SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR

LEGEA PERIODICITĂŢII: o lege fundamentală a naturii, stă la baza clasificării elementelor o a fost enunţată de D. I. Mendeleev în 1869: „Proprietăţile fizice şi chimice ale elementelor se repetă periodic în funcţie de masele lor atomice” o i-a permis lui Mendeleev ordonarea celor 63 de elemente cunoscute la aceea vreme, în ordinea crescătoare a maselor lor atomice, într-un tabel numit sistemul periodic al elementelor. Aşezate în linii şi coloane, elementele cu proprietăţi asemănătoare se găseau unele sub altele (în aceeaşi coloană, adică grupă) o la începutul secolului al XX-lea, odată cu marile descoperiri din fizica atomului, legea a fost reformulată de Moseley (1913): „Proprietăţile elementelor sunt funcţii periodice ale numărului atomic Z” o i-a permis lui Mendeleev să deducă existenţa unor elemente, necunoscute la acea dată, şi „să prevadă” descoperirea lor, precum şi poziţia lor în sistemul periodic al elementelor. Aşezate în locurile libere din tabele, conform legii periodicităţii, aceste elemente au fost denumite cu ajutorul prefixelor „eka” sau”dvi”: eka-bor (Sc), ekaaluminiu(Ga), eka-siliciu (Ge), eka-mangan (Tc), dvimangan (Re) o Mendeleev sugerează chiar verificarea maselor atomice ale unor elemente pentru care a observat o inversiune a poziţiei în sistemul periodic: 52Te (Ar = 127,6) – perioada a 5-a, grupa VIA (16) şi 53I (Ar = 126,2) – perioada a 5-a, grupa VIIA (17) alte inversiuni în sistemul periodic: 27Co (Ar = 58,9) – perioada a 4-a, grupa VIIIB (9) şi 28Ni (Ar = 58,7) – perioada a 4-a, grupa VIIIB (10) !!!!! 18Ar (Ar = 39,9) – perioada a 3-a, grupa VIIIA (18) şi 19K (Ar = 39,1) – perioada a 4-a, grupa IA (1) o astăzi se cunosc peste 400 de variante ale sistemului periodic al elementelor, care au la bază tabelul lui Mendeleev; cea mai cunoscută şi utilizată formă este aşa-numita „formă lungă” propusă de Rang în 1893 şi ameliorată de Alfred Werner în 1905. Acesta cuprinde 18 coloane verticale şi 7 şiruri orizontale, fiind o reflectare obiectivă a structurii electronice a elementelor. GRUPELE SISTEMULUI PERIODIC AL ELEMENTELOR: o Coloanele verticale, numite grupe sau familii, conţin elemente cu proprietăţi fizice şi chimice asemănătoare, care au aceeaşi configuraţie electronică în stratul de valenţă. Ele sunt notate cu cifre arabe de la 1 la 18, conform recomandărilor IUPAC din 1986; până atunci grupele principale erau notate cu cifre romane de la I la VIII şi litera A, iar grupele secundare erau notate cu cifre romane de la I la VIII şi litera B. Grupa a-VIII-a B (respectiv grupele 8,9 şi 10) conţine triada fierului (Fe, Co, Ni) şi metalele platinice (Ru, Rh, Pd, Os, Ir, Pt). o Numărul grupei în care se găseşte un element este egal cu numărul electronilor din stratul de valenţă al atomilor elementului respectiv. Pentru a afla numărul de electroni din stratul de valenţă în cazul elementele grupelor 13 – 18, se scade numărul 10 din numărul grupei; de exemplu fosforul se găseşte în gupa 15 a sistemului periodic, deci are 15-10 = 5 electroni în stratul de valenţă, aşa cum se observă şi din scrierea configuraţiei electronice 15P: 1s22s22p63s23p3. PERIOADELE SISTEMULUI PERIODIC AL ELEMENTELOR: o Şirurile orizontale ale sistemului periodic, cuprinzând elementele dintre două gaze rare succesive, se numesc perioade. Sistemul periodic conţine 7 perioade corespunzătoare celor 7 nivele energetice notate cu cifre arabe de la 1 la 7. Numărul perioadei în care se află un element este egal cu numărul de nivele energetice (straturi)

