) i +y(s) j +z(s) k.
Pe de alta parte, expresia analitica a oricarui versor se poate scrie n forma
(M) = cos (M) i + cos (M) j + cos (M) k,
unde (M) si (M) sunt unghiurile dintre versorul tangentei (M) si axele
Oy, respectiv Oz. Atunci,
x
i
=
_
s
i
s
i1
dx
ds
(M)ds =
_
s
i
s
i1
cos (M) ds. (3.61)
Aplicand teorema valorii medii n integrala Riemann (3.61), gasim
x
i
= cos (M
i
) s
i
, M
i
(A
i1
A
i
).
este
T T
=
n
i=1
P(M
i
)[cos (M
i
) cos (M
i
)] s
i
. (3.62)
Luand valoarea absolutan ambii membri ai lui (3.62) si folosind proprietat ile
funct iei modul, obt inem
T T
i=1
P(M
i
)
cos (M
i
) cos (M
i
)
s
i
. (3.63)
Funct ia cos (M) este continua deoarece curba C
+
este neteda. Ca mult ime
de puncte, curba C
+
este o mult ime marginita si nchisa, deci este o mul-
t ime compacta n IR
3
. Cum o funct ie continua pe o mult ime compacta este
uniform continua, deducem ca funct ia cos (M) este uniform continua si prin
urmare, dat un > 0, inegalitatea
cos (M
i
) cos (M
i
)
<
L sup [P[
(3.64)
154 Ion Craciun
este satisfacuta pentru orice partit ie a curbei C
+
= (AB) a carei norma (cel
mai mare dintre numerele s
i
) este destul de mica. Din (3.63) si (3.64)
rezulta
T T
<
L sup [P[
sup [P[
n
i=1
s
i
= . (3.65)
Inegalitatea (3.65) demonstreaza ca sumele integrale T
si T au aceeasi limita
cand norma diviziunii = A
0
= A, A
1
, , A
n1
, A
n
= B tinde la zero
si ca urmare egalitatea (3.59) este demonstrata.
(t) +Q
_
(t), (t)
_
(t)
_
dt,
(3.67)
daca integralele care intra n component a ei exista. Mai mult, integrala din
membrul stang a lui (3.67) exista daca integrala denita din membrul al doilea
exista.
Teorema de mai sus ramane adevarata daca arcul de curba C
+
este neted
pe port iuni. Ea poate usor transpusa la cazul n care curba (AB) este n
spat iu si este reprezentata paramatric de ecuat iile (3.49) iar campul vectorial
F este (3.51). Avem
_
C
+
Pdx +Qdy +Rdz =
=
_
b
a
_
P
_
(t), (t), (t)
_
(t) +Q
_
(t), (t), (t)
_
(t)+
+R
_
(t), (t), (t)
_
(t)
_
dt.
(3.68)
Formulele de calcul (3.67) si (3.68) se pot scrie vectorial n forma
_
C
+
F(M) dr =
_
b
a
F(r(t))
dr
dt
(t) dt =
_
b
a
F(r(t)) r
(t) dt
cu ment iunea ca n cazul integralei curbilinii n planul xOy, marimile care
intervin au expresiile
_
_
F(M) = P(M) i +Q(M) j,
dr = dx i +dy j,
r(t) = (t)i +(t)j,
dr
dt
(t) = r
(t) =
(t) i +
(t) j,
156 Ion Craciun
iar n cazul integralei curbilinii n spat iu, aceleasi marimi au semnicat iile
_
_
F(M) = P(M) i +Q(M) j +R(M) k,
dr = dx i +dy j +dz k,
r(t) = (t)i +(t)j +(t) k
dr
dt
(t) = r
(t) =
(t) i +
(t) j +
(t) k.
Sa consideram unele cazuri particulare importante ale formulei de calcul
a integralei curbilinii de tipul al doilea n plan.
Daca curba C
+
= (AB) din planul xOy este determinata de ecuat ia
y = y(x), x [a, b]
formula (3.68) devine
_
C
+
Pdx +Qdy =
_
b
a
[P(x, y(x)) +Q(x, y(x)) y
(x)]dx.
(t) = 2t,
(t) = 3t
2
. Funct iile P si Q
sunt date de P(x, y) = xy si Q(x, y) = y
2
, deci sunt continue n tot planul.
Putem deci aplica formula de calcul (3.67). Avem:
P((t), (t)) = t
5
, Q((t), (t)) = t
6
;
I =
_
1
0
(2 t
6
3 t
8
) dt =
_
2
7
t
7
1
3
t
9
_
1
0
=
1
21
.
Exercit iul 3.7.2 Sa se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip n spat iu
I =
_
C
z
a
2
x
2
dx +xzdy + (x
2
+y
2
)dz, unde
C : x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t [0, /2], a > 0, b > 0.
Solut ie. Funct iile care denesc reprezentarea parametrica a curbei sunt
derivabile si admit derivata continua pe intervalul de variat ie al parame-
trului t. Funct ia P este denita si continua pe port iunea spat iului n care
abscisele punctelor satisfac dubla inegalitate a x a. Funct iile Q si R
sunt denite si continue pe ntreg spat iul. Deoarece avem a (t) a
pentru t [0, /2], rezulta ca imaginea curbei C este cont inuta n domeniul
comun de denit ie al funct iilor P, Qsi R, deci integrala data exista. Aplicand
formula de calcul (3.68), obt inem
I = a
2
b
_
/2
0
(t cos 2t + 1) dt =
a
2
b
2
( 1).
158 Ion Craciun
3.8 Proprietat i ale integralelor curbilinii de
al doilea tip
Din modul cum a fost denita integrala curbilinie de al doilea tip
_
C
+
F(M) dr (3.70)
deducem ca un factor constant poate scos n afara semnului de integrala si
ca integrala unei sume de funct ii vectoriale este suma integralelor funct iilor
termeni. Ambele proprietat i pot exprimate prin egalitatea
_
C
+
_
F(M) +G(M)
_
dr =
_
C
+
F(M) dr +
_
C
+
G(M) dr, (3.71)
unde si sunt constante reale arbitrare, iar F si G sunt campuri vectoriale
integrabile pe curba C
+
n raport cu coordonatele.
O alta proprietate importanta a integralei curbilinii de al doilea tip (3.70)
este dependent a sa de orientarea curbei, fapt care se exprima prin egalitatea
_
C
+
F(M) dr =
_
C
F(M) dr (3.72)
a carei demonstrat ie este simpla.
Intr-adevar, daca schimbam direct ian care
curba C
+
= (AB) este parcursa trebuie sa nlocuim cantitat ile x
i
si y
i
,
care intra n suma integrala (3.55), prin x
i
si respectiv y
i
. Aceasta
nlocuire schimba semnul sumelor integrale (3.55) si, n consecint a, semnul
limitei lor ceea ce conduce la (3.72).
Dependent a de orientarea curbei a integralei curbilinii de al doilea tip
este n concordant a cu interpretarea zica a acesteia care reprezinta lucrul
mecanic al unui camp de fort e dea lungul unei curbe.
1
F(M) dr =
_
2
F(M) dr, (3.74)
oricare ar curbele netede pe port iuni
1
si
2
, incluse n D, avand origine
comun a n A si extremitate comuna n B, punctele A si B ind alese arbitrar
n domeniul D.
160 Ion Craciun
Ne propunem sa determinam condit ii care sa implice independent a de
drum pe domeniul D a unei integrale curbilinii de tipul al doilea sub forma
generala (3.73). Vom vedea ca aceasta problema este legata de determinarea
unei funct ii U, diferent iabile pe domeniul D, a carei diferent iala sa e egala
cu expresia diferent iala de sub semnul integralei din (3.73), adica
dU(x, y) = P(x, y)dx +Q(x, y)dy. (3.75)
Pentru simplitatea scrierii formulelor si relat iilor matematice vom considera
cazul plan, transpunerea rezultatelor pentru cazul spat ial ind simpla.
In
acest caz funct ia vectoriala F are doua componente P si Q, iar integrala din
(3.73) se scrie
_
(AB)
F(M) dr =
_
AB
P(x, y)dx +Q(x, y)dy (3.76)
sau, mai simplu,
_
(AB)
F(M) dr =
_
AB
Pdx +Qdy. (3.77)
3.10.2 Cazul unui domeniu plan simplu conex
Denit ia 3.10.2 Un domeniu plan D se numeste simplu conex daca orice
curba simpla nchisa cu imaginea inclusa n interiorul lui D este frontiera
unei submult imi incluse n ntregime n D.
Teorema 3.10.1 Daca funct iile P si Q si derivatele lor part iale
P
y
si
Q
x
sunt continue pe domeniul simplu conex D IR
2
, atunci urmatoarele patru
condit ii sunt echivalente:
1. integrala curbilinie de tipul al doilea din campul vectorial F = (P, Q)
dea lungul oricarei curbe nchise (C), neteda sau neteda pe port iuni,
inclusa n D este egala cu zero
_
C
Pdx +Qdy = 0;
2. integrala curbilinie de tipul al doilea (3.76) este independenta de ale-
gerea caii de integrare de extremitat i A si B, puncte xate dar alese
arbitrar n D;
Capitolul 3 Integrale curbilinii 161
3. expresia diferent iala
= Pdx +Qdy (3.78)
este diferent iala totala (exacta) a unei funct ii reale de doua variabile
reale U denita si diferent iabila pe D, adica avem (3.75);
4. relat ia
P
y
(x, y) =
Q
x
(x, y) (3.79)
are loc n orice punct M(x, y) D.
Demonstrat ie. Vom arata ca prima condit ie implica pe cea de a doua, a
doua condit ie implica cea de a treia condit ie, a treia condit ie implica con-
dit ia a patra si, la sfarsit, condit ia a patra implica prima condit ie. Atunci,
echivalent a celor patru condit ii este stabilita.
Aratam ntai ca 1 = 2. Pentru aceasta consideram doua drumuri de
integrare situate n domeniul D cu origine comuna n A, punct xat dar
arbitrar din D, si extremitate comunan punctul B, ales de asemenea arbitrar
n D. Primul drum l vom nota cu (ACB), iar cel de al doilea va notat cu
(AEB). Juxtapunerea acestor drumuri este un drum nchis pe care l vom
considera parcurs n sensul de la A catre B prin C si apoi din B catre A prin
E si l vom nota cu (ACBEA). Conform ipotezei, integrala curbilinie luata
pe acest contur este egala cu zero si deci
_
ACBEA
Pdx +Qdy = 0.
_
U(x +t, y) U(x, y) =
_
x+t
x
P(, y) d;
U(x, y +t) U(x, y) =
_
y+t
y
Q(x, ) d.
(3.82)
Funct iile P si Q ind continue, ele sunt n acelasi timp part ial continue si ca
atare integrant ii din (3.82) sunt funct ii continue. Rezulta ca integralelor din
membrul doi a lui (3.82) li se poate aplica teorema valorii medii. Obt inem
_
_
U(x +t, y) U(x, y) = t P(x +
1
t, y);
U(x, y +t) U(x, y) = t Q(x, y +
2
t).
(3.83)
Capitolul 3 Integrale curbilinii 163
Din (3.83) si continuitatea funct iilor P si Q deducem ca limitele din (3.81)
exista, ceea ce atrage ca funct ia U este derivabila part ial pe D si derivatele
part iale sunt date de
U
x
(x, y) = P(x, y),
U
y
(x, y) = Q(x, y). (3.84)
_
R
y
(x, y, z) =
Q
z
(x, y, z),
P
z
(x, y, z) =
R
x
(x, y, z),
Q
x
(x, y, z) =
P
y
(x, y, z)
(3.87)
au loc n orice punct M(x, y, z) D.
3.10.4 Operatorul rotor
Teorema 3.10.2 sugereaza folosirea operatorului diferent ial a lui Hamilton
cu ajutorul caruia unele din concluziile teoremei se vor scrie mai simplu.
Desi acest operator a fost introdus anterior, preferam sa reamintim si sa
prezentam unele chestiuni care au legatura cu subiectul tratat si anume cu
independent a de drum a integralelor curbilinii.
Denit ia 3.10.4 Se numeste rotorul campului vectorial diferent iabil
F = (P, Q, R) = P i +Qj +Rk C
1
(D),
vectorul notat cu simbolul rot F a carui expresie analitica n baza i, j, k
este
rot F =
_
R
y
Q
z
_
i +
_
P
z
R
x
_
j +
_
Q
x
P
y
_
k. (3.88)
Observat ia 3.10.1 Expresia rotorului campului vectorial F poate scrisa
convenabil ca determinantul simbolic
rot F =
i j k
z
P Q R
(3.89)
unde, n formula de calcul a determinantului dupa elementele primei linii,
nmult irea uneia din operat iile
x
,
y
si
z
cu o funct ie nseamna derivata
part iala a acelei funct ii n raport cu variabila corespunzatoare: de exemplu,
x
Q nseamna derivata n raport cu x a funct iei Q, adica
Q
x
.
166 Ion Craciun
Observat ia 3.10.2 Avand n vedere ca expresia analitica a operatorului vec-
torial este
=
x
i +
y
j +
z
k
si t inand cont de expresia produsului vectorial a doi vectori, deducem ca ro-
torul unui camp vectorial F este produsul vectorial al operatorului cu vec-
torul F. Prin urmare relat iile (3.88) si (3.89) se scriu n forma
rot F = F.
Denit ia 3.10.5 Campul vectorial F C
1
(D) se numeste irotat ional daca
egalitatea F = 0 are loc n toate punctele lui D.
Observat ia 3.10.3 Campul vectorial diferent iabil F = (P, Q, R) este iro-
tat ional pe domeniul tridimensional D daca si numai daca au loc relat iile
(3.87).
Folosind rezultatele de mai sus, o parte a Teoremei 3.10.2 se poate refor-
mula.
Teorema 3.10.3 Integrala curbilinie de tipul al doilea a campului vectorial
F = (P, Q, R) C
1
(D)
este independenta de drumul de integrare situat n domeniul simplu conex D
daca si numai daca campul vectorial F este irotat ional.
Asadar, dupa ce vericam daca domeniul pe care este denit campul di-
ferent iabil F este simplu conex, independent a de drum pe D a integralei
curbilinii n raport cu coordonatele din campul vectorial F este funct ie de
rotorul acestui camp. Daca F este camp irotat ional si D este domeniu simplu
conex, atunci integrala curbilinie (3.73) este independenta de drum pe D.
3.11 Primitiva unei expresii diferent iale
In cazul plan, doua din primitivele expresiei diferent iale (3.78) sunt:
U(x, y, z) =
_
x
x
0
P(t, y
0
) dt +
_
y
y
0
Q(x, t) dt;
U(x, y, z) =
_
x
x
0
P(t, y) dt +
_
y
y
0
Q(x
0
, t) dt
si se obt in respectiv cand integram pe linia poligonala (ACB) cu C(x, y
0
)
si pe calea de integrare rezultata din reuniunea segmentelor de dreapta (AD)
si (DB), unde D(x
0
, y).
Capitolul 3 Integrale curbilinii 169
Exercit iul 3.11.1 Se da expresia diferent iala
=
_
1
x
2
y
1
x
2
+z
2
_
zdx +
z
xy
2
dy +
_
x
x
2
+z
2
1
xy
_
dz
denita pe orice domeniu tridimensional D, simplu conex, care nu inter-
secteaz a planele de coordonate Oyz si Ozx. Sa se arate ca expresia de mai
sus este o diferent iala totala exacta si sa se determine funct iile primitive ale
sale.
Solut ie. Funct iile P, Q si R au valorile
P(x, y, z) =
_
1
x
2
y
1
x
2
+z
2
_
z, Q(x, y, z) =
z
xy
2
,
R(x, y, z) =
x
x
2
+z
2
1
xy
si, dup a cum se vede, sunt continue si derivabile pe domeniul simplu conex
D. Trebuie sa mai vericam ca F = 0, unde F = (P, Q, R). Efectuand
derivatele part iale ale funct iilor coordonate P, Q, R, gasim
R
y
=
Q
z
=
1
xy
2
,
P
z
=
R
x
=
1
x
2
y
+
z
2
x
2
(x
2
+z
2
)
2
,
Q
x
=
P
y
=
z
x
2
y
2
,
deci campul vectorial F este irotat ional pe D. Pentru determinarea unei
primitive vom lua A(x
0
, y
0
, 0) cu x
0
y
0
,= 0 si B(x, y, z) si aplicam formula
(3.95). Avem
U(x, y, z) =
_
x
x
0
P(t, y
0
, 0) dt +
_
y
y
0
Q(x, t, 0) dt +
_
z
0
R(x, y, t) dt.
Primele doua integrale sunt nule pentru ca n puncte ale planului xOy func-
t iile P si Q au valori egale cu zero. Calculand cea de a treia integrala, gasim
U(x, y, z) =
_
z
0
_
x
x
2
+t
2
1
xy
_
dt.
170 Ion Craciun
Rezulta ca primitiva expresiei diferent iale care se anuleaza n punctele
domeniului D situate n planul xOy este
U(x, y, z) = arctg
z
x
z
xy
,
oricare alta primitiva ind V (x, y, z) = U(x, y, z)+C, unde C este o constanta
reala arbitrara.
Exercit iul 3.11.2 Fie expresia diferent iala
=
_
y
x
2
+y
2
+ 2 y
_
dx +
_
2 x
x
x
2
+y
2
_
dy
denita ntrun domeniu plan simplu conex D care nu cont ine originea. Sa
se arate ca este diferent iala totala exacta pe D si sa se determine funct ia
diferent iabila U : D IR cu proprietatea d U(x, y) = .
Solut ie. Funct iile reale de doua variabile reale P si Q au valorile date de:
P(x, y) =
y
x
2
+y
2
+ 2 y; Q(x, y) = 2 x
x
x
2
+y
2
.
Derivatele part iale
Q
x
si
P
y
au valorile egale, si anume
Q
x
(x, y) =
P
y
(x, y) =
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
2
+ 2,
deci integrala curbilinie de tipul al doilea din expresia diferent iala nu de-
pinde de drumul de integrare situat n D. Funct ia U a carei diferent iala este
si care se anuleaza n punctul A(a, b) are valorile:
U(x, y) =
_
x
a
_
b
x
2
+b
2
+ 2b
_
dt +
_
y
b
_
2x
x
x
2
+t
2
_
dt;
U(x, y) = arctg
t
b
t=x
t=a
+ 2bt
t=x
t=a
+ 2xt
t=y
t=b
arctg
t
x
t=y
t=b
;
U(x, y) = 2xy + arctg
x
y
2ab arctg
a
b
.
Oricare alta primitiva V a expresiei diferent iale date este de forma
V (x, y) = 2xy + arctg
x
y
+C,
unde C este o constanta reala arbitrara.
Capitolul 4
Integrala dubla
4.1 Elemente de topologie n IR
2
In acest paragraf vom reaminti unele not iuni de topologie n spat iul euclidi-
an IR
2
.
Intre punctele acestui spat iu si cele ale unui plan n care sa ales o
pereche de axe perpendiculare Ox si Oy, de versori e
1
= (1, 0) si respectiv
e
2
= (0, 1), exista o corespondent a biunivoca.
Denit ia 4.1.1 Se numeste disc deschis cu centrul n a = (a, b) si raza
> 0 mult imea
B(a, ) = x = (x, y) IR
2
: d(x, a) < ,
unde d este metrica euclidiana pe IR
2
si d(x, a) =
_
(x a)
2
+ (y b)
2
este
distant a dintre punctele x si a.
Pentru simplitatea expunerii, discului deschis i vom spune simplu disc.
Denit ia 4.1.2 Un punct a IR
2
se numeste punct interior al mult imii
D IR
2
daca exista un > 0 astfel ncat B(a, ) D.
Observat ia 4.1.1 Un punct interior al mult imii D apart ine acesteia.
Denit ia 4.1.3 Submult imea D IR
2
se numeste mult ime deschisa daca
toate elementele sale sunt puncte interioare.
171
172 Ion Craciun
Denit ia 4.1.4 Spunem ca mult imea D IR
2
este mult ime conexa daca
oricare doua puncte ale lui D pot unite printrun arc de curba cont inut n
ntregime n D.
Denit ia 4.1.5 O mult ime deschisa si conexa se numeste domeniu.
De exemplu, discul cu centrul n origine si raza 1, adica totalitatea punctelor
(x, y) care satisfac inegalitatea x
2
+ y
2
< 1, este un domeniu, n timp ce
mult imea rezultata din reuniunea a doua discuri
(x, y) IR
2
[ x
2
+y
2
< 1 (x, y) IR
2
[ (x 3)
2
+y
2
< 1
nu este un domeniu deoarece, desi este mult ime deschisa, nu este mult ime
conexa ntrucat exista perechi de puncte ale sale care nu pot unite printr
un arc de curba cont inut n ntregime n aceasta mult ime.
Denit ia 4.1.6 Un punct a IR
2
se numeste punct frontiera al mult imii
D daca orice vecinatate a sa cont ine atat puncte ale lui D cat si puncte care
nu apart in lui D. Totalitatea punctelor frontiera ale unei mult imi se numeste
frontiera acelei mult imi.
Observat ia 4.1.2 Un punct frontiera al unei mult imi D poate sa apart ina
sau sa nu apart ina lui D.
In particular, o mult ime deschisa nu cont ine nici
unul din punctele frontierei sale.
Denit ia 4.1.7 O mult ime care si cont ine toate punctele frontiera se nu-
meste mult ime nchisa.
Observat ia 4.1.3 Fiecarei mult imi i se poate atasa o mult ime nchisa, care
se numeste nchiderea acelei mult imi, care consta din toate punctele mult i-
mii la care se adauga punctele sale frontiera.
exista punctele x
n
D si y
n
E astfel ncat
d(x
n
, y
n
) <
1
n
. (4.1)
Deoarece mult imea D este marginita rezulta ca sirul de puncte (x
n
) este
marginit si, dupa lema lui Cesaro, admite un subsir
x
k
1
, x
k
2
, , x
k
n
,
convergent la un punct x
0
. Corespunzator, sirul de puncte
y
k
1
, y
k
2
, , y
k
n
, ,
subsir al sirului (y
n
), este convergent conform lui (4.1) la acelasi punct x
0
.
Sa demonstram ca punctul x
0
apart ine mult imii D.
Intr-adevar, pot ex-
ista doua posibilitat i. Ori subsirul (x
k
n
) cont ine o innitate de puncte dis-
tincte, fapt care arata ca x
0
este punct limita al mult imii D, prin urmare
x
0
D deoarece D este o mult ime nchisa ori, de la un rang nainte, tot i
termenii subsirului sunt egali cu x
0
, caz n care limita este de asemeni x
0
,
care din nou apart ine lui D. Limita celui de al doilea subsir este tot x
0
si
apart ine lui E, deoarece si E este mult ime nchisa. Atunci, D si E au un
punct n comun ceea ce contrazice ipoteza teoremei.
4.2 Aria gurilor plane
Prin mult ime poligonala nt elegem mult imea constituita dintrun numar
nit de submult imi ale lui IR
2
ale caror frontiere sunt linii frante nchise.
Not iunea de arie a unei mult imi poligonale este bine cunoscuta din ge-
ometria elementara. Aria unei mult imi poligonale este un numar nenegativ
care poseda urmatoarele proprietat i:
1. (monotonie) Daca P si Q sunt doua mult imi poligonale, iar P Q,
atunci
aria P aria Q;
Capitolul 4 Integrala dubla 175
2. (aditivitate) Daca P
1
si P
2
sunt doua mult imi poligonale disjuncte si
P
1
P
2
este reuniunea acestora, atunci
aria (P
1
P
2
) = aria P
1
+ aria P
2
;
3. (invariant a) Daca doua mult imi poligonale P
1
si P
2
sunt congruente,
atunci
aria P
1
= aria P
2
.
Sa extindem not iunea de arie, cu pastrarea celor trei proprietat i, la o
clasa mai ampla de mult imi plane.
In acest scop consideram mult imea F,
o submult ime a mult imii IR
2
. Vom considera de asemeni toate mult imile
poligonale P incluse n F si toate mult imile poligonale Q care includ mul-
t imea F. Primele mult imi se vor numi mult imi scufundate n mult imea
F, iar mult imile din cea de a doua categorie formeaza ceea ce se numeste
nfasuratoarea mult imii F. Ariile mult imilor scufundaten mult imea F sunt
marginite superior, un majorant ind aria oricarei mult imi marginite care
face parte dinnfasuratoarea lui F. Mult imea de numere reale nenegative care
reprezinta ariile mult imilor scufundate, ind o mult ime majorata, admite o
margine superioara
S
= S
(F) = sup(aria P) : P F,
iar mult imea ariilor mult imilor care constituie nfasuratoarea lui F poseda
evident minorant i si ca atare admite margine inferioara
S
= S
(F) = inf(aria Q) : Q F.
Cantitatea S
.
Daca S
= S
aria Q
rezulta
0 S
< > 0
si indca > 0 este ales arbitrar rezulta ca S
= S
.
Reciproc, daca S
= S
2
< aria P S
, S
aria Q < S
+
2
,
care implica (4.2), ceea ce completeaza demonstrat ia teoremei.
Mult imea punctelor care apart in unei mult imi poligonale Q care nfasoara
mult imea F si nu apart in mult imii poligonale P, scufundata n F, este o mul-
t ime poligonala avand aria egala cu diferent a dintre aria lui Q si aria lui
P. Aceasta mult ime de puncte cont ine frontiera mult imii F.
In consecint a,
condit ia din Teorema 4.2.1 implica ca F este carabila daca si numai daca
frontiera sa poate scufundata ntro mult ime poligonala cu arie arbitrar de
mica.
Cu ajutorul Teoremei 4.2.1 se poate stabili masurabilitatea Jordan a unor
mult imi diferite de cele poligonale. O astfel de mult ime poate discul de
raza r. Mult imile P si Q pentru disc pot mult imile marginite de poligoane
regulate nscrise si respectiv circumscrise discului, numarul n al laturilor
acestor poligoane ind sucient de mare. De altfel, acesta este modul n
care, n geometria elementara, se obt ine formula ariei discului de raza r.
Capitolul 4 Integrala dubla 177
Denit ia 4.2.1 O mult ime de puncte din IR
2
se numeste mult ime de arie
nula daca ea poate scufundata ntr-o mult ime poligonala de arie arbitrar
de mica.
Observat ia 4.2.1 O curba n planul Oxy este o mult ime de arie nula.
Not iunea din Denit ia 4.2.1 face ca Teorema 4.2.1 sa poata reformulata
n urm atoarea forma echivalenta.
Teorema 4.2.2 Necesar si sucient pentru ca mult imea F sa e masurabila
Jordan este ca frontiera sa sa e de arie nula.
Bazat pe aceasta teorema putem prezenta o clasa sucient de vasta de mul-
t imi carabile la care vom face referire n considerat iile ulterioare. Pentru
aceasta sa ne amintim ca o curba plana (C) reprezentata parametric prin
ecuat iile
(C)
_
_
_
x = (t),
y = (t),
t ,
unde funct iile : [, ] IR si : [, ] IR sunt continue, derivabile,
cu derivate continuie sau continuie pe port iuni este o curba recticabila,
lungimea L a acesteia ind data de integrala denita
L =
_
2
(t) +
2
(t) dt.
Lema 4.2.1 Orice curba plana recticabila este o mult ime de arie nula.
Demonstrat ie. Fie (C) o curba plana recticabila de lungime L. Divizam
curban n part i prin n+1 puncte astfel ncat lungimea ecarei part i sa e L/n
si construim un patrat de latura 2L/n cu centrul de simetrie n punctul de
diviziune de ordin k, unde k ia toate valorile de la 1 pana la n+1. Reuniunea
acestor patrate este o mult ime poligonala care nfasoara curba (C) si a carei
arie nu ntrece suma ariilor patrateleor construite, prin urmare nu este mai
mare decat
4L
2
n
2
(n + 1).
Deoarece L este xat si n poate lua valori numere naturale oricat de mari
dorim, curba (L) poate scufundata ntro mult ime poligonala de arie extrem
de mic a si ca atare aria lui (C) este egala cu zero.
178 Ion Craciun
Corolarul 4.2.1 Orice mult ime plana marginita a carei frontiera este o re-
uniune nita de curbe plane recticabile este mult ime masurabila Jordan.
Aceasta este clasa de mult imi care o vom considera n continuare.
Observat ia 4.2.2 Orice mult ime de puncte din plan, cu frontiera reprezen-
tata ca o reuniune nita de curbe plane denite printro ecuat ie carteziana
explicita de forma
y = f(x), a x b,
sau printro ecuat ie carteziana explicita de forma
x = g(y), c x d,
unde funct iile f si g sunt funct ii continue, cu derivate continue pe port iuni,
este o mult ime masurabila n sens Jordan.
Avem acum pregatite toate condit iile pentru a arata ca not iunea de arie a
unei mult imi plane marginita satisface proprietat ile de monotonie, aditivitate
si invariant a.
(f,
i
,
i
) =
n
i=1
f(
i
,
i
) S
i
, (4.6)
unde S
i
este aria lui D
i
, iar (
i
,
i
) este un punct arbitrar apart inand lui D
i
,
numit punct intermediar.
Denit ia 4.3.3 Sumele din relat ia (4.6) se numesc sume integrale asoci-
ate funct iei f din (4.4), modului de divizare de forma (4.5) al mult imii D
si sistemului de puncte intermediare (
i
,
i
) D
i
ales arbitrar.
Denit ia 4.3.4 O partit ie
= D
1
, D
2
, , D
n
a mult imii D se spune ca
este o ranare a divizarii din (4.5) daca ecare element D
i
al partit iei
este sau element al partit iei
j
din
partit ia
.
Observat ia 4.3.2 Exista o innitate de sume integrale caci exista o inni-
tate de moduri de a diviza mult imea D si n cadrul ecarei partit ii exista o
innitate de posibilitat i de a alege punctele intermediare.
Introducem urmatoarea denit ie a limitei sumelor integrale (4.6).
Capitolul 4 Integrala dubla 181
Denit ia 4.3.5 Numarul real J este limita sumelor integrale (4.6) cand
|| 0 daca pentru orice > 0 exista > 0 astfel ncat oricare ar
partit ia a mult imii D cu
|| < (4.7)
si oricare ar alegerea punctelor intermediare (
i
,
i
) D
i
sa avem
[
(f,
i
,
i
) J[ < . (4.8)
Inegalitatea (4.8) trebuie sa e adevarata pentru toate sumele integrale
(f,
i
,
i
) care corespund partit iei din (4.5) ce satisface condit ia (4.7),
indiferent de alegerea punctelor intermediare.
Denit ia 4.3.6 Funct ia (4.4) se numeste integrabila pe D daca limita su-
melor integrale (4.6) pentru || 0 exista si este nita.
Denit ia 4.3.7 Daca funct ia (4.4) este integrabila pe D, atunci numarul
real
J = lim
0
n
i=1
f(
i
,
i
) S
i
(4.9)
se numeste integrala dubla a funct iei f pe mult imea D si se noteaza
cu unul din simbolurile
J =
__
D
f(x, y)d; J =
__
D
f(x, y)dxdy.
(4.10)
Funct ia f se numeste integrand, D se numeste domeniu de integrare, iar
expresiile f(x, y)d si f(x, y)dxdy se numesc elemente de integrare.
Sa gasim condit ii care, impuse funct iei (4.4), asigura existent a integralei
duble (4.10). Aceste condit ii le vom numi condit ii de integrabilitate.
Pentru a stabili condit ii de integrabilitate introducem sumele Darboux in-
ferioara si superioara.
In acest sens notam prin M
i
si m
i
marginea superioara
si respectiv marginea inferioara a valorilor restrict iei funct iei f la elementul
D
i
al partit iei din (4.5).
Denit ia 4.3.8 Sumele:
= S
(f) =
n
i=1
M
i
S
i
; = s
(f) =
n
i=1
m
i
S
i
(4.11)
se numesc respectiv suma Darboux superioara si suma Darboux infe-
rioara a funct iei f corespunzatoare diviziunii a mult imii carabile D.
182 Ion Craciun
Observat ia 4.3.3 Din modul cum au fost denite sumele Darboux (4.11)
rezulta ca oricare ar divizarea a mult imii D, avem
.
Sa enumeram proprietat ile fundamentale ale sumelor Darboux.
1. Pentru orice divizare a mult imii D si pentru orice alegere a sistemului
de puncte intermediare, suma integrala corespunzatoare se aa cuprinsa
ntre suma Darboux inferioara si suma Darboux superioara corespun-
zatoare partit iei ,
s
(f)
n
i=1
f(
i
,
i
) S
i
S
(f).
2.
In procesul de ranare a divizarii mult imii D, sumele Darboux infe-
rioare cresc, iar sumele Darboux superioare descresc. Aceastanseamna
ca daca si sunt sumele Darboux corespunzatoare modului de di-
vizare , iar
si
, atunci
.
3. Fie
si
si
si
(f) : T; J = sups
(f) : T,
care se numesc integralele Darboux superioara si respectiv inferioara
ale funct iei f : D IR
2
IR.
Teorema 4.3.1 Integralele Darboux inferioara si superioara ale funct iei re-
ale de doua variabile reale f denita pe mult imea carabila D IR
2
satisfac
inegalitatea
J J.
Demonstrat ie. Presupunem contrariul si anume ca J > J. Atunci, exista
un numar > 0 astfel ncat
J J > > 0. (4.12)
Pe de alta parte, dupa teoremele de caracterizare ale marginilor inferioara si
superioara, putem spune ca pentru > 0 de mai sus exista o suma Darboux
superioara
1
si o suma Darboux inferioara
2
astfel ncat
1
J <
2
si J
2
<
2
,
de unde deducem
1
2
+ (J J) < .
1
2
< 0
care contrazice proprietatea 3. a sumelor Darboux.
4.4 Condit ii de integrabilitate
Proprietat ile sumelor Darboux inferioare si superioare permit stabilirea unei
condit ii necesare si suciente pentru integrabilitatea funct iei reale f denita
si marginita pe o mult ime carabila din IR
2
.
184 Ion Craciun
Lema 4.4.1 (Darboux) Integrala superioara J (respectiv integrala inferi-
oara J) este limita pentru || 0 a sumelor Darboux superioare (respectiv
a sumelor Darboux inferioare).
Demonstrat ie. Introducem mai ntai not iunea de frontiera a partit iei
a mult imii D. Daca partit ia T este compusa din submult imile D
i
,
atunci reuniunea a frontierelor D
i
ale mult imilor D
i
se numeste frontiera
partit iei . Prin urmare,
= D
1
D
2
D
n
.
Frontierele D
i
ind de arie nula oricare ar divizarea T, rezulta ca
frontiera divizarii este de arie nula.
satisface
condit ia
0
J <
2
.
Frontiera
a divizarii
au cel
put in un punct n comun, atunci mult imea D
i
este strict inclusa n interiorul
mult imii poligonale Q. Asemenea mult imi componente ale partit iei vor
numite elemente frontiera, iar toate celelalte elemente, care nu se ncadreaza
n aceasta categorie, le vom numi elemente interioare. Sa aratam acum ca
oricarei partit ii T cu || < , corespunde o suma Darboux superioara
care difera de integrala Darboux superioara J cu mai put in decat . Pentru
aceasta mpart im termenii care intra n denit ia sumei n doua grupe de
termeni
=
n
i=1
M
i
S
i
=
i
S
i
+
i
S
i
,
Capitolul 4 Integrala dubla 185
unde sumarea n penultima suma se extinde la toate elementele interioare
n timp ce, n ultima suma, sumarea se refera la elementele frontiera. Sa
evaluam separat ecare din aceste sume. Fiecare element interior al partit iei
este strict inclus ntrun element al partit iei
i
a valorilor funct iei f(x, y), pe un element interior al divizarii ,
nu dep aseste marginea superioara a aceleiasi funct ii pe elementul divizarii
care cont ine elementul interior respectiv, rezulta ca partea din suma Dar-
boux superioara referitoare la elementele interioare nu poate ntrece pe
,
adica
i
S
.
Mai departe, avem inegalitat ile evidente:
[M
i
[ M ;
i
< aria Q <
2M
.
i
S
i
[ <
2
si ca urmare,
=
i
S
i
+
i
S
+
2
< J +.
Asadar am demonstrat ca oricare ar > 0 exista un numar care depinde
de ncat oricare ar divizarea cu || < , avem
J <
rezultat care arata ca limita, pentru norma divizarilor tinzand la zero, a
sumelor Darboux superioare este integrala superioara Darboux.
In mod
aseman ator se demonstreaza si cealalta armat ie a lemei.
Teorema 4.4.1 (Criteriul de integrabilitate a lui Darboux). O func-
t ie marginita f(x, y) denita pe o mult ime marginita si carabila D IR
2
este
integrabila pe D daca si numai daca pentru orice > 0 exista un numar (),
astfel ncat oricare ar partit ia a mult imii D cu || < (), sa avem
S
(f) s
(f,
i
,
i
) J [ <
2
,
care poate scrisa si n forma echivalenta
J
2
<
(f,
i
,
i
) < J +
2
. (4.14)
De asemenea, stim ca sumele Darboux superioara si inferioara corespunzatoa-
re partit iei T sunt respectiv marginea superioara si marginea inferioara
a sumelor integrale Riemann asociate acelei divizari. Prin urmare, putem
lua o divizare xata T si sa alegem punctele intermediare (
i
,
i
) D
i
si (
i
,
i
) D
i
astfel ncat sa e satisfacute urmatoarele inegalitat i:
n
i=1
f(
i
,
i
) S
i
<
2
;
n
i=1
f(
i
,
i
) S
i
<
2
. (4.15)
Fiecare din cele doua sume integrale Riemann din (4.15) satisface condit ia
(4.14) si, ca urmare, din (4.15) obt inem rezultatul dorit, adica (4.13).
Condit ia este sucienta. Daca pentru orice > 0 exista () > 0 astfel nc at
oricare ar divizarea T cu || < () sa avem (4.13), atunci J = J.
(f) J J S
(f) (4.16)
pentru orice diviziune a lui D. Daca || < (), din inegalitatea (4.16) si
din condit ia (4.13), obt inem
0 J J S
(f) s
(f) <
Capitolul 4 Integrala dubla 187
adica 0 J J < . Deoarece > 0 a fost presupus arbitrar rezulta ca
J = J.
Sa notam valoarea comuna a cantitat ilor J si J cu J si sa aratam ca J
este limita pentru || 0 a sumelor integrale Riemann asociate funct iei
f, adica este integrala dubla a funct iei f pe domeniul de integrare D. Dupa
lema lui Darboux, J este limita comuna pentru || 0 a sumelor Darboux
inferioare si superioare asociate funct iei f si modurilor de divizare T,
adica
J = lim
0
s
(f) = lim
0
S
(f).
(4.17)
Pe de alta parte, avem
s
(f)
(f,
i
,
i
) S
(f) (4.18)
oricare ar divizarea T si oricare ar punctele intermediare (
i
,
i
)
D
i
.
Trecerea la limita n (4.18) pentru || 0 si folosirea lui (4.17) conduce
la rezultatul dorit.
Observat ia 4.4.1 Din criteriul de integrabiliate a lui Darboux rezulta ca o
funct ie reala f, denita si marginita pe o mult ime marginita si carabila din
IR
2
, este integrabila pe D, daca si numai daca integralele Darboux corespun-
zatoare, J si J sunt egale. Valoarea comuna a celor doua integrale J = J = J
este tocmai integrala lui f pe domeniul de integrare D.
4.5 Clase de funct ii integrabile
i
= (x
i
, y
i
) si x
i
= (x
i
, y
i
) din D
i
astfel ncat sa avem:
m
i
= f(x
i
, y
i
); M
i
= f(x
i
, y
i
).
Rezulta
S
(f) s
(f) =
n
i=1
(M
i
m
i
) S
i
=
n
i=1
(f(x
i
, y
i
) f(x
i
, y
i
)) S
i
.
Deoarece f este continua pe o mult ime compacta ea este marginita si uniform
continua pe acea mult ime. Uniforma continuitate a funct iei f implica ca
pentru orice > 0 exista () > 0 astfel ncat pentru orice doua puncte
x
= (x
, y
) si y = (x
, y
) cu
d(x, y) < ()
sa avem
[ f(x
, y
) f(x
, y
) [ <
aria D
.
Pentru orice diviziune a lui D, cu || < () avem
d(x
i
, x
i
) < ()
si deci
[ f(x
i
, y
i
) f(x
i
, y
i
) [ <
aria D
.
Asadar, daca || < (), atunci
S
(f) s
(f)
n
i=1
[ f(x
i
, y
i
) f(x
i
, y
i
) [ S
i
<
aria D
aria D =
adica S
(f) s
i=2
(M
i
m
i
)S
i
< (M
1
m
1
)
4K
+
n
i=2
2S
S
i
.
Insa M
1
m
1
2K si
n
i=2
2S
S
i
< S, astfel ca
< 2K
4K
+
2S
S = .
Numarul > 0 ind ales arbitrar, n baza Teoremei 4.4.1 funct ia f este
integrabila pe submult imea compacta D a lui IR
2
.
4.6 Proprietat ile integralei duble
Proprietat ile fundamentale ale integralei duble sunt complet analoage pro-
prietat ilor integralei denite
_
b
a
f(x)dx
si de aceea vom enumera aceste proprietat i urmand a da demonstrat ia doar
pentru una din ele.
190 Ion Craciun
1. Daca funct iile f si g sunt integrabile pe domeniul de integrare D, iar si
sunt constante reale arbitrare, atunci funct ia f +g este integrabila
pe D si
__
D
(f + g)(x, y)dxdy =
__
D
f(x, y)dxdy +
__
D
g(x, y)dxdy.
Aceasta este proprietatea de liniaritate a integralei duble.
2. Daca D = D
1
D
2
, unde D
1
, D
2
sunt mult imi compacte n IR
2
care
nu au puncte interioare comune si funct ia f : D IR este integrabila
pe D, atunci f este integrabila pe ecare din mult imile D
1
si D
2
si are
loc egalitatea
__
D
f(x, y)dxdy =
__
D
1
f(x, y)dxdy+
__
D
2
f(x, y)dxdy.
Aceasta este proprietatea de aditivitate a integralei duble ca funct ie de
domeniu de integrare.
3. Daca f este integrabila pe D si
f(x, y) 0, () (x, y) D,
atunci integrala dubla din funct ia f satisface inegalitatea
__
D
f(x, y)dxdy 0.
4. Daca f si D sunt integrabile pe D si
f(x, y) g(x, y), () (x, y) D,
atunci ntre integralele celor doua funct ii avem inegalitatea
__
D
f(x, y)dxdy
__
D
g(x, y)dxdy.
Aceasta este proprietatea de monotonie a integralei duble. Ea implica
urmatoarele doua proprietat i.
Capitolul 4 Integrala dubla 191
5. (evaluarea valorii absolute a integralei duble). Daca f este integrabila
pe D, atunci funct ia valoarea absoluta a lui f este integrabila pe D si
__
D
f(x, y)dxdy
__
D
[ f(x, y) [dxdy.
6. (teorema valorii medii). Daca o funct ie f este integrabila pe D si
satisface inegalitatea
m f(x, y) M, () (x, y) D,
iar S este aria lui D, atunci
mS
__
D
f(x, y)dxdy M S.
Daca funct ia f este n plus continua pe D, atunci teorema valorii medii
devine
7. Daca f este funct ie continua pe domeniul compact de integrare D,
atunci exista un punct (, ) D, astfel ncat
__
D
f(x, y)dxdy = f(, ) S.
8. Este evidenta egalitatea
__
D
dxdy = aria D = S.
Demonstrat ia teoremei valorii medii pentru funct ii continue. Deoa-
rece f este continua pe domeniul compact D, rezulta ca f este marginita pe
D si si atinge marginile. Prin urmare, exista punctele x
1
= (x
1
, y
1
) D,
x
2
= (x
2
, y
2
) D astfel ncat
m = f(x
1
, y
1
), M = f(x
2
, y
2
),
unde m si M sunt marginile lui f. Pentru simplitate, sa presupunem ca
ambele puncte sunt n interiorul domeniului de integrare D, demonstrat ia
192 Ion Craciun
ind ceva mai complicata daca unul sau ambele puncte x
1
, x
2
se situeaza pe
frontiera lui D.
In baza uneia din proprietat ile de mai sus, avem
mS
__
D
f(x, y)dxdy MS,
de unde rezulta
m
__
D
f(x, y)dxdy
S
M.
Notand
=
__
D
f(x, y)dxdy
S
avem evident inegalitat ile
m M.
Fie o curba a carei imagine este complet cont inuta n D si avand capetele
A
1
(x
1
, x
2
) si A
2
(x
2
, y
2
). Existent a unei astfel de curbe rezulta chiar din
denit ia not iunii de domeniu. Daca
_
x = (t) ,
y = (t) ,
t [a, b]
este o reprezentare parametrica a lui , atunci funct ia compusa
g : [a, b] IR, g(t) = f((t), (t))
este continua pe compactul [a, b]. Din f(x
1
, y
1
) = m si f(x
2
, y
2
) = M rezulta
g(a) = m si g(b) = M.
Din proprietatea lui Darboux a funct iilor continue deducem existent a unei
valori t
0
[a, b] asa fel ncat g(t
0
) = , adica
f((t
0
), (t
0
)) = .
Daca luam = (t
0
) si = (t
0
) avem = f(, ) si teorema valorii medii
pentru cazul cand funct ia de integrat este continua este demonstrata.
Capitolul 4 Integrala dubla 193
4.7 Evaluarea integralei duble
4.7.1 Integrala dubla pe intervale bidimensionale n-
chise
Teorema 4.7.1 Daca funct ia reala marginita, de doua variabile reale,
f : [a, b] [c, d] IR, < a < b < +, < c < d < +
este integrabila pe intervalul bidimensional nchis
I
2
= [a, b] [c, d]
si pentru orice x [a, b] exista numarul real F(x) denit de integrala de-
pinzand de parametrul x
F(x) =
_
d
c
f(x, y) dy, x [a, b], (4.19)
atunci funct ia F : [a, b] IR, ale carei valori sunt date n (4.19), este inte-
grabila Riemann si are loc egalitatea
__
I
2
f(x, y)dxdy =
_
b
a
F(x) dx =
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx. (4.20)
Demonstrat ie. Fie d
si d
= x
0
, x
1
, , x
i
, x
i+1
, , x
n
,
d
= y
0
, y
1
, , y
j
, y
j+1
, , y
m
,
(4.21)
unde
a = x
0
< x
1
< < x
i
< x
i+1
< < x
n
= b,
c = y
0
< y
1
< < y
i
< y
i+1
< < y
m
= d.
