Creterea animalelor n Dacia

O serie de date de ordin istoric (prin documente) sau arheologic (prin descoperirea unor obiecte si unelte legate de aceasta ocupatie), dar mai cu seama prin materialul arheozoologic rezultat si el - fie n urma sapaturilor n siturile geto-dacice, datorita caruia se pot detalia date complexe si exacte cu referire la frecventa unor specii, caracteristici tipologice ale acestora, folosirea lor n diverse scopuri de ordin economic, dar si cultic -, ct si prin date corelate cu informatiile ce rezulta prin reprezentarea acestora pe diverse lucrari n piatra ct si teoretica, vin sa ne arate destul de bine rolul jucat de animalele domestice n viata de zi cu zi a comunitatilor umane geto-dacice.

Se poate constata ca specia cea mai frecventa era reprezentata prin cornutele mari (taurinele) ce aveau functionalitati multiple. Mai nti prin sacrificare, datorita si taliei lor, acopereau cu mult peste jumatate din necesarul de proteine animale necesare vietii omului, dar si pe aceea de producere a laptelui (ce dadea prin preparare si o serie de alte produse alimentare), ct si pe cea de motor animal indispensabil pentru o serie de activitati de acum bine diversificate. Ele erau reprezentate printr-un tip de talie cel mult medie, cu coarne relativ mici. ntre adulti si maturi erau cu totul preponderente femelele, castratii fiind astfel n numar relativ redus. Trebuie mentionat ca la dacii din Moldova se gaseau si vite acornute, ce reprezentau un grup cu totul inedit.

O frecventa mult mai mica o aveau ovicaprinele, dar existau si rare exceptii cnd aceste cornute mici ntreceau doar ca numar, dar nu ca pondere, taurinele. Ovinele se gaseau n cantitate mai mare dect caprinele si ele erau de talie relativ mica, cele mai multe nca cornute, capra aparnd nsa mai masiva. Cornutele mici erau si ele polivalente, dnd lapte, iar oaia si lna. S-ar putea ca si la ovine sa se fi practicat castrarea masculilor. Prin sacrificare, ovicaprinele dadeau o cota de carne cu foarte mult mai mica dect taurinele.

Porcinele, uneori ntrecnd usor ca frecventa cornutele mici, fiind monovalente, erau crescute doar pentru producerea de carne si grasime, furniznd totusi o cota nu prea mare de carne. Porcul crescut de geto-daci era de talie mijlocie.

Calul apare de doua tipuri, existnd cai obisnuiti (ordinari), de talie mica si medie, ct si cai nalti (de elita), de peste 1,40 m, buni de calarie, ntrebuintati probabil doar de catre aristocratie. Calul era totodata un animal pe care geto-dacii l foloseau n scopuri cultice, gasindu-se uneori cai ngropati ntregi, sau doar o parte din trupul lor (cap si extremitatile membrelor), uneori nsotind decedatul n mormnt. Geto-dacii nu cresteau asinul, acesta fiind de aceea foarte rar printre resturile animaliere; era adus n zona probabil de grecii din cetatile de pe tarmul Pontului Euxin.

Ca specii fara importanta economica mentionam cinele si pisica. Primul era bine reprezentat, existnd cini de la foarte mici ca talie (zisi cini "de salon") pna la foarte mari, aproape ca niste lupi, folositi desigur pentru paza. Se pare ca, n a doua parte a La Tene-ului, cinele devine si un animal de importanta cultica, gasindu-se exemplare de diverse marimi ngropate ntregi n gropi. Pisica era nca foarte rara, fiind prezenta doar n situri din sudul Romniei.

Pe lnga mamiferele citate mai sus, geto-dacii aveau de acum si pasari domestice, gaina, gasita n cantitate foarte mica, dar si gsca, nsa foarte rara.

Sursa: Sergiu Haimovici, Cresterea animalelor domestice n lumea geto-dacic, in Dacia Magazin, 5, 2003, p.16.

Cainele si pisica Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea: "Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!" In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei: "Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!" Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit. Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta. Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nui goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni. "Suferiti de pe urma unui om rau ? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!"