elemente cu configuraţia stratului de valenţă s2dn (n = 1 à 10). în partea de jos. Aşa se explică de ce .elemente cu configuraţia stratului de valenţă sn (n = 1 sau 2).ocupate cu electroni. (Vezi Cursul 2) BLOCURI DE ELEMENTE: Potrivit acestei clasificări se disting 4 blocuri de elemente. o Le bloc p .elemente cu configuraţia stratului de valenţă s2fn (n = 1 à 14). sub forma a două şiruri a câte 14 elemente. Lantanidele (seria 4f) şi actinidele (seria 5f) ocupă o poziţie specială în sistemul periodic. Perioada a şaptea este incompletă. primele 3 perioade sunt scurte(2.elemente cu configuraţia stratului de valenţă s2pn (n = 1 à 6). NUMĂRUL ATOMIC Z indică: o numărul protonilor din nucleul unui atom o numărul electronilor din învelişul electronic al unui atom o numărul de ordine (aşezarea) elementului în sistemul periodic al elementelor ORGANIZAREA SISTEMULUI PERIODIC AL ELEMENTELOR SE POATE EXPLICA PE BAZA CUNOAŞTERII CONFIGURAŢIILOR ELECTRONICE ALE ATOMILOR ELEMENTELOR: o fiecare perioadă începe cu un metal alcalin şi se termină cu un gaz rar o repetarea periodică a proprietăţilor elementelor este determinată de repetarea după un anumit număr de elemente a configuraţiei nivelului electronic exterior. apartenenţa la acestea fiind determinată de tipul de orbital ocupat de electronul distinctiv în configuraţia electronică fundamentală a atomilor: o Blocul s . o Le bloc f . o Proprietăţile chimice ale elementelor sunt influenţate în principal de structura electronică a nivelului exterior „n”. sau cu valoarea numărului cuantic principal „n” pentru stratul exterior al atomului unui element. respectiv 8 şi 8 elemente). sunt influenţate mai puţin de configuraţia electronică a penultimului strat electronic „n-1” şi sunt influenţate foarte puţin de configuraţia electronică a antepenultimului strat „n-2”. respectiv18 şi 32 elemnte). o Le bloc d . iar următoarele 4 sunt lungi (18.

în grupele secundare. vecini. nu ioni sau molecule) într-o perioadă. determinată prin metode cristalografice (difracţie cu raze X). în blocul elementelor „f” se constată o scădere uşoară a razelor atomice cu creşterea numărului atomic Z. apoi o uşoară creştere la elementele grupelor 11 şi12 o în cadrul unei perioade. cu valori cuprinse între 1. în blocul elementelor „d” se constată o scădere a razelor atomice de la grupa a 3-a până la grupele 8-10. razele atomice cresc în general semnificativ cu creşterea numărului atomic Z. Astfel. RAZA ATOMICĂ: . deci se observă „contracţia lantanidelor” în grupele principale ale sistemului periodic. Proprietăţilor elementelor dintr-o perioadă scurtă sunt mult mai diferite (variaţia lor este „bruscă” la creşterea lui Z) decât proprietăţile elementelor dintr-o perioadă lungă (variaţia lor este „treptată”. fiind urmate de metalele alcalino-pământoase şi de gazele rare. metalele alcaline au cele mai mari raze atomice. deci este practic raza covalentă) sau dintr-un cristal metalic - - - este o mărime caracteristică fiecărui atom. 1. pe baza structurilor cristaline ale combinaţiilor în care se găsesc atomii respectivi (compuşi care conţin în nodurile reţelelor cristaline atomi. metalele tranziţionale din mijlocul fiecărei serii au cele mai mici raze atomice dintre elementele unei perioade.elementele dintr-o grupă au proprietăţi asemănătoare (având configuraţii electronice identice în nivelurile externe). PROPRIETĂŢILE FIZICE ŞI CHIMICE ALE ELEMENTELORSE CLASIFICĂ în: o neperiodice.este jumătatea distanţei dintre nucleele a doi atomi identici.O. mai lentă odată cu creşterea lui Z). iar elementele dintr-o perioadă proprietăţi diferite (configuraţii electronice diferite în nivelele electronice exterioare). număr de oxidare N. configuraţia electronică a nivelelor externe este aceeaşi: 6s25d1. cu valori de la 1 la 109 masa atomică. electronul distinctiv fiind într-un orbital 4f. se poate spune că: o în cadrul unei perioade. care sunt determinate de învelişul electronic: o proprietăţi fizice: rază atomică rază ionică energie de ionizare afinitate pentru electroni o proprietăţi chimice: caracter electropozitiv (metalic) caracter electronegativ (nemetalic) valenţă. razele atomice scad cu creşterea numărului de ordine Z o în cadrul unei perioade. razele atomice . în general. în grupele principale.008 (H) şi 262 (108Hs = hassiu) spectre de raze X o periodice. lantanidele au proprietăţi foarte asemănătoare. dintr-o moleculă (homonucleară. care sunt determinate de nucleul atomic: numărul atomic Z.