Aceste diviziuni denesc diviziunea a intervalului bidimensional nchis
I
2
= I
00
, I
10
, I
ij
, I
nm
, (4.22)
unde I
ij
sunt intervalele bidimensionale nchise
I
ij
= [x
i
, x
i+1
] [y
j
, y
j+1
], i = 0, n 1, j = 0, m1.
194 Ion Craciun
Notam
m
ij
= inff(x, y) : (x, y) I
ij
,
M
ij
= supf(x, y) : (x, y) I
ij
.
Aceste cantitat i sunt numere reale deoarece funct ia f este marginita pe ecare
din intervalele bidimensioanle nchise I
ij
.
Deoarece se urmareste a se demonstra ca funct ia F denita de (4.19)
este integrabila Riemann va trebui sa consideram sumele integrale Riemann
corespunzatoare tuturor diviziunilor d
d
(F,
i
) =
n1
i=1
F(
i
)(x
i+1
x
i
). (4.23)
Daca t inem seama de modul cum este denita funct ia F si de proprietatea
de aditivitate n raport cu intervalul de integrare a integralei Riemann, avem
F(
i
) =
_
d
c
f(
i
, y)dy =
m1
i=0
_
y
j+1
y
j
f(
i
, y)dy. (4.24)
Aplicand formula de medie pentru integralele simple care intra n membrul al
doilea din (4.24) deducem ca exista numerele reale
ij
, cu m
ij
ij
< M
ij
,
astfel ncat _
y
j+1
y
j
f(
i
, y)dy =
ij
(y
j+1
y
j
). (4.25)
Folosind acum (4.25) n (4.23) constatam ca suma Riemann
d
(F,
i
) se scrie
n nal n forma
d
(F,
i
) =
n1
i=0
m1
j=0
ij
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
).
Daca t inem seama de inegalitat ile
m
ij
ij
M
ij
, (i = 0, n 1, j = 0, m1)
rezulta
n1
i=0
m1
j=0
m
ij
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
)
d
(F,
i
)
n1
i=0
m1
j=0
M
ij
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
).
Capitolul 4 Integrala dubla 195
Dar prima suma din aceste inegalitat i este tocmai suma Darboux superioara
a funct iei f relativa la diviziunea din (4.22)
s
(f) =
n1
i=0
m1
j=0
m
ij
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
).
Ultima suma din inegalitat ile de mai sus este tocmai suma Darboux supe-
rioara a funct iei f relativa la aceeasi diviziune
S
(f) =
n1
i=0
m1
j=0
M
ij
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
).
Avem deci inegalat ile s
(f)
d
(F,
i
) S
k
)
kIN
este convergent
la zero. Fie de asemeni (d
k
)
kIN
k
| 0.
Notam cu
k
diviziunea intervalului bidimensional nchis I
2
= [a, b] [c, d]
denita de diviziunile d
k
si d
k
. Se vede imediat ca din condit iile |d
k
| 0 si
|d
k
| 0 rezulta |
k
| 0. Pentru ecare k avem inegalitat ile
s
k
(f)
d
k
(F,
i
) S
k
(f). (4.26)
Funct ia f ind presupusa integrabila pe I
2
, aplicand criteriul de integrabili-
tate a lui Darboux, avem
lim
k
S
k
(f) = lim
k
s
k
(f) =
__
I
2
f(x, y)dxdy. (4.27)
Trecand la limita n (4.26) pentru k + si t inand cont de (4.27) obt inem
lim
k
k
(F,
i
) =
__
I
2
f(x, y)dxdy. (4.28)
Daca t inem seama de denit ia integralei pentru funct iile reale de o variabila
reala
lim
k
k
(F,
i
) =
_
b
a
F(x)dx. (4.29)
Din egalitat ile (4.28) si (4.29) obt inem (4.21). De obicei se foloseste notat ia
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx =
_
b
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy. (4.30)
196 Ion Craciun
Folosind notat ia (4.30) constatam ca (4.21) se scrie n forma
__
I
2
f(x, y)dxdy =
_
b
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy. (4.31)
Putem spune ca (4.22) sau (4.31) reprezinta formula de calcul a integralei
duble pe un interval bidimensional nchis. Observam ca integrala dubla pe
un interval bidimensional nchis este o iterat ie de integrale simple adica un
calcul succesiv a doua integrale Riemann ale unor funct ii reale de o variabila
reala, prima dintre ele ind o integrala depinzand de parametru.
_
(AB) = (x, y) IR
2
: a x b, y =
1
(x), x [a, b],
BC = (x, y) IR
2
: x = b,
1
(b) y
2
(b),
(CD) = (x, y) IR
2
: x [b, a], y =
2
(x), x [b, a],
DA = (x, y) IR
2
: x = a, y [
2
(b),
1
(a)].
(4.36)
198 Ion Craciun
Asa cum a fost denita n (4.36), frontiera (C
+
) a domeniului simplu n
raport cu axa Oy este o curba orientata pozitiv caci un observator care par-
curge aceasta frontiera n sensul indicat de (4.36) vede mult imea D
y
mereu la
stanga sa. Sa ment ionamn plus ca este posibil ca unul sau ambele segmente
de dreapta din (4.36) sa se reduca la un punct. Aceasta se va ntampla cand
funct iile
1
si
2
au valori egale n x = a sau (si ) n x = b.
Observat ia 4.7.4 Daca D
y
este un domeniu simplu n raport cu axa Oy,
atunci orice paralela la axa Oy prin punctul M(x, 0), unde a < x < b, inter-
secteaza frontiera acestei mult imi n doua puncte distincte P si Q de coor-
donate: P(x,
1
(x)); Q(x,
2
(x)). Acestor puncte le vom spune: Ppunct
de intrare n D
y
; Qpunct de iesire din D
y
.
Regula de calcul a unei integrale duble pe un domeniu simplu n raport
cu axa Oy este data de teorema care urmeaza.
Teorema 4.7.3 Fie D
y
un domeniu simplu n raport cu axa Oy denit de
inegalitat ile:
a x b;
1
(x) y
2
(x),
si f o funct ie reala marginita denita pe mult imea D
y
.
Daca f este integrabila pe D
y
si pentru orice x [a, b], xat, exista integrala
depinzand de parametrul x
J(x) =
_
2
(x)
1
(x)
f(x, y)dy,
atunci funct ia J : [a, b] IR este integrabila si
_
b
a
J(x)dx =
__
D
y
f(x, y)dxdy.
Demonstrat ie.
Inainte de a ncepe demonstrat ia propriuzisa sa observam
ca avand n vedere expresia valorii n x [a, b] a funct iei J, integrala denita
a acesteia se poate scrie n una din urmatoarele forme
_
b
a
J(x)dx =
_
b
a
_
_
2
(x)
1
(x)
f(x, y)dy
_
dx =
_
b
a
dx
_
2
(x)
1
(x)
f(x, y)dy.
Concluzia teoremei devine
__
D
y
f(x, y)dxdy =
_
b
a
dx
_
2
(x)
1
(x)
f(x, y)dy (4.37)
Capitolul 4 Integrala dubla 199
care reprezinta formula de calcul a integralei duble pe un domeniu simplu n
raport cu axa Oy.
Sa procedam acum la demonstrat ia teoremei.
Fie c = min
1
(x); x [a, b] si d = max
2
(x); x [a, b] care sunt
numere reale n baza faptului ca funct iile
1
si
2
sunt continue pe mul-
t imea compaca [a, b]. Dupa teorema lui Weierstrass, funct iile
1
si
2
sunt
marginite si si ating efectiv marginile. Atunci, intervalul bidimensional I
2
=
[a, b] [c, d] include domeniul simplu D
y
.
Funct ia auxiliara
f
: I
2
IR, f
(x, y) =
_
_
f(x, y), daca (x, y) D
y
0, daca (x, y) I
2
D
y
.
(4.38)
satisface ipotezele Teoremei 4.7.1.
Intr-adevar, deoarece valorile sale coincid
cu cele ale funct iei f pe mult imea D
y
, rezulta ca f
este integrabila pe D
y
.
Restrict ia lui f
la mult imea I
2
D
y
ind funct ia identic nula, rezulta ca
este funct ie integrabila pe I
2
D
y
. Daca la aceste doua rezultate adaugam
proprietatea de aditivitate a integralei duble, deducem ca funct ia f
din
(4.38) este integrabila. Mai mult, avem
__
D
y
f
(x, y)dxdy =
__
D
y
f(x, y)dxdy
__
I
2
\D
y
f
(x, y)dxdy = 0
(4.39)
(x, y)dxdy =
__
D
y
f(x, y)dxdy. (4.40)
Pentru ecare valoare a lui x situat ntre a si b, are loc egalitatea
_
d
c
f
(x, y)dy =
_
1
(x)
c
f
(x, y)dy+
+
_
2
(x)
1
(x)
f
(x, y)dy +
_
d
2
(x)
f
(x, y)dy
(4.41)
200 Ion Craciun
deoarece ecare din integralele din membrul doi exista. Apoi, dat ind faptul
ca pe segmentele de dreapta incluse n I
2
si care unesc respectiv perechile de
puncte (x, c), (x,
1
(x)) si (x,
2
(x)), (x, d), valorile funct iei f
sunt egale cu
zero, deducem ca prima si a treia integrala din membrul doi al relat iei (4.41)
sunt nule, fapt ce conduce la egaliatatea
_
d
c
f
(x, y) dy =
_
2
(x)
1
(x)
f(x, y) dy. (4.42)
Funct ia f
(x, y)dxdy =
_
b
a
dx
_
d
c
f
1
(y)
f(x, y)dx,
atunci funct ia I : [a, b] IR este integrabila si are loc egalitatea
_
d
c
I(y)dy =
__
D
x
f(x, y)dxdy. (4.44)
Observat ia 4.7.6 Avand n vefere ca integrala denita din funct ia I pe in-
tervalul [c, d] se poate scrie n una din formele
_
d
c
I(y)dy =
_
d
c
_
_
2
(y)
1
(y)
f(x, y)dx
_
dy =
_
d
c
dy
_
2
(y)
1
(y)
f(x, y)dx
rezulta ca egalitatea (4.44) se poate scrie n forma echivalenta
__
D
x
f(x, y)dxdy =
_
d
c
dy
_
2
(y)
1
(y)
f(x, y) dx. (4.45)
care constituie formula de calcul a integralei duble pe un domeniu simplu n
raport cu axa Ox.
Observat ia 4.7.7 Daca domeniul de integrare D nu este simplu n raport
cu una din axele de coordonate, atunci descompunem pe D prin paralele la
axele de coordonate ntrun numar nit de subdomenii D
1
, D
2
, , D
n
, simple
n raport cu aceeasi axa de coordonate, astfel ncat interioarele oricaror doua
astfel de domenii D
i
si D
j
, cu i ,= j, sa e disjuncte, iar reuniunea lor sa
e mult imea D. Folosind apoi proprietatea de aditivitate a integralei duble n
raport cu domeniul de integrare, avem
__
D
f(x, y)dxdy =
n
i=1
__
D
i
f(x, y)dxdy, (4.46)
urmand ca, pentru toate integralele duble din membrul doi al egalitat ii (4.46),
sa se aplice una din formulele de calcul (4.37) sau (4.45).
202 Ion Craciun
Exercit iul 4.7.1 Sa se scrie integrala dubla
__
D
f(x, y)dxdy,
unde D este domeniul marginit de curbele
y =
2ax x
2
, y =
2ax x
2
y
2ax.
Prin urmare, folosind (4.37), avem
__
D
f(x, y)dxdy =
_
2a
0
dx
_
2ax
2axx
2
f(x, y) dy.
Domeniul D nu este simplu n raport cu axa Ox. Paralela y = a la axa
Ox descompune D n trei domenii D
1
, D
2
, D
3
, simple n raport cu axa Ox,
unde:
D
1
= (x, y) IR
2
: 0 y a;
y
2
2a
x a
_
a
2
y
2
;
D
2
= (x, y) IR
2
: 0 y a; a +
a
2
x
2
x 2a;
D
3
= (x, y) IR
2
: a y 2a;
y
2
2a
x 2a,
T inand cont de (4.46), rezulta
__
D
f(x, y)dxdy =
__
D
1
f(x, y)dxdy+
__
D
2
f(x, y)dxdy+
__
D
3
f(x, y)dxdy,
Capitolul 4 Integrala dubla 203
integralele din membrul al doilea scriinduse ca iterat ii de integrale simple,
dupa cum urmeaza:
__
D
1
f(x, y)dxdy =
_
a
0
dy
_
a
a
2
y
2
}
y
2
2a
f(x, y)dx;
__
D
2
f(x, y)dxdy =
_
a
0
dy
_
2a
a+
a
2
x
2
f(x, y)dx;
__
D
3
f(x, y)dxdy =
_
2a
a
dy
_
2a
y
2
2a
f(x, y)dx.
Astfel, am scris integrala dubla ca iterat ie de integrale simple n ambele
ordini. De remarcat ca prima scriere este mai simpla.
4.8 Formula integrala RiemannGreen
.
Cand pe curba = D sa ales un sens de parcurs, curba devine orien-
tata.
Denit ia 4.8.2 Un domeniu plan a carui frontiera este formata dintro
singura curba nchisa neteda sau neteda pe port iuni se numeste pozitiv
orientat daca curba este pozitiv orientata. Daca domeniul D este pozitiv
orientat, atunci el se noteaza cu D
+
sau cu D
+
. Analog se deneste domeniul
negativ orientat notat cu D
sau D
.
204 Ion Craciun
Este posibil ca frontiera unui domeniu plan sa e formata din mai multe
curbe plane nchise netede sau netede pe port iuni, disjuncte.
Denit ia 4.8.3 Fie curbele plane simple, nchise si netede sau netede pe
port iuni
0
,
1
, ,
p
cu proprietat ile:
1. mult imea din plan care are ca frontiera pe
0
cont ine n interiorul ei
toate celelalte curbe
i
, i = 1, p;
2. oricare doua curbe
i
si
j
cu i ,= j, i, j 1, p, nu au puncte comune.
Se numeste domeniu p + 1 conex mult imea D limitata de curba
0
din
care sau scos mult imile limitate de curbele
1
,
2
, ,
p
. Frontiera unui
astfel de domeniu D este reuniunea tuturor curbelor
k
, k 0, n. Domeniul
se numeste n plus compact daca si cont ine frontiera.
Denit ia 4.8.4 Domeniul compact p + 1 conex D se numeste pozitiv ori-
entat daca observatorul care se deplaseaza pe frontiera lui D vede mereu pe
D la stanga sa.
Un domeniu compact p + 1 conex, pozitiv orientat, care se noteaza cu
D
+
, are frontiera exterioara
0
orientata n sens contrar acelor de ceasornic
n timp ce toate celelalte curbe
i
, i = 1, p, sunt parcurse de observator n
sensul acelor de ceasornic. Pentru a intui forma unui domeniu p+1 conex am
putea sa spunem ca acesta prezinta gauri sau goluri. Daca p = 1, deci D are
un gol, el se numeste dublu conex, iar cel cu doua goluri se va numi domeniu
triplu conex. Domeniile simple n raport cu una din axele de coordonate sunt
domenii simplu conexe. Un gol poate si un punct.
y
. Daca derivata part iala a funct iei P n raport cu variabila y exista si este
continua pe D
y
, atunci are loc egalitatea
_
+
y
P(x, y)dx =
__
D
+
y
P
y
dxdy.
(4.47)
Capitolul 4 Integrala dubla 205
Demonstrat ie. Deoarece domeniul D
y
este simplu n raport cu axa Oy,
frontiera acestuia
y
este formata mai ntai din curbele netede pe port iuni:
y =
1
(x), x [a, b]; (4.48)
y =
2
(x), x [b, a], (4.49)
unde funct iile
1
si
2
care denesc cele doua port iuni netede din frontiera
y
sunt continue, admit derivate continue pe port iuni si sunt astfel ncat
1
(x)
2
(x), x [a, b]. (4.50)
Cealalta parte a frontierei
y
este constituita din doua segmente de dreapta
situate respectiv pe drepte paralele cu axa Oy :
x = a,
1
(a) y
2
(a); (4.51)
x = b,
1
(b) y
2
(b). (4.52)
Pentru primul segment de dreapta, abscisele punctelor sale sunt egale cu a,
iar ordonatele sale y au proprietatea
1
(a) y
2
(a), n timp ce, pe cel
de al doilea segment de dreapta, abscisele punctelor sale sunt egale cu b,
ordonatele ind astfel ncat
1
(b) y
2
(b). Daca introducem punctele:
A(a,
1
(a)); B(b,
1
(b)); C(b,
2
(b)); D(a,
2
(a)), (4.53)
atunci frontiera pozitiv orientata
+
y
a domeniului D
+
y
se poate scrie evident
sub forma
+
y
= ABCDA,
n care sensul de parcurs este de la A spre B, apoi spre C, de aici spre D si
din nou la A.
Existent a celor doua integrale din (4.47) este asigurata de continuitatea
funct iilor de sub semnul integrala si de ipoteza facuta asupra lui D.
Sa calculam integrala din membrul al doilea din (4.47). Avem,
__
D
+
y
P
y
dxdy =
_
b
a
dx
_
2
(x)
1
(x)
P
y
(x, y) dy =
=
_
b
a
P(x, y)
2
(x)
1
(x)
dx =
=
_
b
a
_
P(x,
1
(x)) P(x,
2
(x))
_
dx.
(4.54)
206 Ion Craciun
Pe de alta parte, avem
_
+
y
P(x, y) dx =
_
AB
P(x, y) dx +
_
BC
P(x, y) dx+
+
_
CD
P(x, y) dx +
_
DA
P(x, y) dx,
(4.55)
unde sensul considerat pe ecare curba este cel specicat mai sus.
Integralele curbilinii de spet a a doua pe BC si pe DA sunt nule, deoarece
aici x este constant, fapt care se vede din (4.51) si (4.52). Prin urmare,
dx = 0.
O reprezentare parametrica a arcului de curba plana AB este data de
ecuat iile
AB :
_
_
_
x = t,
y =
1
(t),
t [a, b]. (4.56)
Avand n vedere reprezentarea parametrica (4.56) si formula de calcul a unei
integrale curbilinii de a doua spet a, deducem
_
AB
P(x, y) dx =
_
b
a
P(t,
1
(t)) dt. (4.57)
Pentru port iunea de frontiera formata din arcul de curba CD, avem repre-
zentarea paramatrica
CD :
_
_
_
x = ,
y =
1
(),
[b, a]. (4.58)
Aceasta reprezentare parametrica (4.58) si formula de calcul a unei integrale
curbilinii de a doua spet a conduc la
_
CD
P(x, y) dx =
_
a
b
P(t,
2
(t)) dt =
_
b
a
P(t,
2
(t)) dt. (4.59)
Prin urmare, valoarea integralei curbilinii din membrul ntai a relat iei de
demonstrat (4.47) este
_
+
y
P(x, y) dx =
_
b
a
_
P(t,
1
(t)) P(t,
2
(t))
_
dt. (4.60)
Din relat iile (4.54) si (4.60), rezulta (4.47) si n acest fel teorema este demon-
strata.
Capitolul 4 Integrala dubla 207
Teorema 4.8.2 Fie Q o funct ie reala denita si continua pe un domeniu
compact pozitiv orientat D
x
, simplu n raport cu axa Ox a carui frontiera
este curba nchisa pozitiv orientata
+
x
. Daca derivata part iala a funct iei Q
n raport cu variabila x exista si este continua pe D
x
, atunci are loc egalitatea
_
+
x
Q(x, y)dx =
__
D
+
x
Q
x
dxdy.
(4.61)
Demonstrat ie. Sa consideram ntai integrala dubla din membrul doi al
egalitat ii (4.61). Dupa cum stim, un domeniu simplu n raport cu axa Ox
poate prezentat astfel
D
x
= (x, y) IR
2
: c y d;
1
(y) x
2
(y), (4.62)
unde funct iile
1
si
2
sunt continue si derivabile pe port iuni. Daca scriem
domeniul de integrare n forma (4.62), atunci integrala dubla ce o avem de
calculat este data de
__
D
+
y
Q
x
dxdy =
_
d
c
dy
_
2
(y)
1
(y)
Q
x
dx =
_
d
c
Q(x, y)
2
(y)
1
(y)
dy =
=
_
d
c
_
Q(
2
(y), y) Q(
1
(y), y)
_
dy.
(4.63)
Sa notam cu A
1
, B
1
, C
1
si D
1
punctele lui
+
x
de coordonate:
A
1
(c,
1
(c)); B
1
(c,
2
(c)); C
1
(d,
2
(d)); D
1
(d,
1
(d)). (4.64)
Atunci, frontiera pozitiv orientata
+
x
a domeniului D
+
x
se poate scrie sub
forma
+
x
= A
1
B
1
C
1
D
1
A
1
,
n care sensul de parcurs este de la A
1
spre B
1
, apoi spre C
1
, de aici spre D
1
si din nou la A
1
. Port iunile A
1
B
1
si C
1
D
1
ale frontierei
+
x
sunt segmente de
drepte paralele cu axa Ox si ca urmare pe aceste segmente avem dy = 0 ceea
ce atrage
_
A
1
B
1
Q(x, y) dy =
_
C
1
D
1
Q(x, y) dy = 0. (4.65)
Integrala denita din membrul al doilea al relat iei (4.63) poate privita
ca suma a doua integrale curbilinii pe arce de curba corespunzatoare, dupa
208 Ion Craciun
cum urmeaza
_
d
c
_
Q(
2
(y), y) | Q(
1
(y), y)
_
dy =
_
B
1
C
1
Q(x, y) dy +
_
D
1
A
1
Q(x, y) dy.
(4.66)
Daca la membrul doi al relat iei (4.66) adaugam integralele curbilinii din
(4.65), obt inem
_
d
c
_
Q(
2
(y), y) | Q(
1
(y), y)
_
dy =
_
A
1
B
1
Q(x, y)dy+
+
_
B
1
C
1
Q(x, y)dy +
_
C
1
D
1
Q(x, y)dy+
+
_
D
1
A
1
Q(x, y)dy =
_
+
x
Q(x, y)dy.
(4.67)
Din relat iile (4.63) si (4.67) rezulta (4.61) si teorema este demonstrata.
Egalitatea (4.47) a fost demonstrata pentru un domeniu de o forma spe-
ciala, nsa ea poate extinsa la un domeniu arbitrar care poate divizat
ntrun numar nit de domenii simple n raport cu axa Oy.
Astfel, daca un domeniu oarecare D, cu frontiera , este descompus n
n subdomenii D
iy
, i = 1, n, simple n raport cu axa Oy si cu interioarele
oricaror doua dintre ele disjuncte, conform Teoremei 4.8.1, pentru ecare din
domeniile D
iy
are loc relat ia
_
+
iy
P(x, y) dx =
__
D
+
iy
P
y
(x, y)dxdy,
iy
= D
iy
.
(4.68)
Putem suma acum de la 1 la n relat iile (4.68) obt inanduse n membru
drept o integrala dubla pe domeniul D din aceeasi funct ie de integrat ca n
(4.68), iar n membrul stang o suma de n integrale curbilinii de spet a a doua
din expresia diferent iala P(x, y) dx.
Insa ecare contur
+
iy
consta atat din
anumite arce ale frontierei lui D
+
cat si din port iuni de curbe auxiliare care
servesc pentru divizarea domeniului D n part ile D
iy
, cu i de la 1 pana la n.
Fiecare arc al unei curbe auxiliare intra n exact doua contururi de tipul D
iy
si este parcurs n sensuri contrare cand ne raportam la cele doua contururi
vecine. Prin urmare, cand sumam toate integralele curbilinii de forma
_
+
iy
P(x, y) dx, (4.69)
Capitolul 4 Integrala dubla 209
integralele curbilinii luate pe arcele auxiliare se anuleaza reciproc si deci
va ram ane numai integrala pe frontiera
+
a domeniului D
+
din expresia
diferent iala P(x, y) dx. Astfel, obt inem egalitatea
_
+
P(x, y) dx =
__
D
+
P
y
dxdy,
iy
= D
iy
.
(4.70)
Sa observam ca divizarea lui D n domenii simple n raport cu axa Oy se
poate efectua prin paralele la axa Oy care sa e eventual tangente n anumite
puncte ale frontierei sau sa aiba n comun cu doar un punct daca acesta
este punct unghiular.
Printrun rat ionament asemanator celui efectuat pentru demonstrat ia
relat iei (4.61), deducem ca egalitatea
_
+
Q(x, y)dy =
__
D
+
Q
x
(x, y)dxdy
(4.71)
are loc pentru orice domeniu compact care se reprezinta ca reuniune nita de
domenii simple n raport cu axa Ox. Descompunerea unui domeniu compact
n domenii simple n raport cu axa Ox este posibila ntotdeauna si se poate
efectua prin construct ia unor paralele la axa Ox, paralele care, eventual, pot
avea un punct comun cu frontiera domeniului.
Prin construct ia descrisa mai sus cu ajutorul paralelelor la axele de coor-
donate, orice domeniu plan compact D
+
, simplu sau multiplu conex, pozitiv
orientat, avand frontiera
+
o reuniune nita de curbe nchise netede sau
netede pe port iuni care satisfac condit iile din Denit ia 4.8.3, se poate scrie
ca reuniune nita de domenii simple n raport cu una, oricare, din axele de
coordonate. Pentru astfel de domenii, pe care prescurtat le vom numi mai
departe domenii plane simple, au loc relat iile (4.70) si (4.71). Sumand aceste
doua relat ii, obt inem formula integrala
_
+
P(x, y) dx +Q(x, y)dy =
__
D
+
_
Q
x
(x, y)
P
y
(x, y)
_
dxdy
(4.72)
cunoscuta sub numele de formula integrala RiemannGreen.
In acest fel am
demonstrat
Teorema 4.8.3 Fie D un domeniu plan simplu conex si P, Q doua funct ii
reale denite si continue pe compactul D. Daca derivatele part iale
P
y
si
Q
x
210 Ion Craciun
exista si sunt continue pe D, atunci are loc formula integrala RiemannGreen
(4.72).
Din modul cum sa efectuat demonstrat ia Teoremei 4.8.3 rezulta cateva
observat ii pe care le dam n continuare.
Observat ia 4.8.1 Daca frontiera
+
a domeniului simplu D
+
este compusa
dintrun numar nit de contururi separate, ceea ce nseamna ca suntem n
cazul unui domeniu multiplu conex, simbolul
_
+
P(x, y) dx +Q(x, y)dy (4.73)
trebuie nt eles ca suma de integrale curbilinii luate pe toate contururile care
alcatuiesc frontiera domeniului, ecare contur ind parcurs n sensul n care
un observator vede domeniul D
+
la stanga sa.
Observat ia 4.8.2 Cand sa demonstrat formula integrala Rieman Green
sa presupus ca funct iile P si Q precum si derivatele part iale ale lor
P
y
si
Q
x
sunt continue nu numai n interiorul domeniului D
+
dar si pe frontiera
acestuia
+
. Se constata nsa ca este sucient ca aceste funct ii mpreuna cu
derivatele ment ionate sa e continue si marginite n interiorul lui D
+
.
Observat ia 4.8.3 Avand n vedere ca la schimbarea sensului de parcurs al
unei curbe integrala curbiline de spet a a doua schimba de semn, rezulta ca
formula integrala RiemannGreen se poate scrie si n forma
_
+
x dy. (4.78)
Aplicand formula integrala RiemannGreen, din (4.78) obt inem
_
+
x dy =
_
D
dxdy = S. (4.79)
+
y dx. (4.80)
Combinand aceste formule deducem o alta formula de calcul ariei unui dome-
niu plan simplu n care integrarile n raport cu x si y sunt implicate simetric:
S =
1
2
_
x dy y dx. (4.81)
Exemplul 4.8.1 Sa se calculeze aria domeniului plan simplu delimitat de
astroida cu brat e egale de ecuat ii parametrice
_
_
_
x = a cos
3
t,
y = a sin
3
t,
t [0, 2]. (4.82)
212 Ion Craciun
Solut ie. Aplicand formula (4.81) obt inem
S =
3a
2
2
_
2
0
sin
2
t cos
2
t(cos
2
t + sin
2
t)dt =
3a
2
8
_
2
0
sin
2
2t dt =
3a
2
8
.
(4.83)
Exemplul 4.8.2 Folosind integrala curbilinie, sa se calculeze aria domeniu-
lui plan limitat de elipsa de semiaxe a si b.
Solut ie. Daca centrul de simetrie al elipsei se aa n originea reperului Oxy
din plan si axele sale de simetrie coincid cu axele de coordonate ale reperului,
atunci ecuat ia carteziana explicita a elipsei este
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0.
O reprezentare parametrica a acestei elipsei C, orientata pozitiv, poate
C :
_
_
_
x = a cos t,
y = b sin t,
unde parametrul t parcurge intervalul [0, 2].
Domeniul plan D, delimitat de elipsa, este simplu n raport cu ambele
axe, deci pentru calculul ariei lui D putem aplica formula
2Aria(D) =
_
C
xdy ydx = ab
_
2
0
(cos
2
t + sin
2
t)dt = 2ab,
de unde deducem ca aria elipsei este ab.
4.9 Schimbarea de variabile n integrala du-
bla
Fie un domeniu plan simplu conex situat n planul O
uv avand frontiera
uv la
planul xOy, atunci D = T() = ImT este un domeniu simplu conex din
planul xOy, iar curba = T(
este transfor-
mat prin T, ntrun punct care se deplaseaza pe , tot n sensul invers acelor
de ceasornic. Daca cel deal doilea sens de miscare este cel al acelor de cea-
sornic, atunci transformarea punctuala regulata T se spune ca este indirecta
sau inversa.
Jacobianul transformarii punctuale regulate T din (4.84) este funct ia reala
nenula
D(, )
D(u, v)
ale carei valori se determina dupa legea
D(, )
D(u, v)
(u, v) =
u
(u, v)
v
(u, v)
u
(u, v)
v
(u, v)
. (4.85)
Teorema 4.9.1 Daca funct iile : IR si : IR care denesc
difeomorsmul T sunt astfel ncat admit derivate part iale mixte de ordinul
doi continue, iar jacobianul lui T este pozitiv pe
D(, )
D(u, v)
(u, v) > 0, () (u, v) , (4.86)
atunci T este o transformare punctuala regulata directa.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca o reprezentare parametrica a curbei ori-
entate
este
:
_
_
_
u = u(t),
v = v(t),
t [a, b]. (4.87)
Atunci, curba = T(
_
x =
_
u(t), v(t)
_
,
y =
_
u(t), v(t)
_
,
t [a, b]. (4.88)
Convenim ca sensul direct sau pozitiv de parcurs al curbei nchise sa e
sensul imprimat de cresterrea parametrului t. Atunci, folosind un rezultat din
214 Ion Craciun
paragraful precedent si formula de calcul a integralelor curbilinii de spet a a
doua, deducem
aria D =
_
x dy =
_
b
a
_
u(t), v(t)
_
dy
dt
(t) dt. (4.89)
Insa
dy
dt
(t) =
u
_
u(t), v(t)
_
du
dt
(t) +
v
_
u(t), v(t)
_
dv
dt
(t) (4.90)
_
u(t), v(t)
__
u
_
u(t), v(t)
_
du
dt
(t)+
+
v
_
u(t), v(t)
_
dv
dt
(t)
_
dt.
(4.91)
Integrala din membrul al doilea din (4.91) este de fapt o integrala cur-
bilinie pe
(u, v)
u
(u, v) du +(u, v)
v
(u, v) dv. (4.92)
Ultimei integrale i aplicam formula integrala RiemannGreen (4.75) adap-
tata la variabilele independente u si v
_
_
Q
u
(u, v)
P
v
(u, v)
_
dudv,
(4.93)
unde semnul plus corespunde sensului direct pe
v
+
2
vu
v
u
2
uv
. (4.95)
Capitolul 4 Integrala dubla 215
v
v
u
=
=
D(, )
D(u, v)
. (4.96)
D(, )
D(u, v)
(u, v) dudv. (4.97)
Deoarece aria D > 0, n fat a ultimei integrale trebuie luat semnul plus,
adica n ultima integrala curbilinie pe curba nchisa
.
Observat ia 4.9.1 Din demonstrat ia teoremei precedente, rezulta ca putem
scrie egalitatea
aria D =
__
D(, )
D(u, v)
(u, v)
dudv (4.98)
indiferent daca transformarea punctuala regulata T este directa sau inversa.
Funct ia de sub semnul integrala din (4.98), ind continua, putem aplica
teorema de medie pentru integrala dubla, de unde rezulta existent a unui
punct (u
0
, v
0
) astfel ncat
aria D =
D(, )
D(u, v)
(u, v)
(u
0
,v
0
)
aria . (4.99)
Observat ia 4.9.2 Egalitatea (4.99) are o analogie remarcabila n cazul do-
meniilor unidimensionale. Daca f : [, ] [a, b] este o funct ie Rolle cu
derivata nenula, atunci teorema cresterilor nite a lui Lagrange se poate
transcrie n forma
l([a, b]) = [f
f
_
(u, v), (u, v)
_
D(, )
D(u, v)
(u, v)
dudv (4.101)
numita formula schimbarii de variabilen integrala dubla sau formula
de transport.
Demonstrat ie. Existent a integralelor din egalitatea (4.101) rezulta din
faptul ca funct ia f este continua pe D, iar T este transformare punctuala
regulata n IR
2
. Fie acum
= D
1
, D
2
, , D
n
(4.102)
o diviziune a oarecare a domeniului pe care este denita transformarea
punctuala regulata T. Aceasta transformare punctuala regulata duce D
i
n
domeniul D
i
D astfel ncat
= D
1
, D
2
, , D
n
(4.103)
este o diviziune a lui D = T().
Pentru ecare domeniu D
i
aplicam formula (4.99). Rezulta n acest fel ca
pentru ecare indice i cu valori de la 1 pana la n putem scrie
aria D
i
=
D(, )
D(u, v)
(u, v)
(u
i
,v
i
)
aria D
i
. (4.104)
Formam acum suma integrala Riemann a funct iei f corespunzatoare modului
de divizare si alegerii punctelor intermediare (
i
,
i
) D
i
, unde
i
= (u
i
, v
i
),
i
= (u
i
, v
i
). (4.105)
Avem
(f;
i
,
i
) =
n
i=1
f(
i
,
i
) ariaD
i
. (4.106)
Consideram funct ia
F : D, F(u, v) = f
_
(u, v), (u, v)
_
D(, )
D(u, v)
(u, v)
. (4.107)
Capitolul 4 Integrala dubla 217
Din (4.106) si (4.107) deducem
(f;
i
,
i
) =
n
i=1
F(u
i
, v
i
) ariaD
i
=
(F; u
i
, v
i
). (4.108)
Din (4.108) rezulta ca suma integrala Riemann a funct iei f relativa la modul
de divizare din (4.103), si pentru alegerea (4.105) a punctelor intermediare,
este egala cu o suma integrala Riemann a funct iei F din (4.107), corespun-
zatoare modului arbitrar
k
)
k1
un sir de diviziuni ale lui cu proprietatea (
k
) 0. Din
continuitatea lui T pe mult ime compacta rezulta uniforma continuitate a
sa si i deci condit ia (
k
) 0 implica (
k
) 0, unde
k
este diviziunea
lui D corespunzatoare diviziunii
k
a lui . Atunci, pentru ecare numar
natural k 1, putem scrie egalitatea
k
(f;
k
i
,
k
i
) =
k
(F; u
k
i
, v
k
i
). (4.109)
Din existent a celor doua integrale care intra n (4.101) si prin trecerea la
limita n relat ia (4.109), obt inem formula de transport (4.101) si teorema
este demonstrata.
Observat ia 4.9.3 Formula schimbarii de variabila n integrala dubla se a-
plica ori de cate ori integrala dubla din membrul al doilea al relat iei (4.101)
este mai simpla decat cea din membrul ntai.
Observat ia 4.9.4 Schimbarea de variabile (4.84) se alege astfel ncat sa
se simplice e domeniul de integrare, e funct ia de integrat, e ambele.
Alegerea schimbarii de variabile este sugerata de integrala din membrul stang
al egalitat ii (4.101).
Exemplul 4.9.1 Sa se calculeze aria domeniului plan D marginit de curbele:
xy = a; xy = b; b > a > 0
y = x; y = x, > > 0,
(4.110)
situat n primul cadran al sistemului de coordonate xOy.
218 Ion Craciun
Solut ie. Aria domeniului D, calculata cu ajutorul integralei duble, este
aria D =
__
D
dxdy. (4.111)
Daca scriem domeniul D n forma
D = (x, y) IR
2
: a x y b ;
y
x
, (4.112)
atunci pentru calculul integralei duble ni se sugereaza transformarea punc-
tuala
T
1
:
_
_
u = x y,
v =
y
x
,
(u, v) [a, b] [, ], (x, y) D, (4.113)
care se vede ca este inversa transformarii punctuale
T :
_
_
x =
_
u
v
,
y =
uv,
(u, v) [a, b] [, ], (x, y) D. (4.114)
Ambele transformari punctuale sunt regulate, iar difeomorsmul T transfor-
ma intervalul bidimensional = [a, b] [, ] n domeniul D. Cum T si T
1
sunt transformari punctuale regulate inverse una alteia rezulta
D(x, y)
D(u, v)
=
1
D(u, v)
D(x, y)
=
1
y
y
x
2
x
1
x
=
1
2
y
x
=
1
2v
. (4.115)
Deci aria cautata va
aria D =
__
D
dxdy =
1
2
__
dudv
v
=
1
2
_
b
a
du
_
dv
v
=
b a
2
ln
. (4.116)
Trecerea la coordonate polare este una dintre cele mai des utilizate schim-
bari de variabile si este denita de transformarea
T :
_
_
_
x = cos ,
y = sin ,
(4.117)
Capitolul 4 Integrala dubla 219
unde (, ) [0, +) [0, 2) si (x, y) D.
Se constata simplu ca transformarea (4.117) este o transformare punc-
tuala regulata, iar
D(x, y)
D(, )
=
cos sin
sin cos
= (4.118)
care este pozitiv n toate punctele din interiorul lui .
Formula schimbarii de variabile n integrala dubla cand se trece de la
coordonatele carteziene la variabilele polare date de relat iile (4.117) este
__
D
f(x, y)dxdy =
__
f
_
cos , sin
_
d d. (4.119)
Exemplul 4.9.2 Sa se calculeze integrala dubla
I(R) =
__
D
e
x
2
y
2
dxdy, (4.120)
unde D este discul nchis cu centrul n origine de raza R. Folosind rezultatul
stabilit sa se arate ca
_
+
0
e
x
2
dx =
2
. (4.121)
Solut ie. Pentru calculul integralei duble efectuam schimbarea de variabile
(4.117). Se vede imediat ca este intervalul bidimensional = [0, R][0, 2).
Aplicand formula (4.119), obt inem
I(R) =
__
2
d d =
_
2
0
d
_
R
0
e
2
d = (1 e
2
). (4.122)
Din acest rezultat, prin trecere la limita pentru R +, gasim
__
IR
2
e
x
2
y
2
dxdy = . (4.123)
Sa consideram acum intervalul bidimensional nchis = [a, a] [a, a],
cu a > 0, si integrala dubla
J(a) =
__
e
x
2
y
2
dxdy. (4.124)
220 Ion Craciun
Evident, este intervalul bidimensional cu laturile egale cu 2a si cu centrul
de simetrie n originea reperului xOy. Avem
J(a) =
_
a
a
e
x
2
dx
_
a
a
e
y
2
dy =
_
_
a
a
e
t
2
dt
_
2
=
_
2
_
a
0
e
t
2
dt
_
2
. (4.125)
Trecand la limita pentru a +n egalitatea
J(a) =
_
2
_
a
0
e
t
2
dt
_
2
, (4.126)
obt inem o alta evaluare a integralei duble pe ntreg planul din funct ia e
x
2
y
2
care, n analogie cu integralele improprii, putem sa o numim integrala dubla
improprie. Dupa trecerea la limita, gasim
__
IR
2
e
x
2
y
2
dxdy = 4
_
_
+
0
e
x
2
dt
_
2
. (4.127)
Din (4.123) si (4.127) deducem (4.121), rezultat utilizat n teoria proba-
bilitat ilor.
4.10 Aplicat ii ale integralei duble n mecani-
ca si geometrie
4.10.1 Masa si centrul de greutate ale unei placi
Consideram ca ntrun plan sa ales reperul cartezian xOy si consideram n
acesta domenii simple despre care se stie ca sunt mult imi carabile.
Denit ia 4.10.1 Se numeste placa materiala n planul xOy ansamblul T
dintre un domeniu simplu D IR
2
si funct ia reala denita si continua pe
D. Mult imea D se numeste congurat ia placii iar funct ia este denumita
densitatea de distribut ie a materiei n placa. Placa materiala se numeste
omogena daca este funct ia constanta pe D si neomogena cand densitatea
acesteia este variabila de la punct la punct.
Observat ia 4.10.1 Daca placa T este omogena si are densitatea egala cu
constanta
0
, atunci masa /(T) a acesteia este produsul dintre densitatea
constanta
0
si aria domeniului D, deci
/(T) =
0
aria D. (4.128)
Capitolul 4 Integrala dubla 221
Sa determinam masa unei placi materiale neomogene T = D; . Pentru
aceasta, sa efectuam o divizare a domeniului D si n ecare parte componenta
D
i
a diviziunii alegem un punct de coordonate (
i
,
i
). Masa ecarei placi
componente T
i
= D
i
; poate aproximata cu masa placii omogene care
are congurat ia D
i
si densitatea constanta egala cu (
i
,
i
). Atunci, o valoare
aproximativa a masei ntregii placi poate
/(T)
n
i=1
(
i
,
i
) aria D
i
. (4.129)
Pentru a obt ine masa exacta a placii materiale este necesar sa trecem la
limita, pentru norma divizarii lui D tinzand la zero, n suma integrala Rie-
mann din (4.129). Deoarece este funct ie continua, iar D este un domeniu
simplu rezulta ca n locul lui (4.129) vom avea
/(T) =
__
D
(x, y)dxdy =
__
D
dm, (4.130)
unde
dm = (x, y)dxdy (4.131)
se numeste element de masa al placii.
Sa determinam coordonatele centrului de greutate a placii T. Pentru
aceasta, divizam iarasi domeniul D cu ajutorul divizarii care consta din
domeniile D
1
, D
2
, , D
n
, alegem n ecare domeniu component punctul
(
i
,
i
) D
i
si notam:
= (
1
,
2
, ,
n
); = (
1
,
2
, ,
n
).
Considernd ca port iunea D
i
din placa este una omogena cu densitatea con-
stanta si egala cu (
i
,
i
), masa m
i
a acestei placi omogene va
m
i
= (
i
,
i
) aria D
i
. (4.132)
Gandind aproximativ, putem asimila placa T cu sistemul de puncte materiale
M
1
, M
2
, . . . , M
n
care au respectiv ponderile m
1
, m
2
, , m
n
. Atunci, putem scrie expresiile
bine cunoscute ale coordonatelor x
G
(; , ) si y
G
(; , ) ale centrului de
222 Ion Craciun
greutate al unui sistem de puncte materiale:
x
G
(; , ) =
n
i=1
i
(
i
,
i
) aria D
i
n
i=1
(
i
,
i
) aria D
i
; y
G
(; , ) =
n
i=1
i
(
i
,
i
) aria D
i
n
i=1
(
i
,
i
) aria D
i
.
(4.133)
Pentru a obt ine valorile exacte ale coordonatelor centrului de greutate a placii
T, trebuie sa trecem la limitan relat iile (4.133) cand norma divizarii tinde
la zero. Numitorii expresiilor din membrul drept al egalitat ilor (4.133) sunt
egali cu suma Riemann a funct iei corespunzatoare divizarii si alegerii
(
i
,
i
) D
i
a punctelor intermediare. Numaratorul primei expresii de mai
sus este suma integrala Riemann
(x ;
i
,
i
), iar cel de al doilea numarator
este
(y ;
i
,
i
). Deoarece funct iile (x, y), x (x, y) si y (x, y) sunt conti-
nue, aceste expresii au limita pentru () 0 si aceste limite sunt integralele
duble ale funct iilor de mai sus pe domeniul . Notand cu x
G
si y
G
valorile
exacte ale coordonatelor centrului de greutate al placii, avem:
x
G
= lim
()0
x
G
(; , ); y
G
= lim
()0
y
G
(; , ). (4.134)
Dupa trecerea la limita si folosirea relat iilor (4.130), (4.131) si (4.134) de-
ducem ca expresiile coordonatelor centrului de greutate G al placii T sunt
x
G
=
1
/(T)
__
D
x dm; y
G
=
1
/(T)
__
D
y dm. (4.135)
Daca placa materiala este omogena, formulele pentru coordonatele cen-
trului de greutate se simplica si devin
_
_
x
G
=
__
D
x dxdy
__
D
dxdy
=
1
aria D
__
D
x dxdy,
y
G
=
__
D
y dm
__
D
dxdy
=
1
aria D
__
D
y dxdy.
(4.136)
Capitolul 4 Integrala dubla 223
Exemplul 4.10.1 Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al placii
omogene T = D, , cu densitatea constanta si egala cu unitatea, unde
D = (x, y) IR
2
: x
2
+y
2
a
2
, x
2
+y
2
ax, y 0, (a > 0). (4.137)
Solut ie. Congurat ia placii T este domeniul plan nchis D inclus n semi-
planul superior a carui frontiera se compune din: semicercul superior al cer-
cului cu centrul n origine si raza egala cu a; segmentul de dreapta de pe Ox
cu abscisele a x 0; semicercul superior al cercului cu centrul n punctul
(a/2, 0) si raza a/2.
Prin trecerea la coordonate polare
T : x = cos , y = sin , 0 2, 0 (4.138)
domeniul D se transforma n domeniul = D
1
D
2
unde:
D
1
= (, ) : 0
2
, a cos a; (4.139)
D
2
= (, ) :
2
, 0 a. (4.140)
Observ am ca domeniul D
1
este transformatul prin T din (4.138) a port iunii
D
1
a lui D aata n primul cadran al reperului xOy, D
2
este transformatul
part ii D
2
a lui D situata n cadranul al doilea si D = D
1
D
2
.
Pentru calculul integralelor duble care urmeaza vom efectua schimbarea
de variabile (4.138).
Placa T ind omogena, are masa / data de integrala dubla
/ =
__
D
dx dy =
__
dd =
=
_
/2
0
d
_
a
a cos
d +
_
/2
d
_
a
0
d =
=
1
2
_
/2
0
(a
2
a
2
cos
2
) d +
1
2
_
/2
a
2
d =
3 a
2
8
.
