Scrisoare din viitor pentru d Victor Ponta

Posted on 30 august 2013 by Ovidiu Am primit pe adresa Colului o scrisoare din viitor adresat premierului Ponta. Autorul a preferat s rmn anonim. Reproducem mai jos textul integral: Stimate Domnule Victor Ponta, Va scriu din viitor. Suntem in anul 2042. Sfarsitul lumii nu a venit. Aveti 70 de ani. Va traiti linistit batranetile singur intr-o casa frumoasa. Nepotii va viziteaza din cand in cand. Aveti tot ce va trebuie. Ati avut deja 2 mandate de presedinte al Romaniei. A fost greu, si totusi istoria nu v-a retinut pentru nimic deosebit. Nu mai aveti multi prieteni. Puterea si influenta s-au dus. Mai sunteti invitat din cand in cand la vreun eveniment, la vreo comemorare. Stiti ca nu reprezinta mare lucru. Viata se apropie de sfarsit. Intre timp, lacurile de cianura de la Rosia Montana continua sa faca victime. Schimbarile climatice s-au accentuat in ultimii 30 de ani in toata lumea, deci si in Romania. Inundatii dupa inundatii au afectat tara. Barajele lacurilor de decantare au cedat deja de 3 ori. Statul roman a cheltuit sute de milioane de euro pentru reparatii. Inundatiile au dus cianura pe rauri pana la Dunare si apoi in Marea Neagra. Distrugerile sunt imense. Fermierii de pe cursul Dunarii sufera. Pescuitul pe Dunare a fost interzis de multa vreme. Oricum nu mai erau pesti. Zeci de mii de copii s-au imbolnavit. Mii de oameni au murit. Pagubele sunt de miliarde de euro. Tarile vecine si Uniunea Europeana cer Romaniei despagubiri de alte miliarde de euro. RMGC nu mai exista de mult. Investitorii pentru care ati negociat sunt morti. In mormant nu au luat nimic cu ei. Aurul s-a epuizat. Redeventele de la RMGC s-au risipit repede. S-au platiti niste datorii, s-au cumparat niste alegeri, s-au achizitionat niste proprietati, masini de lux. Nimic deosebit. La Rosia nu mai traieste nimeni. Nici mortii nu mai sunt in morminte. E un desert gri, trist. Ati vazut asta intr-un National Geographic si intr-un reportaj pe TV5 Monde. Va aduceti aminte entuziasmul doamnei Ponta pentru salvarea Rosiei Montane. Supararea ei. Amaraciunea. Reprosurile. N-ati putut face nimic. Interesele erau prea mari. Sau poate ca ati fi putut face ceva? Sigur puteati face ceva. Nu neaparat in mod direct. Dar intotdeauna se gaseste o solutie. Proiectul fusese tergiversat 15 ani. Ar mai fi putut fi tergiversat inca 15. Ati fi putut gasi o alternativa pentru Rosia Montana. Ati fi putut sa vorbiti la Antene sau oriunde si sa convingenti populatia ca proiectul e o idee proasta. Ati fi putut sa dati altceva la schimb, sa faceti un alt compromis. Ati fi putut sa sesizati DNA-ul. Ati fi putut sa spuneti NU, sa va respectati promisiunea si sa va faceti o platforma electorala bazata pe acest refuz onest. Ati fi putut sa spuneti NU si sa va dati demisia, sa incepeti o noua viata, mai demna, mai senina. Aveti o casa frumoasa. Mai multe. Prietenii dv. si colegii de partid(e) sunt de asemenea bine. Ii vizitati mai rar prin sudul Frantei, pentru ca nu va mai puteti deplasa atat de usor. Unii dintre ei nu mai sunt deja printre noi. Nu ii regretati prea mult. Stiti cat de ticalosi au fost majoritatea dintre ei. Au incercat sa va foloseasca cat timp ati fost la putere. I-ati folosit la randul dv. V-au tradat cand intersul lor a fost in alta parte, i-ati tradat cand a fost nevoie. Asa e in politica.

Regretati ca timpul a trecut repede. Au fost vremuri frumoase. Lupte politice, putere, bani. Bani multi. Dar acum, la batranete, totul e deja irelevant. Va aduceti aminte de conversatiile nostalgice cu dl. Ion Iliescu. De rusinea dlui. Adrian Nastase. Dl. Traian Basescu, adversarul dv. a iesit din istorie inaintea dv. Singur, bolnav. Nimic din aerul lui razboinic, din rasul care va enerva nu mai ramasese. Doar un batranel incrancenat si neputincios. Pe Basescu l-au uitat deja toti. Pe dv. va dispretuiesc zeci de milioane de oameni. Va aduceti aminte. Amintirile sunt lucrul cel mai important cu care ati ramas la batranete. Nu ati fost un om fundamental rau. Nu ati vrut sa va nenorociti tara. Dar a fost greu. Politica e o lupta. Fara compromisuri nu se poate. O mana spala pe alta. Serviciile secrete, americanii, rusii, nemtii, partidul, partidele, Basescu, Voiculescu Putini stiu cat a fost de greu! Ati povestit cate ceva in cartea dv. de memorii. N-a fost un mare succes. Oamenii nu mai citesc. Dle. Ponta, eu v-am citit cartea. Nu din admiratie, din mila. Romania a ajuns o tara demna de mila, mica, slaba, invizibila. Aveti 70 de ani, ati fost prim-ministrul si presedintele ei, si nu ati realizat nimic. Tot ce a ramas in urma dv. este cianura, mizerie morala si amaraciune. Adica nimic. Cu compasiune, Un roman din viitor Ubud, Indonezia, 27 August 2042