ceea ce are ca rezultat scăderea razei) - raza anionului este întotdeauna mai mare decât raza atomului din care provine (acceptând electroni. RAZA IONICĂ: .cresc uşor cu creşterea numărului atomic Z. fapt ce determină extinderea norului electronic şi deci creşterea razei) . existând o diferenţă mică între razele atomice ale elementelor din seriile 4d (perioada a 5-a) şi 5d (perioada a 6-a) 2. un atom se transformă într-un anion cu aceeaşi sarcină nucleară ca a atomului.este raza cationului. respectiv a anionului în compuşii ionici cristalini. între care se manifestă şi respingerile electrostatice. un atom se transformă într-un cation cu aceeaşi sarcină nucleară ca a atomului. care atrage un număr mai mare de electroni.raza cationului este totdeauna mai mică decât raza atomului din care provine (pierzând electroni. este dimensiunea relativă a unui ion într-un cristal ionic . care atrage un număr mai mic de electroni.

TEMPERATURA DE TOPIRE (punctul de topire): . se constată scăderea razei ionice cu creşterea numărului atomic Z (adică a sarcinii nucleare): Na+ Mg2+ Al3+ 11p 12p 13p 10e10e10escade raza cationului cu creşterea lui Z P3S2Cl15p 16p 17p 18e18e18e- scade raza anionului cu creşterea lui Z în grupă.1ºC) şi hidrogenul (-259. cel mai uşor este litiul (în general metalele alcaline au densitate mică. cât şi pentru cationi. urmat fiind de heliu. subunitară).dintre metale.în perioade se constată creşterea densităţilor elementelor de la extremităţi spre centru . în timp ce în grupele secundare se constată o creştere a punctelor de topire cu creşterea numărului atomic Z o cele mai mici puncte de topire le au heliu (-272. atât pentru anioni. este exprimată în gram/cm3 .în grupe se constată creşterea densităţilor elementelor odată cu creşterea numărului atomic Z .în grupele principale se constată o scădere a punctelor de topire cu creşterea numărului atomic Z.- mărimea razelor ionice variază asemănător cu mărimea razelor atomice ionii izoelectronici sunt ioni cu configuraţia electronică identică în cadrul unei perioade. cele mai grele metale sunt iridiul şi osmiul 4.temperatura la care o substanţă solidă trece în stare lichidă la presiunea de 760 mm Hg (temperatura normală de topire) .dintre nemetale. DENSITATEA: . razele ionilor cu aceeaşi sarcină cresc cu creşterea numărului atomic Z pentru acelaşi element raza cationului scade cu creşterea sarcinii cationului: raza cationului Fe2+ este mai mare decât raza cationului Fe3+ 3.23ºC) o cele mai mari puncte de topire le au carbonul (forma alotropică diamant 3500ºC) şi wolframul (3410ºC) - . pentru ionii izoelectronici.masa unităţii de volum. cel mai uşor element (densitatea cea mai mică) este hidrogenul. cele mai grele nemetale (densităţile cele mai mari) sunt carbonul şi iodul .