224 Ion Craciun
Coordonatele centrului de greutate G(x
G
, y
G
) sunt
x
G
=
1
/
__
D
x dx dy =
1
/
__
2
cos dd =
=
1
/
_
/2
0
cos d
_
a
a cos
2
d+
+
1
/
_
/2
cos d
_
a
0
2
d =
=
a
3
3/
_
/2
0
(1 cos
3
) cos d +
a
3
3/
_
/2
cos d =
a
6
,
y
G
=
__
D
y dx dy =
__
2
sin dd =
__
D
2
sin dd =
__
D
2
sin dd =
_
/2
0
sin d
_
a
a cos
2
d +
_
/2
sin d
_
a
0
2
d =
=
a
3
3/
_
/2
0
(1 cos
3
) sin d +
a
3
3/
_
/2
sin d =
14 a
9
.
Prin urmare, centrul de greutate al placii consideratere coordonatele
(a/6, 14 a/(9)).
4.10.2 Momente de inert ie ale unei placi
Dupa cum bine se stie, momentul de inert ie al unui punct material de pondere
m fat a de un element geometric, care n plan poate o dreapta sau un
punct, este egal cu produsul dintre masa acestuia si patratul distant ei dintre
punctul material si acel element. Momentul de inert ie al unui sistem de
puncte materiale fat a de un element geometric este suma momentelor ecarui
punct material n parte fat a de acelasi element geometric.
Sa determinam momentele de inert ie ale placii T = D; fat a de ele-
mentele reperului cartezian xOy, adica fat a de axele sale si fat a de originea
O.
i=1
2
i
m
i
=
n
i=1
2
i
(
i
,
i
)aria D
i
,
I
y
(; , ) =
n
i=1
2
i
m
i
=
n
i=1
2
i
(
i
,
i
)aria D
i
.
(4.141)
Observ am ca
I
x
(; , ) =
(y
2
;
i
,
i
), I
y
(; , ) =
(x
2
;
i
,
i
).
Momentul de inert ie al aceluiasi sistem de puncte materiale fat a de orig-
inea O a reperului este
I
O
(; , ) =
n
i=1
(
2
+
2
i
)m
i
=
=
n
i=1
(
2
i
+
2
i
)(
i
,
i
) aria D
i
=
=
((x
2
+y
2
);
i
,
i
).
(4.142)
Trecand la limita n (4.141) si (4.142) cand norma divizarii tinde la zero si
t inand cont ca funct iile y
2
(x, y), x
2
(x, y) si (x
2
+ y
2
)(x, y) sunt continue
pe D, deci integrabile, constatam ca limitele din membrul doi exista si sunt
integralele duble pe D din funct iile indicate. Prin urmare, exista si limitele
din membrul ntai ale relat iilor (4.141) si (4.142), pe care le notam cu I
x
, I
y
si I
O
si care sunt momentele de inert ie fat a de respectiv axele de coordonate
si fat a de originea reperului. Avem
I
x
=
__
D
y
2
(x, y)dxdy =
__
D
y
2
dm, I
y
=
__
D
x
2
(x, y)dxdy =
__
D
x
2
dm,
I
O
=
__
D
(x
2
+y
2
)(x, y)dxdy =
__
D
(x
2
+y
2
)dm.
226 Ion Craciun
Se observa ca are loc relat ia
I
O
= I
x
+I
y
. (4.143)
Exemplul 4.10.2 Sa se determine momentele de inert ie ale placii T =
D, n raport cu elementele reperului de coordonate xOy, unde
D = (x, y) IR
2
: x +y 1, x 0, y 0 (4.144)
si densitatea este (x, y) = xy.
Solut ie. Congurat ia placii T este domeniul nchis D avand frontiera tri-
unghiul isoscel dreptunghic cu catetele de lungime 1 situate pe axele de co-
ordonate n port iunea lor pozitiva. Rezulta ca D este simplu n raport cu
ambele axe de coordonate. Prezentandul ca domeniu simplu n raport cu
Ox si respectiv n raport cu Oy, avem
D = D
x
= (x, y) IR
2
: 0 y 1, 0 x 1 y; (4.145)
D = D
y
= (x, y) IR
2
: 0 x 1, 0 y 1 x. (4.146)
1
2
=
423
28
;
(4.149)
M
y
=
__
D
x (x, y)dxdy =
_
1
2
x dx
_
2x
x
2
y dy =
=
1
2
_
1
2
x
_
(2 x)
2
x
4
_
dx =
1
2
_
1
2
(x
3
4x
2
+ 4x x
5
)dx =
=
1
2
_
x
4
4
4x
3
3
+ 2x
2
x
6
6
_
1
2
=
45
8
.
(4.150)
i
= (x, y, z) IR
3
: (x, y) D
i
; 0 z f(
i
,
i
) (4.157)
care are baza D
i
si nalt imea h
i
egala cu valoarea funct iei f n punctul (
i
,
i
).
Volumul 1(
i
) a unui asemenea corp prismatic este
1(
i
) = f(
i
,
i
) aria D
i
. (4.158)
Suma
n
i=1
1(
i
) (4.159)
reprezinta o valoare aproximativa a volumului cilindroidului c. O aproximare
mai buna a volumului cilindroidului se va obt ine daca se va considera o diviz-
iune
i=1
f(
i
,
i
) aria D
i
=
(f;
i
,
i
). (4.160)
Din Observat ia 4.10.2, relat ia (4.160) si din faptul ca f este funct ie continua
deducem formula de calcul a volumului cilindroidului c
1(c) =
__
D
f(x, y)dxdy. (4.161)
Observat ia 4.10.3 Funct ia continua f din Denit ia 4.10.2 poate avea si
valori negative, not iunea de cilindroid pastrandusi sensul, acesta ind o
reunine de mult imi de forma (4.156) n acele subdomenii ale lui D unde f
are valori pozitive si de mult imi de forma
c
= (x, y, z) IR
3
: (x, y) D
; f(x, y) z 0 (4.162)
n acele part i D
i=1
[f(
i
,
i
)[ aria D
i
=
([f[;
i
,
i
), (4.164)
unde [f[ este funct ia valoare absoluta a funct iei f.
2
dd =
=
_
2
0
d
_
h
0
3
d = 2
4
4
h
0
=
h
4
2
.
T inand cont ca aria D = h
2
si folosind rezultatele determinate mai sus
constatam ca volumul corpului din enunt este
1 = h
3
h
3
2
=
h
3
2
,
232 Ion Craciun
rezultat care arata ca volumul corpului este acelasi cu volumul cilindroidului
c
2
.
Exemplul 4.10.5 Sa se calculeze volumul cilindroidului cu baza superioara
pe suprafat a de ecuat ie
z = x
2
+y
2
,
iar baza inferioara, inclusa n planul xOy, domeniul compact
D = (x, y) IR
2
: x
2
+y
2
x, x
2
+y
2
2x.
Solut ie. Volumul cilindroidului este
1(c) =
__
D
(x
2
+y
2
)dxdy.
Trecand la coordonate polare
x = cos , y = sin (4.169)
se constata ca punctul (x, y) D daca (, ) , unde
= (, ) :
2
2
, cos 2 cos .
Aplicand formula schimbarii de variabila n integrala dubla, gasim:
1(c) =
_
/2
/2
d
_
2 cos
cos
3
d =
15
4
_
/2
/2
cos
4
d =
45
32
.
Exemplul 4.10.6 Folosind integrala dubla, sa se determine volumul V al
corpului marginit de suprafet ele:
z = 6 x
2
y
2
; z =
_
x
2
+y
2
.
Solut ie. Pentru a evalua volumul corpului dat, calculam volumele a doi
cilindroizi, primul cu baza superioara pe suprafat a z = 6 x
2
y
2
, iar cel de
al doilea cu baza superioara pe suprafat a z =
x
2
+y
2
, ambii avand aceeasi
baza inferioara, n planul xOy, denita de domeniul
D = (x, y) IR
2
: x
2
+y
2
4.
Capitolul 4 Integrala dubla 233
Volumul V este diferent a volumelor celor doi cilindroizi. Avem:
1(c
1
) =
__
D
(6 x
2
y
2
)dxdy; 1(c
2
) =
__
D
_
x
2
+y
2
dxdy.
Ambele integrale se calculeaza trecand la coordonatele polare (4.169) si se
gaseste n nal ca V =
32
3
.
4.11 Integrale duble improprii
4.11.1 Domeniul de integrare nu este marginit
Denit ia 4.11.1 Se spune ca un domeniu plan D este nemarginit daca el
cont ine puncte exterioare oricarui interval bidimensional nchis si marginit,
sau echivalent, oricarui disc nchis.
Vom presupune ca orice parte marginita a frontierei lui D este o curba
neteda sau neteda pe port iuni. Un astfel de domeniu poate
exteriorul unui domeniu marginit sau a unui numar nit de domenii
marginite;
port iunea din plan limitata de o curba de masura Jordan nula, care se
ntinde indenit n ambele sensuri.
Sa consideram un sir innit de discuri nchise
K
1
, K
2
, , K
n
,
cu centrul ntrun punct oarecare C al planului raportat la reperul cartezian
ortogonal Oxy si drept raze termenii sirului arbitrar strict crescator de nu-
mere pozitive
R
1
, R
2
, , R
n
,
cu limita egala cu innit. Fiecare din aceste discuri poate avea puncte comune
cu un domeniu nemarginit dat D. Sa notam cu DK
n
intersect ia mult imilor
D si K
n
. Orice punct P D va cont inut, pentru n sucient de mare,
n mult imea corespunzatoare DK
n
.
Intr-adevar, este sucient sa luam pe
n astfel ncat sa avem R
n
> d(P, C), unde d(P, C) este distant a euclid-
iana ntre punctele P si O ale planului. Acest lucru este posibil ntotdeauna
234 Ion Craciun
deoarece lim
n+
R
n
= +. Proprietatea de mai sus poate exprimata echiva-
lent spunand ca sirul de mult imi
DK
1
, DK
2
, , DK
n
,
tinde catre domeniul D si vom scrie, convent ional
lim
n+
DK
n
= D.
D.
Elementele unei exhaustiuni a domeniului nemarginit D constituie, cel
put in de la un anumit rang, sect iuni ale lui D.
Teorema 4.11.1 Din orice sir (D
n
) de sect iuni ale domeniului nemarginit
D, tinzand catre D, se poate extrage un subsir (D
k
n
), astfel ncat
D
k
1
D
k
2
D
k
n
si
lim
n+
D
k
n
= D.
Capitolul 4 Integrala dubla 235
Demonstrat ie. Luam k
1
= 1 si e K
1
un disc nchis care sa cont ina dome-
niul D
1
. Vom nota D
k
2
, primul domeniu din sirul
D
2
, D
3
, ,
pentru care DK
1
D
k
2
. Fie K
2
un disc nchis care sa cont ina pe D
k
2
. Vom
numi D
k
3
, primul domeniu din sirul care ncepe cu D
k
2
, si pentru care DK
2
D
k
3
. Continuand, obt inem un sir de sect iuni ale lui D care ndeplineste con-
dit ia ceruta.
Denit ia 4.11.4 Vom numi sir crescator de domenii orice sir de mult i-
mi n care ecare domeniu este cont inut n urmatorul.
Denit ia 4.11.5 Fie f o funct ie reala denita pe un domeniu nemarginit
D IR
2
si integrabila pe orice subdomeniu compact care are arie, a lui D.
Spunem ca f este integrabila pe D, daca exista un numar real J(D), astfel
ncat pentru orice exhaustiune (D
n
) a lui D sa avem
lim
n+
__
D
n
f(x, y)dxdy = J(D)
si vom scrie
__
D
f(x, y)dxdy = J(D).
Despre integrala din membrul stang spunem ca este convergenta pe mult imea
D.
Unei integrale duble pe un domeniu nemarginit i se poate spune integrala
improprie.
Exemplul 4.11.1 Funct ia f(x, y) = x
2
y nu este integrabila pe mult imea
D = IR
2
.
4
sin cos
2
d = 0.
236 Ion Craciun
Pe de alta parte, daca consideram exhaustiunea (D
n
) a lui IR
2
, unde D
n
este intervalul bidimensional nchis [n, 2n] [n, 2n], se vede imediat ca
__
D
n
f(x, y)dxdy =
_
2n
n
x
2
dx
_
2n
n
ydy =
7n
5
2
,
deci lim
n+
__
D
n
f(x, y)dxdy = 0.
Din Denit ia 4.11.5 rezulta ca funct ia f(x, y) = x
2
y nu este integrabila
pe IR
2
sau ca integrala improprie
__
IR
2
f(x, y)dxdy este divergenta.
Teorema 4.11.2 Condit ia necesara si sucienta pentru ca f sa e integra-
bila pe domeniul nemarginit D este ca oricarui numar pozitiv sa i core-
spunda o sect iune D = D(), astfel ncat, pentru orice pereche de sect iuni
D
, D
, D
D,
sa avem
__
D
f(x, y)dxdy
__
D
f(x, y)dxdy
< . (4.170)
Demonstrat ie. Condit ia este necesara.
Intr-adevar, sa presupunem
funct ia f integrabila pe D si sa notam cu J(D) valoarea sa, adica
J(D) =
__
D
f(x, y)dxdy.
Sa aratam ca pentru un > 0 dat putem determina o sect iune Dn D, astfel
ncat, pentru orice alta sect iune D
a lui D cu proprietatea D D
, sa avem
J(D)
__
D
f(x, y)dxdy
<
2
. (4.171)
Intr-adevar, daca acest lucru nu este posibil, atunci pentru orice disc K
de raza R exista cel put in o sect iune D
R
, vericand relat ia DK D
R
, astfel
ncat sa avem
J(D)
__
D
R
f(x, y)dxdy
2
.
Capitolul 4 Integrala dubla 237
Sa consideram un sir crescator divergent R
n
si sa punem D
n
= D
R
n
.
Avem, pe de o parte,
lim
n+
D
n
= D,
iar pe de alta parte,
J(D)
__
D
n
f(x, y)dxdy
2
,
oricare ar n IN. Pe aceasta cale se ajunge la concluzia absurda ca sirul
numeric avand termenul general
__
D
n
f(x, y)dxdy
nu are limita J(D).
Asadar, relat ia (4.171) este satisfacuta pentru orice sect iune D
a dome-
niului nemarginit D, cu proprietatea D D
J(D)
__
D
f(x, y)dxdy
<
2
, (4.172)
iar din (4.171) si (4.172) deducem imediat relat ia (4.170).
Condit ia este sucienta. Fie > 0, D o sect iune a domeniului nemarginit
D si (D
n
) un sir monoton crescator de sect iuni ale lui D. Exista un numar
naturala N() = N, astfel ncat, pentru n > N, sa avem D D
n
. Dar,
potrivit relat iei (4.170), presupusa satisfacuta, vom avea
__
D
m
f(x, y)dxdy
__
D
n
f(x, y)dxdy
< ,
pentru orice pereche de indici (m, n), astfel ncat m > N, n > N.
J(D)
__
D
f(x, y)dxdy
< ,
ndata ce D D
n
) o alta exhaustiune a lui D. Din Denit ia 4.11.2 rezulta
ca exista un indice k(n) astfel ncat D
n
D
k(n)
. Din faptul ca f are valori
pozitive pe D, rezulta
__
D
n
f(x, y)dxdy
__
D
k(n)
f(x, y)dxdy I.
Capitolul 4 Integrala dubla 239
Tot din faptul ca f(x, y) 0 pe D rezulta ca sirul
_
__
D
n
f(x, y)dxdy
_
este
monoton crescator si marginit superior de I, prin urmare exista si este nita
limita
lim
n+
__
D
n
f(x, y)dxdy = I
. (4.174)
I. Daca schimbam
rolul celor doua exhaustiuni obt inem ca I I
si deci I
= I. Cum ex-
haustiunea (D
n
) a fost luata arbitrar, deducem ca f este integrabila impro-
priu pe D si are loc egalitatea
__
D
f(x, y)dxdy = I. (4.175)
Exercit iul 4.11.1 Sa se arate ca funct ia f(x, y) = e
(x
2
+y
2
)
este integrabila
impropriu pe mult imea IR
+
IR
+
si sa se deduca apoi ca valoarea integralei
lui Poisson este
_
+
0
e
x
2
dx =
2
. (4.176)
Solut ie. Deoarece f este pozitiva pe domeniul nemarginit de integrare D,
este sucient sa consideram o exhaustiune particulara a lui D = IR
+
IR
+
=
IR
2
+
. Luam
D
n
= (x, y) IR
2
: x
2
+y
2
n
2
; x 0, y 0
si atunci
I =
__
IR
2
+
e
(x
2
+y
2
)
dxdy = lim
n+
__
D
n
e
(x
2
+y
2
)
dxdy.
Daca trecem la coordonate polare n plan, obt inem
I = lim
n+
_
n
0
e
2
d
_
/2
0
d =
4
lim
n+
e
n
0
=
4
lim
n+
(1 e
n
2
) =
4
,
240 Ion Craciun
ceea ce arata ca f este integrabila impropriu pe IR
2
+
si ca valoarea integralei
este
4
. Considerand orice alta exhaustiune (D
n
) a lui IR
2
+
, limita (4.174) are
aceeasi valoare, adica /4.
Sa consideram exhaustiunea (D
n
), unde D
n
= [0, n] [0, n]. Atunci,
__
IR
2
+
e
(x
2
+y
2
)
dxdy = lim
n+
_
n
0
dx
_
n
0
e
(x
2
+y
2
)
dy =
lim
n+
_
_
n
0
e
x
2
_
2
=
_
_
+
0
e
x
2
_
2
.
Daca t inem seama de Teorema 4.11.3, din confruntarea celor doua rezul-
tate deducem (4.176).
f(x, y)
g(x, y)
< M, () (x, y) D,
atunci f este funct ie integrabila pe D.
Teorema 4.11.7 Orice funct ie f care se poate pune sub forma
f(P) =
(P)
_
d(C, P)
_
, () P D,
unde > 2, C este un punct x al planului, iar o funct ie marginita pe
domeniul nemarginit D, este integrabila pe D.
Teorema 4.11.8 Daca pentru un sir particular (D
n
) de sect iuni ale domeni-
ului nemarginit D tinzand catre acest domeniu, sirul numeric corespunzator
_
__
D
n
[f(x, y)[dxdy
_
este convergent, atunci f este integrabila pe domeniul D.
Teorema 4.11.9 Daca integralele improprii de prima spet a
_
+
f(x)dx si
_
+
g(y)dy
242 Ion Craciun
sunt absolut convergente, atunci funct ia f(x) g(y) este integrabila pe IR
2
si
are loc egalitatea
__
IR
2
f(x) g(y)dxdy =
_
+
f(x)dx
_
+
g(y)dy.
_
x = u(1 v)
y = uv
atunci domeniul D
1 v v
u u
= u(1 v) +uv = u
Capitolul 4 Integrala dubla 243
si deci
(p) (q) =
_
1
0
dv
_
+
0
e
u
u
p+q1
v
p1
(1 v)
q1
du =
=
_
+
0
e
u
u
p+q1
du
_
+
0
v
p1
(1 v)
q1
dv = (p +q) B(p, q).
Prin urmare,
B(p, q) =
(p) (q)
B(p +q)
.
Exercit iul 4.11.2 Sa se studieze natura integralei duble improprii pe dome-
niu nemarginit
I =
__
D
exp
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
__
dxdy,
unde D = (x, y) IR
2
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1.
Solut ie. Domeniul de integrare este exteriorul mult imii de puncte aate n
interiorul elipsei de semiaxe a si b ce are axele de coordonate drept axe de
simetrie. Este deci un domeniu nemarginit nchis.
Folosim coordonatele polare generalizate din plan. Prin urmare, efectuam
schimbarea de variabile
_
_
x = a cos
y = b sin .
Pentru ca punctul M(x, y) sa descrie domeniul D, perechea (, ) trebuie
sa e astfel ncat [0, +) si [0, 2].
T inand cont ca jacobianul transformarii punctuale regulate de mai sus
este J = ab, rezulta ca integrala improprie de mai sus devine
I = ab
__
exp (
2
)dd,
unde este intervalul bidimensional nemarginit = [1, +) [0, 2].
Scriind noua integrala ca o iterat ie de integrale, obt inem
I = ab
_
+
1
exp (
2
)d
_
2
0
=
ab
e
.
244 Ion Craciun
4.11.2 Integrale duble din funct ii nemarginite
Sa consideram cazul n care funct ia reala f este denita pe domeniul D
M
0
IR
2
, unde M
0
este un punct din D cu proprietatea ca f este
nemarginita n orice mult ime D V, mult imea V ind o vecinatate oare-
care a lui M
0
. Atunci, se spune ca f are o singularitate n punctul M
0
.
In urma acestei inversiuni, orice curba recticabila nchisa C din planul (x, y)
se transforma ntro curba C
1
a planului (u, v), nchisa sau cu ramuri innite,
dupa cum curba C cont ine sau nu polul de inversiune.
n
F(u, v)dudv
justic a armat ia facuta la nceputul comentariului.
Ca aplicat ie, vom transpune la cazul studiat criteriul formulat n Teorema
4.11.8.
Sa presupunem ca putem scrie funct ia f sub forma
f(x, y) =
(x, y)
(
x
2
+y
2
)
, > 0,
unde este marginita pe domeniul D. Cu schimbarea de variabila (4.177),
obt inem
__
C
n
(O)
(x, y)
(
x
2
+y
2
)
dxdy =
__
n
(u, v)
(u
2
+v
2
)
2
2
dudv,
unde
(u, v) =
_
u
u
2
+v
2
,
v
u
2
+v
2
_
.
Dar, potrivit criteriului din Teorema 4.11.7, funct ia
F(u, v) =
(u, v)
(u
2
+v
2
)
2
2
246 Ion Craciun
este integrabila pe daca 4 > 2, adica < 2.
Asadar, orice funct ie f care se poate scrie sub forma
f(x, y) =
(x, y)
(d(O, P))
,
unde P(x, y), < 2, iar este integrabila n sens obisnuit (deci marginit a)
pe domeniul D, este integrabila pe acest domeniu.
dxdy,
unde
D = (x, y) IR
2
: (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
R
2
.
Solut ie.
In acest caz M
0
= (x
0
, y
0
). Consideram
V
n
= (x, y) IR
2
: (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
1
n
2
,
unde n este un numar natural sucient de mare astfel ncat V
n
D, si
integrala dubla
I
n
=
__
D\V
n
1
[(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
]
dxdy,
care o vom calcula trecand la coordonate polare n plan.
I
n
=
_
2
0
d
_
R
1/n
d
2
= 2
_
R
1/n
12
d =
= 2
22
2 2
R
1/n
=
1
_
R
22
1
n
2(1)
_
.
Trecand la limita n rezultatul gasit, obt inem ca daca (0, 1)
lim
n+
_
D\V
n
1
[(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
]
dxdy =
R
22
1
.
Asadar, integrala studiata este convergenta doar daca (0, 1).
Capitolul 5
Integrale de suprafat a
5.1 Elemente de geometria diferent iala a su-
prafet elor
In acest paragraf vom utiliza rezultate ale calculului diferent ial pentru a
studia unele not iuni frecvent ntalnite n geometria diferent iala a suprafet elor
si teoria integrabilitat ii pe suprafet e a funct iilor reale de mai multe variabile
reale.
5.1.1 Panze parametrice netede
A .
247
248 Ion Craciun
Funct ia vectoriala de doua variabile reale (5.2) stabileste o corespondent a
ntre punctele (u, v) A si punctele M c
3
ale caror vectori de pozit ie sunt
r = r(u, v), (u, v) A. (5.3)
Observat ia 5.1.1 Avand n vedere modurile de reprezentare ale unei funct ii
vectoriale de mai multe variabile reale, rezulta ca n locul lui (5.2), pe langa
(5.3), putem considera si reprezentarea
_
_
x = x(u, v),
y = y(u, v),
z = z(u, v),
(u, v) A. (5.4)
Denit ia 5.1.2 Imaginea funct iei (5.2), adica mult imea r(A) IR
3
, va
numita de asemeni panza netedan c
3
, iar (5.4) si (5.3) se numesc respectiv
ecuat ii parametrice si ecuat ia vectoriala ale panzei netede.
Submult imea de puncte (S) c
3
ale caror vectori de pozit ie au forma
(5.3) o vom numi , de asemenea, panza neteda.
Observat ia 5.1.2 Deoarece r T(A, IR
3
) are derivate part iale continue pe
A se poate
deni diferent iala sa dr
_
(u
0
, v
0
)
_
L
_
IR
2
, IR
3
_
, unde L
_
IR
2
, IR
3
_
este spat iul
vectorial al aplicat iilor liniare denite pe IR
2
cu valori n IR
3
.
Matricea aplicat iei liniare dr
_
(u
0
, v
0
)
_
n perechea de baze canonice
B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) IR
2
si B
IR
3
din (5.1), este de tipul 3 2 si are elementele
J
r
((u
0
, v
0
)) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
u
(u
0
, v
0
)
x
v
(u
0
, v
0
)
y
u
(u
0
, v
0
)
y
v
(u
0
, v
0
)
z
u
(u
0
, v
0
)
z
v
(u
0
, v
0
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 249
Observat ia 5.1.3 Coloanele matricei jacobiene J
r
((u
0
, v
0
)) sunt respectiv
matricele coloana ale coordonatelor vectorilor:
r
u
(u
0
, v
0
);
r
v
(u
0
, v
0
)
n baza canonica B
In aplicat iile practice ale calculului integral, ale geometriei diferent iale,
mecanicii, zicii etc. n denit ia panzei parametrice se include nca o condi-
t ie de regulatitate care arma ca rangul matricei J
r
((u
0
, v
0
)) este egal cu 2 n
orice punct (u
0
, v
0
)
0
(u
0
, v
0
) si este cont inut n mult imea A. Aplicat ia (5.6) este continuu di-
ferent iabila pe
i j k
x
u
(u
0
, v
0
)
y
u
(u
0
, v
0
)
z
u
(u
0
, v
0
)
x
v
(u
0
, v
0
)
y
v
(u
0
, v
0
)
z
v
(u
0
, v
0
)
(5.12)
care, dupa dezvoltarea determinantului din membrul al doilea dupa ele-
mentele primei linii, se scrie
r
u
(u
0
, v
0
)
r
v
(u
0
, v
0
) = Ai +Bj +C k, (5.13)
unde
A =
D(y, z)
D(u, v)
(u
0
, v
0
), B =
D(z, x)
D(u, v)
(u
0
, v
0
), C =
D(x, y)
D(u, v)
(u
0
, v
0
).
Vectorul (5.13) este ortogonal pe vectorul
r
u
(u
0
, v
0
) si pe vectorul
r
v
(u
0
, v
0
).
Din cele prezentate mai sus rezulta ca condit ia de regularitate (5.5) este
echivalenta cu
_
_
_
r
u
(u
0
, v
0
)
r
v
(u
0
, v
0
)
_
_
_ =
A
2
+B
2
+C
2
> 0 (5.14)
si exprima faptul ca vectorii
r
u
(u
0
, v
0
) si
r
v
(u
0
, v
0
) sunt necoliniari sau liniar
independent i. Din punct de vedere geometric, condit ia (5.14) se traduce prin
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 251
aceea c a imaginile drumurilor parametrizate (5.7) si (5.10) au n punctul
comun M
0
tangente distincte. Corespondent a (5.4) ind si biunivoca, re-
zulta ca n vecinatatea punctului (u
0
, v
0
)
A . Plan
tangent
Sa vedem acum ce interpretare geometrica are funct ia ana
(u, v) r(u
0
, v
0
) +dr
_
(u
0
, v
0
); (u u
0
, v v
0
)
_
, (u, v) IR
2
, (5.15)
unde valoarea n perechea (u u
0
, v v
0
) a diferent ialei n punctul (u
0
, v
0
)
a funct iei r este
dr
_
(u
0
, v
0
); (u u
0
, v v
0
)
_
= e
_
J
r
(u
0
, v
0
)
_
_
u u
0
v v
0
_
_
_
. (5.16)
Vectorul e
= (i, j, k).
Aplicat ia (5.15) deneste o noua panza parametrica neteda de ecuat ie
vectoriala
r = r(u
0
, v
0
) +dr
_
(u
0
, v
0
); (u u
0
, v v
0
)
_
, (u, v) IR
2
(5.17)
sau de ecuat ii parametrice
_
_
x = x(u
0
, v
0
) +
x
u
(u
0
, v
0
)(u u
0
) +
x
v
(u
0
, v
0
)(v v
0
)
y = y(u
0
, v
0
) +
y
u
(u
0
, v
0
)(u u
0
) +
y
v
(u
0
, v
0
)(v v
0
)
z = z(u
0
, v
0
) +
z
u
(u
0
, v
0
)(u u
0
) +
z
v
(u
0
, v
0
)(v v
0
).
(5.18)
252 Ion Craciun
Eliminarea lui u u
0
si v v
0
din (5.18) conduce la ecuat ia
A(x x
0
) +B(y y
0
) +C(z z
0
) = 0, (5.19)
unde x
0
= x(u
0
, v
0
), y
0
= y(u
0
, v
0
), z
0
= z(u
0
, v
0
) sunt coordonatele punc-
tului M
0
. Ecuat ia (5.19) arata ca vectorul cu originea n M
0
si extremitatea
ntrun punct curent M al panzei (5.17) este ortogonal pe vectorul (5.13).
Toate punctele M din spat iu cu proprietatea ca vectorul
M
0
M este or-
togonal pe vectorul N = Ai +Bj +C k formeaza un plan.
Prin urmare, panza parametrica de ecuat ie vectoriala (5.17) sau de ecuat ii
parametrice (5.18) are ca imagine un plan care se numeste plan tangent n
punctul M
0
la panza parametrica neteda de ecuat ie vectoriala (5.3). Acest
plan are n comun cu Imr, ntro vecinatate a punctului M
0
, doar punctul
M
0
. Diferent a
r(u, v) r(u
0
, v
0
) dr
_
(u
0
, v
0
); (u u
0
, v v
0
)
_
, (u, v)
A
(5.20)
caracterizeaza abaterea dintre coordonatele punctelor de pe imaginea panzei
netede de ecuat ie vectoriala (5.3) si coordonatele punctelor corespunzatoa-
re de pe planul (5.17) n vecinatatea punctului (u
0
, v
0
) caruia pe panza i
corespunde punctul M
0
.
Deoarece diferent iabilitatea lui r n punctul (u
0
, v
0
) implica faptul ca
abaterea (5.20) tinde la zero mai repede decat tinde la zero distant a euclid-
iana dintre punctele (u, v) si (u
0
, v
0
) cand (u, v) (u
0
, v
0
), rezulta ca planul
(5.17) aproximeaza satisfacator Imr ntro vecinatate a punctului M
0
.
Exemplul 5.1.1 Sa se arate ca aplicat ia r : [0, 2) [0, ] IR
3
denita
prin
r(u, v) = (a cos usin v) i + (a sin usin v) j + (a cos v) k, a > 0,
reprezinta o panza parametrica neteda si sa se studieze aceasta panza.
Solut ie. Aplicat ia data este continuu diferent iabila pe
A= (0, 2) (0, )
deoarece funct iile coordonate x, y, z sunt diferent iabile pe
A .
Ecuat iile parametrice ale panzei sunt
_
_
x = a cos usin v,
y = a sin usin v,
z = a cos v,
u [0, 2), v [0, ].
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 253
Calculand distant a euclidiana de la punctul M(x, y, z) al panzei la orig-
inea reperului 1 = O; i, j, k, gasim
d
2
(M, O) = x
2
+y
2
+z
2
= a
2
sin
2
v(cos
2
u + sin
2
u) +a
2
cos
2
v =
= a
2
(sin
2
v + cos
v
) = a
2
,
de unde rezulta d(M, O) = a, ceea ce arata ca Imr este frontiera bilei cu
centrul n origine si raza egala cu a, adica sfera de raza a cu centrul n
origine.
Matricea jacobiana J
r
(u, v) a aplicat iei date este
J
r
(u, v) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
u
(u, v)
x
v
(u, v)
y
u
(u, v)
y
v
(u, v)
z
u
(u, v)
z
v
(u, v)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
a sin usin v a cos ucos v
a cos usin v a sin ucos v
0 a sin v
_
_
_
_
_
.
Conform Observat iei 5.1.3, elementele coloanelor matricei J
r
sunt coordo-
natele vectorilor
r
u
(u, v) si respectiv
r
v
(u, v), prin urmare
_
_
r
u
(u, v) = (a sin usin v) i + (a cos usin v) j
r
v
(u, v) = (a cos ucos v)i+
+ (a sin ucos v)j (a sin v)k.
(5.21)
Produsul vectorial al vectorilor (5.21) este
r
u
(u, v)
r
v
(u, v) =
i j k
a sin usin v a cos usin v 0
a cos ucos v a sin usin v a sin v
=
= a sin v r(u, v),
oricare ar perechea (u, v) (0, 2) (0, ). Deoarece pentru v (0, )
avem a sin v > 0 rezulta ca vectorul
r
u
(u, v)
r
v
(u, v), diferit de vectorul
nul, este coliniar si de sens contrar vectorului de pozit ie r(u, v).
254 Ion Craciun
Tangentele la liniile parametrice care trec prin punctul M
0
de vector de
pozit ie
OM
0
= r(u
0
, v
0
), unde (u
0
, v
0
) (0, 2) (0, ), determina planul
tangent la sfera n M
0
care are ecuat ia vectoriala
r = r(u
0
, v
0
) +dr
_
(u
0
, v
0
); (t u
0
, s v
0
)
_
, (t, s) IR
2
.
Pentru punctele (t, s) = (u, v) situate ntro vecinatate a punctului (u
0
, v
0
)
din mult imea deschisa (0, 2)(0, ), membrul doi din ultima ecuat ie aprox-
imeaza satisfacator punctele corespunzatoare de pe sfera.
Spre exemplu, daca luam u
0
= v
0
=
4
, atunci M
0
_
a
2
,
a
2
, a
2
2
_
, matricea
jacobiana J
r
_
4
,
4
_
este
J
r
_
4
,
4
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
2
a
2
a
2
a
2
0
a
2
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
iar ecuat iile parametrice ale planului tangent la sfera n punctul M
0
sunt
_
_
x =
a
2
a
2
t +
a
2
s
y =
a(2 )
4
+
a
2
t +
a
2
s
z =
a
2( + 4)
8
a
2
2
s, (t, s) IR
2
.
Eliminand t si s din aceste ecuat ii obt inem ecuat ia explicita a planului tan-
gent
x +y +z
2 2 a = 0.
Un vector normal acestui plan este N = i +j +
2k.
Este posibil ca funct iile x, y, z din (5.4) sa e astfel ncat
x(u, v) = u, y(u, v) = v, z(u, v) = f(u, v),
unde f T(A) este o funct ie continua pe mult imea A situata n planul Oxy,
cu derivate part iale continue pe mult imea
A, aceasta nsemnand ca u = x,
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 255
v = y, iar z este o funct ie continuu diferent iabila de x si y.
A (5.24)
este
r
x
(x
0
, y
0
) = i +
f
x
(x
0
, y
0
) k = i +p k, (5.25)
iar vectorul tangent n M
0
la drumul parametrizat
r = x
0
i +y j +f(x
0
, y) k, y J, x
0
J
A (5.26)
este
r
y
(x
0
, y
0
) = j +
f
y
(x
0
, y
0
) k = j +q k. (5.27)
Drumurile parametrizate (5.24) si (5.26) sunt obt inute prin intersect ia panzei
netede (5.22) cu planele y = y
0
si x = x
0
care sunt paralele respectiv cu
planele Oxz si Oyz. Coecient ii A, B si C sunt:
A =
f
x
(x
0
, y
0
) = p; B =
f
y
(x
0
, y
0
) = q; C = 1, (5.28)
astfel ca ecuat ia planului tangent n M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) la panza neteda (5.22) este
(x x
0
)
f
x
(x
0
, y
0
) (y y
0
)
f
y
(x
0
, y
0
) + (z z
0
) = 0. (5.29)
256 Ion Craciun
5.1.4 O alta denit ie a planului tangent
Sa consideram acum panza neteda de ecuat ie vectoriala (5.3) si un drum pa-
rametrizat neted f T(I, IR
3
), unde I este interval din IR, cu proprietatea
ca exista t
0
I astfel ncat
f(t
0
) = r(u
0
, v
0
), si Imf Imr. (5.30)
Aceste proprietat i arata ca imaginea drumului parametrizat considerat este
situat pe panza parametrica neteda (5.3) si ca aceasta imagine trece prin
punctul M
0
de pe panza al carui vector de pozit ie este
OM
0
= r(u
0
, v
0
).
Proprietat ile de mai sus au loc daca exista un drum neted
= (
1
,
2
) : I A astfel ncat f = r . (5.31)
Tangenta n M
0
la drumul parametrizat neted r = f(t) are ecuat ia vectoriala
r = f(t
0
) +f
(t
0
) s, s IR. (5.32)
Pe de alta parte, dupa regula lant ului de derivare a unei funct ii compuse,
avem
f
(t
0
) =
r
u
(u
0
, v
0
)
1
(t
0
) +
r
v
(u
0
, v
0
)
2
(t
0
). (5.33)
Din (5.33) si valoarean h =
(t
0
) a diferent ialei funct iei rn punctul (u
0
, v
0
)
rezulta
f
(t
0
) = d r
_
(u
0
, v
0
);
(t
0
)
_
,
iar din liniaritatea diferent ialei de ordinul ntai, avem
f
(t
0
) s = d r
_
(u
0
, v
0
); s
(t
0
)
_
. (5.34)
Folosind n (5.32) relat iile (5.34) si (5.30) si luand n calcul formula (5.17)
deducem ca tangenta (5.32) este inclusa n planul tangent (5.17) n punctul
M
0
la panza neteda (5.3). Acest rezultat conduce la o alta denit ie a planului
tangent ntr-un punct al unei panze parametrice netede.
Denit ia 5.1.3 Se numeste plan tangent n punctul M
0
al unei panze
netede, locul geometric al tangentelor la respectiv toate drumurile netede care
trec prin M
0
ale caror imagini se aa pe imaginea panzei.
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 257
5.1.5 Denit ia suprafet ei
Denit ia 5.1.4 Panzele netede r T(A, IR
3
) si
r T(
A, IR
3
), unde A,
A
IR
2
, se numesc echivalente daca exista un homeomorsm diferent iabil :
A
A, cu jacobianul pozitiv n orice punct (u, v)
A, astfel ncat r =
r .
Denit ia 5.1.5 Se numeste suprafat a neteda o clasa de echivalent a n
mult imea panzelor parametrice netede.
O suprafat a neteda poate reprezentata prin oricare panza parametrica
neteda care apart ine clasei de echivalent a respective.
In concluzie, ntro ve-
cinatate a unui punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), o suprafat a neteda care cont ine acest
punct poate reprezentata e vectorial prin ecuat ia vectoriala (5.3), e para-
metric prin ecuat iile parametrice (5.4), e prin ecuat ia carteziana explicita
(5.22). Reprezentarea (5.22) se obt ine din oricare reprezentare parametrica
n baza teoremei de existent a si unicitate a sistemelor de funct ii reale de mai
multe variabile reale denite implicit.
Observat ia 5.1.4 Analizand (5.31) constatam ca orice funct ie diferent i-
abila, depinzand de parametrii u si v ai unei suprafet e netede (o), aso-
ciata ecuat iei sale vectoriale (5.3), deneste o curba situata (trasata)
pe suprafat a. Curbele particulare u = const. si respectiv v = const. se
numesc curbe coordonate sau linii parametrice ale suprafet ei netede
(o). O curba trasata pe o suprafat a poate avea ecuat ia explicita v = f(u)
sau ecuat ia implicita F(u, v) = 0.
De exemplu, drumurile (5.24), (5.26) care reprezinta clase de echivalent a
n mult imea drumurilor echivalente numite curbe, sunt linii parametrice ale
suprafet ei (o) reprezentata cartezian explicit prin (5.22).
5.1.6 Ecuat ia carteziana implicita a unei suprafet e
Fie aplicat ia reala diferent iabila F T(A), A IR
3
, cu proprietea ca gradi-
entul
(F)(x, y, z) =
F
x
(x, y, z) i +
F
y
(x, y, z) j +
F
z
(x, y, z) k, (5.35)
este vector nenul pe mult imea deschisa
A, adica
_
F
x
(x, y, z)
_
2
+
_
F
y
(x, y, z)
_
2
+
_
F
z
(x, y, z)
_
2
> 0, (x, y, z)
A . (5.36)
258 Ion Craciun
Denit ia 5.1.6 Mult imea (o) a punctelor M c
3
ale caror coordonate
(x, y, z) verica ecuat ia
(o) : F(x, y, z) = 0, (5.37)
unde funct ia diferent iabila F T(A) satisface (5.36), se numeste vari-
etate bidimensionala scufundata n IR
3
sau suprafat a data implicit.
Ecuat ia (5.37) este prin denit ie ecuat ia carteziana implicita a suprafet ei
(o).
5.1.7 Vector normal unei suprafat e ntrun punct regu-
lat
Fie I un interval din IR si aplicat ia vectoriala de o variabila reala diferent ia-
bila = (
1
,
2
,
3
) T(I, A) cu proprietatea
F((t)) = 0, t I,
fapt ce exprima ca imaginea drumului parametrizat neted de ecuat ie vecto-
riala
r = (t), t I
se aa pe varietatea bidimensionala (5.37).
Datorita faptului ca atat F cat si sunt funct ii diferent iabile, rezulta
ca funct ia compusa F este diferent iabila, deci derivabila pe I si ca atare
vom avea
F
x
((t))
1
(t) +
F
y
((t))
2
(t) +
F
z
((t))
3
(t) = 0, t I. (5.38)
Identitatea (5.38) arata ca vectorul (F)((t)) este ortogonal vectorului
tangent
x
(x, y, z) i +F
y
(x, y, z) j +F
z
(x, y, z) k)
_
_
F
x
(x, y, z)
_
2
+
_
F
y
(x, y, z)
_
2
+
_
F
z
(x, y, z)
_
2
;
(5.43)
n =
r
u
(u, v)
r
v
(u, v)
_
_
_
r
u
(u, v)
r
v
(u, v)
_
_
_
=
=
A(u, v) i +B(u, v) j +C(u, v) k
_
A
2
(u, v) +B
2
(u, v) +C
2
(u, v)
;
(5.44)
260 Ion Craciun
n =
_
p
1 +p
2
+q
2
i +
q
1 +p
2
+q
2
j +
1
1 +p
2
+q
2
k
_
. (5.45)
Observam ca pentru ecare caz de reprezentare a unei suprafet e netede
se pot deni doi versori normali care sunt coliniari si de sens contrar.
Denit ia 5.1.8 Coordonatele versorului normal la o suprafet a neteda ntrun
punct al ei se numesc cosini directori.
Denit ia 5.1.9 Se numeste normala n punctul M al unei suprafet e netede
(o), dreapta (N) determinata de punctul M si de unul din versorii normali
ai suprafet ei n acel punct.
Corespunzator celor doi versori normali ntrun punct al unei suprafe-
t e vom avea doua orientari ale normalei pe care le vom numi orientarea
pozitiva a normalei, cand vectorul ei director este n, si orientarea negativa
a normalei cand se alege drept direct ie a normalei vectorul n.
In loc de
orientare pozitiva si respectiv orientare negativa a normalei se pot folosi si
termenii sens pozitiv si respectiv sens negativ al normalei.
Denit ia 5.1.10 Fie funct ia reala diferent iabila F T(A) care satisface
(5.36) si punctul arbitrar M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) A. Varietatea bidimensionala de
ecuat ie carteziana explicita
F(x, y, z) = F(x
0
, y
0
, z
0
) (5.46)
se numeste varietate de nivel sau suprafat a de nivel a funct iei F co-
respunzatoare nivelului F(x
0
, y
0
, z
0
).
Observat ia 5.1.6 Vectorul normal n punctul M(x, y, z) la suprafat a de
nivel (5.46) care trece prin punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este (5.35).
Observat ia 5.1.7 Pentru ecare punct M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) apart inand vartietat ii
de nivel (5.46) planul de ecuat ie
(x x
1
)
F
x
(x
1
, y
1
, z
1
) + (y y
1
)
F
y
(x
1
, y
1
, z
1
) + (z z
1
)
F
z
(x
1
, y
1
, z
1
) = 0,
este planul tangent n punctul M
1
la varietatea de nivel (5.46).
Denit ia 5.1.11 Daca o suprafat a o nu este neteda, nsa poate scrisa ca
reuniunea unui numar nit de suprafet e netede, spunem ca o este suprafat a
neteda pe port iuni.
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 261
5.1.8 Element de arie al unei suprafet e netede
Sa consideram o suprafat a neteda (o) reprezentata de panza parametrica
(5.3). Prin punctul M de vector de pozit ie r(u, v) de pe Imr trece o curba
parametrica r = r(u, v), v = const., al carei vector tangent n M este
r
u
(u, v) si o curba parametrica r = r(u, v), u = const., al carei vector
tangent n M este
r
v
(u, v). Un vector de marime innitezimala, coliniar
cu vectorul
r
u
(u, v) este
r
u
(u, v) du, iar un vector coliniar cu
r
v
(u, v), de
marime innitezimala, are forma
r
v
(u, v) dv. Acesti doi vectori determina
un paralelogram innitezimal inclus n planul tangent n M la suprafat a (o).
Fie d aria acestui paralelogram.
Ne propunem sa calculam expresia lui d cand suprafat a (o) este repre-
zentata e prin ecuat ia vectoriala (5.3), e prin ecuat iile parametrice (5.4)
sau prin ecuat ia carteziana explicita (5.22).
