Cand arde soarele de mai,

Cand vantul iernii geme,

Maretul brad, pe -naltul plai,
Sta verde-n orice vreme.

O radacina de colos,
Si-a sfredelit in stanca,
Si de pe stanca, maiestuos,
Mai sfredeleste inca !

De mult cu blocul de granit,

El s-a facut totuna,
Si pe-amandoi, necontenit,
Ii zguduie furtuna.

Si lemn si piatra la un loc,

Verdeata-i ne-ntrerupta;
Aspira ger, indura foc,
Cu trasnetul se lupta !

La piept cu viforul turbat,

La cap cu norul rece,
De-atatia ani nestramutat,
El tot asa petrece.

De-ar fi sa-i dati in vai adanci,

Odihna dezmierdata,
Rapindu-i viscole si stanci,
L-ati omori pe data !

Cand arde soarele de mai,

Cand vantul iernii geme,
Maretul brad, pe -naltul plai,
Sta verde-n orice vreme.