configuraţia electronică în stratul exterior ns2np3 (substrat „p” semiocupat cu electroni) o elementele grupei 12 .25ºC) şi mercurul (-38. pentru că al doilea. în care atracţia electrostatică a sarcinii nucleare asupra fiecărui electron este mai mare . deci o dată cu creşterea numărului de straturi ocupate cu electroni şi cu micşorarea atracţiei electrostatice a nucleului asupra electronilor din stratul exterior ca urmare a depărtării de nucleu. sulful o elemente greu fuzibile (topesc la temperaturi înalte) sunt: reniul. fosforul alb. rubidiul.valorile variază asemănător cu punctele de topire 6. 5. molibdenul..în grupe. energia terţiară de ionizare este energia de ionizare pentru al 3-lea electron (EI3). sodiul.în perioadă. borul. galiul. TEMPERATURA DE FIERBERE (punctul de fierbere): . al treilea electron vor fi eliminaţi din ioni pozitivi.energia primară de ionizare (EI1) este energia consumată la smulgerea primului electron din configuraţia electronică a atomului neutru.. potasiul. elementele care au în stratul exterior configuraţii electronice stabile au energii de ionizare mai mari: o elementele grupei 2 – configuraţia electronică în stratul exterior ns2 o elementele grupei 15 .84ºC) o elemente uşor fuzibile (topesc la temperaturi joase) sunt: cesiul. osmiul. deci odată cu creşterea numărului atomic Z. se măsoară în electronvolţi (eV) . energia primară de ionizare scade cu creşterea numărului atomic Z.energia consumată la îndepărtarea unuia sau mai multor electroni dintr-un atom izolat în stare gazoasă sau energia absorbită la formarea unui ion pozitiv din atomul liber. energia secundară de ionizare (EI2) este energia consumată la smulgerea celui de al doilea electron din configuraţia electronică a ionului cu sarcina 1+. valoarea energiei de ionizare creşte brusc după prima treaptă de ionizare: EI1 < EI2 < EI3.configuraţia electronică în stratul exterior ns2(n-1)d10 . energia primară de ionizare creşte de la grupa 1 la grupa 18.temperatura la care presiunea vaporilor unui lichid devine egală cu presiunea de 760 mm Hg (temperatura normală de fierbere) .o singurele elemente lichide sunt bromul (-7. ENERGIA DE IONIZARE (POTENŢIAL DE IONIZARE): . .

adică: o în grupele principale creşte de sus în jos odată cu creşterea numărului atomic Z.creşte odată cu creşterea caracterului metalic şi cu scăderea energiei de ionizare. astfel încât este necesară păstrarea lor sub petrol - . . afinitatea pentru electron scade cu creşterea numărului atomic Z. chiar violent.în perioadă. CARACTERUL ELECTROPOZITIV: .reacţia metalelor alcaline cu apa: 2Na + 2H-OH → 2NaOH + H2 2K + 2H-OH → 2KOH + H2 !!! Metalele grupei 1. cu oxigenul şi cu apa. deci cu creşterea numărului de straturi ocupate cu electroni o în perioade scade de la grupa 1 la grupa 14. afinitatea pentru electron creşte. metalele alcaline.în grupe.metalele sunt ordonate în sensul descrescător al caracterului electropozitiv în seria activităţii metalelor (seria Beketov-Volta. în care tendinţa atomilor metalici de a ceda electroni este comparată cu tendinţa atomului de hidrogen de ceda electroni: K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb H Cu Bi Sb Hg Ag Pt Au → → → scade caracterul electropozitiv al elementelor → → → → → → scade reactivitatea chimică a elementelor → → → → → → scade caracterul reducător → → → cu cât caracterul electropozitiv al unui element este mai accentuat.se măsoară în joules/atom. deoarece electronul se adaugă pe un nivel a cărui distanţă de la nucleu creşte odată cu numărul de straturi 8. reacţionează foarte uşor.energia degajată (sau consumată!) de un atom izolat în fază gazoasă care acceptă un electron şi se transformă într-un ion negativ. cu cât această valoare este mai negativă. cu atât reactivitate chimică a elementului respectiv este mai mare: o variaţia caracterului electropozitiv ↔ variaţia caracterului metalic ↔ variaţia reactivităţii în grupă – ex. odată cu creşterea numărului atomic Z şi cu creşterea numărului de electroni cedaţi . este din ce în ce mai negativă. cu atât atomul are tendinţă mai mare de accepta un electron . eliberată de un atom la acceptarea unui electron. un anion. acceptarea a doi sau mai mulţi electroni în configuraţia unui atom se face cu consum de energie. . AFINITATEA PENTRU ELECTRONI: .7. pe măsură ce creşte numărul atomic Z (excepţie fac elementele grupei 2 şi 18) .proprietatea atomilor de a ceda electroni şi de a forma ioni pozitivi . kilojoules/mol sau electronvolţi .valoarea negativă reprezintă energia realizată. seria tensiunilor chimice).