Pentru aceasta ne folosim de interpretarea geometrica a marimii produsu-
lui vectorial a doi vectori necoliniari a IR
3
si b IR
3
care, se stie, este aria
paralelogramului din c
3
ce are doua din laturi reprezentant ii celor doi vectori
ntrun punct oarecare al spat iului, adica
|a b| = |a| |b| sin ,
unde [0, ] este unghiul dintre cei doi vectori. Aplicand aceasta formula
de calcul pentru d gasim
(d)
2
=
_
_
_
r
u
(u, v)
_
_
_
2
_
_
_
r
v
(u, v)
_
_
_
2
sin
2
(dudv)
2
=
__
_
_
r
u
(u, v)
_
_
_
2
_
_
_
r
v
(u, v)
_
_
_
2
__
_
_
r
u
(u, v)
_
_
_
_
_
_
r
v
(u, v)
_
_
_ cos
_
2
_
(dudv)
2
,
n care am folosit identitatea sin
2
+cos
2
= 1. Daca t inem cont ca produsul
scalar a doi vectori din IR
3
este egal cu produsul dintre marimile vectorilor si
cosinusul unghiului dintre ei, iar patratul normei (lungimii) unui vector este
produsul scalar al acelui vector cu el nsusi, egalitatea de mai sus se poate
scrie sub forma
d =
_
E(u, v) G(u, v) F
2
(u, v) dudv, (5.47)
262 Ion Craciun
n care sau facut notat iile
E(u, v) =
_
_
_
r
u
(u, v)
_
_
_
2
=
r
u
(u, v)
r
u
(u, v) =
=
_
x
u
(u, v)
_
2
+
_
y
u
(u, v)
_
2
+
_
z
u
(u, v)
_
2
(5.48)
F(u, v) =
_
_
_
r
u
(u, v)
_
_
_
_
_
_
r
v
(u, v)
_
_
_ cos =
r
u
(u, v)
r
v
(u, v) =
=
x
u
(u, v)
x
v
(u, v) +
y
u
(u, v)
y
v
(u, v) +
z
u
(u, v)
z
v
(u, v)
(5.49)
G(u, v) =
_
_
_
r
v
(u, v)
_
_
_
2
=
r
u
(u, v)
r
u
(u, v) =
=
_
x
v
(u, v)
_
2
+
_
y
v
(u, v)
_
2
+
_
z
v
(u, v)
_
2
.
(5.50)
Observat ia 5.1.8 Pentru suprafat a neteda de ecuat ie vectoriala r = r(u, v),
marimea E(u, v) este suma patratelor elementelor primei coloane a matricei
Jacobiene J
r
(u, v), F(u, v) este suma produselor elementelor corespunzatoare
celor doua coloane din J
r
(u, v), iar G(u, v) este suma patratelor elementelor
coloanei a doua a matricei J
r
(u, v).
Observat ia 5.1.9 Daca suprafat a (o) este reprezentata printro panza ne-
teda data cartezian explicit prin (5.22) si t inem cont de (5.23), deducem ca
matricea jacobiana J
r
(x, y) are elementele
J
r
(x, y) =
_
_
_
_
_
1 0
0 1
p q
_
_
_
_
_
.
Din Observat iile 5.1.8 si 5.1.9 rezulta:
E(x, y) = 1 +p
2
; F(x, y) = p q; G(x, y) = 1 +q
2
. (5.51)
Prin urmare, aria innitezimala d a unei suprafat e netede reprezentata
cartezian explicit de ecuat ia (5.22) este
d =
_
1 +p
2
+q
2
dx dy. (5.52)
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 263
Denit ia 5.1.12 Marimea d din expresia (5.47), respectiv (5.52), se nu-
meste element de arie al suprafet e (o) calculat n punctul M al ei reprezen-
tata parametric prin ecuat iile (5.4), respectiv cartezian explicit prin ecuat ia
(5.22).
Denit ia 5.1.13 Funct iile reale E, F, G, calculate dupa legea (5.48) cand
(o) este reprezentata parametric, sau dupa legea (5.51) daca (o) este data
prin ecuat ia carteziana explicita, se numesc coecient ii lui Gauss sau
coecient ii primei forme fundamentale a suprafet ei netede (o).
Pentru a vedea semnicat ia primei forme fundamentale a unei suprafet e
netede, consideram un drum oarecare (curba) () pe suprafat a care trece prin
punctul M(x, y, z) cu coordonatele date de (5.4), unde (u, v)
A . Elementul
de arc ds al acestei curbe n punctul M este
ds = |dr(u, v)| =
_
dr(u, v) dr(u, v).
Avand n vedere expresia analitica a diferent ialei
dr(u, v) =
r
u
(u, v)du +
r
v
(u, v)dv,
calculand patratul scalar al acesteia si t inand cont de notat iile (5.48)(5.50),
constatam ca
ds
2
= E(u, v)du
2
+ 2F(u, v)dudv +G(u, v)dv
2
. (5.53)
Denit ia 5.1.14 Relat ia (5.53) se numeste prima forma fundamentala
a unei suprafet e.
Observat ia 5.1.10 Patratul elementului de arc, ds
2
, este forma patratica
n variabilele du si dv, iar determinantul matricei coecient ilor este
E(u, v) G(u, v) F
2
(u, v) =
_
_
_
r
u
(u, v)
r
v
(u, v)
_
_
_
2
. (5.54)
Observat ia 5.1.11 Relat ia (5.54) si condit ia de regularitate (5.5) arata ca
ds
2
este forma patratica pozitiv denita.
264 Ion Craciun
Denit ia 5.1.15 Fie o suprafat a neteda (o), M
0
o, (
1
), (
2
) doua curbe
situate pe suprafat a si
1
,
2
versorii tangentelor n punctul comun M
0
la
respectiv curbele (
1
) si (
2
). Se numeste unghiul dintre curbele (
1
) si
(
2
), unghiul [0, ] dintre
1
si
2
.
Cosinusul unghiului este dat de relat ia
cos =
dr(u
0
, v
0
) r(u
0
, v
0
)
|dr(u
0
, v
0
)| |r(u
0
, v
0
)|
, (5.55)
unde diferent ialele vectorului de pozit ie a punctului M
0
n lungul ecareia
dintre cele doua curbe sunt
_
_
dr(u
0
, v
0
) =
r
u
(u
0
, v
0
)du +
r
v
(u
0
, v
0
)dv,
r(u
0
, v
0
) =
r
u
(u
0
, v
0
)u +
r
v
(u
0
, v
0
)v.
(5.56)
0
(u
0
, v
0
), deducem
cos =
Eduu +F(duv +dvu) +Gdvv
Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
Eu
2
+ 2Fuv +Gv
2
. (5.57)
Presupunem ca cele doua curbe n discut ie mai sus sunt liniile parametrice
care trec prin M
0
. Atunci, pe prima linie avem dv = 0, iar pe cea de a doua
v = 0, ncat din (5.57) deducem ca unghiul dintre liniile parametrice este
astfel ncat
cos =
F(u
0
, v
0
)
_
E(u
0
, v
0
) G(u
0
, v
0
)
. (5.58)
Doua curbe trasate pe suprafat a (o) de ecuat ie vectoriala (5.3), care trec
prin punctul M
0
(o), sunt ortogonale daca
E(u
0
, v
0
)duu +F(u
0
, v
0
)(duv
0
+dvu
0
) +G(u
0
, v
0
)dvv
0
= 0. (5.59)
Observat ia 5.1.12 Sa consideram panza parametrica din Exemplul 5.1.1.
Constatam ca
r
u
(u, v)
r
v
(u, v) = 0,
ceea ce nseamna ca cel de al doilea coecient al lui Gauss este nul n orice
punct (u, v) (0, 2) (0, ). Folosind (5.58) si (5.59) deducem ca liniile
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 265
parametrice ale sferei sunt ortogonale. Aceste linii parametrice sunt, pe de o
parte, cercul paralel obt inut cand v = const. si, pe de alta parte, meridianul
care se obt ine luand u = const..
Exercit iul 5.1.1 Fie suprafat a (o) din IR
3
de ecuat ie vectoriala
r = r(u, v) = (ucos v + sin v) i + (usin v cos v) j + (u v) k, (u, v) IR
2
.
Sa se arate ca n toate punctele suprafet ei exista un plan tangent unic si sa se
scrie ecuat ia vectoriala, ecuat iile parametrice si ecuat ia carteziana implicita
ale planului tangent la suprafat a n punctul M
0
(o) corespunzatoare valo-
rilor u =
3
, v = 0 ale parametrilor u si v. Sa se determine coecient ii lui
Gauss si prima forma fundamentala ntrun punct curent M al suprafet ei.
Solut ie. Funct ia r T(IR
2
, IR
3
) care deneste suprafat a (o) este diferent ia-
bila, prin urmare (o) este o suprafat a netedan IR
3
. Apoi, matricea jacobiana
a aplicat iei r este
J
r
(u, v) =
_
_
_
_
_
cos v usin v + cos v
sin v ucos v + sin v
1 1
_
_
_
_
_
.
Daca se calculeaza funct iile A, B, C, se gaseste:
A = ucos v 2 sin v; B = usin v 2 cos v; C = u.
Observ am ca A
2
+ B
2
+ C
2
= 2u
2
+ 4 > 0, () , (u, v) IR
2
, deci n orice
punct al suprafet ei exista un plan tangent unic determinat.
Ecuat ia vectoriala a planului tangent n M
0
este
r = r(
3
, 0) + (i, j, k)
_
J
r
(
3
, 0)
_
_
_
t
3
s
_
_
_
_
.
Daca se efectueaza nlocuirile cerute se gaseste
r =
3
i j +
3
k + (i, j, k)
_
_
_
_
_
_
_
_
t
3
+s
3
s
t s
3
_
_
_
_
_
_
_
_
.
266 Ion Craciun
Egaland coordonatele corespunzatoare ale vectorilor din cei doi membri ai
ecuat iei vectoriale a planului tangent n punctul M
0
gasim ca ecuat iile para-
metrice ale acestuia sunt
_
_
x = t +s
y =
3
1
z = t s, (t, s) IR
2
.
Ecuat ia carteziana implicita a planului tangent n M
0
se obt ine eliminand
parametrii t si s din ecuat iile parametrice de mai sus. Se gaseste ca aceasta
ecuat ie este
x 6 y z 6 = 0.
Folosind Observat ia 5.1.8 constatam ca coecient ii lui Gauss sunt:
E(u, v) = 2; F(u, v) = 0; G(u, v) = 2 +u
2
, (u, v) IR
2
,
iar forma ntaia fundamentala a suprafet ei este
ds
2
= 2 du
2
+ (2 +u
2
) dv
2
.
Exercit iul 5.1.2 Sa se arate ca planul tangent ntrun punct curent al su-
prafet ei
(o) z = f(x, y) = x
_
y
x
_
, x ,= 0,
unde este o funct ie reala derivabila pe un interval real, trece prin originea
reperului din c
3
.
Solut ie. Daca notam coordonatele punctului curent al planului tangent
cu X, Y, Z, atunci ecuat ia planului tangent n punctul M(x, y, x
_
y
x
_
) al
suprafet ei date este
(X x)
f
x
(x, y) + (Y y)
f
y
(x, y) (Z f(x, y)) = 0.
Trebuiesc calculate derivatele part iale ale funct iei f care deneste suprafat a.
Avem:
f
x
(x, y) =
_
y
x
_
y
x
_
y
x
_
;
f
x
(x, y) =
_
y
x
_
.
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 267
Inlocuind aceste valori ale derivatelor part iale n ecuat ia planului tangent
gasim
_
_
y
x
_
y
x
_
y
x
__
X +
_
y
x
_
Y Z = 0.
Oricare din aceste plane trece prin originea reperului deoarece coordonatele
acesteia (0, 0, 0) verica ecuat ia planului indiferent de punctul M(x, y, z) al
suprafet ei.
Denit ia 5.1.16 O port iune (o) de suprafat a neteda se numeste suprafa-
t a orientabila, daca n ecare punct al ei normala este bine determinata
si, pornind dintrun punct al suprafet ei pe o curba nchisa cu o anumita
orientare a normalei, ajungem n acel punct cu aceeasi orientare a normalei.
Fat a care corespunde sensului pozitiv al normalei se numeste fat a pozitiva
a suprafet ei. O suprafat a orientabila se numeste si suprafat a cu doua fet e
sau suprafat a bilatera.
Cea mai simpla suprafat a cu doua fet e este planul. Cuadricele (elipsoidul,
hiperboloizii, paraboloizii, cilindri patratici, conurile patratice, perechile de
plane) sunt suprafet e orientabile. Cand suprafat a este nchisa, deci cand este
frontiera unui domeniu spat ial marginit, ea este orientabila cele doua fet e ale
sale numinduse fat a exterioara si fat a interioara. Daca suprafat a (o) are
reprezentarea carteziana explicita (5.22), prin denit ie fat a pozitiva a sa este
aceea pentru care normala orientata ntrun punct al ei face unghi ascut it cu
versorul k.
In acest caz fet ei pozitive i se spune si fat a superioara.
Exista suprafet e cu o singura fat a care se mai numesc suprafet e ne-
orientabile sau suprafet e unilatere; banda lui Mobius este un exemplu de
suprafat a cu o singura fat a.
5.2 Aria unei suprafet e netede
Din geometria elementara se cunosc ariile domeniilor plane cu frontiere poli-
goane, a cercului si ariile unor guri geometrice de rotat ie (con, cilindru, sfera,
zona sferica, calota sferica). Cu ajutorul calculului integral am extins aceasta
not iune si am aratat cum se calculeaza aria oricarui domeniu determinat de
curbe plane nchise, care au arie. Pentru denirea ariei unei port iuni de
suprafat a oarecare, pornind pe calea urmata la calculul lungimii unui arc
regulat de curba prin considerarea liniilor poligonale nscrise n curba, ar
trebui sa consideram suprafet e poliedrale nscrise n port iunea de suprafat a
268 Ion Craciun
data. Dupa cum a aratat Schwarz printrun exemplu (cizma lui Schwarz),
aceasta cale nu duce ntotdeauna la rezultat. De aceea, pentru introducerea
not iunii de arie a unei port iuni de suprafat a neteda procedam dupa cum
urmeaza.
Sa consideram o suprafat a neteda pozitiv orientata (o) data cartezian
explicit de ecuat ia (5.22) si sa notam cu () curba care margineste (o). Fie
D interiorul domeniului de denit ie al funct iei f din (5.22) si frontiera
acestuia. Mult imile D si sunt proiect iile ortogonale ale lui (o) si respectiv
pe planul Oxy.
Sa mpart im suprafat a (o) n patrulatere curbilinii (S
ij
) cu ajutorul unor
curbe coordonate de forma x = x
i
= const., i = 1, m, si y = y
j
= const.,
j = 1, n. Aceste curbe sunt intersect iile suprafet ei cu plane paralele la planele
de coordonate Oyz si Oyz. Evident,
(S
ij
) = (x, y, z) (o) : x
i
x x
i+1
, y
j
y y
j+1
, z = f(x, y).
Proiect ia D
ij
a port iunii (S
ij
) din suprafat a (S) pe planul Oxy este
D
ij
= (x, y) D : x
i
x x
i+1
, y
j
y y
j+1
,
unde 1 i m1, 1 j n 1.
Fie M
ij
(
i
,
j
, f(
i
,
j
)) un punct arbitrar apart inand patrulaterului curbi-
liniu (S
ij
) si M
ij
(
i
,
j
) D
ij
proiect ia acestui punct pe planul Oxy. Notam
cu T
ij
port iunea din planul tangent la suprafat a n punctul M
ij
care se
proiecteaza n planul Oxy pe dreptunghiul, eventual curbiliniu, D
ij
. Din
geometria elementara se cunoaste relat ia:
aria D
ij
= aria T
ij
cos
ij
, (5.60)
unde
ij
[0, /2) este unghiul dintre normala la fat a pozitiva a suprafet ei
(o) n punctul M
ij
si versorul k al axei Oz. Am aratat n paragraful precedent
ca
cos
ij
=
1
_
1 +p
2
(
i
,
j
) +q
2
(
i
,
j
)
(5.61)
unde, conform notat iilor lui Monge,
p(
i
,
j
) =
f
x
(
i
,
j
); q(
i
,
j
) =
f
y
(
i
,
j
).
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 269
O valoare aproximativa a ariei port iunii netede (o) de suprafat a este
mn
=
m
i=1
n
j=1
aria T
ij
. (5.62)
Folosind (5.60) n (5.62) constatam ca
mn
=
m
i=1
n
j=1
1
cos
ij
aria D
ij
. (5.63)
Avand n vedere (5.61) rezulta ca expresia lui
mn
din (5.63) se poate
scrie n forma
mn
=
m
i=1
n
j=1
_
1 +p
2
(
i
,
j
) +q
2
(
i
,
j
) aria D
ij
. (5.64)
Observat ia 5.2.1 Membrul doi al relat iei (5.64) este o suma integrala Rie-
mann a funct iiei F(x, y) =
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y) corespunzatoare modului
de divizare
mn
= D
11
, D
12
, , D
ij
, , D
mn
(5.65)
si alegerii punctelor intermediare (
i
,
j
) D
ij
.
Denit ia 5.2.1 Se numeste aria suprafet ei netede (o) numarul real
aria S = lim
mn
0
mn
. (5.66)
Teorema 5.2.1 Daca suprafat a (o) este neteda si este reprezentata carte-
zian explicit prin ecuat ia (5.22), atunci ea are arie si aria sa este data de
formula
aria S =
__
D
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y) dxdy. (5.67)
Demonstrat ie. Deoarece am considerat ca suprafat a (o) este neteda, re-
zulta c a funct ia f din (5.22) este continuu diferent iabila pe D ceea ce atrage
ca funct ia
F(x, y) =
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y)
este continua pe D si, drept urmare, limita din membrul al doilea al relat iei
(5.66) este integrala dubla pe D din funct ia F(x, y), astfel ca vom putea scrie
(5.67) si teorema este demonstrata.
270 Ion Craciun
Observat ia 5.2.2 Formula de calcul (5.67) a ariei suprafet ei netede (o)
poate scrisa si n forma
aria o =
__
D
dxdy
cos
. (5.68)
Exemplul 5.2.1 Sa se determine aria suprafet ei taiata din paraboloidul
hiperbolic z = xy de cilindrul circular x
2
+y
2
= R
2
.
Solut ie. Funct ia f care deneste cartezian explicit port iunea de suprafa-
t a decupata de cilindru n paraboloidul hiperbolic dat este f(x, y) = xy,
domeniul ei de denit ie D ind discul nchis de raza R cu centrul n origine,
situat n planul Oxy. Asadar,
f : D IR
2
, f(x, y) = xy, (x, y) D,
unde domeniul D este denit de
D = (x, y) IR
2
: x
2
+y
2
R
2
.
Constatam ca port iunea (o) din paraboloidul hiperbolic aat n interiorul
cilindrului x
2
+ y
2
R
2
= 0 este o suprafat a neteda, prin urmare aria sa va
calculata cu ajutorul formulei (5.67). Avem p = y, q = y astfel ca aria lui
(o) este
aria o =
__
D
_
1 +x
2
+y
2
dxdy. (5.69)
Pentru calculul acestei integrale duble, trecem la coordonate polare
_
_
_
x = cos ,
y = sin .
(5.70)
Perechea (x, y) apart ine domeniului de integrare D daca si numai daca
perechea (, ) din (5.70) apart ine intervalului bidimensional [0, R] [0, 2).
Atunci, (5.70) stabileste o transformare punctuala regulata ntre intervalul
bidimensional = [0, R] [0, 2) si discul D. Stiind ca jacobianul trans-
formarii punctuale regulate (5.70) este egal cu , prin aplicarea formulei
schimbarii de variabile n integrala dubla (5.69), gasim
aria o =
__
_
1 +
2
dd.
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 271
Integrala dubla pe un interval bidimensional se calculeaza simplu, astfel ca
aria o =
_
2
0
d
_
R
0
_
1 +
2
d =
_
R
0
(1 +
2
)
1/2
(1 +
2
)
d =
=
2
3
_
(1 +R
2
)
3/2
1
_
,
deoarece o primitiva a funct iei (1 +
2
)
1/2
(1 +
2
)
este
2
3
(1 +
2
)
3/2
.
Teorema 5.2.2 Daca (o) este o suprafat a neteda reprezentata prin ecuat ia
vectoriala (5.3), sau prin ecuat iile parametrice (5.4), atunci (o) are arie si
aria o =
__
A
_
E(u, v) G(u, v) F
2
(u, v) dudv, (5.71)
unde E, F si G sunt coecient ii lui Gauss (5.48) (5.50).
Demonstrat ie. Presupunem ca normala la suprafat a (o) este data de
(5.43), unde n membrul doi sa luat semnul plus. Atunci,
cos =
C(u, v)
_
A
2
(u, v) +B
2
(u, v) +C
2
(u, v)
. (5.72)
Sa consideram sistemul format de primele doua ecuat ii ale sistemului
(5.4), adica
_
_
x = x(u, v),
y = y(u, v),
(u, v) A. (5.73)
Presupunand ca parametrizarea suprafet ei netede (o) este astfel ncat
C(u, v) =
D(x, y)
D(u, v)
(u, v) ,= 0, (u, v)
A, (5.74)
deducem ca (5.73) este o transformare punctuala regulata ntre mult imea A
si o mult ime D IR
2
care este mult imea perechilor (x, y) IR
2
, unde x si
y sunt dat i de (5.73). Atunci, (5.73) poate constitui o schimbare de variabile
n integrala dubla.
272 Ion Craciun
D(S
1
, S
2
)
D(u, v)
(u, v)
dudv. (5.75)
Din (5.74) si (5.72) n (5.75) rezulta ca formula de calcul a ariei unei suprafet e
netede date parametric este
aria o =
__
A
_
A
2
(u, v) +B
2
(u, v) +C
2
(u, v)dudv =
=
__
A
_
_
_
r
u
(u, v)
r
v
(u, v)
_
_
_ dudv.
(5.76)
Pe de alta parte,
_
A
2
(u, v) +B
2
(u, v) +C
2
(u, v) =
_
E(u, v) G(u, v) F
2
(u, v). (5.77)
Concluzia (5.71) a teoremei rezulta acum din (5.76) si (5.77).
Exemplul 5.2.2 Sa se determine aria suprafet ei de rotat ie
(o) : x = u cos v, y = u sin v, z = f(u), (5.78)
unde (u, v) D = [u
1
, u
2
] [0, 2) si f este o funct ie derivabila.
Solut ie. Suprafat a de rotat ie (o) este o suprafat a neteda. Pentru a aplica
formula (5.71), calculam coecient ii lui Gauss. Pentru aceasta, efectuam
derivatele funct iilor din (5.78). Avem:
_
_
x
u
(u, v) = cos v; x
v
(u, v) = u sin v;
y
u
(u, v) = sin v; y
v
(u, v) = u cos v;
z
u
(u, v) = f
(u); z
v
(u, v) = 0.
(5.79)
Coecient ii E(u, v), F(u, v) si G(u, v) se calculeaza cu ajutorul derivatelor
part iale din (5.79). Se gaseste
_
_
E(u, v) = (x
u
(u, v))
2
+ (y
u
(u, v))
2
+ (z
u
(u, v))
2
=
= 1 + (f
(u))
2
,
F(u, v) = x
u
(u, v) x
v
(u, v) +y
u
(u, v) y
v
(u, v)+
+ z
u
(u, v) z
v
(u, v) = 0,
G(u, v) = (x
v
(u, v))
2
+ (y
v
(u, v))
2
+ (z
v
(u, v))
2
= u
2
.
(5.80)
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 273
Formula de calcul (5.71), n care folosim (5.80), conduce la
aria o =
__
D
_
u
2
(1 +f
2
(u)) dudv = 2
_
u
2
u
1
[u[
_
1 +f
2
(u) du. (5.81)
Presupunem ca [u
1
, u
2
] (0, +) si ca funct ia f are derivata pozitiva.
Folosind ca variabila cota z, vom avea
u = (z), z [z
1
, z
2
],
(z) =
1
f
(u)
,
astfel ca formula de calcul (5.81) a ariei suprafet ei de rotat ie (5.78) devine
aria o = 2
_
z
2
z
1
(z)
_
1 + (
(z))
2
dz
si este aceeasi cu cea dedusa la aplicat iile integralei denite.
Teorema 5.2.3 Aria unei suprafet e netede (o) nu depinde de reprezentarea
sa parametrica.
Demonstrat ie. Fie suprafat a (o) data parametric de (5.4) si transformarea
punctuala regulata bijectiva
_
_
_
u = (u
, v
),
v = (u
, v
),
(u
, v
) D
(5.82)
de la mult imea D
, v
)
(u
, v
) ,= 0, pe D
.
Obt inem n acest fel o noua reprezentare parametrica a lui (o) si anume
_
_
x = (u
, v
) = x((u
, v
), (u
, v
)),
y = (u
, v
) = y((u
, v
), (u
, v
)),
z = (u
, v
) = z((u
, v
), (u
, v
)),
(u
, v
) D
. (5.83)
274 Ion Craciun
Daca notam:
A
=
D(, )
D(u
, v
)
(u
, v
); B
=
D(, )
D(u
, v
)
(u
, v
); C
=
D(, )
D(u
, v
)
(u
, v
),
atunci au loc urmatoarele egalitat i:
A
= A
D(, )
D(u
, v
)
; B
= B
D(, )
D(u
, v
)
; C
= C
D(, )
D(u
, v
)
(5.84)
si deci
_
A
2
(u, v) +B
2
(u, v) +C
2
(u, v) =
=
_
A
2
(u
, v
) +B
2
(u
, v
) +C
2
(u
, v
D(, )
D(u
, v
)
(u
, v
.
Folosind formula schimbarii de variabile n integrala dubla, obt inem
aria o =
__
A
_
A
2
(u, v) +B
2
(u, v) +C
2
(u, v) dudv =
__
D
_
A
2
(u
, v
) +B
2
(u
, v
) +C
2
(u
, v
D(, )
D(u
, v
)
(u
, v
D(, )
D(u
, v
)
(u
, v
du
dv
=
=
__
D
_
A
2
(u
, v
) +B
2
(u
, v
) +C
2
(u
, v
) du
dv
(5.85)
si teorema este demonstrata.
5.3 Integrala de suprafat a de primul tip
Fie (o) o suprafat a neteda marginita de o curba neteda pe port iuni L. Este
posibil nsa ca (o) sa e o suprafat a nchisa si deci nu are frontiera. Con-
sideram o funct ie marginita f(M) denita n punctele unui domeniu din
spat iu care cont ine suprafat a (o). Fie
= o
1
, o
2
, , o
n
(5.86)
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 275
o partit ie sau diviziune a suprafet ei (o) obt inuta prin trasarea pe suprafa-
t a a anumitor curbe din doua familii de curbe distincte.
Intrucat suprafat a
(o) este neteda pe port iuni, ea are arie. Fiecare din suprafet ele componente
ale partit iei are arie si deci se poate vorbi de numarul real pozitiv () sau
||, cel mai mare dintre numerele pozitive aria o
i
pe care l vom numi norma
partit iei .
In ecare parte o
i
alegem un punct M
i
, numit punct intermediar,
si form am suma integrala
(f; M
i
) =
n
i=1
f(M
i
)aria o
i
(5.87)
asociata funct iei f, modului de divizare si alegerii punctelor intermediare
M
i
o
i
.
Denit ia 5.3.1 Funct ia f este integrabila pe suprafat a neteda o daca ex-
ista un numar I IR cu proprietatea ca () > 0, () () > 0 astfel ncat
() cu () < () si M
i
o
i
,
[
(f, M
i
) I[ < . (5.88)
Numarul I se numeste integrala de suprafat a de primul tip din funct ia
f pe suprafat a neteda (o) si se noteaza
I =
__
S
f(M) d, (5.89)
unde d este elementul de arie al suprafet ei o.
Pozit ia punctului curent M o poate determinata prin specicarea coor-
donatelor carteziene ale sale x, y si z. Atunci, valoarea f(M) a funct iei f n
punctul M o poate notata n forma f(x, y, z) si ca urmare integrala de
suprafat a de tipul ntai a funct iei f pe suprafat a neteda (o) se poate scrie ca
I =
__
S
f(x, y, z) d. (5.90)
De ment ionat ca daca folosim notat ia (5.90) pentru integrala de suprafat a
I, trebuie sa avem n vedere ca variabilele x, y si z sunt legate ntre ele prin
condit ia de apartenent a la suprafat a (o) a punctului M(x, y, z). Integrala de
suprafat a de tipul ntai din funct ia f pe suprafat a neteda (o) poate numita
simplu integrala funct iei f pe suprafat a o.
276 Ion Craciun
Observat ia 5.3.1 Presupunand ca (o) este o suprafat a materiala de den-
sitate f(x, y, z), integrala funct iei f pe suprafat a (o), daca exista, este egala
cu masa suprafet ei sau panzei materiale o. Daca f reprezinta densitatea de
repartit ie a unei sarcini electrice, integrala lui f pe suprafat a (o) este sarcina
electrica totala distribuita pe o.
Dupa denit ia integralei de suprafat a de tipul ntai se impune sa studiem
existent a acesteia precum si modalitat ile de calcul ale ei.
La ambele aspecte se poate raspunde daca reducem integrala de suprafat a
de tipul ntai la o integrala dubla.
Pentru nceput, consideram cazul cand suprafat a (o) este reprezentata
cartezian explicit, iar proiect ia sa pe planul Oxy este un domeniu nchis si
marginit.
Teorema 5.3.1 Daca (o) este suprafat a neteda
z = z(x, y), (x, y) D, (5.91)
si f(x, y, z) este o funct ie marginita denita n punctele unui domeniu tridi-
mensional care cont ine suprafat a o, atunci are loc relat ia
__
S
f(x, y, z) d =
__
D
f
_
x, y, z(x, y)
_
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y) dxdy
(5.92)
oride cate ori integralele care apar n aceasta exista. Integrala de suprafat a
din relat ia (5.92) exista daca integrala dubla din membrul drept al egalitat ii
exista.
Demonstrat ie. Fie o partit ie a suprafet ei de forma (5.86). Proiectand
aceasta partit ie n planul Oxy obt inem o partit ie
a domeniului Dn part ile
carabile D
1
, D
2
, , D
n
, ecare din part ile D
i
avand o arie care nu o ntrece
pe cea a suprafet ei o
i
corespunzatoare.
Consideram suma integrala (5.87) n care punctul intermediar M
i
o
i
va avea coordonatele M
i
(
i
,
i
, z(
i
,
i
)). Corespunzator punctului M
i
o
i
n
planul Oxy vom avea punctul M
i
(
i
,
i
) care va apart ine domeniului D
i
.
Din paragraful precedent stim ca aria port iunii o
i
de suprafat a este data
de integrala dubla
aria o
i
=
__
D
i
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y) dxdy,
(5.93)
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 277
unde p si q sunt notat iile lui Monge pentru derivatele de ordinul ntai n raport
cu x si respectiv y ale funct iei z = z(x, y) din (5.91). Aplicand teorema de
medie integralei duble din (5.93), obt inem
aria o
i
=
_
1 +p
2
(
i
,
i
) +q
2
(
i
,
i
) aria D
i
, (5.94)
unde (
i
,
i
) este un punct apart inand domeniului D
i
.
In consecint a, suma
integral a (5.87) poate scrisa n forma
(f; M
i
) =
=
n
i=1
f(
i
,
i
, z(
i
,
i
))
_
1 +p
2
(
i
,
i
) +q
2
(
i
,
i
) aria D
i
(5.95)
care nu difera cu mult de suma integrala Riemann a funct iei reale de doua
variabile reale
F : D IR
2
, F(x, y) =
= f(x, y, z(x, y))
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y),
(5.96)
ceea ce o deosebeste de o asemenea suma integrala ind faptul ca n membrul
doi din (5.95) nu apare peste tot aceleasi puncte intermediare (
i
,
i
) D
i
.
Sa punem n evident a suma integrala n care sa apara aceleasi puncte inter-
mediare. Avem
(f; M
i
) =
n
i=1
f(
i
,
i
, z(
i
,
i
))
_
1 +p
2
(
i
,
i
) +q
2
(
i
,
i
) aria D
i
.
(5.97)
Sa aratam ca aceasta suma integrala, notata simplu cu
T, difera foarte put in
de suma integrala (5.95) pe care o vom renota cu T.
Datorita faptului ca suprafat a (o) este neteda, funct ia reala de doua
variabile reale
(x, y)
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y), (x, y) D (5.98)
este continua pe mult imea compacta D IR
2
, deci va uniform continua.
_
1 +p
2
(x
1
, y
1
) +q
2
(x
1
, y
1
)
_
1 +p
2
(x
2
, y
2
) +q
2
(x
2
, y
2
)
< (5.99)
278 Ion Craciun
daca cel mai mare dintre diametrele subdomeniilor D
i
este mai mic decat
1
.
Prin ipoteza, funct ia f(x, y, z) este marginita, adica
[f(x, y, z)[ K = constant (5.100)
si prin urmare relat iile (5.99) si (5.100) implica inegalitatea
[T
T[ K
n
i=1
aria S
i
= K aria o, (5.101)
unde T =
(f; M
i
), iar
(f; M
i
).
Acum putem completa usor demonstrat ia teoremei. Daca integrala din
membrul drept al relat iei (5.92) exista, atunci pentru orice > 0 exista
2
> 0 astfel ca pentru orice suma integrala
T corespunzatoare unei partit ii
D
i
: i = 1, n a domeniului D ale carei elemente au diametrele mai mici
decat
2
avem egalitatea
__
D
f
_
x, y, z(x, y)
_
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y) dxdy
T
< . (5.102)
Sa luam numarul = min(
1
,
2
) si sa consideram partit iile
i
: i = 1, 2, , n
ale suprafet ei (o) pentru care diametrele tuturor elementelor
i
sunt mai
mici decat . Notam prin D
i
: i = 1, 2, , n partit iile domeniului D co-
respunzatoare partit iilor
i
: i = 1, 2, , n. Atunci, diametrul ecarui
subdomeniu D
i
este mai mic decat si, n consecint a, inegalitat ile (5.101) si
(5.102) sunt satisfacute. Aceste inegalitat i implica
__
D
f
_
x, y, z(x, y)
_
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y)dxdy T
<
< (1 +Karia o)
(5.103)
pentru orice partit ie a suprafet ei (o) a carei net e este sucient de mica.
Rezulta ca limita sumelor integrale T exista si este egala cu integrala din
relat ia (5.103).
Corolarul 5.3.1 Daca suprafat a (o) este neteda si funct ia f(x, y, z) este
continua, exista integrala de suprafat a din membrul stang al relat iei (5.92).
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 279
Demonstrat ie.
Intradevar, n ipotezele ment ionate, integrantul membrului
drept al relat iei (5.92) este o funct ie continua, deci integrala dubla din acest
membru exista si astfel integrala de suprafat a din membrul ntai exista.
Observat ia 5.3.2 Dupa cum se stie
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y) =
1
cos(n, k)
,
unde n este normala la fat a superioara a suprafet ei o. Aceasta relat ie face ca
formula de calcul a unei integrale de suprafat a de tipul ntai cand suprafat a
este data cartezian explicit prin ecuat ia
z = z(x, y), (x, y) D (5.104)
sa se scrie n forma
__
S
f(x, y, z) d =
__
D
f
_
x, y, z(x, y)
_
dxdy
cos(n, k)
. (5.105)
Daca suprafat a neteda (o) este reprezentata cartezian explicit prin ecuat ia
x = x(y, z), (y, z) D
1
, (5.106)
putem schimba rolurile variabilelor x, y si z si sa scriem relat ia
__
S
f(x, y, z) d =
__
D
f
_
x(y, z), y, z)
_
dydz
cos(n, i)
, (5.107)
unde D
1
este proiect ia suprafet ei (o) pe planul Oyz. Similar, n cazul ca
suprafat a neteda (o) este data prin ecuat ia
y = y(z, x), (z, x) D
2
, (5.108)
are loc egalitatea
__
S
f(x, y, z) d =
__
D
f
_
x, y(z, x), z)
_
dzdx
cos(n, j)
, (5.109)
unde D
2
este proiect ia suprafet ei (o) pe planul Ozx.
280 Ion Craciun
Observat ia 5.3.3 Presupunem ca suprafat a (o) este reuniune nita de su-
prafet e netede de tipurile (5.104), (5.106) si (5.108). Atunci, integrala de
suprafat a de tipul ntai din funct ia f pe suprafat a (o) se va scrie ca o suma
de integrale de suprafat a de tipul ntai din f ale caror formule de calcul vor
, dupa caz, (5.105), (5.107) si (5.109).
f
_
x(u, v), y(u, v), z(u, v))
_
_
E(u, v)G(u, v) F
2
(u, v) dudv.
(5.111)
x
2
a
4
+
y
2
b
4
+
z
2
c
4
d,
unde (o) este elipsoidul
(o) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0.
Solut ie. Pentru suprafat a (o) avem reprezentarea parametrica:
x = a sin cos ; y = b sin sin ; x = a cos ,
unde parametrii curbilinii si parcurg intervalele:
[0, ]; [0, 2).
Daca se calculeaza coecient ii lui Gauss pentru elipsoidul scris parametric si
apoi elementul de arie al acestuia se gaseste
d = abc
sin
2
cos
2
a
2
+
sin
2
sin
2
b
2
+
cos
2
c
2
sin d d.
Valoarea funct iei de integrat n punctele suprafet ei este
x
2
a
4
+
y
2
b
4
+
z
4
c
2
=
sin
2
cos
2
a
2
+
sin
2
sin
2
b
2
+
cos
2
c
2
.
Aceste calcule, mpreuna cu (5.111), conduc la
I = 8abc
__
_
sin
2
cos
2
a
2
+
sin
2
sin
2
b
2
+
cos
2
c
2
_
sin d d,
282 Ion Craciun
unde = [0, ] [0, 2) adica este un interval bidimensional. Aplicand
formula de calcul a integralei duble pe un interval bidimensional, gasim
I =
4
3
abc
_
1
a
2
+
1
b
2
+
1
c
2
_
.
Sa observam ca daca a = b = c = R, ceea ce este echivalent cu a spune ca
suprafat a este acum sfera de raza R cu centrul n origine, valoarea integralei
corespunzatoare devine 4 R funct ia de integrat ind funct ia constanta egala
cu inversul razei.
Exemplul 5.3.2 Evaluat i integrala de suprafat a de tipul ntai
I =
__
S
(x
2
+y
2
+z) d,
unde (o) este port iunea din suprafat a z = 4 x
2
y
2
situata n semispat iul
superior.
Solut ie. Suprafat a (o) este o port iune din paraboloidul de revolut ie obt inut
prin rotat ia n jurul axei Oz a parabolei de ecuat ii:
z = 4 x
2
; y = 0
situata n planul Ozx, cu varful V (0, 0, 4) punct de maxim. Cum textul
problemei se refera la port iunea din semispat iul superior a acestui paraboloid,
deducem ca ecuat ia suprafet ei (o) este
(o) : z = 4 x
2
y
2
, (x, y) D,
unde D este discul nchis cu centrul n origine de raza R = 2 situat n planul
Oxy, prin urmare
D = (x, y) IR
2
: x
2
+y
2
4 0.
Elementul de arie d al suprafat a date este
d =
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy.
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 283
Urmeaza ca integrala de suprafat a se va calcula cu ajutorul formulei (5.92)
astfel ca avem:
I =
__
D
(x
2
+y
2
+ 4 x
2
y
2
)
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy =
= 4
__
D
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy.
Pentru a calcula ultima integrala dubla folosim coordonatele polare si ,
unde x = cos si y = sin . Se constata ca (x, y) D daca si numai daca
(, ) apart ine intervalului bidimensional [0, 2] [0, 2). Stiind ca jacobianul
transformarii punctuale regulate folosite la schimbarea de variabile de acest
tip este , avem
I = 4
_
2
0
d
_
2
0
_
1 + 4
2
d.
Evaluand integralele de mai sus determinam I si gasim ca valoarea integralei
de suprafat a date este I = 2(17
17 1)/3.
5.4 Aplicat ii n inginerie ale integralelor de
suprafat a de primul tip
Integralele de suprafat a de primul tip sunt frecvent ntalnite n probleme ale
zicii. De exemplu, ntalnim astfel de integrale cand ne ocupam cu deter-
minarea masei unei panze materiale. O panza materiala este ansamblu dintre
o suprafat a (o) neteda sau neteda pe port iuni, numita congurat ia panzei,
si o funct ie pozitiva denita si continua n punctele suprafet ei (o), care
se numeste densitatea de materie sau densitatea panzei materiale. Tot cu
ajutorul integralelor de suprafat a de tipul ntai se exprima centrul de greu-
tate al panzei materiale ca si momentele de inert ie ale acesteia n raport cu
elementele reperului Oxyz. O panza materiala poate notata prin o,
sau, atunci cand densitatea materiala se desprinde din context, se scrie doar
congurat ia panzei. O panza materiala se numeste omogena daca densitatea
sa este funct ia constanta si neomogena n caz contrar.
M
0
M,
unde M(x, y, z) reprezinta punctul curent al suprafet ei de pondere egala cu
masa elementara dm data de (5.114). Fort a rezultanta F de atract ie a punc-
tului material M
0
de catre ntreaga suprafat a o este suma fort elor elementare
(5.125), fapt care ne duce la concluzia ca F este integrala de suprafat a
F =
0
__
S
(x, y, z)
r
r
3
d. (5.126)
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 287
Deoarece avem r =
M
0
M= (x x
0
) i + (y y
0
) j + (z z
0
) k, expresia fort ei
de atract ie poate scrisa n forma
F =
0
_
i
__
S
(x, y, z)
x x
0
r
3
d+
+j
__
S
(x, y, z)
y y
0
r
3
d +k
__
S
(x, y, z)
z z
0
r
3
d
_
.
(5.127)
Integralele din (5.127) exista daca densitatea materiala este funct ie continua,
iar suprafat a o este neteda sau neteda pe port iuni.
Analiza aplicat iilor de mai sus conduce la o concluzie importanta din care
vom desprinde o proprietate specica integralelor de suprafat a de tipul ntai.
Sa pornim de la observat ia ca elementul de integrare, nt elegand prin aceasta
expresia
f(M) d,
depinde numai de marimea elementului de arie d si de valoarea funct iei f
n punctul curent M al suprafet ei o, nsa este independenta de orientarea el-
ementului de suprafat a n raport cu spat iul nconjurator. Aceasta observat ie
se desprinde foarte bine din toate aplicat iile prezentate mai sus caci masa
unui element din suprafat a materiala o, sau fort a cu care acest element
de mas a atrage un punct material nu se modica daca ne mutam de pe o
fat a a suprafet ei pe cealalta.
In concluzie, putem arma ca integrala de
suprafat a de tipul ntai nu depinde de orientarea suprafet ei fapt pe care l
putem exprima matematic prin
__
S
+
f(x, y, z) d =
__
S
f(x, y, z) d. (5.128)
Exista probleme de alt gen n care orientarea suprafet ei si deci a elemen-
tului sau de arie d joaca un rol important. O astfel de problema, pe care
o vom analiza ulterior, este calculul debitului unui uid printro suprafat a
dar, vom vedea ca exista si altele. Aceste probleme conduc la un alt gen de
integrale de suprafat a, asa numitele integrale de suprafat a de tipul al doilea
de care ne vom ocupa n paragraful urmator.
Exemplul 5.4.1 Sa se calculeze momentul de inert ie fat a de axa Oz a
panzei materiale omogene avand densitatea egala cu unitatea si congura-
t ia semisfera
(o) : z =
R
2
x
2
y
2
.
288 Ion Craciun
Solut ie. Conform celor prezentate mai sus, avem
I
z
=
__
S
(x
2
+y
2
) d.
Pentru calculul acestei integrale de suprafat a de tipul ntai putem utiliza
o reprezentare parametrica a semisferei o si anume cea n care parametrii
curbilinii ai suprafet ei sa e colatitudinea si longitudinea :
x = R sin cos ; y = R sin sin ; z = R cos ,
unde parametrii (, ) variaza n intervalul bidimensional [0, /2] [0, 2).
Coecient ii lui Gauss pentru sfera reprezentata parametric ca mai sus
sunt:
E(, ) = R
2
; F(, ) = 0; G(, ) = R
2
sin
2
.
Elementul de arie al suprafet ei exprimat cu ajutorul parametrilor curbilinii
si este
d = R
2
sin d d.
Valorile pe semisfera ale funct iei de integrat sunt date de
x
2
+y
2
= (R sin cos )
2
+ (R sin sin )
2
= R
2
sin
2
,
astfel ca momentul de inert ie de determinat este
I
z
= R
4
_
2
0
d
_
/2
0
sin
3
d = 2 R
4
_
/2
0
sin (1 cos
2
) d.
Ultima integrala se scrie ca diferent a de alte doua care se calculeaza simplu
si se gaseste I
z
= 4 R
4
/3.
5.5 Integrale de suprafat a de al doilea tip
Sa consideram pentru nceput o problema concreta care sugereaza introduc-
erea not iunii de integrala de suprafat a de al doilea tip si anume problema
determinarii cantitat ii de uid care strabate n unitatea de timp o suprafat a
orientata o a carei normala este
n = i cos (n, i) +j cos (n, j) +k cos (n, k) = n
1
i +n
2
j +n
3
k. (5.129)
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 289
Fie ca spat iul ambiant n care se aa suprafat a orientata o este plin cu un
uid n miscare. O particula oarecare a uidului, aata la momentul t n
pozit ia M(x, y, z), are viteza
V(x, y, z) = P(x, y, z) i +Q(x, y, z) j +R(x, y, z) k, (5.130)
unde P = P(x, y, z), Q = Q(x, y, z) si R = R(x, y, z) sunt marimile algebrice
ale proiect iilor vectorului V pe respectiv versorii i, j si k.
Consideram un element innitezimal de arie d de pe acea fat a a suprafe-
t ei o care are normala n. Cantitatea de uid d care trece prin d n unitatea
de timp, deci un ux, este egala cu V
n
d unde V
n
este marimea algebrica
a proiect iei vectorului viteza pe direct ia normalei n la d. Cum vectorul pe
care se proiecteaza viteza este versor, rezulta ca V
n
= V n astfel ca uxul
elementar este
d = V nd = (P n
1
+Qn
2
+Rn
3
)d. (5.131)
Formula (5.131) da uxul elementar de uid prin elementul de suprafat a de
normala n. Pentru a obt ine debitul total sau uxul total, adica cantitatea
de lichid care strabate suprafat a o n unitatea de timp, ar trebui sa sumam
expresiile (5.131) relativ la toate elementele de suprafat a d, fapt ce conduce
la integrala
=
__
S
_
P n
1
+Qn
2
+Rn
3
_
d. (5.132)
Daca privim atent constatam ca ceea ce am obt inut n (5.132) nu este altceva
decat integrala de suprafat a de primul tip a funct iei
P(x, y, z) cos (n, i) +Q(x, y, z) cos (n, j) +R(x, y, z) cos (n, k) (5.133)
pe suprafat a o. Imediatnsa trebuie sa precizam faptul ca integrantul depinde
de funct ia vectoriala V din (5.130) si ca , lucru foarte important, a fost
implicata o anumita fat a a suprafet ei, anume aceea care are normala n data
n (5.129).
Putem trece acum sa formulam denit ia generala a integralei de suprafat a
de tipul al doilea.
Fie n acest sens o o suprafat a neteda cu doua fet e. Fixam o anumita
parte a suprafet ei echivalent cu a spune ca alegem una din cele doua posi-
bilitat i de alegere a normalei n n punctul M.
