GOMOI ADRIANA VIOLETA FINANTE BANCI AN I GR III FORMA ID

CRITICA MODELULUI EMPIRIST LOGIC

Stiinta economica are doua componente fundamentale: stiinta economica pozitiva si stiinta economica normativa , care sunt incluse in modelul - empirist logic al stiintei. Conform acestei orientari toate afirmatiile stiintei trebuie sa aiba coerenta logica si sa poata fi verificate printr-o procedura experimentala . In aparitia empirismului logic un rol deosebit a avut empirismul clasic care a fost combinat cu tehnicile moderne si tehnicile analizei limbajului stiintific dezvoltate de personalitatile stiintifice reunite in Cercul de la Viena . Critica fundamentala a empirismului logic este cea referitoare la statutul acestei interpretari, adica ce ne ofera ea si ce semnificatie i se poate atribui in raport cu stiinta existenta in mod efectiv ? La aceasta intebare se poate raspunde in trei feluri : empirismul logic ofera o tratare descriptiva a formularii teroriilor, apoi constituie o abordare normativa a structurii si dinamici stiintei si in acelasi timp reprezinta o explicitare a conceptului general de teorie empirica. Dintre cele trei raspunsuri ramane in discutie idea ca modelul empirist logic al stiintei ne ofera o explicatie metateoretica a ideii de teorie empirica , care este de fapt o reconstructie rationala ce combina aspecte descriptive si normative si care are la baza empirismul clasic. Conform interpretarii empiriste standard exista mai multe teze epistemologice si metodologice: a) teza formalizarii standard conform careia o teorie stiintifica trebuie anxiomatizata b) doctrina semnificatiei cognitive , care nu accepta decat discursul care contine doar termeni de observatie sau termeni ce se refera la contructii logice realizate de observatie c) principiul verificationistal semnificatiei care presupune ca semnificatia unui termen consta in metoda de verificare a lui d) necesitatea recurgeri la un limbaj logic ca modalitate ce garanteaza semnificatia cognitiva a lucrurilor exprimate de el. referat.clopotel.ro

Prin teza semnificatiei se face o distinctie neta intre propozitiile cu sens al caror adevar sau falsitate pot fi testate empiric si propozitii lipsite de sens, ce tin de constructii speculative situate dincolo de sfera testarii si experintei . Logicianul empirist considera ca propozitiile autentice sunt : sau analitice sau verificabile prin experienta, iar propozitiile care nu sunt nici analitice nici explicabile sunt lipsite de sens, dar pot avea semnificatie poetica sau emotionala pentru care nu se mai pune problema adevarului sau falsitatii. Distinctia mentionata a stat la baza separarii intre stiintele formale de tip logico-matematic constituie numai din enunturi analitice, respectiv, stiintele factuale formate din enunturi sintetice in timp ce, adevarul sau falsitatea enunturilor analitice deriva exclusiv din definitiile termenilor pe care-i contine, independent de dovezile experientei, adevarul sau falsitatea enunturilor sintetice provine din corespondenta cu anumite fapte. Astfel, adevarul ce provine din enunturile analitice are un caracter necesar, pe cand adevarul ce rezulta din corespondenta cu anumite fapte este contingent. Ideile referitoare la semnificatia cognitiva a propozitiilor stiintei au condus la conceptia verificarii sau testarii acestora si la formularea celebrului principiu al empirismului logic, verificationismul. Esenta principiului verificationist consta in faptul ca o propozitie are inteles cognitiv numai daca poate fi verificata prin experienta . Deci o propozitie are inteles cognitiv doar daca e in principiu verificabila empiric tot ceea ce nu satisface acest criteriu echivaland cu lipsa de sens. De aici rezulta ca propozitiile morale estetice sau evaluative n-ar fi nici confirmabile, nici infirmabile pe baze empirice, fiind astfel lipsite de intels cognitiv, si invers tot ceea ce are inteles cognitiv e ceva factual, fara sa fie legat in vreun fel de valori, de aici reiese ca se poate vorbi de o varianta tare a verificabilitatii si de o varianta moderata asociata cu ideea verificarii potentiale. Principiul verificarii e strans legat de teoria propozitiilor de observatie prin care se inteleg acele enunturi care exprima informatia despre realitate pe care o dobandim prin procesele perceptive . Propozitia care inregistreaza rezultatul unei singure observatii este o propozitie de observatie sau o propozitie protocol. Aceasta poate fi verificata pe baza unui singur caz de la analiza enunturilor stiintei trebuie sa arati cum poate fi redus continutul fiecariu enunt stiintific la o combinatie de propozitie protocolverificabile in mod direct. Cum insa, observatiile inregistrate in propozitii protocol particulare confirma acele ipoteze ale caror instante sunt, sarcina teoriei confirmarii e de a defini notiunea de instanta de confirmare a unei ipoteze si de a arata cum se face ca aparitia mai multor instante sporeste credibilitatea ipotezelor in discutie. referat.clopotel.ro