Reacţia sodiul cu apa este violentă. odată cu creşterea numărului atomic Z. elementele au un caracter electronegativ cu atât mai accentuat cu cât acceptă un număr mai mic de electroni şi pe un strat mai apropiat de nucleu.reacţia metalelor din perioada a 3-a cu apa: 2Na + 2H-OH → 2NaOH + H2 → reacţie violentă la temperatura camerei Mg + 2H-OH → Mg(OH)2 + H2 → reacţia decurge la uşoară încălzire 2Al + 6H-OH → 2Al(OH)3 + 3H2 → reacţia decurge la încălzire puternică o variaţia caracterului electropozitiv ↔ variaţia caracterului metalic ↔ variaţia tăriei bazelor (hidroxizilor metalici) în grupă şi în perioadă: perioada a 3-a: Al(OH)3 NaOH Mg(OH)2 bază tare bază tărie medie bază cu caracter amfoter → → → scade tăria bazelor → → → grupa a 2-a: Be(OH)2 Mg(OH)2 Ca(OH)2 Sr(OH)2 bază cu bază de bază bază caracter tărie medie tare tare amfoter - Ba(OH)2 bază tare → → → creşte tăria bazelor → → → cel mai electropozitiv element din sistemul periodic este franciul.proprietate atomilor elementelor de a capta electroni şi de a forma ioni negativi. CARACTERUL ELECTRONEGATIV: . caracterul acid al HnE scade cu creşterea caracterului electronegativ al elementului: HF HCl HBr HI . 9. căldura degajată aprinzând instantaneu hidrogenul degajat din reacţie. sunt nemetale. ai elementelor: o în perioadă. Fr. unde forţa de atracţie e mai mare. . căldura degajată în urma reacţiei putând topi metalul nereacţionat. HnE. scade de sus în jos. deci îşi manifestă caracterul nemetalic .variaţia caracterului electronegativ al elementelor în grupe şi în perioade influenţează caracterul acido-bazic al compuşilor binari cu hidrogenul.în perioade. deci cu creşterea numărului de straturi ocupate cu electroni . creşte de la grupa 14 la grupa 17. dar pentru că este element radioactiv este considerat CESIUL. odată cu creşterea numărului atomic Z. potasiul reacţionează cu apa şi mai energic decât sodiul. F este elementul cel mai electronegativ din sistemul periodic . Cs.FLUORUL. adică cu micşorarea numărului de electroni captaţi şi creşterea sarcinii nucleare . caracterul acid al HnE creşte cu creşterea caracterului electronegativ al elementului E: NH3 H 2O HF bază slabă amfolit acido-bazic acid de tărie medie H2S HCl acid slab acid tare → creşte caracterul acid cu creşterea caracterului electronegativ al elementului → o în grupă.în grupe. ceea ce poate provoca chiar explozii o variaţia caracterului electropozitiv ↔ variaţia caracterului metalic ↔ variaţia reactivităţii în perioadă – ex.