In acelasi punct M, dar pe
290 Ion Craciun
cealalta parte a suprafet ei, normala este n Consideram o funct ie vecto-
riala F = (P, Q, R) denita pe un domeniu tridimensional n care se aa
suprafat a o si continua n punctele suprafet ei. Notam cu F
n
marimea alge-
brica a proiect iei ortogonale a vectorului F pe direct ia normalei nn punctul
M. Avem
F
n
= F n = P cos (n, i) +Q cos (n, j) +R cos (n, k), (5.134)
unde cos(n, i), cos(n, j), cos(n, k) sunt coordonatele versorului normalei nn
punctul M(x, y, z) de pe fat a aleasa a suprafet ei o.
Integrala
__
S
_
P cos (n, i) +Q cos (n, j) +R cos (n, k)
_
d (5.135)
se va numi integrala de suprafat a de tipul al doilea a funct iei vectoriale F =
(P, Q, R) pe fat a suprafat ei o de normala n si va notata cu
__
S
P dydz +Qdzdx +Rdxdy. (5.136)
Astfel, prin denit ie, avem relat ia
__
S
P dydz +Qdzdx +Rdxdy =
=
__
S
_
P cos (n, i) +Q cos (n, j) +R cos (n, k)
_
d.
(5.137)
Daca notam cu o
+
fat a aleasa a suprafet ei, evident cealalta fat a a sa va avea
normala n si o putem nota cu o
A
2
+B
2
+C
2
dudv, (5.145)
n nal rezulta ca integrala de suprafat a de tipul doi se determina prin formula
de calcul
__
S
+
P dydz +Qdzdx +Rdxdy =
__
D
_
P A +QB +RC
_
dudv,
(5.146)
unde prin funct iile P, Q si R din membrul al doilea nt elegem
_
_
P = P(x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
Q = Q(x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
R = R(x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
(5.147)
iar A, B si C sunt funct iile din (5.144).
Daca folosim relat iile (5.134) si (5.141), integrala de suprafat a de tipul al
doilea se poate scrie vectorial dupa cum urmeaza
__
S
+
P dydz +Qdzdx +Rdxdy =
__
S
(F n) d, (5.148)
unde n integrala a doua nu sa mai scris o
+
acest fapt subant eleganduse
odata cu precizarea normalei n a suprafet ei.
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 293
Daca dorim sa scriem formula de calcul a integralei de suprafat a de tipul
al doilea, pornind de la scrierea sa ca n membrul doi din (5.148), trebuie
evaluata valoarea funct iei de integrat n punctele suprafet ei. Gasim
(F n)
S
=
F (r
u
r
v
)
|r
u
r
v
|
=
(F, r
u
, r
v
)
|r
u
r
v
|
. (5.149)
P Q R
x
u
y
u
z
u
x
v
y
v
z
v
dudv. (5.151)
Pentru a scrie nca o forma a integralei de suprafat a de al doilea tip,
introducem not iunea de element orientat de arie notat cu d si exprimat
prin
d = nd. (5.152)
Atunci, integrala de suprafat a de tipul al doilea se poate scrie simplu
__
S
+
P dydz +Qdzdx +Rdxdy =
__
S
F d. (5.153)
1 +p
2
+q
2
, (5.155)
unde p si q sunt notat iile lui Monge pentru derivatele part iale de ordinul ntai
ale lui f n punctul curent interior suprafet ei (o
+
).
F d =
__
S
g
z
(y, z)R(g(y, z), y, z)
_
dydz,
unde D
yz
reprezinta proiect ia suprafet ei o
+
pe planul Oyz ind totodata si
domeniul de denit ie al funct iei g.
Exemplul 5.5.1 Sa se calculeze valoarea integralei de suprafat a de tipul al
doilea
I =
__
S
x
2
dydz +y
2
dzdx +z dxdy,
unde o este fat a exterioara a sferei de raza R cu centrul n origine.
Solut ie. Ecuat ia sferei de raza R cu centrul n origine este
(o) : F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
R
2
= 0.
Utilizand cunostint ele din primul paragraf al acestui capitol gasim ca versorul
normalei exterioare n punctul M(x, y, z) al sferei o este
n =
(F)(x, y, z)
|F)(x, y, z)|
=
r
R
=
x i +y j +z k
R
.
Atunci, integrala de tipul al doilea de calculat se transforma n integrala de
suprafat a de tipul ntai
I =
1
R
__
S
(x
3
+y
3
+z
2
) d
296 Ion Craciun
iar pentru a reduce pe aceasta la o integrala dubla folosim reprezentarea
parametrica a sferei n care parametri curbilinii sunt colatitudinea si lon-
gitudinea
x = R sin cos , y = R sin sin , z = R cos .
Punctul M(x, y, z) descrie sfera de raza R cu centru n origine daca perechea
(, ) apart ine domeniului plan care este intervalul bidimensional [0, ]
[0, 2). Coecient ii lui Gauss au fost calculat i deja n alt exemplu si am gasit
ca acestia sunt:
E(, ) = R
2
; F(, ) = 0; G(, ) = R
2
sin
2
.
Elementul de arie al suprafet ei exprimat cu ajutorul parametrilor curbilinii
si este
d = R
2
sin d d
iar valorile pe sfera ale funct iei de integrat sunt date de
(x
3
+y
3
+z
2
)
S
= R
2
(R sin
3
cos
3
+R sin
3
sin
3
+ cos
2
).
Scriind formula de calcul a integralei de suprafat a de tipul ntai si aplicand
totodata formula de calcul a integralei duble pe intervalul bidimensional ,
vom avea
I = R
4
_
0
d
_
2
0
(R sin
3
cos
3
+R sin
3
sin
3
+ cos
2
) sin d.
Integralele:
_
2
0
cos
3
d;
_
2
0
sin
3
d
sunt nule, dupa cum se constata simplu, iar
_
0
cos
2
sin d =
1
3
cos
3
0
=
2
3
astfel ca integrala de suprafat a data are valoarea 4R
4
/3.
Exemplul 5.5.2 Un uid oarecare curge n spat iu cu viteza
V(x, y, z) = 3x i + 3y j +z k.
Sa se gaseasca uxul total al uidului prin fat a superioara a paraboloidului
(o
+
) : z = 9 x
2
y
2
situata n semispat iul superior z 0.
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 297
Solut ie. Am vazut ca uxul total al unui uid cu viteza V prin fat a o
+
a
suprafet ei o este dat de integrala de suprafat a de tipul al doilea
=
__
S
+
V
n
d =
__
S
+
V nd =
__
S
+
V d,
unde n este normala la fat a superioara a paraboloidului
n =
2x i + 2y j +k
1 + 4x
2
+ 4y
2
.
Aplicand formula de calcul a integralei de suprafat a de tipul al doilea data
n (5.157), obt inem
=
__
D
6x
2
+ 6y
2
+ 9 x
2
y
2
1 + 4x
2
+ 4y
2
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy =
=
__
D
(5x
2
+ 5y
2
+ 9)dxdy,
unde D este proiect ia suprafet ei pe planul Oxy
D = (x, y) IR
2
: x
2
+y
2
9 0.
Integrala dubla o calculam folosind trecerea la coordonatele polare si
unde:
x = cos ; y = sin , (, ) = [0, 3] [0, 2).
Avand n vedere ca jacobianul transformarii care se utilizeaza la schimbarea
de variabile de mai sus este egal cu , folosind formula schimbarii de variabile
n integrala dubla, obt inem
=
__
(5
2
+ 9) dd =
_
2
0
d
_
3
0
(5
2
+ 9) d =
567
2
.
Valoarea pozitiva a rezultatului arata ca uidul iese din suprafat a si aceasta
se datoreaza faptului ca n ecare punct de pe fat a o
+
a suprafet ei vectorul
viteza uidului face unghi ascut it cu versorul normalei la suprafat a, ca atare
particula de uid aata instantaneu oriunde pe suprafat a iese din domeniul
spat ial limitat de planul Oxy si de suprafat a o.
298 Ion Craciun
5.6 Formula integrala a lui Stokes
Formula integrala a lui Stokes stabileste o legatura ntre integrala de supra-
fat a n raport cu coordonatele si integrala curbilinie de spet a a doua. Ea
generalizeaza formula integrala RiemannGreen, ultima ind un caz partic-
ular a celei dintai cand suprafat a n chestiune este o parte a planului Oxy.
Ca si formula integrala RiemannGreen, formula integrala a lui Stokes este
ntalnita n multe aplicat ii ale analizei matematice n inginerie.
Fie o o suprafat a neteda, bilatera si orientata, data de ecuat ia vectoriala
(o) : r = r(u, v) = (u, v)i +(u, v)j +(u, v)k, (5.159)
unde (u, v) D, iar D este un domeniu compact care are arie. Suprafat a
o ind orientata, rezulta ca versorul normalei n la suprafat a o n punctul
curent (u, v) D este bine precizat. Fie ca fat a aleasa a suprafet ei este cea
care corespunde normalei (5.141). Mult imea punctelor (u, v) D este mul-
t imea punctelor din interiorul unei curbe nchise si de pe aceasta curba.
Presupunem ca frontiera a mult imii D este reprezentata parametric prin
ecuat iile
() : u = u(t), v = v(t), t [, ]. (5.160)
Frontiera a suprafet ei o data prin (5.159) este tot o curba nchisa si are
ecuat ia vectoriala
() : r = r(u(t), v(t)), t [, ]. (5.161)
Pe curba introducem o orientare pe care o numim compatibila cu ori-
entarea suprafet ei o.
In ecare punct M consideram versorul normalei
la suprafat a n si, n acelasi punct, consideram vectorul cu proprietatea ca
este perpendicular si pe n si pe si intra n o.
Orientarea de pe curba data de vectorul n se numeste compati-
bila cu orientarea suprafet ei o.
Intrun limbaj mai sugestiv, putem spune ca
orientarea pe compatibila cu orientarea suprafet ei o este data de un ob-
servator care deplasanduse pe are capul spre n si lasa la stanga suprafat a
o.
Fie funct ia P(x, y, z) denita si continua pe o avand derivate part iale
de ordinul ntai continue pe o.
In aceste condit ii ne propunem sa calculam
integrala curbilinie
I =
_
P(u, v) du +
Q(u, v) dv,
(5.164)
unde am folosit notat iile:
_
In planul O
Q
u
(u, v)
P
v
(u, v)
_
dudv.
(5.166)
Folosind (5.165) si regulile de derivare ale funct iilor compuse constatam
ca derivatele care intra n (5.166) au expresiile:
_
Q
u
=
_
P
x
u
+
P
y
u
+
P
z
u
_
+ P
2
uv
;
P
v
=
_
P
x
v
+
P
y
v
+
P
z
v
_
+ P
2
uv
.
(5.167)
Diferent a derivatelor din (5.167) conduce la expresia
Q
u
(u, v)
P
v
(u, v) = B
P
z
C
P
y
,
(5.168)
300 Ion Craciun
unde B si C sunt jacobienii:
B =
D(, )
D(u, v)
(u, v); C =
D(, )
D(u, v)
(u, v), (5.169)
iar funct ia P care apare n (5.167) si n (5.168) trebuie nt eleasa ca
P = P((u, v), (u, v), (u, v)). (5.170)
P(x, y, z) dx =
__
D
_
B
P
z
C
P
y
_
dudv,
(5.171)
cu ment iunea ca funct ia P din membrul al doilea este cea data n (5.170).
Q(x, y, z) dy =
__
D
_
C
Q
x
A
Q
z
_
dudv;
(5.172)
_
R(x, y, z) dz =
__
D
_
A
R
y
B
R
x
_
dudv
(5.173)
n care funct iile Q si R din membrul doi al relat iei (5.172) si respectiv (5.173)
sunt
Q = Q((u, v), (u, v), (u, v)),
R = R((u, v), (u, v), (u, v)),
(5.174)
iar A este jacobianul
A =
D(, )
D(u, v)
(u, v). (5.175)
Observat ia 5.6.1 Jacobienii din relat iile (5.169) si (5.175) sunt cei care
intra n expresia versorului normalei la suprafat a care am convenit sa e
n =
Ai +Bj +C k
A
2
+B
2
+C
2
=
Ai +Bj +C k
E G F
2
, (5.176)
unde funct iile E, F, G sunt coecient ii lui Gauss.
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 301
Adunand rezultatele (5.171) (5.173), deducem relat ia
_
F(r) dr =
__
S
n Fd.
(5.187)
Din punct de vedere zic formula integrala a lui Stokes exprimata prin (5.187)
arata ca circulat ia campului vectorial F pe frontiera a unei suprafet e ori-
entate o este egala cu uxul rotorului lui F prin acea suprafat a.
Observat ia 5.6.2
In cazul n care o este o port iune D din planul Oxy, iar
normala la o = D este versorul k, formula integrala a lui Stokes (5.177)
devine formula integrala RiemannGreen.
Observat ia 5.6.3 Daca campul vectorial F este irotat ional pe V, ceea ce
nseamna ca F = 0, din (5.187) deducem ca integrala curbilinie de tipul
al doilea din funct ia vectoriala F pe orice curba nchisa din V este nula si ca
atare, expresia diferent iala
= P(x, y, z) dx +Q(x, y, z) dy +R(x, y, z) dz (5.188)
este o difrent iala totala pe V, adica exista funct ia diferent iabila U astfel ncat
dU(x, y, z) = P(x, y, z) dx +Q(x, y, z) dy +R(x, y, z) dz. (5.189)
Capitolul 5 Integrale de suprafat a 303
Funct ia U din (5.189) se numeste primitiva a expresiei diferent iale .
De asemenea, n acest caz integrala curbilinie de tipul al doilea din campul
vectorial F nu depinde de drumul de integrare.
Formula integrala a lui Stokes se foloseste n calculul integralei curbilinii
pe curba nchisa din campul vectorial F = (P, Q, R) cand uxul rotorului
lui F pe o suprafat a marginita de acea curba se calculeaza mai usor.
Exercit iul 5.6.1 Sa se calculeze integrala curbilinie
I =
_
(y
2
+z
2
)dx + (z
2
+x
2
)dy + (x
2
+y
2
)dz
dea lungul curbei determinate de intersect ia suprafet elor:
x
2
+y
2
+z
2
= 2Rx; x
2
+y
2
= 2rx, R > r, z 0,
sensul de parcurs al curbei ind cel al acelor de ceasornic daca privim
dinspre partea pozitiva a axei Ox.
Solut ie. Pentru ca integrala curbilinie este complicata, folosim formula in-
tegrala a lui Stokes luand ca suprafat a o port iunea din sfera
x
2
+y
2
+z
2
= 2Rx
situata n semispat iul superior z 0, marginita de curba si care cont ine
puncte M(x, y, z) cu abscisa cuprinsa ntre 0 si R.
Avand n vedere orientarea curbei , rezulta ca normala n la suprafat a o
este cea exterioara sferei, aceasta alegere a normalei n ind urmare a condi-
t iei ca sa e orientata compatibil cu orientarea suprafet ei o. Suprafat a o
ind data implicit rezulta ca normala sa exterioara n punctul M o este ,
cu plus sau minus, versorul gradientului funct iei
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
2Rx = (x R)
2
+y
2
+z
2
R
2
.
Se constata ca trebuie luat semnul plus astfel ca normala n n punctul M
al port iunii o din sfera de raza R si centru n punctul C(R, 0, 0) are cosinii
directori:
cos =
x R
R
; cos =
y
R
; cos =
z
R
.
Rotorul campului vectorial F(r) = (y
2
+z
2
)i +(z
2
+x
2
)j +(x
2
+y
2
)k este
F = 2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k.
304 Ion Craciun
Aplicand acum formula integrala a lui Stokes, integrala curbilinie I devine
I =
2
R
__
S
_
(y z)(x R) +y(z x) +z(x y)
_
d = 2
__
S
(z y)d.
Port iunea o din sfera de raza R cu centrul n punctul C(R, 0, 0) are e-
cuat ia carteziana explicita z =
_
R
2
(x R)
2
y
2
, se proiecteazan planul
Oxy dupa mult imea D = (x, y) IR
2
: x
2
+y
2
2rx 0 si are elementul de
arie n punctul ei curent M(x, y, z) dat de d =
R
_
R
2
(x R)
2
y
2
dxdy.
Conform formulei de calcul a unei integrale de suprafat a de tipul ntai,
integrala de suprafat a de mai sus se transforma n integrala dubla
I = 2R
__
D
_
1
y
_
R
2
(x R)
2
y
2
_
dxdy
= 2R
__
D
dxdy 2R
__
D
y
_
R
2
(x R)
2
y
2
dxdy.
A doua integrala dubla este egala cu zero deoarece funct ia de integrat este
imparan raport cu variabila y, iar doemniul D de integrare este simetric fat a
de axa Ox. Prima integrala dubla este aria discului de raza R. Prin urmare,
valoarea integralei I este I = 2R
__
D
dxdy = 2 r
2
R.
Exercit iul 5.6.2 Sa se calculeze integrala curbilinie
I =
_
C
(y
2
z
2
)dx + (z
2
x
2
)dy + (x
2
y
2
)dz,
C ind curba de intersect ie a frontierei cubului 0 x a, 0 y a,
0 z a cu planul 2(x+y +z) 3a = 0 parcursa n sens direct daca privim
dinspre partea pozitiva a axei Oz.
Solut ie. Se aplica formula lui Stokes si se gaseste
I = 2
__
S
(y +z)dydz + (z +x)dzdx + (x +y)dxdy,
unde S este partea de pe fat a superioara a planului z = 3a/2 x y care se
proiecteaza pe planul Oxy n hexagonul de varfuri M
1
(a, 0, 0), M
2
(a, a/2, 0),
M
3
(a/2, a, 0), M
4
(0, a, 0), M
5
(0, a/2, 0), M
6
(a/2, 0, 0).
Rezulta I = 9a
3
/2.
Capitolul 6
Integrala tripla
In acest capitol vom deni not iunea de integrabilitate a unei funct ii reale
de trei variabile reale independente si apoi, legat de aceasta, vom introduce
conceptul de integrala tripla pe o anumita submult ime a spat iului aritmetic
tridimensional a unei funct ii reale de trei variabile reale denita pe acea
mult ime.
Integralele triple sunt aplicate pe scara largan diverse probleme de zica,
mecanica si inginerie. Cateva din aceste aplicat ii vor prezentate n ultimul
paragraf al acestui capitol.
i=1
i
.
In ecare element V
i
al diviziunii alegem cate un punct P
i
(
i
,
i
,
i
), numit
punct intermediar, apoi alcatuim suma integrala a funct iei f
(f, P
i
) =
n
i=1
f(
i
,
i
,
i
)
i
(6.4)
corespunzatoare diviziunii si punctelor intermediare P
i
V
i
.
Capitolul 6 Integrala tripla 309
Denit ia 6.2.3 Spunem ca funct ia f este integrabila pe mult imea masu-
rabila Jordan V daca exista si este nita limita I a sumelor integrale (6.4),
iar I nu depinde de alegerea punctelor intermediare.
Denit ia 6.2.4 Daca f : V IR este integrabila pe V c
3
, numarul
I = lim
()0
(f, P
i
)
se numeste integrala tripla pe domeniul V a funct iei f si se noteaza cu
unul din simbolurile
I =
___
V
f(x, y, z) dxdydz =
___
V
f(x, y, z) dv =
___
V
f(P) dv.
Avand n vedere denit ia limitei rezulta ca putem da o denit ie echiva-
lenta a integrabilitat ii funct iei f : V IR.
Denit ia 6.2.5 Funct ia f : V IR se numeste integrabila pe V c
3
daca exista numarul real I cu proprietatea ca oricare ar > 0 exista
() > 0 astfel ncat sa avem
[
(f, P
i
) I[ <
pentru orice diviziune cu () < () si pentru orice alegere a punctelor
intermediare P
i
V
i
.
6.3 Condit ii de existent a a unei integrale tri-
ple
Ca si n cazul funct iilor reale de una sau doua variabile independente, o
funct ie f arbitrara dar marginita, de trei variabilele independente x, y si z,
nu este ntotdeauna integrabila pe mult imea ei de denit ie. Pentru a stabili
condit ii suciente de existent a a integralei triple pe mult imea V din funct ia
reala f denita pe V , vom folosi sumele Darboux inferioara si superioara
corespunzatoare diviziunii din (6.3).
Fie f(x, y, z) o funct ie marginita denita pe o mult ime masurabila Jordan
V. Notam cu T totalitatea diviziunilor mult imii V si e o diviziune a lui V.
Funct ia f ind marginita pe V va marginita pe elementul V
i
al diviziunii
310 Ion Craciun
T si deci exista numerele reale M
i
si m
i
marginea superioara si respectiv
marginea inferioara a valorilor funct iei f pe elementul V
i
a diviziunii , iar
cu
i
volumul lui V
i
. Expresiile:
S
(f) =
n
i=1
M
i
i
; s
(f) =
n
i=1
m
i
i
(6.5)
se numesc suma Darboux superioara si respectiv suma Darboux inferioara
pentru funct ia f corespunzatoare partit iei .
Proprietat ile sumelor Darboux introduse n (6.5) sunt asemanatoare su-
melor Darboux introduse la integrala dubla motiv pentru care ne vom limita
doar la enumerarea acestora.
1. Pentru orice diviziune T si pentru orice alegere a sistemului de
puncte intermediare P
i
(
i
,
i
,
i
) V
i
, suma integrala asociata func-
t iei f este cuprinsa ntre suma Darboux inferioara si suma Darboux
superioara ale funct iei f corespunzatoare diviziunii
s
(f)
n
i=1
f(
i
,
i
,
i
) S
i
S
(f).
2.
In procesul de ranare a divizarii mult imii V sumele Darboux inferioare
cresc, iar sumele Darboux superioare descresc. Prin urmare, daca s
(f)
si S
(f) si S
(f) s
(f) S
(f) S
(f).
3. Fie
si
(f), S
(f)
si s
(f), S
(f) S
(f) si s
(f) S
(f)
adica orice suma Darboux inferioara a funct iei f corespunzatoare unui
mod arbitrar de divizare, nu poate ntrece suma Darboux superioara
asociata aceleiasi funct ii corespunzatoare oricarui alt mod de divizare
a mult imii V.
Capitolul 6 Integrala tripla 311
4. Mult imea sumelor Darboux superioare ale funct iei f denita pe mul-
t imea carabila V c
3
corespunzatoare modurilor de diviziune T
este marginita inferior. Un minorant al acestei mult imi este oricare
suma Darboux inferioara a funct iei f corespunzatoare unui mod de
divizare T.
5. Mult imea sumelor Darboux inferioare ale funct iei f : V IR
3
cores-
punzatoare mult imii modurilor de divizare T este marginita superior.
Un majorant al acestei mult imi este desigur oricare suma Darboux
superioara a funct iei f corespunzatoare oricarui mod de divizare a mul-
t imii V.
6. Data funct ia f : V c
3
IR exista numerele reale:
J = infS
(f) : T; J = sups
(f) : T,
numite integrala Darboux superioara si integrala Darboux inferioara ale
funct iei f : V IR.
Teorema 6.3.1 Integralele Darboux inferioara si superioara ale funct iei re-
ale de trei variabile reale f denita pe mult imea masurabila Jordan V IR
3
satisfac inegalitatea
J J.
Demonstrat ie. Presupunem contrariul si anume ca J > J. Atunci, exista
un numar > 0 astfel ncat
J J > > 0. (6.6)
Pe de alta parte, dupa teoremele de caracterizare ale marginilor inferioara
si superioara, putem spune ca pentru > 0 de mai sus exista o suma Darboux
superioara
1
si o suma Darboux inferioara
2
astfel ncat
1
J <
2
si J
2
<
2
, ,
de unde deducem
1
2
+ (J J) < .
1
2
< 0
312 Ion Craciun
care contrazice una din proprietatat ile sumelor Darboux.
Urmatoarea teorema de existent a a unei integrale triple se demonstreaza
aplicand argumente similare celor din demonstrat ia teoremei de existent a a
unei integrale duble.
Teorema 6.3.2 Orice funct ie continua f denita pe mult imea cubabila com-
pacta V IR
3
este integrabila pe V.
Ca si la integrala dubla, condit ia de continuitate a integrantului este
destul de restrictiva. De aceea, teorema urmatoare stabileste existent a inte-
gralei triple pentru o clasa de funct ii discontinue.
Teorema 6.3.3 Daca funct ia reala f(x, y, z), marginita pe mult imea cuba-
bila compacta V, este continua peste tot n V cu except ia unei mult imi de
volum egal cu zero, atunci ea este integrabila pe V.
6.4 Proprietat ile integralei triple
Proprietat ile integralei triple sunt analoage celor ale integralei duble si de
aceea ne vom limita doar sa le enumeram.
1. (liniaritate). Daca funct iile reale de trei variabile reale f si g sunt
integrabile pe mult imea masurabila Jordan V, iar si sunt constante
reale arbitrare, atunci funct ia f + g ale carei valori se calculeaza
dupa legea
(f + g)(x, y, z) = f(x, y, z) +g(x, y, z), () (x, y, z) V,
este integrabila pe V si
___
V
(f +g)(x, y, z) dv =
=
___
V
f(x, y, z) dv +
___
V
g(x, y, z) dv.
2. (aditivitate). Daca V = V
1
V
2
, unde V
1
si V
2
sunt mult imi cubabile
compacte, iar V
1
IR
3
si V
2
IR
3
nu au puncte interioare comune si
Capitolul 6 Integrala tripla 313
funct ia f : V IR este integrabila pe V, atunci f este integrabila pe
ecare din mult imile V
1
si V
2
si are loc egalitatea
___
V
f(x, y, z) dxdydz =
=
___
V
1
f(x, y, z) dxdydz+
___
V
2
f(x, y, z) dxdydz.
3. (monotonie). Daca f este integrabila pe V si
f(x, y, z) 0, () (x, y, z) V,
integrala tripla din funct ia f satisface inegalitatea
___
V
f(x, y, z) dxdydz 0.
4. (monotonie). Daca f si g sunt integrabile pe mult imea masurabila
Jordan V si
f(x, y, z) g(x, y, z), () (x, y, z) V,
ntre integralele celor doua funct ii avem inegalitatea
___
V
f(x, y, z) dxdydz
___
V
g(x, y, z) dxdydz.
Aceasta proprietate a integralei triple implica urmatoarele doua pro-
prietat i.
5. (evaluarea valorii absolute a integralei triple). Daca f este integrabila
pe mult imea masurabila Jordan V, atunci funct ia valoarea absoluta a
lui f este integrabila pe V si
___
V
f(x, y, z) dxdydz
___
V
[ f(x, y, z) [dxdydz.
314 Ion Craciun
6. (teorema valorii medii). Daca funct ia reala de trei variabile reale f este
integrabila pe mult imea masurabila Jordan V si satisface inegalitatea
m f(x, y, z) M, () (x, y, z) V,
iar vol V este volumul lui V, atunci
mvol V
___
V
f(x, y, z) dxdydz M vol V.
Daca funct ia f este n plus continua pe V, teorema valorii medii devine
7. Daca f este funct ie continua pe mult imea cubabila compacta V, exista
un punct (, , ) V, astfel ncat
___
V
f(x, y, z) dxdydz = f(, , ) vol V.
8. Este evidenta egalitatea
___
V
dxdydz = vol V.
6.5 Evaluarea integralei triple
6.5.1 Integrala tripla pe intervale tridimensionale n-
chise
Teorema 6.5.1 Daca funct ia reala marginita, de trei variabile reale,
f : [a, b] [c, d] [u, v] IR,
< a < b < +, < c < d < +, < u < v < +
este integrabila pe intervalul tridimensional nchis
I
3
= [a, b] [c, d] [u, v]
si pentru orice (x, y) I
2
= [a, b] [c, d] exista numarul real F(x, y) denit
de integrala depinzand de parametrii x si y
F(x, y) =
_
v
u
f(x, y, z) dz, (6.7)
Capitolul 6 Integrala tripla 315
atunci funct ia
F : I
2
IR, F(x, y) =
_
v
u
f(x, y, z) dz, () (x, y) I
2
este integrabila pe intervalul bidimensional I
2
si are loc egalitatea
___
I
3
f(x, y, z) dxdydz =
__
I
2
F(x, y) dxdy =
__
I
2
_
_
v
u
f(x, y, z)dz
_
dxdy.
(6.8)
Demonstrat ie. Fie d
, d
si d
_
d
= x
0
, x
1
, , x
i
, x
i+1
, , x
m
;
d
= y
0
, y
1
, , y
i
, y
i+1
, , y
n
;
d
= z
0
, z
1
, , z
k
, z
k+1
, , z
p
,
(6.9)
unde
_
_
a = x
0
< x
1
< < x
i
< x
i+1
< < x
m
= b,
c = y
0
< y
1
< < y
i
< y
i+1
< < y
n
= d,
u = z
0
< z
1
< < z
k
< z
k+1
< < z
p
= v.
Cu ajutorul diviziunilor d
, d
, d
si d
denim o diviziune
a lui I
2
, unde
elementele lui
ij
= [x
i
, x
i+1
] [y
j
, y
j+1
]
(i = 0, 1, m1, j = 0, 1, , n 1).
(6.11)
316 Ion Craciun
Notam
m
ijk
= inff(x, y, z) : (x, y, z) I
ijk
,
M
ijk
= supf(x, y, z) : (x, y, z) I
ijk
.
Aceste cantitat i sunt numere reale deoarece funct ia f este marginita pe ecare
din intervalele tridimensioanle nchise I
ijk
.
Deoarece urmarim sa demonstram ca funct ia F denita de (6.7) este inte-
grabila pe intervalul bidimensional nchis I
2
va trebui sa consideram sumele
integrale ale funct iei F corespunzatoare tuturor diviziunilor
ale inter-
valului bidimensional I
2
, ale caror elemente au forma (6.11), pentru alegeri
arbitrare ale punctelor intermediare (
i
,
j
) I
ij
. Aceste sume au forma
D
(F, (
i
,
j
)) =
m1
i=1
n
j=1
F(
i
,
j
)(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
). (6.12)
Daca t inem seama de modul cum a fost denita funct ia F si de propri-
etatea de aditivitate n raport cu intervalul de integrare a integralei Riemann,
avem
F(
i
,
j
) =
_
v
u
f(
i
,
j
, z)dz =
p1
k=0
_
z
k+1
z
k
f(
i
,
j
, z)dz.
Aplicand formula de medie integralelor simple
_
z
k+1
z
k
f(
i
,
j
, z)dz
deducem ca exista numerele reale
ijk
cu m
ijk
ijk
< M
ijk
, astfel ncat
_
z
k+1
z
k
f(
i
,
j
, z)dz =
ijk
(z
k+1
z
k
).
Deci, pentru sumele integrale (6.12) asociate funct iei F denita pe in-
tervalul bidimensional I
2
, corespunzatoare modului de divizare
si alegerii
punctelor intermediare (
i
,
j
) I
ij
, avem
(F, (
i
,
j
)) =
m1
i=0
n1
j=0
p1
k=0
ijk
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
)(z
k+1
z
k
).
Daca t inem seama de inegalitat ile
m
ijk
ijk
M
ijk
,
(i = 0, 1, m1, j = 0, 1, , n 1, k = 0, 1, , p 1)
Capitolul 6 Integrala tripla 317
rezulta
m1
i=0
n1
j=0
p1
k=0
m
ijk
v
ijk
(F, (
i
,
j
))
m1
i=0
n1
j=0
p1
k=0
M
ijk
v
ijk
, (6.13)
unde v
ijk
este volumul intervalului tridimensional I
ijk
v
ijk
= vol I
ijk
= (x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
)(z
k+1
z
k
).
Prima suma din inegalitat ile (6.13) este suma Darboux inferioara a func-
t iei f relativa la diviziunea a lui I
3
s
(f) =
m1
i=0
n1
j=0
p1
k=0
m
ijk
v
ijk
.
Ultima suma din inegalitat ile (6.13) este suma Darboux superioara a func-
t iei f relativa la aceeasi diviziune a intervalului tridimensional I
3
S
(f) =
m1
i=0
n1
j=0
p1
k=0
M
ijk
v
ijk
.
Avem deci inegalat ile
s
(f)
(F, (
i
,
j
)) S
(f)
pentru orice diviziune de forma (6.10) a intervalului tridimensional I
3
si
pentru orice alegere a punctelor intermediare (
i
,
j
) I
2
.
Fie acum (d
r
)
rIN
r
|)
rIN
este convergent
la zero, (d
r
)
rIN
r
| 0 si (d
r
)
rIN
k
| 0. Notam cu
r
diviziunea intervalului tridimensional nchis
I
3
= [a, b] [c, d] [u, v] denita de diviziunile d
r
, d
r
, d
r
ale respectiv inter-
valelor nchise [a, b], [c, d], [u, v] si cu
r
diviziunea intervalului bidimensional
nchis I
2
= [a, b] [c, d] denita de diviziunile d
r
si d
r
. Se vede ca
|d
r
| 0, |d
r
| 0 = |
r
| 0 si |
r
| 0.
Pentru ecare r avem inegalitat ile
s
r
(f)
r
(F, (
i
,
j
)) S
r
(f). (6.14)
318 Ion Craciun
Funct ia f ind integrabila pe I
3
, aplicand criteriul de integrabilitate a lui
Darboux, avem
lim
r
S
r
(f) = lim
r
s
r
(f) =
___
I
3
f(x, y, z) dxdydz. (6.15)
Trecand la limita n (6.14) si t inand cont de (6.15), obt inem
lim
r
r
(F, (
i
,
j
)) =
___
I
3
f(x, y, z) dxdydz. (6.16)
Daca t inem seama de denit ia integralei duble a unei funct ii reale de doua
variabile reale se vede imediat ca
lim
r
r
(F, (
i
,
j
)) =
__
I
2
F(x, y) dxdy. (6.17)
Din egalitat ile (6.16) si (6.17) obt inem (6.8) si teorema este demonstrata.
De obicei se foloseste notat ia
___
I
3
f(x, y, z) dxdydz =
__
I
2
dxdy
_
v
u
f(x, y, z)dz. (6.18)
) = (x, y, z) IR
3
: (x, y) D
xy
,
1
(x, y) z
2
(x, y),
unde D
xy
este frontiera mult imi D
xy
, curba nchisa neteda pe port iuni.
Mult imea plana D
xy
din denit ia domeniului simplu n raport cu axa Oz
este proiect ia ortogonala a mult imii V
z
pe planul Oxy. Suprafat a cilindrica
S
1
(x,y)
f(x, y, z)dz,
Capitolul 6 Integrala tripla 321
atunci funct ia J : D
xy
IR este integrabila si
__
D
xy
J(x, y) dxdy =
___
V
z
f(x, y, z) dxdydz.
Demonstrat ie.
Inainte de a ncepe demonstrat ia, sa observam ca avand n
vedere expresia valorii n (x, y) D
xy
a funct iei J, integrala dubla pe D
xy
a
acesteia se poate scrie n una din urmatoarele forme
__
D
xy
J(x, y) dxdy =
__
D
xy
_
_
2
(x,y)
1
(x,y)
f(x, y, z)dz
_
dxdy =
=
__
D
xy
dxdy
_
2
(x,y)
1
(x,y)
f(x, y, y)dz.
Atunci, concluzia teoremei devine
___
V
z
f(x, y, z) dxdydz =
__
D
xy
dxdy
_
2
(x,y)
1
(x,y)
f(x, y, z)dz (6.22)
si reprezinta formula de calcul a integralei triple pe un domeniu simplu n
raport cu axa Oz.
Sa procedam acum la demonstrat ia teoremei.
Fie u = min
1
(x, y); (x, y) D
xy
si v = max
2
(x, y); (x, y) D
xy
, denita pe cilindrul c,
f
(x, y, z) =
_
_
f(x, y, z), daca (x, y, z) V
z
0, daca (x, y, z) c V
z
.
(6.23)
Aceasta funct ie satisface ipotezele Teoremei 6.3.3.
Intr-adevar, deoarece val-
orile sale coincid cu cele ale funct iei f pe mult imea V
z
putem arma ca f
este integrabila pe V
z
. Restrict ia lui f
la mult imea c V
z
ind funct ia iden-
tic nula rezulta ca este integrabila. Daca la aceste doua rezultate adaugam
322 Ion Craciun
si proprietatea de aditivitate a integralei triple deducem ca funct ia f
din
(6.23) este integrabila. Mai mult, avem evident:
___
V
z
f
(x, y, z) dxdydz =
___
V
z
f(x, y, z) dxdydz; (6.24)
___
C\V
z
f
(x, y, z) dxdydz =
___
V
z
f(x, y, z) dxdydz.
(x, y, z)dz =
_
1
(x,y)
u
f
(x, y, z)dz +
_
2
(x,y)
1
(x,y)
f
(x, y, z)dz +
_
v
2
(x,y)
f
(x, y, z) dz
(6.26)
din motiv ca ecare din integralele din membrul doi exista. Apoi, dat ind
faptul ca pe segmentele de dreapta incluse n c care unesc respectiv perechile
de puncte
(x, y, u), (x, y,
1
(x, y)) si (x, y,
2
(x, y)), (x, y, v),
valorile funct iei f
(x, y, z) dz =
_
2
(x,y)
1
(x,y)
f(x, y, z) dz.
Integrala tripla din funct ia f
(x, y, z) dxdydz =
__
D
xy
dxdy
_
v
u
f
dxdydz
(1 +x +y +z)
3
,
unde este tetraedrul delimitat de planele de coordonate x = 0, y = 0, z = 0
si de planul x +y +z 1 = 0.
Solut ie. Proiect ia domeniului de integrare pe planul Oxy este triunghiul
dreptunghic isoscel cu unghiul drept n origine si unghiurile de 45
0
n punctele
A(1, 0, 0) si B(0, 1, 0).
Domeniul este simplu n raport cu axa Oz deoarece orice paralela la
axa Oz dusa printrun punct din interiorul triunghiului mai sus ment ionat
patrunde n domeniul n punctul P(x, y, 0) si iese din domeniu n punctul
Q(x, y, 1 x y). Prin urmare avem ca
1
(x, y) = 0 si
2
(x, y) = 1 x y.
Proiect ia domeniului pe planul Oxy este
D
xy
= (x, y) IR
2
: 0 x 1, 0 y 1 x. (6.28)
Daca aplicam formula (6.22), avem
I =
1
2
__
D
xy
_
1
(1 +x +y)
2
1
4
_
dxdy. (6.29)
Analizand (6.28) constatam ca domeniul D
xy
este simplu n raport cu
axa Oy. Prin urmare, pentru calculul integralei duble (6.29) se poate aplica
formula (4.37). Avem
I =
1
2
_
1
0
dx
_
1x
0
_
1
(1 +x +y)
2
1
4
_
dy =
1
2
_
1
0
_
1
1 +x +y
+
y
4
_
1x
0
dx.
Dupa efectuarea diferent ei valorilor primitivei n cele doua limite de in-
tegrare, gasim
I =
1
2
_
1
0
_
1
1 +x
+
x 3
4
_
dx.
Integralele denite la care sa ajuns sunt imediate si prin urmare
I =
_
ln
1 +x +
(x 3)
2
16
_
1
0
= ln
2
5
16
.
324 Ion Craciun
6.5.3 Integrala tripla pe un domeniu simplu n raport
cu axa Ox
Denit ia 6.5.2 Se numeste domeniu simplu n raport cu axa Ox sub-
mult imea V
x
a lui IR
3
V
x
= (x, y, z) IR
3
: (y, z) D
yz
Oyz,
1
(y, z) x
2
(y, z),
unde funct iile reale
1
si
2
sunt denite si continue pe submult imea D
yz
a
lui IR
2
, situata n planul Oyz, valorile acestora ind astfel ncat
1
(y, z)
2
(y, z) oricare ar (y, z) D
yz
.
Frontiera unui domeniu simplu n raport cu axa Ox este alcatuita din supra-
fet ele:
(
1
) : x =
1
(y, z), (y, z) D
yz
; (
2
) : x =
2
(y, z), (y, z) D
yz
,
numite baze si suprafat a cilindrica
(
) = (x, y, z) IR
3
: (y, z) D
yz
,
1
(x, y) z
2
(x, y),
unde D
yz
este frontiera mult imi D
yz
, curba nchisa neteda pe port iuni.
Mult imea plana D
yz
este proiect ia ortogonala a mult imii V
x
pe planul
Oyz. Suprafat a cilindrica
1
(y,z)
f(x, y, z)dx,
atunci funct ia
U : D
yz
IR, U(y, z) =
_
2
(y,z)
1
(y,z)
f(x, y, z)dx
Capitolul 6 Integrala tripla 325
este integrabila si
__
D
yz
U(y, z) dydz =
___
V
x
f(x, y, z) dxdydz. (6.30)
Integrala dubla pe domeniul D
yz
din funct ia U se mai poate scrie ca
__
D
yz
U(y, z) dydz =
__
D
yz
_
_
2
(y,z)
1
(y,z)
f(x, y, z)dx
_
dydz =
=
__
D
yz
dydz
_
2
(y,z)
1
(y,z)
f(x, y, y)dx.
T inand cont de ultimele egalitat i deducem ca (6.30) poate scrisa n forma
___
V
x
f(x, y, z) dxdydz =
__
D
yz
dydz
_
2
(y,z)
1
(y,z)
f(x, y, z)dx (6.31)
care reprezinta formula de calcul a integralei triple pe un domeniu simplu n
raport cu axa Ox.
6.5.4 Integrala tripla pe un domeniu simplu n raport
cu axa Oy
Denit ia 6.5.3 Submult imea V
y
a lui IR
3
V
y
= (x, x, z) IR
3
: (x, z) D
xz
Oxz,
1
(x, z) y
2
(x, z),
unde funct iile reale
1
si
2
sunt denite si continue pe submult imea D
xz
a
lui IR
2
, situata n planul Oxz, valorile acestora ind astfel ncat
1
(x, z)
2
(x, z) oricare ar (x, z) D
xz
, se numeste domeniu simplu n raport
cu axa Oy.
Suprafet ele care marginesc un domeniu simplu n raport cu axa Oy sunt:
(o
1
) : y =
1
(x, z), (x, z) D
xz
; (o
2
) : y =
2
(x, z), (x, z) D
xz
,
numite baze si suprafat a cilindrica o
(o
) = (x, y, z) IR
3
: (x, z) D
xz
,
1
(x, y) z
2
(x, y),
326 Ion Craciun
unde D
xz
este frontiera mult imi D
xz
, curba nchisa neteda pe port iuni.
Mult imea plana D
xz
este proiect ia ortogonala a mult imii V
y
pe planul
Oxz. Suprafat a cilindrica (o
1
(x,z)
f(x, y, z)dy,
atunci funct ia
W : D
xz
IR, W(x, z) =
_
2
(x,z)
1
(x,z)
f(x, y, z)dy
este integrabila si
__
D
xz
W(x, z) dxdz =
___
V
y
f(x, y, z) dxdydz. (6.32)
Integrala dubla pe domeniul D
xz
din funct ia W se poate scrie n una din
urmatoarele forme:
__
D
xz
W(x, z) dxdz =
__
D
xz
_
_
2
(x,z)
1
(x,z)
f(x, y, z)dy
_
dxdz;
__
D
xz
W(x, z) dxdz =
__
D
xz
dxdz
_
2
(x,z)
1
(x,z)
f(x, y, y)dy.
T inand cont de aceste egalitat i deducem ca formula de calcul a integralei
triple pe un domeniu simplu n raport cu axa Oy este
___
V
y
f(x, y, z) dxdydz =
__
D
xz
dxdz
_
2
(x,z)
1
(x,z)
f(x, y, z)dy. (6.33)
Capitolul 6 Integrala tripla 327
6.5.5 Integrala tripla pe un domeniu oarecare
Daca domeniul de integrare V nu este simplu n raport cu nici una din axe,
prin plane paralele la unul din planele de coordonate poate descompus
ntrun numar nit de subdomenii,
V
1
, V
2
, , V
p
cu V = V
1
V
2
V
p
si ecare din domeniile V
i
(i = 1, 2, , p) sa e simplu n raport cu una din
axe.
Folosind apoi proprietatea de aditivitate a integralei triple ca funct ie de
domeniu, avem
___
V
f(x, y, z) dxdydz =
p
i=1
___
V
i
f(x, y, z) dxdydz,
unde pentru calculul integralelor din membrul drept se aplica una din for-
mulele de calcul stabilite mai sus.
Exercit iul 6.5.2 Sa se calculeze integrala tripla
I =
___
I
3
dxdydz
(x +y +z)
2
,
unde I
3
este intervalul tridimensional nchis I
3
= [1, 3] [0, 1] [0, 2].
Solut ie. Avem
I =
_
3
1
dx
_
1
0
dy
_
2
0
dy
(x +y +z)
2
=
_
3
1
dx
_
1
0
_
1
x +y
1
x +y + 2
_
dy.
Calculand cele doua integrale depinzand de parametrul x, obt inem
I =
_
3
1
(ln (x + 1) + ln (x + 2) ln x ln (x + 3)) dx.
Integralele denite la care sa ajuns sunt de forma integralei
J(a) =
_
3
1
ln (x +a) dx
careia i se poate aa valoarea daca se integreaza prin part i. Avem:
J(a) = x ln (x +a)
3
1
_
3
1
x
x +a
dx;
328 Ion Craciun
J(a) = (x +a) ln (x +a)
3
1
x
3
1
= (3 +a) ln (3 +a) (1 +a) ln (1 +a) 2.
Atunci, valoarea integralei triple este
I = J(1) +J(2) J(0) J(3) = 5 ln 5 + 8 ln 2 12 ln 3.
Funct ia de integrat ind pozitiva, valoarea lui I este un numar pozitiv
caruia i se poate da o interpretare mecanica.
Exercit iul 6.5.3 Sa se calculeze integrala tripla
I =
___
V
y dxdydz,
unde V este tetraedrul din primul octant limitat de planele de coordonate si
de planul x +y +z 2 = 0.
Solut ie. Domeniul de integrare este simplu n raport cu axa Oz caci putem
scrie
V = (x, y, z) IR
3
: (x, y) D
xy
, 0 z 2 x y,
unde D
xy
este proiect ia lui V pe planul Oxy
D
xy
= (x, y) IR
2
: 0 x 2, 0 y 2 x.
Mult imea D
xy
este domeniu plan simplu n raport cu axa Oy. Aplicand for-
mula de calcul a unei integrale triple pe un domeniu simplu n raport cu axa
cotelor si apoi formula de calcul a unei integrale duble cand domeniul este
simplu n raport cu axa ordonatelor, obt inem
I =
_
2
0
dx
_
2x
0
dy
_
2xy
0
y dz =
_
2
0
dx
_
2x
0
y(2 x y) dy.
