BIOFIZICA

Curs 1

Obiectul biofizicii
tiinele biologice studiaz natura vie reprezentata prin: plante, animale, oameni si relaiile complexe dintre ele. Aceti reprezentani ai naturii vii au o structura foarte variata.
Funciile vitale se complica si se perfecioneaz progresiv, de la formele simple la cele mai complexe, ca rezultat al adaptrilor la numeroasele condiii de viata.

Obiectul biofizicii
viata este o forma superioara de micare a materiei, care nu se poate reduce la formele ei inferioare (fizice, chimice), forme pe care le nglobeaz organismele vii, dar fr cunoaterea acestor aspecte nu este posibila nelegerea vieii.

Definitia biofizicii
Biofizica este o tiin interdisciplinara care se ocupa cu: Studierea fenomenele fizice implicate in functionarea sistemelor biologice. Folosirea tehnicilor pentru cercetarea sistemelor biologice; Cercetarea efectelor biologice ale factorilor biofizici asupra sistemelor biologice;

Bibliografie
Biofizica / Margineanu, Doru-Georg, Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1985, Principii de biofizica umana. Vol. 1 si 2 / Dimoftache C, Herman, Sonia, Bucuresti: Editura Universitara "Carol Davila" din Bucuresti, 2003 Fundamentele biofizicii medicale / POPESCU, Aurel , Bucuresti: ALL, 1994 Metode biofizice de analiza. Senzori si biosenzori [Resursa electronica] / Monica Florescu (2008) Fizica generala / Monica Florescu, Sorin Mihai Adam, Natalia Dihoiu (2007) Biofizica note de curs / M. Florescu, http://biofiz.unitbv.ro/moodle/ Biofizica si fizica generala : lucrari de laborator / Florescu, Monica (2004) Biophysical theory of radiation action : a treatise on relative biological effectiveness / Gunther, Klaus (1983) Biofizica / Margineanu, D.G. (1980) Catalog online: http://www.unitbv.ro/biblio/

Structura si proprietile materiei

n univers materia se prezinta sub doua forme: Substana este forma de existenta a materiei care are o structura discontinua, discreta si care este alcatuita din microparticule din agregarea carora rezulta corpurile inconjuratoare. Substanta se prezinta sub patru stari de agregare: solida, lichida, gazoasa si plasma. Cmpul, este forma de existenta a materiei cu o structura continua prin intermediul careia particulele de substanta sunt unite in sisteme si prin care se transmit interactiunile dintre aceste particule. Dupa natura lui, campul poate sa fie: gravitational, electric, magnetic, nuclear.

Structura si proprietatile materiei

Indiferent de starea lor de agregare, corpurile macroscopice sunt alcatuite dintr-un numar foarte mare de particule (molecule, atomi, ioni) aflate intr-o continua miscare.
Atomii molecule sau cristale Moleculele cristale moleculare si macromoleculare, polimeri (in urma unirii unor molecule mici monomeri) biomolecule = biopolimeri

Atom

Molecula mica (dipol permanent)

Macromolecula

 Structura atomului atomul este un sistem complex Dimensiunile liniare ale particulelor care -15 alctuiesc atomul sunt de ordinul 10 m , iar masa lor absolut este cuprinsa ntrun interval de 10 10 kg o reprezentare simplist a structurii atomului corespunde unui sistem microscopic planetar n centrul cruia este plasat nucleul atomic n care este concentrat practic aproape ntreaga mas a atomului. ntre nucleu i nveliul electronic se manifest fore de interaciune electrice i magnetice ce menin stabilitatea atomului.
25 30

Modelul planetar al atomului

 Structura nucleului atomic

Nucleul la rndul su prezint o structur complex ce reflect caracterul discontinuu al materiei. Protonii i neutronii interacioneaza ntre ei formnd un nucleu stabil. Forele de interaciune dintre nucleoni sunt forte de atracie de mare intensitate, au caracterul unor fore de schimb i se numesc fore nucleare. Intensitatea forelor nucleare este cu 6-7 ordine de mrime mai mare dect intensitatea forelor de interaciune coulombian ce menine stabilitatea atomului i acioneaz pe distane extrem de mici, comparabile cu dimensiunile nucleului atomic.