total sau parţial. tăria oxoacizilor scade cu scăderea caracterului electronegativ al elementului: HNO3 H3PO4 H3AsO4 H[Sb(OH)6] acid tare acid tărie medie acid slab acid foarte slab → scade caracterul acid cu scăderea caracterului electronegativ al elementului → Proprietăţi periodice ale elementelor – variaţia în grupe şi în perioade 10. VALENŢĂ. pentru oxoacizii cu elementul central la stare de oxidare maximă.Noţiunea de număr de oxidare înlocuieşte conceptul de valenţă. .acid de tărie medie acid tare acid tare acid tare → creşte caracterul acid cu scăderea caracterului electronegativ al elementului → variaţia caracterului electronegativ al elementelor în grupe şi în perioade influenţează tăria oxoacizilor elementelor: o în perioadă. deoarece pot ceda acestora. în funcţie de sarcinile electrice reale sau formale ale celorlalţi atomi cu care este combinat. NUMĂR DE OXIDARE: . electronii lor de valenţă . tăria oxoacizilor creşte cu creşterea caracterului electronegativ al elementului: H4SiO4 H3PO4 H2SO4 HClO4 acid slab acid tărie medie acid tare acid foarte tare → creşte caracterul acid cu creşterea caracterului electronegativ al elementului → o în grupă.Numărul de oxidare al elementelor în combinaţie cu alte elemente mai electronegative decât ele prezintă valori pozitive. pentru oxoacizii cu elementul central la aceeaşi stare de oxidare (de obicei stare de oxidare maximă). desemnând numărul de sarcini pozitive sau negative care se pot atribui unui atom dintr-o combinaţie.

Sr.Ca.O. +ns2np5): s2p5 ————› s2p6 N. As. +ns2np3): s2p3 ————› s2p6 N.O.O. metalele alcaline au constant N. = +2 şi a combinaţiilor peroxidice unde are N. au în combinaţiile lor numere de oxidare pozitive.= -2 Exemplu: H2O s2p4 ————› s2p0 N.= +1 Exemplu: TlCl Grupa IVA = 14 – grupa carbonului C.Ba.O. Sn. Br.O.O. Rb. In.= +1 Exemple: NaCl Hidrogenul prezintă un caz particular: s0 N.O. PbO Exemplu: CH4 Grupa VA = 15 – grupa azotului N. ÎN FUNCŢIE DE CONFIGURAŢIA LOR ELECTRONICÃ: Grupa IA = 1 .O.O. Sb.= +5 Exemplu: HNO2 Exemplu: HNO3 s2p2 ————› s2p0 s2p2 ————› s2p6 N.Ra (str. S. Fr (str.O.PbO2 Exemple: CO. = +1. Pb (str.- - Numărul maxim de oxidare pozitiv al unui element este egal cu numărul grupei sistemului periodic din care face parte elementul respectiv. +ns np ): s2p1 ————› s0p0 N.int.9. iar metalele alcalino-pământoase au N.= +6 .int.= -3 Exemplu: NH3 s2p3 ————› s2p0 s2p3 ————› s0p0 N. +ns2np2): s2p2 ————› s0p0 N.Mg. = -1 o metalele. mai electropozitive decât ele.O. Na . Cs.= +2 N. Bi (str. Si.= -1 Exemplu: NaH Grupa IIA = 2 . = 0 o suma sarcinilor pozitive şi negative ale elementelor dintr-o combinaţie neutră din punct de vedere electric este egalã cu zero GRUPELE DE ELEMENTE ŞI PRINCIPALELE LOR NUMERE DE OXIDARE.int.int.O. Ge.O. cu excepţia oxizilor de fluor în care oxigenul are N. Ga.int.= +3 N.O.= +3 Exemple: Al2O3. Al. cu puţine excepţii.metale alcaline: (H) Li. Te. P.metalele alcalino-pãmântoase: Be.= -1 Exemplu: HCl s2p5 ————› s2p0 N.O.10) şi IB (11) În combinaţiile cu alte elemente.= +1 Exemplu: HCl s1 ————› s1 ————› s2 N.int. At (str.= +4 Exemple: CO2.O.int. +ns2) s0 N. = +2 o substanţele elementare au N. +ns2np4): s2p4 ————› s2p6 N.O.= +5 Exemplu: HClO3 s2p4 ————›s0p0 N.O.= -4 Grupa VIA = 16 – grupa oxigenului (calcogenii) O. I. + ns1) s1 ————› s0 N.K. Se.O. Tl (str.O. trebuie sã se ţină seama de următoarele reguli: o fluorul are în toate combinaţiile sale numărul de oxidare -1 o oxigenul are în aproape toţi compuşii numărul de oxidare -2. Po (str.O. TlCl3 s2p1 ————› s2p0 N.O.= +4 Exemplu: H2SO3 Exemplu: H2SO4 Grupa VIIA = 17 –halogeni: F.= +2 Exemplu: MgCl2 s2————› 2 1 Grupa IIIA = 13: B. Cl. Existã unele excepţii de la regula numărului de oxidare pozitiv maxim pentru elementele din perioada a 2-a precum şi pentru elementele tranziţionale din grupele VIIIB (8. elementele prezintă un singur număr de oxidare negativ egal cu (8-n) în care n este numărul grupei din care face parte elementul respectiv În stabilirea numărului de oxidare al unui atom.

