Viata e o lupta Viata e plina de surprize pe care ni le ofera in fiecare zi.

Placute sau mai putin placute, ele ne coloreaza viata si ii dau sens.Una dintre surprizele care a devenit ceva firesc pentru noi este faptul ca zi de zi suntem pusi fata in fata cu soarta. Uneori ea este ingaduitoare fata de noi; alteori insa apele destinului se tulbura incepand sa fiarba. In acele momente ne dam seama ca viata este o lupta continua, o lupta intre timpul care alearga sturlubatic si omul, care este practic neputincios in fata lui. Cand simt ca drumul devine anevoios si plin de cumpene unii incearca sa evadeze din cotidian. Cumplita eroare, deoarece ei nu observa ca se prabusesc, nu observa ca valurile timpului se izbesc de ei doborandu-i. Acestia cad la fundul oceanului si se intind pe nisipul moale. Observand ce se petrece, ei incearca sa inoate, sa iasa la suprafata, se vaita, plang, implora Zadarnic. E prea tarziu acum. Spre deosebire de ei, adevaratii osteni sunt cei care reusesc sa continue lupta si sa iasa invingatori. Viata este o lupta, viata este un lant de zboruri inaltatoare si coborasuri. Bineinteles ca soarta loveste in fiecare si nu exista om care sa nu fi cazut macar o data.Dar cati si-au pus vreodata intrebarea de ce cadem? De ce destinul este mai puternic decat noi? Multi Dar cati au dezlegat acest mister ? Anume aceste cazaturi ne fac mai puternici in fata sortii. Ele ne otelesc si ne pregatesc pentru cele ce vor urma. Ele ne calesc si de ce nu, ne pun la incercare si taria de caracter si rabdarea incercand sa ne faca mai buni. Desigur, cadem, chiar avem nevoie de acest lucru, dar trebuie sa cadem demn pentru ca mai apoi sa ne putem relua zborul cu demnitate. Si confirm inca o data: viata este o lupta, dar atunci cand cazi te ridici si mergi mai departe! Iar timpul creste-n urma mea Viata Acest ghem cu ata care se desface cu fiecare zi care trece. De ce? Pentru ca timpul este nemilos si nu doar cu unii dintre noi, ci cu toti. Am intalnit oameni care spun ca o anumita persoana este dusmanul lor si nu-si dau seama ca in viata aceasta scurta au un alt dusman, care, de altfel e dusmanul nostru comun timpul. Acesta este la fiecare colt, urmarinduti fiecare miscare. Exista perioade in viata ta cand doresti ca timpul sa treaca mai repede, mai tarziu o data cu inaintarea in varsta ne dorim cu ardoare ca timupl sa stea in loc. Multi sunt aceia care trec prin viata ca un fulger si cand arunca o privire in urma observa ca nu au lasat nimic. Da, timpul este necrutator, clipele zboara si nu reusesti sa le tii de aripi macar o secunda in plus Dar ele alearga, se zbat, se smulg din imbratisarile tale lasandu-ti doar regrete pentru clipa ce s-a dus si nu va mai reveni. Fiecare secunda e pretioasa chiar daca nu-ti dai seama de acest lucru. Dar daca le legi unele de altele, atunci se formeaza un lant de clipe irepetabile. Timpul trece, amintirile raman la fel cum apa trece si pietrele raman. Aceste amintiri cristalizeaza in mintea si inima ta amintiri ca o floare alba, pura, vesnic vie. Timpul trece, se scurge asemenea nisipului din clepsidra, dar cat de minunata este fiecare clipa. De cate ori omul nu se plange ca viata este alcatuita din rutina, ca face mereu aceleasi lucruri. Dar cat de mult greseste! Oare e atat de greu de sesizat ca fiecare zi, fiecare ora, fiecare clipa este deosebita de precedenta si urmatoarele. Oare n-ar trebui sa te bucuri de fiecare clipa, caci in urmatorul moment ea zboara si nu mai revine vreodata.

Timpul zboara, timpul creste-n urma ta, dar el lasa amprente sub forma unor dulci amintiri. De fiecare data cand te simti coplesit de tristete, adu-ti aminte de clipele minunate pe care le-ai trait si vei constata ca timpul se va transforma dintr-un dusman in aliat.