Dupa calcularea integralei din interior, avem
I =
_
2
0
_
y
2
x
y
2
2
y
3
3
_
2x
0
dx.
Luand expresia de sub semnul integrala ntre limitele indicate, gasim
I =
1
6
_
2
0
(2 x)
3
dx =
1
24
(x 2)
4
2
0
=
2
3
.
De observat ca domeniul de integrare este simplu si n raport cu axa Ox
sau axa Oy astfel ca pentru calculul integralei triple sar putut utiliza e
formula (6.31) e formula (6.33).
Capitolul 6 Integrala tripla 329
Exercit iul 6.5.4 Sa se calculeze integrala tripla
I =
___
V
(x
2
+y
2
)z dxdydz,
unde domeniul V este marginit de paraboloidul z = x
2
+ y
2
si de sfera x
2
+
y
2
+z
2
= 6 si cont ine o parte din port iunea nenegativa a axei Oz.
Solut ie. La fel ca n exemplul precedent si aici domeniul de integrare este
simplu n raport cu axa Oz caci el se poate scrie n forma
V = (x, y, z) IR
3
: (x, y) D
xy
, x
2
+y
2
z
_
6 x
2
y
2
,
unde D
xy
este proiect ia lui V pe planul Oxy
D
xy
= (x, y) IR
2
: x
2
+y
2
2.
Mult imea D
xy
este discul nchis cu centrul n origine si raza
2, aceasta
armat ie deducanduse din faptul ca intersect ia sferei x
2
+ y
2
+ z
2
= 6 cu
paraboloidul z = x
2
+y
2
este cercul de raza
6x
2
y
2
x
2
+y
2
dxdy.
Luand expresia de integrat ntre limitele de integrare precizate, gasim
I =
1
2
__
D
xy
(x
2
+y
2
)
_
6 x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
2
_
dxdy.
Daca trecem la coordonate polare, avem
x = cos , y = sin , [0, 2), [0,
2]
si deci
I =
1
2
_
2
0
d
_
2
0
3
(6
2
4
), d =
8
3
.
330 Ion Craciun
6.6 Formula integrala GaussOstrogradski
Vom deduce o legatura ntre integrala de suprafat a de tipul al doilea si in-
tegrala tripla.
In acest sens, e V IR
3
un domeniu cubabil compact,
avand frontiera o suprafat a o simpla, nchisa, bilatera, neteda sau neteda pe
port iuni, cu o
e
fat a sa exterioara. Versorul n al normalei exterioare ntrun
punct al suprafet ei o
e
are expresia
n = cos i + cos j + cos k, (6.34)
unde , si sunt unghiurile pe care acest versor l face cu versorii i, j, k
ai reperului Oxyz.
Consideram ca P, Q, R sunt funct ii reale de trei variabile reale denite
si continue pe domeniul V. Presupunem ca aceste funct ii sunt astfel ncat
divergent a campului vectorial
F(x, y, z) = P(x, y, z) i +Q(x, y, z) j +R(x, y, z) k (6.35)
exista si este funct ie continua pe interiorul mult imi V.
Teorema 6.6.1
In ipotezele de mai sus, are loc egalitatea
__
S
e
P dydz +Qdzdx +Rdxdy =
___
V
_
P
x
+
Q
y
+
R
z
_
dxdydz, (6.36)
numita formula integrala GaussOstrogradski.
Demonstrat ie. Presupunem ca domeniul V este descompus ntrun numar
nit de subdomenii simple n raport cu axa Oz. Daca aplicam proprietatea de
aditivitate n raport cu domeniul de integrare pentru integrala de suprafat a
si pentru integrala tripla putem presupune ca V este simplu n raport cu
axa Oz si ca proiect ia sa pe planul Oxy este domeniul plan compact D
xy
avand frontiera D
xy
o curba simpla nchisa neteda sau neteda pe port iuni.
Atunci, frontiera o a domeniului V este o reuniune de trei suprafet e netede
sau netede pe port iuni o = o
1
o
2
o
, unde:
(o
1
) : z = z
1
(x, y), (x, y) D
xy
;
(o
2
) : z = z
2
(x, y), (x, y) D
xy
;
(6.37)
o
= (x, y, z) IR
3
: (x, y) D
xy
, z
1
(x, y) z z
2
(x, y). (6.38)
Capitolul 6 Integrala tripla 331
Suprafat a o
1
, baza inferioara a domeniului V, are normala
n
1
= cos
1
i + cos
1
j + cos
1
k. (6.39)
Deoarece unghiul
1
dintre aceasta normala si versorul k este obtuz,
urmeaza ca
cos
1
=
1
_
1 +p
2
1
+q
2
1
,
unde p
1
(x, y) =
z
1
x
(x, y), q
1
(x, y)=
z
1
y
(x, y).
Suprafat a o
2
, baza superioara a domeniului V, are normala
n
2
= cos
2
i + cos
2
j + cos
2
k (6.40)
si pentru ca unghiul
2
dintre n
2
si k este ascut it, avem
cos
2
=
1
_
1 +p
2
2
+q
2
2
,
unde p
2
(x, y) =
z
2
x
(x, y), q
2
(x, y) =
z
2
y
(x, y).
In sfarsit, o
de forma
n
= cos
i + cos
j (6.41)
ntrucat unghiul
dintre n
z
2
(x,y)
z
1
(x,y)
dxdy. (6.43)
332 Ion Craciun
Luand valoarea primitivei n limitele indicate, obt inem
I =
__
D
xy
R(x, y, z
2
(x, y)) dxdy
__
D
xy
R(x, y, z
1
(x, y)) dxdy. (6.44)
Dar:
__
D
xy
R(x, y, z
2
(x, y)) dxdy =
__
S
2
R(x, y, z) dxdy;
__
D
xy
R(x, y, z
1
(x, y)) dxdy =
__
S
1
R(x, y, z) dxdy,
(6.45)
unde pentru prima integrala de suprafat a am luat fat a superioara care coim-
cide cu fat a exterioara a lui o, iar pentru cea de a doua integrala de suprafat a
am considerat fat a inferioara care de asemeni coincide cu fat a exterioara a
lui o, normalele la aceste fet e ind precizate n relat iile (6.39) si (6.40). Pe
suprafat a laterala o
avem
__
S
R(x, y, z) dxdy =
__
S
R(x, y, z) cos
d = 0
(6.46)
n baza legaturii dintre integrala de suprafat a de al doilea tip si cea de primul
tip si a relat iei (6.41).
Daca t inem seama de relat iile (6.44) (6.46), deducem
___
V
R
z
(x, y, z) dxdydz =
__
S
e
R(x, y, z) dxdy,
(6.47)
unde integrala de suprafat a de tipul al doilea din membrul doi este luata pe
fat a exterioara a lui o.
In baza observat iei facuta privitor la domeniu putem
arma ca (6.47) este adevarata pentru orice domeniu cubabil compact V.
Pornind cu un domeniu simplu n raport cu axa Ox, apoi cu unul simplu
n raport cu axa Oy, si repetand rat ionamentele care neau condus la (6.47)
se demonstreaza egalitat ile:
___
V
P
x
(x, y, z) dxdydz =
__
S
e
P(x, y, z) dydz
(6.48)
___
V
Q
y
(x, y, z) dxdydz =
__
S
e
Q(x, y, z) dzdx
(6.49)
Capitolul 6 Integrala tripla 333
care si n aceste cazuri raman adevarate oricare ar domeniul cubabil com-
pact V.
6x
2
y
2
x
2
+y
2
dxdy.
Dupa ce se ia z ntre limitele de integrare, deducem
I = 6
__
D
xy
(2x
2
y
2
+ 1)(3 x
2
y
2
) dxdy.
Aceasta integrala dubla la care sa ajuns o vom calcula folosind coordonatele
polare
x = cos , y = sin .
Pentru ca (x, y) D
xy
trebuia ca [0,
7
)d + 12
_
3
0
(3
3
)d,
I =
297
8
.
Rezultatul obt inut reprezinta uxul campului vectorial
F = x
3
y
2
i +x
2
y
3
j + 3z k
prin suprafat a care delimiteaza V dupa normala exterioara.
6.7 Schimbarea de variabile n integrala tri-
pla
Teorema de schimbare de variabile n integrala tripla se enunt a asemanator
cu teorema de schimbare de variabile n integrala dubla, de aceea nu vom da
detalii de calcul care pot refacute de cititor.
Consideram doua specimene de spat ii tridimensionale. Introducem sis-
temul de coordonate carteziene x, y, z n unul din ele si u, v, w n celalalt.
Apoi, e V si domenii apart inand la cate un spat iu, frontierele lor ind
respectiv suprafet ele nchise netede pe port iuni o si . Presupunem ca exista
o corespondent a biunivoca ntre punctele celor doua domenii care sa e con-
tinua n ambele sensuri. Corespondent a poate exprimata prin intermediul
funct iilor
_
_
x = (u, v, w),
y = (u, v, w),
z = (u, v, w),
(u, v, w) , (6.53)
sau prin intermediul funct iilor
_
_
u = u(x, y, z),
v = v(x, y, z),
w = w(x, y, z),
(x, y, z) V. (6.54)
Capitolul 6 Integrala tripla 337
Vom considera ca funct iile din (6.53) si (6.54) sunt mai mult decat conti-
nue si anume vom presupune ca ele poseda derivate part iale de ordinul ntai
continue pe interioarele mult imilor de denit ie. Atunci, Jacobienii:
D(x, y, z)
D(u, v, w)
;
D(u, v, w)
D(x, y, z)
exista si sunt funct ii continue pe interioarele celor doua mult imi de denit ie.
Vom presupune mai mult ca ecare jacobian este diferit de zero. Aceste
condit ii implica relat ia
D(x, y, z)
D(u, v, w)
D(u, v, w)
D(x, y, z)
= 1. (6.55)
Daca toate condit iile de mai sus sunt ndeplinite, spunem ca (6.53) este
o transformare punctuala regulata ntre domeniile si V, iar (6.54) este
transformarea punctuala regulata inversa a transformarii punctuale regulate
(6.54). Ca si n cazul bidimensional, se poate arata ca data ind transfor-
marea punctuala regulata (6.53) sau (6.54), punctele interioare domeniului
de denit ie sunt duse n puncte interioare celuilalt domeniu, iar punctele
frontierei unuia din domenii sunt corespunzatoare punctelor de pe frontiera
celuilat domeniu.
Transformarea punctuala regulata (6.53) transforma domeniul n dome-
niul V.
In consecint a, specicarea unui punct (u, v, w) apart inand lui de-
termin a n mod unic punctul corespunzator (x, y, z) a lui V. Cu alte cuvinte,
cantitat ile u, v si w pot privite drept coordonate, diferite de cele carteziene,
ale punctelor domeniului V. Ele sunt numite coordonate curbilinii.
Consideram, n domeniul , un plan determinat de relat ia u = u
0
, adica
un plan paralel cu planul de coordonate v, w. Prin transformarea punctuala
regulata (6.53), planul considerat este dus ntro suprafat a inclusan domeniul
V. Coordonatele carteziene ale punctelor acestei suprafet e sunt exprimate
prin formulele
_
_
x = x(u
0
, v, w),
y = y(u
0
, v, w),
z = z(u
0
, v, w),
(v, w) , (6.56)
unde este port iunea din planul u = u
0
situata n domeniul . Expresiile
(6.56) sunt ecuat iile parametrice ale suprafet ei. Presupunand ca u
0
ia toate
338 Ion Craciun
valorile posibile vom avea o familie uniparametrica de suprafet e de forma
(6.56), parametrul familiei ind u. Aceste suprafet e sunt corespondentele
prin transformarea punctuala regulata (6.53) a tuturor port iunilor de plane
paralele cu planul v, w din domeniul .
Similar, planele v = const si w = const sunt transformate n doua familii
uniparametrice de suprafet e situate n domeniul V. Aceste trei familii de
suprafet e formeaza asa zisa mult ime a suprafet elor coordonate.
Deoarece (6.53) este transformare punctuala regulata putem arma ca
prin ecare punct al domeniului V trece cate o singura suprafat a de co-
ordonate din respectiv ecare familie. Cele trei suprafet e coordonate care
trec printrun punct se intersecteaza doua cate doua dupa trei curbe care se
numesc curbe coordonate.
Vom considera doua sisteme de coordonate curbilinii n spat iu care sunt
utilizate cel mai frecvent, si anume, coordonatele cilindrice si coordonatele
sferice.
6.7.1 Coordonatele cilindrice sau semipolaren spat iu
Sa specicam pozit ia unui punct arbitrar M din spat iu prin intermediul
coordonatei carteziene z si coordonatele polare r si ale proiect iei M
1
a
punctului M pe planul Oxy. Cantitat ile r, si z se numesc coordonatele
cilindrice ale punctului M. Legatura dintre coordonatele cilindrice si cele
carteziene este usor de stabilit si constatam ca este
x = r cos , y = r sin , z = z. (6.57)
Avem urmatoarele trei familii de suprafet e coordonate corespunzatoare co-
ordonatelor cilindrice:
() cilindrii circulari coaxiali cu axa de rotat ie axa cotelor avand ecuat iile
de forma r = const (0 r < +),
() semiplane verticale limitate de axa Oz = const (0 < 2),
() plane orizontale z = const ( < z < +).
Analizand suprafet ele coordonate n acest caz constatam ca liniile coor-
donate n cazul coordonatelor cilindrice sunt: drepte paralele cu axa Oz;
semidrepte perpendiculare pe Oz avand una din extremitat i pe aceasta axa;
cercuri cu centrele pe Oz situate n plane paralele cu planul Oxy.
Capitolul 6 Integrala tripla 339
Jacobianul transformarii de la coordonate cilindrice la cele cilindrice este
egal cu
D(x, y, z)
D(r, , z)
=
cos sin 0
r sin r cos 0
0 0 1
= r.
(6.58)
Formulele (6.57) care exprima legatura dintre coordonatele carteziene si
cele cilindrice determina o transformare a domeniului
0 r < +, 0 < 2, < z < + (6.59)
situat n spat iul r, , z n ntreg spat iul Oxyz. Prin aceasta transformare,
ecare punct de coordonate carteziene (0, 0, z
0
) corespunde unui ntreg seg-
ment semideschis de forma
r = 0, 0 < 2, z = z
0
care apart ine domeniului (6.59). Prin urmare, transformarea (6.57) nu este
biunivoca n punctele situate pe axa cotelor Oz. Exceptand punctele axei
Oz, n toate celelalte puncte ale spat iului Oxyz corespondent a (6.57) este
biunivoca.
In concluzie putem arma ca (6.57) stabileste o transformare
punctuala regulata ntre domeniul
0 < r < +, 0 < 2, < z < + (6.60)
situat n spat iul r, , z, n mult imea obt inuta prin scoaterea din spat iul Oxyz
a punctelor situate pe axa cotelor.
6.7.2 Coordonatele sferice sau polare n spat iu
Sa xam pozit ia unui punct oarecare M din spat iul raportat la reperul
cartezian ortogonal Oxyz prin urmatoarele trei cantitat i:
() distant a de la origine la punctul M,
() unghiul dintre raza vectoare
OM
1
a razei vectoare
OM pe planul
Oxy si versorul i al axei Ox.
340 Ion Craciun
Cantitat ile , si se numesc coordonate sferice ale punctului M.
Incer-
cand sa determinam legatura dintre coordonatele carteziene ale punctului M
si cele sferice al aceluiasi punct, gasim
x = sin cos , y = sin sin , z = cos . (6.61)
Cele trei familii de ale suprafet elor coordonate corespunzatoare coordonatelor
sferice sunt:
() sferele concentrice cu centrul n origine = const (0 < +),
() semiconuri circulare cu varful n origine si axa de simetrie Oz =
const (0 ),
() semiplane verticale = const (0 < 2).
Analizand si aici suprafet ele coordonate, se constata ca liniile coordonate
n cazul coordonatelor sferice sunt: cercuri cu centrele pe Oz situate n plane
paralele cu planul Oxy, numite cercuri paralele; semidrepte cu una din ex-
tremitat i n originea O a reperului Oxyz, numite raze vectoare; semicercuri
cu centrele n originea O avand diametrele segmente situate pe Oz care se
numesc meridiane.
Jacobianul transformarii coordonatelor carteziene n coordonate sferice
este determinantul
D(x, y, z)
D(, , )
=
,
(6.62)
a carui valoare este
2
sin .
Formulele (6.61) determina o transformare a domeniului
0 < +, 0 , 0 < 2 (6.63)
(o banda paralelipipedica semiinnita) din spat iul , , n ntreg spat iul
Oxyz. Ca si transformarea corespunzatoare coordonatelor cilindrice, relat iile
(6.61) determina o transformare punctuala biunivoca n toate punctele spa-
t iului cu except ia punctelor de pe axa cotelor Oz. Fiecare punct (0, 0, z
0
)
situat pe axa Oz este imaginea prin transformarea (6.61) a segmentului semi
deschis
= z
0
, = 0, 0 < 2, pentru z
0
> 0
Capitolul 6 Integrala tripla 341
si a segmentului semideschis
= z
0
, = , 0 < 2, pentru z
0
< 0.
Originea (0, 0, 0) a reperului Oxyz este imaginea prin transformarea (6.61) a
intervalului bidimensional
= 0, 0 , 0 < 2, pentru z
0
< 0.
Daca exceptam punctele axei Oz, relat iile (6.61) constituie o transformare
punctuala regulata care transforma semibanda paralelipipedica innita
0 < r < +, 0 < < , 0 < 2 (6.64)
n domeniul obt inut prin scoaterea axei cotelor din spat iul Oxyz.
6.7.3 Coordonate polare (sferice) generalizate
Exista si alte schimbari de variabile, expresiile acestora ind dictate de con-
textul n care este formulata problema calcularii unei integrale triple.
Alegerea schimbarii de variabile ntro integrala tripla urmareste atat sim-
plicarea domeniului de integrare V (daca este posibil, sa e un interval
tridimensional) cat si simplicarea funct iei de integrat sau macar unul din
aceste doua obiective. De exemplu, daca domeniul V este legat n vreun fel
de interiorul elipsoidului
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0,
atunci se trece la coordonate polare generalizate numite si coordonate sferice
generalizate
_
_
x = a sin cos ,
y = b sin sin ,
z = c cos .
(6.65)
Relat iile (6.65) constituie o transformare punctuala regulata de la submul-
t imea a intervalului tridimensional nemarginit (6.72) la o mult ime masura-
bila Jordan V din spat iul Oxyz. Jacobianul transformarii punctuale regulate
(6.65) are valoarea
D(x, y, z)
D(, , )
= abc
2
sin ,
342 Ion Craciun
astfel ca formula schimbarii de variabile ntro integrala tripla care foloseste
transformarea punctuala regulata (6.65) este
___
V
f(x, y, z) dxdydz =
= abc
___
_
u = u(s, t),
v = v(s, t),
w = w(s, t),
(s, t) D, (6.67)
o reprezentare parametrica a suprafet ei , mult imea de variat ie a parame-
trilor curbilinii s si t ind compacta n IR
2
. Atunci, suprafat a o va data
parametric prin
_
_
x = x(s, t) = (u(s, t), v(s, t), w(s, t)),
y = y(s, t) = (u(s, t), v(s, t), w(s, t)),
z = z(s, t) = (u(s, t), v(s, t), w(s, t)),
(s, t) D. (6.68)
Daca folosim expresia volumului mult imii cubabile V cu ajutorul unei
integrale de suprafat a de al doilea tip si t inem cont de formula de calcul a
acestei integrale de suprafat a, avem
vol V =
__
S
z dxdy =
__
D
z(s, t)
D(x, y)
D(s, t)
(s, t) dsdt.
(6.69)
Folosind regula de derivare a funct iilor compuse (6.68), se poate verica prin
calcul direct ca
D(x, y)
D(s, t)
=
D(x, y)
D(u, v)
D(u, v)
D(s, t)
+
D(x, y)
D(v, w)
D(v, w)
D(s, t)
+
D(x, y)
D(w, u)
D(w, u)
D(s, t)
Capitolul 6 Integrala tripla 343
si deci expresia volumului mult imii V devine
vol V =
__
D
z
_
D(x, y)
D(u, v)
D(u, v)
D(s, t)
+
+
D(x, y)
D(v, w)
D(v, w)
D(s, t)
+
D(x, y)
D(w, u)
D(w, u)
D(s, t)
_
(s, t) dsdt.
Daca t inem cont de regula de calcul a integralei de suprafat a de al doilea tip
obt inem ca
vol V =
__
z
D(x, y)
D(u, v)
dudv +z
D(x, y)
D(v, w)
dvdw +z
D(x, y)
D(w, u)
dwdu.
Aplicand formula integrala a GaussOstrogradski, se gaseste ca expresia volu-
mului mult imii V este integrala tripla
vol V =
___
D(x, y, z)
D(u, v, w)
(u, v, w) dudvdw
sau, echivalent,
vol V =
___
D(x, y, z)
D(u, v, w)
(u, v, w) dudvdw
Folosind formula de medie pentru integrala tripla, obt inem
vol V =
D(x, y, z)
D(u, v, w)
(u
0
, v
0
, w
0
) vol
Acest rezultat mpreuna cu procedeul utilizat la demonstrat ia formulei de
schimbare de variabilen integrala dubla ne conduce la demonstrat ia teoremei
care da formula schimbarii de variabile n integrala tripla.
6.7.5 Schimbarea de variabile n integrala tripla
Teorema 6.7.1 Fie domeniul compact , inclus n spat iul (u, v, w), cu fron-
tiera o suprafat a nchisa, neteda pe port iuni si
T :
_
_
x = (u, v, w),
y = (u, v, w),
z = (u, v, w),
344 Ion Craciun
o transformare punctuala regulata care transporta domeniul n domeniul
V. Daca f : V IR este o funct ie continua, are loc egalitatea
___
V
f(x, y, z) dxdydz =
=
___
f
_
(u, v, w), (u, v, w), (u, v, w)
_
D(x, y, z)
D(u, v, w)
(u, v, w)dudvdw
numita formula schimbarii de variabile n integrala tripla sau formu-
la de transport.
Daca se folosesc coordonatele cilindrice, formula schimbarii de variabile
devine
___
V
f(x, y, z) dxdydz =
___
4
sin ddd,
unde noul domeniu de integrare se vede simplu ca este intervalul tridimen-
sional
= [0, R] [0, ] [0, 2).
Aplicand formula de calcul a unei integrale triple pe un interval tridimen-
sional, obt inem
I =
_
R
0
4
d
_
0
sin d
_
2
0
d =
4R
5
5
.
De remarcat ca, folosind schimbarea de variabile n integrala tripla, valoarea
integralei I sa determinat foarte usor.
Exercit iul 6.7.2 Sa se calculeze integrala tripla
I =
___
V
dxdydz
x
2
+y
2
+z
2
,
unde V este mult imea situata n semispat iul superior z 0, cont ine o port i-
une din semiaxa pozitiva Oz si este delimitata de sferele x
2
+ y
2
+ z
2
= 1,
x
2
+y
2
+z
2
= 9 si de conul z =
x
2
+y
2
.
Solut ie. Utilizam din nou coordonatele sferice. De data aceasta mult imea
V este intervalul tridimensional
= [1, 3] [0, /4] [0, 2).
346 Ion Craciun
Aplicand formula schimbarii de variabile n integrala tripla n cazul cand se
utilizeaza coordonatele sferice, gasim
I =
___
sin ddd =
_
3
1
d
_
/4
0
sin d
_
2
0
d =
=
2
2
3
1
(cos )
/4
0
2
0
.
Efectuand calculele nale, constatam ca I = 4(2
2).
Exercit iul 6.7.3 Sa se calculeze integrala tripla
I =
___
V
(x
2
+y
2
) dxdydz,
unde V este port iunea din coroana cilindrica marginita de cilindrii circulari
coaxiali x
2
+y
2
= 4, x
2
+y
2
= 9 si de planele z = 0 si z = 1.
Solut ie. Atat expresia integrantului cat si forma domeniului V sugereaza
utilizarea coordonatelor cilindrice (6.57). Noul domeniu de integrare va
= [2, 3] [0, 2) [0, 1].
Aplicand formula (6.70), obt inem
I =
___
r
3
drddz =
_
3
2
r
3
dr
_
2
0
d
_
1
0
dz = 40.
Si n acest exemplu valoarea integralei sa determinat foarte usor.
Exercit iul 6.7.4 Sa se calculeze integrala tripla
I =
___
V
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
_
dxdydz,
unde mult imea de integrare V este
V = (x, y, z) IR
3
: 1
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
4.
Capitolul 6 Integrala tripla 347
Solut ie.
In acest caz se folosesc coordonatele polare generalizate denite de
(6.65). Mult imea care, prin transformarea punctuala regulata (6.65), este
dusa n mult imea V din enunt ul exemplului este intervalul tridimensional
= (, , ) IR
3
: 1 2, 0 , 0 < 2
din spat iul (, , ). Folosind formula (6.66) deducem ca I se calculeaza cu
ajutorul integralei triple
I = abc
___
4
sin ddd
a carei valoare se constata simplu ca este I = 4abc/5.
Exercit iul 6.7.5 Sa se calculeze integrala tripla
I =
___
V
x
2
dxdydz,
unde V este domeniul marginit de suprafet ele:
z = ay
2
, z = by
2
, (0 < a < b);
z = x, z = x, (0 < < );
z = 0, z = h,
situat n semispat iul y > 0.
Solut ie. Analiza enunt ului sugereaza schimbarea de variabile
u =
z
y
2
, v =
z
x
, w = z,
domeniile de variat ie ale noilor coordonate ind
u [a, b], v [, ], z [0, h].
Rezolvand pe x, y si z n funct ie de u, v si w, gasim
x =
w
v
, y =
_
w
u
, z = w.
348 Ion Craciun
Avem doua posibilitat i de a calcula jacobianul care intra n formula
schimbarii de variabile n integrala tripla. Pe oricare cale se gaseste
D(x, y, z)
D(u, v, w)
(u, v, w) =
1
2
w
w
v
2
u
u
.
Teorema schimbarii de variabile n integrala tripla si formula de evaluare
a integralei triple pe un interval tridimensional nchis conduc la concluzia ca
valoarea integralei I este egala cu produsul integralelor simple de mai jos
I =
1
2
_
b
a
du
u
u
_
dv
v
4
_
h
0
w
3
wdw.
Calculand integralele denite obt inem n nal ca valoarea integralei triple I
este
I =
2
27
_
1
3
1
3
__
1
a
1
b
_
h
4
h.
Din nou se remarca simplicarea evidenta a calculelor cand se alege o
schimbare de variabile adecvata.
6.8 Aplicat ii ale integralei triple
Consideram acum unele probleme tipice care implica calculul unor integrale
triple.
6.8.1 Calculul volumelor
Daca o gura spat iala V are volum, valoarea integralei triple
___
V
dxdydz (6.73)
se constata ca este volumul lui V.
Intradevar, aceasta armat ie rezulta e
din proprietat ile integralei triple e analizand sumele integrale corespunza-
toare unei diviziuni oarecare ocazie cu care se constata ca oricare din aceste
sume este egala cu volumul lui V si ca atare limita pentru norma diviziunii
tinzand la zero a unui sir de sume integrale corespunzatoare este volumul
lui V. Integrala tripla este mai convenabil de folosit decat integrala dubla,
Capitolul 6 Integrala tripla 349
cand se pune problema calcularii volumului unei guri spat iale cubabile caci,
dupa cum se vede din (6.73), cu ajutorul ei se poate determina volumul
oricarei mult imi cubabile, pe cand, cu integrala dubla se poate determina
doar volumul unui cilindroid.
6.8.2 Masa si centrul de greutate ale unui solid
_
I
x
=
___
V
(y
2
+z
2
)(x, y, z) dv =
___
V
(y
2
+z
2
)dm;
I
y
=
___
V
(z
2
+x
2
)(x, y, z) dv =
___
V
(z
2
+x
2
)dm;
I
z
=
___
V
(x
2
+y
2
)(x, y, z) dv =
___
V
(x
2
+y
2
)dm.
(6.81)
Cand densitatea de volum este constanta si egala cu
0
> 0, formulele de
Capitolul 6 Integrala tripla 351
mai sus devin
I
x
=
0
___
V
(y
2
+z
2
) dv; I
y
=
0
___
V
(z
2
+x
2
) dv;
I
z
=
0
___
V
(x
2
+y
2
) dv.
Momentele de inert ie ale solidului neomogen de congurat ie V si densitate
de volum n raport cu planele de coordonate Oxy, Oyz, Ozx, notate cores-
punzator cu I
xy
, I
yz
si I
zx
, au expresiile date de integralele triple:
_
_
I
xy
=
___
V
z
2
dv =
___
V
z
2
dm;
I
yz
=
___
V
x
2
dv =
___
V
x
2
dm;
I
xz
=
___
V
y
2
dv =
___
V
y
2
dm.
(6.82)
Daca solidul este omogen cu densitatea constanta
0
, n locul formulelor
(6.82) avem
I
xy
=
0
___
V
z
2
dv; I
yz
=
0
___
V
x
2
dv; I
xz
=
0
___
V
y
2
dv.
_
F
x
= m
___
V
(x, y, z)
|r r
0
|
3
(x x
0
) dxdydz,
F
y
= m
___
V
(x, y, z)
|r r
0
|
3
(y y
0
) dxdydz,
F
z
= m
___
V
(x, y, z)
|r r
0
|
3
(z z
0
) dxdydz.
Exercit iul 6.8.1 Sa se calculeze cu ajutorul integralei triple, volumul gurii
spat iale V situata n semispat iul superior z 0 si marginita de suprafet ele:
x
2
+y
2
+z
2
= a
2
; x
2
+y
2
+z
2
= b
2
; x
2
+y
2
= z
2
,
unde 0 < a < b.
Solut ie. Cele trei suprafet e care marginesc gura spat iala V sunt: primele
doua, sfere concentrice cu centrul n origine, de raze a si b; iar a treia, con
circular cu varful n origine si axa de rotat ie axa Oz, avand generatoarele
nclinate cu 45 de grade fat a de axa Oz. Corpul este port iunea din coroana
sferica limitata de cele doua sfere cont inuta n panza superioara a conului.
Volumul acestei guri este Vol V =
___
V
dxdydz, iar pentru calculul integralei
354 Ion Craciun
triple folosim coordonatele sferice. Terna ordonata (, , ) ia valori n in-
tervalul tridimensional nchis = [a, b] [0, /4] [0, 2], iar jacobianul
transformarii este J =
2
sin . Prin urmare, avem
Vol V =
___
2
sin ddd =
_
b
a
2
d
_
/4
0
sin d
_
2
0
d =
(2
2)(b
3
a
3
)
3
.
Exercit iul 6.8.2 Sa se ae coordonatele centrului de greutate al unui solid
omogen marginit de panza unui con circular drept, avand unghiul de la v arf
egal cu 2 si de o sfera de raza R cu centrul n varful conului.
Solut ie. Alegem originea sistemului de axe n varful conului si axa Oz dupa
axa de simetrie a conului.
Trebuie determinata mai ntai masa solidului V. Fiind omogen si con-
siderand ca densitatea este egala cu unitatea, masa solidului va egala cu
volumul sau. Pentru calculul volumului folosim coordonatele sferice n care
terna (, , ) ia valori n intervalul tridimensional nchis = [0, R] [0, ]
[0, 2]. Avem
Vol V =
___
2
sin ddd =
_
R
0
2
d
_
0
sin d
_
2
0
d =
=
4R
3
3
sin
2
2
.
Coordonatele x
G
, y
G
si z
G
ale centrului de greutate G al solidului sunt
date de integralele triple:
x
G
=
1
Vol V
___
V
xdxdydz, y
G
=
1
Vol V
___
V
ydxdydz,
z
G
=
1
Vol V
___
V
zdxdydz.
Solidul ind omogen si avand planele de coordonate Oxz si Oyz ca plane
de simetrie, rezulta ca x
G
= y
G
= 0. Pentru calculul integralei triple de la
Capitolul 6 Integrala tripla 355
numaratorul cotei centrului de greutate trecem la coordonate sferice. Avem
___
V
zdxdydz =
_
R
0
3
d
_
0
sin cos d
_
2
0
d = R
4
sin
2
2
cos
2
2
.
Prin urmare, z
G
=
3R
4
cos
2
2
.
Exercit iul 6.8.3 Sa se gaseasca momentul de inert ie n raport cu axa Oz a
solidului de congurat ie bila de raza a cu centrul n origine V si densitatea
de volum
(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
.
Solut ie. Momentul de inert ie de determinat este n acest caz
I
z
=
___
V
(x
2
+y
2
)(x
2
+y
2
+z
2
) dxdydz.
Pentru calculul integralei triple trecem la coordonate sferice si gasim
I
z
=
___
6
sin
3
ddd,
unde este intervalul tridimensional [0, a] [0, ] [0, 2). Scriind ultima
integrala tripla ca o iterat ie de integrale simple, obt inem
I
z
=
_
a
0
6
d
_
0
sin
3
_
2
0
d.
Efectuand integralele simple de mai sus gasim I
z
= 8 a
7
/21.
Exercit iul 6.8.4 Sa se determine momentele de inert ie n raport cu planele
de coordonate ale solidului omogen avand congurat ia domeniului V marginit
de suprafet ele de ecuat ii z = c > 0 si
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
, situat n semispat iul
z 0.
Solut ie. Considerand ca
0
= 1, cele trei momente de inert ie cerute sunt:
I
yz
=
___
V
x
2
dxdydz; I
zx
=
___
V
y
2
dxdydz; I
xy
=
___
V
z
2
dxdydz,
356 Ion Craciun
unde domeniul de integrare este port iunea din interiorul panzei superioare a
conului de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
, situat sub planul z = c.
Pentru calculul ecarei din cele trei integrale vom folosi faptul ca domeniul
de integrare este simplu n raport cu axa Oz, deoarece el se poate scrie ca
V =
_
(x, y, z) IR
3
: c
x
2
a
2
+
y
2
b
2
z c, (x, y) D
xy
_
,
unde D
xy
este proiect ia lui V pe planul Oxy, care se poate reprezenta ca
D
xy
=
_
(x, y) IR
2
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1
_
.
Cu alte cuvinte, D
xy
este domeniul plan marginit de elipsa din planul Oxy,
cu centrul de simetrie n originea reperului Oxyz si semiaxele egale cu a si b.
Vom scrie integralele triple care dau momentele de inert ie fat a de planele de
coordonate ca iterat ii de integrale, prima simpla, n raport cu z, ntre limitele
c
x
2
a
2
+
y
2
b
2
si c, iar a doua, dubla, pe domeniul D
xy
. Avem:
I
yz
=
__
D
xy
x
2
dxdy
_
c
c
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
dz = c
__
D
xy
x
2
_
1
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
dxdy;
I
zx
=
__
D
xy
y
2
dxdy
_
c
c
_
y
2
a
2
+
y
2
b
2
dz = c
__
D
xy
y
2
_
1
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
dxdy;
I
xy
=
__
D
xy
dxdy
_
c
c
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
z
2
dz =
c
3
3
__
D
xy
_
1
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
3
_
dxdy.
Aceste integrale duble se calculeaza utilizand coordonatele polare gene-
ralizate n plan si gasim:
I
yz
=
a
3
bc
20
; I
zx
=
ab
3
c
20
; I
xy
=
abc
3
5
.
Capitolul 7
Ecuat ii diferent iale ordinare
7.1 Cateva generalitat i despre ecuat ii dife-
rent iale ordinare
, si
F : I Y IR
este o funct ie reala continua, de n + 2 variabile reale, avand ca argumente
variabila reala x I, funct ia reala y : I IR si derivatele sale pana la
ordinul n inclusiv y
, y
, , y
(n)
.
Denit ia 7.1.1 Relat ia
F(x, y, y
, , y
(n)
) = 0 (7.1)
se numeste ecuat ie diferent iala ordinara, de ordinul n, daca se cere sa
se determine funct iiile
: I IR, (7.2)
derivabile pana la ordinul n inclusiv, astfel ncat
F(x, (x),
(x), ,
(n)
(x)) = 0, () x I. (7.3)
Denit ia 7.1.2 Funct ia reala de variabila reala (7.2), de n ori derivabila,
care satisface identitatea (7.3) se numeste solut ie a ecuat ii diferent iale (7.1).
357
358 Ion Craciun
Presupunand ca este posibila rezolvarea n raport cu derivata de ordinul
n, ecuat ia (7.1) se poate reduce la forma explicita sau forma normala
y
(n)
= f(x, y, y
, , y
(n1)
). (7.4)
Denit ia 7.1.3 Ecuat ia diferent iala corespunzatoare cazului n = 1 se nu-
meste ecuat ie diferent iala ordinara de ordinul ntai.
Observat ia 7.1.1 Forma implicita a unei ecuat ii diferent iale ordinare de
ordinul ntai este
F(x, y, y
) = 0, (7.5)
iar forma normala sau forma explicita a sa este
y
= sin x
are familia de solut ii
y = (x, C) = cos x +C, x IR,
unde C este o constanta arbitrara.
Exemplul 7.1.2 Fie f o funct ie reala de variabila reala, denita si continua
pe un interval I IR. Toate solut iile ecuat iei diferent iale ordinare de ordinul
ntai
y
= f(x) (7.7)
sunt de forma
(, C) : I IR, (x, C) = C +
_
x
x
0
f(t)dt. (7.8)
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 359
In acest caz, funct iile (7.8), deduse din (7.10) pentru ecare valoare a
constantei arbitrare C, reprezinta toate solut iile ecuat iei diferent iale (7.7).
Exemplul 7.1.3 Ecuat ia diferent iala ordinara de ordinul ntai
y = xy
+y
2
(7.11)
are ca solut ii funct iile
y = Cx +C
2
, x IR, (7.12)
unde C este o constanta arbitrara.
_
x
x
0
_
f(t) dt.
Presupunem ca Q : D IR
2
IR 0 este o funct ie continua. Daca
nmult im ambii membri ai ecuat iei diferent iale (7.6) cu factorul nenul Q(x, y)
gasim ecuat ia diferent iala echivalenta
Q(x, y)y
=
dy
dx
(7.20)
ecuat ia diferent iala se transcrie n forma
P(x, y) dx +Q(x, y) dy = 0, P, Q C
0
(D). (7.21)
Cand expresia din membrul ntai a ecuat iei (7.21) este diferent iala unei
funct ii reale de doua variabile, pe mult imea deschisa D IR
2
, acesteia i se
spune expresie diferent iala exacta. Se poate arma ca (7.21) este o alterna-
tiva de prezentare a ecuat iei diferent iale ordinare de ordinul ntai sub forma
normala (7.6) care, cu notat ia (7.20), se poate prezenta sub forma echivalenta
dy
dx
= f(x, y). (7.22)
Alternativa mai sus prezentata are avantajul ca, la nevoie, putem consid-
era y ca variabila independenta, caz n care ecuat ia diferent iala corespunza-
toare se scrie
dx
dy
= g(y, x), unde g(y, x) =
1
f(x, y)
, (7.23)
funct ia necunoscuta ind x.
Fiecarui punct (x
0
, y
0
) Di corespunde o direct ie de coecient unghiular
y
0
= f(x
0
, y
0
);
362 Ion Craciun
ecarei direct ii i corespunde o dreapta
y y
0
= y
0
(x x
0
)
care trece prin punctul (x
0
, y
0
) si are panta m = y
0
; prin urmare, ecuat ia
(7.22) asociaza ecarui punct din D o direct ie (dreapta); avem astfel n D
denit un camp f de direct ii.
Sa presupunem ca y = (x), (x, y) D este o solut ie a ecuat iei (7.6).
Gracul funct iei este o curba integrala n D care are proprietatea ca, n
ecare punct al ei, tangenta are ca direct ie valoarea campului f n punctul
considerat.
Denit ia 7.1.7 Problema determinarii solut iei (7.2) a ecuat iei diferent iale
(7.6) care pentru x = x
0
ia valoarea data y
0
, se numeste problema Cauchy,
iar condit ia
(x
0
) = y
0
, (7.24)
se numeste condit ie init iala sau data init iala.
Observat ia 7.1.4 Din punct de vedere geometric, problema Cauchy pentru
ecuat ia diferent iala (7.6), cu condit ia init iala (7.24), nseamna determinarea
acelei curbe integrale a ecuat iei diferent iale (7.6) care trece prin punctul de
coordonate (x
0
, y
0
).
Exemplul 7.1.4 Solut ia problemei Cauchy pentru ecuat ia diferent iala (7.7)
cu condit ia init iala (7.24), este
y = y
0
+
_
x
x
0
f(t)dt (7.25)
Intr-adevar, solut ia generala a ecuat iei diferent iale (7.7) am vazut ca este
(7.10). Daca vom cauta solut ia care pentru x = x
0
ia valoarea y
0
, vom obt ine
y
0
= C +
_
x
0
x
0
f(t)dt = C, (7.26)
deci C = y
0
.
Observat ia 7.1.5 Formula (7.25) arata ca () (x
0
, y
0
) I IR exista o
solut ie unica a ecuat iei (7.7) care satisface condit ia init iala y(x
0
) = y
0
. Cu
alte cuvinte, prin orice punct din intervalul nemarginit bidimensional I IR
trece o curba integrala si numai una.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 363
Teorema de mai jos arata n ce condit ii solut ia problemei Cauchy pentru
ecuat ia diferent iala (7.6) cu condit ia init iala (7.24) exista si este unica.
Teorema 7.1.1 Presupunem vericate urmatoarele condit ii:
funct ia reala f este denita si continua pe intervalul nchis bidimen-
sional
I
2
= (x, y) IR
2
: [x x
0
[ a, [y y
0
[ b;
funct ia f este lipschitziana ca funct ie de y pe mult imea I
2
, adica exista
o constanta pozitiva L astfel ncat
[f(x, y
1
) f(x, y
2
)[ L[y
1
y
2
[, () (x, y
1
), (x, y
2
) I
2
. (7.27)
In aceste condit ii, exista o solut ie unica y = y(x) a problemei Cauchy pentru
ecuat ia diferent iala (7.6) cu condit ia init iala (7.24), denita pe intervalul
[x x
0
[ , unde
= inf
_
a,
b
M
_
; M = sup[f(x, y)[ : (x, y) I
2
.
Desigur, solut ia problemei Cauchy pentru ecuat ia (7.6), cu condit ia init i-
ala (7.24), este o solut ie particulara a ecuat iei diferent iale ordinare de ordinul
ntai sub forma normala (7.6).
Asadar, mult imea solut iilor tuturor problemelor Cauchy ale ecuat iei di-
ferent iale (7.6) constituie solut ia generala a ecuat iei (7.6) n domeniul D.
Totalitatea solut iilor particulare ale unei ecuat ii diferent iale ordinare de
ordinul ntai sub forma normala depinde de o constanta arbitrara. Putem
arata ca, invers, orice familie de curbe plane
g(x, y, C) = 0, (x, y) D, (7.28)
cu g continua si derivabila part ial n D, verica n D o ecuat ie diferent iala
ordinara de ordinul ntai.
Intr-adevar, considerand ca n (7.28) y este funct ie
car e depinde de x si derivand n raport cu variabila x, avem
g
x
(x, y, C) +y
g
y
(x, y, C) = 0. (7.29)
Eliminarea constantei C din relat iile (7.28) si (7.29) conduce la o ecuat ie
diferent iala de forma (7.5).
364 Ion Craciun
Exercit iul 7.1.1 Sa se determine ecuat ia diferent iala a familiei de curbe
y = Cx +f(C). (7.30)
Solut ie. Derivand n raport cu x n (7.30), gasim y
= C. Eliminand con-
stanta C ntre acest rezultat si (7.30) obt inem ecuat ia diferent iala de ordinul
ntai
y = xy
+f(y
), (7.31)
care se numeste ecuat ie diferent iala de tip Clairaut.
Denit ia 7.1.8 Prin problema Cauchy asociata ecuat iei diferent iale
de ordinul n (7.4) se nt elege determinarea unei funct ii y = (x) care
satisface ecuat ia
(n)
(x) = f(x, (x),
(x), ,
(n1)
(x)), () x I IR (7.32)
si verica condit iile init iale
(x
0
) = y
0
1
,
(x
0
) = y
0
2
, ,
(n1)
(x
0
) = y
0
n
, (7.33)
unde x
0
I si y
0
1
, y
0
2
, , y
0
n
sunt xate.
Sa consideram ecuat ia diferent iala de ordinul n sub forma normala (7.4)
si sa presupunem ca sa obt inut o solut ie
y = (x, C
1
, C
2
, , C
n
) (7.34)
care depinde de n constante C
1
, C
2
, , C
n
.
Denit ia 7.1.9 Daca funct ia (7.34) are urmatoarele proprietat i:
1. este solut ie a ecuat iei diferent iale (7.4) oricare ar punctul de coordo-
nate (C
1
, C
2
, , C
n
) luat dintrun anumit domeniu IR
n
;
2. exista si este unica nupla (C
0
1
, C
0
2
, , C
0
n
) astfel ncat
y = (x, C
0
1
, C
0
2
, , C
0
n
)
sa e solut ia problemei Cauchy a ecuat iei diferent iale (7.4), cu condi-
t iile init iale (7.33), unde
(x
0
, y
0
1
, y
0
2
, , y
0
n
)
este un punct oarecare din mult imea D IR
n+1
, domeniul de denit ie
al funct iei f din membrul doi a ecuat iei diferent iale (7.4),
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 365
atunci (7.34) se numeste solut ia generala a ecuat iei diferent iale (7.4) n
domeniul D.
Denit ia 7.1.10 A integra o ecuat ie diferent iala nseamna a determina
toate solut iile sale.
7.2 Ecuat ii diferent iale ordinare, de ordinul
ntai, integrabile prin cuadraturi
In cele ce urmeaza vom prezenta cateva tipuri de ecuat ii diferent iale ordinare
de ordinul ntai ale caror solut ii generale se pot determina prin operat ii de
integrare sau cuadrare.
7.2.1 Ecuat ii diferent iale cu variabile separate
Denit ia 7.2.1 O ecuat ie diferent iala de tipul
P(x)dx +Q(y)dy = 0, (7.35)
unde P : I
1
IR si Q : I
2
IR sunt funct ii reale continue date pe intervalele
reale I
1
si I
2
, se numeste ecuat ie diferent iala ordinara, de ordinul ntai,
cu variabile separate.
Teorema 7.2.1 Funct ia F : I
1
I
2
IR, cu valorile date de
F(x, y) =
_
x
x
0
P(t)dt +
_
y
y
0
Q(t)dt, (x
0
, y
0
) I
1
I
2
, (7.36)
este diferent iabila pe interiorul mult imii I
1
I
2
si are proprietatea
dF(x, y) = P(x)dx +Q(y)dy. (7.37)
Demonstrat ie. Existent a lui F este asigurata de continuitatea funct iilor P
si Q.