Structura si proprietatile materiei

Structura moleculelor este determinat de felul i numrul atomilor, de orientarea spaial a legturilor dintre atomi, de gradul de rotaie n jurul unei anumite direcii (structura tri-dimensionala).
Caracteristic materiei vii, este ca biomoleculele (biopolimeri) sunt structurate pe mai multe nivele, posednd patru tipuri de structuri:
primar, secundar, teriar i cuaternar.

Compoziia materiei vii

Elementele constitutive ale materiei vii provin din lumea minerala si patrund in organismele vii prin intermediul proceselor de fotosinteza, respiratie sau nutritie. Macroelementele sau poligoelementele se gasesc in materia vie in concentratii de cel puin 50 mg/kg greutate corporal si intr in constitutia majoritatii substantelor organice si anorganice din structurile biologice. Se pot imparti in trei grupe:
Bioelemente principale de constitutie (plastice): O, C, H, N. Biometale: Ca, Mg, K, Na. Elemente metaloide: P, S, Cl

Microelementele sau oligoelementele se gasesc in materia vie in concentratii sub 50 mg/kg greutate corporal; au importanta biologica speciala datorita functiilor lor vitale
Fe, F, Si, Zn, Cu, Br, Sn, Mn, I, B, As, Co, Se, Cr, Vn, etc.

Forele de interaciune molecular

ntre moleculele ce alctuiesc o substana, indiferent de starea ei de agregare, se manifest fore de interaciune. Aceste fore de interaciune confer fiecarei substane o energie de interaciune specific sistemului molecular explicnd astfel existena strilor de agregare ale materiei. n funcie de distana dintre molecule, forele de interaciune pot fi:
de atracie de respingere.

Structura si proprietatile materiei

Stabilitatea moleculelor se datoreaza:
fortelor interatomice sau intramoleculare (forte de interactiune dintre atomii constituenti) i forelor intermoleculare, care actioneaza pentru a se obtine o configuratie electronica stabila.

Structura si proprietatile materiei

Fortele intramoleculare sunt de mai multe feluri in functie de natura interactiunii:
Electrice, realizate prin transfer de electroni (molecule ionice). Cuantice, cand legatura se realizeaza avand electroni in comun (molecule atomice, alcatuite din atomi neutrii).

Tipurile de legturi care determin formarea moleculelor Legtura covalent

- Este o forta intramoleculara intalnita in principal in interiorul substantelor solide. - Atomii solidelor cristaline sunt legati intre ei prin legaturi covalente. Aceste solide sunt dure, casante si au punct de topire ridicat. - Legaturile covalente sunt mai puternice decat legatura ionica .

Tipurile de legturi care determin formarea moleculelor legtura ionic (puternica)

Se realizeaza intre ioni de semne opuse. Ionii pozitivi sunt atomi care au piedut (cedat) electroni iar cei negativi sunt cei care primit electroni.

Tipurile de legturi care determin formarea moleculelor Fortele dipol-dipol

Apar intre molecule dipolare permanente (exista o separare a sarcinilor pozitive fata de cele negative). Ex; HCl (Cl este mai electronegativ decat H) Substantele cu molecule dipolare au punctul de topire sau de fierbere mai mari decat ale substantelor cu aceasi masa molecula dar nepolare.

Matrice cu molecule dipolare care pot fi permanente sau induse (de aparitia unei molecule dipolare permanente)

Tipurile de legturi care determin formarea moleculelor

Fore Van der Waals sau forte de dispersie London -fore de atracie invers proporional cu puterea a 7-a a distanei dintre moleculele polare care exista in orice substanta. -Aceste forte apar intre moleculele dipolare induse dar sunt mai slabe decat interactiunile dipol-dipol. -Forele Van der Waals sunt mult mai slabe dect legturile chimice si se ntlnesc n soluii foarte concentrate.

Abilitatea unor soparle Gecko de a urca pe sticla sau a sta atarnate cu un singur picior este atribuita forelor Van der Waals (folosind firele de par de pe picior)

Tipurile de legturi care determin formarea moleculelor

Legatura de hidrogen (legtura coordinativ)
ia natere datorit forelor electrostatice care apar ntre hidrogenul din gruparea OH a unei molecule i perechea de electroni neparticipanti ai oxigenului dintr-o molecul vecin (ex:H2O) Compusi care contin gruparile OH si NH2 formeaza legaturi de hidrogen. Molecule unor compusi organici contin legatura de H (alcooli, acizi, amine si aminoacizi), de aceea ea joaca un rol important in sistemele biologice.

Tipurile de legturi care determin formarea moleculelor

Interaciunea hidrofila apare intre moleculele de apa si alte molecule polare (sunt atrase catre sarcinile electrice ale moleculelor de apa). Exemplu: moleculele de glucoza au gruparea hidroxil (OH) care atage moleculele de apa. In final moleculele de glucoza sunt inconjurate de un strat de molecule de apa, strat numit strat de hidratare. De aceea apa este un solvent asa de bun
apa
glucoza

Interaciunea hidrofob apare intre moleculele dizolvate n ap care au poriuni hidrofobe care nu se dizolv n ap (nu au portiuni incarcate cu sarcina electrica care sa se atraga sau sa se respinga). Interactiunile hidrofile impreuna cu cele hidrofobe ajuta la determinarea formei tri-dimensionale si structura biomoleculelor (cum sunt proteinele) si a membranelor celulare.

ulei

apa

Masa atomic i masa molecular. Cantitatea de substan

Unitatea atomic de mas reprezint a 12-a parte din masa izotopului 12C i are valoarea

1u 1,66.10

-27

kg

Masa molar reprezint masa unui mol de substan, i se exprim n kg prin acelai numr ca masa molecular relativ conform relaiei:

= mmolecula N A

Masa atomic i masa molecular. Cantitatea de substan

Determinarea maselor moleculare
Masele moleculare relative pot fi determinate destul de precis prin nsumarea maselor atomice relative a atomilor ce alcatuiesc molecula, deoarece energia legturilor chimice ale atomilor i defectul de mas corespunztor acestor legturi sunt destul de mici i se pot neglija. Numrul de moli va fi atunci: N m = = NA N reprezint numrul entitilor elementare coninute n substana dat.

Sisteme fizice. Clasificarea sistemelor fizice

Prin sistem fizic se intelege un ansamblu format din mai multe componenete identice sau diferite, unite prin legaturi si interactiuni specifice reciproce. Componentele sistemului pot interactiona intre ele sau cu mediul inconjurator. Fiecare tip de sistem este organizat si functioneaza dupa legi general valabile, specifice fiecarui tip de sistem.

Clasificarea sistemelor fizice

In functie de structura interioara a sitemului: Sistem omogen, format din constituenti identici. Sistem neomogen (heterogen), format din constituenti diferiti, despartiti prin suprafete de separare.

Clasificarea sistemelor fizice

In functie de variatia proprietatilor sistemului pe diferite directii: Sistem izotrop in care proprietatile sunt identice pe diferite directii din sistem. Sistem anizotrop in care proprietatile sistemuli variaza in mod diferit de-a lungul directiilor din sistem

Clasificarea sistemelor fizice

In functie tipul de interactiune cu mediul exterior: Sistem izolat, care nu schimba nici energie, nici substanta cu mediul exterior. Cantitatea de energie si substanta sunt considerate constante in timp. Sistem inchis (pentru substanta), care schimba numai energie cu mediul exterior. Cantitatea de energie a sistemului inchis este variabila, iar cantitatea de substanta este constanta. Sistem deschis, care schimba cu mediul exterior atat substanta, cat si energie. Pentru un sistem deschis, atat cantitatea de energie cat si de substanta sunt variabile in timp.