Acestei probleme i s-au dat interpretari diferite ele vizand in principal criteriile potrivit carora experienta trecuta sau viitoare face sa fie rational sa credem in ceva care nu a fost dat inca de experienta si ca e imposibil sa experimentam modul in care doua evenimente se leaga cauzal. Astfel, explicatia devine un fel de suma a observatiilor reale posibile, fara sa poata fi gasita ratiunea pentru care evenimentele se leaga in felul in care se leaga. Ca urmare s-a procedat la o distinctie de principiu intre propozitii de observatie si propozitii teoretice si corelarea celor doua tipuri de limbaje (de observatie si teoretic) pe baza unor reguli de corespondenta cara sa indeplineasca urmatoarele functii: de definire a termenilor teoretici, de garantare a semnificatiei cognitive a acestora si de specificare a procedurilor experimentale de aplicare a teoriei la fenomene. In ideea de unitate a stiintei s-a recurs mai intai la un limbaj fenomenalist menit sa descrie experienta individuala de cunoastere, dar pentru a asigura obiectivitatea si comunicarea intersubiectica s-a ajuns la folosirea unui limbaj fizicalist care inseamna ca terminologia oricarui subdomeniu al stiintei sa poata fi tradus in limbajul fizicii, asigurandu-se astfel depasirea distinctiilor intre diferite domenii ale cunoasterii stiintifice, cat si, desigur, legitimarea stiintelor nefizice. O asemena problema a aparut ca urmare a ceea ce s-a numit conceptia stiintifica despre lume sustinuta de grupul de oameni de stiinta filosofi reuniti in Cercul de la Viena. Principalul mesaj al programului formulat de reprezentantii acestei grupari era folosirea metodelor stiintifice naturale, indeosebi ale fizicii moderne, ca o garantie a dobandiri stiintificitatiide catre celelalte stiinte, inclusiv cele sociale si umane. Argumentul de fond era ca, stiintele sociale precum economia, istoria, sau sociologia au un fundament empiric si tot ceea ce poate fi considerat cunoastere se bazeaza pe dovezi empirice ce nu contin elemente de interpretare. Cum am subliniat deja, realizarea proiectului stiintei unificate era asigurat, cel putin ca intentie, de metoda analizei formalizate de dezvoltarea cercetarilor de logica si metodologia stiintei, de studiul in detaliu a limbajului stiintific, ca si de elaborarea unor instrumente de analiza a pretentiilor de cunoastere stiintifica, care laolalta, alcatuiau edificiul unor noi abordari teoretice a stiintei, precum si a unui nou mod de a practica filosofia. Privit in asamblu, programul empirismului logic s-a confruntat cu o serie de critici, care au condus la diferite ajustari si reformulari tematice ale variantelor sale. Astfel, C.Grecu sustine ca empirismul logic a ramas un procedeu caracterizat prin reducerea stiintei la limbajul simbolic si reguli de interpretare, respingerea oricariu sintetic a priori reducerea matematicii, la un simplu formalist lipsit de orice substanta extralingvistica, cu neglijarea cvasitotala a aspectelor istorice, sociologice, psihologice, si caruia i-au ramas caracteristice dogma dihotomiei analitic-sintetic, instituirea unei rupturi absolute intre cunosterea stiintifica referat.clopotel.ro

si cea filosofica, introducerea si absolutizarea unor criterii inadecvate de demarcatie intre aceste doua tipuri de cunoastere, absolutizarea modalitatii inductive de fondare a stiintei, conceptia humeista despre cauzalitate si lege limitarea analizei la stiintei constituita si cantonarea ei in asa numitul context al justificarii. In forma sa tare, pozitivismul logic a sperat ca pot fi gasite acele conditii de adevar care sa ne permita sa afirmam ca o propozitie teroretica T e adevarata, daca si numai daca e adevarata o propozitie ce se refera numai la date observabile. Cu timpul, modelul empirist logic, a acceptat faptul ca nu mai e necesar ca termeni individuali si nici macar propozitiile sa aiba implicatii observabile directe, fiind admisa teza ca , asertiunile teoretice combinate intre ele cu regulile de corespondenta si cu enunturi referitoare la criticile initiale au inplicatii observabile si prin aceasta ele sunt parti legitime ale stiintei. In prezent, se considera ca distinctia dintre observabil si neobservabil nu poate fi trasata intr-un mod semnificativ si ca putin folosofi ai stiintei mai admit conceptia pozitivista. Filosofii stiintei au abandonat in mare masura scrupulele pozitiviste cu privire la semnificatiile enunturilor despre lucruri inobservabile fara se le fi rezolvat cu adevarat. Cei interesati de stiinta economica trebuie sa considere aceste chestiuni mai putin presante decat altii intersati in alte stiinte deoarece teoriile economice nu se refera la nimic inobsevabil. Se poate totusi argumenta ca, preferintele si opiniile sunt inobsevabile,dar nu exista insa un sens absolut al termenului inobsevabil care sa fie util. Pe de alta parte procuparile pozitivistilor cu privire la modurile de testare si de evaluare a teoriilor cu greu puteau fi abandonate, dat fiind ca problematica evaluarii asertiunilor si practicilor stiintei a jucat intotdeauna un rol central in filosofia stiintei. Aceste limite ale modelului logico-empirist al stiintei au constituit obiectivitatea unor critici sistematice in cadrul orientarii filosofice de care ne ocupam . Primele critici vizeaza doua dogme fundamentale ale empirismului-logic: prima, referitoare la existenta unei delimitari intre limbaj si fapte si a doua care are in vedere ideea ca fiecare enunt stiintific poate fi redus la o experienta imediata care l-ar pune la adapost de orice critica, conducand astfel la pozitii folosofice care s-au distantat fata de programul initial al empirismului-logic si care au condus spre alte modele filosofice de interpretare stiintifica.

referat.clopotel.ro