In plus,
F
x
(x, y) =
d
dx
_
x
x
0
P(t)dt = P(x),
F
y
(x, y) =
d
dy
_
y
y
0
Q(t)dt = Q(y).
(7.38)
366 Ion Craciun
Avand n vedere ca
dF(x, y) =
F
x
(x, y)dx +
F
y
(x, y)dy, (7.39)
din (7.38) si (7.39) rezulta (7.37).
Teorema 7.2.2 Fiecare solut ie
y = (x), (7.40)
a ecuat iei diferent iale cu variabile separate (7.35), cu gracul cuprins n I
1
I
2
, satisface relat ia
F(x, (x)) = C (7.41)
pentru o anumita constanta C. Reciproc, daca ecuat ia F(x, y) = C deneste
pe y ca funct ie implicita diferent iabila de variabila x, atunci aceasta funct ie
este o solut ie a ecuat iei diferent iale cu variabile separate (7.35).
Demonstrat ie. Presupunem ca
y = (x), x (a, b) I
1
(7.42)
este o solut ie a ecuat iei diferent iale cu variabile separate (7.35) astfel ncat
sa avem
(x, (x)) I
1
I
2
, () x (a, b). (7.43)
Sa aratam ca
F(x, (x)) = C, () x (a, b). (7.44)
Pentru aceasta consideram funct ia compusa
g : (a, b) IR, g(x) = F(x, (x)) (7.45)
si derivata ei
g
(x) =
F
x
(x, (x)) +
F
y
(x, (x))
(x). (7.46)
Folosind acum n (7.46) rezultatul (7.38) precum si varianta
P(x) +Q((x))
. (7.49)
Dand deoparte pe g
1 x
2
+
dy
y + 1
= 0, (x, y) (1, 1) (1, +). (7.52)
Solut ie. Aplicand rezultatele de mai sus avem ca solut ia generala a ecuat iei
(7.52) este
arcsin x + ln (y + 1) = C. (7.53)
Sa observam ca ecuat ia are si solut ia y = 1; ea se obt ine din integrala
general a (7.53) pentru C .
368 Ion Craciun
7.2.2 Ecuat ia diferent iala exacta
Fie D IR
2
un domeniu plan simplu conex, si P : D IR, Q : D IR
doua funct ii continue derivabile part ial, prima n raport cu y, iar a doua n
raport cu variabila x.
Denit ia 7.2.2 O ecuat ie diferent iala de tipul
P(x, y)dx +Q(x, y)dy = 0, (7.54)
se numeste ecuat ie diferent iala exacta daca funct iile P si Q satisfac n
D condit ia
P
y
(x, y) =
Q
x
(x, y), () (x, y) D. (7.55)
Teorema 7.2.3 Ecuat ia diferent iala exacta (7.54) are solut ia generala
_
x
x
0
P(t, y
0
)dt +
_
y
y
0
Q(x, t)dt = C. (7.56)
Demonstrat ie. Fie A(x
0
, y
0
) D, xat astfel ncat luand un punct oare-
care M(x, y) al domeniului si notand cu B punctul de coordonate (x, y
0
),
segmentele de dreapta AB si BM sa e incluse n D. Sa consideram funct ia
F : D IR ale carei valori se calculeaza dupa regula
F(x, y) =
_
x
x
0
P(t, y
0
)dt +
_
y
y
0
Q(x, t)dt. (7.57)
Folosind regula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinzand de un
parametru constatam
F
x
(x, y) = P(x, y),
F
y
(x, y) = Q(x, y), () (x, y) D. (7.58)
Deoarece funct iile P si Q sunt continue, deducem ca F are derivate part iale
continue si deci este funct ie diferent iala pe D. T inand cont de expresia
diferent ialei de ordinul ntai si de (7.58), deducem
dF(x, y) = P(x, y)dx +Q(x, y)dy, () (x, y) D. (7.59)
Asadar, membrul ntai al ecuat iei (7.55) este diferent iala funct iei F din (7.57).
Din acest motiv denumirea ecuat iei diferent iale (7.54) este acea de ecuat ie
diferent iala exacta.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 369
Folosind acum (7.54) si (7.59), avem
dF(x, y) = 0, () (x, y) D,
de unde
F(x, y) = C, () (x, y) D. (7.60)
T inand seama de (7.57) si (7.60) deducem ca solut ia generala a ecuat iei di-
ferent iale exacte (7.54) este (7.56).
Corolarul 7.2.1 Solut ia problemei lui Cauchy pentru ecuat ia diferent iala
exacta (7.54), cu condit ia init iala y(x
0
) = y
0
, unde (x
0
, y
0
) D, este
_
x
x
0
P(t, y
0
)dt +
_
y
y
0
Q(x, t)dt = 0. (7.61)
Demonstrat ie.
Intr-adevar, alegand ca datele init iale x
0
si y
0
sa e coordo-
natele punctului A, si impunand condit ia ca pentru x = x
0
sa avem y = y
0
,
din (7.56) deducem C = 0. Ca urmare, solut ia cautata este funct ia y = (x)
denita implicit de ecuat ia (7.61).
Exercit iul 7.2.2 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
(3x
2
y + sin x)dx + (x
3
cos y)dy = 0.
Solut ie. Aici P(x, y) = 3x
2
y + sin x, Q(x, y) = x
3
cos y, (x, y) IR
2
.
Aceste funct ii sunt derivabile si
P
y
(x, y) = 3x
2
,
Q
x
(x, y) = 3x
2
.
Derivatele part iale de mai sus ind egale, ecuat ia data este ecuat ie diferen-
t iala exacta. Luand drept punct A(x
0
, y
0
) originea reperului cartezian Oxy,
deci x
0
= 0, y
0
= 0, si aplicand (7.56), deducem ca solut ia generala a ecuat iei
date este _
x
0
sin t dt +
_
y
0
(x
3
cos t) dt = C.
Efectuand integrarile care se impun mai sus, gasim ca solut ia generala a
ecuat iei date este
cos x + sin y x
3
y +C 1 = 0, () (x, y) IR
2
.
370 Ion Craciun
Din punct de vedere geometric, solut ia generala este o familie de curbe plane
care umple tot planul. Prin ecare punct al planului trece o curba integrala
si numai una. De exemplu, daca dorim sa rezolvam problema Cauchy a e-
cuat iei date cu condit iinit iala y(0) = 0, adica sa determinam curba integrala
care trece prin origine, gasim C = 0 si deci solut ia cautata este
cos x + sin y x
3
y 1 = 0.
Funct ia reala denita implicit, n vecinatatea originii, de aceasta ecuat ie
este o solut ie particulara a ecuat iei diferent iale caci a fost obt inuta din cea
generala luand pentru constanta C valoarea C = 0.
7.2.3 Ecuat ii diferent iale de ordinul ntai care admit
factor integrant
Fie ecuat ia diferent iala
P(x, y)dx +Q(x, y)dy = 0, (7.62)
unde P : D IR, Q : D IR sunt doua funct ii reale diferent iabile pe
un domeniu plan D IR
2
. Daca expresia diferent iala Pdx + Qdy nu este o
diferent iala exacta, adica nu este ndeplinita condit ia
P
y
(x, y) =
Q
x
(x, y), () (x, y) D, (7.63)
atunci ne propunem sa cautam o funct ie : D IR
2
astfel ncat expresia
diferent iala
= (x, y)P(x, y)dx +(x, y)Q(x, y)dy
sa e o diferent iala totala exacta a unei funct ii reale de doua variabile reale.
Pentru aceasta, conform lui (7.63), ar trebui sa e ndeplinita condit ia
x
_
(x, y)Q(x, y)
_
=
y
_
(x, y)P(x, y)
_
, () (x, y) D. (7.64)
Denit ia 7.2.3 Funct ia : D IR
2
, diferent iabila pe D IR
2
, care
verica ecuat ia (7.64), se numeste factor integrant al ecuat iei (7.62).
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 371
Prinnmult irea ecuat iei (7.62) cu factorul integrant care satisface (7.64),
ecuat ia (7.62) devine
(x, y)P(x, y)dx +(x, y)Q(x, y)dy = 0. (7.65)
Pentru ca (7.65) sa e o ecuat ie diferent iala cu diferent iala totala ex-
acta trebuie sa e ndeplinita relat ia (7.64), care, dupa efectuarea derivatelor
part iale, devine
Q(x, y)
x
P(x, y)
y
+
_
Q
x
P
y
_
(x, y) = 0. (7.66)
Relat ia (7.66) este o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai, liniara
si neomogena, careia, n anumite cazuri, i se poate determina o solut ie par-
ticulara.
De exemplu, daca o sa cautam un factor integrant care sa e funct ie
numai de x, adica = (x), deoarece
y
= 0, ecuat ia (7.65) se reduce la
1
d
dx
=
1
Q
_
P
y
Q
x
_
(7.67)
si determinarea lui este posibila daca
1
Q
_
P
y
Q
x
_
este funct ie numai
de x.
Intr-adevar, n (7.67) variabilele se separa si obt inem pe printro
operat ie de integrare
ln (x) =
_
1
Q
_
P
y
Q
x
_
dx. (7.68)
Dupa determinarea factorului integrant = (x) (numai daca acest lucru
este posibil) senmult esc ambii membri ai ecuat iei (7.62) cu factorul integrant
(7.68) si ecuat ia devine una cu diferent iala exacta a carei solut ie generala stim
ca este _
x
x
0
(t)P(t, y
0
)dt +(x)
_
y
y
0
Q(x, t)dt = C.
d
dy
=
1
P
_
Q
x
P
y
_
372 Ion Craciun
si determinarea lui = (y) este posibila daca
1
P
_
Q
x
P
y
_
este funct ie numai de y. Daca aceasta condit ie este ndeplinita obt inem pe
= (y) printro cuadratura
ln (y) =
_
1
P
_
Q
x
P
y
_
dy.
Este posibil sa existe si alte situat ii n care ecuat ia cu derivate part iale
de ordinul ntai (7.65), care determina factorul integrant, sa se poata rezolva
si sa se i se gaseasca o solut ie particulara.
Exercit iul 7.2.3 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
(x sin y +y cos y)dx + (x cos y y sin y)dy = 0.
Solut ie. Avem:
P(x, y) = x sin y +y cos y, Q(x, y) = x cos y y sin y;
P
y
= x cos y + cos y y sin y,
Q
x
= cos y;
P
y
,=
Q
x
;
1
Q
_
P
y
Q
x
_
= 1.
Asadar, ecuat ia data nu este o ecuat ie cu diferent iala totala exacta dar
admite factor integrant funct ie numai de x. Factorul integrant se gaseste
rezolvand ecuat ia cu variabile separate
d
=
1
Q
_
P
y
Q
x
_
dx = dx = ln = x = (x) = e
x
.
_
P
1
y
= e
x
(x cos y + cos y y sin y),
Q
1
x
= e
x
(x cos y + cos y y sin y).
Aceste derivate part iale sunt egale si, prin urmare, membrul stang al ecuat iei
diferent iale obt inuta dupa nmult irea cu factorul integrant este o diferent iala
totala exacta.
Solut ia generala a ecuat iei date este
e
x
_
y
0
(x cos t t sin t)dt = C =e
x
(x sin y +y cos y sin y) = C
si este reprezentata n forma implicita.
Exercit iul 7.2.4 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
2xy dx + (3y
2
x
2
+ 3)dy = 0.
Solut ie. Deoarece
P
y
,=
Q
x
, ecuat ia data nu este o ecuat ie care provine
din anularea unei diferent iale exacta.
In schimb,
1
P
_
Q
x
P
y
_
=
2
y
,
ceea ce arata ca ecuat ia diferent iala considerata admite factor integrant care
depinde numai de y.
Se g aseste ca factorul integrant este (y) = 1/y
2
.
Inmult ind ambii membri ai ecuat iei cu factorul integrant, obt inem ecuat ia
cu diferent iala totala exacta
2 x
y
dx +
3y
2
x
2
+ 3
y
2
dy = 0,
care are solut ia generala
x
2
y
+ 3y
3
y
= C.
374 Ion Craciun
Dupa eliminarea numitorului, din solut ia generala obt inem
x
2
+ 3y
2
3 Cy = 0,
careia putem sai spunem integrala generala a ecuat iei diferent iale consider-
ate.
Curbele integrale ale acestei ecuat ii diferent iale constituie o familie de
conice sau curbe algebrice de ordinul al doilea.
7.2.4 Ecuat ii diferent iale cu variabile separabile
Denit ia 7.2.4 O ecuat ie diferent iala de tipul
P
1
(x)Q
2
(y)dx +P
2
(x)Q
1
(y)dy = 0, (7.69)
unde P
1
, P
2
C
0
(I
1
), Q
1
, Q
2
C
0
(I
2
), se numeste ecuat ie diferent iala cu
variabile separabile.
Observat ia 7.2.1 Daca ne limitam numai la subintervalele lui I
1
respec-
tiv I
2
pe care funct iile P
2
respectiv Q
2
nu se anuleaza, ecuat ia diferent iala
cu variabile separabile (7.69) se reduce la o ecuat ia diferent iala cu variabile
separate
P
1
(x)
P
2
(x)
dx +
Q
1
(y)
Q
2
(y)
dy = 0.
Observat ia 7.2.2 Folosind observat ia precedenta precum si rezultatele sta-
biltite la ecuat ii diferent iale cu variabile separate deducem ca solut ia generala
a ecuat iei diferent iale cu variabile separabile (7.69) este
_
x
a
P
1
(t)
P
2
(t)
dt +
_
y
b
Q
1
(t)
Q
2
(t)
dt = C, (7.70)
unde C este o constanta arbitrara iar a I
1
, P
2
(a) ,= 0 si b I
2
, Q
2
(b) ,= 0.
Observat ia 7.2.3 Daca x
0
si y
0
sunt astfel ncat
P
2
(x
0
) = 0, Q
2
(y
0
) = 0,
se constata ca x = x
0
si y = y
0
sunt solut ii ale ecuat iei diferent iale cu
variabile separabile care nu se pot obt ine din solut ia generala (7.70) si ca
atare putem spune ca
x = x
0
si y = y
0
sunt solut ii singulare ale ecuat iei (7.69).
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 375
Observat ia 7.2.4 Solut iile singulare ale unei ecuat ii diferent iale cu vari-
abile separabile, daca exista, sunt drepte paralele cu axele de coordonate, sau
segmente ale acestora.
Exercit iul 7.2.5 Sa se determine solut iile generale ale urmatoarelor ecuat ii
diferent iale cu variabile separabile:
1
0
. (x
2
+a
2
)(y
2
+b
2
) dx + (x
2
a
2
)(y
2
b
2
) dy = 0 , a > 0, b > 0;
2
0
. 3 e
x
tg y dx + (1 +e
x
) sec
2
y dy = 0.
Pentru cea de a doua ecuat ie sa se determine acea solut ie cu proprietatea ca
gracul ei trece prin punctul (0, /4).
Solut ie. 1
0
. Considerand ca x I, unde I este un interval inclus n unul
din intervalele (, a), (a, a) sau (a, +), constatam ca se pot separa
variabilele, pe intervalul I, prin mpart irea ambilor membri ai ecuat iei cu
(x
2
a
2
)(y
2
+b
2
). Obt inem:
x
2
+a
2
x
2
a
2
dx +
y
2
b
2
y
2
+b
2
dy = 0
sau
_
1 +
2a
2
x
2
a
2
_
dx +
_
1
2b
2
y
2
+b
2
_
dy = 0.
Solut ia generala a acestei ecuat ii diferent iale cu variabile separate este
x +y
a
+ ln
x a
x +a
2b
a
arctg
y
b
= C.
Dreptele x = a si x = a, paralele cu axa Oy, sunt solut ii singulare ale
ecuat iei date.
2
0
. Dupa separarea variabilelor ecuat ia devine
3e
x
1 +e
x
dx +
sec
2
y
tg y
dy = 0.
Separarea variabilelor a fost posibila pentru x IR si y I, unde inter-
valul I nu cont ine puncte de forma y = k/2, k ZZ.
376 Ion Craciun
Solut ia generala se obt ine integrand primul termen ntre x
0
si x, cel de al
doilea termen ntre y
0
I si y I, adunand rezultatele si egalandule apoi
cu logaritmul natural al unei constante pozitive arbitrara. Luand x
0
= 0,
y
0
=
4
si efectuand calculele, avem
(1 +e
x
)
3
tg y = 8 C.
Impunand condit ia ca punctul de coordonate (0,
4
) sa apart ina unei curbe
integrale gasim C = 1 si prin urmare solut ia problemei Cauchy este
(1 +e
x
)
3
tg y = 8.
Funct iile y = k, k ZZ, sunt solut ii singulare ale ecuat iei date; curbele
integrale corespunzatoare solut iilor singulare sunt paralele echidistante la axa
Ox.
7.2.5 Ecuat ia diferent iala omogena
Denit ia 7.2.5 Ecuat ia diferent iala ordinara de ordinul ntai
dy
dx
=
P(x, y)
Q(x, y)
, (7.71)
unde P si Q sunt funct ii continue omogene de aceslasi grad m, se numeste
ecuat ie diferent iala omogena.
Exprimand ca funct iile P si Q sunt omogene, avem
P(tx, ty) = t
m
P(x, y) , Q(tx, ty) = t
m
Q(x, y) . (7.72)
Daca n (7.72) luam t =
1
x
, deducem
P(x, y) = x
m
P
_
1,
y
x
_
, Q(x, y) = x
m
Q
_
1,
y
x
_
. (7.73)
Pentru simplicarea formei ecuat iei diferent iale (7.71), efectuam notat ia
P
_
1,
y
x
_
Q
_
1,
y
x
_ = f
_
y
x
_
. (7.74)
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 377
Folosind acum (7.73) si (7.74) n (7.71) constatam ca ecuat iile diferent iale
omogene au forma generala
dy
dx
= f
_
y
x
_
. (7.75)
Teorema 7.2.4 Schimbarea de funct ie necunoscuta
y = z x
y
x
= z (7.76)
n ecuat ia diferent iala omogena (7.75) transforma ecuat ia ntro ecuat ie dife-
rent iala cu variabile separabile a carei integrala generala este
ln [x[ +C =
_
y
x
_
, (7.77)
unde C este o constanta arbitrara, iar este o primitiva a funct iei
1
f(z) z
pe un interval I IR cu proprietataea ca ecuat ia
f(z) z = 0 (7.78)
nu are nici o solut ie.
Demonstrat ie. Efectuand derivarea n cea de a doua relat ie din (7.76) si
t inand cont ca z = z(x), obt inem
dy
dx
= x
dz
dx
+z . (7.79)
_
y
x
_
= e
_
y
x
_
. (7.85)
Observat ia 7.2.7 O familie de curbe plane de ecuat ie (7.84) verica o e-
cuat ie diferent iala omogena.
x
y
x
2
_
_
y
x
_
. (7.86)
Eliminand constanta C din ecuat iile (7.84) si (7.86), deducem
x
_
y
x
y
x
2
_
=
_
y
x
_
_
y
x
_. (7.87)
Rezolvand ecuat ia (7.87) n privint a lui y
_
y
x
_
_
y
x
_ +
y
x
. (7.88)
Putem spune deci ca o ecuat ie diferent iala este omogena daca si numai daca
solut ia sa generala este (7.84).
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 379
Exercit iul 7.2.6 Sa se integreze ecuat iile diferent iale omogene:
1
0
. y
=
y
x
+e
y
x
;
2
0
. xyy
= y
2
+ 2x
2
;
3
0
. xy
+x cos
y
x
y +x = 0 ;
4
0
. xy
y =
x
arctg
y
x
;
5
0
. xy
ln
y
x
= x +y ln
y
x
.
Solut ie. 1
0
. Dupa efectuarea schimbarii de funct ie (7.76), ecuat ia devine
x z
+z = z +e
z
,
care este o ecuat ie diferent iala cu variabile separabile. Separand variabilele,
obt inem
e
z
dz =
dx
x
.
Sout ia generala a acestei ecuat ii este
ln [x[ = e
z
+C.
Revenind la funct ia init iala, gasim ca solut ia generala a ecuat iei este
ln [x[ = e
y
x
+C.
Aceasta ecuat ie diferent iala nu are solut ii singulare.
2
0
.
Impart ind ambii membri ai ecuat iei prin x
2
, obt inem
y
x
y
=
_
y
x
_
2
+ 2 . (7.89)
Dupa efectuarea schimbarii de funct ie (7.76), ecuat ia (7.89) se scrie
z(x z
+z) = z
2
+ 2 .
380 Ion Craciun
Separarea variabilelor n aceasta din urma ecuat ie diferent iala conduce la
ecuat ia diferent iala cu variabile separate
z dz =
2 dx
x
.
Integrand, obt inem
z
2
= 4 ln C[x[.
Revenind la funct ia init iala deducem ca solut ia generala a ecuat iei date
este
y
2
= 4 x
2
ln C[x[.
Nici aceasta ecuat ie diferent iala nu are solut ii singulare.
3
0
. Avem pe rand:
y
+ cos
y
x
y
x
+ 1 = 0 ;
x z
+z + cos z z + 1 = 0 ;
dz
1 + cos z
=
dx
x
;
dz
2 cos
2
z
2
=
dx
x
;
tg
z
2
= ln
C
[x[
;
z = 2 arctg ln
C
[x[
.
Revenind la variabila dependenta init iala, gasim ca solut ia generala a
ecuat iei este
y = 2 x arctg ln
C
[x[
.
Aceasta ecuat ie are o innitate de solut ii singulare de forma
y = (2k + 1) x , k ZZ
deoarece ecuat ia f(z) z = 0, adica ecuat ia 1 +cos z = 0, are o innitate de
solut ii si anume z = (2k + 1), k ZZ.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 381
4
0
. Procedand n mod analog ca la celelalte trei ecuat ii diferent iale gasim ca
solut ia generala a ecuat iei este
y arctg
y
x
= x ln (C
_
x
2
+y
2
).
Nu are solut ii singulare.
5
0
. Urmand prezentarea teoretica, avem:
y
ln
y
x
= 1 +
y
x
ln
y
x
;
(xz
+z) ln z = 1 +z ln z ;
ln z dz =
dx
x
;
z ln z z = ln C[x[
dupa care, rentorcandune la funct ia y, gasim ca solut ia generala este
y ln
y
x
= y +x ln C[x[.
Nu are solut ii singulare.
7.2.6 Ecuat ii diferent iale reductibile la ecuat ii diferen-
t iale omogene
O ecuat ie diferent iala reductibila la una omogena este
y
= f
_
a
1
x +b
1
y
a
2
x +b
2
y
_
, (7.90)
unde a
1
, b
1
, a
2
, b
2
sunt constante reale care satisfac condit ia
a
1
b
2
a
2
b
1
,= 0,
iar f este o funct ie reala de variabila reala denita pe un interval. Ea este
evident o ecuat ie diferent iala omogena deoarece se poate scrie n forma
y
= f
_
a
1
+b
1
y
x
a
2
+b
2
y
x
_
.
382 Ion Craciun
Cu substitut ia
y = xz z =
y
x
(7.91)
se separa variabilele.
Exercit iul 7.2.7 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
(2x y)dx + (2y x)dy = 0. (7.92)
Solut ie. Daca punctul (x, y) IR
2
este astfel ncat nu este vericata ecuat ia
x 2y = 0, (7.93)
(7.92) se scrie n forma
dy
dx
=
y 2x
2y x
. (7.94)
Facand schimbarea de funct ie y = xz, constatam ca (7.94), care este o
ecuat ie de forma (7.90), devine:
xz
+z =
z 2
2z 1
.
Separand variabilele, obt inem:
2z 1
2(z
2
z + 1)
dz =
dx
x
.
Integrand aceasta ecuat ie, se gaseste:
x
2
(z
2
z + 1) = C
2
.
Solut ia generala a ecuat iei date este
x
2
xy +y
2
= C
2
si, din punct de vedere geometric, reprezinta o familie de elipse cu centrul de
simetrie n originea axelor din care se scot punctele de intersect ie cu dreapta
(7.93).
O alta ecuat ie diferent iala reductibila la o ecuat ie omogena este
y
= f
_
a
1
x +b
1
y +c
1
a
2
x +b
2
y +c
2
_
, (7.95)
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 383
unde a
1
, b
1
, c
1
, a
2
, b
2
, c
2
sunt constante care satisfac condit iile:
c
2
1
+c
2
2
,= 0 ; a
1
b
2
a
2
b
1
,= 0. (7.96)
w
2
+w + 1 = C,
sau, dupa revenirea la funct ia v prin nlocuirea lui w cu v/u si ridicarea la
patrat,
u
2
+uv +v
2
= C
2
.
Trecand la variabilele init iale prin u = x+1 si v = y1, dupa transformari
elementare gasim ca integrala generala a ecuat iei date este familia de curbe
algebrice de ordinul al doilea de gen eliptic cu centrun punctul de intersect ie
al celor drepte
x
2
+xy +y
2
+x y = C
1
,
unde noua constanta C
1
este C
1
= C
2
1.
b) Punctul de concurent a al celor doua drepte aici este (1/5, 7/5). Efectu-
and schimbarea de variabile
_
_
_
x = u 1/5,
y = v + 7/5,
ecuat ia devine
(2u +v) du + (u 2v) dv = 0. (7.98)
Aceasta ecuat ie este omogena, drept pentru care facem schimbarea de
funct ie
v = uw, w = w(u)
si ajungem la ecuat ia diferent iala cu variabile separabile
uw
=
2(1 +w w
2
)
2w 1
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 385
a carei solut ie generala este
2[w
2
w 1[ = C
2
.
Revenind la funct ia v, obt inem
2 uv u
2
= C .
= f
_
a
1
x +b
1
y +c
1
k(a
1
x +b
1
y) +c
2
_
. (7.100)
Cu schimbarea de funct ie data de relat ia
a
1
x +b
1
y = z, z = z(x),
386 Ion Craciun
care implica
dy
dx
=
1
b
1
_
dz
dx
a
1
_
ecuat ia (7.100) capata forma
1
b
1
_
dz
dx
a
1
_
= f
_
z +c
1
kz +c
2
_
. (7.101)
Ecuat ia diferent iala (7.101) este cu variabile separabile. Efectuand sepa-
rarea variabilelor, gasim ca pe intervalul real J, unde ecuat ia
b
1
f
_
z +c
1
kz +c
2
_
+a = 0
nu are nici o solut ie, (7.101) se transforma n
dz
b
1
f
_
z +c
1
kz +c
2
_
+a
= dx . (7.102)
Solut ia generala a ecuat iei (7.102) este
x +C = (z),
unde funct ia este o primitiva pe J a funct iei
1
b
1
f
_
z +c
1
kz +c
2
_
+a
.
Revenind la variabilele init iale, integrala generala a ecuat iei (7.100) este
x +C = (a
1
x +b
1
y).
Exercit iul 7.2.9 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
(x 2y + 9) dx (3x 6y + 19) dy = 0.
Solut ie. Dreptele (D
1
) : x 2y + 9 = 0 si (D
2
) : 3x 6y + 19 = 0 sunt
paralele.
In acest caz facem schimbarea de funct ie
x 2y = z =
dy
dx
=
1
2
1
2
dz
dx
.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 387
Ecuat ia data devine
z + 9 (3z + 19)
_
1
2
1
2
dz
dx
_
= 0.
Aceasta din urma este o ecuat ie cu variabile separabile care, dupa separarea
lor n cazul z + 1 ,= 0, devine
3z + 19
z + 1
dz = dx.
Integrala generala este data de
8 ln [x 2y + 1[ +x 3y = C.
Egalitatea z + 1 = 0 ne da solut ia x 2y + 1 = 0, care verica ecuat ia
data init ial. Aceasta ultima solut ie se obt ine din integrala generala pentru
C .
7.2.7 Ecuat ia diferent iala liniara de ordinul ntai
Denit ia 7.2.6 O ecuat ie diferent iala de forma
y
+P(x)y = 0 (7.104)
se numeste ecuat ie diferent iala liniara de ordinul ntai, omogena.
Observat ia 7.2.8 Cuvantul omogena are aici alta semnicat ie decat cea
ntalnita n unul din paragrafele anterioare. Aici, cuvantul omogena sem-
nica faptul ca membrul doi din (7.103) este nul. Daca n (7.104) funct ia P
este aceeasi ca cea din (7.103), atunci (7.104) este numita ecuat ia diferent iala
liniara de ordinul ntai asociata ecuat iei (7.103).
388 Ion Craciun
Teorema 7.2.5 Solut ia generala a ecuat iei (7.103) este data de
y = e
_
P(x)dx
_
C +
_
Q(x)e
_
P(x)dx
dx
_
, x I. (7.105)
Demonstrat ie. Presupunem ca ecuat ia diferent iala (7.103) are solut ii pe
intervalul I si e y = y(x), x I, o solut ie arbitrara a acesteia. Atunci,
avem
y
_
P(x)dx
, se obt ine
ca solut ia
y = y(x), x I, (7.109)
a ecuat iei diferent iale liniare de ordinul ntai, neomogena, are forma (7.105).
Reciproc, sa consideram o funct ie de forma (7.105), n care C este o
constanta arbitrara. Derivata acestei funct ii este
y
(x) = P(x)e
_
P(x)dx
_
C +
_
Q(x)e
_
P(x)dx
dx
_
+
+e
_
P(x)dx
Q(x)e
_
P(x)dx
.
(7.110)
Avandn vedere ca cel de-al doilea factor al primului termen din membrul
doi al relat iei (7.110) este tocmai funct ia y = y(x) din (7.105), deducem ca
(7.110) se scrie n forma
y
_
P(x)dx
Q(x) e
_
P(x)dx
. (7.111)
Cum cel de al doilea termen din membrul al doilea al relat iei (7.111) este
Q(x), rezulta ca aceasta relat ie se scrie n forma
y
_
P(x)dx
, (7.113)
unde C este o constanta arbitrara.
Demonstrat ie. Ecuat ia (7.104) este cu variabile separabile. Separand vari-
abilele obt inem
dy
y
= P(x)dx. (7.114)
Integrand n ambii membri ai lui (7.114) se gaseste (7.113).
Teorema 7.2.7 Fie x
0
I, arbitrar dar xat si y
0
IR, oarecare. Solut ia
problemei Cauchy
_
_
y
+P(x)y = Q(x),
y(x
0
) = y
0
,
(7.115)
este
y = e
_
x
x
0
P(t)dt
_
y
0
+
_
x
x
0
Q(t)e
_
t
x
0
P(s)ds
dt
_
, x I. (7.116)
Demonstrat ie.
In ipoteza ca solut ia problemei Cauchy (7.115) exista, e
aceasta de forma (7.109), n care variabila independenta se va nota cu t.
_
x
x
0
P(t)dt
, conduce la armat ia ca solut ia problemei Cauchy
(7.115) este (7.116).
Reciproc, funct ia (7.116) are proprietatea a doua din (7.115). Prin calcul
direct se constata ca aceasta funct ie satisface prima ecuat ie din (7.115).
Observat ia 7.2.9 Solut ia generala (7.105) a ecuat iei diferent iale liniara de
ordinul ntai, neomogena, (7.103), se scrie
y = C e
_
P(x)dx
+e
_
P(x)dx
_
Q(x)e
_
P(x)dx
dx, x I. (7.118)
390 Ion Craciun
Scrisa astfel, se vede ca este egala cu suma dintre integrala generala y
o
a
ecuat iei omogene asociate (7.104) si funct ia
y
p
: I IR, y
p
(x) = e
_
P(x)dx
_
Q(x)e
_
P(x)dx
dx,
care este o solut ie particulara a ecuat iei neomogene (7.103) deoarece se obt ine
din (7.105) dand constantei arbitrare C valoarea zero. Asadar,
y = y
o
+y
p
.
Teorema 7.2.8 Solut ia generala a ecuat iei diferent iale liniare de ordinul
ntai este o funct ie de forma
y = (x) +C(x), x I. (7.119)
Reciproc, orice familie de curbe plane care depinde liniar de o constanta
arbitrara verica o ecuat ie liniara de ordinul nt.
Demonstrat ie. Prima parte a teoremei rezulta din (7.118).
Pentru a demonstra reciproca, sa observam mai ntai ca
y
(x) +C
(x), x I. (7.120)
Eliminand constanta C ntre (7.119) si (7.120), obt inem ecuat ia
y (x)
(x)
=
y
(x)
(x)
, (7.121)
care este o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul ntai.
Teorema 7.2.9 Daca y
1
este o solut ie particulara a ecuat iei liniare (7.103),
solut ia sa generala se obt ine printro cuadratura.
Demonstrat ie. Efectuam schimbarea de funct ie y = z +y
1
si obt inem
z
+y
1
+P(x)z +P(x)y
1
Q(x) = 0. (7.122)
Deoarece y
1
este o solut ie particulara a ecuat iei (7.103), avem
y
1
+P(x)y
1
Q(x) = 0. (7.123)
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 391
Folosind (7.123) n (7.122) gasim ca z este solut ia ecuat iei liniare omogene
(7.104) care se obt ine doar printro operat ie de integrare si anume
z = Ce
_
P(x)dx
.
Din cele de mai sus rezulta ca solut ia generala a ecuat iei (7.103) este
y = y
1
+Ce
_
P(x)dx
si pentru determinarea ei sa eefectuat doar o operat ie de integrare sau, cum
se mai spune, o cuadratura.
Corolarul 7.2.2 Daca y
1
si y
2
sunt doua solut ii particulare ale ecuat iei
(7.103), solut ia generala a sa este data de
y = y
2
+A(y
1
y
2
) (A = constanta arbitrara ). (7.124)
Demonstrat ie. Fie solut ia generala a ecuat iei (7.103) scrisan forma (7.119)
si y
1
, y
2
, y
3
, trei solut ii particulare corespunzatoare la trei valori C
1
, C
2
, C
3
,
ale constantei arbitrare C
y
1
= (x) +C
1
(x), y
2
= (x) +C
2
(x), y
3
= (x) +C
3
(x). (7.125)
Eliminand funct iile si din relat iile (7.125), obt inem relat ia
y
3
y
2
y
1
y
2
=
C
3
C
2
C
1
C
2
= A (constant). (7.126)
Daca consideram ca cea de a treia solut ie y
3
este solut ia generala, din
relat ia (7.126) se obt ine (7.124).
Observat ia 7.2.10 Daca se cunosc doua solut ii particulare ale ecuat iei di-
ferent iale liniare de ordinul ntai, neomogena, solut ia generala a sa se obt ine
fara nici o cuadratura.
Observat ia 7.2.11 Fie
1
,
2
doua curbe integrale date pe intervalul [a, b] si
M
1
, M
1
, M
2
, M
2
, intersect iile lor cu doua paralele la axa Oy. Putem construi
prin puncte orice alta curba integrala , denita pe [a, b], deoarece, n baza
392 Ion Craciun
egalitat ii (7.126), punctele M, M
M
2
M
1
M
2
,
relat ie care arata ca dreptele M
1
M
1
, M
2
M
2
si MM
+ytg x = sec x;
2
0
) tx
= 2x +t
3
cos t, x(/2) =
2
/4;
3
0
) y
cos
2
x +y = tg x;
4
0
) y
= 1, t(/2) = 1;
6
0
) (2e
y
x)y
= 1, y(0) = 1,
iar unde se specica, sa se rezolve problema Cauchy cu data init iala ment i-
onata alaturat.
Solut ie. Ecuat iile diferent iale 1
0
)4
0
) sunt liniare si neomogene, iar solut iile
lor generale se determina utilizand formula (7.105). Avem:
1
0
) Funct iile P si Q din aceasta ecuat ie sunt denite pe un interval I
k
inclus
n intervalul (/2 +k, /2 +k) si au valorile date de
P(x) = tg x, Q(x) =
1
cos x
, x I
k
, k ZZ.
Solut ia generala a ecuat iei este
y = e
_
tg xdx
_
C +
_
1
cos x
e
_
tg xdx
dx
_
, x I
k
.
Prin urmare, solut ia generala este data de
y = sin x +C cos x, C IR, x I
k
.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 393
2
0
) Sa observam ca variabila independenta a acestei ecuat ii diferent iale este t,
iar funct ia necunoscuta este x = x(t). Intervalul pe care sunt denite funct iile
P si Q este inclus sau n intervalul (, 0) sau n (0, +). Pentru ca se cere
rezolvarea ulterioara a unei probleme Cauchy n care t
0
= /2 (0, +),
vom considera de la nceput ca I = (0, +). Avem
P(t) =
2
t
, Q(t) = t
2
cos t, t (0, +).
Solut ia generala este
x = e
2
_
dt
t
_
C +
_
t
2
cos te
2
_
dt
t
_
, t (0, +).
Dupa efectuarea cuadraturilor, se gaseste
x = t
2
(C + sin t), t (0, +), C IR.
Impunand ca sa e satisfacuta condit ia init iala x(/2) =
2
/4, se ajunge
la concluzia ca C = 0 si prin urmare solut ia problemei Cauchy este x =
t
2
sin t.
3
0
) Integram aceasta ecuat ie liniara utilizand Observat ia 7.2.9. Aici, funct iile
P si Q sunt denite pe un interval I IR n care ecuat ia cos x = 0 nu are
solut ii, valorile lor ind date de
P(x) =
1
cos
2
x
, Q(x) =
tg x
cos
2
x
, x I.
Trebuie sa integram ntai ecuat ia omogena asociata ecuat iei considerate
y
+
1
cos
2
x
y = 0.
Aceasta este o ecuat ie cu variabile separabile si are solut ia generala
y
o
= Ce
tg x
, x I.
Vom arata cum se poate determina o solut ie particulara din solut ia gen-
erala a ecuat iei omogene asociate folosind metoda variat iei constantei de in-
tegrare C, denumita si metoda lui Lagrange.
394 Ion Craciun
Se cauta o solut ie particulara n forma
y
p
(x) = C(x)e
tg x
, x I.
Punand condit ia ca y
p
sa verice ecuat ia init iala, obt inem:
C
(x) cos
2
xe
tg x
= tg x, x I,
de unde
C(x) =
_
tg x e
tg x
cos
2
x
dx = (tg x 1)e
tg x
.
Prin urmare, solut ia particulara este
y
p
(x) = tg x 1, x I.
Solut ia generala a ecuat iei date va
y = y
o
+y
p
= Ce
tg x
+ tg x 1, x I.
4
0
) Avem P(x) = 3tg 3x, Q(x) = sin 6x si le vom considera denite pe un
interval I IR care cont ine originea.
Solut ia generala este
y = e
3
_
tg 3xdx
_
C +
_
sin 6xe
3
_
tg 3xdx
dx
_
, =
=y = e
ln cos 3x
_
C +
_
sin 6xe
ln cos 3x
dx
_
= =
= = cos 3x
_
C +
_ sin 6x
cos 3x
dx
_
=y = cos 3x
_
C
2
3
cos 3x
_
.
Impunand condit ia ca n x
0
= 0 valoarea funct iei y de mai sus sa e 1/3
gasim C = 1 si deci solut ia problemei Cauchy este
y = cos 3x
_
1
2
3
cos 3x
_
, x I.
5
0
) Ecuat ia este neliniara n funct ia x = x(t). Ea este nsa liniara n t caci
se poate scrie
dt
dx
t ctg x = sin x.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 395
Aceasta din urma are solut ia generala
t = (C +x) sin x, x I
k
, k ZZ, I
k
(k, (k + 1)).
Pentru ecuat ia init iala, solut ia generala este funct ia x = (t, C) denita
implicit de ecuat ia
(C +x) sin x t = 0, (t, x) IR I
k
, k ZZ, I
k
(k, (k + 1)).
+P(x)y = Q(x)y
, IR 0, 1, P, Q C
0
(I), I IR, (7.128)
se numeste ecuat ie diferent iala de tip Bernoulli.
Teorema 7.2.10 Cu schimbarea de funct ie
y
1
= z, (7.129)
ecuat ia Bernoulli (7.128) se transforma ntro ecuat ie diferent iala liniara de
ordinul ntai neomogena.
396 Ion Craciun
Demonstrat ie. Daca mpart im cu y
n (7.128) avem
y
+P(x) y
1
= Q(x). (7.130)
Folosind (7.129) si consecint a acesteia
y
=
1
1
z
+
1
x
y = x
2
y
4
;
b) y
+
1
x
y =
1
x
2
y
2
;
c) y
2x
1 +x
2
y = 4
arctg x
1 +x
2
y.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 397
Solut ie. Toate ecuat iile diferent iale de mai sus sunt de tip Bernoulli.
a) Constanta are valoarea 4 si ecuat ia este echivalenta cu
y
y
4
+
1
x
y
3
= x
2
.
Facem schimbarea de funct ie
z = y
3
=
y
y
4
=
1
3
z
(7.134)
si ecuat ia init iala devine
z
3
x
z = 3 x
2
,
care este o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul ntai neomogena. Cu men-
t iunea ca punand ln C n loc de C, solut ia generala a acestei ecuat ii liniare
este
z = e
3
_
dx
x
_
ln C 3
_
x
2
e
3
_
1
x
dx
dx
_
= z = [x[
3
ln
C
[x[
3
.
Solut ia ecuat iei Bernoulli este
z =
1
[x[
3
ln
C
[x[
3
.
b) Schimbarea de funct ie z = y
3
conduce la ecuat ia liniara
z
+
3
x
z =
3
x
2
cu solut ia generala
z =
C
[x[
3
+
3
2[x[
.
Solut ia generala a ecuat iei date este
y =
1
[x[
3
3x
2
+ 2C
2
.
c) Procedand n mod asemanator ca la celelalte doua exemple, gasim ca
solut ia generala a ecuat iei este
y = (1 +x
2
)(arctg
2
x +C)
2
.
398 Ion Craciun
Ecuat ia diferent iala de tip Riccati
Denit ia 7.2.9 Ecuat ia diferent iala ordinara de ordinul ntai
y
= P(x) y
2
+Q(x) y +R(x), P, Q, R C
0
(I), I IR (7.135)
se numeste ecuat ie diferent iala de tip Riccati.
= y
z
2
. (7.137)
z
2
= P(x)
_
y
1
+
1
z
_
2
+Q(x)
_
y
1
+
1
z
_
+R(x). (7.138)
Dupa efectuarea operat iilor indicate si luarea n calcul a faptului ca y
1
este o solut ie particulara a ecuat iei Riccati, din (7.138) obt inem
z
+
_
2y
1
P(x) +Q(x)
_
z = P(x), (7.139)
care este o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul ntai neomogena.
Teorema 7.2.12 Daca y
1
este o solut ie particulara a ecuat iei Riccati si z
este o solut ie a ecuat iei liniare (7.139), funct ia y denita de (7.136) este o
solut ie a ecuat iei (7.135).
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 399
Demonstrat ie. Din (7.136) avem
z =
1
y y
1
, = z
=
y
1
(y y
1
)
2
. (7.140)
= 2xy
2
+y +
x 1
x
2
, y
1
=
1
x
;
2
0
. y
=
1
x
y
2
+
4
x
y +
3
x
, y
1
= 1.
Solut ie. 1
0
. Facem schimbarea de funct ie
y =
1
x
+
1
z
, y
=
1
x
2
z
z
2
.
Folosind aceste rezultate n ecuat ie, gasim ca funct ia z satisface ecuat ia
liniara
z
3z = 2x.
Aam mai ntai solut ia generala a ecuat iei omogene asociate ecuat iei liniare
de mai sus, adica a ecuat iei cu variabile separabile
z
3z = 0.
Solut ia generala a ultimei ecuat iei este
z
o
= C e
3x
.
Pentru determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei liniare neomogene
utilizam metoda lui Lagrange, luand deci pe z
p
n forma
z
p
(x) = C(x)e
3x
.
Funct ia necunoscuta C(x) se va determina din condit ia ca z
p
sa satisfaca
ecuat ia
z
p
(x) 3 z
p
(x) = 2 x.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 401
Se g aseste ca derivata funct iei C(x) este
C
(x) = 2 x e
3x
.
Integrand ultima ecuat ie cu variabile separate, gasim
C(x) =
2(3x + 1)
9
e
3x
.
Rezulta asadar ca solut ia particulara cautata este
z
p
=
2(3x + 1)
9
.
Solut ia generala a ecuat iei liniare n z este z = z
o
+ z
p
.
Inlocuind rezul-
tatele determinate deducem n cele din urma ca
y =
1
x
+
1
C e
3x
2(3x + 1)
9
este solut ia generala a ecuat iei date.
2
0
. Facem substitut ia
y = 1 +
1
z
= y
=
z
z
2
si ecuat ia se transforma n
z
2
=
1
x
(1 +
1
z
)
2
+
4
x
(1 +
1
z
)
3
x
sau
z
+
2
x
z =
1
x
cu solut ia generala
z = e
_
2
x
dx
_
C +
_
1
x
e
_
2
x
dx
dx
_
= 0.
Solut ia generala a ecuat iei date este deci
y = 1 +
2x
2
2C +x
2
, x IR.
402 Ion Craciun
Daca, de exemplu, se doreste determinarea acelei curbe integrale care sa
treaca prin punctul (1, 2), avem
2 = 1 +
2
2C + 1
= C =
1
2
si ca urmare solut ia cautata este y = 1 +
2x
2
1 +x
2
, x IR.
Exemplul 7.2.1 Sa se integreze ecuat ia diferent iala Riccati
y
=
1
1 +x
3
y
2
+
x
2
1 +x
3
y +
2 x
1 +x
3
stiind ca are solut iile particulare
y
1
= x
2
, y
2
= x 1, y
3
=
1
x
Solut iConform ultimei observat ii, solut ia generala este data de
y x
3
y x + 1
:
x
3
+ 1
x
2
x + 1
= C sau y =
C(1 x
2
) +x
2
1 C(x + 1)
,
de unde vedem ca solut ia generala este transformare omograca de constanta
arbitrara C.
7.3 Ecuat ii diferent iale algebrice n y
/
.
Fie ecuat ia diferent iala ordinara de ordinul ntai
A
0
(x, y)(y
)
n
+A
1
(x, y)(y
)
n1
+ +A
n1
(x, y)y
+A
n
(x, y) = 0, (7.141)
care provine din anularea unui polinom n y
cu coecient ii A
k
(x, y) funct ii
continue de x si y ntrun domeniu D IR
2
si cu A
0
(x, y) ,= 0 n D.
Considerata ca o ecuat ie n y
+ 2x = 0.
Solut iEcuat ia diferent iala data este o ecuat ie algebrica de gradul doi n vari-
abila y
. Rezolvata n raport cu y
=
1
y
; y
= 2 x,
care au respectiv solut iile:
y
2
= 2 x +C
1
; y = x
2
+C
2
,
n care C
1
si C
2
sunt constante arbitrare.
7.4 Ecuat ii diferent iale de ordinul ntai, nere-
zolvate n raport cu y
/
, integrabile prin
metode elementare
7.4.1 Ecuat ia diferent iala de forma y = f(y
/
)
Teorema 7.4.1 Solut ia generala a ecuat iei diferent iale
y = f(y
) (7.143)
este data de
_
_
x =
_
1
p
f
(p) dp +C,
y = f(p).
(7.144)
Demonstrat ie. Sa punem
y
= p (7.145)
si sa luam p drept variabila independenta. Avem:
y = f(p) = dy = f
2
+ ln y
, y
> 0.
Solut ie. Punem y
= p si ecuat ia devine
y = p
2
+ ln p = dy =
_
2 p +
1
p
_
dp.
Avem apoi
dy
dx
= p = dx =
1
p
dy = dx =
1
p
_
2 p +
1
p
_
dp.
Integrand ultima egalitate, n care consideram ca p > 0, obt inem
x =
_
_
2 +
1
p
2
_
dp = 2p
1
p
+C.
Din cele deduse constatam ca solut ia generala este
_
_
x = 2p
1
p
+C,
y = p
2
+ ln p, p > 0.
Prin urmare, prin aceasta metoda solut ia generala a ecuat iei diferent iale date
se exprima parametric.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 405
7.4.2 Ecuat ia diferent iala de tipul F(y, y
/
) = 0
Integrarea acestui tip de ecuat ie diferent iala se face cu o cuadratura daca
se cunoaste o reprezentare parametrica a curbei plane F(u, v) = 0. Sa pre-
supunem ca o asemenea reprezenatre este
_
_
_
u = (t),
v = (t), t [a, b] IR,
n care funct iile si le consideram continue, iar sa aiba derivata continua.
Avand n vedere cine sunt variabilele u si v, avem
y = (t), y
= (t) = dx =
1
(t)
(t).
Din ultima relat ie, prin integrare n ambii membri, obt inem
x =
_
(t)
(t)
dt +C.
Prin urmare, solut ia generala, reprezentata parametric de
_
_
x =
_
(t)
(t)
dt +C,
y = (t),
este denita pe orice interval real [, ] [a, b] pe care integrala
_
(t)
(t)
dt
are sens.
Exercit iul 7.4.2 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
y
2
+y
2
= 1.
Solut ie. Reprezentarea parametrica despre care se vorbeste n teorie este
_
_
y = sin t,
y
= cos t, t IR.
Din cea de a doua ecuat ie de mai sus se obt ine
dy
dx
= cos t = dx =
1
cos t
dy =
1
cos t
cos tdt = dt = x = t +C.
406 Ion Craciun
Solut ia generala a ecuat iei diferent iale date este
_
_
x = t +C,
y = sin t, t IR
y = sin (x C), x IR.
),
unde f este o funct ie cu derivata continua ntrun interval [a, b], este data de
_
_
x = f(p),
y =
_
p f
(p) dp.
Pe de alta parte din y
= p avem pe rand
dy
dx
= p = dy = p dx = p f
(p) dp,
de unde obt inem pe y printro cuadratura
y =
_
p f
(p) dp +C.
Reunind rezultatele de mai sus constatam ca solut ia generala a ecuat iei
x = f(y
+e
y
.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 407
Solut ie. Daca punem y
_
x = p +e
p
,
y =
1
2
p
2
+ (p 1)e
p
+C, p IR.
Eliminarea parametrului p presupune rezolvarea unei ecuat ii transcen-
dente.
7.4.4 Ecuat ia diferent iala de tipul F(x, y
/
) = 0
Integrarea aceastei ecuat ii diferent iale se reduce la o cuadratura daca se
cunoaste o reprezentare parametrica a curbei plane F(u, v) = 0.
Sa presupunem ca o reprezenatre parametrica a curbei F(u, v) = 0 este
_
_
u = (t),
v = (t), t [a, b] IR,
n care funct iile si sunt continue si are derivata continua. Avand n
vedere semnicat ia variabilelor u si v, avem
_
_
x = (t) =dx =
(t)dt,
y
= (t) =
dy
dx
= (t) =dy = (t)
(t)dt.
Din ultima egalitate, prin integrare, obt inem
y =
_
(t)
(t)dt +C.
408 Ion Craciun
Rezulta ca solut ia generala a ecuat iei diferent iale este data de familia de
curbe plane
_
_
x = (t),
y =
_
(t)
(t)dt
are sens.
Exercit iul 7.4.4 Sa se integreze ecuat ia diferent iala x
3
+y
3
3xy
= 0.
Solut ie. Trebuie sa determinam o reprezentare parametrica a curbei denita
implicit de ecuat ia
u
3
+v
3
3uv = 0.
Vom cauta o reprezentare parametrica u = u(t), v = v(t) cu proprietatea
v = tu. Mergand cu aceasta valoare a lui v n ecuat ie, dupa simplicare cu
u
2
, gasim u =
3t
1 +t
3
si prin urmare v =
3t
2
1 +t
3
.
Pentru aarea solut iei generale a ecuat iei diferent iale date pornim de la
x =
3t
1 +t
3
si y
=
3t
2
1 +t
3
.
Penultima relat ie ramane denitiva, n timp din cea de a doua obt inem
dy =
3t
2
1 +t
3
dx =
3t
2
1 +t
3
3(1 +t
3
) 9t
3
(1 +t
3
)
2
dt =
9(1 2t
3
)
(1 +t
3
)
3
t
2
dt.
Funct ia y se determina prin integrare si obt inem
y =
_
9(1 t
3
)
(1 +t
3
)
3
t
2
dt = 9
_
d(t
3
+ 1)
(t
3
+ 1)
3
6
_
d(t
3
+ 1)
(t
3
+ 1)
2
.
Astfel, gasim ca y are expresia
y =
9
2
1
(1 +t
3
)
2
+
6
1 +t
3
+C.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 409
Prin urmare, solut ia generala este data parametric prin
_
_
x =
3t
1 +t
3
,
y =
9
2(1 +t
3
)
2
+
6
1 +t
3
+C, t ,= 1.
7.4.5 Ecuat ia diferent iala de tip Lagrange
Denit ia 7.4.1 O ecuat ie diferent iala de ordinul ntai de forma
y = x (y
) +(y
), (7.149)
n care membrul al doilea este o funct ie liniara de x, cu coecient i funct ii
de clasa C
1
(I), I IR, se numeste ecuat ie diferent iala de tip Lagrange
sau ecuat ie Lagrange.
Teorema 7.4.3 Integrarea unei ecuat ii Lagrange se reduce la integrarea unei
ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai.
Demonstrat ie.
In (7.149) efectuam nlocuirea
y
= p, p = p(x). (7.150)
Cu notat ia (7.150), ecuat ia (7.149) devine
y = x (p) +(p). (7.151)
Derivand (7.97) n raport cu x si t inand seama de partea a doua a relat iei
(7.97), avem
dy
dx
= (p) +x
(p)
dp
dx
+
(p)
dp
dx
. (7.152)
(p)
dp
dx
+
(p)
dp
dx
(7.153)
sau
_
x
(p) +
(p)
_
dp
dx
+(p) p = 0. (7.154)
410 Ion Craciun
Daca consideram p ca variabila independenta si x ca funct ie necunoscuta,
ecuat ia (7.154) se scrie n forma
_
(p) p
_
dx
dp
+x
(p) +
(p) = 0, (7.155)
care este o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul ntai n x = x(p).
Consideram ntai ca funct ia este denita pe un subinterval al interval-
ului I n care ecuat ia
(p) p = 0 (7.156)
nu are nici o solut ie.
In acest caz ecuat ia (7.155) se scrie n forma
dx
dp
+
(p)
(p) p
x =
(p)
(p) p
. (7.157)
Folosind formula de integrare a unei ecuat ii diferent iale liniare de ordinul
ntai, vom avea
x = f(p, C). (7.158)
Daca t inem seama de ecuat iile (7.152) si (7.158) obt inem solut ia generala
a ecuat iei Lagrange sub forma parametrica
_
_
x = f(p, C),
y = f(p, C) (p) +(p).
(7.159)
Sa studiem acum cazul n care p
0
este o radacina reala a ecuat iei (7.156).
2
+y
3
.
Solut ie. Notam y
= p, deci y = xp
2
+p
3
; derivam n raport cu x,
p = 2 x p
dp
dx
+p
2
+ 3p
2
dp
dx
si, n ipoteza p
2
p ,= 0, obt inem ecuat ia liniara
dx
dp
+
2
p 1
x =
3p
p 1
,
care are solut ia generala
x = e
_ 2
p 1
dp_
C
_
3p
p 1
e
_ 2
p 1
dp
dp
_
.
Efectuand integrarile, gasim
x =
1
(p 1)
2
_
C p
3
+
3
2
p
2
_
.
_
x =
1
(p 1)
2
_
C p
3
+
3
2
p
2
_
,
y =
p
2
(p 1)
2
_
C
1
2
p
2
+p
_
.
412 Ion Craciun
Ecuat ia p
2
p = 0 are radacinile p = 0 si p = 1, care conduc la solut iile
singulare y = 0, respectiv y = x + 1.
Deoarece pentru p 1 si C ,=
1
3
avem [x[ +, rezulta ca dreapta
y = x + 1 este direct ie asimptotica a curbelor integrale care au C ,=
1
3
.
Daca C =
1
3
, curba integrala corespunzatoare se descompune n dreapta
y = x + 1 si o curba algebrica de ordinul al doilea (conica).
Exercit iul 7.4.6 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
y = x y
2
+y
2
.
Solut ie. Notand y
= p, ecuat ia devine y = x p
2
+ p
2
. Derivand n ambii
membri n raport cu x si t inand seama ca y
= p, obt inem
p = p
2
+ 2 x p
dp
dx
+ 2 p
dp
dx
.
Pentru p ,= 0, ecuat ia diferent iala corespunzatoare este cu variabile sepa-
rabile. Dupa separarea variabilelor, ecuat ia devine
dx
x + 1
=
2dp
1 p
,
iar integrarea acesteia conduce la
x + 1 =
C
(p 1)
2
,
de unde rezulta x ca funct ie de p.
_
x =
C
(p 1)
2
1,
y =
Cp
2
(p 1)
2
.
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 413
Daca p = 0, din ecuat ia init iala deducem y = 0 care este solut ie singulara
deoarece
lim
p0
[x[ = lim
p0
[f(p, C)[ = lim
p0
C
(p 1)
2
1 = C 1 = nit.
Curba integrala corespunzatoare solut iei singulare este axa Ox.
7.4.6 Ecuat ia diferent iala de tip Clairaut
Denit ia 7.4.2 O ecuat ie diferent iala de ordinul ntai de forma
y = xy
+(y
), (7.161)
n care este o funct ie de variabila reala y
, de clasa C
1
(I), I IR, se
numeste ecuat ie diferent iala de tip Clairaut sau ecuat ie Clairaut.
Teorema 7.4.4 Ecuat ia Clairaut (7.161) are solut ia generala
y = C x +(C) (7.162)
si admite o solut ie singulara reprezentata parametric de
_
_
x =
(p),
y = p
(p) +(p)
(7.163)
care, din punct de vedere geometric, este nfasuratoarea dreptelor din (7.162).
Demonstrat ie. Dupa cum se vede o ecuat ie Clairaut este o ecuat ie Lagrange
particulara, anume cand (p) = p. Pentru integrarea ei procedam la fel ca
pentru ecuat ia diferent iala de tip Lagrange.
Inlocuim pe y
cu p
y = xp +(p),
apoi derivam n raport cu x si t inem seama ca p este funct ie de x. Avem
p = p +x
dp
dx
+
(p)
dp
dx
=
_
x +
(p)
_
dp
dx
= 0.
Din ultima egalitate desprindem doua posibiltat i:
414 Ion Craciun
dp
dx
= 0, adica p = C.
Inlocuind p = C n (7.161), obt inem solut ia
generala (7.162). Asadar, solut ia generala a ecuat iei Clairaut reprezinta
geometric o familie de drepte a carei ecuat ie se obt ine nlocuind n e-
cuat ia diferent iala (7.161) pe y
cu o constanta C;
x +
(p) = 0, de unde x =
e
y
.
Solut iPunem y
In acest fel,
sau dp = 0, sau x = e
p
. Daca luam dp = 0, atunci p = C; nlocuind aceasta
valoare a lui p n egalitatea y = px e
p
, obt inem solut ia generala n forma
y = Cx e
C
.
Daca luam x = e
p
, atunci y = p e
p
e
p
= (p 1)e
p
si ajungem la solut ia
singulara
_
_
x = e
p
,
y = (p 1)e
p
, p IR.
Prin eliminarea parametrului p din solut ia singulara, care are valoarea
p = ln x, gasim ca ecuat ia carteziana explicita a solut iei singulare este
y = x(ln x 1).
Sa demonstram ca solut ia singulara este nfasuratoarea familei de drepte
ce reprezinta solut ia generala a ecuat iei date, adica ar trebui sa demon-
stram ca tangenta la solut ia singulara, ntrun punct (x
0
, y
0
) al ei, are forma
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 415
unei drepte identice cu cea din solut ia generala a ecuat iei diferent iale date.
Ecuat ia tangentei este
y y
0
= y
0
(x x
0
), sau y x
0
(ln x
0
1) = (x x
0
) ln x
0
care, dupa reducerea termenilor asemenea, devine y = x ln x
0
x
0
. Daca aici
punem ln x
0
= C, ecuat ia tangentei la curba integrala ce provine din solut ia
singulara, ntrun punct (x
0
, y
0
) al ei, este y = Cx e
C
, adica tocmai curba
integral a ce provine din solut ia generala.
7.4.7 Ecuat ia diferent iala de forma y = f(x, y
/
)
Ne propunem sa aratam cum se integreaza ecuat iile diferent iale de forma
y = f(x, y
), (7.164)
unde f este o funct ie diferent iabila pe un domeniu plan. Daca notam y
= p
ecuat ia devine
y = f(x, p)
care, derivata n raport cu x, unde se t ine cont de faptul ca p = p(x), conduce
la
p =
f
x
+
f
p
dp
dx
(7.165)
adica la o ecuat ie rezolvata n raport cu
dp
dx
.
Daca putem integra (7.165) avem
p = (x, C)
care, introdusa n (7.164), ne conduce la solut ia generala cautata
y = f
_
x, (x, C)
_
.
Exercit iul 7.4.8 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
y = y
2
y
x +
x
2
2
.
416 Ion Craciun
Solut ie. Punem y
= p, deci y = p
2
px +
x
2
2
, derivam n raport cu x si
t inem seama ca p = p(x) :
p = 2 p
dp
dx
x
dp
dx
p +x = (2p x)(1
dp
dx
) = 0.
Daca
dp
dx
= 1, atunci avem p = x + C care introdus n ecuat ia y =
p
2
px +
x
2
2
conduce la solut ia generala
y = C
2
+C x +
1
2
x
2
, x IR.
Daca x = 2p, din aceeasi ecuat ie folosita mai sus deducem y = p
2
. Prin
urmare, obt inem solut ia reprezentata parametric
_
_
_
x = 2p,
y = p
2
, p IR,
care, neind obt inuta din solut ia generala de mai sus pentru nici o valoare
a lui C, este solut ie singulara. Se observa ca solut ia singulara, care este o
parabola, este nfasuratoarea familiei de curbe integrale din solut ia generala
care sunt tot parabole cu axa de simetrie paralela cu axa Oy.
Exercit iul 7.4.9 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
xy
2
+ (y 3x)y
+y = 0.
Solut ie. Ecuat ia diferent iala data se poate scrie n forma
y = x
3y
y
2
1 +y
Inlocuind y
= p, obt inem
y = x
3p p
2
1 +p
. (7.166)
Capitolul 7 Ecuat ii diferent iale ordinare 417
Derivand (7.166) n raport cu x, obt inem ecuat ia
(p + 1)
_
2
x
+
p + 3
p(p + 1)
dp
dx
_
= 0,
din care rezulta p = 1 precum si ecuat ia
p + 3
p(p + 1)
dp +
2
x
dx = 0, (7.167)
care este o ecuat ie diferent iala cu variabile separate.
Integrand, obt inem
x
2
= C
(p + 1)
2
p
3
. (7.168)
Inlocuind (7.168) n ceea ce se obt ine din (7.166) prin ridicare la patrat,
gasim
y
2
= C
(p 3)
2
p
. (7.169)
Eliminand pe p ntre (7.168) si (7.169), determinam solut ia generala sub
forma implicita
(xy
2
+Cy + 3Cx)(y
3
+ 15Cy 27Cx) +C
2
(y 9x)
2
= 0. (7.170)
Considerand acum p = 1 si mergand cu aceasta valoare a lui p n ecuat ia
(7.166), gasim ca y = x este solut ie a ecuat iei diferent iale init iale. Aceasta
solut ie nu se poate obt ine din solut ia generala si prin urmare este solut ie
singulara.
7.4.8 Ecuat ia diferent iala de tipul x = f(y, y
/
)
La fel ca la celelalte ecuat ii diferent iale studiate n acest paragraf, se face
notat ia y
3
4 x y y
+ 8 y
2
= 0. (7.175)
Solut ie. Se observa ca
x =
y
2
4y
+
2y
y
(7.176)
si deci ecuat ia este de tipul celei studiata la acest punct.
Inlocuind y
y. (7.178)
y = 0 = y
2
= C
1
(x C
1
)
2
, (4C
1
= C
2
). (7.179)
Celalalt factor egalat cu zero conduce n cele din urma la parabola cubica
y =
4
27
x
3
, care este o solut ie singulara.
Capitolul 8
Ecuat ii diferent iale ordinare de
ordin n integrabile prin
cuadraturi
In acest capitol vom prezenta tipuri de ecuat ii diferent iale ordinare de ordin
superior carora li se pot reduce ordinul si care apoi pot integrate prin
operat ii de cuadrare.
8.1 Ecuat ii diferent iale de tipul y
(n)
= f(x)
Consideram ecuat ie diferent iala de ordinul n simpla
y
(n)
= f(x), (8.1)
unde f este o funct ie continua pe un interval I.
Ea se integreaza usor prin cuadraturi.
Intr-adevar, din ecuat ia (8.1) ob-
t inem prin integrari succesive
y =
1
(n 1)!
_
x
x
0
(x t)
n1
f(t)dt +
n1
k=0
C
k
k!
(x x
0
)
k
, x I, (8.2)
unde C
0
, C
1
, , C
n1
sunt constante arbitrare, iar x
0
este un punct oare-
care, nsa x din intervalul I.
Exercit iul 8.1.1 Sa se ae solut ia ecuat iei diferent iale y
= 24 x care sat-
isface condit iile init iale y(0) = 1, y
(0) = 1, y
(0) = 2.
419
420 Ion Craciun
Solut ie. Prin integrari succesive, obt inem solut ia generala
y = x
4
+C
1
x
2
2
+C
2
x +C
3
. (8.3)
Impunand solut iei (8.3) sa satisfaca condit iile init iale, gasim C
3
= 1,
C
2
= 1 si C
1
= 1.
Prin urmare, solut ia problemei Cauchy pentru ecuat ia diferent iala data
este y = x
4
+x
2
x + 1.
8.2 Ecuat ia diferent iala F(x, y
(n)
) = 0
Teorema 8.2.1 Fie ecuat ia diferent iala
F(x, y
(n)
) = 0. (8.4)
Daca se cunoaste o reprezentare parametrica a curbei plane F(u, v) = 0,
_
_
u = (t),
v = (t),
(8.5)
cu si funct ii continue cu derivate continue pe un interval I, integrala
generala pe I a ecuat iei diferent iale (8.4) se obt ine prin n cuadraturi.
Demonstrat ie. Din reprezentarea parametrica (8.5), deducem mai ntai
_
_
x = (t),
y
(n)
= (t),
(8.6)
si apoi
d(y
(n1)
) = y
(n)
dx =
(t)(t)dt.
Din ultima relat ie, printro cuadratura, obt inem
y
(n1)
=
_
(t)(t)dt +C
0
=
1
(t) +C
0
. (8.7)
Relat ia (8.7) poate scrisa n forma
d(y
(n2)
) = (
1
(t) +C
0
)
(t)dt (8.8)
Capitolul 8 Ecuat ii diferent iale de ordin n integrabile prin cuadraturi 421
si dupa integrare aceasta ne da
y
(n2)
=
_
1
(t)
(t)dt +C
0
(t) +C
1
.
Repetand operat ia de n ori obt inem pe y ca funct ie de t
y = (t) +P
n1
((t)), t I, (8.9)
unde P
n1
este un polinom de grad n1, cu coecient i reali arbitrari, avand
variabila funct ia . Relat ia (8.9) mpreuna cu prima relat ie din (8.6) ne da
integrala generala sub forma parametrica.
Observat ia 8.2.1 Daca ecuat ia (8.4) deneste implicit pe x prin relat ia
x = f(y
(n)
), (8.10)
atunci o reprezentare parametrica este data de
_
_
y
(n)
= t,
x = f(t).
(8.11)
Din prima relat ie (8.11), gasim
y =
t
n+1
(n + 1)!
+C
1
t
n1
(n 1)!
+C
2
t
n2
(n 2)!
+ , +C
n1
t +C
n
. (8.12)
Cea de a doua relat ie din (8.11) si cu (8.12) dau o reprezentare parametrica
pentru solut ia generala a ecuat iei diferent iale (8.4) n cazul particular cand
din ecuat ia F(u, v) = 0 se poate explicita v ca funct ie de u.
Exercit iul 8.2.1 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
x = y
+ ln y
, y
> 0. (8.13)
Solut ie. Ecuat ia data se ncadreaza n Observat ia 8.2.1. Cu notat ia y
= t
avem c a x = t + ln t. Apoi:
y
=
_
y
dx =
_
t(1 +
1
t
)dt =
1
2
t
2
+t +C
1
;
y =
_
y
dx =
_
_
1
2
t
2
+t +C
1
__
1 +
1
t
_
dt +C
2
.
422 Ion Craciun
Din cele deduse mai sus rezulta ca solut ia generala a ecuat iei diferent iale
(8.13) este data parametric de
_
_
x = t + ln t,
y =
1
6
t
3
+
3
4
t
2
+C
1
(t + ln t) +t +C
2
, t > 0,
de unde vedem ca ea depinde de doua constante arbitrare. Daca din prima e-
cuat ie se poate determina n mod unic t ca funct ie de x, nlocuind rezultatul
n expresia lui y ca funct ie de t se poate obt ine solut ia generala n forma
y = g(x, C
1
, C
2
).
8.3 Ecuat ia diferent iala F(y
(n1)
, y
(n)
) = 0
Teorema 8.3.1 Fie ecuat ia diferent iala
F(y
(n1)
, y
(n)
) = 0. (8.14)
Daca se cunoaste o reprezentare parametrica a curbei plane F(u, v) = 0,
_
_
u = (t),
v = (t),
(8.15)
cu , si
(t)
(t)
dt.
Din ultima relat ie, printro cuadratura, obt inem
x =
_
(t)
(t)
dt +C
0
= (t) +C
0
. (8.16)
Capitolul 8 Ecuat ii diferent iale de ordin n integrabile prin cuadraturi 423
Avem asadar
_
_
x = (t) +C
0
,
y
(n1)
= (t),
si am redus problema integrarii la acea rezolvata la punctul precedent. Mai
precis, avem
d(y
(n2)
) = (t)dx =
(t)
(t)
(t)
dt,
de unde, printro cuadratura, gasim
y
(n2)
=
_
(t)
(t)
(t)
dt +C
1
.
Procedeul continua si dupa n 2 cuadraturi se obt ine integrala generala
sub forma parametrica.
Exercit iul 8.3.1 Sa se integreze ecuat ia diferent iala de ordinul trei
y
2
+y
2
= 1.
Solut ie. O reprezentare parametrica a ecuat iei u
2
+v
2
= 1 este u = sin t, v =
cos t, de unde deducem y
= sin t, y
) = y
dx, sau
cos t dt = cos t dx, deci dx = dt = x = t +C
1
. Din y
= sin t si x = t +C
1
obt inem pe rand
y
= sin (x C
1
),
y
= cos (x C
1
) +C
2
,
y = sin (x C
1
) +C
2
x +C
3
, x IR.
Ultima funct ie de mai sus reprezinta solut ia generala a ecuat iei date.
8.4 Ecuat ia diferent iala F(y
(n2)
, y
(n)
) = 0
Teorema 8.4.1 Fie ecuat ia diferent iala de ordinul n de forma particulara
F(y
(n2)
, y
(n)
) = 0. (8.17)
424 Ion Craciun
Daca se cunoaste o reprezentare parametrica a curbei plane F(u, v) = 0,
_
_
_
u = (t),
v = (t),
(8.18)
unde , si
(t)dt+C
1
, din care, mai
departe, gasim
y
(n1)
=
2
_
(t)
(t)dt +C
1
. (8.22)
Relat ia (8.22) mpreuna cu prima relat ie din (8.19) arata ca ecuat ia data
sa redus la tipul studiat la punctul precedent.
Exercit iul 8.4.1 Sa se determine solut iile ecuat iei diferent iale
y
= y
2
.
Solut ie. Se observa ca ecuat ia data se mai scrie n forma
y
=
y
= ln y
= ln y
+ ln C
1
=y
= C
1
y
=d(y
) = d(C
1
y),
din care rezulta ecuat ia diferent iala cu variabile separabile y
= C
1
y + C
2
.
Dupa separarea variabilelor, obt inem
dy
C
1
y +C
2
= dx = ln(C
1
y +C
2
) = C
1
(x +C
3
) =C
1
y +C
2
= e
C
1
(x+C
3
)
si n acest mod sa obt inut solut ia generala a ecuat iei date sub forma explicita
n care intervin trei constante arbitrare.
Capitolul 9
Ecuat ii diferent iale ordinare
care admit micsorarea ordinului
9.1 Ecuat ia F(x, y
(k)
, y
(k+1)
, , y
(n)
) = 0
Teorema 9.1.1 Ecuat ia diferent iala ordinara de ordinul n
F(x, y
(k)
, y
(k+1)
, , y
(n)
) = 0, (9.1)
n care lipsesc funct ia necunoscuta y si derivatele sale pana la ordinul k 1,
prin schimbarea de funct ie
y
(k)
= u (9.2)
se transforma n ecuat ia diferent iala de ordinul n k
F(x, u, u
, , u
(nk)
) = 0. (9.3)
Demonstrat ie. Daca punem y
(k)
= u, obt inem relat iile
y
(k+1)
= u
, y
(k+2)
= u
, . . . , y
(n)
= u
(nk)
,
pe care daca le nlocuim n (9.1) obt inem (9.3). Daca reusim sa integram pe
(9.3), deci sa obt inem solut ia generala
u(x) = (x, C
1
, C
2
, , C
nk
),
integrarea ecuat iei (9.1) se reduce la integrarea ecuat iei de ordinul k
y
(k)
= (x, C
1
, C
2
, , C
nk
),
care este de tipul uneia studiate anterior.
425
426 Ion Craciun
Exercit iul 9.1.1 Sa se gaseasca solut ia generala a ecuat iei
x y
(4)
y
(3)
= 2 x
3
(9.4)
si apoi sa se determine acea solut ie care satisface condit iile:
y(1) = 1; y
(1) = 1; y
(1) = 0; y
(3)
(1) = 0.
Solut ie. Daca punem y
(3)
= u, se obt ine ecuat ia n u
x u
u = 2 x
3
,
care este o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul ntai neomogena cu solut ia
generala
u = C
1
x +x
3
.
Revenind la funct ia init iala, obt inem ecuat ia diferent iala de ordinul trei
y
(3)
= C
1
x +x
3
.
Integrand succesiv ultima ecuat ie, avem:
y
=
1
2
C
1
x
2
+
1
4
x
4
+C
2
;
y
=
1
6
C
1
x
3
+
1
20
x
5
+C
2
x +C
3
;
y =
1
24
C
1
x
4
+
1
120
x
6
+
1
2
C
2
x
2
+C
3
x +C
4
, x IR.
Ultima relat ie este solut ia generala a ecuat iei din enunt .
Impunand condit iile init iale, obt inem un sistem liniar, neomogen de 4
ecuat ii cu necunoscutele C
1
, C
2
, C
3
, C
4
. Rezolvand acest sistem, gasim
C
1
= 1 = 0, C
2
=
1
4
, C
3
=
13
15
, C
4
=
1
24
.
Prin urmare, solut ia care ndeplineste condit iile init iale este
y(x) =
1
120
x
6
1
24
x
4
+
1
8
x
2
+
13
15
x +
1
24
.
Capitolul 9 Ecuat ii diferent iale care admit micsorarea ordinului 427
9.2 Ecuat ia F(y, y
/
, y
//
, , y
(n)
) = 0
Teorema 9.2.1 Fie ecuat ia diferent iala de ordinul n de forma
F(y, y
, y
, , y
(n)
) = 0. (9.5)
Prin transformarea y
dy
dx
=
= p
_
dp
dy
_
2
+p
2
d
2
p
dy
2
.
Derivatele de ordin 4 si mai mare se calculeaza n mod asemanator.
Analizand aceste derivate, constatam ca derivata de ordinul k a funct iei
y n raport cu x de kori se obt ine cu ajutorul funct iei p si ale derivatelor
acesteia n raport cu variabila y pana la ordinul k 1.
+y
2
+y
2
= 0.
Solut ie. Procedam conform demonstrat iei de mai sus. Avem y
= p, y
=
p
dp
dy
.
Inlocuind aceste derivate n ecuat ie, obt inem
y p
dp
dy
+p
2
+y
2
= 0,
428 Ion Craciun
care este o ecuat ie diferent iala omogena pentru ca se poate scrie n forma
dp
dy
=
1 +
_
p
y
_
2
p
y
.
Dupa efectuarea schimbarii p = y z =
dp
dy
= y
dz
dy
+z n ultima ecuat ie
diferent iala, urmata de separarea variabilelor, aceasta devine
dy
y
=
z dz
1 + 2z
2
.
Solut ia generala a ultimei ecuat ii diferent iale este
y
4
=
C
1
1 + 2 z
2
.
Revenind la p, solut ia de mai sus se poate scrie
y
2
=
C
1
1 + 2 p
2
din care deducem
p
2
=
1
2
C
1
y
4
y
2
care mai departe implica
dy
dx
=
1
C
1
y
4
y
.
Ultimele ecuat ii obt inute sunt cu variabile separabile. Efectuand sepa-
rarea variabilelor, obt inem
y dy
C
1
y
4
=
dx
2
,
care integrate dau solut iile
2
+C
2
=
1
2
arcsin
y
2
C
1
.
Solut ia generala depinde de doua constante arbitrare deoarece ecuat ia
diferent iala ordinara data este de ordinul al doilea.
Capitolul 9 Ecuat ii diferent iale care admit micsorarea ordinului 429
9.3 Ecuat ia F(x, y, y
/
, y
//
, , y
(n)
) = 0, omogena
n y, y
/
, , y
(n)
Teorema 9.3.1 Fie ecuat ia diferent iala de ordinul n de forma
F(x, y, y
, y
, , y
(n)
) = 0 (9.6)
omogena n variabilele y, y
, , y
(n)
. Prin schimbarea de funct ie
y
y
= u
ordinul ecuat iei se reduce cu o unitate.
Demonstrat ie. Din faptul ca ecuat ia diferent iala (9.6) este omogena n
variabilele y, y
, , y
(n)
rezulta ca ea se poate scrie n forma
G
_
x,
y
y
,
y
y
, ,
y
(n)
y
_
= 0. (9.7)
Facand substitut ia y
= (yu)
= y
u +yu
= y(u
2
+u
);
y
=
_
y(u
2
+u
)
_
= y
(u
2
+u
) +y(2uu
+u
) = y(u
3
+ 3uu
+u
).
Derivatele urmatoare ale funct iei y se calculeaza asemanator.
Din aceste calcule deducem ca raportul dintre derivata de ordinul k a
funct iei y si funct ia y este o expresie n care apar funct ia u si derivatele pana
la ordinul k1, deci daca nlocuim aceste rapoarte n (9.7) obt inem o ecuat ie
diferent iala de ordinul n1 n funct ia necunoscuta u care depinde de aceeasi
variabil a x.
Exercit iul 9.3.1 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
x
2
yy
= (y xy
)
2
.
Solut ie. Tipul acestei ecuat ii se ncadreaza n cel studiat mai sus pentru
ca funct ia x
2
yy
(y xy
)
2
este un polinom omogen de gradul al doilea
n variabilele y, y
si y
= uy obt inem
y
= y(u
2
+u
) si ecuat ia se transforma n
x
2
(u
2
+u
) = (1 xu)
2
= x
2
u
+ 2xu = 1,
430 Ion Craciun
care este o ecuat ie liniara cu solut ia generala
u =
1
x
+
C
1
x
2
.
Amintindune cine este funct ia u, din ultimul rezultat obt inem ecuat ia
diferent iala
y
y
=
1
x
+
C
1
x
2
,
care este o ecuat ie cu variabile separate. Integrarea ei conduce la
ln y = ln x
C
1
x
+C
2
= y = x e
C
2
C
1
/x
,
unde x apart ine unui interval I cuprins n intervalul (0, +).
9.4 Ecuat ia F(x, y,
dy
dx
,
d
2
y
dx
2
, ,
d
n
y
dx
n
) = 0, omo-
gena n x, y, dx, dy, d
2
y, , d
n
y
Teorema 9.4.1 Fie ecuat ia diferent iala de ordinul n de forma
F
_
x, y,
dy
dx
,
d
2
y
dx
2
, ,
d
n
y
dx
n
_
= 0 (9.8)
omogena n variabilele x, y, dx, dy, d
2
y, , d
n
y. Prin schimbarea de variabila
si de funct ie
[x[ = e
t
,
y
x
= u (9.9)
ordinul ecuat iei se reduce cu o unitate.
Demonstrat ie. Din faptul ca ecuat ia data este omogena rezulta ca ea se
poate scrie n forma
G
_
y
x
, y
, xy
, x
2
y
, , x
n1
y
(n)
_
= 0. (9.10)
In ipoteza ca intervalul I pe care se cauta solut iile ecuat iei (9.8) este
inclus n intervalul (0, +), facem schimbarea de variabila si de funct ie
x = e
t
,
y
x
= u, t J IR, u = u(t). (9.11)
Capitolul 9 Ecuat ii diferent iale care admit micsorarea ordinului 431
Constatam prin calcul ca obt inem succesiv:
_
_
y
=
dy
dx
=
d
dx
(ux) = x
du
dx
+u = x
du
dt
dt
dx
+u =
du
dt
+u;
xy
= x
d
dx
_
du
dt
+u
_
= x
d
dt
_
du
dt
+u
_
dt
dx
=
d
2
u
dt
2
+
du
dt
;
x
2
y
=
d
3
u
dt
3
du
dt
.
(9.12)
Continuand calculele pentru a determina expresia x
k
y
(k+1)
, k 3, ajun-
gem la concluzia ca aceasta se exprima n funct ie numai de derivatele pana la
ordinul k +1 ale funct iei u. Folosind (9.11) si expresiile (9.12) ale termenilor
de forma x
s
y
(s+1)
, s 1, n 1, constatam ca (9.10) devine o ecuat ie de forma
H
_
u,
du
dt
,
d
2
u
dt
2
, ,
d
n
u
dt
n
_
= 0, (9.13)
care este o ecuat ie de forma (9.6) despre care stim ca, cu schimbarea
du
dt
= p,
admite o reducere a ordinului cu o unitate.
Daca intervalul I (, 0), se fac schimbarile
x = e
t
,
y
x
= u, t J IR, u = u(t)
si rat ionamentul decurge asemanator, n nal ajungand tot la o ecuat ie de
forma (9.13).
Exercit iul 9.4.1 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
x
3
y
+xyy
y
2
= 0
pe un interval I cuprins n intervalul (0, +).
Solut ie. Daca folosim notat iile lui Leibniz pentru derivatele unei funct ii reale
de o variabila reala constatam ca ecuat ia data se scrie sub forma echivalenta
x
3
d
2
y +x y dx dy y
2
dx
2
= 0,
de unde se observa ca ecuat ia este polinom omogen de grad 4 n variabilele
x, y, dx, dy si d
2
y. Conform teoriei prezentata la acest punct, efectuand
nlocuirile
x = e
t
, y = x u, u = u(t),
432 Ion Craciun
deducem ca derivata y
si termenul x y
se exprima prin
y = u +u
, x y
= u
+u
+u
) +e
2t
u(u +u
) e
2t
u
2
= 0,
de unde, dupa simplicarea cu e
2t
, deducem ecuat ia diferent iala
u
+u
+uu
= 0.
Trecand la funct ia p prin u
= p deducem ca u
= p p
si ecuat ia diferen-
t iala data se transforma n
p(p
+ 1 +u) = 0. (9.14)
Considerand ca p = 0 obt inem u
= 0, deci u = C
1
si de aici rezulta ca
y = C
1
x este o prima famile de solut ii ale ecuat iei.
Anularea celui de al doilea factor din (9.14) conduce la
p
+ 1 +u = 0 =
dp
du
+ 1 +u = 0 =p = u
2
u A
1
.
Punand n ultimul rezultat p =
du
dx
, constatam ca acesta devine
du
dx
= u
2
u A
1
,
care este o ecuat ie diferent iala de tip Riccati cu solut ia particulara u = k,
unde k este o constanta reala, radacina a ecuat iei algebrice k
2
+k +A
1
= 0.
In cazul 1 4A
1
> 0 ecuat ia Riccati admite doua solut ii reale u
1
= k
1
si
u
2
= k
2
. Daca efectuam schimbarea de funct ie
v =
u k
1
u k
2
,
ecuat ia Riccati devine
(k
1
k
2
)v
= (4A
1
1)v,
Capitolul 9 Ecuat ii diferent iale care admit micsorarea ordinului 433
care este o ecuat ie cu variabile separabile cu solut ia generala
v = A
2
e
4A
1
1
k
1
k
2
x
.
Daca avem n vedere ca
4A
1
1
k
1
k
2
= (k
1
k
2
) rezulta ca putem scrie
ve
(k
1
k
2
)x
= A
2
=
u k
1
u k
2
e
(k
1
k
2
)x
= A
2
=
ux k
1
x
ux k
2
x
e
(k
1
k
2
)x
= A
2
.
1 = 0, cu solut ia generala z = x +C
3
, de unde gasim
u =
1
2
+
1
x +C
3
= y =
_
1
2
+
1
x +C
3
_
x.
9.5 Ecuat ia F(y, xy
/
, x
2
y
//
, , x
n
y
(n)
) = 0
Teorema 9.5.1 Fie ecuat ia diferent iala ordinara, de ordinul n, de forma
F(y, xy
, x
2
y
, , x
n
y
(n)
) = 0. (9.15)
Prin schimbarea de variabila [x[ = e
t
, t IR n (9.15), ordinul ecuat iei
diferent iale se reduce cu o unitate.
434 Ion Craciun
Demonstrat ie. Daca intervalul I pe care este denita funct ia necunoscuta
y este inclus n semiaxa reala pozitiva, efectuam schimbarea de variabila
independenta x = e
t
, t J IR si constatam ca variabilele ecuat iei (9.15)
se exprima dupa cum urmeaza
_
_
y
=
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
= e
t
dy
dt
= x
dy
dx
=
dy
dt
;
d
2
y
dx
2
=
d
dx
_
dy
dx
_
= e
t
d
dt
_
e
t
dy
dt
_
= e
2t
_
d
2
y
dt
2
dy
dt
_
;
y
= e
3t
_
d
3
u
dt
3
3
d
2
y
dt
2
+ 2
dy
dt
_
,
.
(9.16)
Din relat iile (9.16), deducem:
_
_
x
dy
dx
=
dy
dt
;
x
2
d
2
y
dx
2
=
d
2
y
dt
2
dy
dt
;
x
3
y
=
d
3
u
dt
3
3
d
2
y
dt
2
+ 2
dy
dt
, .
(9.17)
Se observa ca x
k
d
k
y
dx
k
se exprima numai cu primele k derivate n raport cu
t ale funct iei necunoscute y, acum funct ie de t. Prin urmare, utilizand (9.17),
ecuat ia (9.15) se transforma ntro ecuat ie diferent iala de forma
G
_
y,
dy
dt
,
d
2
y
dt
2
, ,
d
n
y
dt
n
_
= 0, (9.18)
unde nu apare noua variabila independenta t. Punand
dy
dt
= p si luand pe y
drept variabila independenta, ecuat iei (9.18) i se poate reduce ordinul cu o
unitate.
Exercit iul 9.5.1 Sa se integreze ecuat ia diferent iala
x
3
y
2
+ 2x
2
y
+ 2yy
= 0,
pe un interval I (0, +).
Capitolul 9 Ecuat ii diferent iale care admit micsorarea ordinului 435
Solut ie. Prin nmult irea cu x, ecuat ia devine
_
x
2
y
_
2
+ 2(xy
)(x
2
y
) + 2 y(
) + 2 y(xy
) = 0.
Noua ecuat ie diferent iala ind de forma studiata mai sus, facem schimbarea
de variabila independenta x = e
t
. Pentru ca rat ionamentul sa e mai clar,
vom nota rezultatul compunerii funct iei y cu funct ia x = e
t
prin , adica
y(x(t)) = y(e
t
) = (t). Derivatele funct iei y, calculate n funct ie de derivatele
funct iei , sunt:
_
_
y
=
dy
dx
=
d
dt
dt
dx
= e
t
d
dt
;
y
=
d
dt
_
e
t
_
e
t
=
_
e
t
d
2
dt
2
e
t
d
dt
_
= e
2t
_
d
2
dt
2
d
dt
_
.
De aici deducem
_
_
xy
=
d
dt
;
x
2
y
=
d
2
dt
2
d
dt
.
dt
2
_
2
+ 2
d
2
dt
2
_
d
dt
_
2
= 0.
Deoarece n ultima ecuat ie diferent iala nu intra variabila independenta t,
luam pe
d
dt
ca funct ie necunoscuta si pe ca variabila independenta. Avem:
d
dt
= p;
d
2
dt
2
= p
dp
d
si ultima forma a ecuat iei se poate scrie
_
p
dp
d
_
2
+ 2 p
dp
d
p
2
= 0.
Cu schimbarea de funct ie p
2
= u, ajungem la ecuat ia Clairaut
u = u
+
1
4
u
2
a carei solut ie generala este
u = C +
1
4
C
2
.
436 Ion Craciun
Luand C = 4 C
1
si u = p
2
, constatam ca
p
2
= 4 C
1
+ 4 C
2
1
.
Pe de alta parte,
p =
d
dt
=
dy
dx
dx
dt
= y
x.
Prin urmare,
x y
= 2
_
C
1
y +C
2
1
.
Solut ia generala a ecuat iei diferent iale date este
2
_
C
1
y +C
2
1
= C
1
ln x +C
2
= 4(C
1
y +C
2
1
) =
_
C
1
ln x +C
2
_
2
,
iar din ultima expresie se poate obt ine forma sa explicita.
Bibliograe
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Forth ed., Addison
Wesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G., Mathematical Analysis, A Brief
Course for Engineering Students, Mir Publishers, Moscow 1986
[3] Bucur, Gh. Campu, E., Gaina, S. Culegere de probleme de calcul
diferent ial si integral Vol. III, Editura Tehnica, Bucuresti 1967
[4] Crstici, B. (coordonator) Matematici speciale, Editura Didactica si Ped-
agogica, Bucuresti, 1981
[5] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiza matematica. Vol. I, Institutul
Politehnic Iasi, Rotaprint, 1988
[6] Chirit a, S. Probleme de matematici superioare, Editura Academiei
Romane, Bucuresti 1989
[7] Colojoara, I. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti 1983
[8] Craiu, M., Tanase, V. Analiza matematica, Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti 1980
[9] Craciun, I. Calcul diferent ial, Editura Lumina, Bucuresti, 1997
[10] Craciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, Al., Fetecau, C. Algebra liniara,
geometrie analitica si diferent iala si programare liniara. Institutul Po-
litehnic Iasi, Rotaprint, 1984
[11] Cruceanu, V. Algebra liniara si geometrie, Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti 1973
437
438 Ion Craciun
[12] Dieudonn e, J. Fondements de lanalyse moderne. GauthierVillars, Paris
1963
[13] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, Chichester New
York Brisbane Toronto 1981
[14] Donciu, N., Flondor, D., Simionescu, Gh. Algebra si analiza matem-
atica. Vol I, Vol II. Culegere de probleme. Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuressti 1964
[15] Evgrafov, M., Bejanov, K., Sidorov, Y., Fedoruk, M., Chabounine, M.
Recueil de probl`emes sur la theorie des fonctions analytiques, Deuxi`eme
edition,
Editions Mir, Moscou 1974
[16] Flondor, P., Stanasila, O. Lect ii de analiza matematica si exercit ii re-
zolvate, Edit ia a IIa, Editura ALL, Bucuresti 1996
[17] Fulks, W. Advanced Calculus. An introduction to analysis, third edition,
John Wiley & Sons, New York Santa Barbara Chichester Brisbane
Toronto 1978
[18] Gaina, S., Campu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul
diferent ial si integral Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti 1966
[19] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiza matematica, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti 1979
[20] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treat-
ment of the theory of functions of a real variable, SpringerVerlag Berlin
Heidelberg New York 1965
[21] Marinescu, Gh. Analiza matematica, vol. I, Edit ia a V a, Editura Di-
dactica si Pedagogica, Bucuresti 1980
[22] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiza matematica, vol I,
edit ia a patra, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1971
[23] Olariu, V. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti 1981
[24] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiza matematica, Editura Di-
dactica si Pedagogica, Bucuresti 1983
Bibliograe 439
[25] Precupanu, A. Bazele analizei matematice, Editura Universitt ii Al. I.
Cuza, Iasi 1993
[26] Sburlan, S. Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura
Academiei Romane, Bucuresti 1991
[27] Siret chi, G. Calcul diferent ial si integral. Vol. I, II, Editura Stiint ica si
Enciclopedica, Bucuresti 1985
[28] Radu, C., Dragusin, C., Dragusin, L. Aplicat ii de algebra, geometrie si
matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1991
[29] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxi`eme
edition, tome II, tome III, Deuxi`eme partie,
Editions Mir, Moscou
1972
[30] St anasila, O. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti 1981
[31] Sykorski, R. Advanced Calculus. Functions of several variables, PWN
Polish Scientic Publishers, Warszawa 1969
[32] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th
Edition, AddisonWesley Publishing Company, 1988
[33] Zeldovitch, I., Mychkis, A.
Elements de mathematiques appliquees,