Curs1 Introducere in etica si deontologie profesionala Etica (din greaca ethos) = morav, obicei, character Etica are urmatorul

desfasurator: 1. Disciplina filozofica care studiaza problemele practice si teoretice ale morale 2. Conceptie sistematizata si coerenta, fie personala, deci apartinand unui individ, fie reprezentand comandamentele unei societati (sau colectivitati), cu privire la normele de desfasurare a vietii morale. In sens larg, morala a aparut ca parte component a doctrinelor filozofice inca din antichitate; Acestea au elaborate si dezvoltat o asa numita problematica traditionala: definirea si determinarea notiunilor de bine si de rau, a notiunilor de datorie, virtute, fericire, prietenie etc. Cu timpul in cadrul eticii sau constituit doua tipuri de preocupari, si anume: Elaborarea si fundamentarea teoretica a unui anumit cod moral ca sistem determinat de normele morale (asa zisa etica normativa), si cercetarea problemelor legata de originea si esenta morale. Filozofii, de orientare sau tendinta materialista (Aristotel, Epicur, Spinoza), au promovat o marala laica, relevand faptul ca normele si comportamentul moral exprima nevoile si interesele reale ale oamenilor. Datorita fundamentarii tezelor lor pe reprezentarea unor naturi umane metafizice a comportamentului uman, ei nu au putut explica decat partial originea si esenta moralei, dialectica obiectivului si subiectivului propriei actiuni umane, legile progresului moral. Eticienii idealisti au incercat sa fundamenteze morala cu ajutorul unui principiu spiritual (ideea de bine de la Platon, ratiunea paractica la Kant, ideea absoluta la Hegel), sau a vointei divine. In acelasi timp ei au studiat anumite probleme reale ale subiectivitatii morale, precum: autocunoasterea si responsabilitatea individului (ca la Socrate), dialectica notiunilor morale si ierarhia valorilor (ca la Platon), libertatea si demnitatea umana (ca la Kant), raportul dintre morala subiectivitatii si morala obiectivitatii ( ca la Hegel). Etica contemporana este reprezentata printr-o diversitate de curente care preiau si modernizeaza teze ale moralei religioase, clasice, absolutizeaza rolul intuitiei in organizarea conduitei morale (cazul eticii intuitioniste), exacerbeaza subiectivismul si supraliciteaza rolul hazardului in viata morala (ca in Etica existentialist), relativizeaza aprecierea si judecata morala de valoare, subordonand-o criteriului de succes a actiunii (etica pragmantista), dezvolta o investigatie sistemica a moravurilor, o sociologie a morale sau o logica a judecatiilor etice (ca in scoala Franceza de Sociologie). Alte etici dau o rezolvare intemeiata pe rezultatele stiintelor sociale particulare (antorpologia sociala, sociologia si psihologia sociala), orientarea fiind pt depistatea originei existentei sociale si caracterului realist al moralei. Acestea privesc morala ca un produs social

istoric, ii eleva caracterul de clasa in societatiiloe imparite in clase, fundamenteaza rolul maselor in realizarea progresului moral, defindeste libertatea vointei drept capacitatea de a actiona in cunostiinta de cauza si confera actiunilor sociale ale individului rolul de apreciere a jucatiilor si sentimentelor sale morale. Etica dezvoltata de aceste directii urmareste urmatoarele obiective: a. b. c. d. Elaborarea sitemului theoretic al valorilor, principiilor si normelor proprii ale morale. Istoria moalei si a doctrinelor etice Studiul raportului dintre etica si celelalte stiinte sociale Sociologia morale ca cerecetare a comportamentelor si atitudiniilor individuale si colective cu ajutorul metodelor sociologice si ale psihologiei sociale. e. Metaetica, ca fundamentare gnoseologica si de analiza logica a judecatiilor si normelor etice Deontologia- este o doctrina privitoare la normele de conduit si la obligatiile etice ale unei profesii oricare ar fi acestea. Primul cod deontologic este cuprins in juramantul lui Hypocrate, exprimand normele de conduita specifice profesiei medicale.