a câte 10 elementele (blocul de elemente d) sunt următoarele: 21Sc 22Ti 23V 24Cr 25Mn 39Y 40Zr 41Nb 42Mo 43Tc 57La 72Hf 73Ta 74W 75Re tranziţionale cu orbitali d în curs de ocupare 26Fe 44Ru 76Os 27Co 45Rh 77Ir 28Ni 46Pd 78Pt 29Cu 30Zn 47Ag 48Cd 79Au 80Hg Prima serie de elemente are în curs de ocupare seria 3d.O.Ar. Starea de oxidare cea mai frecvent întâlnitã este +3.Xe.O. +ns2np6): s2p6 ————› N. inerte.= +7 Exemplu: HClO4 Grupa VIIIA = 18 –gaze nobile. rare: He. 58Ce 90Ce 59Pr 91Ce 60Nd 92Ce 61Pm 93Ce 62Sm 94Ce 63Eu 95Ce 64Gd 96Ce 65Tb 97Ce 66Dy 98Ce 67Ho 99Ce 68Er 69Tm 70Yb 71Lu 100Ce 101Ce 102Ce 103Ce Structura electronicã complexã a acestor elemente nu permite justificarea mai simplã a stãrii de oxidare. Principala stare de oxidare a uraniului este +6. ÎN FUNCŢIE DE CONFIGURAŢIA LOR ELECTRONICÃ: IIIB = 3 IVB = 4 VB=5 VIB = 6 VIIB = 7 VIIIB (8) (9) (10) IB = 11 IIB = 12 21Sc Ar 4s23d1 22Ti Ar 4s23d2 23V Ar 4s23d3 24Cr Ar 4s23d4 25Mn Ar 4s23d5 26Fe Ar 4s23d6 27Co Ar 4s23d7 28Ni Ar 4s2d8 29Cu Ar 4s13d10 30Zn Ar 4s23d10 s2d1 ———›s0p0 s2d2 ———›s0d0 s2d3 ———›s0d0 s2d4 ———›s0d0 s2d5 ———›s0d0 s2d5 ———›s0d5 s2d6 ———›s0d6 s2d6 ———›s0d5 s2d7 ———›s0d7 s2d8 ———›s0d0 Eox: +3 Exemplu: ScCl3 Eox: +4 Exemplu: TiCl4 Eox: +5 Exemplu: V2O5 Eox: +6 Exemplu: H2CrO4 Eox: +7 Exemplu: KMnO4 Eox: +2 Exemplu: MnSO4 Eox: +2 Exemplu: FeCl2 Eox: +3 Exemplu: FeCl3 Eox: +2 Exemplu: CoCl2 Eox: +2 Exemplu: NiCl2 s1d10 ———›s0d10 Eox: +1 Exemplu: Cu2O s2d9 ———›s0d9 Eox: +2 Exemplu: CuSO4 s2d10 ———›s0d10 Eox: +2 Exemplu: ZnCl2 Se remarcă analogii între starea de oxidare cea mai mare a elementelor grupelor principale şi a metalelor tranziţionale de tip "d" din aceeaşi grupã: Li + 1 : Cu + 2 : Be Zn B + 3 : Sc +4 : C Ti +5 : N V +6 : S Cr + 7 : Cl Mn In perioada a sasea.Rn (str.= 0 Exemple: Ne.Kr.int. SERIA „3d” DE ELEMENTE ŞI PRINCIPALELE LOR NUMERE DE OXIDARE. cele 14 lantanide ocupã progresiv orbitalii 4f si în perioada a saptea actinidele obtinute prin metode nucleare.s2p5 ————› s0p0 N. La ceriu +4. a doua serie are în curs de ocupare seria 4d si a treia serie de elemente are în curs de ocupare seria 5d. . Ar Cele 3 serii complete.Ne.

+4 -3. +6 +2. +3. +6 -1. +4 +2. +3.Primele 92 elemente din sistemul periodic cu stări de oxidare comune şi stări de oxidare mai puţin caracteristice (instabile) Număr Atomic Z 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 Element Hidrogen Heliu Litiu Beriliu Bor Carbon Azot Oxigen Fluor Neon Sodiu Magneziu Aluminiu Siliciu Fosfor Sulf Clor Argon Potasiu Calciu Scandiu Titan Vanadiu Crom Mangan Fier Cobalt Nichel Cupru Zinc Galiu Germaniu Arsen Seleniu Simbol H He Li Be B C N O F Ne Na Mg Al Si P S Cl Ar K Ca Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni Cu Zn Ga Ge As Se (-1). +3 (+2). +5 -2. (+2). +3. +3 -4. +4. +6 Numere de oxidare . +3. (+1). (+6) +2. (+4). +7 0 +1 +2 +3 +2. (+6). (+4). +2. (+2). (+4) +1. +4 -3. +3. (+3). +4. -1. +1. (+2). +4. +3. +5. (+4) (+1). +2. +5 -2. +5 -2 -1. (+3) +2 (+2). +4. (+1) 0 +1 +2 +3 -4. +7 +2. +2. (+2). +4. +4 -3. +1. +2. +2. (+3). +3. +3. +3. -2. +1 0 +1 +2 -3. +5 +2.

+4 -3. (+4). (+4). +4. (+3). (+6). (+7). +4 +3 +3. +4 (+2). +3. (+4). (+3). +4 +3 (+2). +3 +2. +4. +3 (+2). +4 +3 +3 +3 (+2). +6 +6 (+2). +1. (+2). +7 0 +1 +2 +3 +3.35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 Brom Kripton Rubidiu Stronţiu Ytrium Zirconiu Niobiu Molibden Tehneţiu Ruteniu Rodiu Paladiu Argint Cadmiu Indiu Staniu Stibiu Tellure Iod Xenon Cesiu Bariu Lantan Ceriu Praseodim Neodim Promeţiu Samariu Europiu Gadoliniu Terbiu Disprosiu Holmiu Erbiu Tuliu Yterbiu Lutetiu Hafniu Br Kr Rb Sr Y Zr Nb Mo Tc Ru Rh Pd Ag Cd In Sn Sb Te I Xe Cs Ba La Ce Pr Nd Pm Sm Eu Gd Tb Dy Ho Er Tm Yb Lu Hf -1. (+6) +1. +5. +5 (+2). +3. +2 (+1). +3 (+2). +3 +3 +4 . (+3). +8 (+2). (+2). (+2). +5 -2. (+6) +2. (+3). +6 -1. (+4). +4. +3. (+5). (+4). +3. +5 0 +1 +2 +3 (+2). +4. (+3) (+1). +3 +3 +3. +1.

(+5) (-2). +6. +6 (+1). (+5). +6 .73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 Tantal Wolfram Rheniu Osmium Iridiu Platina Au Mercur Talliu Plumb Bismut Poloniu Astatin Radon Franciu Radiu Actiniu Toriu Protactiniu Uraniu Ta W Re Os Ir Pt Au Hg Tl Pb Bi Po At Rn Fr Ra Ac Th Pa U (+3). +6 (-1). +4. +2. +3 +2. (+3). +6. (+2). (+3). (+4). +3. (+2). +8 (+1). +7 (+2). (+4). +3. +6 +1. +4. (+6) ? 0 ? +2 +3 +4 +5 (+2). +4. +4. +3. +4 (-3). +2 +1. (+4). (+5). (+2). (+1). +3. +4. +4. (+3). (+2). +2. (+5). +5 (+2). +2. +3 +1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful