P. 1
Ionita Ion Din Istoria Si Civilizatia Dacilor Liberi

Ionita Ion Din Istoria Si Civilizatia Dacilor Liberi

|Views: 20|Likes:
Published by Alexandru Velici

More info:

Published by: Alexandru Velici on Jan 07, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/25/2015

pdf

text

original

Ion

~   o n i t ă
DIN. ISTORIN
SI CIVILIZATIA
' '
DACILOR LIBERI
.,
www.cimec.ro
Supracoperta 1 :
Pahar de ă din secolul IV e.n.
(Todireni, jud. ş  
Supracoperta IV :
ă din ă ş carneol din secolul IV e.n.
(Miorcani, jud. ş  
www.cimec.ro
ION Ţ  
DIN ISTORIA Ş   Ţ  
DACILOR LIBERI
www.cimec.ro
ION Ţ Ă
DIN ISTORIA
Ş
  Ţ A
DACILOR LIBERI
Dacii din ţ est-carpatic în secolele II-IV e. n.
•'•
••
EDITURA JUNIMEA
  Ş • 1982
www.cimec.ro
Coperta: MIHAI BUjDEI
Ilustraila: EMILIA PLATON
www.cimec.ro
Cap. I.
Cap. II.
Cap. III.
Cap. IV.
CUPRINS
Abrevieri ............ .
Introducere . . . . . . . . . . . .
ţ ă daco-romanc
Perioada ă romane în Dacia (106-275)
A. Teritoriul dacic aflat sub ă ă
B. Teritoriul dacic aflat sub supraveghere ă
C. T eritorittl dacic liber . . . . . . . . .
Perioada dintre retragerea ă romane din Dacia ş invazia hunilor
(275-376) .......... .
A. Retragerea ă . . . . . .
B. M ţ   ţ pe teritoriul dacic
C. Revenirea ă romane la nordul ă de jos
D. Daci, daco-romani, ţ ş ţ
E. Invazia htmilor
Cap. V. Concluzii
Indice .
ţ
6
9
14
17
17
46
52
86
86
88
98
99
113
118
121
www.cimec.ro
AArh
ActaMN
AEM
AISC
Anticnaja Tira
Arch. Issl. Mold.
Arch. Issl. (Dosl.). Ukr.
ArchKiev
ArhMold
Arch. Otkr.
ArchPam
ARMSI
Ş ş
BCMI
Bichir, Gh., Carpi
Bichir, Gh., Cultura ă
BSNR
Bul. Soc. Geogr.
Cercei. Ist.
CIL
CNA
Dacia
Diaconu, Gh., ş
DIVR
Epkem. LJacorom.
Gostar, N., Aliobrix
Gostar, N., ă ţ dacice
ABREVIERI
Arta ş Arheologicl, I-XIV, ş   1927-1938
Acta Musei Napocensis
A ă M itteilungen aus Oesterreich
Anuarul Institutului de Studii clasice, Cluj
Anticnaja Tira i srednevekovyj Belgorod. Sbornik nattcnych
trudov, Kiev, 1979
Arckeologiceskie issledovanija v Moldavii, ş ă
Archeologiceskie issledovanija (doslidzennja) na Fkraine, Kiev
Arckeologija, Kiev
A rkeologia Moldovei
Arckeologiceskie otkrytija, Moscova
Archeologicni pam'jatki, Kiev
Analele Academiei Române. Memoriile ţ istorice
Analele ş ţ ale • ă ţ "Al. I. Cuza" din ş
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, ş
Gh. Bichir, The Archaeology and History of the Carpi from tlte
Second to tlte Fourtlt Century A. D. (BAR Supplementary Series
16/1), Oxford, 1976
Gh. Bichir, Cultura ă   ş   1973
Buletinul ă ţ N umismatice Române, ş
Buletinul ă ţ Române de Geografie, ş
ă Istorice, ş
Corpus Inscriptionum Latinarum
Cronica ă ş ă
Dacia, recherches et decouvirtes archiologiques en Roumanie,
I-XII, 1924-1947; Dacia. Revue d'Archiologie el d'ltistoire
ancienne, N. S., I-XXIV, 1957-1980
Gh. Diaconu, ş Necropola din secolele III-IV e.n.,
ş   196.1
ţ de istorie veche a României ( Paleolitic - sec. X), Bucu-
  1976
Ephemeris Dacoromana, Annuario delta Scuola Romena di Roma,
ş
N. Gostar, Aliobrix, în Latomus, 26, 1967, 4
N. Gostar, ă ţ dacice din Moldova, ş   1969
www.cimec.ro
Gostar, N., Ş
ş
Gostar, N., ă ţ mili-
tare
Inv. Arch. Roumanie
IOSPE
2
Izvestija ş ă
KS
KSIA
KS Odesa,
Mat. Arch. Piv. Pric
Mat. Arch. Sev. Pric.
Matert:ale
Matcrialy Odesa
Mat. Issl. Arch. jugo-zap.
SSSR i Rum. Narod. Resp.
MDAPV
MemAntiq
MIA
ă V., La
monnaie romaine
Mitrea, B., Preda, C.,
Necropole
Pârvan, V., Castrul de la
Poiana
Pârvan, V., Dacia
Pârvan, V., Getica
Pârvan, V., Inceputurile
ţ romane
Pippidi, D.M,, ţ
Protase, D., Rilttrile funerare
Protase, D., Soporu de
Cîmpie
7
N. Gostar, ă ă ş sondajele de la Ş ş in
Materiale, R, 1962
N. Gostar, ă ţ militare din castellum roman de la ş
in Danubius, 1, 1967
U nion International des Sciences Prehistoriques el Protohistori-
ques. Inventaria Arclzaeologica (Corpus des ensembles archiolo-
giques sous la direction de M.- E. Marien), Roumanie
V. Latysey, Inscriptiones antiquae orae Septentrionalis Ponti
E ttxini, Graecae et Latinae, ed. a 2-a
Izvestija Moldavskogo philiala Akad. nauk SSSR, ş ă
R:,ratkie Soobscenija o dokladach i polevych issledovanijaclt In-
stituta I starii Material' no j K ul' tur y, Moscova
K ratkie Soobsceni ja I nstituta A re/teologii, Kiev
Soobseenija o polevych archeologiceskich issledovanijach
Odessskogo gosudarstvennogo archeologiceskogo muzeja, Odesa
Materiali z Archeologii Pivnicnogo Pricornomor'ja, Odesa
Materialy po Arc/teologii Severnogo Pricernomor'ja, Kiev
Materiale arheologice privind istoria veche a R. P. R. (I) ; Ma-
teriale ş ă arheologice (II- X)
Material y po archeologii severnogo Pri C:ernomor'ja, Odesa
Materialy i Issledovanija po Archeologii jugo-zapada SSSR i
Rumynskoj N arodnoj Respubliki, ş ă 1960
Materiali i Doslidzennja z Arc/teologii Prikarpattja i Volini,
Kiev
Memoria A ntiquitatis
Materialy i issledovanija po arc/teologii SSSR, Moscova
V. ă La monnaie romaine citez les Daces Orien-
taux, ş 1980
B. Mitrea, C. Preda, Necropole din secolul al IV-lea e.n. din
Muntenia, ş 1966
V. Pârvan, Castrul de la Poiana ş drumttl roman prin Moldova
de jos, in ARMSl, seria II, :36, 1913
V. Pârvan, Dacia. ţ ă din regiunile carpato-
danubiene (trad. R. Vulpe), ş 1937
V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ş 1926
V. Pârvan, l ne ep uturile ţ romane la gurile ă ş
1923.
D. M. Pippidi, ţ la istoria veche a României (ed. a 2-a),
ş 1967
D. Protase, Riturile funerare la daci ş daco-romani, ş
1971
D. Protase, Un cimitir dacic din epoca ă la Sopom de
Cîmpie. ţ la problema   ă ţ în Dacia, ş
1976
www.cimec.ro
8
PZ
RE
RESEE
Rev. Muz.
Rikman, E. A., Budesty
Rikman, E.A., Etniceskaja
istorija
Rikman, E.A., Pamjatniki
RRH
SCIV(A)
SCN
Ş ş
StCl
Stud. Art. Ist.
VDI
Vulpe, R., Histoire ancienne
Vulpe, R., Piroboridava
Vulpe, R., ş
Vulpe, R., Vallum de la
Moldavie inferieure
Vulpe, R., Vallum romain
de la Bessarabie injerieure
Vulpe, R., Verc!tnij val
Bessarabii
Zap. Odesa
ZfA
ă Zeitschrijt
Pauly-Wissowa, Real-Ettcyclopadie der classisclzen Altertums-
wissensclzajt
Revue des itudes sud-est europeennes, ş
Revista Muzeelor
E.A. Rikman, Pamjatnik epochi velilwgo pereselenija nardov (po
raskopkam poselenija 1: mogil'nika cernjacltovskoj kul'tury u sela
Budesty, ş ă 1j67
E. A. Rimkan, Etniceskaja istorija naselenija Podnestr01/ja i
prilegajuscego Podunav'ja v pervyclt vekach na'Sej ery, Moscova,
1975
E. A. Rikman, Pamjatniki sarmatov i plemen cernjachovskoj
kul'tury ( Archeologiceskaja karta Moldavskoj SSR, 5), ş ă
1975
Revue Roumaine d'Hisloire
Studii ă de istorie veche ş arheologie), ş
Studii ş ă de ă ş
Studii ş ă ş ţ ş
Studii Clasice
Studii ş articole de istorie
V estnik drevne j istorii, Moscova
R. Vulpe, Histoire anâenne de la Dobrudja, ş 1938
R. Vulpe, Piroboridava; ţ arheologice ş istorice
asupra ă ţ de la Poiana in Moldova de jos, ş 1931
R. Vulpe, ă ă de la   ş din 1049, în Matm"ale, 1,
1953,
R. Vulpe, Le vallum de la Moldavic injericure ct le "mur" d'Atha-
naric, Haga, 1957
R. Vulpe, La date du vallum romain de la Bessarabie infirieure,
în Serta Kazaroviana, 1 ( I zvestija na ă archeologi ceski
Institut, Z6, 1950)
R. Vulpe, Verckni_i val Bessarabii i problema grevtungov k zapadu
ot Dnestra, în Mal. lssl. Arch . .Jugo-zap. SSSR i Rum. Narod.
Resp.
Zapiski obscestva istorii i drevnostej
Zeitschrift fur Archiiologie
www.cimec.ro
!.INTRODUCERE
Istoriografia ă resimte cu acuitate lipsa unei ă privind istoria dacilor
liberi în epoca ă Ce-i drept, tema a constituit ş ă acum subiectul a numeroase ă
studii ş chiar monografii, dar ă ă a se ajunge ă la o ă mai ă în care toate problemele
importante ale perioadei ă ş ă ă rezolvarea. Cunoscutele tratate de istorie a României.
mai vechi sau mai noi, nu au putut însera nici ele, prin caracterul lor, decît ţ sumare ş
generale asupra acestui subiect. Tocmai de aceea paginile care ă ă în ţ
autorului, o încercare de a continua ă predecesorilor.
Lucrarea, ş ă ca monografie ă ş ă a dacilor liberi de la est
de ţ în veacurile II-IV e.n., nu cuprinde o tratare ă a problemelor, ci, ă
le ă pe acelea care s-au conturat a fi mai importante sau care, fie ă au fost rezolvate in
chip diferit decît ă acum, fie ă au fost evaluate ]a alte dimensiuni, deschid ţ noi de inves-
ţ Ne-am propus realizarea acestui obiectiv ş ţ de ă ţ inerente, datorate
volumului cu totul insuficient al studiilor de ă referitoare la cele mai recente ş mai importante
descoperiri arheologice, ă imperios necesare în ă ă sinteze.
Descoperirile arheologice pe care în mod deosebit se ă lucrarea, cuprinzînd mii de
complexe   ţ vetre, cuptoare, gropi, morminte) ş zeci de mii de piese arheologice (unelte,
arme, accesorii vestimentare, podoabe, ă vase de ă monede), coroborate cu informa-
ţ din izvoarele scrise ale epocii, permit o reconstituire destul de ă ş relativ ă a
celor trei secole din istoria dacilor liberi în epoca ă Lucrarea nu face o ă de detaliu
a acestui volum imens de ţ - arheologice, numismatice, epigrafice, literare - din care
unele publicate, iar altele în curs de prelucrare, deoarece o asemenea ţ de ă
n-ar fi ă în limitele acestei ă ţ Se impunea ş ă de la început o ţ ă a
celor mai reprezentative date ş o tratare ă a diferitelor compartimente. S-a ţ
la folosirea terminologiei tehnice, ă arheologiei, nu pentru ă s-ar fi considerat ă ă
de ă tehnicitate ar fi mai ţ necesare (ele sînt singurele ă în ţ
ş ţ ă atunci cînd sînt ă ă criterii metodologice riguroase), ci pentru a face mai
mult loc exegezei faptului istoric ş a ş accesibilitatea materialului într-un cerc mai larg
de cititori.
Lucrarea ă din plin, dar sintetic, în principal ă de teren efectuate de
autor timp de aproximativ ă decenii, mai ales în ă de nord-vest a Moldovei, între
care se ă prin amploare ş ţ ă acelea de la ă ă Miorcani ş ş Pentru
posibilitatea de a studia celelalte descoperiri arheologice din Moldova, precum ş principalele co-
ţ din Muntenia, Transilvania, Banat ş ş autorul ă calde ţ colegilor
care i-au pus la ţ bogatele fonduri de materiale, multe din ele inedite, iar adeseori valo-
roase ş utile ţ De asemenea, aducem ţ tuturor ş ş colegilor care prin
sfaturile ş indemnul lor au oferit nu numai ă ş increderea atît de necesare într-o ţ
ă ş de ă ă ci ş sugestii de ţ ă cu privire la ţ ş metodele de
cercetare.
2 - Din Istoria ţ dacilor libl!!ri 207
www.cimec.ro
10
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
*
* *
Cele mai vechi ă despre istoria dacilor în epoca ă sînt de semnalat la Grigore
Lreche
1
, Miron Costin
2
, Ion Neculce
3
, Nicolae Costin
4
ş Dimitrie Cantemir
5
. ă ă a cro-
nicarilor, cuprinzînd secolul al XVII-lea ş începutul celui de al XVIII-lea, are meritul de a fi pus
în ţ uneori chiar ş cu ă de ţ ş ţ ă idei fundamentale privind
istoria românilor, cum ar fi originea ă a limbii ş a poporului român sau ţ la ş
neam a locuitorilor din Modova, Muntenia ş Transilvania.
Prima ă a secolului al XIX-lea aduce ş cele dintîi ă care, prin modul de
abordare a problemelor ş prin ţ înscrise, fac trecerea la cercetarea ă în domeniul
istoriei antice. Dintre acestea se ă studiile privind ă ţ romane din zona ş

ca ş acelea referitoare la vechiul ş Tyras
7

ş secolului al XIX-lea ş primele decenii ale celui de al XX-lea ă etapa
ă a acestor ă ă care se ă prin rezultate spectaculoase, materializate
în ă de ă valoare ş ţ ă Acum apar primele mari sinteze ale istoriei românilor, ela-
borate de A.D. Xenopol
8
ş N. lorga
9
• ă remarcabile din ă ă se datoresc ă ă
ă progreselor incontestabile pe care le fac ş ţ istorice, între care amintim dezvoltarea
ă a arheologiei, epigrafiei ş numismaticii. ă de a scrie o istorie ă ş
cît mai ă au determinat o ă activitate pentru ă ţ ţ ş per-
ţ metodelor. Al. Odobescu deschide seria ă de teren prin care ă ă în-
registreze toate descoperirile arheologice din România
10
• Tot el avea ă apoi o mono-
grafie ă asupra celebrului tezaur de la Pietroasa
11
, iar E.R. Stern avea ă ţ
primele ă ă arheologice în vechiul ş Tyras
12
• Prin cele ă ţ 1 zvoarele istoriei ro-
mânilor (1-15, 1938) ş Dacia in autorii clasici (1-2, 1943}, G. Popa-Lisseanu face primele în-
ă notabile de a oferi un instrument de lucru, adunînd principalele izvoare scrise cu privire
la istoria României. Cel care avea ă realizeze saltul remarcabil în ă de arheologie,
epigrafie ş in general de istorie veche este Vasile Pârvan. Atît prin ă de teren în obiective
arheologice de ţ ă ţ ă ş ă fundamentale de valorificare a datelor existente
13
,
1
Grigore Ureche, ţ Ţ Moldovei (edi·
ţ P. P. Panaitescu), ş 19.5.5, p. .57-62,
123, 124.
a Miron Costin, ţ Ţ ă Moldovei de la
Aron Vodll încoace   ţ P. P. Panaitescu), ş
1944, p. 3-.5; idem, De neamul moldovenilor, din ce ţ ă
au ş ă ş lor   ţ C. Giurescu), ş 1914.
3
Ion Neculce, ţ Ţ ă Moldot·ei ţ
Iorgu Iordan), ş 19.5.5, p. 103-104.
' N. Costin, Istoria ă Cu un frag·
mentu istoricu, 1   ţ George Ioanid), 1858, p. 32-48,
312-318.
6 Dimitrie Cantemir, 1-lronicul vechimei a romano·
moldo·vlahilor   ţ Gr. Tocilescu). ş 190 1 ;
idem, Descriptio Moldaviae, ş 1973, p. 51, 65;
N. Gostar, Les antiquites de la Moldavie dans l'oeuvre du
prince Dimetre Cantemir, în Dacoromania, jahrbuch }iir
ă 2, 1974, p. 127-139.
e G. ă Descrierea ă a ce·
ţ Caput Bovis (Capul Boului sau Gherghina) a cllria
ruitJe se ajltl în apropierea ţ ş 1837.
7
P. Bekker, Tiras i tirity, in Zap. Odess, 2, 18.50,
p. 416-469; F. Brun, O mestopolofenii Tirasa, în Zap.
Odess., 3, 1853. p. 47-66.
• A. D. Xenopo1, Istoria Românilor din Dacia tra·
ian4, 1- 14, ş 1925- 1930,   ţ a III-a).
9
N. Iorga, Istoria rom.inilor, 1- 10, ş
1936-1939.
10 Dintre rll.spunsuri1e ţ ă la
sau isvod de ă la cari se ce1·e a se da ă
în ţ vechilor ş ă ce se a j ld fn deosebit ele co·
mune ale României (manuscris, Academia R. S. România)
au fost publicate doar acelea din fostele ţ Dorohoi
ş Covur1ui.
u Al. Odobescu, Le tresor de Petrossa, 1-3, Paris,
1889-1900; idem, Opere IV. Tezaurul de la Pietroasa,
ţ ingrijit!, introducere, comentarii ş note de Mircea
ş ş 1976.
1
2
E. R. Stern, O poslednich raskopkach v Akker·
mane, in Zap. Odess., 23, 190 1, p. 33-51 ; idem, Raskopki
v Akkermane letom 1913 g., în Zap. Odess., 31, 1913'
p. 92-101.
13 V. Pârvan, ţ epigrafice la istoria crer
tinismului daco-roman, ş 1911; idem, Castrrtl
de la Poiana, p. 93- 130 ; idem, Inceputurile ţ romane l
idem, Getica ; idem, Dacia. Pentru activitatea ş opera
marelui savant vezi V. Pârvan, ţ ă ş acte,
ţ ă cu introducere, note ş indice de Al. Zub,
Editura Minerva, 1973, precum ş Al. Zub, Vasile Pârvan.
Efigia cdrturarului, Editura Junimea, ş 1974.
www.cimec.ro
INTRODUCERE
11
cît ş prin îndrumarea ş formarea primei genera de arheologi români de nivel european, care
de fapt aveau ă ă ş ă multe din gîndurile neîmplinite ale magistrului, Vasile Pârvan
ă marele ctitor al ş moderne ş de arheologie, cu ă constante de-a
lungul întregii sale ă ţ pentru istoria dacilor de la ă ă de ţ
Perioada de ă ultimul ă mondial ar putea fi ă drept etapa marilor îm-
pliniri, cînd elevii lui V. Pârvan, iar în anii din ă ş elevii elevilor ă au înscris in ş ţ
ă ă ă ă ă precedent. Tot acum sînt de înregistrat ş eforturile unor spe-
ş sovietici pentru studierea problemelor referitoare la teritoriul dacic dintre Prut ş Nistru.
ţ unor ample ă de teren, publicarea de studii, monografii ş volume de izvoare
(scrise, arheologice, numismatice), ca ş utilizarea unor metode de cercetare tot mai moderne,
au contribuit la progresele ţ ş revelatoare din prezent. Dintre toate acestea, cerce-
ă arheologice de teren, în urma ă s-a ajuns la definirea principalelor culturi arheologice
din secolele II -IV e.n., au avut poate cel mai înalt ritm de ă ş

• Mai reprezentative
ar putea fi considerate descoperirile de la ş

Orlovka (Cartal)
16
, Tyras
17
, ş


ă

ă ă ş

ă

Dumbra va
22
, ă

ă

ş
25
, Probota
26
,
14 Em. Condurachi, L'archiologie roumain au XX'
siecle, Bibliotheca Historica Romaniae, 3, ş
1963 ; idem, Vingt amties de recherches arcluiologiques en
Roumanie (1944-1964), in Dacia, N. S., 8, 1964, p.
.5-37; 1. T. Cernjakov, Pamjatnikilternjachovskoj kul'tu1·y
v Primorskoj   Dunaja i Dnestra, in
:lf lA, 139, 1967, p. 197-201 ; E. Rikman, Pamjatniki.
15
N. Gostar, .)endreni idem, ă ţ
militare; idem, ă ţ dacice; S. Sanie, Medalioane ş
tipare romane descoperite la ş in Da-
nubius, 2-3, 1969, p. 81-94; idem, în DIVR,
p. 79-82; S. Sanie ş I. T. Dragomir, Continuitatea
locuirii dacice În castrul de la ţ în Da-
•tubius, 4, 1970, p. 135- 142.
1
6
1. D. Golovko, R. D. Bondari, A. G. Zaginajlo,
Archeologiteskie issledovanija u s. Orlovka, in KS Odesa,
1965, p. 68-80; R. D. Bondari, Novyj geto-dakijskij
mogil'nik v nif.nem Podunav'e, în Arch. Otkr., 1969, p.
281-282; idem, RaskopkiOrlovskogo gorodisca, in A1·ch.
Otkr., 1970, p. 260-261; idem, raskopki
145. Orlovka, in Arch. Issl. Ukr., 3, 1971, p. 66-70;
P. Nicorescu, O ţ a împll.ratulfti Traian gdsitd
la Cetatea Albd, in ARMSI, s. 3, t. 26, 1944, p. 507;
N. Gostar, Aliobrix, în Latomus, 26, 1967, 4, p. 987-995.
17
E. H. Minns, Scythians and Greeks, Cambridge,
1913, p. 445-449; P. Nicorescu, Scavi e scoperte a Tyras,
în Ephem. Dacorom., 2, 1924, p. 378-415; idem, Fouilles
de Tyras, în Dacia, 3-4, 1927-1932, p. 557-601;
idem, Garnizoana romand în Basarabiei, în ARMSI,
s. 3, t. 19, 1937, p. 217-225; idem, op. cit., în ARMSI,
s. 3, t. 26, 1944, p. 501-510; E. Diehl, Tyras, In RE,
7A, 1, 1943, col. 1849-1863; E. V. Maksimov, Novyj
pamjatnik pervych vekov nasej ery v Tire, in KSIA, 5,
1955, p. 80 ş urm. ; A. 1. Furmanskaja, Archrologicni
pam'jatki Tri pedich stolit' nasoi eri, în Arch. Kiev,
10, 1957, p. 80-93; idem, Rozkopki Tiri v 1958 r, in
Arch. Pam, XI, 1962, p. 122-137; idem, Issledovanija
Tiry, în KSOdesa, (1962) 1964, p. 56-63; 1. B. Klejman,
Ii voprosu o prebyvanii v Tire 1 Kilikijskoj Kogorty, în
KS Odesa, 1965, p. 179-182; idem, Raskopki pomeUe_
nija <•eksilljacii 1-go ltalijskogo legiona v Tire, în Mate-
rialy Odesa, 7, 1971, p. 229-238; P. O. Karyskovsky,
Iz istorii Tiry vI-II vv. n.e., in Materialy Odesa, 7,
1971, p. 149- 158 ; S. D. Kryzickij, 1. B. Klejman,
Otkrytie oboronitel'nych som·uzenij Tiry, in Arch. Otkr.,
1971, p. 258-259; idem, Rozkopki v Bilgorodi-Dnis-
trovs'komy, in AP'ch. Dosl. Ukr., 4, 1972, p. 177- 181;
S. D. Kryzickij, K. K. Silik, Podvodnye issledovanija
v Ol'vii i Tire, în Arch. Otkr., 1972, p. 396 -397; N. M. Krav-
cenko, Kompleks t·ims'kogo casu z Tiri, în Arch. Dosi.
Ukr., 4, 1972, p. 181- 184 ; G. 1. Krivolap, Pochovannja
rims'kogo casu z Tiri ta Il okolici, in Arch. Dosi. Ukr.,
4, 1972, p. 18.5-190; N. M. Kravl:enko, V. M. Korpu-
sova, Dejaki rusi material'noi kul'tut·i pizn'orimskoi
Tiri, in Arrh. Kiev, 18, 1975, p. 20-42.
18 R. Vulpe,
19
I. ţ ă ş V. Ursache, Noi date arheologice pri-
riturile funerare la carpo-daci, in SCIV, 19, 1968,
2, p. 211-226 ; idem, Nouvelles donnies archdologi9ms
concernant les Carpo-Daces, in Actes du 7' 1 nter-
national des Sciences Prehistoriques et Protohistoriques,
Praga, ( 1966) 1971, 2, p. 1 022- 1 024 ; idem, La necro-
pole carpe des 2'-3' siecles de n.e. a ă in lnv. Arch.
Roumanie, 9, R
113
-R
13
, ş 1977; V. Ursache.,
ă ă arheologice de la ă în Materiale, 9, 1970,
p. 265-270.
2
° C. Buzdugan ş V. ă Necropola daco-
ă de la ă in Car pica, 1, 1968, p. 199-208 ;
V. ă ţ la ţ autoh-
tone in secolele 11-111 e.n. în judeJul BaccJu, în Muzeul
ţ 2, 1975, p. 293-331.
n ă ă ( 1963- 1968) efectuate de 1. ţ ă
22 S. Sanie ş Ş Sanie, ă at·heologice de
la Dumbrava, in Cercei. 1 st. 1973, p. 61-92.
zs S. Morintz ş Gh. Bichir, ă de la Pd-
dureni, in Materiale, 6, 19.59, p. 487-495.
21 S. Teodor, ScJptlturile de la ă jud. Bnlo-
sani, în Arh.Mold., 8, 1975, p. 121-201.
' zs M. Ignat, Necropola de la ş în SCIV,
21, 1970, 4, p. 675-682. .
26 E. Zaharia ş N. Zaharia, Sondajul de salvare dm
necropola de la Probota, în Materiale, 8, 1962, p. 599-608.
www.cimec.ro
12 DIN ISTORIA Ş CIVILIZATIA DACILOR LIBERI
Bocani
27
, ş

  T ş ş

  I ş

  Miorcani
81
, ţ

  ă ă ş

  ş

  ă ş

  Birlad-
Valea ă

ş ş

• ă ă ă ş ţ primelor trei volume din co-
ţ Izvoarele istoriei României (1964, 1970, 1975), precum ş a celor dintîi monografii arheologice
referitoare la ţ dacic liber în epoca ă
O parte din ă ă ă repertorii arheologice. Astfel, unul dintre
acestea, pe ă o ă ă ă   ă un catalog al tuturor descoperirilor, inclusiv
al acelora din secolele II-IV e.n., ă ă in 1961 între Prut ş ţ

• De asemenea, un
alt catalog al ş ă ş necropolelor dacice, sarmatice ş de tip Sintana de ş a mai fost
intocmit pentru cea mai mare parte a regiunii dintre Prut ş Nistru
39
• ă de a se elabora
repertorii arheologice complete pentru fiecare din ţ ţ ă a inceput ă fie deja ă
prin ţ volumelor referitoare la ţ ş

• Ele ă primele ă de
acest gen ş vin ca un omagiu adus lui Al. Odobescu, a ă lucrare ă ă ş ţ antice din ţ
Dorohoi
41
începea ă valorifice cu aproape un secol mai înainte, în urma unei ţ similare,
rezultate ale ţ din ş ă
O serie de patru monografii ă în ultima vreme ă principalele grupe de des-
coperiri; una din ele se ă la arheologia ş istoria carpilor
42
, iar celelalte trei la cultura Sîntana
de ş

• Ar mai fi de amintit aici ş recenta lucrare a lui V. ă cu privire la
descoperirile monetare din epoca ă


O ţ aparte se cuvine a face pentru prima mare ă ă în ă ă
ă   ş anume tratatul de 1 storia României (voi. 1, 1960), la elaborarea ă au colaborat
cei mai ş arheologi ş istorici români. Aceasta este ş prima ă în care, tocmai ca un
rezultat firesc al ă de ă atunci, s-a acordat ţ ă tuturor perioadelor
din istoria regiunii de la est de ţ   inclusiv epocii romane. La numai ă de ani de la
ă realizare, progresele foarte rapide ţ în cercetare au impus elaborarea unui nou
tratat, ă stadiului ă ă ţ al ş istorice.
*
* *
Lucrarea de ţ ă despre istoria dacilor liberi din ţ est-carpatic ă doar o
ă a ă Pentru ca istoria dacilor liberi ă fie la ă ţ pe care izvoarele scrise ş ves-
tigiile arheologice o cer, se impune elaborarea multor ă ă   în care ă se ă ă  
dar ş foarte ă ă Or, aceasta din ă ă ţ mai largi. De asemenea, aspecte
27
G. B. Fedoro·r, K voprostt o sarmatskoj kul'ture v
Moldavii, în lzvestija   4 (31), 19.56, p. 49-6.5.
28
V. L. Lapusnean, 1 ssledovanie mogil'nika u s.
Seliste, în Arch. Issl. Mold., 1973, p. 112; 1. A. Rafa-
V. L. Lapusnean, Raboty reutskoj archeologiceskoj
ekspedicii, în Arch. lssl. Mold., 1974, p. 122- 127, fig . .5- 7.
29
M. Petrescu- ţ     în DIV R,
p . .593.
30
1. ţ ă   ş de tip Sintana de ş
neahov de la ş de cdrdmizi, în A.rhMold, 7,
1972, p. 267-306. O ă ş din secolele IV- V
e.n., ă în cartierul Nicolina, a fost ă
prin ă ă în anii 197.5-1978; idem, Eine Siedlung
der ]ungeren ă Haiser - und ă
rungszeit in 1 ş - Nicolina ( ă ). Ein Beispicl
fur die M chronologischer Gliederung von
Siedlungsmaterial, comunicare la simpozionul "Palast
und Htite" organizat de ţ Alexander von Hum-
boldt în Berlinul de Vest (2.5-30 noiembrie 1979).
31
Idem, Nuropola din secolul IV e.n. de la Mior-
cani, jud. ş   în Cercet. lst, 1974, p. 81-92; idem,
La necropole du IV' siecle de n . .;.a.. Miorcani, în Inv. Arch.
Roumanie, 8, R
42
-R
111
, ş   1977.
32
Necropola din secolul al IV-lea e.n. de la ţ
cani, jud. ş   in ArhMold, 8, 197.5, p. 203-28.5.
33 G. n. Fedorov, Maladtskij mogil'nik, în MIA,
82, 1960, p. 2.53-302.
34 E. Rikman, Buddty.
36 V. Palade, Sdpdturile arheologice de la Bogdd-
ş ă   jud. Vaslui (1967-1968), în Materiale,
10, 1973, p. 169-189.
38 Idem, Atelierele pentru lucrat piepteni din os
din secolul al IV-lea e.lt. de la Bîrlad- Valea Seacd, în
ArhMold, i, 1966, p. 261-277; idem, Noi ateliere de
lucrat piepteni din corn de cerb în secolul al IV-lea e.n.
la Valea Seacd-Bîrlad, în Carpica, 2, 1969, p. 233-2.52.
37
ă ă inedite. ţ D. Teodor.
38 N. Zaharia, M. ţ   Em. Za-
haria, ş din Moldova. De la paleolitic pînd fn sec.
X V 111, ş   1970.
38 E. A. Rikman, Pamjatniki.
co Al. ă   P. Ş   V. Chirica, Re-
pertoriul arheologic al ţ ş   1-2, ş  
1976.
n Al. Odobescu, Sc.ricri literare si istorice, 2, Bucu-
ş   1887, p. 157-232. ·
42 Gh. Bichir, Cultura carpicd ; idem, Carpi.
43
G. B. Fedorov, Naselenie prutsko-dnestrovskogo
meidurec'ja, în MIA, 89, 1960, p . .57-172, 249-277;
E. A. Rikman, Buddty; idem Etniceskaja istorija.
" V. ă   La monnaie romaine.
www.cimec.ro
INTRODUCERE
13
importante ale ă ţ dacice libere, tratate acum destul de sumar, se ă în curs de cercetare,
iar rezultatele, ş se ţ ă ca deosebit de valoroase, mai au nevoie de ă ş ă
1 n ş trebuie ă ă ă ă ş ă istoria dacilor liberi ş în secolele II -IV'e.n.
o ţ ţ ă de la o ă la alta,
Volumul de ţ ă se ă în principal la unele aspecte din istoria dacilor de la est de
ţ în intervalul de la ş ă daca-romane (106) ş ă la invazia hunilor (376).
Descoperirile la care se ă frecvent pe,parcurs ţ unor culturi arheologice bine definite
ca specific, arie de ă cronologie ş ţ ă ă Astfel, un mare ă dintre
situate cu ă în regiunile din centrul ş din nordul .Moldovei, sînt caracteristice dacilor
liberi din secolele II-III e.n. ş ă ţ iar altele, grupate mai la sud, de la
ă Siretului în ă ş ă la limanul Nistrului, ţ ţ provincial-romane
ş Orlovka, Cetatea ă O categorie ă de descoperiri, ă numai de mor-
minte, semnalate fie i.zolat, fie în grupe relativ mici, a fost ă ţ (Probota, ş ş
ă ş Majoritatea vestigiilor arheologice din secolul al IV-lea ţ culturii Sîntana de
ş în cuprinsul ă ă de ţ ă au fost semnalate ş unele elemente
sarmatice ş .(Bîrlad-Valea   ă ţ ă ş Miorc?-ni). Din ş
vreme ă Ş unele vestlgu romane, descoperite la Cetatea Alba Ş la ş ce-i drept rela-
tiv reduse ca volwn, dar foarte importante ca ţ ă ş ţ În ş o ă de necro-
pole cu morminte in tumuli, ă recent ş ă cronologic la ţ dintre secolele III
ş IV, a fost ă taifalilor ţ cu ţ ă
Tratarea ă a fiedireia dintre culturile ţ ă ă autor din mo-
tive ş de ă este ă insistent de necesitatea ş depline a acestora, ca o elemen-
ă ţ ş o ă ă în ţ fenomenelor social-economice ş politice din perioada
ă Cu toate acestea, pentru a contura o imagine cît mai ă ş mai ă a
faptelor ş evenimentelor, volumul a fost structurat potrivit etapelor istorice principale ş nu ă
criteriul culturilor arheologice.
Prima ă corespunde ă romane în provincia ă Dacia, cînd ş teritoriul
din sudul Moldovei (de la Siret ş ă la Nistru) a fost anexat la provincia Moesia ( 106-275).
Cea de a doua ă cuprinzînd intervalul de la retragerea ă romane în Dacfa
ş ă la invazia hunilor {275'-376), a fost ă pe plan politic de ţ triburilor gotice
spre ă de JOS!,
Anumite capitole din lucrare au fost ţ restrînse, iar altele, ă au ă ă
tat extindere, nu pentru ă ţ unora ar fi implicit mai ă decît a altora, ci pentru ă
s-a ă ca problemele insuficient studiate în trecut ă ş ă ă mai curînd rezolvarea.
Astfel, s-a oferit un ţ larg ă ţ romane de la nordul ă de Jos ş de pe ţ ă
pontic ă la Tyras, pentru a se restabili ă întindere ş întregul ţ al ă ţ
moesice din sudul Moldovei, ă de cele mai multe ori doar ca o ţ ă ă la cîteva
capete de pod. La fel, s-a insistat mult asupra valurilor de ă întrucît ă mai noi
au schimbat uneori ţ datele cu privire la cronologia ş la constructorii acestor ţ
de amploare. Asupra descoperirilor ţ culturilor dacice, sarmatice ş de tip Sîntana de
ş prezentate cu multe deta1ili în ă anterioare, ne-am oprit mult mai pe scurt. Acesta
a constituit dealtfel unul dintre motivele pentru care lucrarea n-a fost ă potriVit cultu-
rilor arheologice, ş cum poate ţ dintre ş s-ar ş
ln ş timp s-a încercat reconstituirea unor fapte ş fenomene din istoria dacilor liberi,
ş cum ă ele din interpretarea ţ care au putut fi adunate. ă ă oferim,
astfel, ipoteze de rezolvare unora dintre probleme poate, ţ noi unor ţ de viitor.
Nu ne-am propus ă scriem acum o istorie a tuturor dacilor liberi în epoca ă deoarece ea
ar avea nevoie mai intii de ă definitive la problemele controversate ş ă ar solicita
studierea ă a acelora mai ţ cunoscute.
O lucrare de ă care ă ă ţ ş multitudinea de aspecte ale istoriei dacilor liberi,
ă organic. de istoria dacilor ţ sub ţ ă ă ă un deziderat.
Pentru ă ei, ş vor trebui ă ş ă ă cu ă ş ţ ă ă
priceperea Ş energia.
www.cimec.ro
Il Ţ Ă
DACO-ROMANE
Transformarea unui întins teritoriu dacic in provincie ă ă anul 106 a dus la
anihilarea unor însemnate ţ militare dacice care ar fi putut ă se ă politicii im-
periului la nordul ă Refacerea unei armate ş a unui sistem de ţ ă ă ace-
luia din perioada lui Decebal nu mai era ă ă   prin pierderile mari suferite în vre-
mea ă cu romanii, ţ ă a dacilor din afara provinciei fusese ţ diminuatr1.
Soarta teritoriilor dacice, ă in afara provinciei romane Dacia, nu a fost ş pe
ă intinderea lor. La ă ă de ţ   spre exemplu, ă natura raporturilor cu lumea ro-
ă   ar putea fi ţ trei zone distincte. Zona din sud, de la rîul Siret ş ă la lacul
Conduc (SasîcP, a fost in întregime ali ă provinciei l\Joesia (fig. 1-3)
2
• De asemenea, garnizoane
romane au ţ la Tyras, de care depindea ş o ă regiune din imediata ă
Zona din centrul ş din nordul Moldovei a ă sub controlul ţ dacice. Chiar
ă se admite eventualitatea unor campanii militare romane in regiunile centrale ş nordice din
Moldova
3
, ă lor în continuare de ă daci ă un fapt confirmat de toate ţ
existente.
O regiune ă teritoriului roman, ş ă la imperiu, a fost sever ş pC'r-
manent ă de ă acesta
4

Datele referitoare la ţ unei zone dependente de romani sînt în general ţ  
întrucît izvoarele scrise nu ne dau ş precise, iar ă arheologice sînt departe de a ne oferi
ă ţ suficiente. ă regiune avea menirea ă ş posibilitatea unor atacuri
prin surprindere, protejînd teritoriul roman din sudul Moldovei ş drumul strategic ş comercial
care trecea de la Tyras la ş   iar de aici prin pasul Oituz spre Transilvania. Pentru motive
la care ne vom referi mai pe larg în capitolul ă   ă ă ă regiune cuprindea
Cîmpia Siretului ş se întindea spre nord aproximativ ă la limita ei cu Colinele Tutovei, fiind
ă în teren de valul ţ (fig. 3)
5
• Intre Prut ş Nistru, teritoriul ă sub
control roman a cuprins probabil ă cîmpia, ă la limita ei cu zona ă ă   acolo unde
se afla valul de ă Leova-Copanca.
ţ ţ dacice din ţ est-carpatic la ş ă cu romanii a
suferit ş ea unele ă Astfel, ţ ă în teritoriul din sud, ă la pro-
vincia Moesia, a fost ă unui proces intens de romanizare. Foarte probabil ă   pentru ş
ă libertatea, o parte din dacii de aici s-au retras mai spre nord în teritoriile neocupate de
romani. Ipoteza unei ă de ţ de la sud spre nord nu are în vedere plecarea în ă
a ă ş ş   întrucît ţ ă a fost ă chiar în ş ă ş în castrele romane
de la ş   Orlovka (Cartal) ş Cetatea ă
1 ă teritoriul roman propriu-zis la nor-
dul ă de Jos zona ce a ă între frontierele
imperiului ă la retragerea ă   delimitat! spre
nord prin val.
2
V. Pâ.rvan, Castrul de la Poiana, p. l03- 122.
3 N. Gostar, ă dacice din Moldova si cuceri-
rea ă la nordul Du.mlrii de jos, în Apttlum: 5, 1965,
p. lH- H7; idem, ţ Moldovei în timpul ă
pînirii romane, în Stud. Art. Ist., 19, 1972, p. 79-8Î.
1
V. P!rvan, Castrttl de la Poiana, p. 119- 120 ;
R. Vulpe, în Istoria Romllniei, 1, 1960, p. 517 ş urm.
5
O ă asupra tuturor ţ privind
valul ţ la R. Vulpe, Vallum de la
J1oldavie iltjeriettre.
www.cimec.ro
Ţ RAZBOAIELOR DACO-ROMANE
15
ln ceea ce ş ţ ţ dacice din zona ă ă sub supravegherea ă
este de presupus ă atît teama ă a ş ţ ă de ă cît ş anumite ţ
pe care trebuie ă le fi impus romanii, au limitat ş ţ ţ autohtonilor ş în acest
teritoriu, mai ales în primii ani ă terminarea ă Probabil ă o parte dintre ă ş ş
aflati în ă ă s-au retras în teritoriile dacice libere.
' Centrul ş nordul Moldovei, cu relief mai accidentat ş mai greu accesibil, pe care romanii
nu le-au alipit imperiului, au ă mai ş Trebuie de ţ ă acest ţ a putut primi
un plus de ţ dacidt din sudul roman al Moldovei. De asemenea, este de presupus ă ă
ultimul ă cu romanii ş ă transformarea ş ă în provincie ă
unii daci din Transilvania au putut ă se refugieze în ţ dacilor liberi de la ă ă de Car-
ţ ă apoi definitiv aici. Cu toate ă nu a fost ă acum ă ş ă arheologic,
ipoteza unor ă de ţ dinspre sud ş dinspre vest este logic ă ţ ă Mai dificil
ar fi de stabilit, în stadiul actual al ă dimensiunile acestor ş ă demografice de con-
ă
În teritoriile dacice nealipite imperiului, romanii ş impus ţ de pace. Toate
ş ă dacice fortificate din Moldova ş încetat definitiv ţ în ă ţ aflindu-se
nu numai ă ţ de la ş

ş Orlovka (Cartal)
7
, pe ruinele ă romanii au ridicat castre,
sau din zona ă sub control roman (Poiana
8
, ş

ş ă

ci ş din regiunile ă
mase mai departe în ă ă ş ş   ă ă ă

Brad
12
ş Piatra ţ Bîtca Doamnei)
13

Nici una din aceste ă ţ nu a fost ă ă ă anull06, nici chiar mai tîrziu, cînd dacii liberi au
ajuns la apogeul gloriei lor militare, ceea ce presupune ă ţ ă de a locui în ş ă
fortificate a fost ă Nu dispunem de descoperiri ş ţ suficiente pentru a preciza
soarta tuturor ş ă dacice la ş ă daca-romane. ă este doar încetarea
locuirii în ş ă fortificate. ş cum ă ă din recentele ă ă arheologice de la Brad,
locuirea ă a fost ă în cetate, dar a continuat în apropierea ei
14
. ă sin-
gura ş ă despre care s-a presupus ă ar data din sec. I-II e.n., ş din Latene
III ş ă în vremea provinciei romane Dacia, este aceea de la Dumbrava (jud. ş Numai
ă ă materialul publicat
15
, încadrarea acestei ş ă ş în perioada La Tene III este destul
de ă
ş ă dacice fortificate de la ş Orlovka (Cartal), Poiana, ş ă
ă ă ă Brad ş Piatra ţ Doamnei au avut, ă ă ă nu numai o ţ ă
ă ci ş un rol deosebit în activitatea ă ; ă ă lor a determinat serioase per-
ă în domeniul ă ţ ş ş ă ş ş al schimburilor comerciale. De asemenea, mu-
ţ înregistrate în sfera ă ă ş ă au produs ă ş în structura
ă
ă importante au avut loc ş în ritul funerar, în cadrul ă abandonarea
ă în tumuli pare a fi cea mai ă ş mai ă ă a fi con-
semnat ş faptul ă ă în tumuli sînt abandonate nu numai de ă ţ care
ajung în sec. II e.n. în ţ dacic est-carpatic ş care mai înainte ş ă ă
ţ în movilc; fenomenul cuprinde toate ţ din acest areal ş de aceea trebuie explicat
6
N. Gostar, op. cit., p. 145-1-:17.
7 l. D. Golovko, R. D. Bondari, A. G. Zaginajlo,
issledovanija u s. Orlovka, în KS Odesa,
2, 1965, p. 76; N. Gostar, Aliobrix, p. 989-991.
8
R. ş Ee. Vulpe, Les jouilles de Poiana, în Dacia,
3-4, 1927-1932., p. 253-351; R. Vulpe, La civilisa-
tion dace et ses problemes <l la lumii!re des dernieres jouilles
de Poiat1a, en Basse-lvloldavie, în Dacia, N. S.; 1,
1<)57, p. 143-164.
9 A. ţ ş M. ş Sondajul în ă ţ
ă de la în Materiale, 6, 1959, p. 375-382.
1o l\1. Florescu, ă în DIVR, p. 396-397.
11 V. ă ş V. Ursache, O ă ă ţ da-
ă pe valea Siretului, in Carpica, 2, 1969, p. 93- 130 ;
V. ă Principalele rezultate ale ă ă arheo-
logice în ş ă de la ă ă ă in Carpica,
8, 1976, p. 49 ş urm.
12
V. Ursache, ţ la problema ă
dacice de pe valea Siretului, în MemAntiq, 1, 1969, p.
105-119; Al. Vulpe, Ptolemy atzd the Ancient Geo-
gmphy of Moldavia, îu StCl, 6, 196i, p. 233-246.
1
3
::-.1. Gostar, op. cit., în A pulunz, 5, 1965, p. 137- 149.
14 V. U rsache, Principalele rezultate ale ă
lor arheologice de la Brad, referat ţ In cadrul doc-
toratului la Catedra de istoria României de la Facultatea
de Istorie din ş
1
& S. Sanie, Ş Sanie, ă arheologice de la
Dumbrava, în Cercet. Ist., 1973, p. 61-92.
www.cimec.ro
Hi
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
prin schimbarea ţ social-economice ş unele ă sociale, care au determinat
înlocuirea obiceiurilor funerare ţ

• În unele zone mai ă de ţ romane,
în care ă de felul ş amploarea acelora din ţ dacic est-carpatic n-au avut loc,
obiceiul ă în tumuli s-a mai ă în continuare. Astfel, pot fi ţ mor-
mintele sarmatice în tumuli de la est de i'llistru ş chiar cîteva pe malul ă vestic
17
, precum ş
mormintele tumulare din regiunea ă a Ucrainei
18
, toate ulterioare sec. I e.n. Ctt pri-
ş mormintele în tumuli recent descoperite la ş Tîrzia (jud. ţ  

ş ş
(jud. Suceava)
20
, ele ţ unor ţ venite mai tîrziu din alte zone geografice.
Dacii de la est de ţ vor fi participat, ă ă ă cu tot ţ lor la ă
boaiele cu romanii ş au avut de suportat ţ ş ale înfrîngerii. Acestea au fost nu-
meroase ş au determinat ă profunde în structura ă ă arheologice de
ă acum ă ă de la începutul celui de al doilea secol al e.n. dacii liberi s-au îndreptat
constant ş ireversibil ă romanizare, ş într-un alt ritm ş în alte forme decît lumea ă
ă ă între frontierele Daciei ş Moesiei romane. Crearea ţ pentru intrarea ă
a ţ dacic de la ă ă de ţ în sfera lumii romane trebuie ă ca cea mai
ă dintre toate ţ victoriei romane asupra dacilor din ă ă
16
Gh. Bichir, ţ la ă de jos în lumina
ultimelor cercettlri, în Pontica, 5, 1972, p. 139, 168. con·
ă el ţ care au ajuns în Moldova în sec, II- III
e.n. au fost ţ de ă carpi ă ţ la înmor·
ă în tumuli, nesesizînd di. ş dacii au abandonat
acest rit.
17
Ibidem, fig. 1.
1
8
M. 1. Smisko, Karpats'ki kurgani perloj polo-
vini 1 tisjacolittja nasoj eri, Kiev, 1960.
19
V. ă -Bîrliba, U11 nouveau groupe eul-
turei sur le territoire de Roumanie. Les fouilles de Branifte-
ţ ş (comm. de ă dep. de ţ   în Dacia,
N. s· .. 2i, 1980, p. 181-207; N. ţ etM. Ş Udrescu,
Considiratians anthrapalagiques pre/iminai1 es sur la tlti-
cropole de ş ţ ş (dep. de ţ   în Dacia,
)<. S., 2-4. 1980, p. 209-220; Em. Cârciumaru et 1\1. Câr-
ciumaru, Analyse chimique et spectragraphique d'un tichan-
tillon de ş în Dacia, N. S., 2i, 1980, p. 221.
2o ţ de la D. Teodor.
www.cimec.ro
III. PERIOADA Ă ROMANE IN DACIA
(106- 275)
A. TERITORIUL DACIC AFLAT SUB STAPINIRE ROMANA
ţ ă în sudul Moldovei s-a limitat la o ă relativ ă   de circa 3 800 km
2
,
ă intre Siret, ă   Marea ă   lacul Sasîc, limesul Tatarbunar- V adu lui !sac,
riul Prut ş valul ş Ş ş La aceasta se mai ă zona ş Tyras între
limanul Nistrului ş lacul Sasîc de circa 1 700 km
2
, ă de limes.
ă arheologice de ă acum au fost dirijate aproape exclusiv spre ă ţ
romane de la ş ş Tyras. Doar în ultima vreme au fost ţ ă ă ş în ş ro-
ă de la Orlovka (Cartal).
Sistemul de ă roman intre Siret ş Nistru, prin modul în care a fost conceput ş
organizat, ş ă sudul Moldovei, în totalitatea lui, prezenta o ţ ă aparte pentru
romani, nu numai din punct de vedere al ă ţ frontierei de la ă de Jos, ci ş al
strategiei generale a imperiului în bazinul ă Negre. Dealtfel, ş cum avea ă se confirme în
sec. III, ş provinciilor romane din sudul ş din vestul ă Negre puteau fi asigurate numai
prin ă în întregime a litoralului pontic. Cînd sistemul defensiv roman de pe coasta nord-
ă va ă   atacurile pc mare împotriva imperiului se vor cu o vigoare ă ă
Cu toate ă politica ă la nordul ă de Jos ş în regiunea de litoral ă la
Nistru era ă   sistemul de ă a fost organizat cu o anume ţ   ţ seama de
ţ de teren, cît ş de natura ţ cu ţ din regiunile nou cucerite. O ă cu-
ă între rîul Siret ş lacul Sasîc, ă de-a lungul ă ă la ă ei în mare, ş
ă ă spre nord de un val de ă   constituia teritoriul roman alipit la Moesia Inferior
(fig. 3). O ă ă   între lacul Sasîc ş limanul Nistrului, nu a mai fost ă printr-un
val de ă   ci doar atent ă de o ă ă din ş Tyras.
Anexarea la Imperiul roman a întregii zone de la nordul fluviului, între ţ cu
Siretul ş Marea ă   a fost ă de necesitatea ă unei ă ă solide a frontierei
de la ă de Jos, care ă asigure securitatea ă a provinciei Moesia Inferior. Anterior,
de-a lungul malului stîng al ă   fortificat cu ă ţ dacice puternice, romanii ă de
purtat lupte grele cu ă ş ş Foarte posibil ca sistemul de ă al dacilor ă mai fi cuprins
ş alte ă ţ decît cele ă cunoscute ă acum, la ş ş Orlovka (Cartal), întrucît numai
cu acestea malul ă ar fi ă în ă parte lipsit de ă în ţ pericolului roman.
Astfel de ă ţ ar mai fi putut exista, spre exemplu, în zona ă ţ Reni, Ismail ş Chilia.
ă   prin urmare, ă s-a alipit la imperiu o regiune a ă pacificare s-a ă prin sabie ş
pentru securitatea ă trebuiau luate ă energice de ă
La Tyras, ă ă nu a fost ă printr-o cucerire ă   ci prin accep-
tarea ei de ă ţ ă a ş   care a ă în ţ ă ţ unei
ă ă mai sigure împotriva atacurilor ţ de ţ vecine. În acest sens, ţ
ă cu privire la ş Tyras a fost ş ca ş în cazul celorlalte ş ş de pe li-
toralul nord-pontic. Aflat într-un teritoriu cu ţ ă ş în ş timp cel mai apropiat
ş grecesc de ţ romane pe litoralul de la nordul ă Negre, ş Tyras ocupa un
loc important în planurile strategice romane.
ln ceea ce ş teritoriul alipit Moesiei Inferior, trebuie ţ ă el era fragmen-
tat în mai multe ş longitudinale de rîurile care curg de la nord spre sud sau de lacurile în
care unele dintre acestea se ă (fig. 1-3). Segmentarea ă a teritoriului a obligat pe
romani ca în cadrul sistemului defensiv general ă organizeze aici o ă pentru fiecare dintre
' - 0111 istoria ş ţ dacilor liberi 210
www.cimec.ro
18
DIN 'ISTORIA Ş Ţ DACILOR L4BERI
aceste sectoare. La est de Prut, limesul a fost împins mai spre nord pentru a încorpora în te-
ritoriul roman toate lacurile din Bugeac ş a asigura astfel posibilitatea ă unui val de
ă ă ă întreruperi ă la marginea lacului Sasîc. Cît ş frontiera ă de pe rîul
Prut, între ş (malul drept) ş Vadu lui Isac (malul stîng). ea nu mai necesita o fortificare
cu limes, deoarece malul stîng pe care-1 ocupau romanii avea o ţ ă
ă ă la nordul ă de Jos s-a putut ţ o ă atît de ă
numai printr-o ă temeinic ă Datele de care dispunem în prezent ne ă posi-
bilitatea ă stabilim cin< i zone principale în sistemul de ă roman din sudul Moldovei (fig. 3).
1. Zona ş (între rîurile Siret ş Prut). Circa 250 km
2

2. Zona Orlovka (între riul Prut ş lacul lalpug). Circa 1 100 km
2

3. Zona Ismail (între lacurile Ialpug ş Catlabug). Circa 850 km
2

4. Zona Chilia (între lacurile Catlabug ş Sasîc). Circa 1 600 km
2

5. Zona ş Tyras (între lacul Sasîc ş limanul Nistrului). Circa 1 700 km
2

1 - Zona ş
Cea dintîi lucrare ă asupra ă ţ romane din zona ş care a ă ş
o trecere în ă a tuturor ă de ă atunci cu privire la acest subiect, ţ
lui V. Pârvan
1
• Lucrarea, ă pe ă de teren din 1912, ă ţ pe ă
ţ de la Tirighina a unui castel cu ziduri de ă de ă ă ridicat în vremea
ă Traian de ă Cohors II Mattiacorum, .. ă poate, ş de un ş din
legio V Macedonica dela Troessmis,dar mai ales ş nu numai ă la început, ci ş ă ă ş ă
ş mai departe ca ă de ţ ş ă de o ţ a flotei imperiale de pe ă classis
Flavia Moesica"
2
• La ş V. Pârvan a mai semnalat ş ţ unui ş din legio
1 Italica
3
• Pe baza descoperirilor arheologice ş epigrafice, V. Pârvan ă ă ţ
unor ş ă civile ş necropole atit în preajma castelului, cît ş în restul teritoriului roman, limitat
spre nord de- valul Ş ş ş Concluzii de foarte mare interes, valabile în parte ă
ă au fost formulate ş în ă ă cu forma de organizare a ţ romane în ţ delimitat
de Siret, ă Prut ş valul Ş ş ş


ln 1936, Gh. Ş ă alte ă ă în castelul roman de la ş aducînd
unele noi ă

• Dintre acestea, ă opinia sa ă pe descoperirile mo1,1etare (ultima
ă de care dispunea autorul era din vremea lui Gordian III). potrivit ă castelul de la
ş a fost folosit de trupele romane doar ă la mijlocul sec. 111
6
ş nu ă în sec. VI
cum presupunea V. Pârvan
7

lncepînd cu 1959, N. Gostar, S. Sanie ş I.T. Dragomir au reluat ă ă din zona Bar-
ş ă de data aceasta atît sistemul ţ romane, cît ş ş ă civile ş ne-
cropolele. Prin aceste ă aflate ă în curs de ă ş s-a precizat ă trupele romane
au construit castelul de la ş pe locul unei ă ţ dacice, ă în vremea ă daca-
romane de la începutul sec. II e.n. ş ţ au stabilit ţ pe ă ţ Tiri-
1 V. Pârvan, Castnd de la Poia11a, p. 103-123.
Chiar cind ş termenul de "castru", V. P4rvan
se referA. de fapt tot la castellum.
11
Ibidem, p. 111.
a 1 bidem, p. 111- 116.
1
Ibidem, p. 103-106, 112-123.
6 Gh. Ş Nouvelles dic011vertes dans le "cas·
tellMm" romain de Barbo§i (pres de ţ   in Dacia,
5-6, 1935-1936, p. 311-319.
e 1 bidem, p. 319.
7 V. Pârvan, op. cit., p. 117.
8
N. Gostar, Ş p. 507-509;
idem, op. cit., in Apulum, 5, 1965, p. 111-117; idem,
UnittJfile militare, p. 107- 113 ; idem, ţ dacice, p.
29-37; N. Gostar, 1. T. Dragomir, S. Sanie ş Ş Sanie,
Castellum castrul de lu ţ în S€siJtnta dt
comMnictJri ţ a muzeelor de istc-rit>, dcc. 1964.
ş 1971, p. 119-122 ; S. Sanie, Mtdalicane ş
tipare romane descoperite la Tirighi11a -Barbc1i. in Da-
nubiMs, 2-3, 1969, p. 81-91; idem, în DlV R.
p. 79-82; S. Sanie, 1. T. Dragomir, Continuitatfa lo-
cuirii dacice fn castrul de la ş -Gala fi, !n Da-
nubius, 1, 1970, p. 135-112; S. Sanie, 1. T. Dragomir,
Ş Sanie, Noi descoperiri de ceramictJ romanii "' inscripJi•
fn Moldova, în SClV, 26, 1975, 2, p. 189-208.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPlNIRII ROMANE lN DACIA 19
ghina a unui castel de ă înaintea celui de ă   ţ ă a unui castru (sec.
II), iar în faza ă a unui turn de ă (sec. IV). ă importante au fost aduse în le-
ă ă cu ş ă civile ş necropolele din preajma ţ   precum ş referitor la crono-
logia diferitelor ţ romane din zona ş
Descoperirile ă   ca ş ă arheologice ă mai demult sau mai recent
în teritoriul roman de la ş   ţ ă o foarte ă locuire a acestei zone în secolele
11-111 e.n. De asemenea, vestigii importante au inceput ă ă în ultima vreme, în ă
tot mai mare, ş pentru veacul ă Cu toate ă rezultatele ă ă din ultimii circa 20
de ani de la ş   ă tocmai acele ă care au adus cel mai ţ volum de
materiale, n-au fost publicate decît într-o ă ă ă   selectiv ş sintetic, ţ din lu-
ă ă dau posibilitatea ă unor aprecieri pline de interes.
ă ţ din zona ă de la ş fac parte din trei categorii distincte. Con-
ţ mai importante asupra ă ă acum s-a îndreptat cu ă ţ ş
tilor, cum sînt castelul ş castrul de la ş ca ş valul de ă Ş ş ş   sînt
de caracter militar. Diferitele componente ale sistemului defensiv roman, ş în parte contempo-
;ane, nu au ţ toate în ş limite cronologice. Alte ţ   aflate în apropiere
de castel, în preajma castrului, ca ş în restul teritoriului roman din zona ş   ţ unor
ş ă de caracter civil. r n ş   o a treia categorie de descoperiri o ă mormintele ş
necropole le.
Ţ Ş Ţ MILITARE. Prima ţ ă din teri-
toriul roman de la ş a fost un castel de ă aproximativ ă   cu turnuri in-
terioare de ă ă la ţ   construit imediat ă terminarea ă daca-
romane. La inceput el a fost ridicat din ă   iar la scurt timp ă aceea din piatrrt. Zidul
de ă   care închidea o ţ ă de circa 3 500 m
2
, avea o grosime de 1,10 m. Castelul a avut
de suferit unele distrugeri în vremea lui Gordian III sau Filip Arabul, ă care a fost ă
ş folosit ă la retragerea ă din anul 275. Potrivit ă ă   garnizoana caste-
lului ar fi putut cuprinde un efectiv de circa 300 soldaW.
A doua ţ ă ă la ş a fost castrul
10
, ale ă ziduri, cu
grosimea de 1 m, cuprindeau în ă ş vechiul castel, acum folosit probabil ca praetorium.
Zidurile castrului, cu dimensiunile de circa 150 x 350 m
11
, închizînd o ţ ă de aproximativ
5 ha, erau înconjurate de ă ş ţ adînci de 1,50 m, unul avînd ă de 8 m (interior),
ă de 4 m (exterior). Noua ţ ă a fost ă ţ peste o ş ă
ş o ă   aflate în apropiere de castellum. Data construirii castrului a fost ă la în-
ceput ca fiind în vremea lui Hadrian
12
sau a lui Antoninus Pius
13
, iar apoi ă anul 171, în
timpul ă Marcus Aurelius
14
• Mai recent s-a formulat ă potrivit ă ţ
castrului a fost ă de evenimentele care au avut loc în ultimele decenii ale sec. IJl•.
Lipsa altor ă în formularea acestei opinii nu ne permite ă tragem concluzia ă autorul
ar data ţ respectivei ţ într-o ă ă domniei ă Marcus
Aurelius. Abandonarea castrului
16
a avut loc ă ă Severus Alexander, probabil în
ş ă în care ş castelul a avut de suferit unele avarii.
1
N. Gostar, 1. T. Dragomir, S. Sanie ş Ş Sanie,
op. ât., p. "119, 422; N. Gostar, ă militare, p. 107,
112-113; S. Sanie, op. cit., In DIV R, p. 80.
10
N. Gostar, 1. T. Dragomir, S. Sanie ş Ş Sanie,
op. cit., p. "120-422; S. Sanie, op. cit., în DIVR, p. 80.
11
Avînd în epoca republicana. o ă ă
de aceea a unui ă   castre1e ş ă raportul
dintre laturile lungi ş cele scurte în sec. III, ajungînd
la circa 2 : 3. N. Gudea, 1. Pop, Castrul roman de la RÎf1101'.
Cumidava, ş   1971, p. 64-65.
12 N. Gostar, 1. T. Dragomir, S. Sanie ş Ş Sanie,
op. cit., p. 422.
11 N. Gostar, op. cit., în   5, 1965, p. 146.
u ldem, ă militare, p. 107.
1
6
S. Sanie, op. cit., in DIV R, p. 80.
18
Evenimentul a fost pus pe seama atacurilor
ţ -{N. Gostar, 1. T. Dragomir, S. Sanie ş Ş Sanie,
op. cit., p. 121) sau carpilor (S. Sanie, 1. T. Dragomir,
op. cit., în Danubi"s, 4, 1970, p. 1":10- 141 ; S. Sanie,
op. cit., în DIVR, p. 80). Mai recent, N. Gostar (Si·
ţ Moldovei în timpul ă romane, în Stud. Art.
1 st., 19, 1972, p. 85) ş exprimat ă ă distrugerea
unei mari ţ din castru, ca ş abandonarea lui, s-a
datorat unor puternice ţ in primele decenii ale
sec. III.
www.cimec.ro
20 DIN :ISTORIA Ş Ţ DACILOR I.:IBElll
Recent, pe partea ă a ă ă ş   vizavi de ă ţ Tirighina, a fost semnalat
un alt castellum de ă   care pare ă fi fost construit tot la inceputul sec. II e.n. ă de
ă acum nu ă ă date foarte precise. ş   se presupune ă el a constituit prima forti-
ţ ă din ă   ă ca o ă de atac în ţ ă ţ dacice de pe Tirighina. Acest
castel de ă pare ă ş fi pierdut repede ţ ă   în favoarea ţ de pe
ă ţ Tirighina, lui ă ulterior, ă în a doua ă a secolului al III-lea, mai
mult un rol economic
11

Sistemul defensiv roman din zona ş mai cuprindea un val de ă cu ş ţ  
care fixa în teren frontiera ă a teritoriului roman, de la ş la Ş ş ş în ş
timp reprezenta primul obstacol în calea eventualilor atacatori (fig. 3)
18
• ă de-a lungul
valului ă ă acum s-au limitat doar la ş de ţ ă   fapt pentru care lipsesc
date mai exacte cu privire la ţ ş perioadele lui de ţ


Data ă ţ ă valului a fost ă ca .fiind ă cu ţ castrului
20
sau chiar mai devreme, pe timpul lui Hadrian
21
• In ceea ce ne ş   nu excludem posibili-
tatea ca valul în ţ ă fi fost ridicat la ă vreme ă ţ în ă a castelului,
ă înainte de castru
22

Opinia ă de prof. R. Vulpe, potrivit ă limesul Ş ş ş nu ar
data mai devreme de ş secolului III e.nY, nu poate fi ţ ă ă cu nici un
argument temeinic. ă ă la ş ă în jurul anului 275 ş va reveni în
prima ă a secolului IV. Prin urmare, valul a fost ridicat ori în intervalul de la 106 ă
la 275, ori in prima ă a sec. IV. Ar fi de presupus, ş   ă valul a fost amenajat în se-
colul al II-lea, pentru a ă ş ţ ă din acei viei care se aflau în preajma cas-
telului ş a castrului. In ceea ce ş ţ diferitelor ş de trupe romane în cas-
telul ş castrul de la ş

  ţ la legio V !vi acedonica, legio I Italica, cohors II Jl attia-
corum ş classis Flavia !vi oesica, ţ nu sînt ă suficiente pentru a :otabili întotdeauna
cu exactitate perioada lor de ţ
Primul ş de trupe romane care a fost adus la ş ă parte din legio
V .i\1 acedonica
2

1
• Acest ş care a construit castelul, la început din ă ş apoi din
ă   a ă la ş ă în anul 167, cînd ă legiune a fost ă de la Troesmis
la Potaissa. În perioada 145-162, la ş a fost adus probabil un ş din cohors Il
!vi attiacorum, care a participat la ţ castrului ş a ă aici ă la retragerea trupelor
ş ţ romane la sud de ă în anul 275. Instalarea unui ş din legio 1
Italica la ş a fost ă în ă ă cu plecarea legiunii V Macedonica la Potaissa, dar unele
descoperiri arheologice ă ă se ă ş posibilitatea ca el ă fi venit aici mai deHeme
2
u.
17 M. Brudiu, Un .,castellum" de pdmfnt din secolele
11-111 e.n. descoperit fn t•atra ţ   comunicare
ţ la sesiunea din 7-8 noiembrie 1979 a Muzeului
de istorie din ţ ş autor a avut ă ţ
sli. ne ofere unele ţ suplimentare asupra celui
de al doilea castellum roman de la ş
11 V. Pârvan, Castrul de Poiana, p. 117, fig. 13.
11
Ultimele ţ despre cercetarea valului la
N. Gostar, Ş Barbofi, p. 510.
20
N. Gostar, 1. T. Dragomir, S. Sanie ş Ş Sanie,
op. cit., p. -422; N. Gostar, op. cit., în Apulum, 5, 1965,
p. 1'16.
21
N. Gostar, op. •it., in Stud. Art. lst., 19, 1972,
p. 82-83.
22
În rezumatul tezei de doctorat, V. Birliba (Le-
gdturile dintre lumea romand ţ .,barbare" de
la est ş nord de ţ Rdsdriteni in primtJ jumdtate a
mileniului 1 e.n., ş   1975, p. 20) ă ur-
mli.toarea concluzie: .,În zona valurilor din sudul Moldovei,
lipsesc descoperirile (monetare) sau sînt rare, ceea ce
ne ă ă ă aceste valla în sec. II- III e.n.".
23
R. Vulpe, Les ,.valla" de la Valachie, de la Basse-
Moldavie et du Boudjak, în Actes du 1X-• Congres Inter-
national d'Etudes sur liS Frontieres Romaines, 1Wamaia,
6-13 septembrie 1972, ş Ki:iln- Wien, 1974,
p. 275-276.
2
• V. Pârvan, Castrul de la Poiana, p. 114-116;
Gh. Ş   op. cit., p. 318 ; R. Vulpe, Histoire ancienne,
p. 126. 159-162, 216; D. Tudor, ţ latine fn
Muzeul de ţ din 1 ş   în SC.)" ş   1, 1953 1-1,
p. '176-'177.
26
Pentru cele mai recente date- referitoare la sta-
ţ trupelor romane la ş   vezi N. Gostar,
ţ militare, p. 107- 113 ; Em. ţ ă  
Teritoriul militar al legiunii V Macedonica la Dundrea
de jos, în SCIV, 23, 1972, 1, p. 16 ş urm.; idem, Ttoes-
mis u"nd die Organisierung des skytkischen Limes in dtr
jrllhln Kaiserzlil, In Actes du 1.\·-• Ş International
d'Eiwdes sur lu Fronlieres   Mamaia, 6-13
septembrie 1972, ş Wic-n, 1974, p. 92.
28
N. Gostar, ţ militare, p. 111- 112.
www.cimec.ro
PERIOADA STAP!NIRU ROMANE !N DACIA
21
Oricum, legio I ltaUca ar putea fi ă ă de colzors II M attiacorum, cea de a doua
unitate care a participat la ţ castrului. ln ş pentru classis Flavia Moesica, pe baza
ţ stratigrafice a descoperirilor de ţ ş olane cu ş s-a putut preciza ă un de-
ş al acestei ă ţ fluviale ă a putut ţ la ş începînd din vremea
lui Gordian III sau Filip Arabul ş ă în anul 275
27

Ş Ă CIVILE. V. Pârvan ne-a oferit pentru prima ă o imagine mai ă asupra
ş ă civile, ş la vremea ă dispunea de o ţ destul de ă De fapt,
fn ă de ceea ce singur numea "diferite descoperiri ă   V. Pârvan a putut folosi doar cî-
teva ţ de la Ş ş ş


ă arheologice în teritoriul roman de la nordul ă cuprins între Prut, Siret
ş valul Ş ş ş începute în 1959 au adus ţ noi ş importante ă Prin
sondaje ş ş de ţ ă fn 1959 s-au ă ă pe unele locuri cu descoperiri ro-
mane cunoscute anterior, cum ar fi pe ă ţ Tirighina sau pe malul de vest al ă ţ ă
Tot atunci s-au semnalat ş o serie de alte puncte, prin care s-a confirmat ă locuirea ă din-
tre Prut ş Siret nu s-a limitat la castel ş castru. Aceste ţ au dovedit ă resturi de ş
ă civile romane se ă din ţ ă de exemplu, pe malul stîng al Siretului, începînd de
la ş ă aproape de valul de ă de la Ş ş precum ş în jurul ă ţ ă

• ş
ă civile ar mai putea fi semnalate probabil ş în alte puncte din acest teritoriu roman.
Dintre toate descoperirile de caracter civil ţ ş ă în apropiere
de castel ş castru a fost ceva mai intens ă prin ă ă sistematice.Despre ă
ş ă aproape in intregime sub actuala ă a comunei ş in perimetrul ă ş
se ţ ă ă in cuprinsul ei au putut fi sesizate ă niveluri. Primul dintre acestea cuprinde
ţ cu ziduri de ă de la care au ă fragmente de coloane, capiteluri, apeducte,
un hypocaust etc. ţ ţ ă ă de calitate ă Cel de al doilea
nivel are ţ din chirpici, acoperite cu ţ Inventarul lor este mult mai redus decît
cel al ţ din primul nivel; moneda cea mai ă ă din anul 256
30
• Arealul ş
ă pentru fiecare din cele ă niveluri este greu de stabilit numai ă ă ă ă
ă în prezent. În schimb, unele ă privitoare la cronologia ş ă se impun.
Primul nivel sesizat in ş corespunde unei perioade de prosperitate a ă
romane, pe cînd cel de al doilea unor vremuri de oarecare ţ ă Acest ultim nivel ar fi
de incadrat, presupunem noi, în perioada de la Gordian III sau Filip Arabul (dnd castrul a fost
abandonat, iar castelul a fost ă ş ă în anul 275. l\loneda din anul 256 poate fi o ţ
fn acest sens.
Pe teritoriul castrului au fost descoperite ş trei ţ adîncite în sol (fig. 4; 5), avînd
ca inventar o mare cantitate de ă ă ă aproape în exclusivitate cu mîna; mare
ă ţ de forme ş ornamente, cunoscute în perioada ă ş ă (oala de diferite tipuri
ş dimensiuni, amfore, ulcioare, ă platouri, lucerne, lacrimarii), obiecte de metal, o ş
ţ ă ş patru monede, una de la Septimius Severus ş trei de la Alexander Severus
31
• Ultimele
27
Ibidem; idem, op. cit., tn Stud. Art. Ist., 19,
1972, p. 85.
28 V. Pârvan, op. cit., p. 103-106.
28
N. Gostar, Ş p. 505-.509,
fig. 1.
80
S. Sanie, op. cit., în DIVR, p. 80-81.
31
ş cele trei ţ au fost adîncite la cel
mult O, 75 m de la nivelul antic de ţ autorii
le-au numit cu termenul mai general de bordeie, denu-
mire care va fi ă ă ş de noi atunci cînd vom face
referiri la complexele respective (S. Sanie, 1. T. Dragomir,
op. cit., în Dan"bius, .o!, 1970, p. 135- H 1). ţ
inventarului amintit in cele trei ţ nu ne este cu-
noscutA.. Sigur este eli. în ţ 1 au fost glsite un
virf de lance ş o parte dintr-o ă iar in ţ 2 se
aflau o ş ţ ă (ibidem, p. 140 ), fragmente de la ă
amfore ş de la un bol terra sigillata cu ţ precum
ş monede ce se succed de la Septimius Severus la Ale-
xander Severus (S. Sanie, 1. T. Dragomir, Ş Sanie,
op. cit., în SCIV A, 26, 1975, 2, p. 191, 197, 202, fig. 2,
3, 7; 7). Într-o lucrare mai ă se ţ ă ă
nivelului de locuire ă ii ţ ş 11 ţ de
ţ ă din care ş au fost deja cercetate (S. Sanie
et 1. T. Dragomir, Aspectes de la coh.abitation des Daces
el des Romains dans le Midi romain de la Moldavie, in
Actes du 2• Congres International de Thracologie, 2, Bucu-
ş 1980, p. 339 -3-49).
www.cimec.ro
""
.....
DIN ISTORIA Ş CIVILIZATIA DACILOR LlBERI
monede au sugerat ş momentul ă locuirii dacice în castru, în vremea atacurilor carpilor
din anul 238. Bazîndu-se pe inventarul descoperit, ş în special pe ceramica ă ş arme, autorii
ă ă au atribuit cele trei ţ unor daci care ar fi ă în caslru ş ar fi ă parte dintr-o
"unitate de ţ ă
32

ţ autohtonilor în castrele romane din Dacia a fost de mult timp ă
33
, ş încît
semnalarea lor ş în castrul de la ş nu mai era decît o ă ş ş confirmarea.
Ceea ce ă ă greu de acceptat este modul în care a fost ă locuirea ă din
castru. De la început trebuie ţ ă o sincronizare între depunerile arheologice prezentate
de S. Sanie ş I.T. Dragomir în textul ă ş cele din profilul dat în ţ nu este po-
ă în ţ de certitudine
34
• Lipsa unor ţ stratigrafice absolut necesare este
ă într-o ă ă de reprezentarea acelui ă galben cu ţ cal-
caroase", ce ş în el toate depunerile arheologice care n-au putut fi separate ş identificate în
32
S. Sanie, 1. T. Dragomir, op. cit., in Dattubius,
4, 1970, p. 140- 141. ă autorilor referitoare
la locuirea ă în cele trei bordeie de pe teritoriul
castrului, ca fiind in timpul de ţ ş nu ă
abandonarea lui, sint categorice: ,.Locuirea ă din
castrul roman ... " p. 137; ,. ... dacii ce locuiau in castru ... ",
p. 140 ; ,.Locuirea ă din castrul de la ş ia
ş probabil, tot temporar, ă cu plltrunderea pri·
mului val carpic, in 238 ... ", p. 140-141.
33
C. Daicoviciu, Problema ă ţ în Dacia,
in AISC, 3, 1936-1940, p. 32-33, pl. 1, 2, 5; idem,
Le probleme de la continuite en Dacie, In Revue de Tran-
sylvanie, 6, 1940, 1, p. 32-33, pl. 1, 2, 5; idem, Einige
Probleme der Provinz Dazien ă des 3. ]ahrhun-
dcrts, în StCl, 7, 1965, p. 247 ; D. Protase, La perma-
Hence des Daces en Dacie romaine telle qu'elle restdte de
l'm·cht!ologie, in RRH, 3, 1964, 2, p. 193-211.
3
• Potrivit celor doi autori (S. Sanie, 1. T. Draga-
mir, op. cit., in Danubius, 4., 1970, p. 137- 138), in zona
ţ dacice pe care le ă (fig . .5) ar fi existat
ă straturi ş grupe de complexe arheologice:
Straturi:
- Strat vegetal, gros de circa 0,25 m.
- Strat de ă aflat sub solul vegetal, gros
de circa 0,50-0,60 m, cu materiale arheologice deran-
jate ş amestecate.
- Strat de nivelare cu argill, care are deasupra
movilei grosimea de 0,40-0,60 m.
Despre natura acestor straturi ă culoare,
ţ nu se dau ţ Singurul amlnunt este
acela ă nivelarea s-a ă cu un .,strat de ă
Complexe arheologice :
- ă cu mormint de ţ in ţ ă
sub stratul de nivelare.
- Patru morminte de ţ introduse in
mantaua movilei.
- Morminte de ţ (din care doul sub lo-
ţ 3) acoperite de stratul de nivelare.
- Trei bordeie, ulterioare nivelll.rilor, aflate sub
stratul de ă
Profilul unei ţ (fig. 5) prin ţ 2 ş 3
din ş studiu (ibidem, fig. 10) ă ă
ţ ă :
- Strat vegetat.
- Sol definit ca ,.pll.mînt cafeniu ş Acest
strat apare în trei zone, ş anume deasupra bordeiului 3,
sub bordeiul 3 ş spre ă B al profilului, unde este
ă de bordeiul 2. Pentru exactitatea referirilor ce le
vom face ulterior, ă ţ cele trei zone cu
literele a, b, c (fig. 5).
- Sol numit de autori ă argilos ş
Acesta apare in doull. locuri, o datll. deasupra bordeiului
2 ş a zonei b, iar a doua ă sub zona b. ă in con-
tinuare cele doul zone cu literele d ş e (fig. 5).
- Sol numit ă galben cu ţ cal-
caroase", care apare atit sub moviUI., cit ş deasupra ei.
De asemenea, ş sol se ă ş Intr-o ţ simi-
ă (dedesubt ş deasupra) ţ ă de zona d (fig.
Stratul de ă de sub solul vegetal, gros de
circa 0,50-0,60 m ş ţ din ţ mate-
riale arheologice, despre care s-a vorbit in termeni foarte
ş in text (ibidem, p. 137), nu poate fi identificat
decît pe desenul profilului. Singura identificare ar putea
fi ă cu ceea ce autorii au numit ă cafeniu
ş În acest caz, ţ din text el bordeiele
au fost delimitate sub primul strat de ă n-ar mai
corespunde cu desenul profilului, in care groapa bor-
deiului 2 ă ă cafeniu ş Cit
despre bordeiul 3, ţ lui stratigraficl pare s1 fie
ş mai greu de ţ Potrivit profilului, groapa bor-
deiului 3 apare mai mult ca o lentill in ă cafeniu
ş ă ă ă ea fl desparte in doul
depuneri succesive, una la partea inferioarA. notatll. cu
a, iar alta la cea superioarl ă cu b. ln zona c, ă
mîntul cafeniu Ş are o grosime mai miel, iar de-
punerea superioarl (corespunzltoare cu b) fie ă ş
fie ă este mult ţ ă ş greu sesizabill. Astfel ar
putea fi ă probabil ţ stratigraficâ a bor-
dcielor 2 ş 3, ca ţ unei depuneri situat! la
partea superioarl a stratului de culturA. de sub solul ve-
getal. Zonele de depuneri d ş e, flcind parte dili ,. ă
cafeniu ş argilos", par sl nu ţ     unui strat
continuu, ci mai curind unor ă ş ă
dintr-un sol argilos, ele nu pot reprezenta stratul de
nivelare cu argila, intrucit zona de depunere notatll. cu
e se ă deasupra ţ 2, ă tntr-un raport stra-
tigrafic contrar celui ţ in text. Dealtfel,. cele
doul depuneri nici nu pot fi identice, ş cum se prezintll.
in profil. ă depunerea e se ă deasupra depunerii
b, ea nu poate sl ă In ş structurl ş cu ş
valoare cronologic!!.) ş dedesubtul acesteia. Depunerea e
ar putea fi in multe ţ B.!lemll.nl'Ltoare cu depunerea
d, dar în nici un caz identici.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPlNIRTI ROMANE IN DACIA 23
timpul ă ă (fig. 5). Intre acestea trebuie cuprinse solul viu, straturile în care a fost
ă ă groapa mormîntului de ţ în ţ precum ş celelalte depuneri ulterioare movilei,
inclusiv nivelarea de mari ţ ţ ă în text
35
, dar ţ ă în ţ de profil.
Stratul de nivelare cu ă care are deasupra movilei grosimea de 0,40-0,60 m, ar trebui
ă fie sub ă cafeniu ş la partea ă a ă galben cu concre-
ţ calcaroase" (fig. 5). Mormîntul de ţ în ţ ă cu movila de deasupra, ca ş
depunerea ă cu litera d
36
, stau suspendate în masa de ă galben cu ţ calcaroa-
se", ă ă a putea fi raportate la straturile de care se ă
Transportarea unor atît de mari ă ţ de ă depozitate într-un strat uneori de pes-
te ă de metru grosime, numai pentru a ă modeste gropi de bordeie - ş cum cred
autorii ă ă - ni se pare greu de admis; într-un sol ă nivelat nici nu pot fi ă
gropi de bordeie, intrucit ţ s-ar ă cu mare ş ţ ă Prin urmare, intre momentul
ă terenului ş cel al ă bordeielor a trecut o ă suficient de ă in care
stratul de nivelare a avut timp ă se taseze
37
• Dealtfel, amploarea ă ne ă mai
curînd ideea ă acestea ar data din momentul ţ castrului.
Concluzia care se desprinde din datele prezentate mai sus este aceea ă ţ dacice
la care ne-am referit trebuie datate intr-o ă mai tîrzie ş anume ă abandonarea castrului
38
;
ele ar corespunde cronologic celui de al doilea nivel ă S. Sanie) din ş ă cuprin-
zind ţ cu o ă ă ş inventar ă ă ă La cele deja ţ se ă
ş faptul ă da tarea ţ ă în anul 238, pe baza monedelor de la Alexander Severus
39
,
nu este ş de ţ ă
Perioada de ţ a castrului a fost una dintre sau chiar cea mai înfloritoare ş
mai ă din ă durata ă romane in zona ş Atît in ş ă cit
ş in sistemul de ţ se extind mult ţ in ă Tocmai de aceea nu ni se pare
ă amenajarea, chiar în interiorul castrului, a unor ţ atit de neaspectuoase (bordeie).
lipsite de rigorile elementare ale arhitecturii romane
40
, ă de ţ în ă ale tru-
pelor ţ la ş
MORMINTE Ş NECROPOLE. ţ referitoare la cea de a treia categorie de
descoperiri sînt destul de reduse. Mormintele semnalate mai demult au fost ţ iar cele
dezvelite prin ultimele ă ă ă n-au fost publicate. Dintre cele dintîi amintim sarcofagul
ă in 1867 la ţ

precum ş acela descoperit în 1911 la ş


De la primele ă ă în ă V. Pârvan remarca tumulii ţ la nord ş
nord-est de castellum, despre care afirma ă au fost ţ într-o ă ă ă cu "mor-
minte de alt gen", dînd ca exemplu sarcofagul de la ş


311
S. Sanie, I. T. Dragomir, op. cit., in Dartubius,
4, 1970, p. 138.
" Vezi nota 34.
37
fn perioada cînd s·a ă tasarea, s·a mai
ă ş ă depunere ă cîte se pare destul de
ă (pe care am notat·o ţ cu litera a).
31
N. Gostar {op. cit., in Stud. Art. Ist., 19, 1972,
p. 8.5) ă ş bordeie tot în perioada de dupl
abandonarea castrului.
81
În ţ 2 au fost descoperite cel ţ doul
monede, dintre care cea mai veche era de la Septimius
Severus. Prima monedl nu are vreo ţ   pentru
cronologia ţ 2. În schimb, moneda de la Alexander
Severus reprezintl!. un terminus post quem pentru sfîr·
ş ţ ş piesl ar putea reprezenta ter·
minus post quem ş pentru data ţ baterea
monedei putind fi ă ă cu mult timp înainte de mo·
mentul amenajârii ţ
10
Cele trei ţ sînt foarte ă ă ş
dau impresia ă la amenajarea unora dintre ele nu s·a
ţ seama de ţ altora aflate in ţ sau
deja. in curs de folosire. Malul ă intre ţ 1
ş 2, spre exemplu, are pe o mare ţ a sa doar o
grosime de circa 1.5 cm {fig. 4), care s·ar fi ă foarte
ş dacl!. ele ar fi ţ in ş timp. Chiar ă
au ţ ş faze, este de presupus ă locuin·
ţ au fost construite ş utilizate in momente diferite.
41
C. Moisil, Sarcofagii de piatril., in BCMI, 3,
1910, p. 8.5-86; M. ţ Archiiologische
Forschungsreise im Bezirk Covurlui (Untere Moldau ),
in Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 430-431; M. Alcxan·
drescu·Vianu, Un sarcophage mithriaque au musee d'his·
toire de Galatzi, in RESEE, 5, 1967, 1-2, p. 229-233;
I. T. Dragomir, Cavalerul trac de la Tirighina
in Danubius, 2-3, 1969, p. 74-7.5, fig. 2.
ca C. Moisil, op. cit., p. 86; V. Pârvan, Castrul
de la Poiana, p. 112, fig. 10 ; Em. Condurachi, in Istoria
României, l, 1960, p. .503- -'0•1.
'a V. Pârvan, op. cit., p. 112, fig. 9, pl. VIII, 1·
www.cimec.ro
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
Un mormînt de ţ avînd ca inventar ă ulcioare a fost semnalat in
1959, într-un cartier al comunei ş din preajma ă

• De asemenea, s-a mai consemnat
ulterior (1964) ă în parte, castrul a fost construit peste o ă ă de ţ cu
monede de la Vespasian ş ţ


Cele mai multe ţ asupra noilor descoperiri de morminte din zona ş ne
sînt oferite de unele ă ale lui S. Sanie. Una din ele ţ ă ă "pe latura ă a
castrului" (interior sau exterior ?) au fost ă ă ş în parte distruse trei morminte
de ţ în inventarul ă s-au ă ă de medalion de ă ş ş forme.
Lucrarea ă ţ mormîntului 3, care, pe baza pieselor din inventar, ar putea su-
gera ţ celui înmormîntat
46

O ă lucrare ă descoperiri de morminte ă cu prilejul unor ă ă
în interiorul castrului. Stratul de nivelare cu ă despre care s-a vorbit mai sus, a acoperit
un turnul ridicat deasupra unui mormînt de ţ în ţ In mantaua movilei, înainte de
nivelare au fost introduse alte patru morminte de ţ De asemenea, stratul de nive-
lare mai acoperea ş unele morminte de ţ

• Despre inventarul ş încadrarea ă
a mormintelor nu se spune nimic. ş este de presupus ă ţ din mantaua movilei
ş ţ ţ de stratul de nivelare ţ necrorolei romane, în cuprinsul ă  
ş cum s-a precizat
48
, se practicau ambele rituri funerare. ncadrarea ă a mormin-
telor, peste care în vremea lui Marcus Aurelius a fost construit castrul, nu poate fi decît ante-
ă acestuia. ţ ă în necropola ă de la ş monedele se succed de la
Antoninus Pius la Septimius Severus
49
poate ă fie ă numai pentru mormintele situate
în zona din afara castrului.
In ş potrivit ultimelor ţ necropola de la ş se întinde la vest ş
nord-vest de castel ş este în parte ă de castru. În cuprinsul ei se ă morminte
tumulare (grupate îndeosebi spre nord ş est) ş plane, iar riturile ş ritualurile sînt ă ă
toare celor din alte necropole romane
50
.
ln teritoriul roman dintre Prut ş Siret au mai fost descoperite ă ş ă
morminte de ţ sarmatice, unul la Ş ş altul la ş Ambele morminte au
fost distruse, recuperîndu-se numai o parte din obiectele aflate în preajma scheletelor. Inven-
tarul mormîntului de la Ş

cu craniul scheletului deformat, permite datarea lui aproxi-
mativ la mijlocul sec. III. Din ş vreme ă probabil ş mormîntul de la ş din
care nu s-a ă decît o ă ţ ă de lut din ă ă ş ă la ă


*
* *
1 n complexele civile, militare ş de caracter funerar din teritoriul roman de la ş
a fost ă o ă cantitate de materiale arheologice.
Ceramica, ă în cea mai mare parte in ateliere locale, era de ă ă imitînd
uneori produsele terra sigillata. Tot local mai erau lucrate lucerne, medalioane ş figurine, ă ă
mizi, ţ ş olane. La ş au fost ă ş produse de ă din alte oficine, cum ar
u N. Gostar,   ş p. 509, fig. 2, 3.
u N. Gostar, 1. T. Dragomir, S. Sanie ş Ş Sanie.
op. cit., p. -421. Dintr-o ţ ă de laN. Gostar,
ă ă cea mai tirzie ă ă din mor-
mintele peste care s-a construit castrul ă de la
Antoninus Pius.
" S. Sanie, op. cit., în Danubius, 2-3, 1969,
p. 84, 92.
41 S. Sanie, 1. T. Dragomir, op. cit., în Danubius,
4, 1970, p. 138.
U S. Sanie, op. cit., în Danubius, 2- J, 1969, p. 85.
" Ibidem, p. 88. Vezi ş nota 11.
so S. Sanie, op. cit., în DIV R, p. 80-81.
01
1. T. Dragomir, Mormîntul sarmatic de la Ş
dreni, în Rev. Muz., 2, 1965, 4, p. 363-365; idem, Du·
coperiri arheologice pe actualul teritoriu al GalaJiului din
cele mai vechi timpuri ş pîn4 la întemeierea ş în
Danubius, 1, 1967, p. 187, fig. 12, 1-11.
ia Ibidem, p. 187, fig. 12, 12. S. Sanie, 1. T. Draga-
mir, Ş Sanie, op. cit., în SCIVA, 26, 1975, 2, p. 198-20.5;
S. Sanie ş 1. T. Dragomir, op. cit., în Actes du 2• Con·
gres 1 nternational de Thracologie, 2, ş 1980,
p. 343-3-H.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRTI ROMANE IN DACIA
25
fi terra sigillata, amfore ş ş anepigrafe, precum ş lucerne cu ş în limba ă


Intr-o ţ mai ă atît în castru cît ş în ş ă ă de produsele romane
s-au ă resturi de ă ă ă cu mîna din ă ă ş la ă din ă
ă

• Seria de recipiente se ă cu exemplare din ă ş mai rar din bronz
55

Inventarul de obiecte este de o mare varietate, cuprinzînd piese de metal folosite în con-
ţ piese ornamentale, sarcofage de ă arme (piese de ş resturi de scut, ă
vîrfuri de lance), ş ţ obiecte vestimentare, statuete de bronz, ă ţ votive, ţ ş mo-
nede. O ă oricît de ă a tuturor acestor categorii de obiecte nu poate fi ă ă aici
întrucît marea majoritate a lor sînt ă inedite. Dintre piesele deja publicate vom aminti
doar cîteva cu o ţ ă mai ă pentru comentariile pe care le vom face ulterior.
ţ ş nu prea numeroase, ă ţ de un deosebit interes. Cea mai veche
ţ ă din zona ş referitoare la ţ ă este ţ din anul
112, ă ă care ţ ă numele ă Traian ş al guvernatorului P.
Calpurnius Macer Caulius Rufus
56
• V. Pârvan considera ă ă ţ pe ă ar trebui
ă la "inaugurarea unui însemnat edificiu" la ş

• O ă ţ pare ă fi fost
ă ă Hadrian, probabil cu prilejul ă ă sale în provinciile Dacia ş
Moesia Inferior (aproximativ între anii 121-128) sau cu ocazia unor ă de ă a limes-ului
roman din ă ă

• Din prima parte a domniei lui Marcus Aurelius ă ă inscrip-
ţ mai importante. Prima este cea de pc altarul lui Cornelius Firmus ( centurio) leg(ionis)
1 1tal(icaej5
9
• Cea de a doua cuprinde o ă de veterani cu nume pur romane, care ş încheiat
cariera ă prin 162-167
60
• O ţ pe o ă ţ de ă ţ pe un
ă roman consul pentru a ş ă precum ş pe un legat al provinciei, ă
a fi un monument onorific din vremea ă Commodus (anii 190-191), a fost ă în le-
ă ă cu eventuale noi ă de ţ sau ţ în castellum sau castru
61
• În ş
o ţ ă la ş de la ţ ă statului din ă ţ pe L.
V alerius F uscus (centuri o) leg ( ionis) V Mac ( edonicae) este ă de N. Gostar ca
provenind tot de la ş


O ţ ă aparte o are cunoscuta ţ de pe altarul de la Ş închinat
lui H ercules Victor de ă L. 1 ul ( ius) 1 ulianus, qui et Rundacio. Din ă ţ ă
în a doua ă a sec. II, ă ă zona ă de la ş era ă într-un
territorium cu ordo ş quinquennales, ceea ce presupune la acea ă ţ mai multor viei,
autonomi ţ ă de puterea ă o organizare ă

• Alte patru ţ trei în
limba ă ş una în limba ă ă de asemenea ţ ţ civile în preajma cas-
trului de la ş


ţ mai frecvent semnalate sînt ş de pe unele ă ă ş ţ ă de
Ja legio V Macedonica, legio 1 Italica, cohors II Mattiacorum ş classis Flavia Moesica
66

n CIL, III, 7 623, 1 ; D. Tudor, op. cit., p. 479-481 ;
S. Sanie, op. cit., în DIV R, p. 81.
" S. Sanie, 1. T. Dragomir, op. cit., în Danubius,
-4, 1970, p. 138-139, fig. 6.
n 1. T. Dragomir, op. cit., în Danubius, 1, 1967,
p. 186.
11 CIL, III, 777 ; V. Pâ.rvan, Castrul de la Poiana,
p. 114; N. Gostar, l nscriPJia ă Traian de
la în ArhMold, 9, 1980, p. 69-73.
57
V. Pârvan, op. cit., p. 114.
1
8
N. Gostar, O ţ de la Hadrian în castel·
lum roman de la in Ş ş ser. 3, tom. 12,
1966, p. 151-152, fig. l.
It CIL, III, 7 514 (= 778) ; V. Pâ.rvan, op. cit.,
p. 115; N. Gostar, ă ţ militare, p. 111- 112.
10 CIL, III, 7 515; V. Pârvan, op. cit., p. 116 ;
D. Tudor, op. cit .• p. 476-477.
'
1
CIL, III, 7 516 ; V. PfLrvan, op. cit., p. 116;
D. Tudor, op. cit., p. 474-476.
t - Din 1ator1a fl ţ dacilor liberi 210
sa N. Gostar, ă ţ militare, p. 113, nota 39.
n Vezi N. Velichi, NlcropoltJ ş altarul votiv de la
Serdaru   Ş ), judeful Covurlui ş V. Pâ.rvan
Adaos, în BCMI, 5, 1912, 120-124; V. Pâ.rvan, Castrui
de la Poiana, p. 103-104; 1. 1. Russu, Elementele traco.
getice în ţ Bosporul Cimerian, în SCI V, 9, 1958,
2, p. 306; N. Gostar, op. cit., în Stud. Art. Ist., 19, 1972,
p. 84.
" lbidem, p. 105.
e& CIL, III, 7 618, 7 620 ( = 785,2); 7623, 1; V. Pârvan,
Castrul de la Poiana, p. 114, 115, fig. 11 ş 12, pl. IX, 12 ;
Gh. Ş op. cit., p. 345, fig. 4, 17-19; 1. Vendelin,
ţ in CNA, 14, 1939, p. 141; N. Gostar, 1. T.Dra·
gomir, S. Sanie, Ş Sanie, op. cit., P: 420; N. Gost3;r.
ă ţ militare, p. 108-112; S. Same, 1. T. Dragom1r,
ş Sanie, op. cit., in SCIV A, 26, 1975, 2, p. 189-190,
205, fig. 1, 1-3; M. Brudiu, op. cit., în SCIVA., 27.
1976, 1, p. 87, 93.
www.cimec.ro
2G
DIN ISTORIA Ş CIVILIZATIA DACn..OR L7BERI
Destul de numeroase sînt ţ in limba ă pe recipientele de ă Astfel.
toate ţ pe amfore, ş in relief, ş englife, ă cu vopsea ş sau
graffiti sînt în limba ă Tot în limba ă mai sint ă ş pe un mortarium ş una
pe un ţ   precum ş graffiti pe trei vase
68
• ln ă de cele in limba ă   mai apar unele in-
ţ în limba ă   ce-i drept mai ţ la ă Ele au fost semnalate pe zece ţ  
un bol terra sigillata ş o ă


Din cele cinci sarcofage de ă ă în teritoriul roman dintre Siret ş Prut, ă
au fost datate în sec. II-III. Primul dintre acestea, descoperit la ţ în anul 1867
88
, are pe
capac mai multe ă în relief. La unul din capete apare un taur, iar la ă zeul
Mithras ă   ambele ă fiind încadrate de rozete. Pe ă ţ laterale sînt frontoane
de temple ţ de coloane
811
• Al doilea sarcofag, descoperit în 1910 la ş   lucrat dintr-un
bloc masiv de ă   provine dintr-un atelier din Asia ă Atit cutia sarcofagului, cît ş ca-
pacul, ă cîte o ţ in limba ă   din care ă ă a fost lucrat în timpul asiar-
hului Alphenus Modestus, ce ş exercitat ţ pe vremea lui Septimius Severus
70
• S-ar
putea ca cele ă sarcofage descoperite la ţ în 1953 ş 1972, nepublicate ă   ă ţ ă
eventual tot secolelor II -III
71

Dintre piesele mai valoroase din zona castrului de la ş ă ă mai fie amintite
aici ă ţ de ă reprezentind pe Cavalerul trac
72
ş pe Cavalerii danubienF
3
, ă
medalioane reprezentînd divinitatea Sol ş o ă de quadrige, tiparele din ă ş un fragment
dintr-o statuie a Hygiei
74

Referitor la descoperirile monetare, primele ă au fost ă ă de Miron Costin
ş D. Cantemir. Gh. ă ţ ă apoi monede de la Traian ş ă la Filip Arabul.
El ă chiar descoperirea unui impresionant tezaur de 3 700 monede de argint, care ar
fi fost ă in 1836
75
• In 1931, un denar de la Marcus Aurelius (anul 168) a fost ă ă
tor pe valul Ş ş ş din· zona ă ţ Traian
78
• Din ă ă ă în 1936
provin mai multe monede din sec. II-III e.n., una din argint ş restul din bronz, cea mai
ă fiind de la Gordian 111
77

ă cu publicarea primelor rezultate ale noilor ă ă arheologice de la ş
au fost ă ş cele dintii ă referitoare la repartizarea monedelor pe straturi ş complexe.
Prima comunicare stabilea, pe baza ă ă din castellum. ă in nivelul roman mai vechi au
fost ă ă monede de la ă Nerva, pe baza ă s-a ş ă precizarea ă ţ
ă din sudul Moldovei nu poate fi ă mai veche de perioada lui Traian. ln ş
nivel au mai ă ş alte monede, ultima fiind de la Filip Arabul. Al doilea nivel roman incepe
tot cu monede de la Filip Arabul ş ă cu altele ă la Valerianus, Gallienus ş Claudius
II Gothicus. Castrul, în herma ă a fost ă ă o ă de la Hadrian (anii 132-134), a fost
construit peste morminte cu monede de la Vespasian ş ţ Seria monedelor din castru
se incheie cu acelea din vremea ă Alexander Severus
78

11
S. Sanie, 1. T. Dragomir, Ş Sanie, op. cit., p.
190-198, 201-207.
67
CIL, III, 7 623, 1 ; V. Pâ.rva.n, CQstrul de lQ Po·
iQnQ, p. 121-122; D. Tudor, op. cit., p. 479-481;
S. Sanie, 1. T. Dra.gomir, ş Sanie, op. ât., p. 198-20.5.
Numll.rul pieselor cu astfel de ţ a. crescut pro·
babil prin ă din ultimii a.ni. Pentru ţ
de la ş vezi ma.i recent Em. ţ   Tn·
ţ ScythiQ Minor, V, ş   1980, p. 300-326.
11
Vezi nota 41.
89
Unele a.mlnunte despre istoricul descoperirii
acestui sa.rcofag, la. 1. T. Dragomir, op. cit., in DQIJU·
bius, 2-J, 1969, p. 74-7."i, nota. 14, fig. 2.
70
Veli bibliografia la. Em. ţ ă (op. cit.,
in SCIV, 23, 1972, 1, p. .,7, n. 32.) ş M. Rossner,
A siQYchen U1fd A rchiereis A siQS, in StCl, 16, 1974,
p. 113.
7
1 M. Brudiu, op. cit., in SCIVA, 27, 1976, 1. p. 9.5.
7
a 1. T. Dragomir, op. cit., in DQnubius, 2-3,
1969, p. 71-79, fig. 1.
73 ldem, CQtJQlerii dQnubimi din cQstellum romQn
de la TirighinQ- ş   in DQnubius, 4, 1970, p. 123- 134.
7
' Gr. Tocilescu, Monumente epigrajice ş sculp-
turQle, 1, 1902, p . .580; S. Sanie, op. ci't., in DQnubius,
2-3, 1969, p. 81-94, fig. l-8.
71
Toate aceste referiri ş la. V. Pârva.n, op. cit.,
p. 107-110.
71 M. ţ   op. cit., p. H2.
77 Gb. Ş   op. cit., p. 346-347.
71
N. Gosta.r, l. T. Dragomir, S. Sanie, Ş Sanie,
op. cit., p. 119-421.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRU ROMANE IN DACIA
ă importante s-au ă ş în ă care au urmat. ă primele ă ă în
ă s-a putut constata ă monedele ă în morminte se ş de la Antoninus Pius
ă la Septimius Severus
79
• Monede de la Septimius Severus ş Alexander Severus au fost desco-
perite ă în ţ 2, la care s-au ă referiri mai sus
10
• Alte complexe de la ş
neprecizate de autori, cuprind monede de la Gallienus
11
, de la Maximinus ş Gordian III
82
,
sau de la Marcus Aurelius ă la Gallienus
13
• In ş ă este ş precizarea ă deocam-
ă cea mai veche ă din ş ă de la ş ă de la începutul domniei
ă Hadrian, iar cea mai ă din anul 256
84

ţ sintetizate mai sus cu privire la complexele ş categoriile de piese arheologice
mai importante din zona ş n-au putut cuprinde multe descoperiri ă inedite. Publicarea
acestora, ca ş continuarea ă ă în zona dintre ă Siret ş valul Ş ş ş
vor putea întregi ţ ţ pe care o avem in prezent.
!n ţ ţ militare de la ş din secolele II-III e.n. au fost stabilite,
pe baza ultimelor ă ă arheologice, ă faze. Prima dintre ele ar cuprinde perioada de la
începutul sec. II ă în vremea lui Gordian III sau Filip Arabul. iar cea de a doua intervalul
de la Gordian III sau Filip Arabul ă în anul 275
15

Sincronizarea perioadelor de ţ ale castrului, ale castelului ş ale valului Ş ş
ş precum ş de ţ a diferitelor ş de trupe romane între anii 106-275,
ă cu alte ţ de stratigrafie ă ş ă permit ă se ă noi ă
cu privire la etapele ă romane la ş Departajarea ă ă ă acum ni se
pare ă ţ ă de datele existente, atît în ceea ce ş separarea nivelurilor ş etapelor)
arheologice, cît ş integrarea diverselor categorii de descoperiri (militare, civile) într-un sistem
cronologic unitar. ş cu prilejul ă de teren au fost ă uneori ţ stratigra-
fice precise asupra diferitelor ţ militare ş civile, acestea n-au fost valorificate îndeajuns.
Stabilirea unui nivel arheologic ş a unei faze în ţ castellum-ului datînd din vremea lui
Gordian III sau Filip Arabul ş ă la retragerea trupelor ş ţ romane în anul 275,
ca ş confirmarea unui nivel arheologic din sec. IV
86
, despre care s-a mai vorbit ş în unele ă
anterioare, sînt ă de cea mai mare ţ ă ln schimb, încadrarea tuturor descoperirilor
de la începutul sec. II ş ă aproape de mijlocul sec. III, ă dintr-o ă de aproape un
secol ş ă într-o ă ă ni se pare cu totul ă în ţ în care ă
ţ stratigrafice sigure pentru a ţ mai multe etape.
Pe baza ţ asupra ţ militare de la ş publicate de ş ş auto-
rii ă ă pentru perioada de la începutul sec. II ş ă în vremea lui Gordian III sau Filip
Arabul pot fi stabilite trei faze distincte.
Prima dintre aceste faze cuprinde perioada imediat ă ă daco-romane,
cind pe Tirighina a fost construit ş a ţ un castellum de ă ţ despre
acest prim castel sînt sumare, ă ă nici un fel de detalii privitoare la ă sau ţ
lui. Cu toate ă nu se ă durata de ţ pare ă se ţ ă ă ă forti-
ţ n-a avut o ţ ă prea ă pe ş loc fiind construit la scurt timp un castel
din ă ă din vremea ă Traian. Chiar ă durata primei ţ de ă
a fost ă un castellum de ă la ş ă ă opinia ă o ă ă
nu numai pentru ă a fost precizat stratigrafic ori pentru ă tipologie el este diferit ţ ă de ceea ce
s-a ă ulterior din ă ci inainte de toate ă conjucturii istorice in care ş pentru
care a fost construit. Acest castellum de ă ă unor ţ imediate, dictate de împre-
71
S. Sanie, op. cit., în 2-3, 1969, p. 88.
Se ş de "necropola de la ş   ă ă se f&el
ţ intre necropola peste care s-a construit castru1
ş necropo1a ulterioarll. acestui moment.
10
S. Sanie, 1. T. Dragomir, op. cit., în Danubius,
"1, 1970, p. 139 ; S. Sanie, 1. T. Dragomir, Ş Sanie, op.
cit., in SCIVA, 26, 197.5, 2, p. 191 197, 202.
11
Ibidem, p. 190.
lll Ibidem, p. 192.
88
Ibidem, p. 197.
" S. Sanie, op. cit., în DIVR, p. 81.
li Ibidem, p. 80; N. Gostar, 1. T. Dragomir, S. Sa.·
nie, Ş Sanie, op. cit., p. -419; N. Gostar, ţ mili-
tart, p. 107; idem, op. cit., în Apulum, 5, 1965, p. H5.
" Descoperirile din sec. 1 \' de la ş vor ii
prezeDta.te in capitolul urrnlitor.
www.cimec.ro
28 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
ă in care au fost încheiate ă daca-romane, precum ş de ă lumii dacice,
in parte ă ă mai departe în libertate. Prima ţ ă din ă ă a fost ă ă
în mare ă pentru a ţ avantajele ţ la ş sau poate chiar la începutul celui
de al doilea ă ş a ă apoi teritoriile cucerite. De asemenea, era necesar de a supraveghea
o ă regiune de la est ş sud-est de ţ   ă ă de a ă ascultare ş eventual chiar ţ ă
supunere nu se putea asigura ş frontierei romane la ă de Jos. ţ nu permitea
ă se ă perioada de ţ a acestei prime ţ militare la ş   punct
de o ţ ă ă ă   ă cînd s-ar fi putut transporta cantitatea de ă
ă unui obiectiv de asemenea ţ ă cîteva dintre motivele pentru care etapa de
ă a castelului de pe Tirighina, cu ă durata sa ă   trebuie ă de etapele ă
din ţ ş ţ romane din sudul Moldovei. Din ă ă ă   poate chiar
din vremea ultimului ă dintre daci ş romani, ar putea ă da teze ş cel de al doilea castellum
de ă   descoperit recent în apropiere de primul
87

Ceea ce ă nu-i prea ş de stabilit este momentul în care a fost construit cas-
telul din ă Se pare ă ă ă arheologice n-au oferit ă nici un fel de dovezi pentru fi-
xarea în timp a acestui moment. În lipsa unor astfel de dovezi, ca ş a unor evenimente, care ă
fi avut loc în ă   de ă a determina luarea unor ă suplimentare de securitate la ţ
ă de la ă de Jos, ă ţ de datare, fie ş ă   a castelului de ă ă
mîn destul de limitate. În prezent ar putea fi ă doar o ă ă ş anume aceea
ă prima ţ ă din ă la ş ar fi putut fi ă în anul 112. ă
ă ne este ă de ţ pe ă ă ă de pe vremea lui Miron Costin,
datind din anul 112 ş ă ă Traian, despre care V. Pârvan scria în 1913 ă
ar trebui ă la "inaugurarea unui însemnat edificiu"
88
• ă la alte descoperiri care ă adu-
ă mai ă certitudine în problema la care ne referim, ipoteza ca ţ din 112 ă fi fost
ă ă roman cu prilejul construirii castelului de ă ă cea mai ă
ă
Potrivit celor formulate mai sus, prima ă a ă romane în sudul Moldovei ar
cuprinde o ă de aproximativ ani. Limitate la o ă atît de ă   depunerile arheolo-
gice trebuie ă fi fost destul de ţ ş tocmai de aceea greu de sesizat. ă mai avem în vedere
ă   prin ţ castelului din ă   aceste depuneri au fost probabil în cea mai mare parte
distruse, atunci ă ţ de a surprinde la ş piese arheologice in situ din intervalul
anilor 106-112 apar ş mai clar.
Despre un început al viitoarei ş ă civile din apropierea castelului nu credem ă s-ar
putea vorbi ă din cursul acestei prime etape. Chiar ă la ţ castelului de ă
au fost ţ ă lucreze ş localnici, dintre care unii vor fi fost ţ ţ   în stare de ţ ă  
ş ă terminarea acestuia, pentru a îndeplini alte servicii, ţ lor în preajma ţ
nu a însemnat ş începutul ş ă civile. Dealtfel, în ă ă ă   ţ de ă
de la ş ă parte din categoria acelor castella temere munita, în apropiere de care, ă
caracterului ş duratei lor scurte, nu luau ţ ă ş ă civile.
In mod ipotetic, ar fi de presupus ă din ă ă ă trebuie ă da teze ş primele
ă   asupra ă ă nu avem ţ
ă cu ţ castelului de ă   ş cu trecerea lui în categoria castella
murata, începe cea de a doua ă a ă romane la ş   în cursul ă a luat ţ ă
ş s-a dezvoltat ş ă ţ acesteia, ă de permanentizarea ţ ă
garnizoanei romane în acest territorium, trebuie ă fi avut loc la scurt timp ă ţ cas-
telului din ă
Nu este exclus ca, în cursul acestei a doua etape, sistemul de ţ roman ă fi fost
completat, pe vremea ă Hadrian, cu valul Ş ş ş
87 Vezi mai sus p. 20 ş nota 17.
11
Vezi notele 56 ş 57.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRII ROMANE IN DACIA
29
ln lunga ă de la ţ în ă ş ă la refacerile din vremea lui Gordian
III sau Filip Arabul_ în ţ castelului propriu-zis n-au fost semnalate, cel ţ ă acum,
momente de ţ ă ă ş   ţ castrului în vremea lui Marcus Aurelius,
care a afectat ş o parte din ş ă ş ă   a marcat un moment important în exis-
ţ ţ romane de la ş   determinînd ă nu numai în ţ suprafe-
ţ de teren învecinate, ci ş ă mai profunde în ţ teritoriului roman.
ă sistemului defensiv de la ş prin ţ unui castru ă ă
rile intervenite Ia ă de Jos în raportul de ţ dintre romani ş ţ aflate dincolo
de frontierele imperiului. Prin aceasta, ţ castrului constituie semnul unor prefaceri
importante atît în teritoriul roman propriu-zis, cît ş în teritoriile dacice libere aflate la nord de
limes. ă ă ă   evenimentul ă etape distincte, chiar ă stratigrafic el n-a
fost sesizat decît în anumite sectoare. ă de ă la o fortificatie de asemenea dimensiuni
trebuie ă fi ă ş   pe zone întinse, resturi evidente în depunerile arheologice. 1 ntre acestea
trebuie incluse ş ă semnalate în zona celor trei bordeie, despre care s-a vorbit mai sus.
ţ castrului a fost ă ş de unele ă în ceea ce ş ţ
trupelor ţ la ş ş din legiunea V Macedonica fusese ă între anii
145-162 cu un adaos de trupe din cohors II Mattiacorum. De asemenea, un ş din le-
giunea I Italica a fost adus fie la plecarea trupelor din legiunea Y l\Iacedonica la Potaissa, fie chiar
mai înainte de ă ă ă ş ridicarea efectivului de trupe nu pot fi socotite ca un act
formal ş ă   ci ca ă strategice ale armatei romane, care avea de ă ţ ă unor
ţ noi la ă de Jos.
Asezarea ă a evoluat în functie de dez,·oltarca castelului si a castrului, în preajma
ă se 'afla; motiv pentru care ă ş momt'ntele din ţ celor ă
ţ militare au fost ţ   ş într-un alt mod, ş în ţ acesteia. lntinzîndu-se
ş peste o parte din ş ă   ţ castrului a determinat mutarea cel ţ ţ ă
a ei. Chiar numai cu ă ţ ă ş tot va trebui ă admitem ă ă cu ţ cas-
trului începe o ă ă ş în ţ ş ă civile.
O cronologie a necropolei de la ş este greu de realizat. Oricum, ea a fost contem-
ă cu castelul, castrul ş ş ă ş a cunoscut o ţ ă ă acestora. Con-
ţ castrului, spre exemplu, a afectat o mare parte din cimitir ş a determinat chiar schimbarea,
cel ţ ţ ă   a zonei de înmormîntare de ă atunci, întocmai ca în cazul ş ă civile.
Referitor la mormintele semnalate ă în prezent, ar mai fi de ă o ţ cu privire la
posibilitatea ca unde morminte în tumuli, mai ales de la nord de castellum, la fel ca cel din in-
teriorul castrului semnalat sub bordeiele I ş II, ă ţ ă ă ţ dacice de pe Tirighina. '
Sintetizîud toate datele referitoare la cronologia descoperirilor romane din zona ş
în secolele II -1 'I e.n., ajungem la concluzia ă acestea ţ în principal la ă patru
etape:
I - ă ă din vremea ă Traian, ă terminarea ă daca-
romane, aproximativ anii 106-112. ţ ă castella de ă   unul pe ă ţ
Tirighina ş altul pe malul stîng al ă ă ş Trupe : ş din leg. V M acedonica.
II - Perioada de la ţ în ă a castelului în vremea ă Traian (pro-
babil anul 112) ş ă la ridicarea castrului în timpul lui Marcus Aurelius, ă anul 171. Fortifi-
ţ castellum de ă valul de ă Ş ş ş Trupe: ş din leg.
V M accdonica ă în anul 167 ; între anii 145- 162 vine la ş un ş din cohors
1 I M attiacorztm, iar pe la 167 sau ceva mai devreme un altul din leg. I 1talica.
III - Perioada de la ce· ţ castrului ş ă în vremea lui Gordian III sau Filip
Arabul. Fortificatii: castellum castru din ă valul de ă Ş ş ş Trupe :
ş din leg. 1 ltalica cohors II 1"l-f attiacorum.
IV - Perioada de la Gordian III sau Filip Arabul ă la anul 275. ţ castellum
de ă ş valul de ă Ş ş ş Trupe: ş din leg. 1 Italica, cohoJs II
111 attiacorum ş el as sis Fla<•ia jJ oesica.
www.cimec.ro
38
DIN ISTORilA Ş CIVILIZATIA DACILOR LIBERI
2. Zona Orlovka (Aliobrix?)
ă la sud de ă   la vest de rîul Prut, la est de lacul Ialpug, iar la nord de sec-
torul de limes dintre Vadu lui !sac ş Bolgrad, zona Orlovka (Cartal) avea în sistemul de ă
al frontierelor romane de la ă de Jos o ţ ă la fel de mare ca ş aceea de la ş
Sectoarele ă în zonele ş ş Orlovka, într-o ă ă ă ş de la Ismail, sînt mai
deschise ş deci mai penetrabile. Vulnerabilitatea mai mare a sectoarelor de ă de la ş  
Orlovka ş Ismail a ş determinat organizarea unui sistem de ă oarecum unitar ş în tot cazul
mai solid decît în zona Chilia. Astfel, valul de ă a fost construit în aceste sectoare cu ă
ă   avind dimensiuni ă Ţ seama de ţ oarecum ă ă a celor
ă sectoare de ă de la ş ş Orlovka, de gradul lor apropiat de vulnerabilitate, de
ţ mai departe a ţ dacice în interiorul ş în preajma teritoriului roman, este de
presupus ă ă de ţ   ca ş în general ă lor au fost concepute ă ă
De asemenea, ă de consolidare a limes-ului dintre Prut ş Siret au fost ţ probabil
de ă similare ş în zona dintre Prut ş lacul lalpug.
In ă de valul de ă dintre Vadu lui lsac ş Bolgrad, ţ de ă vreme
în unele scrieri
811
, ă ţ romane cele mai cunoscute se ă la Orlovka. ă mai vechi,
ă din secolul trecut, au fost ă în ordine de G. ă

  N.N. Murzakevici
81
si A.S. Uvarov
92

Fragmentele de ţ ă aici au atras cel mai mult ţ   ele fiind din publicate de
V. Latysev
93
, Th. Mommsen
84
ş A. Domaszewski
15
• ă ţ romane de la Orlovka au mai
fost ţ de V. Pârvan în 1923
98
ş de Gh. ă în 1936
97
• Reluind ţ existente,
P. Nicorescu scria în 1944 ă ţ de la Orlovka (Cartal) ă un "cap de pod" roman
la nordul ă   "o ă ş ă   poate vechiul Aliobrix"
98

1 n 1963, pe locul ş ă romane de la Orlovka au fost ţ primele ă ă arheolo-
gice. Din rapoartele de ă ă

publicate ă ă   întocmai ca la ş   pe colina" Kamennaja
Gora", ă mai înainte Piatra Cartalului, a existat o ă cetate ă   care a ş
printr-un violent incendiu. Ultimele monede nu ă ş ă sec. 1 e.n., fapt pentru care
ş ş ă dacice a fost pus în ă ă cu ţ ă la nordul ă de Jos con-
ă de Tib. Plautius Silvanus Aelianus (anii 62-6-i).
Peste ţ ă ă   pe timpul ă Traian, din vremea ă ă
cele mai vechi monede din stratul roman
100
, a fost construit un castellum. Resturi in situ de la
zidurile de ă ale ţ romane ă nu s-au descoperit. Au fost dezvelite doar ă ă ş ţ
de la cîteva ţ mari, de ă ă   cu ţ de ă ă ă ă prost ă
ş cu ş din ţ purtfnd ş cu legio V M acedonica ş legio 1 Italica. Pe unele ţ  
ţ s-au ă pe o ă ţ de 0,-45 m, avînd la exterior ă

ă mai exacte
privind dimensiunile sau ă lor interioare nu ni se dau. ă toate ţ   aceste
ă ă garnizoana ă
Numeroase resturi de la ţ s-au ă în stratul de ă Printre acestea se
aflau multe ă ă   ă ţ de ă ş fragmente de ţ ş olane, ultimele avînd uneori ş
81
Un scurt istoric asupra cercetârilor referitoa.re
la valul din sudul Basarabiei vezi la. R. Vulpe, Vall11m
rcnnain de la Bessarabie inflrieure, p. 90-92.
80
G. Sli.ulescu, op. cit., p. 6.
81
N. N. Otkrytie drevnostej bliz se-
lenija Kartal, În Zap. Odessa, 1, 18H, p. 627-628.
n A. S. Uvarov, o drevnostjach ]ut-
noj Rossii i beregov Cernogo mcrja, 2, 18.56, p. 183- 181.
13
IOSPE
1
, 1, 1, Cf. N. Gosta.r, Aliobrix, p. 987.
" CIL, III, 780.
n CIL, III, 7 519.
11
V. Pârvan,lnceputurile • ţ romane, p. 139, 112.
17
Gh. 1. Nli.stase, Bugeacul m antichitate, în Bul.
Soc. Geogr., .55, ( 1936) 1937, p. 148.
11
P.   O ţ a împdratului Tra·ian
gthitdla Cetatea Albtl, in ARMSI, 26, 19H, p. 507. Rolul
de cap de pod roman la nordul Dunli.rii al acestei ş
zli.ri este recunoscut apoi ş de R. Vulpe, op. cit., p 91.
11
1. D. Golovko, R. D. llondari, A. G. Zaginajlo,
Archeologileskie issledovanija u s. Orlovka, Bolgradskogo
rajona, Odessltoj oblasti, În KS Odessa, ( 1963) 1965, p.
68-80; R. D. Bondari, Archeologileskie t'aslioplii tf s.
Orlovka, în Arch. Issl. Ukr., 3, (1968) 197l,l>· 66-70;
idem, Raskopki Orlovskogo gorodiUa, in Otkr.,
(1969) 1970, p. 260-261. Unele ţ suplimentare
laN. Gostar, Aliobrix, p. 987-995.
100
1 bidem, p. 991.
1o1 R. D. Bondari, op. cit., în Anh. ssl. Ukr., 3,
(1968) 1971, p. 69; idem, op. cit., in Arch. Otkr., (1969)
1970, p. 260-261.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPJNIRII ROMANE tN DACIA
31
pile cu ţ ş care ă garnizoana ă de la Orlovka : legio V
Macedonica, legio I Italica ş classis Flavia Moesica.
Unele indicii de la ţ terenului par ă sugereze ş ţ unei ş ă civile în
apropierea ţ romane. De asemenea, spre nord-est de castel a fost ă ţ
a doi tumuli ă parte dintr-o ă

• N. Gostar ă ă patru fragmente de ţ
din cele descoperite în 1 8H provin dintr-o ă ă


ln perimetrul ţ romane de pe Piatra Cartalului au fost semnalate ş cîteva lo-
ţ de tip semihordei. Printre altele, într-una din ele s-au ă un vas cu picior înalt din ă
ă ş (probabil o ă   ă castroane din ă ş din sec. II-III e.n., ă
ă cu mîna, ă cu motive specifice ă dacice, precum ş fragmente de amfore. ln
preajma ţ s-au descoperit ş cîteva gropi de provizie, din care una pe ă ă
cu boabe de meP
04

Inventarul ş ă este destul de bogat, cuprinzînd ă fibule ş ă ţ ă de bronz,
ş ţ etc. Pe mai multe amfore ş vase de lut se aflau grupe de litere sau scurte ţ în limba
ă fie pictate cu vqpsea ş fie graffiti
105
• De asemenea, între vasele din ă ş se re-
ă unele de ţ ă ă din provinciile vestice ale imperiului sau din Asia ă


La cele ţ ă ş mai multe fragmente de ţ ă ă din prima ă
a secolului trecut
10
'.
Perioada de ţ a diferitelor ă ţ romane la Orlovka este greu de stabilit.
Amintim doar ă ş din legiunea V l\Iacedonica sigur nu a putut ă mai tîrziu
de anul 167, ceea ce presupune ă ă militarii din legiunea I It a lira au trebuit ă ă ă
inainte de ă ă De aici s-ar putea deduce cu probabilitate ă primele ă de fortifica-
ţ la Orlovka au fost executate de militarii ţ din legiunea V Macedonica. La ţ
ulterioare au participat ă ş ţ din legiunea 1 Italica, ş cum o ă ă ă ş ţ
cu ş Ş mai ă este stabilirea perioadei de ţ pentru militarii din classis
Flavia Moesica, care au participat ş ei la ridicarea unor edificii. ă ş au fost ş ţ la
Orlovka numai într-o ă mai tîrzie, ă mijlocul sec. III, cum pare ă se fi întîmplat la Bar-
ş ă ă se confirme ulterior.
Materialele ş ţ de care dispunem sint ă cantitativ ş calitativ, mult
sub valoarea acelora de la ş ş de aceea ă insuficiente pentru a stabili cronologia princi-
palelor etape ale ă romane la Orlovka.
Inceputurile ş ă romane de pe Kamennaja Gora (Piatra Cartalului) au fost conside-
rate, pe baza unei monede de la ă Traian, ca datînd din perioada imediat ă capi-
ă dacilor în anul 106
108
• ă datare, ă ă cu cea a ş ă de pe ă ţ
Tirighina de la ş este întru totul ă dar are nevoie de mai multe dovezi, atît numis-
matice, cît mai ales epigrafice. Realizarea ă a ţ romane de la Orlovka ş ş
ar putea fi ă ş de împrejurarea ă ambele au fost ă ţ pe ruinele a ă ă ţ dacice,
foarte probabil cucerite de romani in cursul ş lupte.
ţ pe care le-au ridicat la început romanii pe "Kamennaja Gora" nu sînt ă
suficient cunoscute. Se ş de un castellum de ă de la care ă nu s-a cercetat deocam-
ă nici o ţ din zidul de ă

• Singura categorie de edificii descoperite ă acum sînt
casele rectangulare din ă de dimensiuni mai mari, situate în centrul platoului, eventual al
castelului. ţ unei garnizoane romane la Orlovka presupune ă ş ţ cel ţ
a unui castellum, ă nu chiar a unui castru. Ţ seama de apropierea dintre ş ă de la
ş ş Orlovka, ca ş de ţ lor ă ă ă am incerca ă presupunem o evo-
UMI Idem, op. cit., în Arch. !sst. UkT., J, (1968)
1971, p. 69, fig. 7-9.
1111 N. Gostar, Aliobrix, p. 992.
111& R. D. Bondari, op. cit., în A'ch. Otkr., (1969)
1970, p. 261.
1
06 1. D. Go1ovko, R. D. Dondari, A G. Zaginajlo,
op. cit., p. 79, fig. 3, -1, 5; R. D. Hondari, op. cit., în
Arch. Issl. Uli,., J, ( 1968) 1971, p. 69.
UNI V. V. Kropotkin, Rimskie impcwtnye iuklija
v Evrope ( 11 v. do n.e.- V v. n.e. ), Moskova,
1970, p. 17, 18, 82, nr. 675.
107 CIL, III, 7 .519 (= 780).
101 N. Gostar, Aliobrix, p. 991.
101 Ibidem, p. 989.
www.cimec.ro
32 DIN ISTORIA Ş   Ţ DACILOR LlBERI
ţ ă ş în ceea ce ş ţ militare. ş probabil întocmai ca la ş
la început s-a ridicat la Orlovka un castel de ă apoi ă un scurt interval de timp s-a con-
struit un castel din ă foarte posibil ş valul de ă iar mai tîrziu un castru. Desigur, nu
avem probe mai evidente pentru ă ă ş nu ar fi de crezut ca în timp ce, ca ă
ă de ă ţ ă la ş se ridicau în ă ă castele de ă la Orlovka s-ar
fi construit în ş timp un castel din ă mai ales ă ş într-o parte ş în ă materialul
de ţ nu se afla la ă ci trebuia adus din alte locuri. Strategia ă pentru
tot malul stîng al ă de la Siret la Marea ă a determinat ă ă ă ş ă simi-
lare ş concomitente de fortificare ş de ă ln acest sens, ţ de la început a unor deta-
ş din legiunea V Macedonica ş la ş ş la Orlovka, care au executat primele ă
de ţ ar putea fi un alt indiciu în sprijinul ipotezei cu privire la succesiunea etapelor ă
pînirii romane în zona dintre rîul Prut ş lacul Ialpug.
Cea de a doua ă aceea a castelului din ă a fost ă mai ales pc baza materia-
lelor ă în depunerile arheologice care proveneau de la ţ Foarte probabiL castelul
din ă a fost construit tot de ă ş din legiunea V l\Iacedonica
110
ş inaugurat
în vremea ă Traian, la o ă destul de ă de evenimentul similar petrecut la
ş
Cît ş valul de ă dintre rîul Prut (Vadu lui Isac) ş lacul Ialpug (Belgorod),
nu avem ă nici un fel de ţ asupra datei cînd a fost ridicat. Ceea ce nu mai poate fi pus
la ă în prezent este ţ lui ă t n mod clar s-a exprimat opinia ă sectoarele
de valuri V adu lui !sac- Bolgrad ş ş Ş ş ă ş aspect ş ş di-
mensiuni, ă au fost ă concomitent si ă ă ă ale unuia si aceluiasi dispozitiv
de ă

' ' ' ' '
l!nde deosebiri, fie ş formale, pot fi observate ş între cele ă valuri. Astfel, ă
valul dintre Prut ş lacul Ialpug ă o ă de circa 3 m, foarte ă pe ă lungimea
sa, valul Ş ş ş are o asemenea amenajare numai pe anumite ţ ş
mai întîi îndoiala
113
ă ar fi fost amenajat cu ă

R. Vulpe revine într-o lucrare mai ă
ş ă ă valul în ţ ar avea "une large bermc" ns. In ceea ce ş data ţ
valului, nu putem fi de acord cu ş sec. III sau sec. IV e.n., ă de R. Vulpe
116
, pentru
motivele ă deja în paragraful referitor la sectorul de limes Ş ş - ş (vezi p. 20).
El a fost ă ţ probabil ă din prima ă a sec. II, în ş ă cu amenajarea
valului dintre Prut ş Siret ş a putut fi utilizat în vremea revenirii ă romane la nordul
ă în sec. IV e.n.
1 poteza despre ţ ă a unui castru la Orlovka nu se ă ă
pe nici un fel de descoperiri. Unele analogii se pot face ă cu ţ de la ş Aici, castrul
a fost construit, se pare, abia pe vremea lui Marcus Aurelius, ă ă plecarea ş
din legiunea V Macedonica. Or, la Orlovka ă indicii despre unele ă de ţ ulte-
rioare anului 167. Se poate ţ în acest scop un fragment de ţ de caracter funerar,
pe care se poate citi numele legiunii V Maccdonica, adus din ă ş utilizat la noile ţ
sau refaceri în incinta ă


uo Ibidem, p. 991-992.
111 R. Vulpe, Vallum romain de la Bessarabie in-
Jirieure, p. 89-98.
uz Ibidem, p. 97-98 ; idem, Les "valla" de la Va-
lachie, de la Basse-Moldavie et du Boudjak, în Actes
du Ix-• Congres International d'Etudes sur les Frontieres
Romaines, ( 1972) 1974, p. 274-275.
11
3
R. Vulpe, Vallum romain de la Bessarabie
in jerie'Hre, p. 98.
11& Cari Schuchhardt, W und Chausseen im
sudlichen und ostlichen Dacien, în ă A!itt.,
11, 1885, p. 216 ; C. ţ V al urile din PanoHJa, •
Peninsula Balcanicd, ş 1938, p. 25.
116 R. Vulpe, op. cit., în Actes du rx-• Congres
International d'Etudes sur les Froutihes Romaiues, (1972)
1974, p. 275.
ue R. Vulpe, Vallum romain de la Bessarabie in·
firieure, p. 98 ; idem, op. cit., în A ctes du IX-• Congres
I ntemational d'Etudes sur les Front ieres Romaines, ( 1972)
1974, p. 276.
117 CIL, III, 7 519, j.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRII ROMANE IN DACIA
Descoperirea unor bordeie ş gropi de provizie pe platoul "Piatra Cartalului" ă si-
ţ de la ş   ceea ce ar sugera abandonarea eventualului castru la o ă ă (pe-
rioada Gordian III -Filip Arabul ?) ş reorganizarea ă ă la limitele castelului de ă Ana-
logiile cu ş sînt dealtfel ş singurele criterii probabile pentru cronologie, întrucît cea mai
tîrzie ă ă ă ă acum ă din vremea ă Septimius Severus
118

R.D. Bondari, unul dintre cei care au efectuat ă de la Orlovka, este de ă
ă ţ ă se încheie aici la mijlocul sec. III e.n.
119
• Ţ seama ă rezultatele de care
dispunem în prezent pentru Orlovka sint ă ţ ş   de asemenea, ă analogie
cu ş ă romane la ş (pe care îl situa în anii 270/271) ş la Tyras (în vremea lui
Gallienus), N. Gostar considera ă trupele romane au putut ă ă castelul de la Orlovka "avant
l'annee 270, peut-etre au temps de Gordien III, sinon sous Gallien"
120
.
Numele ă ţ dacice, iar mai tirziu al ş ă romane de la Orlovka (Carta!) pare ă fi
fost Aliobrix
121
. Primul care a ă ă identificare, ţ ca ă   dar neadudnd
argumente în sprijinul ei, a fost P. Nicorescu
122
• La aproape un sfert de veac, cunoscînd de data
aceasta ş rezultatele ă ă arheologice de la Orlovka, N. Gostar a reluat problema identifi-
ă acestei ş ă   confirmînd prin argumente de ordin arheologic ş literar identificarea ă
de P. Nicorescu
123
.
Aliobrix nu a fost, ă cît se pare, singura ş ş ţ ă pe malul sting
al ă între Prut lacul Ialpug. O ă ş ă a mai existat probabil la sud de Orlovka,
pe bugeacul ă Terapont, situat între lacurile Carta! ş Cuhurlui
12
". Posibilitatea de a ă
trunde ă la ă prin ţ dintre lacurile amintite a determinat probabil ă de su-
praveghere ş in acest punct. Astfel, este de presupus ă a existat aici cel ţ un turn de ă  
ă nu chiar un castellum.
ţ de la Orlovka, ă eventual cu cele de la ă ă Terapont, prin
ţ lor aveau menirea ă asigure paza frontierei ă intre lacurile Cahul Ialpug-Cuhur-
lui. ln ş timp, este foarte probabil ca sectorul fluviului dintre ţ cu riul Prut ş
lacul Cahul ă fi fost ă printr-o ă ţ   tot cu o ă ă   asemenea
celor de la ş ş Orlovka. Tezaurul din sec. V î.e.n. cuprinzind stateri de electrum, ş în
ş Cizic ş descoperit în apropiere de Renil
25
ar putea fi considerat ca o ă despre vechimea
ş ţ vadului de trecere prin acest sector al ă ; romanii nu puteau neglija ă
unui vad cu o asemenea ţ ă ă Rolul acestui vad în ceea ce ş ă
dintre Dobrogea ş Bugeac nu a ă   dealtfel, ă de-a lungul istoriei.
ţ ş a altor castre la nordul ă decît acelea de la ş ş Orlovka ne este
ă ş de ţ ţ din ş sector de la sudul ă Astfel, pe malul drept
al fluviului par ă existe nu numai cele ă castre de la Noviodunum ş ţ   ci ă alte
trei în intervalul dintre acestea, la ă ă   ţ ş Racheleu
128
• ş   pe ş intin-
dere de ă   la sudul ă se aflau cinci castre. ă la aceasta mai ă ă ă ă
malului stîng era ă de ă ă ţ în sectoare de ă mai mult sau mai ţ izo-
late, atunci ipoteza descoperirii viitoare ş a altor castre sau castele la nordul ă   în cuprinsul
unor zone ă descoperite în eventualitatea unor atacuri, ca de exemplu între Prut ş lacul
Cahul, apare ş mai ă
us N. Gostar, Aliobrix, p. 99'1.
118
R. D. Bondari, op. cit., în Arch. Issl. Ukr., 3,
( 1968) 1971, p. 69.
120 N. Gostar, Aliobrix, p. 99.5.
1
21
Originea celticl!. a acestui nume a fost semnalat!!.
Inel!. de ă vreme. E. Minns, Scythians and Greeks,
Cambridge, 1913, p. 12.5.
121
P. Nicorescu, op. cit., în ARMSI, 26, 19H,
p . .507.
123
N. Gostar, Aliobrix, p. 992-99.5. În raportul
de sl!.pl!.turi pe anul 1968, R. D. Bondari ş exprim!
5 - Din Istoria ş ţ dacilor liberi 206
pl!.rerea ă ş ar fi putut avea numele de Kremniskoe
sau Aliobrix (op. cit., în Arch. Issl. Ukr., 3, 1968t1971,
p. 70).
124 Gh. I. Nastase, Bugeacul în antichitate, în Bul.
Soc. Geogr., .5.5, (1936) 1937, p. 138, 1'17-1'18; R. Vulpe,
Vallum romain de la Bessarabie in}tirieure, p. 9'1; Tabula
Imperii Romani, L. 35, ş   1969, p . .51.
125 S. A. Bulatovici, Klad kizikinov iz Orlovki, în
VDI, 1970, 2, p. 73-86.
1
26
A. Suceveanu, ţ economicil fn Dobrogea
ă   ş   1977, p. 61, fig. 1.
www.cimec.ro
DiN ISTORIA Ş Ţ DACILOR  
ţ arheologice efectuate în regiunea lacurilor Cabul lalpug (fig. 6) au dus
la descoperirea a numeroase ş ă din epoca ă (sec. II-IV e.n.), pe care I.T. Cernjakov
le împarte pe baza ceramicii în ă grupe. Prima ă de descoperiri, atribuite de ş autor
în totalitate culturii se ă la ş ă in cuprinsul ă s-a ă ă ă
cu mîna ş la ă ă cu amfore romane
127
• Cu toate ă nu face o prezentare ă a
materialelor, unele descoperiri din ă ă cum ar fi cele de la Vinogradovka, ă
ş Limanskoe, ar putea fi atribuite culturii dacice din sec. 11-111 e.n. ţ ă a acestor
ş ă ne este ă de ceramica ă cu mîna, ă doar într-un procent neglijabil in
ş ă Sîntana de ş precum ş de datarea amforelor în sec. 11-111 e.n. Pre-
ţ ţ dacice în sec. 11-111 e.n. în ă regiune mai este ă ş de mormintul
de ţ în ă de la Orlovka
128
• A doua ă de descoperiri din zona ă cuprinde
numai resturi de amfore, ceea ce presupune ţ o ţ ă ă dar care ă nu poate
fi mai bine ă ţ a fost ulterior ă prin publicarea unor ă ţ separate, pentru
ş ă din perioada ă romane la nordul ă de Jos (29 puncte in zona Orlovka),
precum ş pentru descoperirile care ţ culturii Sîntana de ş


3. Zona Ismail
ă între lacurile lalpug ş Catalabug, zona Ismail se întinde pe o ţ ă de circa
850 km
2
• Descoperirile romane din acest ţ sînt foarte ţ iar aprecierile care se pot face
ă ă destul de mult în domeniul ipotezelor.
Citeva descoperiri ă ş o ţ ă de ţ Astfel, ş ă
la ţ kilometri sud-est de ş Ismail, atît prin ţ cit ş prin materialele recoltate la
ţ ă pare ă ă nu numai un caracter civil, ci ş unul militar. Locul numit "Bugeacul Ismai-
lului" se ă pe o ă a ă ă ă pe trei laturi de ţ Chilia ş de un mic liman flu-
viatil. Pe o ţ ă de circa 20 ha a fost ă o mare cantitate de ă ş de asemenea
ă ţ de ă de ţ ă ă


Din ş ţ ă provin, ă cît se pare, ş ă ţ

• Una din ele, un ·
titulus honorarius, ă prin anii 1895-1896, ă un text identic cu o ă ţ
de la Troesmis, fiind ă lui Tib. CI. Pompeianus, probabil în perioada 173-179, de ă
centurionul C. Valerius Firmus din legiunea 1 Italica
132
• Monumentul epigrafic la care ne referim
este o ă ă despre ţ unor trupe romane în ş de la Ismail, aflate
aici nu doar în trecere, ci într-o ţ de mai ă ă De asemenea, ă ţ de ă
de origine ă ă la ţ ă sînt indicii despre executarea unor ă de construc-
ţ pentru care s-a adus material din dreapta ă ă ţ de material arheologic, piatra de
ţ ş ţ ă ă la care se mai ă o a doua ţ ă nepu-
ă ă ă în epoca ă pe Bugeacul lsmailului se afla o ă ş probabil
un castel sau castru, cu o ş ă în ă Numele cunoscutului comandant de ă
ş om de stat Tib. CI. Pompeianus în ţ ţ ă ar putea fi interpretat ca o ă
a ţ acestuia în general în regiunea de la nordul ă cu prilejul unor ţ militare
împotriva "barbarilor" ş nu numaidecît la Ismail. În schimb, numele centurionului C. Valerius
Firmus din legiunea 1 Italica ş ţ ă a acestuia la Ismail, eventual ş a unui
m 1. T. Cernjakov, Pamjatniki "'temjachovskoj
kul'tury v primorskoj' tasti meiduret'j'a Dunaja i Dnes-
tra, în MIA, 139, 1967, p. 200-201, 204, fig. 1.
1zs R. D. Bondari, Hovyj geto-dakijskij mogil'nik
v nifnem Podunav'e, in Arch. Otkr., ( 1968) 1969, p.
281-282.
m A. O. Dobroljubskij ş A. G. Zaginailo, Opyt
svodnogo kartographirovanija archeologi pamjat-
nikov (na materialach jugo-zapadnych rajonov Odesskoj'
oblasti ), in Archeologiteskie i archeographiteskie issledo-
vanija na territorii ]ui.noj Ukrainy, Kiev-Odesa, 1976.
p. 92-104, fig. 4.
13U Gh. 1. Nastase, op. cit., p. 147, 151; P. Nico-
rescu, op. cit., in ARMSI, 26, 1944, p. 509.
131 Tabu/a Imp1rii Romani, L, 35, •
1969, p. 23.
1a2 N. Gostar, Misiunea lui Tiberius Pompeianus
la gurile DuntJrii, in Apulum, 7, 1968, p. 381-390.
183
Vezi nota 131.
www.cimec.ro
J:IERIOADA STAi?tN!Ru ROMANE tN DACIA
ş din legio 1 Italica. Gh. 1. ă crede ă ş de pe Bugeacul Ismailului era
"dubletul" pentru Aegyssus din dreapta ă

iar N. Gostar presupune ă monumentul epi-
grafic ridicat în onoarea lui Tib. CI. Pompeianus ar putea proveni dintr-un castellum
135

O ă ţ ă mai este valul care ă dinspre nord. zona dintre lacurile
Ialpug ş Catalabug, de fapt o continuare a limesului dintre Vadu lui Isac ş Bolgrad. Raportat
la acesta, valul care ă spre nord ş ă ă ă zona ă de la Ismail are ş
dimensiuni ă fiind ă lipsit de ă

• Acest detaliu de ţ a fost folosit
ca argument pentru a ţ ridicarea mai tîrzie a sectorului de val dintre lacurile Ialpug ş Catala-
hug, ţ ă de acela dintre Vadu lui Isac ş Bolgrad
137
sau chiar ţ lui mai ă in sistemul
de ă roman de la norduP
38
ă de Jos. ş datarea lui în sec. IV
138
nu poate fi accep-
ă chiar ă acest sector de val a fost ă ţ într-o ă ceva mai tîrzie. În ceea ce ne ş
ă pentru datarea lui mult mai timpurie, ă din sec. II. Argumente pentru o datare ă
nu ă ă Singura descoperire ă din zona valului este un mic tezaur compus din
6 monede de la Constantin 1 (306-337), 2 monede de la Constans (337-350) ş 1 ă de la
Constantin 1 Gallus (351 -354), ă :în umplutura ş ţ

care nu ă ă decît ă valul
a fost construit înainte de mijlocul sec. IV.
l n spatiile dintre lacurile lalpug ş Catalabug au fost identificate numeroase ş ă din
epoca ă dintre care unele ă din secolele II-III (fig. 6). ă asemenea ş ă aflate
pe malul ă nu departe de Bugeacul Ismailului, la Kotovskoe ş Staraja Nekrasovka, au
fost datate pe baza amforelor în sec. II -III, restul ccramicii fiind ă ca ţ culturii
Cerneahov. De asemenea, cele ă ş ă de la Vasilevka, in cuprinsul ă a ă ş ă
ă cu mîna, precum ş aceea de la Bolgrad
141
, în care s-au ă fragmente de vase lucrate
la ă din ă ă ş ar putea ă ţ ă ţ dacice din vremea ţ romane.
Dealtfel, pe harta ş ă din epoca ă în zona Jsmail se ă 24 descoperiri
142
• ln ş
o descoperire care ni se pare a fi deosebit de ă este ş de la Utkonosovka, în
care au ă resturi de ţ de ă


ln sectorul de nord al zonei lsmail a f0st ă ş o ă ă la Krinicnoe,
cu morminte orientate N -S, plane sau introduse în tumuli mai vechi. Unele schelete au craniile
deformate. Potrivit ritului funerar ş obiectelor din morminte ă oglinzi, fibule, ă vase
de lut, fusaiole), necropola de la Krinicnoe poate fi ă în sec. III c.n.
144

4. Zona Chilia
lntre lacurile Catalabug ş Sasîc (Conduc), pe o ţ ă de circa 1 600 km
2
, se ă ultima
ă de ţ ă de la nordul ă de Jos. Dinspre nord, accesul la ă era inchis
printr-un val care se sprijinea la est pe ţ ă lacului Sasîc, iar la vest pe valul amintit deja dintre
Prut ş lacul Catalabug. ş cum s-a precizat anterior, sectorul de val dintre lacurile Catalabug
ş Sasîc a fost ultima parte din limesul din sudul Moldovei construit de romani
145
• Concluzia a fost
ă de aspectul valului, cu dimensiuni mai modeste, ă ă ă ş mai neglijent lucrat
146
,
la care s-ar putea ă adosarea lui la un val care deja existase, cel dintre riul Prut ş lacul
13' Gh. 1. Nastase, op. cit., p. 147, 151.
135 N. Gostar, op. cit., In Apulum, 7, 1968, p. 381.
138
R. Vulpe, Vallum romain de la Bessarabie in-
Jirieure, p. 96 :. idem, op. cit., in Actes du IX' Congres
International d'Etudes sur les Frontieres Romaines, ( 1972)
19 74, p. 27 5.
1a7 Ibidem, p. 275. Vezi ş P. Nicorescu, op. cit.,
in ARMSI, 26, 1944, p. 510.
138 R. Vulpe, op. cit., p. 275.
1n Ibidem, p. 276; P. Nicorescu, op. cit., p. 510.
uo G. B. Fedorov, N aselenie Prutsko-Dnestrov-
skogo ş   v I n.e., In MI A, 89, 1960,
p. 72-73; idem, Rimsliie i rannevizantijskie monety
na territorii Moldavskoi SSSR, in Omagiu lui C. Daico-
viciu, ş 1960, p. 180.
141 1. T. Cernjakov, op. cit., p. 200, fig. 1.
ua Vezi nota 129.
ua 1. T. Cernjakov, op. dt., p. 200.
1U E. A. Rikman, istorija, p. 35 ş
urm., fig. 3, 2.
m P. Nicorescu, op. cit., p. 510. Vezi ş nota. 136
146 Vezi nota ă
www.cimec.ro
36
DIN ISTORIA Ş   Ţ DACILOR LJBERI
Catalabl'g. Ridicarea acestui ultim sector de limes ă ă intregii frontiere romane
de la nordul ă de Jos, întrucît acum se puteau ţ ţ conjugate ale ş
de uscat cu a celor din dassis F1a via Moesica.
Zona Chilia este ă cea mai ă ă in descoperiri. ţ romane cu ziduri
de ă ţ sau alte monumente nu s-au semnalat. Singurele descoperiri (fig. 6) se ă
la resturi ceramice. Dintre acestea, ş ă de la G1ubokoe ş M:irnoe, din care în ă de amfore
mai provine ă ă cu mîna ş Ia ă

ar putea ţ ţ autohtone din
sec. II-III. Tot din ş vreme par ă dateze ş ş ă de la Suvorovo, cu amfore romane
din sec. II-III
148
, precum ş acelea de la Vâlcioc ş Denisoe ş ş

• Aceste ş ă
doar semnalate prin ă de ţ ă nu ne ă ş decît ţ vagi despre carac-
terul locuirii din zona Chilia.
La cele ţ mai sus se pot ă ş cîteva morminte sarmatice descoperite la
Glubokoe ş ş Scheletele, unele cu craniul deformat, au un inventar bogat (sabie, ă
ţ ă cercei, ă vase lucrate cu mîna ş Ia ă oase de animale) ş ă
din sec. III e.n.
150

ă frontierei romane în zona Chilia nu putea fi ă numai de ă valul amin-
tit ş ş flotei ă care patrulau pe ă Doar prezenta unei garnizoanc per-
manente într-un castel!um sau castru, întocmai ca la ş ş Orlovka, putea asigura o ă
ă La aceasta mai trebuie ă ă chiar o ă cu sediul pe Bugeacul Ismailului
n-ar fi putut ă ş zona Chilia, fiind mult prea ă ă de aceasta. Instalarea unor ş
mente romane în ţ dintre lacurile Catalabug ş Sasîc era cu atît mai ă cu cît elemente
ostile imperiului ar fi putut ă se infiltreze aici nu numai de pe uscat, ci ş de pe mare. ţ
ă mai sus, la care ă ă ţ mare dintre lacurile Catalabug ş Sasîc, de circa 60 km,
ş ţ concrete ale terenului, ne fac ă presupunem chiar ţ mai multor castele sau
castre. in orice caz a cel ţ ă din care unul pe malul ţ Chilia, în sectorul ş
de ă cu ş nume, iar al doilea pe ţ ă ă in preajma lacului Sasic
151

5. Zona T yras
ă ţ de Ia Tyras ş istoria acestui ş mai ales din perioada ă dar apoi
ş din cea ă au constituit obiectul unor ă ă din secolul trecut
102
• Primele ă
ă de ă amploare, au fost ţ de ă E.R. Stern în 1900, 1904 ş 1912
153
• Ele au
fost continua te apoi cu unelt întreruperi de ă Warneke (1917F
54
, P. Nicorescu (1919, 1927-1930,
1936)
105
, A. Sachnazarov (1940)1
56
, L. D. Dmitrov (1945-1947, 1949-1950, 1953)
157
, A. I. Fur-
m 1. T. Cernjakov, op. cit., p. 200, fig. 1.
148
Ibidem, p. 203, fig. 1.
1
U Gh. 1. Nâstase, op. cit., p. 146. Vezi ş nota 129.
160 E. A. Rikman, istorija, p . 33 ş
urm., fig. 3, 7.
161 Ibidem, p. 196; Gh. 1. Nâstase, op. cit., p.
137-152.
162 P. Bekker, Tiras i tirity, în Zap. Odess, 2, 1850,
p. 416-419; F. Brun, O mestopoloienii Tirasa, în Zap.
Odess., 3, 1853, p. 47-66. În 1877, Gr. Tocilescu studiazA
la Muzeul din Odesa ţ provenite de la Tyras
(Anal. Soc. Acad. Rom., sec. 1, 11, 1878, p. 45-46).
163 E. R. Stern, O poslednich raskopkach v Akker·
mane, în Zap. Odess. 23, 1901, p. 33 -51; idem,
Raskopki v Akkermane letom 1912 g., în Zap. Odess.,
31, 1913, p. 92-101.
161 P. Nicorescu, Scavi e scoperte a Tyras, în Ephem.
Dacorom., 2, 1924, p. 383.
166
Ibidem, p. 378-415; idem, Fouilles de Tyras,
în Dacia, 3-4, 1927- 1932, p. 557-601 ; idem, Garni·
zoana ă în sudul Basarabiei, in A RMSI, s. 3, t. 19,
1937, p. 217-225 ; idem, O ţ a ă Tra-
ian ă ă la Cetatea Alb.f, în A RMSI, s. 3, t, 26, 1944,
p. 501-510.
168 A. 1. Furmanskaja, Rozkopki Tiri 11 1958 r .•
în ArchPam, 11, 1962, p. 122.
167 Ibidem; L. D. Dmitrov, Bilgorod-Dnistrovs'ka
archeologicna ekspedicija, în ArchPam, 2, 1949, p. 39-52;
idem, Osnovni pidsumki Izmail'c'koi ekspe·
dicii 1949-50 rr., în ArchPam, 5, 1955, p. 111-123·
www.cimec.ro
36
DIN ISTORIA Ş   Ţ DACILOR LJBERI
Catalabl'g. Ridicarea acestui ultim sector de limes ă ă intregii frontiere romane
de la nordul ă de Jos, întrucît acum se puteau ţ ţ conjugate ale ş
de uscat cu a celor din dassis F1a via Moesica.
Zona Chilia este ă cea mai ă ă in descoperiri. ţ romane cu ziduri
de ă ţ sau alte monumente nu s-au semnalat. Singurele descoperiri (fig. 6) se ă
la resturi ceramice. Dintre acestea, ş ă de la G1ubokoe ş M:irnoe, din care în ă de amfore
mai provine ă ă cu mîna ş ]a ă

ar putea ţ ţ autohtone din
sec. II-III. Tot din ş vreme par ă dateze ş ş ă de la Suvorovo, cu amfore romane
din sec. II-IIP
48
, precum ş acelea de la Vâlcioc ş Denisoe ş ş

• Aceste ş ă
doar semnalate prin ă de ţ ă nu ne ă ş decît ţ vagi despre carac-
terul locuirii din zona Chilia.
La cele ţ mai sus se pot ă ş cîteva morminte sarmatice descoperite la
Glubokoe ş ş Scheletele, unele cu craniul deformat, au un inventar bogat (sabie, ă
ţ ă cercei, ă vase lucrate cu mîna ş la ă oase de animale) ş ă
din sec. III e.n.
150

ă frontierei romane în zona Chilia nu putea fi ă numai de ă valul amin-
tit ş ş flotei ă care patrulau pe ă Doar prezenta unei garnizoane per-
manente într-un castel!um sau castru, întocmai ca la ş ş Orlovka, putea asigura o ă
ă La aceasta mai trebuie ă ă chiar o ă cu sediul pe Bugeacul Ismailului
n-ar fi putut ă ş zona Chi1ia, fiind mult prea ă ă de aceasta. Instalarea unor ş
mente romane în ţ dintre lacurile Catalabug ş Sasîc era cu atît mai ă cu cît elemente
ostile imperiului ar fi putut ă se infiltreze aici nu numai de pe uscat, ci ş de pe mare. ţ
ă mai sus, la care ă ă ţ mare dintre lacurile Catalabug ş Sasîc, de circa 60 km,
ş ţ concrete ale terenului, ne fac ă presupunem chiar ţ mai multor castele sau
castre. în orice caz a cel ţ ă din care unul pe malul ţ Chilia, în sectorul ş
de ă cu ş nume, iar al doilea pe ţ ă ă in preajma lacului Sasic
151

5. Zona T yras
ă ţ de la Tyras ş istoria acestui ş mai ales din perioada ă dar apoi
ş din cea ă au constituit obiectul unor ă ă din secolul trecut
102
• Primele ă
ă de ă amploare, au fost ţ de ă E.R. Stern în 1900, 1904 ş 1912
153
• Ele au
fost continua te apoi cu unele întreruperi de ă Warneke (1917F
54
, P. Nicorescu (1919, 1927-1930,
1936)m, A. Sachnazarov (1940)1
56
, L. D. Dmitrov (1945-1947, 1949-1950, 1953)
157
, A. I. Fur-
U7 1. T. Cernjakov, op. cit., p. 200, fig. 1.
148 Ibidem, p. 203, fig. 1.
1
U Gh. 1. Nâstase, op. cit., p. 146. Vezi ş nota 129.
160 E. A. Rikman, istorija, p . 33 ş
urm., fig. 3, 7.
161 Ibidem, p. 196; Gh. 1. Nâstase, op. cit., p.
137-152.
162 P. Bekker, Tiras i tirity, în Zap. Odess, 2, 1850,
p. 416-419; F. Brun, O mestopolo!:enii Tirasa, în Zap.
Odess., 3, 1853, p. 47-66. În 1877, Gr. Tocilescu studiazA
la Muzeul din Odesa ţ provenite de la Tyras
(Anal. Soc. Acad. Rom., sec. 1, 11, 1878, p. 45-46).
163 E. R. Stern, O poslednich raskopkach v Akker-
mane, in Zap. Odess. 23, 1901, p. 33- 51; idem,
Raskopki v Akkermane letom 1912 g., in Zap. Odess.,
31, 1913, p. 92-101.
161 P. Nicorescu, Scavi e scoperte a Tyras, în Ephem.
Dacorom., 2, 1924, p. 383.
166
Ibidem, p. 378-415; idem, Fouilles de Tyras,
in Dacia, 3-4, 1927- 1932, p. 557-601 ; idem, Garni-
zoana ă în sudul Basarabiei, in A RMSI, s. 3, t. 19,
1937, p. 217-225 ; idem, O ţ a împdratului Tra-
ian gdsitd la Cetatea Alb.f, în ARMSI, s. 3, t, 26, 1944,
p. 501-510.
158 A. 1. Furmanskaja, Rozkopki Tiri v 1958 r .•
în ArchPam, 11, 1962, p. 122.
167 Ibidem; L. D. Dmitrov, Bilgorod-Dnistrovs'ka
archeologitna ekspedicija, in ArchPam, 2, 1949, p. 39-52;
idem, Osnovni pidsumki I zmail' c' koi archeologilnoi ekspe-
dicii 1949-50 rr., in ArchPam, 5, 1955, p. 111-123 ·
www.cimec.ro
36
DIN ISTORIA Ş   Ţ DACILOR LlBERI
CatalabPg. Ridicarea acestui ultim sector de limes ă ă intregii frontiere romane
de la nordul ă de Jos, întrucît acum se puteau ţ ţ conjugate ale ş
de uscat cu a celor din dassis Fla via Moesica.
Zona Chilia este ă cea mai ă ă în descoperiri. ţ romane cu ziduri
de ă ţ sau alte monumente nu s-au semnalat. Singurele descoperiri (fig. 6) se ă
la resturi ceramice. Dintre acestea, ş ă de la Glubokoe ş 1\Iirnoe, din care în ă de amfore
mai provine ă ă cu mîna ş la ă

ar putea ţ ţ autohtone din
sec. II-III. Tot din ş vreme par ă dateze ş ş ă de la Suvorovo, cu amfore romane
din sec. II-III
148
, precum ş acelea de la Vâlcioc ş Denisoe ş ş

• Aceste ş ă
doar semnalate prin ă de ţ ă nu ne ă ş decît ţ vagi despre carac-
terul locuirii din zona Chilia.
La cele ţ mai sus se pot ă ş cîteva morminte sarmatice descoperite la
Glubokoe ş ş Scheletele, unele cu craniul deformat, au un inventar bogat (sabie, ă
ţ ă cercei, ă vase lucrate cu mîna ş la ă oase de animale) ş ă
din sec. III e.n.
150

ă frontierei romane în zona Chilia nu putea fi ă numai de ă valul amin-
tit ş ş flotei ă care patrulau pe ă Doar prezenta unei garnizoane per-
manente într-un castel!um sau castru, întocmai ca la ş ş Orlovka, putea asigura o ă
ă La aceasta mai trebuie ă ă chiar o ă cu sediul pe Bugeacul Ismailului
n-ar fi putut ă ş zona Chilia, fiind mult prea ă ă de aceasta. Instalarea unor ş
mente romane în ţ dintre lacurile Catalabug ş Sasîc era cu atît mai ă cu cît elemente
ostile imperiului ar fi putut ă se infiltreze aici nu numai de pe uscat, ci ş de pe mare. ţ
ă mai sus, la care ă ă ţ mare dintre lacurile Catalabug ş Sasîc, de circa 60 km,
ş ţ concrete ale terenului, ne fac ă presupunem chiar ţ mai multor castele sau
castre, în orice caz a cel ţ ă din care unul pe malul ţ Chilia, în sectorul ş
de ă cu ş nume, iar al doilea pe ţ ă ă în preajma lacului Sasîcm.
5. Zona T yras
ă ţ de la Tyras ş istoria acestui ş mai ales din perioada ă dar apoi
ş din cea ă au constituit obiectul unor ă ă din secolul trecut
102
• Primele ă
ă de ă amploare, au fost ţ de ă E.R. Stern în 1900, 1904 ş 1912
153
• Ele au
fost continua te apoi cu unele întreruperi de ă Warneke (1917)
154
, P. Nicorescu (1919, 1927-1930,
1936)
165
, A. Sachnazarov (1940)
156
, L. D. Dmitrov (1945-1947, 1949-1950, 1953)
157
, A. I. Fur-
m 1. T. Cernjakov, op. cit., p. 200, fig. 1.
148 Ibidem, p. 203, fig. 1.
1
U Gh. 1. ă op. cit., p. H6. Vezi ş nota 129.
160 E. A. Rikman, Etniteskaja istorija, p . 33 ş
urm., fig. 3, 7.
161
Ibidem, p. 196; Gh. 1. ă op. cit., p.
137-152.
162 P. Bekker, Tiras i tirity, in Zap. Odess, 2, 1850,
p. 416-'119; F. Brun, O mestopolozenii Tirasa, in Zap.
Odess., 3, 1853, p. 47-66. În 1877, Gr. Tocilescu ă
la Muzeul din Odesa ţ provenite de la Tyras
(Anal. Soc. Acad. Rom., sec. 1, 11, 1878, p. 45-46).
163 E. R. Stern, O poslednich raskopkach v Akker-
mane, în Zap. Odess. 23, 1901, p. 33 - 51; idem,
Raskopki v Akkermane letom 1912 g., in Zap. Odess.,
31, 1913, p. 92-101.
1
" P. Nicorescu, Scavi e scoperte a Tyras, in Ephem.
Dacorom., 2, 1924, p. 383.
166
Ibidem, p. 378-415; idem, Fouilles de Tyras,
în Dacia, 3-4, 1927-1932,p. 557-601; idem, Garni-
zoana ă în sudul Basarabiei, în ARMSI, s. 3, t. 19,
1937, p. 217-225; idem, O ţ a ă Tra-
ian ă ă la Cetatea Alb-i, in A RMSI, s. 3, t, 26, 1944,
p. 501-510.
168 A. 1. Furmanskaja, Rozkopki Tiri v 1958 ,.,,
în ArchPam, 11, 1962, p. 122.
167 Ibidem; L. D. Dmitrov, Bilgorod-Dnistrovs'ka
archeologitna ekspedicija, în ArchPam, 2, 1949, p. 39-!!2;
idem, Osnovni pidsumki I zmail' c' koi archeologilnoi ekspe-
dicii 1949-50 n., în ArchPam, 5, 19.55, p. 111-123·
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINffiTI ROMANE IN DACIA 37
manskaja (1958-1962)
158
, 1. B. Klejman (1963, 1965-1968)
159
, N. M. Kravcenko, V. M. Kor-
pusova, S. D. KryZickij ş G. 1. Krivolap (1969-1971)
160
• Studii mai importante asupra des-
coperirilor numismatice din epoca ă au publicat A. N. Zograf
16
1, A. 1. Furmanskaja
162
,
V. A. Anochin, P. O. Karyskovskij ş A. S. Kocievskip
6
:
1
• Printre celelalte ţ la istoria ro-
ă a ş Tyras trebuie ţ cu ă cele ale lui V. V. Latysev
164
, E. Minns
165
,
M. Rostovtzeff
166
ş în ş sinteza lui E. Diehl
187

ţ precise asupra ă edilitare din perioada ă la Tyras au lipsit ă
vreme. Abia prin ă mai sistematice ă de A. 1. Furmanskaja ş apoi de 1. B. Klej-
man s-a dezvelit o parte a zidului de ă ş s-a putut reconstitui planul unor asemenea edificii.
Intocmai ca la Olbia, Apollonia sau Panticapeum, ţ ş erau în terase; cele de
pe terasa intii apartineau perioadei elenistice, iar cele de pe terasele a doua ş a treia datau
din epoca ă Spre deosebire de ţ de pe terasa a doua, ridicate in sec. al II-lea
ş la inceputul celui ă acelea de pe terasa a treia datau de la mijlocul veacului al III-lea.
Cu prilejul ş ă au fost dezvelite ţ ş mai multe ă din care una (2,50 m
ă ţ ă cu ţ ă limanului era ă ă cu pavaj din lespezi de ă ş canal de
scurgere. De o parte ş de alta a ă se case de ă cu numeroase ă unele
adosate in etape mai tîrzijl
68

Intr-un alt sector s-au dezvelit resturile unui edificiu singular ţ V), situat pro-
babil într-o ă ţ ă ă avînd doar o ă cu ţ de circa 66 m
2
• Inventarul
ei cuprindea o mare cantitate de "ghimpi" de fier ţ împotriva cavaleriei, precum ş un ă
mare de vîrfuri de lance. De asemenea, tot acolo se aflau peste 250 fragmente de ţ din care
28 aveau ş C.I.C. ( L.I. 1. B. Klejman a ă ă ă C (aius), J (ulius? ),
C( ....... ), centurio l(egionis), I (Italicae). Pe baza monedelor ş a unor ţ ţ
stratigrafice s-a stabilit ă ă ţ a fost ă ţ ă în al doilea deceniu al sec. III ş
a ţ ă la mijlocul ş veac. Dimensiunile, amplasamentul, inventarul ş crono-
logia edificiului, lectura proprie a ş de pe ţ ca ş analogiile cu Olbia, unde de
asemenea sau mai bine zis sînt ă regulile ş pentru ţ de ă
rare romane, I-au condus pe 1. B. Klejman la interpretarea ă ă ă a fost ă ţ ă de
ţ romani din Tyras ţ legiunii I Italica
1
G
9

m A. 1. Furmanskaja, op. cit., p. 122-137; idem,
pam'jatki Tiri persich stolit' nasoi eri,
In ArchKiev, 10, 19.57, p. 80-93; idem, Antil!nyi gorod
Tira, în voi. Antil!nye goroda, Moscova, 1963; idem,
1ssledovanie Tiry, în KS Odessa, ( 1962) 1964, p . .56-63;
idem, Raskopki Tiry v 1962-1963 gg., în Antil!naja
Tira, p . .5-19.
lliD 1. B. K1ejman, 1( voprosu o prebyvanii v Tire
1 Kilikijskoj kogorty, in KS Odessa, ( 1963) 196.5, p.
179- 182; idem, Raskopki pomeUenija veksilljacii
1-go 1talijskogo legiona v Ti1·e, in Mat. Arch. Piv. Prii!.,
7, 1971, p. 229-238; idem, Materialy izkeramil!eskich
kompleksov Tiry 11 -IV vv. n.e., în Kratkie tezisy dokladov
naulnoj konjerwcii "AntiC11)'C goroda Pri-
  i varvarckij mir", Moscova, 1973, p. 18 ;
idem, K stratigraphii naplastovanij rimskogo vremeni
v Tire, în Mat. Arch. Sev. Pric., 8, 1976, p. 109-119;
idem, Stratigraphija kul'turnogo sloja gorodiUa Tiry-
Belgoroda, in Anticnaja Tira, p . .54-7.5.
16° P. O. Karyskovskij, EpigrajiCeskie pamjat-
niki Belgorod-Dnestrovskogo muzeja, în KS Odessa, ( 1961)
1963, p. 107 ş urm. ; idem, Iz istorii Tiry v I -1 I vv.
n.e., in Mat. Arch. Piv. Pril., 7, 1971, p. 149- 1.58;
N. M. Kravllenko, Kompleks rims'kogo lasu z Tiri, in
Arch, 1ssl. Ukr., 4, (1969) 1972, p. 181-184; N. M. Krav-
V. M. Korpusova, Dejaki risi material'noj kul'turi
piln'orims'koj Tiri, in ArchKiev, 18, 197.5, p. 20-42;
G. 1. Krivo1ap, Pochovannja rims'kogo l!asu z Tiri ta ii
okolici, în Arch. Issl. Ukr., 4, 1972, p. 18.5-190.
161 A. N. Zograf, A nti monety, (MI A, 16),
19.51, p. 111-120.
16a A. 1. Furmanskaja, Klad monet iz raskopok Tiry
1958 g., in Numizmatika i sjragistika, l, 1963, p. 76-86.
1
6
3 V. A. Anochin, Klad monet nacala III v. n.e.
iz Tiry, în SCN, 6, 197.5, p. 63-67; P. O. Karyskovskij,
A. S. Kocievskij, Antitnye monety iz raskopok Tiry, în
Antilnaja Tira, p. 88-98.
16& V. V. Latysev, O Kalendarjach Ol'vii, Tiry i
Chersonesa Tavriteskogo, în Pontika, 1909.
185 E. Minns, Scythians and Greeks, Cambridge, 1913.
168 l\1. Rostovtzeff, Iranians and Greeks in South
Russia, Oxford, 1922.
187 Erich Diehl, Tyras, în RE, 7, 1943, 1849-1863.
Pentru ultimele descoperiri de ţ vezi P. O. Karys-
kovskij, Novye tirasskie nadpisi, în Antilnaja Tira,
p. 76-88.
188 A. 1. Furmanskaja, op. cit., în ArchKiev, 10,
19.57, p. 85-88, fig. 1 ş 2; idem, op. cit., in ArchPam,
Il, 1962, p. 122 ş urm., fig. 1-3; idem, op. cit., in KS
Odessa, 1, 1964, p . .57.
16
9
Toate datele referitoare la acest complex la
1. n. Klejman, op. cit., tn KS Odessa, ( 1963) 196.5, p.
179-182; idem, op. cit., în Mat. Arch. Piv. .• 7,
1971, p. 229-238, fig. 2.
www.cimec.ro
38 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LffiERI
Deasupra ţ V au mai fost semnalate resturi dintr-o ţ ă (locuin-
ţ III), în care s-au ă monede de la Iulia Domna, Valerianus ş Gallienus
170
• Prin urmare,
se aduce ă o confirmare ă referitoare ]a continuitatea ş Tyras în a doua ju-
ă a sec. III e.n., ă în vremea lui Gallienus.
Intre celelalte descoperiri sînt de amintit cuptoarele de ă ş gropile de provizie
171

N ccropolele de la Tyras n-au fost cercetate. Recent doar a fost ă descoperirea
unor morminte din sec. II-III, care ar putea ă ă parte dintr-o ă mai ă


Materialele arheologice rezultate din ă ă sau descoperiri ă cuprind
uneori piese de o mare valoare. ă o ă ş ă ţ e]e permit ă incon-
testabile reconstituiri istorice. Ceramica ne ă ţ precise referitor la ţ de
ă ă ş despre ţ comerciale cu alte centre romane. Cuptoarele de ars oale, deja men-
ţ ă o asemenea activitate ş ş ă ă Volumul acestei ţ gama de
sortimente ş aria în care produsele erau difuzate prin activitatea de schimb, ă ă
necunoscute. De asemenea, nu se pot preciza ă nici tipurile ceramice produse în atelierele din
Tyras. Lipsind ş o departajare ă mai ă nu vom înregistra aici decît global prin-
cipalele categorii ceramice care au existat in perioada ă romane la Tyras, precum ş con-
cluziile mai importante care se impun.
Ceramica ă in atelierele locale este ă prin citeva tipuri de amfore ş o
varietate mare de ă ulcioare, oale, castroane, cupe ş alte forme, unele avînd la exterior
ornamente în relief ori scurte ţ ş sau graffiti in limba ă


Intr-un procent pe care nu-l putem ă cît de cît preciza, la Tyras a fost desco-
ă ă ă atît din categoria ă cu mîna, cît ş din aceea ă la ă


care nu poate fi ă prin importuri, ci numai prin ă ş ţ unei ţ dacice.
Locuirea ă în ş fondat de milesieni în sec. VII î.e.n. nu poate fi ă doar de mo-
mentele de ă cînd ţ ă a putut fi chiar mai ă ci de o perma-
ţ ă ă ţ ă deja cu prilejul ă de ă acum
175

Armele, uneltele, ă privind ţ ă   ă ţ reliefuri cu scene de
ă ca ş diferite alte categorii de obiecte de uz casnic, de ă ş de ă lucrate
din lut, ă os, ă fier, bronz, argint ş aur, doar semnalate în rapoartele preliminare
ş studii ţ ă ţ asupra multor aspecte din ţ ş Tyras
176

Un interes aparte îl ă ă ă ş ţ romane cu ş ţ precise
asupra legiunilor din care ă parte ş ţ în ş de .J?e malul de vest al
Nistrului. Multe din acestea ă ş LEGIO V M(ACEDONICA)
1
sau aceea a unei
no Ibidem, p. 236, fig. 2.
1
71 A. 1. Furmanskaja, op. cit., in ArchHiev, 10,
19.57, p. 8.5; idem. op. cit., in HS Odessa, 1, (1962) 1964,
p . .57-.58.
17a G. I. Krivo1ap, Pochovannja rims'kago casu
Tiri ta ii okolici, in Arch. Issl. Ukr., 4, 1972, p. 185-187,
fig. 1.
178
A. 1. Furmanskaja, op. cit., în ArchKicv, 10,
19.'17, p. 88 ş urm., pl. I ş II; idem, op. cit., în ArchPam,
Il, 1962, p. 130 ş urm.; N. M. V. 1\f. 1\:or·
pusova, op. cit., în ArchKiev, 18, 1975, p. 20-42, fig.
2-11; V. V. Kropotkin, op. cit., p. 11-16, 19, 82, nr. 672.
Pentru ceramica fini!. vezi A. V. Gudkova, Klassiphi-
kacia seroglinjanoj stolovoj keramiki Tiry, 2-4 vv. n.e.,
în Tira, p. 99-115.
171
A. 1. Furmanskaja, op. cit., în ArchKiev, 10,
1957, p. 90-92, pl. III; N. M. V. M. Kor·
puso'va., op. cit., in A.rcliKiev, 18, 197 5, fig. 8, 3, 5, 7; 12, 13.
17
i ţ este ă cu aceea din ş gre·
ş ş romane din Dobrogea. Vezi ultimele comentarii
la Al. Suceveanu, ViaJa economic4 în Dobrogea romant!
(secolele 1-IIl ş 1977.
178 P. Nicorescu, op. cit., in Dacia, 3-4, 1927-1932,
p. 1; A. I. Furmanskaja, op. cit., in Arch Hiev,
10, 19.57, p. 84; idem, op. cit., in ArchPam, 11, 1962,
p. 126-127, fig. 10; idem, op. cit., in HS Odessa, 1.
( 1962) 1964, p. 62-63 ; 1. ll. Klejman, op. cit., in Mat.
Arch. Piv. Pril., 7, 1971, p. 233-235; N. M. Kravi!enko,
V. M. Korpusova, op. cit., in ArchKiev, 18, 1975, p. 40;
S. Sanie, Le diademe d'or de Tyras, in Dacia, N. S., 23,
1979, p. 147-157; idem, Diadema de a1tr de la Tyras,
in ActaMN, 16, 1979, p. 127-140.
177 P. Nicorescu, op. cit., in Ephem. Dacorom., 2,
1924, p. 412-413, fig. 73-74; idem, op. cit., in ARMSI,
s. 3, t. 19, 1937, p. 217-218, fig. 1 ; idem, op. cit., in
ARMSI, s. 3, t. 26, 19H, p. 501; Gr. Avachian, Ş
noull ditf Tyras, in CNA, 5, 1924, p. 20-21, nr. 41--1.3;
A. I. Furmanska.ja., op. cit., in ArchPam, 11, 1962, p. 127,
fig. 9, 2.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRII ROMANE lN DACIA 39
întregi ţ   cuprinzind trupe din legio V Macedonica, legio I Italica ş legio XI Claudia
178

Aceste din ă ş ă ă ş din leg. 1 Italica ş leg. XI Claudia au venit
la Tyras ş au participat la ridicarea unor edificii ă înainte de anii 167/168.
Dintre ţ romane ar mai fi de ţ acelea purtînd ş C.I.C.( L.I, ă
ă acum în trei variante :
C ( ohors) I C ( ilicum) ( centurio) Jl"
19
C(ohors) I Cl(audia) e[q(uitata)]
180
C(aius), I(uUus ?), C( ..... ?), centurio L(egio1tis), I (ltalica)
181

Prin urmare, P. Nicorescu ş D. Tudor au interpretat ă ş ă ca ţ
ş de trupe, iar I. B. Klejman ca nume al unui centurion din leg. I Italica. Lectura
ă va putea fi ă ă descoperirea ş a altor materiale ă Ceea ce ne per-
mitem aici este numai ţ ă ş în ţ ar putea ă reprezinte ş numele unui
ă de tegulae.
Foarte importante sînt descoperirile monetare, atît tezaurele, cît ş cele ă tn
complexe ş depuneri arheologice. ş ă ă dintr-o ă mai veche
182
• T n vremea
lui Domitian, la Tyras se bate ă ş   avînd pe avers figura ă cu numele
ş titulatura. Emisiunile în onoarea lui Domitian ar putea fi considerate ă   deoarece,
ş cum se va vedea mai jos, ş nu pare ă fi fost la acea ă sub controlul efectiv al armatelor
romane.
a ă ă   cu unele intreruperi, ă in vremea lui Alexander Severus. Lip-
sesc emisiuni de pe vremea ă ţ Nerva, Traian, Marcus Aurelius, Macrinus ş ElagabaP
83

Mai ă este ţ emisiunilor de la Traian ş Marcus Aurelius, care au avut perioade
lungi de domnie, precum ş numeroase ţ pentru consolidarea ă romane in teri-
toriile din ă parte a imperiului. ţ ar putea reflecta unele momente de ă
Activitatea de batere a monedei se ă vizibil ă din vremea lui Septimius Severus,
mai ales ă anul 201, ă la care au fost reînnoite privilegiile vamale pentru ă ţ ş
Tyras
184

Referitor la piesele monetare, deosebit de ă este descoperirea in ultimul timp
a unor monede din vremea ă ţ Valerianus (253-260), Gallienus (253-268) Claudius
II Goticus (268-270)
185
• Asocierea lor cu un nivel foarte clar de ţ edilitare face dovada
ă a ă ş ş ă anul 238, moment despre care s-a crezut ă vre-
me ă ă ş ţ romane la Tyrac;.
ţ   ş nu prea numeroase, ă date importante pentru istoria ş Cea
mai veche dintre acestea, ă pe ă   ă din vremea ă Traian (anii 116-117),
cînd Q. Pompeius Falco, guvernatorul Moesiei Inferior, ş un edificiu public la Tyras.
La ă de ţ   conduse de centurionul Marcus Ennius Illadianus, au participat un
ş din legiunea V Macedonica ă cu alte trupe

Aceasta este cea
mai veche ş ă despre ţ unei garnizoane romane la Tyras.
178 P. Nicorescu, op. cit., in Ephem. Dacorom., 2,
192'1, p. '113, fig. 75; idem, op. cit., în ARMSI, s. 3, t. 19,
1937, p. 217-219, 22'1, fig. 2-5.
17t ldem, op. cit., în ARMSI, s. 3, t. 26, 19H,
p . .501, fig. 1.
180 D. Tudor, Kilikijskaja kogorta 11 Maloj SkiJii
i Tavride, in Mat. Issl. Arch. ]ugo-zap. SSSR i Rum.
Narod. Resp., ş ă   1960, p. 2'11-258.
181 1. B. Klejman, op. cit., în HS Odessa, ( 1963)
116.5, p. 179-182; idem, op. cit., in Mat. Arch. Piv.
Pril., 7, 1971, p. 237-238.
183 E. 1\Iinns, op. cit., p. '147 -H9, pl. 1.
ua A. Zograf, op. cit., In MIA, 16, 1951, p.
111- 120; V. A. Anochin, op. cit., In SCN, 6, 19n,
p. 63-67.
111 A. N. Zograf, op. cit., p. 116. Vezi ş compo-
ţ celor doul tezaure descoperite In 1950 ş 1958
(V. A. Anochin, op. cit., p. 63 ş urm.), In care majorita-
tea monedelor sint de la Septimius Severus, dar primele
acumulliri ţ provin de la Commodus.
181 A. 1. Furmanskaja, op. cit., tn KS Odessa, 1,
{ 1962) 196'1, p. 63; 1. B. IGejman, op. cit., p. 23.5; P. O.
A. S. KOOievskij, ofJ.   In
Tira, p. 88-98.
186 P. Nicorescu, op. cit., in Dacia, 3-4, 1927-1932,
p. 569-570, fig. 18; idem, (lp. cit., In A.RMSI, s. J, t. 19,
1937, p. 218; idem, op. cit., in .4.RMSI, s. 26, 19H, p.
502-50-t, fig. 2-3.
www.cimec.ro
DIN [STOR'IA Ş Ţ DACILOR LIBERI
O ă ţ   de asemenea pe ă   este ă lui Marcus Ennius Illadianus,
centurion din legiunea V Macedonica, foarte probabil ş ţ ş în ţ ă
Monumentul a fost ridicat de ă subalternii ă Cornelius Vitalis (actuarius), Julius Iamblicus
(eques), Marcus Valerius (valetudinar1:us ?) ş ţ a ă nume nu s-au mai ă

• Dintre
ţ enumerate ţ pentru moment "actuarius", care presupune ş pe aceea de "suscep-
tores", ambele ă dovada despre strîngerea unor ă în ă


O ă ţ ă comandantului ţ din Tyras de ă subalternii ă
este ş aceea care ţ ă numele centurionului Titus Trebius Fronto din legiunea V Mace-
donica189 ş ă dintr-o ă ă fntre domnia lui Traian ş anii 167/168. Numele
legiunii V Macedonica mai apare pe ă un fragment de ţ pe ă


ă ţ descoperite mai demult la Ciobruci ş Korotnoe, dar provenind de fapt
de la Tyras, ţ ţ pentru ţ lor deosebit de interesant.
ţ de la Ciobruci, ă ă fragmentar, este un decret din anul ISI, aducînd elogii
lui Cocceius, prin activitatea ă a fost ş ă ă ţ ă roman pentru ş
Tyras. Decretul ă ţ ş la ă ă a ă poporului, a sfatului ş
ş a colegiului de ţ

• ţ monumentului ă atît in ă referitoare la
raporturile dintre ă ă ş oligarhia ş   cît ş în acelea cu privire la ă
unor vechi ţ ş   ş cum deja s-a ă   aceste ţ nu mai aveau în epoca ro-
ă ş ă ă de activitate ş ş ţ democratic pe care le ă în pe-
rioadele anterioare
192
.
ţ de la Korotnoe, datînd din anul 201, ă alte ţ cu privire la ţ
dintre ş Tyras ş romani. Textul ei ţ ă ă ă ţ ş vor fi ţ de taxe
vamale, ă ă astfel un privilegiu pe care ş îl ă de foarte ă vreme
193
, poate
chiar ă înainte de ţ ă ă

• ţ referitoare la scutirile de ă
sînt ţ de o ă   potrivit ă ă care vor primi în viitor ă ţ ş nu vor
putea beneficia de avantajele vamale decît numai ă titlul de ă ţ al ş Tyras va fi
confirmat de guvernatorul provinciei
196
• Prin urmare, ca ş în cazul altor ş ş de pe ţ ă
pontic, Tyras ş ă o anume autonomie ă   dar în fapt se afla sub autoritatea ro-
ă Dealtfel, ă ş necesitatea de a reînnoi privilegiul vamal ă ă romanii îl acordau sau
il ă în ţ de natura raporturilor cu oligarhia ş
Tot de la Tyras mai provin ş alte fragmente de ţ

  al ă interes pentru isto-
ria ş este ă mai ă
Destul de importante, ş ă foarte ţ cunoscute, sînt ş descoperirile din regiunea
litoralului ă Negre, dintre lacul Sasîc ş limanul Nistrului (fig. 6), pe care la început am
denumit-o drept ă Tyras. Astfel, resturi dintr-o ş ă cu o mare ţ ă de
fragmente de amfore, de ă ă ş de ţ au fost identificate pe ţ ă drept al limanului,
la întîlnirea acestuia cu laguna Budacu
197
• O ă ş   la ţ ă s-au ă ă  
pietre ş ă ă   se afla la ţ kilometri spre vest de prima
198
• Din zona acestor ş ă pro-
m ldem, op. cit., în A RMSI, s. 3, t. 19, 1937,
p. 219-220; fig. 7-8·; idem, op. cit., în ARMSI, s. 3,
t. 26, 1944, p. 502.
18& O. Seek, Actarius, în RE, 1, 1, p. 301-302.
189 P. Nicorescu, op. cit., în A RMSI, s. 3, t. 19,
1937, p. 219, 224, fig. 6; idem, op. cit., în ARMSI, s. 3,
t. 26, 1944, p. 502.
uo P. Nicorescu, op. cit., în Dacia, 3-4, 1927- 1932,
p. 570, fig. 12 (Din ş ă ă mai provin alte trei
fragmente de ţ   datînd probabil din sec. II,
p. 569, fig. 4; 5; 9); idem, op. cit., în ARMSI, s. 3, t. 19,
1937, p. 218; idem, op. cit., în ARMSI, s. 3, t. 26, 1944,
p. 502, nota 3.
191 E. Minns, op. cit., p. 466, 639, App. 3 \ = IOSPE
1, 2).
192 Em. Condurachi, în lst01·ia României, 1, 1960,
p. 491-492.
193 E. !v!inns, op. cit., p. 446, 640, App. 4 ( = IOSPE,
1, 3).
19
' Gr. Tocilescu, Mo1tumentele epigrajice ş sculp-
turale ale Muzeului ţ de ă ţ din Bucurefti,
1, 1902, p. 231.
m Vezi nota 193.
198 E. Minns, op. cit., p. 446; P. O. Karyskovskij,
op. cit., în Tira, p. 76-88.
1&7 Gh. ă   op. cit., p. li 1- 142.
188 Ibidem, p. 143.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRTI ROMANE IN DACIA
41
vine ş bucata de ă ă ă purtînd ş leg(io) lltal(ira), a ă ţ ă aici ar putea fi
ă în ă ă cu ridicarea vreunui turn de ţ (turnul lui Neoptolem ?)
199
. Resturi de
ă   ţ   ă ă ş conducte de ă din ş ă romane au fost semnalate ş la nord de
Tyras, pe o ţ ă de circa 15 km
200
. Descoperirile ţ sînt un indiciu ă ridicarea edi-
ficiilor ş a ţ   ca ş ţ trupelor romane, nu s-au limitat doar la ş Tyras,
ci au cuprins ş alte puncte de pe ţ ă limanului ş al ă Negre.
l n ă de cele deja amintite, au mai fost semnalate numeroase ş ă   pe locul ă
s-au cules doar fragmente de amfore
201
• De asemenea, în cuprinsul altora (Starokozackoe, Kamy-
sovka ş Nikolaevka-Novorossijskaja)
202
a mai fost ă ş ă ă cu mîna, ceea
ce ar putea fi un indiciu al ţ lor dacice. Din ă   materialele descoperite prin aceste
ţ de ţ ă n-au fost prezentate ş în ţ   pentru a le putea stabili caracteris-
ticile ş ţ ă   ceea ce impune ă ţ ă în formularea aprecierilor.
ln ş   dintre descoperirile care mai trebuie amintite aici sînt mormintele sarmatice
de la Ş   localitate ă la sud de ş Tyras, pe malullimanului. ţ despre aceste
morminte sînt destul de ţ Ş doar ă au fost descoperite într-un turnul (probabil in-
troduse ulterior !) ş ă din inventarul lor s-au ă ă fibule
203
, pe baza ă pot fi datate
la mijlocul sec. III.
Una din problemele cele mai discutate a fost aceea cu privire la perioada ă romane
la Tyras. ă vreme s-a presupus ă romanii ş instalat prima ă ă ă
din sec. I e.n. Schimbarea erei ş folosirea calendarului roman în locul celui ionian în anul 65
e.n. a fost ă ca un efect al ţ militare întreprinse la nordul ă de Tib.
Plautius Aelianus
204
, considerate a se fi petrecut prin anii 52-53 ş a fi avut ca rezultat anexa-
rea ş Tyras la Moesia Inferior
205

Adoptarea noului calendar nu poate fi ă ş drept o ă ă ş Tyras se
afla deja sub puterea unei garnizoane militare romane. Faptul ă mai curînd cît de pro-
ă era ţ ă în ş ş de pe litoralul nordic al ă Negre ş cît de ă
era sfera ei de ţ Emisiunile monetare cu portretul, numele ş titulatura ă de la
Roma, începînd cu perioada lui Domitian
206
, ă neîndoielnic o autoritate foarte mare a im-
periului în acest ş nord-pontic din a doua ă a sec. I e.n. ş nu se poate vorbi ă
de o ţ ă ă ă ă la Tyras sau în celelalte ş ş de pe ţ ă
de nord al ă Negre, unele ţ armate pe uscat sau pe mare par ş ă fi avut loc,
de vreme ce Roma intervine cu succes mai întîi pentru ş impune candidatul preferat pe tronul
Regatului Bosporan, iar apoi pentru a ajuta pe locuitorii ş Chersones împotriva ţ


Cea mai veche ă despre ţ unei garnizoane romane la Tyras ă in-
ţ din vremea ă Traian (anii 116-117), la care ar putea ă se mai adauge even-
tual ş cea ă centurionului Marcus Ennius Illadianus. Prin urmare, instalarea primei gar-
nizoane la Tyras s-a ă abia în vremea lui Traian, foarte probabil în ş ă
119
Strabon, VII, 306 ; A. Herrmann. in RE, 16,
2, 2 470; E. Diehl, în RE, 7, A, 1870; Gr. Avakian,
op. cit., in CNA, 5, 1924, p. 22; 6, 1925, p. 39; Gh. ă
tase, op. cit., p. 141. M. V. Agbunov, K voprosu o loka-
lizacii ba§ni Neoptolema i Ge1·monaktovoj derevni, in VDI,
1978, 1, p. 112- 123.
200 Gh. ă   op. cit., p. 144.
201 I. T. Cernjakov, op. cit., in MIA, 139, 1967,
p. 202-203, fig. 1.
2o2 1 bidem, p. 199, fig. 1.
2oa A. K. Ambroz, Fibuly juga evropejskoj casti
SSSR II v. do 11.e. - I'V v.n.e., Moscova, 1966, p. 53,
pl. 9, 18; 22,2; E. A. Rikman, Etniceskaja istorija, p.
35, 36, fig. 3, l.
201 Referitor la perioada, zona ş caracterul ac-
ţ lui Tib. Plautius Aelianus la nordul Dunllrii,
li - Din istoria !)i civilizatia dacilor hberi
vezi Em. · Condurachi, Tib. Plautius Aelianus si ă
mutarea transdanubimilor în Moesia, in SCIV, 9, 1958,
1, p. 119-130; M. D. Pippidi; Tiberius Plautius A elia·
nus frontiera ă de Jos în sec. 1 e.n., în ţ  
p. 287-328.
2
05 E. A Minns, op. cit., p. 447, 469; Th. Mommsen,
op. cit., 5, 1921, p. 285; M. Fluss, în RE, 15, 2 377 ; Gr.
Tocilescu, Monumente epigrajice ş sculpturale, 1, 1902,
p. 228; V. Pârvan, Getica, p. 103, 733; idem, Dacia,
1937, p. 173; P. Nicorescu, op. cit., în Ephem. Dacorom.,
2, 1924, p. 379, 413; idem, op. cit., in A RMSI, s. 3, t. 19,
1937, p. 221 ; R. Vulpe, Pimboridava, 1931, p. 32-33 ;
idem, flistoire ancienne, p. 123-124.
308 A. N. Zograf, op. cit., p. 115.
307 D. l\1. Pippidi, op. cit., p. 2!)6, 325.
www.cimec.ro
12
DIN ISTORotA Ş Ţ DACIT..OR LIBERI
în care se ă tot malul stîng al ă din sudul Moldovei sau la foarte scurt timp ă
aceea. Situarea ş Tyras drept extra provinciam în papirusul Hunt (anii 105-108) ă
ă la acea ă el nu era ă anexat la provincia Moesia Inferior. ţ celor doi militari
din cohors I Hispanorum Veterana la Tyras (Tyrae in praesidio) ă ş limpede ă în
acest ş ar fi putut exista deja unele   ş militare"
208
• Cît de numeroase erau aceste
ş din cine erau formate ş ce misiuni aveau de îndeplinit în ă ă ă
este greu de precizat.
Spre deosebire de sectorul ă ca de exemplu la ş ş Orlovka, unde instalarea
ş romane s-a ă în urma luptelor crîncene cu ţ ă intrarea trupelor
romane în ş Tyras s-a petrecut probabil cu acordul oligarhiei ş de aici. ă cum
s-a ă mai sus, la Tyras ă create suficiente ţ pentru o instalare ş ă a romani-
lor. Atitudinea de ă ţ ă a ă ţ romane fusese anticipat ă ă cu importante
avantaje oferite de romani, mai ales pentru categoriile sociale bogate ale ş Este foarte
probabil ă scutirile de taxe vamale pentru ă ţ ş reconfirmate prin decretul din anul
e-01, despre care se spune ă datan de ş ă vreme încît nu se mai ş precis originea lor (de
cînd anume ă primite), ă fi fost promulgate ă din etapa ă ă tru-
pelor în ş
În timpul ţ romane, dezvoltarea ă a ş a cunoscut o înflorire sub-
ţ Revirimentul s-a datorat nu numai scutirilor de taxe vamale, ci mai ales ţ de
ş de ţ ă oferite ţ din tot bazinul pontic de noii ă

• De asemenea,
ă ţ de extindere a ă cu celelalte ale imperiului erau mult mai hrgi în noua
ă
ln ceea ce ş retragerea ş romane de la Tyras, pe haza descoperirilor
moneta;e s-a crezut ă vreme ă acestea 1-au ă ă în anul ca urmare a atacurilor între-
prinse de ţ ă opinie a fost în ultimul timp tot mai mult ă de rezultatele cet-
ă arheologice, care au ă limpede ă descoperirile monetare nu ă la Alexander
Severus, ci ă ş mai tîrziu, pe vremea ă ţ Valerianus, Gallienus ş Claudius II
Goticus, ba chiar m:1i tîrziu
211
• ă la descoperirile monetare se ă ş nivel de constrl!c-
ţ datat bine în deceniile al ş ş al ş din sec. IIIm, ă ă retragerea trupelor,
romane de la Tyras a avut loc în cadrul ş mari ţ de rcaliniere a frontierei romane,
ă în perioada Gallienus-Aurelian. Este ă spre mijlocul sec. III, în vremea ă ţ
Gordian III - Filip Arabul, se ă ş la Tyras unele distrugeri, între care chiar a edificiului
ţ unui ş de militari romani
213
• dar ele sînt urmate de noi ţ Aceste
distrugeti ă ă în perioada la care ne referim au avut de suferit de f::>.pt toate ş ă romane
de pe malul stîng al ă de Jos, ca ş unt=-le de pe litorahl pontic.
Sintetizînd principalele date referitoare la Tyras în epoca ă am putea vorbi
pentru început de o ă mai lungi:i. de ă a ţ romane, ă
in care se pot distinge mai multe etape. Ultima, care ne ă aici, cuprinde aproximativ
intervalul de la Nero (marcat vizibil de adoptarea erei romane ş de ţ lui Tib. Plautius
Aelianus la nordul ă de Jos) ă la Traian ş se ă de etapele prt>cedente printr-un
grad mult sporit de intensitate a ţ romane, ca ş printr-o ă mai ă de manifestare
a acesteia. De asemenea, mai treb1.1ie ă ă la Tyras ţ ă era foarte ă dato-
ă ă strînse cu ş ş de pe coasta ă a ă Negre, aflate deja sub ocupa-
208 Ibidem, p. 322-323.
209 E. Diehl, in RE, 7, A, 1860.
21o Th. Mommsen, op. cit., p. 286 ; E. A. Minns,
op. cit., p. 448; E. Diebl, in RE, 7, A, 1862 ; Gr. Toci·
lescu, op. cit., p. 228 ; A. l. Furma.nskaja, op. cit., in
RS Odessa, 1, { 1962) 1964, p. 63.
Bll Ibidem; idem, op. cit., ln 10, 1957,
p. 84; 1. B. Klejman, op. cit., in Mat. Areli. Piv. Pric.,
7, 1971, p. 23.5. Pentru problema atacurilor întreprinse
de ţ vezi ş D. M. Pippidi, Cu privire la distrugerea
flistriei de ţ tn secolul al II 1-lea, in ţ P·
464-480.
211 I. Il. Klejman, op. cit., p. 23.5.
111 Ibidem, p. 229-237 ; idem, op. cit., in K S Odessa,
(1963) 196.5, p. 179-182.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRII ROMANE IN DACIA 43
ţ ă Modelul ţ cu romanii oferit de ş ca Histria ş Tomis, a ă pros-
peritate ă devine tot mai e•. ă au atras foarte repede ş ş Tyras în sfera lumii
:romane.
ă ă ă ş cîteva etape distincte. Prima cuprinde intervalul
de la cucerire (in vremea lui Traian) ş ă la Marcus Aurelil;s inclusiv. Fa s-ar suprapune în mare
perioadei de ţ la Tyras a ş din leg. V Macedonica. ţ ă
se ă h ridicarea unor edificii puhlice sînt ţ în onoarea ţ de garni-
ă (1\farcus Ennius llladianus ş Titus Trebius Fronto, centurioni din leg. V Jvlacedonica).
Activitatea de ţ din ă ă ă a ţ romane este sugerat;! ş df' ă
relativ mare de ţ purtînd ş leg(io) V Jt.-[ac(edonica), la care se ă ş acelf'a cu
numele tutmor trupelor din ţ leg. V Macedonica, leg. I Itahra ş lrg. XI Claudia.
Referindu-se la d.;-punerile arheologice ş rcsturik de ţ din sec. II ş din prima ă
a sec. III de pe terasa a doua, A. I. Furm::mskaja ă ţ a ă faze
211
, despre care
ă nu ne ă ă cronologice mai Tot ea ă ă la ş sec. I ş începutul
sec. II are loc o ă înviorare ă a ş
A doua ă a ă romane la Tyras, cea mai înfloritoare, cuprinde intervalul de timp
de la Commodus ă la Alexander Severus. Activitatea de productie ş ţ ă ă o amploare
ă pini'i acum. Raporturile dintre romani ş oligarhia sînt dintre rele mai bune.
ş ş ă ă vechile sale ţ (adunarea poporului. sfatul ş ş colegiul de ţ  
iar ă ţ lui ă de importante scutiri vamale. În schimb, ş ş puterea
ă ţ romani, ă le ă frecvent emisiuni monetare. Unele emisiuni sînt scoase ş în
onoarf'a altor membri din familia ă ă organelor administrative, cel ţ unele
din ele, au nevoie de confirmarea guvernatorului provinciei. De asemenea, ţ este ă
la plata unor ă în ă . ln ş sînt ridicate noi edificii. Procesul df' extindere a teritoriului
ă sesizat în prima ă ă ş acum. ţ ă cu ţ purtînd ş
C.I.C.<L.I a fost ă tocmai in ă ă
ln ş cea de a treia ă cuprinde intervalul de la Gordian III ă la Gallienus-
Aurelian. Atacurile ţ din afara ţ imperiului produc distrugeri ş la Tyras.
Activitatea de refacere nu va aduce ş la nivelul anterior, iar noile ţ vor fi mai ţ
solide. Depunerile arheologice sînt mai ă ă ă monedele sînt rare, iar inscriptiile lipsesc
ă Activitatea de ţ ş ţ sînt mult stînjenite de atacurile continue ş
nesiguranta ă de circula tie de pe uscat ş mare. Ceramica daci ă ă cu mîna se ţ ş
semn ă ş mai ş un adaos de ţ ă Tot acum ş fac aparitia unele
morminte sarmatice in ă iar piese izolate (fragmente de ă cu tagma) sînt semnalate
ş la Tyras
219
• Din acest punct de vedere, ţ este foarte ă ă cu aceea de la ş
Spre deosebire de zonele ş Orlovka, Ismail ş Chilia, zona Tyras nu a mai fost
ă ş ă de un limes. Din acest punct de vedere, ţ ş Tyras, care nu se
mai cuprinsul unui roman propr.iu-zis, e!a foarte ă ă celo_rlalte ş
ş din zona nord-ponhca anexate la Moes1a Infenor, ca de exemplu Olb1a. ţ lui nu sr.
reducea la acela al unui cap de pod roman la ă Nistrului în mare, de vreme ce ş alte puncte
din zona ş erau amenajate pentru ă De-a lungul Nistrului, dar ş mai departe de aces-
ta ş de ţ ă ă existau alte ş ă mai mici, care formau toate la un loc o ă
în care ţ ă se ă intocmai ca !ntr-un teritoriu din ă imperiului. In felul
acesta, ş de teritoriu roman de la nordul ă de Jos se continua în fapt ă la Nistru
ş chiar mai departe. ş nu se afla la ă unui limes, zona trebuie ă fi fost foarte sever
ă întrucît numai prin astfel de ă se putea asigura ş ş ă ş a cir-
211 A. 1. Furmanskaja, op. în Al'chPam, Il,
1962, p. 126 ş urm.
211 Idem, op. cit., In Art:hKiev, 10, 19.57, p. 93.
211 A. N. Zograf, op. cit., p. 116-119.
217 A. 1. Furmanskaja, op. cit., in ArchPam, Il,
1962, p. !Ji.
218
Vezi nota 203.
21e Vezi nota 217.
www.cimec.ro
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
ţ pe sectorul de drum de mare ţ ă ă ş ă de la ş spre
Tyras. Dealtfel, ş trebuie ă fi a\·ut în ă un anumit teritoriu din jur, întocmai ca Ris-
tria, Tomis sau Callatis. l ntinderea ă a acestui teritoriu ş natura ă ţ sînt greu de
stabilit, dar ă se face o ţ cu posesiunile ş ş dobrogene din acea vreme
220
,
s-ar putea presupune ă acesta ar fi putut ajunge la o ţ ă de aproximativ 100.000 ha
(=o] 000 km
2
).
Tyras ca ct::ntru de ţ este ţ cuno5cut. Foarte probabil ă au existat ateliere
in care se practicau diferite ş ş produsele acestora fiind destinate nu numai localnicilor,
ci ş ţ din zone mai ă   atît din interiorul cît ş din afara imperiului. Singurele
ţ pe care le avem în prezent sînt cele privitoare la ş ş ă   în care .se ă
ţ foarte mare de amfore, folosite mai ales la ă ş transportul vinurilor.
Un rol important în activitatea ă a ş I-au avut agricultura ş viticul-
turam. Drept mhturie stau ş emisinnile monetare de pe vremea ă ţ Septimius Severus,
Caracalla ş Alexander Severus, care au pe revers chipul Demetrei (zeita recoltelor) sau al lui
Dionysos (zeul vinului ş al ţ de vie)
222
. Strîngerea unor ă în ă   în primul rînd a unor
produse agroalimentare pentru intretinerea trupelor, este ă o ă ă la Tyras ş în zona din
jur exista o categorie de ă agricoli.
ţ ă a ş a cunoscut, mai ales ă la Alexander Severus, o dezvoltare
ă   aceasta fiind mult ă printre altele de activitatea proprie de ţ   de
scutirile vamale, de ţ ă de romani pe drumurile comerciale, de relativa ş
ş ordine din imperiu, ca ş de ţ ă foarte ă ; pe de o parte, ş Tyras
era un punct de tranzit intre ş din Crimeea ş cele de pe litoralul vest-pontic
223
, iar pe de ă
parte un loc de întîlnire a uneia dintre cele mai importante artere comerciale de pe uscat, aceea de
pe valea Nistrului. cu drumurile comerciale maritime din bazinul ă Negre. La acestea se mai
ă ă Tyras afla pe drumul care ă ă pe ltscat între toate ş ş de pe
litoralul vestic ş nordic al ă Negre
224
ş de asemenea ă o ă cale de ţ de importan-
ţ ă ă   care pornea de la Aquincum ş trecea pe la Porolissum, pasul Oituz ş ş   se oprea
la Tyrasm. Unele ă mai recente vin ă arate ă ş Tyras era legat prin Olbia ş de
marele ă comerciale care duceau spre India ş China din Orientul ă


*
* *
Descoperirile din cele cinci zone ale teritoriului roman din sudul MoldovPi sînt inegale din
punct de vedere al ă ţ ş ă ţ lor. Mai numeroase sint acelea de la ş   Tyras ş într-o
oarecare ă ă de la Orlovka; zonele Ismail ş Chilia n-au fost cercetate prin ă ă   fapt
pentru care ţ lor poate fi ă doar pe baza descoperirilor ă ş a investi-
gatiilor de ţ ă Cu toate acestea. descoperirile de pîn5. acum se ă între ele ş per-
mit în cele din ă formularea unor aprecieri generale. Ele ă .în ansamblu imaginea unei
ă unitare pe tot spatiul ă de romani. Chiar ş din zona lsmail, prin cele
ă ţ descoperite în mod fortuit, face dovada ă a cunoscut o ă ă la fel sau
aproape la fel de ă ca ş cele de la ş sau Orlovka. Numai în zona Chilia lipsesc deocam-
ă monumente romane mai semnificative, cauza fiind înainte de toate stadiul total ă ă
tor al ă de aici.
2
20
Teritoriul histrian a fost apreciat la circa
80 000- 100 000 ha, cel tomitan la 100 000 ha, iar cel
callatian la 60 000-80 000 ha. Al Suceveanu, op. cit.,
p. 79, 87 ş 92.
2
21 A. 1. Furmanskaja, op. cit., în ArchKiev, 10,
1957, p. 93.
222 A. N. Zograf, op. cit., p. 118- 119.
11
8
E. Diehl, în RE, 7, A, 1861.
221
I. Mititelu, Le bouclier de Dura·Europos, în
BSN R, 37, 19'1.3, 91, p. 78 ş urm. ; D. M. Pippidi, Con·
ţ   p. 324-325, n. 124.
22o V. Pârvan, op. cit., în ARMSI, 36, 1913, p. 120;
R. Vulpe, Histoire ancienne, p. 167.
226
Z. ă ă   Serica. Le r6le de la soie dans la vie
iconomique et sociale de l'Empire romain, în Acta Classica
Universitatis Scientiarum Debrecinensis, 3, 1967, p.
89-98; D. M. Pippidi, Note de lecturtl. Despre un antic
drum al ă ă   mai ţ cunoscut, în StCl, 10, 1968,
p. 237-280 ; idem, ţ   p. 328, ş n. 138.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRll ROMANE IN DACIA
45
O pnma constatare ce trebuie ă ă este aceea ă ţ ă la nordul ă
de Jos nu s-a limitat la cîteva capete pod împlantate pe malul stîng al fluviului, ă un întreg
teritoriu din sudul Moldovei, de pe to::ttfl întinderea sa ă Ia de circa 200 km, a fost
anexat la imperiu. ţ unei astfel de ane:xiuni nu se referi'1 numai la unui
sistem de ă unitar al frontirrelor romane, ci mai ales la ţ acestui teritoriu în pro-
cesul de restructurare ă a ţ dacice de la est de ţ
O ă constatare ce se impune este aceea ă extinderea pro,·inciei Moesia Inferior la nor-
dul ă de Jos la începutul sec. II a însemnat ş cuprinderea acestui teritoriu într-un pro-
ces foarte intens de romanizare, similar spre exemplu celui din Dacia romani\. În limitele acestui
teritoriu, ce-i drept, nu prea mare ca întindere (în total aproximativ 5 500 km
2
), se aflau castele,
castre, turnuri de ţ sate, ş (Tyras) ş ă ţ semiurbane. Din ă ă
categorie ă parte ş ă de la ş dar foarte probabil ş acelea din preajma cas-
trelor (castelelor) de la Orlovka ş Ismail. Toate acestea ă el ţ ă s-a dezvoltat
aici în formele ei clasice. la fel ca în oricare alt:l provincie a imperiului. Faptul ă ă acum n-au
fost semnalate ş temple nu poate fi o ă ă acestea n-ar fi existat aici. Este foarte posibil
ca prin ă ă viitoare ă fie dezvelite ş astfel de edificii.
ln ceea ce ş ţ se poate spune ă ă lor este suficient de mare pentru
volumul ă de ă acum.
ln mod clar, descopt>ririle din teritoriul roman din sudul Moldovei ă ă de
romani, de la ş ă la Tyras, ţ ă a ţ   dacice, atît în ş
civile. cît ş în castre. Nu ş lucru se poate afirma despre elementele sarrnatice, semnalate
ca de obicei doar prin morminte izolate sau grupe mici de morminte. Cn fapt ce trebuie retinut
este acela ă descoperirile sarmatice se dateazi destul de tîrziu, abia pc la mijlocul sec. III,
foarte probabil din vremea ş de ă ă petrecute pe timpul ă ţ Gordian III-
Filip Arabul. Tot atunci se ă ş o ă destul de ă de popula ă
dinspre nord. La ă ţ ă nou ă ş ş ţ în preajma
castelului. pe locul castrului abandonat de curînd.
Despre formele de organizare ş statutul juridic al diferitelor ă ţ din ţ la care
ne referim nu avem decît ţ fragmentare. Este cert ă acestea n-au fost ş în
ă zona ă din sudul Moldovei. AstfeL ş Tyras ă ă cu o organizare ţ ă
ă ş ş cu adunarea poporului, sfatul ora>ului ş colegt.ul de ţ pe cînd Ia
ş avem un terrilorium cu ordu ş qu.inqucmJ.Ihs, ă o ţ de model roman.
ţ existente în ceea ce ş institutiile administrative nu au avut, ă cît se pare,
vreun rol important în ă ş procesului de rornanizare, întrucît atît materialele arheologice,
dt ş cele epigrafice sînt în general unitare de Ia ş ă la Tyras. ş ă trepta-
te de nume de persoane, în sensul ă locul celor ş este luat de nume romane, se ă
ş la ş

ş la Tyrasm.
Analiza descoperirilor arheologice de pe teritoriul roman din sudul Moldovei a ă
ă in dezvoltarea ă din ţ cercetate mai ă se pot stabili trei etape mai
importante.
Prima ă începe ă cu ocuparea teritoriului de ă romani la începutul sec. II
ş ă ă in vremea lui Marcus Aurelius. ă o ă ă la început, în care se fac
ă de fortifica pro\·izorii, în mare ă (castelele de ă de la ş ă
ă se impune cu autoritate. Trupele care ă în principal ă teritoriului sînt
ş din legiunea V Macedonica, ă la Orlovka, Tyras ş probabil
ş in alte puncte. Este o ă cu o activitate ţ ă de ţ în care se ă mai
multe castele ş valul de ă de la nord, în întregime sau oricum în cea mai mare parte a
lui. De asemenea, în preajma castelelor iau ţ ă ş civile, care devin importante centre de
ţ ş de schimb.
m V. Pirvan, op. cit., in ARMSI, 36, 1913, p. 105. zae E. Diehl, in RE, 7, A, 1862.
www.cimec.ro
46 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
Cea de a doua ă a ă romane din Moldova incepe aproximativ in vremea lui
Marcus Aurelius ş se încheie în perioada Gordian III - Filip Arabul. Evenimentele din anii
170-171 au ă ă ţ romane erau vulnerabile ş se impuneau noi ă de ă
La ş se ş un castru, cuprinzînd in perimetrul lui ş vechiul castel. Foarte probabil
ă ă similare au fost luate ş pentru alte zone din sudul Moldovei. ă plecarea leg. V
Macedonica, ă teritoriului era ă mai ales de ş ţ leg. I Italica.
ă de ă s-au dovedit a fi eficace ş timp de circa ş ş decenii societatea
ă din sudul Moldovei a cunoscut o ă de ş ş de mare înflorire. Aceasta este
etapa de ă prosperitate a ş ă romane. Se ă mult centrele de ţ iar
unele ş ă se ă într-un evident proces de urbanizare. Activitatea ă ă
o dezvoltare ă ă acum. Se ţ ă cu teritoriile vecine imperiului, cu tot
bazinul ă Negre, precum ş cu zone mai ă Acum, în perioada lui Septimius Severus,
este adus din Asia ă ş cunoscutul sarcofag de ă de mari dimensiuni, ă la ş
ţ ă este foarte ă iar emisiunile ş Tyras sînt de o ţ ă neîntîl-
ă anterior.
Cea de a treia ă a ă romane în sudul Moldovei începe în vremea ă ţ
Gordian III - Filip Arabul ş se încheie ă cu Gallienus-Aurelian. Atacurile diferitelor ţ
din ă ă Europei ă ş primei ă ă ţ a sec. III e.n., în cursul ă carpii ş ţ
dau cele mai puternice lovituri, au produs mari distrugeri atit ş ă civile cît ş ţ
din imperiu. Aceste evenimente sînt bine sesizate arheologic la ş unde au avut de suferit
ş ă castelul ş castrul, ultimul fiind chiar abandonat ă ă ă ş
distrugeri sînt constatate ş la Tyras.
ţ militare ş civile sînt ă destul de repede. Foarte posibil ca tocmai
acum ş din classis Flavia Moesica ă fi fost ş la ş ş Orlovka pentru a
ă ă ţ de pe malul stîng al ă ţ ş reia cursul normal. ş
este de remarcat ă ă de constructie sînt mai modeste, ă dezvoltarea ă nu mai
ş ş prosperitate ca în etapa ă iar emisiunile monetare de la Tyras întrerupte
pe vremea lui Alexander Severus nu mai sînt reluate. Presiunile ţ din afara ţ
sînt tot mai mari, iar o parte din acestea ş chiar ă ă ă ş ă capete ă ţ de a se
stabili în teritoriul roman, ş cum ă foarte clar din descoperirile de la ş Evenimentele
de la frontiere se ă ş ă în ţ unei crize generale a imperiului, fapt care va ă retra-
gerea trupelor romane de la nordul ă de Jos în vremea ă ţ Gallienus-Aurelian ş
fortificarea mai cu ă a malului drept al fluviului.
B. TERITORIUL DACIC AFLAT SUB SUPRAVEGHERE ROMANA
Teritoriul roman din sudul Moldovei, ş cum s-a subliniat adesea, ocupa un loc deosebit
în ă provinciei Moesia Inferior. În ş timp, el avea o mare ţ ă ş pentru ă
rarea frontierelor de ă ă ale provinciei Dacia. Ţ sub ă ţ ş ă
ţ din regiunile de la est de ţ trupele romane ţ la ş Orlovka sau
Tyras puteau oricînd alerta ş la nevoie ajuta cu noi efective   ţ te în Moesia Inferior) gar-
nizoanele din estul Daciei. Pentru a putea interveni în caz de nevoie, romanii trebuiau ă ă
ă sau cel ţ ă ă sub supraveghere drumul de ă ă dintre ş ş Transilvania,
de pe valea Siretului ş a ş Pericolul dinspre sud era ţ foarte redus, deoarece
Muntenia ş sudul Moldovei ă pacificate ş anexate la imperiu.
Probleme mai dificile de ă se iveau pentru regiunea din stînga Siretului, acolo unde
ţ ă în afara frontierelor puteau oricind organiza atacuri prin surprindere. Prin
urmare, controlul roman trebuia extins ş pe o ă de pe malul stîng al Siretului, cel ţ de la
ţ cu ş ă la ă
www.cimec.ro
PERIOADA STAP!NlRII ROMANE IN DACIA

ţ de ţ ă ţ ă de romani a unui teritoriu din sudul Moldovei, deseori subli-
ă în literatura de specialitate
229
, ă ş din Geographia lui Ptolemeu (sec. II), în care se men-
ţ ă ă provincia ă Dacia se ă ş la ă ă cu ă ş Siretul
230
• ş
autor ă ă regiunea dintre Siret ş Nistru ţ de Moesia Inferior
231
• Aceste ţ
nu se ă doar la teritoriul roman delimitat spre nord cu val ş ţ de ă pe linia Ş ş
ş ş V adu lui Isac-Tatarbunar, întrucît geograful antic avea în vedere spre exemplu
ş zona dintre ţ ş Siret, unde un asemenea limes nu a fost construit ă ş cum
s-a mai subliniat în unele ă anterioare, sensul ţ transmise de Ptolemeu nu poate
fi decît acela ă o ă parte din sudul Moldovei, în afara celei anexate, se afla sub ţ pro-
vinciei Moesia Inferior.
Textele antice ş descoperirile arheologice nu ne dau ă ă unde anume spre nord
se exercita controlul roman în Moldova. ln cursul ă cu dacii, romanii ă ă destul
de adinc în teritoriul Moldovei (vezi cap. II), dar ulterior ei ş restrîns zona de ţ prima
ă chiar în vremea ă Traian, ă terminarea ă ţ Mai tîrziu, în timpul lui
Hadrian, armatele romane au fost retrase din Muntenia ş ţ din sudul Moldovei, acestea de-
venind ţ clientelare. ă stabilirea teritoriului încorporat la imperiu ă în vremea lui
Aurelian poate fi ă ă cu ă certitudinea, pe baza ş ă romane ş a limesului care le ă
regiunea ă ă ă din timpul lui Hadrian numai ca ţ clientelor este mult mai greu
de precizat în stadiul actual de cercetare.
Traseul valurilor din sudul Moldovei ne ă o sugestie cu totul ă privitoare
la zona în care s-a exercitat controlul roman. Orientarea ă a valurilor Ploscuteni- Stoicani
(cu ş ţ spre sud) ş V adu lui Isac-Tartarbunar (cu ş ţ spre nord) ă ă ele
au fost construite de ţ diferite ş în momente deosebite. Ceea ce surprinde ş foarte
mult este traseul acestor valuri, în care sectorul dintre Stoicani ş ţ apare ca o continuare
ă a aceluia dintre Tatarbunar ş V adu lui Isac (fig. 3). Dealtfel, plecînd tocmai de la o astfel
de constatare, ele au fost considerate ă vreme sectoare ale ş ţ Chiar sesizînd
orientarea ă a valului ţ s-a trecut cu ş ţ ă peste acest detaliu foar-
te important, ţ opinia despre o ă ţ ă de romani, de la Ploscu-
ţ ă la Tatarbunar
232

Atribuirea celor ă valuri sistemului defensiv roman din sudul Moldovei era ă
ş ă prin nevoia de a asigura ţ drumului roman ş ţ Un ă
nunt semnificativ, care ă în modul cel mai clar ă cei care au marcat în teren valul Stoicani-
ţ au avut în vedere ă asigure o ă de securitate drumului roman de pe valea Siretului
ş a ş este acela ă ajuns la ş valul ş mai ă traseul ă vest-nord-
vest, spre malul Siretului, ş cum ar fi fost logic, ci se ă mai întîi spre nord ă ce ă
ş ş ţ cu ş ş numai ă aceea se apropie de rîul Siret (fig. 7). ă ş
de formulat concluzia ă linia pe care ulterior s-a construit valul ţ a fost marcat
în teren fie de romani, fie de o ţ care a trebuit ă ţ ă seama de interesele acestora. Plecînd
de la ă constatare, se poate aprecia ă cel ţ zona de la sud de valul ţ
cuprinzînd în linii mari Cîmpia Siretului, se afla de la ş ă daco-romane sub supra-
vegherea ă În cazul în care anexiunile ă in vremea lui Traian ar fi fost ă ş mai
tîrziu, romanii ar fi construit probabil ş sectorul de val ţ pe care 1-ar fi ame-
najat ţ cu ş ţ spre nord   ţ referitoare la constructorii valului Stoicani-Plos-
ţ ca ş la momentul cînd a fost ridicat, în subcapitolul ă
22e V. Pârvan, Castnll de la Poiana, p. 94-95,
119- 123 ; Th. Mommsen, op. cit., p. 206 ; R. Vulpe,
Histoire ancienne, p. 159, 174,; idem, in Istoria Romaniei,
1, 1960, p. 517-525 ; idem, La Valachie et la Basse-
M oldavie sous les Romains, In Dacia, N. S. 5, 1961, p.
377-393.
280 Ptolemeu, Geographia, III, 8, 1-2.
231 Ibidem, III, 10, 7-9.
aas C. Schuchhardt, W und Chausseen in sudli-
chen und Dacien, in AEM, 9, 188.5, p. 224 ;
V. PArvan, op. cit., p. 119, fig. 13. Unele comentarii ş
la. R. Vulpe, Vallum de la Moldavie injerieure, p . .5-11.
www.cimec.ro
48 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LmERI

Probleme mai dificile apar atunci cînd se ă stabilirea zonei clientelare romane în
regiunea dintre Prut ş Nistru. Ipoteza pc care o avem în vedere este aceea ă teritoriul la care ne
referim cuprindea ă partea de ş - întocmai ca în ţ dintre Siret ş Prut, unde acesta
includea Cîmpia Siretului - ajungînd ă la linia de ţ între regiunea de ă
ş aceea de ă   acolo unde se afla situat în teren valul de ă Leova-Copanca (fig. 3).
Referitor la constructorii valului Leova-Copanca, al ă traseu a ă în trecut obiectul
cîtorva ţ de ţ ă   s-au formulat ă acum mai multe opinii. Cum ţ
scrise erau ţ ş neconcludente, iar ă ă arheologice ă nu ă efectuate, ş
tii au încercat ă explice ă ţ în ţ de unele evenimente istorice, atribuind-o
diverselor ţ   cum ar fi ţ   bastarni, ţ   romani, ţ   avari, protobulgari sau ă
Dintre toate aceste ă   cele referitoare la romani ş ţ sînt singurele care mai pot ă în
ţ

  fapt pentru care ne vom referi numai la acestea.
Ipoteza ă ţ ă valului de ă romani a fost ă ţ de numele "Troian" sub
care a fost cunoscut ă în epoca ă Ulterior, unii ş au acceptat ş opinie,
dar n-au încercat ă ă ş argumentele necesare
234

În prezent se ş ă trupele romane au înaintat destul de departe spre nord, ă au
cucerit în cursul ă cu dacii o ă parte din Moldova, ă planurile ţ de anexare
au avut în vedere regiuni mult mai întinse decît cele ă începînd cu Hadrian ş ă o parte din
teritoriile alipite de Traian au devenit ţ clientelare în vremea ş ă Prin urmare, o
anexare a zonei de cîmpie din sudul Moldovei - un mare grînar de care romanii aveau ă
nevoie - la provincia Moesia Inferior apare ă ş ă în plus, fortificarea ei de ă ro-
mani ar fi însemnat ă unei ţ strategice cheie, care înainta departe în teritoriile bar-
bare. Tocmai ţ ă ş ă a regiunii au determinat probabil ş ridicarea de
ţ ă a unui val la limita de nord, conceput ţ nu ca un limes de ă cu castre, ci mai
mult ca o ţ de ă   la fel ca ş valurile Ş ş ş ş V adu lui Isac-
Tatarbunar.
Un cunoscut paragraf din Amm. Marcellinus ne ţ ă ă ă ce ş fixat locul
de ă ă ă ţ ă rîului Danastium (Nistru) ş "valea greutungilor", Athanaric l-a trimis
pe Munderich ă cu Lagariman ş ţ nobili ă la miliarul al ă (ad US?Ue vicen-
simum lapidem) ă intercepteze înaintarea hunilor
2
;;
5
• ş   într-un punct nu prea ă
de ă lui Athanaric, pe malul Nistrului, în anul 376 se mai afla acel vicensimus lapis, pe care
îl ă cindva romanii pe un drum puhlic ; el era cel de al ă miliar, ceea ce presu-
pune ă r;"tcea parte dintr-o serie de asemenea pietre, numerotate dup:l sistem roman, care indicau
ţ pe o ş de-a lung-ul Nistrului.
Încercarea de a corecta textull11i Amm. Marcfllinus, XXXI, 3, 5: ţ ut tmgoru uallcm,
pentru a ajunge la un Creutlzungorum vallo
216
, poate ă ş de P.xi<.:tenta unui val al lui Athana-
ric, a fost ă total neîntemeiatit de cei care au ă ulterior critica textului, acceptîndu-sc
mai oeparte notiunea de Creu!hungomm valle
237
• Astfel, se :muleazf1 princip.1lul de fapt singurul
argument adus în favoar2a ţ unui val al grentungilor în al JY-lea. Sugestia ă
vah1l ar fi servit pentru ă greutungilor, ţ în rC;giunea de step{t, împotriva tcrvingilor
din zona de ă   ni se pare a fi o mare imposibil de admis. Natura ş amploarea
neîntdegerilor temporare dintre cf'le ă populatii gotice, ş cum ă ele din diferite izvoare
scrise, nu ă o asemenea condU?ie. Diferendele dintre greutungi ş terviugi men(ionate de
autorii antici se ă în primul rînd la dinastiile celor ă ramuri gotkc ş în gcner;1l la diver-
2as R. Vulpe, op. cit., in Mat. Issl. Arch. ]ugo-Zap.
SSSR i RN R, ş ă   1960, p. 266-268.
234 Th. Mommsen, op. cit., p. 206 ; E. Fabricius,
Limes, in RE, 13, 1, 1926, 646 ; V. Pâ.rvan, Inceputurile
ţ romane, p. 23-29; Fr. Altheim, Die Soldatenkaiser,
1939, p. 83; R. Vulpe, flistoire ancienne, p. 174.
236 Amm. Marcellinus, XXXI, 3, 5.
236
Cf. C. Uhlig, Die W in Bessarabien, beson·
ders die sogenannten ă   in PZ, 19, 1928, 3-4,
p. 223, R. Vulpe, Vallum de la Moldavie injerieu!'e, p.
27, n. -4.
237
Fr. Altheim, Geschichte der Hunnen, 1, Berlin,
1969, p. 352, n. 33; H. Woliram, Geschichte der Goten,
MUnchen, 1979, p. 77-78, n. 96.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPlNIRli ROMANE lN DACIA
49
sele ă ale aristocra1iei tribale în cadrul confederatiei de triburi ă de ţ Despre
o separare cu frontiere fortificate între greutungi ş tervingi nu poate fi vorba.
Miliarul amintit de Amm. Marcellinus indica ă ă ă un drum roman. Expresia ad
usquc viccnsimum lapidcm trebuie ţ ă ca o ţ ă la un obiect în tereT1, o ă ş ă pe
un drum public
238
ş nu cu sensul unei distante de 20 mile. Nesesizîndu-se acest aspect, s-a tras
coucluzia ă Munderich a fost trimis spte est cale de 20 mile ă de malul Nistrului
239
• Pre-
cizarea lui Amm. Marcdlinus ă ac<"sta era cel de al ă miliar este foarte ă
ă ă ă a inceput, ş cum ni se pare firesc, de la ş Tyras, localitatea cea mai
ă din regiune, atunci miliarul al ă ar trebui ă fie la circa 30 km spre nord
(mai exact 29,570 km; 1 ă "'' 1 ,50 m), undeva în zona satului Palanca. Cum a van postul
tervingilor se afla pe malul sting al Ni3trului, iar miliarnl pe cel drept
140
, ă ă ţ
scriitorului antic trebuie   ă in sensul ă Munderich avea de un sector al riului,
din dreptul miliarului al ă unde se afla un vad prin caie bunii ar fi putut ă ă
Textul lui Amm. Marcellinus ă ă se ţ ă ă miliarul al ă se afla aproape
de vadul prin care bunii au trecut Nistru! ş de asemenea nu departe de ă lui Athanaric.
Or. localizarea milia1 ului al ă în regiunea satului l'alanca poate ă ă ă
la ambele ţ ă în zona acestei ă ţ se ă singurul vad de pe tot cursul in-
ferior al

ă la Tighina (Bender). iar numele ă ţ Palanca, însemnîl'.d
sau loc ă pentru ă ar putea eventual ă trCJditia unui l0c de ă ă caze a
cîndva aici ă lui Athanaric ?). ln lumina acestor obsen a tii. ă ă de pe malul
:r-;istrului ă de Athanaric ar trebui ă asadar mult mai la sud decît o locali-
zeazft R. V ul pe
24 2
. '
Referitor la valul Leova-Copanca, ţ chiar ă Amm. Marcellinus se referea la
.,valul" ş nu la .,valea" greutungilor, nimic nu ă ă se ţ ă ă el ar fi fost de ă ă
in momentul ă evenimentelor (a doua ă a secolului al IV-lea). Denumirea de
.,valul greutungilor" apare ca un reper topografic, ceea ce nu permite concluzia ă ar fi fost ş
construit de greutungi. ă el putea fi ridicat mai înainte, iar numele sub care 1-a con-
semnat istoricul antic ă fie dat de ş ă a greutungilor în zona valului la o
ă mai tîrzie.
Miliarul semnalat de Amm. Marcellinus ş ă o parte din regiunea dintre Prut
ş Nistru, ă la nord de ş Tyras, fusese cîndva teritoriu roman. Limita spre nord nu
putea fi decît valul Leova-Copanca. Spre ă concluzie ne conduce ş descoperirea unei ş
ă în preajma valului, la punctul .,Movila ă de pe teritoriul satului Copanca, pe locul ă
reia s-au ă fragmente de amfore, ă ă ş ţ din epoca ă ele ă pre-
ţ romanilor în zona valului cel ţ pentru o ă ă
238
Pe baza ş text din Amm. Marcellinus,
N. Gostar ţ Daciei dupt! anul271 e.n.,ln Ş ş
ser. 3, tom. 10, 1964, p. 63) deduce ţ Intre Prut
ş Nistru a unui drum mai vechi roman, folosit ş In
sec. IV".
aae R. Vulpe, Vallum de la Moldavie injerieure,
p. 46, H. Wolfram, op. cit., p. 78, n. 96.
240 Amm. Marcellinus (XXXI, 3, 6) relateazi!!. c1i.
hunii au trecut rîul Danastium numai dupll. ce s-au fu·
ş pe ă postul de supraveghere al tervingilor aflat
sub comanda lui Mundcrich. Drumul cu miliarii trebuie
presupus de-a lungul Nistrului, pe malul s!i.u drept,
ca o cale fireasci!!. de legi!!.turll. a ş Tyras cu regiunile
de la nord. Vezi ş nota 238.
211
Prin acest vad trebuie ă se fi fll.cut legAtura
Intre ş Tyras ş Olbia, pe un drum marcat cu mi-
liarii. Inainte de a ajunge la vad se desprlndea probabil
7 - Din Istoria ş ţ dacilor liber! 206
ş un alt drum, care urca de-a lungul malului drept al
Nistrului.

R. Vulpe (Vallum de la Moldavie injerieure,
p. 46, fig. 3) fixeazi!!. tabll.ra lui Athanaric la punctul de
întîlnire a valului Leova-Copanca cu Nistru!, pe motiv
ă acolo s-au constatat mai multe valuri perpendiculare
unul pe altul, care ar sugera locuri de tabll.rll.. Este drept
el la cap11.tul estic, spre nord, au fost semnalate inel
doull. sectoare de val. Primul, de circa 4 km, are ţ
nord-sud ş cade aproximativ perpendicular pe valul
Leova-Copanca, fiind paralel cu p!riul Botna. Cel de
al doilea val este mai scurt, de aproape 2 km, ş cade
perpendicular pe primul val. ţ In teren a acestor
sectoare de val nu sugereazA. deloc amenajarea unor
tabere, .ci reprezintl o ţ complimentarl a va-
lului principal Leova-Copanca.
2u E. A. Rikman, Pamjatniki, p. 141.
www.cimec.ro
DIN $1 Cntlt.IZATIA DACn.OR LmERI
ţ ă tn zona la care ne referim a fost probabil de ă ă   de la sfîr-
ş ă cu dacii ş ă in vremea lui Hadrian. Ulterior ea a fost ă în ţ
clientelar.
Ipoteza construirii valului de ă ţ sau de o ă a acestora a fost ă de C. Uhlig,
iar apoi ţ ă de ă R. Vulpe. Ambii autori ă aspectul mai ţ ă al va-
lului, ce nu ă impresia unui limes roman, fapt pentru care ei ti atribuie ţ

sau greutun-
gilor245. Constatarea este ă ă ă ă   dar ă ţ seama de ţ   ca ş de du-
rata ă ş ă in care a fost construit, atunci ea nu poate fi ă ţ lui
este ă ă   spre exemplu, ş cu a sectorului de est al valului Vadu lui Isac-Tatarbunar
(între lacurile Catalabug ş Sasîc). De asemenea, ţ ă valul se ă prea departe de linia
ă ca ă ă fi socotit roman este ă   de vreme ce avem deja ţ ă ro-
manii au ă ţ unele ţ ă în preajma lui.
ă ă arheologice in fosta ă ă ă din sudul Moldovei sînt relativ
ţ   iar rezultatele în mare parte ă inedite. ş de la Ţ ş

ş necropolele de la
ş

ş ă

  situate la vest de Siret, pot fi socotite cele mai reprezentative. La aces-
tea se mai ă alte circa 10 descoperiri semnalate prin ă de ţ ă Ş asemenea
descoperiri au fost identificate ş pe malul stîng al Siretului; patru dintre ele într-o ă apro-
ă fostei ă ţ dacice de la Poiana
148
, una la ş pe malul stîng al Bîrladului, aproape de
ă lui în Siret ş una la Schela, la circa 4 km de valul Ş ş ş

• Cronologia
acestor descoperiri, ă ă mai ales pe baza pieselor de inventar din necropolele de la ş
ş ă

  permite ă se aprecieze ă perioada de ă înflorire a culturii dacice din
ă ă a fost ă ş sec. II ş prima ă a sec. III.
Zona ă ă dintre Prut ş Nistru este foarte ţ ă din punct de
vedere arheologic. În ă de ş de la Copanca, deja ţ ă   din ă ă
ă prin ă ă   doar ţ alte ş ă mai pot fi atribuite secolelor II-III. O oarecare cer-
titudine ar fi pentru ş de la Cocoara I, în care a fost ă ă o ă de bronz din sec.
II-IIJ2
52
• ă de ţ ă s-au ă   dar cele mai multe descoperiri au fost datate în
secolele II -IV atribuite culturii Cernjachov
253
• Neavind la ţ ţ ă
ş nici ă o descriere mai ă   nu putem face o separare a materialelor din sec. II-III
de acelea din sec. IV. Ne permitem ş ţ ă ar fi posibil ca unele din aceste ş ă  
despre inventarul ă se ţ ă ă ar ţ o cantitate mare de ă ă cu
mîna, ă ţ ă de fapt culturii dacice din sec. II -III, pentru care este caracteristic tocmai
un procentaj mare din ă specie ă
O ă categorie de descoperiri arheologice o ă mormintele sarmatice, ă
izolat, sau în grupe mici, mai ales în ţ dintre Prut ş cursul mijlociu al riului Cogîlnic
254

Demn de remarcat este faptul ă cea mai mare parte a mormintelor sarmatice din ă ă
de la ş sec. II ş din prima ă a sec. III; doar mormintele de la ă ş

pot
f1 datate cu ţ ă în sec. II.
244
C. Uhlig, op. cit., p. 244.
80
R. Vulpe, op. cit., in Mat. Issl. Anh. Jugo-Zap.
SSSR i RNR, 1960, p. 2.59-278.
148
S. Morintz ş N. ţ   ă de la Ţ
fefti, in Materiale, 8, 1962, p . .521-.526.
247
Gr. ţ   ă ţ de la ţ Vfr·
ş   in AAnh., 1929,3,p.l4-21; 1. Neagu, ţ
ă de la VîYtifcoi, in AArch, 1930, .5-6, 4.5-.51.
2
(8 S. Morintz ş Gh. Bichir, S4p4turile de la P4·
dureni, în Materiale, 6, 1959, p. 487- 495; Gh. Bichir,
Noi ţ la cunoafterea culturii materiale a car pilor,
in SCIV, 16, 196.5, 4, p. 676.
24
8
Gh. Bichir, Cultura carpicd, pl. 1; idem, Carpi,
2, pl.I.
260
M. Brudiu, O amfor4 cu ulei de ă din sec.
II -III e.n. descoperit4 la Schela, jud. ţ   In Mu8eul
ţ   3, 1976, p. 1.59-163.
261 Gh. Bichir, Cultura Carpicd, p. 147- 148; idem,
Carpi, 1, p. 137.
uz E. A. Rikman, Pamjatniki, p. .53.
263
Ibidem, p. 32-148; idem, Etniteskaja istorija,
p. 71 ş urm. Datarea unora din ş ă in sec. 11-111
e.n. este ş ă   ş cum ă din A. O. Do-
broljubskij ş A. G. Zaginajlo, op. cit., în Archeologiceskie
i archeographiteskie issledovanija na territorii ]uznoj
Ukrainy, Kiev-Odesa, 1976, p. 108.
!1H ldem, Pamjatniki, p. 14-22, 26-31, fig. 1;
Gh. Bichir, Les Sarmates au Bas Danube, în Dacia, N. S.
21, 1977, pl. 1.
III Ibidem, p. 27, fig. 12.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPtNIRn ROMANE lN DACIA St
*
* *
ă arheologice ă ă acum, oricit de ţ ş de inegal repartizate, ă
ş un fapt ţ ş anume ă zona ă n-a fost ă ă ă de ţ ă ă
ă daco-romane. Ş aici, ca peste tot în regiunile cu ţ ă ă doar
încetarea ş ă fortificate
258
• ş ă nefortificate, ca ş necropolele, ă o ţ neîn-
ă a ă ţ locale, ă într-un contact permanent cu ţ ă Se pare ă
dezvoltarea cea mai ă o cunosc ş ă din zona Siretului, fapt ce ar putea fi explicat
eventual ş prin apropierea de drumul roman de la ş spre Transilvania.
ă ţ nomazi, mai ales în zona ă de la vest de Prut, sînt ţ
ş destul de tîrzii. La fel ş în ţ dintre Prut ş Cogîlnic, ş ceva mai numeroase, mormintele
sarmatice nu ă cimitire întinse. Ş aici ele se ă aproape în totalitate la ş
sec. II ş în prima ă a sec. III e.n.
ţ de ă ă s-a ţ în linii generale atît cît a durat ş ă ro-
ă în sudul Moldovei. În ă ă ă raporturile dintre romani ş ă ş ş n-au
ă ş ci au suferit treptat unele ă Într-o ă ă de la cucerire ş ă
la Hadrian, zona a fost de fapt sub ţ ă ş regimul de ţ pare ă nu fi
fost aici identic celui din Muntenia, spre exemplu, unde el s-a materializat ş prin ţ
de castre (Drajna de Sus
267
, ă ă ş

ş

• În sudul Moldovei, eforturile romane au fost
concentrate spre a ă linia de ţ de pe malul stîng al ă ln restul teritoriului,
ă de ţ sînt mult mai reduse, limitîndu-se la amenajarea valului Leova-Copanca
ş a drumului de pc valea Nistrului, precum ş eventual la ridicarea unor turnuri de ă ( ?) în
zona valului, ş cum ar putea ă indice descoperirile de ă ă ş ţ de la Copanca
260

ă cu transformarea zonei de ţ în ţ clientelar, s-au schimbat ţ ş
ţ dintre romani ş ă ş ş Chiar ă romanii mai încasau un anumit tribut (grîne, vite
ş alte produse) ş mai ă unele ă în ă ţ ă ş

ă le impuneau ş o
  ţ ă obligatorie", acestea ă cu o ă autonomie ş o organizare proprie. Descoperirile
arheologice ă ă acum permit ţ potrivit ă cultura ă a ţ
ă ş ş din zona ă ă din sudul Moldovei era mult mai ă de cea a dacilor
liberi din centrul Moldovei decît de ţ ă ceea ce ar putea ă reflecte gradul destul
de ridicat al acestei autonomii. Dar ă viitoare vor aduce multe ă ţ ş este foarte
probabil ă ele vor modifica aprecierile pe care le putem face acum.
Autoritatea ă în zona ă s-a impus în ţ de ţ ă a impe-
riului, care a cunoscut unele perioade de înflorire ş altele de ă Spre exemplu, ea a fost mai
ă în primele ă etape (de la cucerire ă în vremea ă ţ Gordian III - Filip
Arabul) ş mai ă în cea de a treia (de la Gordian III - Filip Arabul ă în anul 275}. Pe
de ă parte, este de ă ă autoritatea ă nu s-a manifestat la fel în ă zona cliente-
ă ă ţ dintre Prut ş ţ trebuia ă obligatoriu, pentru securitatea drumului
de pe valea Siretului ş a ş pe ă durata ă provinciei Dacia, regiunea dintre
Prut ş Nistru, care ridica probleme de ă mai complicate, a putut fi ă mai repede,
eventual în cursul evenimentelor din vremea lui Gordian III sau Filip Arabul. Desigur, aceste
ipoteze ă a fi verificate prin ă viitoare, înainte de toate prin ă ă arheologice
în întreaga ă ă cu o întindere de peste 20 000 km
2

ue M. Florescu, Mlnilstioara, in DIVR, p. 396-397.
217 Gh. Ş Ls camp romain de Drajna-de-Sus,
ln Dacia, 11- 12, 194.5- 1947, p. 11.5- 144.
11a Ibidem, p. 142 ; R. Vulpe, in Istoria Romdniei,
p . .520, .521, .524.
118
Gh. Diaconu, ş Vechi, tn DIVR, p.
.574-.57.5.
aeo V ezi nota 243.
2Bl Gr. Florescu, op. cit., tn SCIV, 2, 19.51, 2, p.
131- 13'1.
www.cimec.ro
52 DIN ISTORIA Ş CIVILIZATIA DACn.OR LIBERI
C. TERITORIUL DACIC LIDER
Regiunea ă ă în ă ţ dacice a fost inegal ă Primele ă ă
cu rezultate spectaculoase au fost acelea de la ţ (1889-1890), prin care s-au adus contri-
ţ ţ la ş ţ dacice din zona Nistrului superior. Monografia publi-
ă în 1932 ă ş ă o carte de ţ ă

• Pe ă unele articole ş studii publicate
în anii care au urmat, trebuie ă ş cea de a doua monografie cu privire la ş
ă de descoperiri, ă ă în 1975
263
• Cele ă ă se ă în mod fericit, întru-
cit prima se ă la descoperiri de morminte, iar ultima ă în special ş ă .
Cîteva decenii mai tîrziu, o ă serie de descoperiri începea la ş

ş ş


ă în sudul ş în centrul Moldovei. Cele dintii ă de amploare în ă ă au
fost ă la ş

iar apoi la Moldoveni
267
, ă

ă

ş

ş ă ă ş


In ultimii ani, în ţ ă intre grupele ş ş Lipita au mai fost ă alte
dteva descoperiri importante, între care amintim pe acelea de la Ş (Suceava)
272
, ă
ceni273, ă

ş ş

prin care s-au adus puncte de ţ ă ţ aproape pen-
tru ă cultura ă de la est de ţ de la ă ş Marea ă ş ă pe Nis-
tru! superior. ş un ţ destul de mare, cuprinzînd Cîmpia Moldovei ş o ă re-
giune dintre Prut ş Nistru, ă în continuare mai ţ cunoscut. Descoperirile dacice din
acest ţ au fost doar semnalate, spre exemplu la ă ă ţ Cosouci ş Novo- Troickoe
276
, ş din
acest motiv sînt greu de caracterizat în raport cu grupele ş ţ sau ş .

*
. "'
Limitele teritoriului dacic liber la est de ţ în secolele II-III e.n. pot fi stabi-
lite în general cu ă ţ ă cu toate ă ă viitoare vor mai putea aduce unele
ă de ă
La vest, în mod firesc trebuie ă atribuim dacilor liberi tot ţ muntos, chiar ă
nu a fost locuit decît ţ de ă ş ş mai mult prin ă ş sezoniere. Neputînd controla
ş ă efectiv ţ romanii au trebuit ă lase dacilor, care le ş toate ă de ac-
ces ş ş ă ţ de pe versantul de vest gravita anterior în chip firesc ă
tre regiunea din interiorul arcului carpatic, ă constituirea provinciei romane Dacia ea ş
intensificat ă ş cu dacii liberi din Moldova.
In noua ţ ă ţ ă ş ş ă din regiunea ă ă ă mai ales
din ă va avea un rol intermediar ş va constitui o punte de ă ă între dacii din Tran-
silvania, ş unui proces rapid de romanizare ş dacii liberi de la est de ţ ă
dintre ţ de pe cele ă versante ale ţ Orientali nu s-au stabilit numai prin
an M. Smiszko, Kultury wczesnego okresu epoki
cesarstwa rzymskiego •v Malopolsce Wschodniej, Lvov,
1932.
aea V. M. Cigilik, Naselennja verchn'ogo Podnistroli'-
ja per!lich stolit' na§oi eri ( Plemena lipic'koi kul'turi),
Kiev, 1975. Tot aici ş intreaga bibliografie mai veche ş
mai nouA. a problemei.
28& Vezinota247·
285 C. Cihodaru, ţ pentru fixarea unei
ţ preistorice a Daciei   ţ preistorice in ţ
Vaslui), în AArch, 1931-1932, 7-8, p. 50-53; idem,
Tama.1idava (O ş carpicd in Moldova
centrald), în AArch, 1937-1938, 13-14, p. 46 ş urm.
288 R. Vulpe, p. 466 ş urm.
a87 1. Antonescu, S4pdturile de la
în Materiale, 6, 1959, p. 473-485; idem, S4p4turile ar-
heologice de la ă In Materiale. 7, 1961, p. 449-"157.
288 Vezi cap. J, nota 23.
268 Vezi cap. J, nota 19.
270 Gh. Bichir, Ş arheologic Poiana-Dulcefti,
jud. ţ (1961- 1970), in Materiale, 10, 1973, p.
97-105.
an Vezi cap. I, nota 20.
a7a Gr. Foit, Afezarea dacicd de la Siliftea Ş
(sec. II -III e.n.), fn Studii materiale. Istorie, Suceava,
1969, p. 23-36; idem, ş Ş în Ma-
teriale, 9, 1970, p. 390-399.
273 SA.pA.turi 1963- 1968, Ion ţ
27' Vezi cap. 1, nota 24.
175 Vezi cap. 1, nota 25.
871 E. A. Rikman, Pamjatniki, p. 22- 2"1, 67,
130-131.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPlNIRU ROMANE IN DACIA
113
ă principale ş de mare ţ ă   ci ele s-au realizat ş prin cele mai neînsemnate
poteci pe care localnicii le-au cunoscut dintotdeauna. ţ   cu ş lor, departe de
a fi constituit o ă   favorizau aceste ă   dînd ă ş ş libertate de ş în am-
bele sensuri. ş   zona ă ă în preajma limes-ului
277
trebuie ă dacilor li-
beri, chiar ă ă de pe versantul transilvan vor fi fost ţ   temporar sau ă
incidental exploatate ş de romani.
Limita ă a teritoriului dacic este ă de descoperirile de tip ţ   care ajung
pe malul stîng al Nistrului superior, ă aproape de Lvov
278
• Spre est, zona ă ă de dacii
liberi se întindea ă la Nistru
279

ţ spre sud era aceea deja ţ ă ca ă de nord pentru zona ă  
ă valea ş   valul ţ   riul Prut (între Stoicani ş Leova) ş în sfîr-
ş valul Leova-Copanca. Este foarte posibil ca frontiera ă la ş ă daca-
romane ă fi suferit unele ă   cum ar fi spre exemplu sectorul dintre Prut ş Nistru, care
într-o ă ceva mai tîrzie putea coborî mai la sud.
Sectorul de ţ ă asupra ă dorim ă ă mai mult este acela reprezentat de
valul ţ Prin dimensiunile sale, valul a atras ţ localnicilor ă de
ă vreme, care I-au denumit "Troian". ţ asupra valului apar în documentele medie-
vale, la cronicari ş în ă ţ din epoca ă

• Primele ă de teren au fost ă de
C. Schuchhardt, care, ş a constatat ă valul avea ş ţ spre sud, 1-a atribuit romanilor
281

E. Fabricius a sesizat cel dintîi ţ ş s-a îndoit de ţ ă a valului
282

La fel mai tîrziu ş C. Uhlig
283

În anii 1948, 1949 ş în 1951, ă ă insistente de-a lungul valului, R. Vulpe ti
ă traseul în sectorul de est ş ă un sondaj, prin care ş definitiv situarea
ş ţ spre sud ş prin aceasta ă ţ nu poate fi ă

• Foarte recent, unele
corecturi la traseul dintre Stoicani ş Cudalbi ale ş val au fost ă de M. Brudiu
285

Dorind ă ă autorii ş data ţ   R. Vulpe ă la cunoscutul pa-
ragraf din opera lui Amm. Marcellinus (XXXI, 3, 4- 8) referitor la evenimentele ce au avut
loc în ţ dintre Siret ş Nistru în timpul ă hunilor spre ă de Jos: 4. Aflînd
de cele întîmplate astfel peste ş ă sale, ş thervingilor, Athanarich ... ă ă ă
ă ă pe loc, cu gîndul de a se ridica cu toate puterile, ă va fi ş el atacat ca ţ
5. Apoi, ă la timp potrivit, loc de ă ă ă ţ ă rîului Danastium ş valul greu-
thungilor, a trimis pe Munderich, mai tîrziu comandant al frontierei din Arabia, ă cu
Lagariman ş ţ nobil?: ă la miliarul al ă pentru a pîndi sosirea ş   iar
el ş   netulburat de nimeni, ă în acest timp ă de ă 6. Dar lucrurile s-au petre-
cut cu totul altfel decît socotea el. ă hunii cum sînt ei ţ în presupuneri, avînd ă
ă grosul ş se ă ceva mai departe, s-au strecurat pe ă cei din ţ ochilor lor ş adunîndu-se
în ş   deoarece nu li se împotrivea nimeni, pe cînd ş luna din nori, au trecut rîul prin vad,
în locul cel mai potrivit, de ă ca vreo ă ă înainte ă nu-i ş pe cei care
se aflau în ă mai încolo, apoi au izbit cu o ă ă ă pe ş Athanarich. 7. ln-
ă de la primul atac, deoarece ţ dintre ai ă ş ă moartea, l-au silit ă se
ă în ă în ă ă ţ Silit de ă împrejurare ş ă ş fiindu-i ă
de primejdia mai mare care se apropia, el a început ă ridice ziduri înalte de la malurile rîului
277
Este foarte posibil-ca romanii sl fi impus o ă
de ţ ă de-a lungul întregului limes, fn care dacii
nu vor fi avut voie ă locuiascll.. Vezi Dio Cassius, LXXI,
15, 1 ; LXXII, 3, 2,.
1178 V. M. Cigilik, op. cit., p. 151-153.
1178
V. Pârvan, Getica, p. 80, 221, 238-247; C. Dai-
coviciu, in Istoria Romdniei, 1, 1960, p. 264 ; G. B.
dorov, op. cit., in MIA, 89, 1960, p. 8--'6.
sso ţ adunate ş ordonate la R. Vulpe,
Vallum de la MoldafJie inft!rieure, p. 5 ş unn.,
18
1 C. Schuchhardt, W und Chausseen in sad li-
chen und Dacien, in Archâol-epigr. Mitt, 9, 1885,
p. 202-232.
asa E. Fabricius, Limes, In RE, 13, 1, 1926, col. 647
ua C. Uhlig, op. cit., in PZ, 19, 1929, p. 237.
284 R. Vulpe, Vallum de la Moldavie i"fdrieure,
p. 11-18, fig. 1.
28l; M. Brudiu, Cercetdri arheologice fn zona valului
lui Athanaric, în DanubiJU, 8-9, 1979, p. 1.51-162.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPlNIRTI ROMANE IN DACIA 53
ă principale ş de mare ţ ă ci ele s-au realizat ş prin cele mai neinsemnate
poteci pe care localnicii le-au cunoscut dintotdeauna. ţ cu ş lor, departe de
a fi constituit o ă favorizau aceste ă dtnd ă ş ş libertate de ş in am-
bele sensuri. ş zona ă ă în preajma limes-ului
277
trebuie ă dacilor li-
beri, chiar ă ă de pe versantul transilvan vor fi fost ţ temporar sau ă
incidental exploatate ş de romani.
Limita ă a teritoriului dacic este ă de descoperirile de tip ţ care ajung
pe malul sting al Nistrului superior, ă aproape de Lvov
278
• Spre est, zona ă ă de dacii
liberi se întindea ă la Nistru
279

ţ spre sud era aceea deja ţ ă ca ă de nord pentru zona ă
ă valea ş valul ţ riul Prut (intre Stoicani ş Leova) ş in sfîr-
ş valul Leova-Copanca. Este foarte posibil ca frontiera ă la ş ă daca-
romane ă fi suferit unele ă cum ar fi spre exemplu sectorul dintre Prut ş Nistru, care
intr-o ă ceva mai tîrzie putea coborî mai la sud.
Sectorul de ţ ă asupra ă dorim ă ă mai mult este acela reprezentat de
valul ţ Prin dimensiunile sale, valul a atras ţ localnicilor ă de
ă vreme, care 1-au denumit "Traian". ţ asupra valului apar in documentele medie-
vale, la cronicari ş tn ă ţ din epoca ă

• Primele ă de teren au fost ă de
C. Schuchhardt, care, ş a constatat ă valul avea ş ţ spre sud, 1-a atribuit romanilor
281

E. Fabricius a sesizat cel dintîi ţ ş s-a indoit de ţ ă a valului
282

La fel mai tirziu ş C. Uhlig2B
3

În anii 1948, 1949 ş în 1951, ă ă insistente de-a lungul valului, R. Vulpe ti
ă traseul în sectorul de est ş ă un sondaj, prin care ş definitiv situarea
ş ţ spre sud ş prin aceasta ă ţ nu poate fi ă

• Foarte recent, unele
corecturi la traseul dintre Stoicani ş Cudalbi ale ş val au fost ă de M. Brudiu
285

Dorind ă ă autorii ş data ţ R. Vulpe ă la cunoscutul pa-
ragraf din opera lui Amm. Marcellinus (XXXI, 3, 4- referitor la evenimentele ce au avut
loc in ţ dintre Siret ş Nistru in timpul ă hunilor spre ă de ] os: 4. Aflînd
de cele întîmplate astfel peste ş ă sale, ş thervingilor, Athanarich ... ă ă ă
ă ă pe loc, cu gîndul de a se ridica cu toate puterile, ă va fi ş el atacat ca ţ
5. Apoi, ă la timp potrivit, loc de ă ă ă ţ ă rîului Danastium ş valul greu-
thungilor, a trimis pe Munderich, mai tîrziu comandant al frontierei din Arabia, ă cu
Lagariman ş ţ nobih ă la miliarul al ă pentru a pîndi sosirea ş iar
el ş netulburat de nimeni, ă în acest timp ă de ă 6. Dar lucrurile s-au petre-
cut cu totul altfel decît socotea el. ă hunii cum sînt ei ţ în presupuneri, avînd ă
ă grosul ş se ă ceva mai departe, s-au strecurat pe ă cei din ţ ochilor lor ş adunîndu-se
în ş deoarece nu li se împotrivea nimeni, pe cînd ş luna din nori, au trecut rîul prin vad,
în locul cel mai potrivit, de ă ca vreo ă ă înainte ă nu-i ş pe cei care
se aflau în ă mai încolo, apoi au izbit o ă ă ă pe ş Athanarich. 7. ln-
ă de la primttl atac, deoarece ţ dintre ai ă ş ă moartea, l-au silit ă se
ă în ă în ă ă ţ Silit de ă împrejurare ş ă ş fiindu-i ă
de primejdia mai mare care se apropia, el a început ă ridice ziduri înalte de la malurile rîului
:n? Este foarte posibil-ca romanii sll. fi impus o ă
de ţ   de-a lungul întregului limes, in care dacii
nu vor fi avut voie sl!. locuiascl!.. Vezi Dio Cassius, LXXI,
15, 1; LXXII, 3, 2,.
:na V. M. Cigilik, op. cit., p. 151-153.
:ns V. Pârvan, Getica, p. 80, 221, 238-2-17; C. Dai-
coviciu, in Istoria 1, 1960, p. 26-1; G. B. Fe-
dorov, op. cit., in MIA, 89, 1960, p. 8--'6.
aao ţ adunate ş ordonate la R. Vulpe,
Vallvm de la Molda!Jie inferieure, p. 5 ş unn.,
181
C. Schuchhardt, W und Chausseen in sfldli-
chen und iJstlichen Dacien, in ă Mitt, 9, 1885,
p. 202-232.
183
E. Fabricius, Limes, In RE, 13, 1, 1926, col. 6-17
zaa C. Uhlig, op. cit., in PZ, 19, 1929, p. 237.
2U R. Vulpe, Vallum de la Moldavie i"fdrieure,
p. 11-18, fig. 1.
285 !'ti. Brudiu, Cercetdri arheologice fn zona valului
lui Athanaric, în Danubi!-'s, 8-9, 1979, p. 1.51-162.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRTI ROMANE IN DACIA
113
ă principale ş de mare ţ ă ci ele s-au realizat ş prin cele mai neinsemnate
poteci pe care localnicii le-au cunoscut dintotdeauna. ţ cu ş lor, departe de
a fi constituit o ă favorizau aceste ă dînd ă ş ş libertate de ş in am-
bele sensuri. ş zona ă ă în preajma limes-ului
277
trebuie ă dacilor li-
beri, chiar ă ă de pe versantul transilvan vor fi fost ţ temporar sau ă
incidental exploatate ş de romani.
Limita ă a teritoriului dacic este ă de descoperirile de tip ţ care ajung
pe malul sting al Nistrului superior, ă aproape de Lvov
278
• Spre est, zona ă ă de dacii
liberi se întindea ă la Nistru
279

ţ spre sud era aceea deja ţ ă ca ă de nord pentru zona ă
ă valea ş valul ţ Stoicani, riul Prut (intre Stoicani ş Leova) ş în sfîr-
ş valul Leova-Copanca. Este foarte posibil ca frontiera ă la ş ă daca-
romane ă fi suferit unele ă cum ar fi spre exemplu sectorul dintre Prut ş Nistru, care
intr-o ă ceva mai tirzie putea cobori mai la sud.
Sectorul de ţ ă asupra ă dorim ă ă mai mult este acela reprezentat de
valul ţ Prin dimensiunile sale, valul a atras ţ localnicilor ă de
ă vreme, care 1-au denumit "Traian". ţ asupra valului apar in documentele medie-
vale, la cronicari ş în ă ţ din epoca ă

• Primele ă de teren au fost ă de
C. Schuchhardt, care, ş a constatat ă valul avea ş ţ spre sud, 1-a atribuit romanilor
281

E. Fabricius a sesizat cel dintii ţ ş s-a îndoit de ţ ă a valului
282

La fel mai tîrziu ş C. Uhlig
283

În anii 1948, 1949 ş în 1951, ă ă insistente de-a lungul valului, R. Vulpe ii
ă traseul în sectorul de est ş ă un sondaj, prin care ş definitiv situarea
ş ţ spre sud ş prin aceasta ă ţ nu poate fi ă

• Foarte recent, unele
corecturi la traseul dintre Stoicani ş Cudalbi ale ş val au fost ă de M. Brudiu
285

Dorind ă ă autorii ş data ţ R. Vulpe ă la cunoscutul pa-
ragraf din opera lui Amm. Marcellinus (XXXI, :3, 4-   referitor la evenimentele ce au avut
loc în ţ dintre Siret ş Nistru in timpul ă hunilor spre ă de Jos: 4. Aflînd
de cele întîmplate astfel peste ş ă sale, ş thervingilor, Athanarich ... ă ă ă
ă ă pe loc, cu gîndul de a se ridica cu toate puterile, ă va fi ş el atacat ca ţ
5. Apoi, ă la timp potrivit, loc de ă ă ă ţ ă rîului Danastium ş valul greu-
thungilor, a trimis pe Munderich, mai tîrziu comandant al frontierei din Arabia, ă cu
Lagariman ş ţ nobih ă la miliarul al ă pentru a pîndi sosirea ş iar
el ş netulburat de nimeni, ă în acest timp ă de ă 6. Dar lucrurile s-au petre-
cut cu totul altfel decît socotea el. ă hunii cum sînt ei ţ în presupuneri, avînd ă
ă grosul ş se ă ceva mai departe, s-au strecurat pe ă cei din ţ ochilor lor ş adunîndu-se
în ş deoarece nu li se împotrivea nimeni, pe cînd ş luna din nori, au trecut rîul prin vad,
în locul cel mai potrivit, de ă ca vreo ă ă înainte ă nu-i ş pe cei care
se aflau în ă mai încolo, apoi au izbit cu o ă ă ă pe ş Athanariclz. 7. ln-
ă de la primul atac, deoarece ţ dintre ai ă ş ă moartea, l-au silit ă se
ă în ă în ă ă ţ Silit de ă împrejurare ş ă ş fiindu-i ă
de primejdia mai mare care se apropia, el a început ă ridice ziduri înalte de la malurile rîului
:m Este foarte posibil-ca romanii sl fi impus o zonll.
de ţ de-a lungul întregului limes, in care dacii
nu vor fi avut voie ă ă Vezi Dio Cassius, LXXI,
15, 1 ; LXXII, 3, 2,.
1178
V. l\L Cigilik, op. cit., p. 151-153.
178
V. Pârvan, Getica, p. 80, 221, 238-2-47; C. Dai-
coviciu, in Istoria Rom8niei, 1, 1960, p. 26-4; G. B. Fe-
dorov, op. cit., in MIA, 89, 1960, p. 8--'6.
sso ţ adunate ş ordonate la R. Vulpe,
Vallum de la Moldaflie inft!rieure, p. 5 ş unn.,
18
1 C. Schuchhardt, W ii/le und Chausseen in sildli-
c;hen und lJstlichen Dacien, in ă Mitt, 9, 1885,
p. 202-232.
1
83
E. Fabricius, Limes, in RE, 13, 1, 1926, col. 6-47
ua C. Uhlig, op. cit., in PZ, 19, 1929, p. 237.
2
" R. Vulpe, Vallum de la Moldavie irtfdrieure,
p. 11-18, fig. 1.
285
M. Brudiu, Cerutdri arheologice in zona valului
lui Athanaric, în Danubius, 8-9, 1979, p. 1-'1-162.
www.cimec.ro
54 DIN ISTQRIA Ş Ţ DACn.OR LIBERI
Gerasus ă la ă   spintecînd în ă ţ taifalilor. ă ş la timP ş cu ă ă
ă ă de ă   el credea ă ş pune la ă ş ş ţ 8. !n timp ce ă zor
ă   hunii se apropiau cu ş repezi ş i-ar fi zdrobit în mersul lor ă n-ar fi fost stin-
gheri# de greutatea ă cu care erau ă ţ


Analizînd acest text, R. Vulpe ajunge la concluzia ă valul ţ ar fi
tocmai "zidul lui A thanaric" ( muros altius erigebat) ţ de Amm. Marcellinus (XXXI.
3, 7). Conform ş autor, identificarea ă ar fi ă de ă patru con-
ţ ţ :
1. Un ă al valului se ă pe malul inalt al Siretului (a superciliis Gerasijlttminis);
2. De la malul Siretului, valul are ţ ă ă ( ad 1tsque Danubium) ;
3. ă tervingilor s-a ă într-o regiune foarte ă ( ad e f fugia properare
montium praeruptorum) ;
4. Lucrarea a fost ă ă in ă ( diligentia celeri), fiind de ă atac
al hunilor inainte de a fi ă (dumque efficax opera suscitatur)
287

Inainte de a analiza ă cele patru ţ sînt sau nu îndeplinite ş ă ă
acestea sint suficiente pentru a confirma identificarea ă   trebuie ă ă ă ă ş
textul la care ne referim din opera lui Ammianus Marcellinus a suscitat ţ ş a deter-
minat ă diferite. Astfel, C. Patsch ajunge la concluzia ă identificarea in teren a
ţ lui Athanaric nu este ă ă unor ţ geografice ale autorului
antic
288
• Unele ţ critice asupra ă ţ geografice din opera lui Amm. Marcellinus
au fost ă cu mult inainte ă de Th. Mommsen
289
• ă   ă ţ seama de fap-
tul ă Amm. Marcellinus nu a cunoscut direct evenimentele pe care le-a prezentat, ci din rela-
ă unor informatori
180
, atunci se poate ţ de ce este atît de greu de identificat în teren
ţ lui Athanaric. ă ş ţ de murus, a ă ţ era foarte bine ă
de Amm. Marcellinus, n-ar fi fost ă ă informatorii ar fi vorbit despre ţ unui
val de ă Amm. Marcellinus nu putea confunda ţ de murus cu aceea de vallum,
iar ţ obiectivului ţ nu i-ar fi ă ă ă o asemenea eroare. Folosirea
cuvîntului murus ar putea fi un indiciu ă autorul antic a înregistrat datele povestirii ş cum
au fost ele prezentate de informatori, introducînd ţ ş chiar termeni ţ de ş
Prin urmare, Amm. Marcellinus a putut include în opera sa ş eventualele erori pe care informa-
torii le-au ă în cursul povestirilor; unele confuzii, ca acelea cu privire la reperele topogra-
fice (cursuri de riuri etc.), se datorau ş exacte a regiunii la care se refereau, dar
ue Traducerea de H. Mihlescu {Fontes Hist01'itle
Dac01'omanae, II, ş   1970, p. 133, 13.5). R. Vulpe
a folosit textul dupl ţ C. U. Clark, Ammiani Mar-
cellini Rerum gestarum libri qui supersunt, Il, 1 (Berlin,
191.5): 4. Haec ita praeter spem accidisse doctus AiiiiJnari·
cus, Thervingorum iudex, ... starii gradu jixo temptabat,
surrectul'us in vil'ls, si ipse quoque lacessel'etul', ut cetel'i.
.5. Castris denique pope Danastii marginu a Greuthtm·
gorum vallo longius opportune metalis, Mutzderichum
ducem postea limitis pe" Al'abiam, cum Lagarimano et
aliis, ad usque vicensimum lapidem misit,
hostittm specu/aturos adventum, ipse aciem nu/lo turbante,
interim struens. 6. Verum longe alitel' quam rebatur, evenit.
Huni enim (ut sunt in coniectul'a sagaces), multitudinem
esse longius aliquam sus picati, praetel'missis quos viderant,
in quietem tamquam nu/lo obstante, compositis, l'umpente
noctis tenebras luna, vado ]luminis penetl'alo, id quod el'at
potissimum elegerunt, et vel'iti ne pl'aecul'sol'ius index /JI'ocul
agentes absten·eat, A thanarichum ipsum ictu petivere velcci.
7. Eumque stupentem ad impetum primum, amissis qui-
busdam suol'um, coegerunt ad ejjugia /JI'operare montium
praeruptorum. Qua rei novitate maioreque ve»luri pavore
  a superciliis Gerasi j/u"finis ad usque Danu-
bium, Taijalorum tel'ras praestl'ingens, muns altius eri-
gebat : hac lol'ica diligentia celel'i consummata, in tuto
loctJndam sec;ul'itatem suam uistimtJtlS et salutem. 8. Dum·
que efficax opel'a suscitatul', Huni passibus eum citis ur·
gebant et iam op/JI'essel'ant adventantes, ni gl'avati praeda·
I'Um onel'e destitissent.
ta? R. Vulpe, Vallum de la 1\foldavie injtrieure,
P· .50 •
288
C. Patsch, Beitriige zur V olkerkunde von SUd os t-
3. Die ă an del' Ullleren Donau in
der Zeit von Diokletian bis fleraklius, Viena, 1928, p. 61.
288 Th. Mommsen,Ammians Geographica, in Hermes,
16, 1881, p. 602-636.
280
Posibilitatea ca informatorii lui Amm. Marcel-
linus ă fi fost ţ poate fi ă in ţ ă se
au in vedere ţ fllcute de R. Vulpe, Vallum de
la Moldavie injel'ieul'e, p. 39-40, n. 44, dar desemnarea
lui Munderich ca singura sursa. de informare pentr
autorul antic (R. F. Kaindl, Zum flunneneinjall, în!Kleinu
Studien. Der Buchenwald. Beitl'iige •ur Kunde der Bukoe
wina, .5, 1893, p. 16) este ă ţ controlabil1!."
Vezi ş Fr. Altheim, Geschichle der flunnen, 1, Berlin.•
1969, p. 3.53, n. 34; H. WoUram, op. cit., p. 77, 97-98 .
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINffiii ROMANE IN DACIA
55
altele puteau fi determinate de ş ă a limbii latine. ln acest sens este de
presupus ă persoanele care au transmis ş au prezentat laudativ organizarea ţ
tervingilor împotriva hunilor ş au exagerat amploarea ţ lui Athanaric. Dealtfel, chiar
termenul murus din textul lui Amm. Marcellinus ar putea fi explicat prin folosirea lui de ă
informatori, pentru care ţ dintre murus ş vallum era mai ţ ă Cit ş ex-
ţ pentru mttrus, ca o încercare de a evita folosirea în context a ş cuvînt (vallum)
de ă ori, ea nu mai poate ă ă de vreme ce se ş ă textul antic nu cu-
prindea termenul respectiv
291

ă revenim ă la identificarea in teren a ţ lui Athanaric, in ţ in
care textul ţ din Amm. Marcellinus ar trebui interpretat ş în spiritul propus de
Petschenig. Prima ţ la care se ş R. Vulpe este aceea ă un ă al valului se spri-
ă pe malul inalt al Siretului. ş cum s-a ă cuvîntul supercilium poate avea sensurile
de "izvor", "teren ridicat",   ă ţ     ă     ă   ş chiar "munte". Astfel, prin expresia
a superciliis gerasi fluminis am putea ţ "malul inalt al Siretului", cum propune R. Vulpe,
dar ş "culmea Siretului",   ă ţ Siretului" sau "creasta Siretului", care ar defini un teren
accidentat ş mai înalt din preajma rîului. ln acest caz, ă valului nu ar mai trebui situat
ă chiar pe linia malului Siretului, ci eventual undeva intr-o ă ă ă fie
spre est, fie spre vest de riu, ceea ce ar schimba datele problemei. Indiferent de varianta la
care ne oprim, ă valului este raportat doar la aliniamentul Siretului, nu ă ş la un
sector mai precis al cursului ă (superior, mijlociu sau inferior). Tocmai de aceea nu am dori
ă ă ă la o parte traducerea cuvintului respectiv prin "izvor", ş R. Vulpe o combate foarte
vehement. ţ trebuie ţ ă nu numai ca "loc in care ă ş Siretul". Intr-o accep-
ţ mai ă ea ar mai putea însemna ş regiunea dinspre izvoare a cursului superior al
Siretului. ă interpretare ar fi in ă ă ă ă elemente noi ş mai precise cu pri-
vire la identificarea in teren a ţ lui Athanaric, intrucit o ă la o ă mai re-
ă ş anume la sectorul dinspre izvoare al cursului superior al Siretului. ş nu ă su-
ă certitudine ă prima ţ pentru identificarea "zidului lui Athanaric" cu valul Stoi-
ţ ar fi ă
Cea de a doua ţ ă ca ă era ţ valului de la malul Siretului
ă ă (ad usque Danubium). ă de la ţ pe malul Siretului valul se
ă spre sud-est ă la Stoicani ă Prut, avind ţ ă ă ă Se pune
ş intrebarea ă persoanele care au transmis ş n-au ş cumva reperele topogra-
fice. De vreme ce un ă al ţ se sprijinea pe Prut, la o ţ ă ă de malul
ă (circa 30 km), ş existînd posibilitatea de a face o ţ ă intre cele ă
cursuri de ă de ce informatorii n-au dat reperul exact, ci au ă doar ţ spre care
se indrepta valul ? Cauza pentru care o ţ ă a fost ă cu o alta mai ţ pre-
ă nu poate fi decît ş ă a datelor. Iar ă reperul precis nu era cunoscut,
ţ ă prin care acesta era indicat poate fi ă ca ă ? ş ă nu ş de
aceea nici a doua ţ pentru acceptarea ă in teren a ţ lui Athanaric
nu poate fi ă ca ă
Ş transmise de informatori erau vagi ş imprecise. Probabil ă ş n-au ş
numele reperului topografic (rîul Prut) sau, mult mai sigur, ei n-au cunoscut ă unde s-a con-
struit valul. Dar ă informatorii n-au ş ambele repere topografice intre care s-a ridicat
ţ lui Athanaric, ă de presupus fie ă ş n-au participat deloc, fie ă au asis-
tat numai la începerea ă de ţ a valului. ă ă ă ne este suge-
ă de faptul ă atunci cînd au luat parte direct la evenimente, informatorii lui Amm. Marcel-
linus au ţ ş au transmis repere topografice de mai ă ă in ţ cu
rîul Prut, cum ar fi spre exemplu Valea greutungilor, miliarul al ă etc. De asemenea,
ş despre ă dintre tervingi ş huni ă rîul Danastium sînt ă ţ pe cînd
cele din zona ţ sînt vagi, mai bine zis lipsesc.
281
Vezi nota. 237.
www.cimec.ro
56 DIN ISTORIA Ş CIVILIZATIA DACILOR LIBERI
Cea de a treia ţ ar fi ţ în teren a valului. Pe baza textului antic, R. Vulpe
trage concluzia ă ţ lui Athanaric ă o ă foarte ă ă ă cu
aspectul regiunii colinare de la nord de valul ţ
O ă mai ă a textului antic nu ă ş ă ţ Amm. Mar-
cellinus (XXXI, 3, 7) scrie:   ă (pe Athanaric) de la primul atac, ... l-au silit ă
se ă în ă în ă ă ţ Silit de ă împrejurare ş ă ş fiindu-i ă
de prime_idia mai mare care se apropia, el a început ă ridice ziduri înalte de la malurile rîului
Gerasus ă la ă spintecînd în ă tinuturile taifalilor. ă cum s-a ă mai sus,
ă lui Athanaric se afla aproape de Nistru, probabil în regiunea ă ţ Palanca. De aici,
regele tervingilor s-a retras mai întîi în regiunea cu relief accidentat ş cu ă ă mai la
nord; el nu putea în retragere ă ă ă ă cîmpia din sudul Basarabiei, întrucît pericolul
de a fi atacat în continuare de ş ş s-ar fi ă pe ă durata ă Nici
textul lui Amm. Marcellinus nu ne permite ă tragem concluzia ă ş ten-ingilor ş organizat
ă tot în ă ă ţ

unde s-a retras ă cel dintîi atac al hunilor. Ideea ă
din acest prim loc de refugiu Athanaric a plecat într-o ă regiune, pe care a încercat s-o forti-
fice, o ă chiar R. Vulpe
293
• Amm. Marcellinus nu mai ş ă nimic despre for-
ma de relief a ţ în care Athanaric s-a retras ş ş organizat ă Astfel, aprecierea
ă ea ar cuprinde tot un teren accidentat
29
' nu poate fi ţ ă pe baza textului antic.
fn ş cea de a patra ă pe care o pune în ţ R. Vulpe este aspectul
modest al valului ţ de dimensiuni reduse, care în unele ţ nici nu
poate fi observat în teren. Aceasta ar corespunde ţ potrivit ă Athanaric ş ri-
dicat ţ în ă ă ă ă ă în continuare ă sectoarele neob-
servabile ş cele aplatisate ale valului s-ar putea datora ă agricole, chiar R. Vulpe se
ş de ţ sa. În acest fel, ă la o verificare ă în teren, prin ă ă sta-
diul în care a fost ă de constructori valul ţ ă cu totul incert
295

In mod firesc, identificarea în teren a ţ lui Athanaric nu ar putea ă ă o re-
zolvare ă doar prin cele patru ţ analizate mai sus, chiar ă acestea ar fi fost
îndeplinite. ş R. Vulpe a socotit util ă discute ş alte aspecte, cum sînt acelea referitoare la
ţ de ă uneltele ş timpul de lucru necesar pentru realizarea acestei ţ De ase-
menea, el a mai ă unele comentarii ş în ă ă cu ţ murus, vallum ş Taijalorum
terra.
Referitor la ţ de ă R. Vulpe ş ă Athanaric a putut dispune de ă
ţ folosind pe tervingi ş pe indigeni
296
, ultimii asigurind ş uneltele necesare. El ă
ă ă au cerut un ritm rapid de lucru ş ă întreaga ţ pentru care s-au exca-
vat circa 850 000 m
3
de ă a fost ă în cel mult ă ă ă cu mai ţ de 20 000
de oameni; ş au trebuit ă sape peste 3m
3
în cele 14 ore de lucru pe care le pres tau zilnic
297

Din calcularea ţ prin ş ţ ţ ă la Prisaca
298
, ă ă pentru
fiecare 1 m liniar s-au ă cel ţ 15 m
3
ş nu doar 10 m
3
, de unde ă un volum total de
ă ă de peste 1 275 000 m
3

Aprecierile ă cu privire la ţ valului, oricît ar fi ele de relative, nu pot fi
puse ş de acord cu datele referitoare la ţ lui Athanaric. ă cifra ă folo-
ţ de regele terving, ă la 20 000 de oameni, este ă atunci ă persoane i-a
revenit ă sape cîte circa 65 m
3
ş ă ă toate ă (val, ş ţ ă pe o lungime de
4,5 m. Cei 20 000 de ă aveau nevoie de cel ţ tot atîtea unelte. Cum fierul era întrebuin-
eu Înregistrînd cu fidelitate spusele naratorilor,
Amm. Marcellinus ş de zona deluroasA. a Basara-
biei ca despre o regiune cu ţ   ă ş
aea R. Vulpe, Vallum de la Moldavie injirieu,-e,
p. 48.
aN Ibidem, p. 36.
290 Ibidem, p. 50.
2&8 La ş am mai putea ă pe taifali,
întrudt prin ţ lor trecea valul.
2117 R. Vulpe, Vallum de la Moldavic i1zjiriewc,
P· 49.
288 Ibidem, p. 12, 49, fig. 2.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRII ROMANE IN DACIA
57
ţ ă destul de rar pe atunci, uneltele trebuiau lucrate în marea lor majoritate din lemn. Acestea
ă ă randament mic, mult sub nivelul aceluia presupus de R. Vulpe, ş se rupeau des, fiind
obligatorie înlocuirea lor ă ă la ritmul lent, determinat de caracterul rudimentar
al uneltelor, mai ă ă ş timpul necesar pentru problemele de organizare a unei ă de o
asemenea ă (stabilirea traseului, ţ ă a proiectului pentru fixarea parametrilor
ţ mobilizarea celor ţ pentru ă din cadrul diferitelor grupe etnice, ă
uneltelor), atunci trebuie ă admitem ă perioada în care s-a putut realiza o ţ ca aceea
dintre Stoicani ş ţ a fost mult mai mare decît aceea de ă ă ă ă de R.
Vulpe. Se cuvine a aminti ă aici nu era vorba doar de ă de ă fiecare ă a unui
volum de 3 m
3
pe zi, ci de a ă un ş ţ de aproape 9 m ă (la partea ă ş de circa
4 m adîncime. ş ă trebuia ă scos de la o adîncime ă aruncat la dis-
ţ ă mare ş apoi amenajat în val. Ţ seama de toate aceste aspecte de ă nu se mai poate
admite ă ş volum de ă ă ă s-ar fi putut executa în toate fazele de lucru, ci ă
ă treptat acesta era mult diminuat. ă am admite ca medie ă un volum de ă ă ă de
circa 1,5 m
3
pentru fiecare ă atunci ş ţ ţ ţ care însuma
1 275 000 m\ a putut fi realizat în circa ş ă ă Dar Athanaric nu a putut avea un ă
atît de mare pentru ş construi ţ
ţ precizarea lui Amm. Marcellinus ă ţ lui Athanaric trecea prin Ţ
taifalilor (Taifalorum terras praestringens), R. Vulpe o ă pe aceasta "în regiunea Siretu-
lui inferior, în ă valului din Moldova de jos"
299
• ă ca întindere, Ţ taifalilor
trebuie ă se fi situat într-o ă cu o ă ă de relief, fie de ş fie de deal. Pornind tocmai
de la necesitatea de a localiza   Ţ taifalilor" într-o regiune cu ş relief, R. Vulpe o ă
ori la nord, ori la sud de ţ ţ ă ă la nord sau la sud de valul
în ţ n-au ă descoperiri arheologice care ă ă fi puse în ă ă cu taifalii.
Din cele discutate mai sus, ă ă dovezile aduse în favoarea ă ţ
lui Athanaric cu valul ţ nu sînt ş de ţ ă În sprijinul
acestei aprecieri se pot aduce în continuare ş alte argumente. ş cum pe ă dreptate ă ă
se ţ ă R. Vulpe, hunii, ca ţ ă de ă nu s-au angajat ă ă ă ş ă
atace pe tervingi în zona ă ă ş cu relief accidentat prin care Athanaric s-a retras imediat
ă ă ă taberei de pe malul Nistrului. ş alternativa cu privire la înaintarea hunilor
prin Bugeac spre Cîmpia Siretului, ă care s-ar fi ă din nou în preajma tervingilor ş ă
ţ ţ singura (!) pe care o ă R. Vulpe, nu poate fi ş ă ă confrun-
tarea de pe malul Nistrului, în ă lui Athanaric s-au produs ţ în urma ă o
parte ă dintre tervingi, avîndu-1 ca ş pe Alavivus, de teama hunilor ş din pricina lipsei
tot mai mare de alimente, au ă ă se refugieze la sud de ă ş cauze au determinat
ş alte triburi de ţ ă procedeze la feP
00
• Întrucît pentru a trece la sudul ă ş a se stabili
in imperiu aveau nevoie de permisiunea ă roman, ei au ş un timp pe malul stîng
al fluviului. Cunoscînd ţ din acel moment pe ţ mult mai întinse, ş autor antic
face o ă ă ă a evenimentelor: ln timp ce se petreceau aceste lucruri la hotare, s-au ă
pîndit zvonuri ă ă despre noi primeJdii, mai grozave decît cele ş anume ă nea-
murile de la ă se a ă în ş ş ă pe întreaga întindere de la marcomani ş cvazi ă
în Pont, ttn mare ă de populatii barbare necunoscute,jiind izgonite din ă ş lor de o putere
ş ă ă ă ă fluviul I stru, r,!sfirafi ici ş colo ă cu ţ lor

• Prin
urmare, cei care ş pe malul sting al ă ca ă ă în imperiu erau neamurile de la
ă prin care autorul din antichitate n-ar fi putut ţ pe acelea aflate în zona ă
frontierei romane, ci ă pe acelea din teritorii mai ă din nord. Regiunea afec-
ă de atacurile nimicitoare ale hunilor, din care se ă ţ cei ce ş ă ă în
imperiu ş între care trebuie ă socotim ş pe aceia care ă ă ă pe Athanaric, se afla prin ur-
aoe Ibidem, p. 53. Sublinierile ne ţ
300 Amm. ţ XXXI, 3, 8.
H - Uin bturia civilizu\iil ducilor ltbcn
301 Amm. 1\larccl!inus, XXXI, i, 2.
www.cimec.ro
58
DIN I!STOR:rA Ş Ţ DACILOR LIBERI
mare mult mai la nord. Dealtfel, ă zona ă ş ă de cetele hunice ar fi fost ă
in sudul Moldovei, atunci nu s-ar mai putea ţ cum de au ş ă ă pe aici aceia care
ă din ţ de la ă spre hotarele imperiului.
Zona cu relief accidentat ă cu ă din centrul Moldovei a fost ă de huni
in cursul evenimentelor din anul 376 nu pentru ă n-ar fi putut ă în interior, ci pentru ă
ei erau ş ţ de pericolele care-i pindeau aici la un eventual atac. Împotriva cetelor de ă ă ţ
ă pe ş   Athanaric nu ar fi avut nevoie ă mai ridice, la marginea unei regiuni
greu de ă ă ş ă de primejdii pentru atacatori, o ţ de felul aceleia pe care o
descrie Amm. Marcellinus; ea n-ar fi fost ă ş n-ar fi împiedicat înaintarea ă ă ţ mon-
goli. De aici se desprinde concluzia ă   ă   ş tervingilor ş construit ţ în
ă parte, pentru a ă o ă de ă ce putea oferi hunilor posibilitatea de a ă ş ma-
nevre de atac.
Traseul valului ţ   în sectorul ă de vest, ă cel mai categoric argu-
ment împotriva ă acestuia cu ţ lui Athanaric. Ajuns de la Prut ă în zona
ă ţ ş   valul nu mai ă ă la malul Siretului pe ţ ă spre
VNV, ci ş brusc ă NNV (fig. 7). In loc de a scurta traseul ş de a ă astfel eficacitatea
valului, ş efortul depus ş mai ales durata pentru amenajarea lui, acesta este prelungit
cu aproximativ ă 8 km, aparent ă ă nici o ţ Incercarea de a pune modificarea direc-
ţ pe seama ţ constructorilor de a evita ă valului cu rîul Tecucel nu poate fi
ă   intrucit traseul valului se intretaie ş cu alte cursuri de ape, chiar mai importante decît
cel amintit. Dealtfel, malul inalt al Siretului ar fi fost mult mai ş de ă decît valea unui
riu ă ă ţ ă ş   cursul rîului Tecucel nu putea fi cauza ă traseului acestei
ţ De asemenea, nici relieful microregiunii nu ă ă ţ ş motive care ă explice
varianta traseului prelungit.
Analizînd diferite cauze care ar fi putut determina pe constructori ă nu apropie traseul
valului de cursul Siretului într-un anume sector, nu s-a ă decit o ă ţ ă
ş anume aceea ă ei au fost ş la aceasta de anumite ă ţ politice din ă ă  
traseul valului dintre ş ş ţ   ţ la o ţ ă de circa 7-8 km de apa
Siretului, ă ideea ă cei care au ă ţ ţ n-au avut permisiunea ă se apropie
de cursul acestuia decît abia la nord de ţ cu riul ş ţ corespunde exact cu
ă ţ ş de-a lungul frontierei romane în cuprinsul ă s-a interzis ţ din ă
tatea provinciei Dacia ă ş intemeieze ş ă ş ă ş ă turmele
302
• Dar aceasta este tocmai
zona de ţ ă a drumului roman de la Porolissum la Tyras, care trecea din Transilvania prin
pasul Oituz, pe valea ş ş pe valea Siretului, ă castrul de la ş In mod firesc,
pentru ă ă ă de ţ   romanii trebuie ă fi impus, la nord, o ă de
ţ ă   prin urmare, ă valul ţ trebuie datat numai in perioada
ă romane în Dacia (între anii 106-275), ă mult mai devreme decît a fost considerat
ă acum. Schimbarea cronologiei atrage ă sine ş necesitatea de a face in continuare investi-
ţ ş a stabili de ă cine ş împotriva cui a fost ridicat.
Sarcina ni se pare de data aceasta mult mai ş ă   întrucît izvoarele istorice, fie cele
scrise, fie cele arheologice, ne ă date mult mai precise. Dintre cele ă ţ cunoscute
în ă daci liberi ş ţ doar una ă   prin ă   putere ă   ţ
ă ş ţ ă ă   era ă ă ă o asemenea ţ de ţ   ş aceea
era ţ ă ă
Fixarea în teren a traseului pe care a fost amenajat valul, ă ţ prezen-
tate, s-a ă de ă romani, sau oricum cu ţ acestora. Ar fi ş paradoxal ă se ă
ă romanii ar fi trasat în teren linia unei ţ ă împotriva lor. ă orientarea va-
lului, cu ş ţ spre sud, ă limpede ă el a fost construit de o ţ ă în zona ş
Central Moldovenesc, care încerca ă se apere impotriva romanilor, singurul inamic ce ar fi putut
Dio Cassius, 15, 1 ; LXXtl, 3, 2.
www.cimec.ro
PERIOADA STAP!NIRli ROMANE IN DACIA
59
ataca dinspre sud ă ă Ş ş de vreme ce linia valului îndreptat împotriva romanilor
respecta în mod evident zona de ţ pe care ş o pretindeau, ă de ă împreju-
ă care ă explice ă ţ Dealtfel, ţ ni se pare a fi numai ă
ă facem ţ între raportul de ţ dintre dacii liberi ş romani din momentul ă
în teren (de ă romani) a ş de ţ pentru drumul roman (pe care ţ ă
de la nord a trebuit s-o respecte ă de la inceput cu mare ţ ş raportul dintre ş
ţ (dacii liberi ş romani) din perioada evident mai tirzie la care a fost amenajat (de ă dacii
liberi) valul, atunci ă ă ă prea mare dificultate ş ţ pentru ă ă con-
ţ
ă toate ă ţ linia valului ţ ă în vremea lui
Traian, imediat ă terminarea ă daco-romane, prin "indicatoare" la ţ tere-
nului, separa teritoriul roman de acela care ă dacilor liberi. ţ mai tirziu, în timpul lui
Had.rian, cînd frontiera ă de la ă de Jos ş unele replieri strategice, teritoriul
roman dintre Siret ş Prut este mult restrîns, pe linia valului Ş ş ş Din acest mo-
ment, vechea linie de ă (Stoicani- ţ care nu ajunsese ă fie ă ă printr-un
val de ă a fost ă ă ş ca ă a zonei de ţ ă în care puterea ă era
ă ă ş ă autoritatea ă dorea ă asigure deplina securitate a drumului de pe valea
Siretului.
Data la care de-a lungul acestei linii - ţ de ă iar apoi de ă a zonei de
ţ ă - dacii liberi ar fi putut construi un val de ă (îndreptat împotriva romanilor !)
trebuie ă într-o ă mai tîrzie, cind raporturile de ţ ă dintre dacii liberi ş romani se
ă mult în favoarea celor dintîi. Astfel, momentul ă valului trebuie situat într-o
ă de ă afirmare pe plan politic ş militar a dacilor liberi, aproximativ pe la începutul
sec. III e.n., ă in vremea ă Gordian 111
303


• *
O ă pnvue asupra numeroaselor ă ţ din teritoriul dacic liber ne ă ă
ă ă ţ toate ş ă sînt de ă ă iar necropolele, aproape în totalitatea lor,
ţ de asemenea dacilor (fig. 8). Doar un procent redus de morminte. constituite ş ele în grupe
foarte mici. au fost ă de ă nomazii ţ Descoperirile dacice ş sarmatice ă
complexe distincte ş se ţ ă cu ă claritate, cu toate ă între ele au avut loc ş unele
imprumuturi reciproce, ca urmare a contactelor dintre cele ă ţ
Elementele de ţ ă de o ţ ă ş de o varietate de forme ş de domenii
ă prea ţ cunoscute, nu mai apar concentrate în complexe pe care ă le putem defini ca ro-
mane. In schimb. vestigiile romane propriu-zise, ca ş elementele imi tate sau inspirate ă acestea,
se ă în toate ş ă ş necropolele dacice, iar uneori ş în mormintele sarmatice.
ş ă dacice
304
, de mare întindere ş nefortificate, erau situate de-a lungul ă de
obicei pe terasele rîurilor sau pe panta mai ă de la poalele dealurilor. ln preajma lor se
ă din ţ ă terenuri potrivite pentru practicarea agriculturii ş ş vitelor. Lo-
ţ îngropate ţ în ă sau construite numai la ţ ă se aflau orinduite pe ă
sau mai multe ş probabil de o parte de alta a ţ care ă ă ş de la un ă
la altul. Printre cel mai intens cercetate trebuie ţ ş ă de la ă (corn. ş
101 Em. Condurachi, in Istoria Rom.iniei, 1, 1960,
p . .560 ; B. Mitrea, in Istoria Romdniei, 1, 1960, p. 639-646 ;
N. Gostar, Les titres intperiaux Dacicus maximus ct Car-
picus maximus, in Actes de la 12' Colljlf'mcs Intcrnatio-
"ale d'ttud•s Classiques, EIRENE, Cluj-Napoca, 2-7
octobr1 1972, ş 197!!, p. 643-6'19.
30
' Cele mai multe aspecte referitoare la ş  
dacilor liberi, împrcun1!. cu bibliografia ă
sînt cuprinse în lucr!Lrile: Gh. Bichir, Cultura Carpic4,
p. 17-27 ; idem, Carpi, p. 5-17 ; V. M. Cigllik, op. cit.
p. 12-69.
www.cimec.ro
60
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LlBERI
jud. ţ

ă (jud. ş

ă (jud. ş

ş (jud. ţ


Remezivcy (raion Zolocev, reg. Lvov)
300
ş ţ de Sus (raion Rogatin, reg. lvano-Frankovsk)
310

ţ din prima categorie erau îngropate în sol ă la o ă adîncime, mai mare
sau mai ă în ţ de care li s-a dat numele de bordei sau semibordei. Cele ă ţ nu
pot reflecta ă ă varietatea ă adîncime a ţ în cuprinsul ă se ă multe
forme intermediare, atribuite cu ţ ă din ă cînd la o ă cînd la alta. ă
ţ din ă categorie ă ă destul de mic ş mai ales repartizat inegal în diver-
sele zone ale ţ dacic liber, fapt pentru care nu ne ă la o clasificare ă de
ă ci doar la o prezentare ă
ţ îngropate în ă erau de obicei de ă ă sau ă cu o su-
ţ ă destul de ă ca ă

ă aproximativ între 6 m
2
ş 46 m
2
• Interiorul era
amenajat uneori cu ţ de-a lungul ţ mai largi sau mai înguste, potrivit ţ
pentru care erau ă În mod ş ele erau lipsite de vetre. Doar în regiunile mai nordice
ale ţ dacic, probabil ă climei mai reci
312
, o parte din ţ îngropate erau pre-
ă cu vetre construite din ă ş lut
313

ţ de ţ ă mai reduse ca ă s-au conservat destul de prost ş nu dis-
punem de prea multe date precise. Se ş sigur ă erau lucrate dintr-un schelet lemnos din
stîlpi ş nuiele împletite, peste care se aplicau lipituri de lut. În interior aveau cîte o ă amena-
ă numai din lut sau din lut ş pietre. Forma era aproximativ ă iar ţ

oscila
ă cît se pare între 9 ş 30 m
2

În ţ dintre ţ din multe ş ă s-au semnalat ş resturi de la diferite anexe
ă ş Între acestea sint de ţ vetrele ş "cuptoarele de copt piine", care nu sînt
probabil altceva decît ă ă ş ţ ale unor ă ă in aer liber
315
• De asemenea, au fost descoperite
in ă apreciabil ş diferite gropi, in general de ă ă uneori cotlonite, în umplutura
ă se ă de obicei multe resturi menajere; ţ lor ţ ă trebuie ă fi fost aceea
de a ă rezervele de ă în special de cereale.
Un loc foarte important între complexele din ş ă îl ă atelierele ş ş ă ş
din care cele mai ă sînt acelea de ă

• Constatarea ă atelierele ţ te pentru
lucrat vase de lut nu lipsesc în nici una din ş ă mai intens cercetate ne ă dreptul de a sus-
ţ ă ele au existat in toate ş ă sau oricum în marea majoritate din ele. Mai mult chiar,
ţ ca aceea de la ş Aurit (jud. Satu Mare)
31
; ă ă în unele din ş ă dacilor
liberi se ă ă cartiere specializate cu ateliere de ă De o ţ ă va-
loare sint ş atelierele pentru reducerea minereului de fier din ş de la Remezivcy (fig. 9-
10), prin care se ă de fapt continuarea unor ţ mai vechi de prelucrare a fierului la
daci
318
• Toate aceste ateliere de ă ş de prelucrare a fierului, ca ş acelea, ă nedescoperite,
aor; 1. ţ   ş V. Ursache, op. cit., in Actes du 7"
Congres International des Sciences Prehistorique et Pro-
tohistoriques, 2, Praga, 1971, p. 1 022-1 024.
3oe   ă efectuate de 1. ţ In anii 1963- 1968.
807 S. Teodor, op. cit., in ArhMold, 8, 1975, p·
139-151.
808 Gh. Bichir, Noi ţ la cul-
turii materiale a carpilor, in SCIV, 16, 1965, 4, p. 67 5 -694;
idem, Ş arheologic jud. ţ
(1961-1970 }, in Materiale, 10, 1973, p. 97-105.
aoe V. M. Cigilik, op. cit., p. 33-59.
310 Ibidem, p. 12-22.
311 Gh. Bichir, Cultura carpicd, p. 22; V. M. Ci-
gilik, op. cit., p. 67.
3
12 În climatul acestei zone se resimt unele ţ
septentrionale. V. Tufescu, România, ş 1974,
p. 193.
313 V. M. Cigilik, op. cit., p. 66-67.
au Gh. Bichir, Cultura carpild, p. 19.
8
111 Vetrele in aer liber nu lipsesc din nici o ş
ln schimb, cuptoarele de copt pîine sînt in general ma.i rare
(Gh. Bichir, Cultura carpicd, p. 23 - 24). Anexele din
preajma ţ puteau fi protejate cu ţ ş
ş chiar cu ş pentru aceasta folosindu-se stilpi
de lemn, stuf etc.
818 Gh. Bichir, Cuptoarele de ars ă din cadrul
culturii ţ ş Un atelier de oldrie descoperit
la ş in SCIV, 17, 1966, 3, p. 489-509_; idem,
Cultu,.a ă p. 52-62.
317 S. ş T. Bader, dacilor liberi
de la ş Aurit, 1967.
318
V. M. Cigilik, op. cit., p. 54-59, 133-134. Unele
dovezi pentru ţ atelierelor de prelucrare a fierului
sînt cunoscute ş in alte zone. Astfel, cele peste 9 kg de
zgurl de fier din ş ă dacice de la ş
ţ ş ş nu pot fi puse decit în ă ă cu
activitatea. unor cuptoare de reducere a minercului de
fier, de prelucrare propriu-zis:!. a fier ului. Gh. Bichir,
Cultura carpicd, p. 51.
www.cimec.ro
GO
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
jud. ţ

ă (jud. ş

ă (jud. ş

ş (jud. ţ


Remezivcy (raion Zolocev, reg. Lvov)
300
ş ţ de Sus (raion Rogatin, reg. lvano-Frankovsk)
310

ţ din prima categorie erau îngropate în sol ă la o ă adîncime, mai mare
sau mai ă în ţ de care li s-a dat numele de bordei sau semibordei. Cele ă ţ nu
pot reflecta ă ă varietatea ă adîncime a ţ în cuprinsul ă se ă multe
forme intermediare, atribuite cu ţ ă din ă cînd la o ă cînd la alta. ă
ţ din ă categorie ă ă destul de mic ş mai ales repartizat inegal în diver-
sele zone ale ţ dacic liber, fapt pentru care nu ne ă la o clasificare ă de
ă ci doar la o prezentare ă
ţ îngropate în ă erau de obicei de ă ă sau ă cu o su-
ţ ă destul de ă ca ă

ă aproximativ între 6 m
2
ş 46 m
2
• Interiorul era
amenajat uneori cu ţ de-a lungul ţ mai largi sau mai înguste, potrivit ţ
pentru care erau ă În mod ş ele erau lipsite de vetre. Doar în regiunile mai nordice
ale ţ dacic, probabil ă climei mai reci
312
, o parte din ţ îngropate erau pre-
ă cu vetre construite din ă ş lut
313

ţ de ţ ă mai reduse ca ă s-au conservat destul de prost ş nu dis-
punem de prea multe date precise. Se ş sigur ă erau lucrate dintr-un schelet lemnos din
stîlpi ş nuiele împletite, peste care se aplicau lipituri de lut. În interior aveau cîte o ă amena-
ă numai din lut sau din lut ş pietre. Forma era aproximativ ă iar ţ

oscila
ă cît se pare intre 9 ş 30 m
2

În ţ dintre ţ din multe ş ă s-au semnalat ş resturi de la diferite anexe
ă ş Între acestea sînt de ţ vetrele ş "cuptoarele de copt pîine", care nu sînt
probabil altceva decît ă ă ş ţ ale unor ă ă in aer liber
315
• De asemenea, au fost descoperite
în ă apreciabil ş diferite gropi, în general de ă ă uneori cotlonite, în umplutura
ă se ă de obicei multe resturi menajere; ţ lor ţ ă trebuie ă fi fost aceea
de a ă rezervele de ă în special de cereale.
Un loc foarte important între complexele din ş ă îl ă atelierele ş ş ă ş
din care cele mai ă sînt acelea de ă

• Constatarea ă atelierele ţ te pentru
lucrat vase de lut nu lipsesc în nici una din ş ă mai intens cercetate ne ă dreptul de a sus-
ţ ă ele au existat in toate ş ă sau oricum în marea majoritate din ele. Mai mult chiar,
ţ ca aceea de la ş Aurit (jud. Satu Mare)
317
ă ă în unele din ş ă dacilor
liberi se ă ă cartiere specializate cu ateliere de ă De o ţ ă va-
loare sint ş atelierele pentru reducerea minereului de fier din ş de la Remezivcy (fig. 9-
10), prin care se ă de fapt continuarea unor ţ mai vechi de prelucrare a fierului la
daci
318
• Toate aceste ateliere de ă ş de prelucrare a fierului, ca ş acelea, ă nedescoperite,
aor; 1. ţ   ş V. Ursache, op. ât., in Actes du 7"
Congres InterntJtional des Sciences Prehistorique et Pro-
tohistoriques, 2, Praga, 1971, p. 1 022- 1 024.
3oe   ă efectuate de 1. ţ   Jn anii 1963- 1968.
807 S. Teodor, op. cit., in ArhMold, 8, 1975, p·
139-151.
808 Gh. Bichir, Noi ţ la ş cul-
turii materiale a carpilor, in SCIV, 16, 1965, 4, p. 67 5 -694;
idem, Ş arheologic jud. ţ
(1961-1970 }, in Materiale, 10, 1973, p. 97-105.
aoe V. M. Cigilik, op. cit., p. 33-59.
310 Ibidem, p. 12-22.
311 Gh. Bichir, Cultura carpicd, p. 22; V. M. Ci-
gilik, op. cit., p. 67.
au În climatul acestei zone se resimt unele ţ
septentrionale. V. Tufescu, România, ş 1974,
p. 193.
a13 V. M. Cigilik, op. cit., p. 66-67.
m Gh. Bichir, Cultura carpild, p. 19.
8
111 Vetrele in aer liber nu lipsesc din nici o ş
ln schimb, cuptoarele de copt piine sînt in general mai rare
(Gh. Bichir, Cultura carpicd, p. 23 - 24). Anexele din
preajma ţ puteau fi protejate cu ţ ş
ş chiar cu ş pentru aceasta folosindu-se stîlpi
de lemn, stuf etc.
818 Gh. Bichir, Cuptoarele de ars ă din cadrul
culturii ţ ş Un atelier de olilrie descoperit
la ş in SCIV, 17, 1966, 3, p. 489-509; idem,
Cultura carpicd, p. 52-62.
317 S. ş T. Bader, ş dacilor liberi
de la ş Aurit, 1967.
3
1
8
V. M. Cigilik, op. cit., p. 54-59, 133-134. Unele
dovezi pentru ţ atelierelor de prelucrare a fieru1ui
sint cunoscute ş in alte zone. Astfel, cele peste 9 kg de
zgurl!. de fier din ş ă dacice de la ş
ţ   ş ş nu pot fi puse decit în ă ă cu
activitatea unor cuptoare de reducere a minercului de
fier, de prelucrare propriu-zisli a fierului. Gh. Bichir,
Cultura carpicd, p. 51.
www.cimec.ro
60
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
jud. ţ

ă (jud. ş

ă (jud. ş

ş (jud. ţ


Remezivcy (raion Zolocev, reg. Lvov)
309
ş ţ de Sus (raion Rogatin, reg. lvano-Frankovsk)
310

ţ din prima categorie erau îngropate în sol ă la o ă adîncime, mai mare
sau mai ă în ţ de care li s-a dat numele de bordei sau semibordei. Cele ă ţ nu
pot reflecta ă ă varietatea ă adîncime a ţ în cuprinsul ă se ă multe
forme intermediare, atribuite cu ţ ă din ă cînd la o ă cînd la alta. ă
ţ din ă categorie ă ă destul de mic ş mai ales repartizat inegal în diver-
sele zone ale ţ dacic liber, fapt pentru care nu ne ă la o clasificare ă de
ă ci doar la o prezentare ă
ţ îngropate în ă erau de obicei de ă ă sau ă cu o su-
ţ ă destul de ă ca ă

ă aproximativ între 6 m
2
ş 46 m
2
• Interiorul era
amenajat uneori cu ţ de-a lungul ţ mai largi sau mai înguste, potrivit ţ
pentru care erau ă În mod ş ele erau lipsite de vetre. Doar în regiunile mai nordice
ale ţ dacic, probabil ă climei mai reci
312
, o parte din ţ îngropate erau pre-
ă cu vetre construite din ă ş lut31!1.
ţ de ţ ă mai reduse ca ă s-au conservat destul de prost ş nu dis-
punem de prea multe date precise. Se ş sigur ă erau lucrate dintr-un schelet lemnos din
stîlpi ş nuiele împletite, peste care se aplicau lipituri de lut. În interior aveau cîte o ă amena-
ă numai din lut sau din lut ş pietre. Forma era aproximativ ă iar ţ

oscila
ă cît se pare intre 9 ş 30 m
2

În ţ dintre ţ din multe ş ă s-au semnalat ş resturi de la diferite anexe
ă ş Între acestea sînt de ţ vetrele ş "cuptoarele de copt pîine", care nu sînt
probabil altceva decît ă ă ş ţ ale unor ă ă in aer liber
315
• De asemenea, au fost descoperite
în ă apreciabil ş diferite gropi,în general de ă ă uneori cotlonite, în umplutura
ă se ă de obicei multe resturi menajere; ţ lor ţ ă trebuie ă fi fost aceea
de a ă rezervele de ă în special de cereale.
Un loc foarte important între complexele din ş ă îl ă atelierele ş ş ă ş
din care cele mai ă sînt acelea de. ă

• Constatarea ă atelierele ţ pentru
lucrat vase de lut nu lipsesc în nici una din ş ă mai intens cercetate ne ă dreptul de a sus-
ţ ă ele au existat in toate ş ă sau oricum în marea majoritate din ele. Mai mult chiar,
ţ ca aceea de la ş Aurit (jud. Satu Mare)
317
ă ă în unele din ş ă dacilor
liberi se ă ă cartiere specializate cu ateliere de ă De o ţ ă va-
loare sînt ş atelierele pentru reducerea minereului de fier din ş de la Remezivcy (fig. 9-
10), prin care se ă de fapt continuarea unor ţ mai vechi de prelucrare a fierului la
daci
318
• Toate aceste ateliere de ă ş de prelucrare a fieruluL ca ş acelea, ă nedescoperite,
BOli 1. ţ ş V. Ursache, op. cit., in Actes du 7"
Congres International des Sciences Prihistorique et Pro-
tohistoriques, 2, Praga, 1971, p. 1022-1 02"1.
aoe ă ă efectuate de 1. ţ anii 1963- 1968.
807 S. Teodor, op. cit., in ArhMold, 8, 197.5, P·
139-1.51.
808 Gh. Bichir, Noi ţ la ş cul-
turii materiale a carpilor, in SCIV, 16, 196.5, "1, p. 67.5-69"1;
idem, Ş arheologic jud. ţ
(1961-1970 ), în Materiale, 10, 1973, p. 97-10.5.
aoe V. M. Cigilik, op. cit., p. 33-.59.
a1o Ibidem, p. 12-22.
au Gh. Bichir, Cultura ă p. 22; V. M. Ci-
gilik, op. cit., p. 67.
312 În climatul acestei zone se resimt unele ţ
septentrionale. V. Tufescu, România, ş 197"1,
p. 193.
ata V. M. Cigilik, op. cit., p. 66-67.
31t Gh. Bichir, Cultura carpild, p. 19.
au Vetrele in aer liber nu lipsesc din nici o ş
ln schimb, cuptoarele de copt piine sint în general mai rare
(Gh. Bichir, Cultura ă p. 23 - 2"1). Anexele din
preajma ţ puteau fi protejate cu ţ ş
ş chiar cu ş pentru aceasta folosindu·se stilpi
de lemn, stuf etc.
8
18 Gh. Bichir, Cuptoarele de ars ă din cadrul
culturii Un atelier de ă descoperit
la ă ş în SCIV, 17, 1966, 3, p. "189-509; idem,
Cultura ă p . .52-62.
31
7 S. ş T. Bader, ş dacilor liberi
de la ş Aurit, 1967.
318 V. M. Cigilik, op. cit., p . .5"1-59, 133-134. lJnele
dovezi pentru ţ atelierelor de prelucrare a fierului
sint cunoscute ş in alte zone. Astfel, cele peste 9 kg de
ă de fier din ş ă dacice de la ş
  ţ ş ş nu pot fi puse decît în ă ă cu
a.ctivitatea unor cuptoare de reducere a minercului de
fier, de prelucrare ă a fierul ni. Gh. Bichir,
Cwltura ă p. 51.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPlNIRII ROMANE lN DACIA
Gl
pentru ă ş altor ă ţ artizanale, reprezentau la vremea aceea importante centre
ş ş ă ş cu ţ adinci in ţ ă a ă ţ dacice.
Inventarul de obiecte din cuprinsul ş ă este foarte bogat ş de o mare varietate.
O parte din uneltele care se utilizau în ă ţ ş ă de plug, seceri, coase), ca
ş din acelea folosite în practicarea diferitelor ş ş ş ă ţ ă ş (topoare
811
,
ă ţ burghie, priboaie, ţ piese de ş amnare, chei, ace de cusut, ţ etc.)
erau lucrate din fier. ş ţ pentru ă boabe, de ă ă ş perforate la mijloc,
erau imitate in ă ă ă model roman. Ca obiecte de ă foarte frecvente in ş ă
ţ ă gresiile pentru ţ iar din lut fusaiolele, precum ş ă ţ piramidale ş conice
pentru ă de ţ ă se mai ă în ş ă ş piese de joc mici de ă ă
imitate in ă ă ă cele romane din ă


Ceramica ă ă cu mina sau la ă apare în ă ţ impresionante. Cele
ă categorii de vase par ă fie în general de ţ egale, dar este de presupus ca prioritatea
s-o fi avut într-o ă timpurie vasele lucrate cu mîna, iar ulterior vasele lucrate la ă


Vasele lucrate cu mîna (fig. 11), din ă de ă calitate, ă ă formele (oale,
ş tronconice cu ş ă ă ă ş ornamentele ţ din Latene-ul dacic (brîie în relief,
alveole, ă ţ linii orizontale sau în val incizate).
Ceramica ă la ă din ă ă de culoare ş sau ş ă o varietate
mult mai mare de forme (fig. 12-13 ; 14, 2). Intre acestea, mai frecvent întîlnim diferite tipuri
ş variante de oale, vase de provizii, ă castroane, fructiere, ă amfore ş capace, lucrate
întotdeauna cu mare ă ş acoperite cu ă De multe ori ele sînt decorate în tehnica lus-
trului, mai ales cu numeroase combinatii de linii drepte ş în val.
În cuprinsul ş ă au mai 'fost ă arme (vîrfuri de lance), accesorii vestimentare
(fibule, catarame, pinteni), precum ş diverse obiecte de ă ş de ă ă cercei,
ă ţ ă pandantive-amulete, oglinzi) (fig. 16, 4, 5, 7).
La inventarul deja ţ lucrat in atelierele ş locali, se ă numeroase
alte materiale de origine ă Între cele mai frecvente se ă ă amforele
32
z, ă de care
se poate semnala ă si ţ altor categorii de vase, cum ar fi castroanele
323
, uneori chiar a
exemplarelor de terra

• De asemenea, trebuie amintite aici vasele de argint
325
ş de sti-
ă diferitele tipuri de fibule
327
, piesele de ş din bronz placate cu ţ ă de argint
328
,
a1e V. M. Cigilik, op. cit., p. 118, fig. 53, 15. Tipul
de topor plat de ă nu face parte din repertoriul
uneltelor carpice ş de aceea exemplarul ă in atelie-
rul de ă de la ă ş (Gh. Eichir, Cultu1·a carpicd,
p. 53, pl. XXXV, 11; idem, Carpi, p. 40, pl. XXXV, 11)
nu poate ţ culturii carpice. Piesa ă pro-
vine din ş ă din apropiere, ş cum pre-
supunea ş autor într-o lucrare ă (Gh. Ei-
chir, op. cit., in SCIV, 17, 1966, 3, p. 492, n. 4). ş
ţ   ar putea s-o aibl!. ş percutoru1 de la pl.
XXXV, 5.
820 O astfel de piesl!., din pastl!. finl!.   ă aco-
perit! cu ă a fost descoperit! spre exemplu în
ş de la ă (jud. ş Sl!.pl!.turi I. ţ  
891 O ă cu multe detalii a intregului inventar
din ş ă ş necropole la Gh. Eichir, Cultura ă
p. 45-52, 63-126; idem, Carpi, p. 33-38; 50-117;
V. M. Cigilik, op. cit., p. 79-128.
a22 Fragmentele de amfore sint prezente în absolut
toate ş ă ceea ce arati!. ă nici una din ele nu a
ă in afara contactului cu lumea ă
323
Gh. Bichir, Cultura carpicd, p. 93-94. Gh. Ei-
chir scoate in ţ   deosebirile dintre ceramica autoh-
tonA. ă la roatl!. ş cea ă ă in mediu 1
rural, tocmai pentru el!. intre ele sint   ă evidente.
Pe viitor s-ar impune o ă mai strict! a cerarnicii
ă la ă din ş   dacilor liberi, pentru a se
verifica dacl!. în unele cazuri nu avem de a face ş
cu importuri romane.
au Un fragment dintr-un asemenea vas a fost
descoperit în ş de la El!.iceni. ă ă I. ţ ă
826
Tezaurul de vase din argint era ingropat în
preajma unei ş ă dacice. V. ă Eîrliba,
1. Mitrea, Tezaurul de vase romane de la Muncelul de Sus,
în Carpica, 10, 1978, p. 163-177; idem, Le trisor de
vases romains de Muncelul de Sus, in Dacia, N. S., 22,
1978, p. 201-212.
828
În ă de fragmentele de ă din ş
de la ş ş ţ de Gh. Eichir,
Cultura ă p. 97, mai ă ă descoperirea altor
exemplare in ş de la ă
827
ţ ă a unor tipuri de fibule in
ş ă dacilor liberi este bine cunoscut!!.. Se impune
ă realizarea unui studiu de detaliu pentru fi bule, cuprin-
zind ţ ă pe ţ mai largi decit teritoriul
ţ ă noastre, prin care ă se ă ceea ce este import
roman ş ceea ce este lucrat in afara imperiului. Un Ince-
put a fost deja f!Lcut prin lucrarea lui Gh. Diaconu, Vber
die Fibel mit umgeschlagenem Fuss in Dazien, in Dacia,
N.S. 15, 1971, p. 239-267.
828
V. Ursachi, op. cit., in Carpica, 1, 1968, p. 163-167,
fig. 40-42; idem, Piese de harnafament descoperite fn afe·
sarea daco-carpidl de la Sdbdoani, in M6mAntiq, 1, 1969,
p. 327-337.
www.cimec.ro
G2
DIN ISTORIA Ş CIVILIZA DACILOR LIBERI
ş ţ de tuf vulcanic
329
, piesele mici de joc de ă ă turnate din ă

ş diverse
alte obiecte
331
, cum ar fi capul de elefant sculptat in os de la ş ş

(fig. 16,
1) etc. In ş un loc foarte important intre ă ţ romane din teritoriul dacilor liberi
n ă monedele, ce apar ca exemplare izolate in ş ă sau constituite in tezaure cuprinzind
uneori peste 2 000 piese
333
.
ă din necropole (fig. 14-15; 16, 2, 3, 6, 8, 9; 17) au cunoscut o amploare
incomparabil mai mare ţ ă de acelea din ş ă Este suficient ă amintim ă numai in necropola
din preajma ş ă de la ă (corn. ş jud. ţ au fost dezvelite 608 morminte
334
,
iar în aceea de la ă ă ş (cam. ş jud. ă 291 morminte
336
• De asemenea, un mare nu-
ă de complexe funerare, ş ele ă numai o parte din necropolele respective, au mai
fost descoperite la ş (jud. Vaslui)
336
, ă (jud. Vrancea)
337
, ă ă ţ


ş (jud. Suceava)
339
ş ţ de Sus (rn. Rogotin, reg. Ivano-Frankovsk)
34

Necropolele, cuprinzînd în mare majoritate morminte de ţ dar unele din ele ş
morminte de ţ se ă in apropierea ş ă Acolo unde prin ă s-au dezvelit
zone mai largi din cimitire, s-a observat ă mormintele sînt constituite in cîte ă grupe, din care
una mai mare ş alta mai ă Uneori, cele ă grupe de morminte sînt foarte apropiate una de
alta, ca in cazul necropolei de la ă iar alteori, cum ar fi la ă ele se ă la ţ
mult mai mari, de citeva sute de metri, ceea ce practic ă imaginea a ă cimitire. ţ
acestor ă de morminte este greu de descifrat în stadiul actual de ş a necropolelor
dacice. Ipoteza ca ele ă reflecte o ă organizare ă sau de ă ă a ă ţ
ă ş

este ispititoare ş ă mai ales ă ţ pare ă fie ş ş in necropolele dacilor
de sub ţ ă

dar ă a fi ă ş ă prin ă viitoare.
Practicarea ţ de ă dacii liberi a intrunit adeziunea tuturor ş
întrucît mormintele de ţ continuau un rit ţ ş ă în ă mare în toate
necropolele cu inventar de ă ă din secolele 11-111 e. n. Trebuie subliniat ă ă la
ţ mari aduse de R. Vulpe prin ă ă de la ş s-au ă ă substan-
ţ putîndu-se aprecia ă ne ă acum intr-un stadiu destul de avansat de ş a
obiceiurilor practicate la incinerarea ţ de ă dacii liberi.
8
21 Idem, op. cit., în Carpica, 1, 1968, p. 160.
830
O ă de acest tip a fost gll.sitA in ţ
21 din ş de la Bl!.iceni (Si!.plturi I. ţ De
asemenea, un alt exemplar, ţ ca ă din
sticll!. verzuie", descoperit într-o ţ ă din secolele
VI-VII de la ă ar putea proveni de fapt din
ş ă din sec. II -III e.n. S. Teodor, op. cit.,
în ArhMold, 8, 1975, p. 1.52, fig. 61, 8. Piesa a fost pu·
ă ulterior ca ă ă din secolele V-VII (D. G.
Teodor, Teritoriul est-carpatic în veacurile V -XI e.n.,
1978, p. 22, fig. 12, 8).
331
Un repertoriu al tuturor categoriilor de obiecte
romane ajunse la dacii liberi este greu de Intocmit. ţ
de a glsi origine romanii. la cele mai multe obiecte de metal
nu poate fi ţ Lipsa studiilor tipologice pentru
diferitele categorii de obiecte determin! ca toate piesele
pentru care nu se gll.sesc analogii din primul moment sl!.
fie raportate cu ş ţ ă la alte medii culturale.
33
& Opinia el piesa ar proveni din mediul sarmatic
{Gh. Bichir, Cultura carpiccl, p. 125, pl. CLXII, 1; CLXIII,
1; idem, Carpi, p. 117, pl. CLXII, 1; CLXIII, 1) nu
poate fi admisA., lntrucît elefantul nu era rll.spîndit in re-
giunile In care ă ţ În schimb, animalul
respectiv era cunoscut In unele provincii ale Imperiului
roman.
883
Tezaurul de la Ml!.gura (jud. ă ţ
2 830 monede. V. Mih!Ulescu-Bîrliba, 1. Mitrea, Tezaurul
de la Mclgura, ă 1977. Bibliografia referitoare la
descoperirile monetare din ţ dacic liber de la rll.-
sll.rit de ţ este foarte ă O sinteza. a descope·
ririlor, cu bibliografia corespunzAtoare, la V. MihA.ilescu·
Blrliba, La monnaie romaine. Pentru ţ dintre Prut
ş Nistru vezi A. A. Nudel'man, Topograjija kladov i
nachodok edinilnych monet, ş 1976, p. 10- 16 .
.50-80.
&31 Vezi cap. 1, nota 19.
aaa Vezi cap. I nota 20.
838 R. Vulpe, ş
aa7 Vezi cap I, nota 23.
88
8
V. Ursachi, Contributii la problemtJ yitului de
înmormîntare la carpo-daci, în Carpica, 2, 1969, p.
199-201.
aae Vezi cap. I, nota 25.
aco Vezi nota 262.
su 1. ţ V. Ursachi, op. cit., in Actes du 7'
Congres 1 nternational des Sciences Prehistoriques et Pro-
tohistoriques, Praga (1966), 2, 1971, p. 1023.
au O astfel de grupare a mormintelor poate fi se-
sizatA. la Soporu de Cîmpie. D. Protase, Soporu de ctmpie,
ş 1976, pl. 1.
313 Avem în vedere între altele ă referi-
toare la mormintele de ţ în groapa. (Gh. Bichir,
Unele observatii cu privire la necropolele de tip ş
din Moldova ş relatiile acestor necropole cu lumea sar·
maticcl, in SCIV, 12, 1961, 2, p. 2.5.5-2.56), precum ş
acelea cu privire la arderea secundara. ş spargerea ritua·
liL a urnelor {1. ţ   N ecropola daco-carpiccl de la
ş ă ]ulleJul lafi, In ArhMold, 6, 1969,
p. 123-135; I. ţ ş V. Ursachi, op. cit., in SCIV,
19, 1968, 2, p. 213-21.5.
www.cimec.ro
PERIOADA S1'APINIRII ROMANE IN DACIA
G:J
ă modul în care au fost îngropate ă ă ş ţ incinerate ale ţ s-au stabilit ş
principalele variante de morminte de ţ a - morminte cu oasele calcinate depuse în
urne, acoperite sau neacoperite cu capac; b - morminte cu oasele calcinate depuse direct în groa-
ă În fiecare din aceste variante apar ă multe ă ţ care ă o mare variabi-
litate a practicilor funerare din lumea ă
Obiceiul dacilor de a practica ţ a fost mai ţ atestat, fapt ce se ă
mai multor cauze, inclusiv ţ din cercetarea ă Este de notat ş ă mai
întîi R. Vulpe, în urma ă de la ş iar apoi I. Antonescu, pe baza ă ă de
la Moldoveni, primii arheologi care au descoperit morminte de ţ în cimitirele atribuite
carpilor, au ajuns la concluzia ă acestea sînt contemporane cu mormintele de ţ din ne-
cropolele respective ş ă ă ambele categorii de morminte ţ ţ

Analiza ă ă a materialului osteologie de la ş a dus la aprecierea
ă mai multe cranii din mormintele de ţ ar avea semne de deformare ă a craniu-
lui, ceea ce a constituit o mare ă pentru arheologi, între care au început ă circule diferite
ă ş ipoteze. ă la început de I. N estor
340
, ideea ă mormintele de înhuma de
la ş ar fi sarmatice a fost ă repede ş de ţ arheologi, dintre care unii s-au ă
s-o afirme ş în scris
347

In 1961, Gh. Bichir reia ă problematica ş ă ă fundamenteze ceea ce ţ mai
înainte se ţ ă doar ă afirme. In studiul consacrat acestei probleme, el a corectat cu
ă raportul cronologic dintre necropola ă ş ş de tip Sîntana de ş
de la ş ş a ă unele ă judicioase cu privire la mormintele de ţ

• în
schimb, încercarea de a data mormintele de ţ într-o ă ă acelora de ţ
pentru a le atribui apoi nomazilor ţ a provocat o ă foarte ă
ă la o parte raportul cronologic dintre ţ ş ţ ă pentru a servi
cauzei finale, i s-a dat o interpretare ţ ă ne vom opri doar asupra ţ etnice a mormin-
telor de ţ ţ lui Gh. Bichir erau ferme ş nu ă nici o ă asupra opiniei
categorice a autorului, care formula în final ă concluzie: "Mormintele de ţ
de la ă

prin rit ş inventar, ţ ca cele de la ş ţ ş nu se poate vorbi,
credem noi, de schimbarea ritului funerar la carpi în ă vreme"
35
". În ş studiu se mai
afirma ă ". .. ţ practicau strict ţ ă cum carpii practicau tot atit de strict inci-
neratia"
3
"
1
.
' ţ ă a mormintelor de ţ de la ş ş Moldoveni (Dealul
ă era ţ ă pe baza ritului funerar, a inventarului ş a craniilor deformate. Astfel,
ţ ă pe spate a scheletelor, orientarea N-S (cu unele ţ ş forma ă
a gropilor erau invocate ca elemente caracteristice pentru definirea caracterului sarmatic al mor-
114& Pentru problema ritului de ţ la daci
ln secolele II-III e.n. vezi ln principal urmAtoarele
lucrlri: M. I. Smiszko, op. cit., Lvov, 1932, ; R. Vulpe,
ş D. Protase, Riturile funerare; idem, Soporu
de Cfmpie; Gh. Bichir, Cultura carpictJ, p. 30-36; idem,
Carpi, p. 18-24.
345 R. Vulpe, ş p. 310-506 ; 1. Antonescu,
StJpdturile arheologice de la Gabdra, ln Materiale, 7, 1961,
p. 449-457.
1148 I. Nestor, în Istoria Romaniei, l, 1960, p. 678.
an S. Morintz, N ekotorye voprosu sarmatskogo na-
selenija v Moldove i Muntenii v svjazi s joklanskim po·
grebeniem, în Dacia, N.S., 3, 1959, p. 465; idem, Novyj
oblik dakijskoj kul't•ery v rimskuju epochu, ln Dacia,
N. S., 5, 1961, p. 411 ; Gh. Diaconu, Probleme ale culturii
Sfntana-Cerneahov pe teritoriul R.P.R. tn lumina cer·
cettJrilor din necropola de la Tfrgfor, ln SCIV, 12, 1961,
2, p. 273, n. 2.
1148
Gh. Bichir, op. cit., în SCIV, 12, 1961, 2, p.
255-256, 261-263.
1148
Gablra este denumirea locului pe care s-a des-
coperit necropola dacicl de la Moldoveni (anterior satul
s-a numit ş
1110 Autorul face in ă ş urmAtoarea ţ :
.,Amintim el la ş craniile deformate erau numai
de copii ţ dr. D. ş Cum la
Gablra unele din cranii au fost sflrmate ş nu s-au pu·
tut face determinll.rile necesare   ţ antropolog
D. Botezatu) nu este exclus ca ş in ă necropoll
sll fi existat copii cu cranii deformate {sau si!. aparll dacl
se mai sapll)" Gh. Bicbir, op. cit., ln SCIV, 12, 1961, 2,
p. 267, n. 1.
851
Ibidem, p. 262. Sublinierile ne ţ Se re·
ş aici formularea luatl aproape integral din 1. Nes-
tor (Istoria Rom4niei, 1, 1960, p. 678), care în cuprinsul
unei paranteze scria el. sarmafii foloseau strict fnltumafia,
dup4 cum carpii tot atit de strict incineraJia fn urne.
www.cimec.ro
DIN ISTO:RIIA Ş CIVILIZATIA DACILOR LIBERI
mintelor de ţ din cimitirele dacice
352
• De asemenea, Gh. Bichir ajungea la concluzia ă
"inventarul mormintelor de ţ de la ă ă pentru atribuirea cimitirului de in-
ţ ţ  
353
. Argumentele ă pentru ă apreciere erau un ţ ş o
ă ţ ă de bronz, un vîrf de ă ă ş cîteva "oase de ă ş   Pentru a ă mai mult
ţ ă a respectivelor morminte, s-a ă apel ş la ţ ă ţ ă de sche-
lete, ă ă " ... în ş morminte ... s-au ă numeroase ă nu numai în regiunea
gîtului, unde erau purtate ca ş ci ş în regiunea picioarelor; acestea din ă fiind cusute pe
poalele ş   a
54
• Cît despre inventarul mormintelor de ţ de la ş acesta
nici n-a mai fost luat în discutie, considerîndu-se ă deformarea ă a unora dintre craniile
de acolo scutea orice alt efort de ă
ţ dintre daci ş ţ erau comentate în ş ţ ă ă de a ă peste
tot resturi sarmatice. Se admiteau deschis ţ reciproce între cele ă ţ dar în vre-
me ce ţ li se ş ca împrumut de la carpi doar   ă ţ cu ă   ă ş ea
uneori   ă ţ ă de tip carpo-sarmatic", autohtonilor li se ofereau tot felul de împrumuturi de la
ţ oglinzi de metal, perle de coral, vase cu ţ zoomorfe ş diverse alte categorii de obiecte,
pe care autorul studiului amintit se ţ ă le ă "alte lucruri de mai ă
ţ ă  
Eforturile pentru atribuirea mormintelor de ţ de la ş ş Moldoveni popu-
ţ sarmatice, cu prilejul ă toate datele arheologice ă pur ş simplu subordonate
unor ţ antropologice ă nepublicate, ă încununate de succes
365
• Opinia ă acolo
unde sînt cranii deformate nu pot fi decît ţ a convins ş a prins foarte repede, iar ş
s-au aliniat, rînd pe rînd, punctului de vedere nou exprimat.
La trei ani ă publicarea studiului amintit de ă Gh. Bichir, au fost ţ ă ă
de mari ţ în necropola de la ă (corn. ş jud. ţ

• Pe ă ă ce erau dez-
velite mai multe morminte, ă morminte de ţ de copii care nu ă ă se ă nici
un indiciu ă ar putea fi vorba de ţ ă descoperirea a peste 300 morminte în cursul
campaniilor prelungite din 1964 ş 1965, din care aproape o treime erau ţ s-a conturat
limpede ideea ă ţ ă din sec. II-III e.n. practica în mod cert ş ţ For-
mula ă care   ţ practicau strict ţ ă cum carpii practicau tot atît de strict
ţ   trebuia ă unei serioase ă Iar prima ă a venit repede, cind
s-au putut constata erorile ce se ă in cel de al doilea raport de ă ă despre necro-
pola de la Moldoveni; ţ de bronz ş ă ţ cu trei ş de proeminen (care se ă ş
ş la ţ dar care nu este ă pentru ş puse pe seama unui mormînt de ţ
proveneau în realitate din mormîntul de ţ nr. 59, iar vîrful de ă ă atribuit lnormîn-
tului de ţ 212
357
fusese ă de fapt într-o ş din apropierea necropolei
358
• ă cu
ă erorilor ă ş principalele argumente pentru atribuirea mormintelor de înhu-
ţ de la Moldoveni ţ sarmatice.
368
Gh. Bichir, op. cit., in SCIV, 12, 1961, 2, p. 264.
363
Ibidem, p. 266.
36& Ibidem, p. 265.
355
Opinia fusese acceptatli. ş de noi. În lucrarea
Noi descoperif'i sarmatice pe teritoriul Moldovei, în A rhM old,
2-3, 1964, p. 311, fig. 1, mormintele de inhumatie de
la ş ş de la Moldoveni erau incluse printre ne-
cropolele sarmatice ; la n. 5 din ş lucrare s-au scris
urmli.toarele: ,. ... Sebastian Morintz ş Gh. Bichir au
arli.tat eli. mormintele de ţ de la ă ţ
ţ opinie pe care o ş întru totul".
366
Sli.pli.turile din necropolli. au fost efectuate de
I. ţ ş V. Ursachi. La Vli.leni se ă s!!.pli.turi
ş inainte de 1964, dar in alte obiective, inclusiv ş
zarea ă necropolei. Pentru ansamblul
tuturor descoperirilor din raza acestei ă ţ vezi
lucrli.rile ţ în cap. 1, la n. 19.
357 1. Antonescu, op. cit., in Materiale, 7, 1961,
p. 455.-
358 I. ţ ă ş \'. Ursachi, op. cit., in SCIV, 19,
1968, 2, p. 223. Pentru a înl!!.tura îndoielile care mai
stli.ruie (Gh. Bichir, ln ă ă cu riturile funerare la
carpi, în SCIV, 20, 1969, 2, p. 225-228; idem, Cultura
ă p. 37-38; idem, Carpi, 1, p. 25-26) amintim
eli. unul din cei doi autori (V. Ursachi) care au fll.cut
aceastli. rectificare, participînd efectiv la ambele campanii
de sli.pli.turi de la Moldoveni (vezi 1. Antonescu, op. cit.,
în Materiale, 6, 1959, p. 473; idem, op. cit., in Materiale,
7, 1961, p. 449), a fost martor la descoperirile flcute ş
posedll. ţ corespunzll.toare.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPJNJRII ROMANE JN DACIA
ă
În favoarea opm1e1 sale, Gh. Bichir avea ă un argument, singurul de fapt care mai
ă ş putea fi luat serios în ţ   ş anume acela ă mai multe cranii de copii de la
ş prezentau semne evidente de deformare ă a craniilor, ă ş ă la unele
triburi sarmatice. Cum obiceiul ă artificiale a craniului a fost preluat de la ţ ş de
ă alte ţ   se punea ş întrebarea ă printre acestea din ă nu puteau fi accep-
ta ş dacii liberi.
Caracterul dacic ori sarmatic al mormintelor de ţ de la ş   Moldoveni
ş ă urma ă fie stabilit mai întîi pe baza datelor arheologice, în ţ de ă cri-
terii: rit ş ritual funerar; obiceiuri de port; tipologia inventarului. La ş datele acestei analize
trebuiau confruntate cu ţ antropologice.
Primele rezultate ale acestei ţ   în care se aduceau argumente ă pentru
contemporaneitatea mormintelor de ţ cu acelea de ţ ş   de asemenea, pentru
ţ ă a ambelor categorii de morminte, au fost comunicate la cea de a doua Sesiune
ş ţ ă a muzeelor (1965)
358
• Opiniile exprimate cu acel prilej au fost confirmate de toate desco-
peririle ulterioare.
Elementele de rit invocate de Gh. Bichir, ş anume ţ ă pe spate ş orientarea
S a scheletelor, precum ş forma ă ă a gropi lor, numai ele singure, nu pot
fi suficiente pentru a eticheta ca sarmatice toate mormintele de ţ în care acestea se re-
ă Se ş deja bine ă gropile mormintelor sarmatice erau ă uneori cu praguri
sau ş Or, la nici unul din cele circa 300 morminte de ţ din necropolele dacice care se
cunosc în prezent nu s-au semnalat asemenea ă   nici chiar la ş   ceea ce ş
categoric pe acestea de mormintele sarmatice. În schimb, detaliile de rit ale mormintelor de înhu-
ţ din necropolele dacice de la est de ţ ş ă analogii perfecte în necropolele dacilor
din teritoriile aflate sub ţ ă   la Soporul de Cîmpie
360
ş Obreja
361
in Transilvania,
la Locusteni
382
în Oltenia ş la Enisala
363
în Dobrogea. Toate aceste similitudini sînt o ă
ă a ă ţ la ţ dacii din secolele II -III e.n., indiferent ă se aflau sub ocu-
ţ ă sau în afara imperiului. ă   practicarea ă a ţ la daci ă
ă obiceiul nu era de ă ă ş nu era luat de la o ă ţ ln toate teritoriile dacice,
ocupate sau ncocupate de romani, se practica ş ţ ş anume cu mare ţ pentru
copii, într-un procent care ă în limite apropiate, ş cum ă din toate ţ de
teren ale arheologilor
364
Ş din analizele antropologice
365
• În lumina acestor date, 'nt:ci originea În-
ţ nu mai trebuie ă ă în ă parte. La descoperirile de morminte de ţ dacice
din epoca La Tene cunoscute mai demult
388
, se ă altele mai recente, cum ar fi acelea de la
Brad
367
, care ă în mod categoric practicarea ă dintr-o ă mai veche de dttre daci
si a ritului înhumatiei.
' Ritualurile de înmormîntare
368
ale mormintelor de ţ de la ş   Moldoveni,
ă   ă ă

ş ă ş contravin aproape total obiceiurilor sarmatice. Diverse obiecte
368 ă o ş de aproape trei ani la ţ  
comunicarea a fost în cele din ă ă ll. ţ ă
ş V. Ursachi, op. ât., în SCIV, 19, 1968, 2, p. 211-226),
nemaiputînd face la executarea corecturilor decît foarte
ţ ţ
360 D. Protase, Soporu de Cfmpie, p. 7 5-76.
36
1 Idem, Asezarea si cimitirul daco·roman de la
Obreja (Transilva'nia), în' ActaMN, 8, 1971, p. 1':17.
a62 Gh. Popilian, Comunicare la consjdtuirea na·
ţ a arheologilor, ş   1971 ; idem, N en·opola
ă de la Locusteni, Craiova, 1980.
363 M. ş   Necropola ă de la Etlisala,
in SCIV, 22, 1971, 1, p. 26-27.
au Ibidem; D. Protase, op. cit., p. 147; idem,
Soporu de Cfmpie, p. 75, tabelul 7.
366 Olga Necrasov ş D. Botezatu, Studinl schele-
telor din mormintele de fnhnmare din necropola de la ă  
i - Din istoria ş ţ dacilor liberi 210
in Carpica, 2, 1969, p. 203-211; Olga Necrasov, V. Ur-
sachi, D. Ilotezatu ş Gh. Ş   Studiul resturilor
osoase din mormintele cimitirelor birituale de la Gabdra-
Moldoveni Sdbdoani I (jttd. Nuzml) (sec. II-III e.
n.) in Studii Cercetdri de Antropologie, 6, 1969, 1,
p. 7-15.
366 1. Nestor, StJpdturile orheologice de la Zimnicea,
in Studii, l, 19-49, p. 123-12.5; Radu ş Ecat. Vulpe,
Les fonilles de Poiana, In Dacia, 3-4, 1927-1932, p. 348.
an ţ primite de la V. Ursachi.
•u În acestea nu se includ obiceiUiile de port.
3118 V. Ursachi, op. cit., în Carpica, 2, 1969, p. 200.
a7o V. ă   ţ la popu-
ţ autohtone (tt sec. II -III e.n. (n judeJul ă   în
Muzeul NaJional, 2, 197.5, p. 327-328; idem, Necropola
daco-carpicd de la StJuce1ti, judetul Bact.ftt, în Carpica,
1976, p. 151- 182.
www.cimec.ro
GG
DIN .JSTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
de ţ mai ă sau mai ă cum ar fi ţ ş acele de cusut, se întîlnesc
rar, dar aproximativ cu ş ţ ă în cele ă categorii de morminte din necropolele da-
cice de la ă ă de ţ ţ vaselor (cel mai adesea ă mici, dar ş castroane) în mormin-
tele sarmatice este relativ ă pe cînd la ţ din necropolele dacice este foarte ă
întocmai ca vasele de ă din mormintele de ţ

• Raritatea \·aselor de ă
din mormintele dacice (de ţ ş de ţ are o ă ţ ş ă o
ţ ă de aceea a ţ În schimb, ă o ă uimitoare, în ceea ce
ş ritualurile funerare practicate la înmormîntarea prin înhumare, între necropolele dacilor
liberi de la ă ă de ţ ş acelea ale dacilor din actualele teritorii ale Transilvaniei
372
, Olte-
niei373 ş ă ş sub ţ ă ş ş procesului rapid de romanizare.
Obiceiurile de port semnalate la mormintele de ţ din necropolele dacice ă
foarte mult de acelea constatate la ţ Armele, în special ă scurtt> cu inel la ă
mînerului, atît de caracteristice mormintelor sarmatice de ă ţ inclusiv pentru acelea situate
în ţ dacic de la ă ă de ţ lipsesc cu totul din mormintele de ţ aflate în ne-
cropolele dacice. De asemenea, din mormintele de ţ de la ş :\Ioldoveni, ă ă
ă ş ă ş lipsesc cele mai caracteristice piese pentru mormintele de femei, cum sînt clo-
ţ ş oglinzile de metaJ3
76
• La fel, majoritatea ă au cele mai multe analogii în inventarul
mormintelor de ţ dacice, chiar din ş necropole, ş nu în mormintele sarmatice.
Cu acest prilej facem ţ ă ţ potrivit ă ă le cusute pe ă ă
în unele morminte de ţ de la Moldoveni ar fi fost numeroase ş s-ar fi aflat in regiunea
picioare!or
378
este ş ă întrucît în raportul de ă ă se preciza di ,. ... perlele se aflau
nu numai în regiunea ă ci ş în partea ă a pîntecului" au, ceea ce C'ste cu totul
altceva. Modificarea textului s-a ă evident cu ţ de a ă pentru mormintele de înhuma-
ţ de la Moldoveni, analogii perfecte în obiceiurile de port sarmatice. Numai ă ceea ce caracteri-
ă cu ă mormintele sarmatice sînt ă ă in ă mare în regiunea tibiilor
318
,
cusute pe poala rochiilor, particularitate care ş din toate mormintelt> de ţ din ne-
cropolele dacice.
Alte piese, cum ar fi pandantivele de fier în ă de ă ă ş (fig. 16, S), ş ă
corespondente tot la mormintele de ţ dacice ş ă la ţ

• Nici cu cele cîteva
"oase de ă ş   ş "amulete de os"
380
, atît de universale în timp ş în ţ

ş
ă ă o ă ă ă la zona ă a lumii sarmatice, nu se pot face atribuiri
etnice ă
Cele ă ţ cilindrice de bronz de la ă (fig. 16, 3, i), publicate ca "pudriere"
ş puse pe seama ă   ă cosmetice la femeile din societatea ă    

aveau
o cu totul ă ţ ş anume aceea de amulete. ă în Etruria, aceste ţ
tive s-au raspindit in tot Imperiul roman, iar ulterior ş la ţ din afara ţ romane.
sn 1. ţ op. cit., in .ArhMold. 6, 1969, p. 131- 132.
au V ezi notele 360 ş 361.
878
Vezi nota 362.
87
' V ezi nota 363.
37
6 ţ de bronz de la Moldoveni a fost
ă într-un mormînt de ţ
m Gh. Bichir, op. cit., în SCIV, 12, 1961, 2, p. 26.5.
8
77 1. Antonescu, op. cit., în l't1ateria/e, 7, 1961,
P· 4.5.5.
an Gh. Diaconu, Despre ţ la Dtm4rea de
Jos In lumina descoperirilor de la Tlrgfor, in SCIV, li,
1963, 2, p. 333, fig. 1-4.
a7e Lipsa acestor piese in mormintele sarmatice din
ţ dacic est-carpatic rezultl!. din toate lucrll.rile
despre ţ elaborate de Gh. Bichir, chiar ş din cea
mai ă atit de ă (Dacia, N.S., 21,
1977, p. 167- 197).
8811
ş ă amuletelor de acest fel este foarte
redus, ele sînt invocate in mod repetat ca argumente
pentru ţ ă a mormintelor de inhu-
ţ de la ş ş Moldoveni. Gh. Bichir, op. cit.,
în SCIV, 12, 1961, 2, p. 266; idt:m, op. cit., în SCIV.
20, 1969, 2, p. 227 ; idem, Ctlltura wrpicd, p. 37 ; idem,
Carpi, p. 26.
aa1 R. A. 1\faif'r. Versuche Uber Traditionen des
,.Stoffwerts" t·on Tierk11oche.n uttd Traditicnm pt·imi-
tiven,. Tierdenkens" in der Kultur- und RBligionsgeschichte,
Mtinchen, 1969, în care se ţ ş o parte din
bibliografie.
aa1 Gh. Bichir, Culhtra ă p. III- 112, pl.
CLXII, 2-3; CLXIII, 4, 11 ; idern, C arpi, p. 102- 103,
pl. CLiXII, 2-3 ; CLiXIII, 4, 11.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRll ROMANE !N DACIA
87
Ele erau lucrate din diferite materiale, cum ar fi piele, bronz, fier, argint sau chiar aur. ţ
lor, acolo unde s-a ă consta din   ş ţ elin ă   ţ ă ă alifiei, resturi de
plante aroma te, flori de ă (A ntltemis tinctoria), ş ( Fugenia caryophyllata), ă ş ă
diverse ţ în stare de pulbere etc.
38
a. ă acestor ţ cu rol de amu-
lete pare ă fie mult mai ă Semnalarea acelui "praf de culoare roz" în diferite morminte, atît
de ţ cît ş de ţ

ar putea reprezenta resturi de la astfel de ţ
lucra te din materiale ce nu s-au mai ă cum ar fi ţ ă ă lemn sau piele. ă ă ş ţ de "pu-
ă   sau "fard ş   au fost descoperite ş în necropolele dacilor din zonele aflate sub ţ
ă cum ar fi la Obreja, Soporu de Cîmpie ş Locusteni, ceea ce ă ă se ţ ă d1 por tu 1
ţ era cunoscut în sec. II -III e.n. în tot ţ dacic ş daco-roman.
În mormintele de ţ din necropole lipsesc obiectele de argint lucrate în tehnica
filigranului, care apar în schimb la mormintele de ţ (fig. 15,25; 17). Intrucit piesele
amintite nu se ă nici în mormintele sarmatice, s-a tras concluzia ă ş mormintele de ţ
de la ş ş lVIoldoveni ar fi sarmatice. Dar obiectele de argint filigranate lipsesc ş din toate
mormintele de ţ daco-romane de la Soporu de Cîmpie, Obreja, Locusteni ş Enisala, care
nu mai pot fi puse pe seama ţ Or, aceasta ă ă ţ în morminte a podoabelor
de argint lucrate în tehnica filigranului era ă de alte cauze ş nu de ţ ă
ă avem în vedere ă marea majoritate a mormintelor de ţ ţ unor copii, s-ar
putea presupune ă aceste obiecte nu erau purtate decît de la o ă ă În mormîntul
132 de ţ de la Soporu de Cîmpie, ţ unui copil, s-a ă ş o ă din ă
categorie, ceea ce face ca vîrsta ă nu reprfzinte f<lctorul determinant. ă motive vor
putPa fi cunoscute abia ă ce se va ş care erau ţ (sociale sau de ă ă ?) pentru
care un copil decedat putea fi inhumat sau incinerat
38
".
Inventarul mormintelor de ţ din necropolcle dacice este în general destul de ă ă
ă ă mai frecvente, cu unele exceptii nesemnificative, se întîlnesc ş in mormintele
de ţ

• Fibulele, lucrate din bronz sau fier, se ă aproximativ în ş variante
la ambele categorii de morminte. În ţ cerceilor se ă o ţ destul de ă
exemplarele din fir simplu, fie din bronz, fie din argint, se ă la mormintele de copii ţ


iar acelea de argint lucrate în tehnica filigranului apar în mormintele de ţ ă di-
ţ nu trebuie ă ă pe seama deosebirilor etnice
388
, întrucît s-a ă deja ă por-
tul anumitor categorii de cercei, cum ar fi al acelora ţ în tehnica filig-ranului, era determinat
la ţ ă (din interiorul ş din afara Imperiului roman) de alte cauze. Torques-ul de bronz
sau argint, din fir rectangular în ţ se ş nu numai la ţ cum s-a pretins
118
,
ci ş la incinera


ş se poate aprecia ă principalele categorii de piese aflate în mormintele de înhuma-
ţ se ă ş în mormintele de ţ iar ţ în ceea ce ş portul cerceilor
(doar a tipurilor !) trebuie explicate pe baza altor criterii decit cele etnice. ţ ş ti-
puri de piese atît în mormintele dacice (de ţ ş de ţ cît ş in cele sarmatice,
ă numai ă ambe]e ţ ş procurau une]e artîcole de care aveau nevoie din ş
centre de ţ Este foarte ţ probabil, spre exemplu, ca ă de calcedoniu ă fi
fost procurate de daci prin intermediu] ţ

de vreme ce la ş din ă ele sînt
383 Pentru unele ţ privind ţ
ş ă acestor obiecte, ca ş pentru .o parte din
bibliografie, relativ destul de ă vezi H. Bullinger,
H. J ahnkuhn, H. Roth, Bul/a, în J. Hoops, Realle
der germanischen Altertumskunde ţ a 2-a), i, p.
110- 112, fig. 33; W. Hatto, în Der ](lei ne Pauly.
Lexikon der Antike infilnj ă 1979, 1, col. 969-970.
38' R. Vulpe, ş p. i35; D. Protase, Soporu
de Cfmpie, p. 70.
alli Unele ţ vezi ş la M. ş op. cit.,
în SCJV, 22, 1971, p. 32-33.
3ae Vezi spre exemplu R. Vulpe, Poienefli, P·
H2 -"146. ţ este similari!. ş in celelalte necropole.
387 Ibidem, p. 346, 3.56, <!07, i 13.
3
88 Gh. Dichir, op. cit., in Dacia, N.S., 11, 1967,
p. 215.-
381 Ibidem.
aeo Pentru ţ vezi 1. Antonescu, op. cit.,
în Materi1Jle, 6, 1959, p. 477, fig. 5, 1, 2; 6, 1.
an Gh. Bichir, Cultura carpic4, p. 175.
www.cimec.ro
68 DIN crSTOR.IA Ş CIVILI/ZA TIA DACILOR LIBERI
foarte rarem. Problema se pune la fel ş pentru ă de coral ş de lapislazuli, ca pentru
toate celelalte piese care nu sînt lucrate de ă ţ
T n ceea ce ş inventarul mormintelor de ţ din necropole!c dacice, acesta
nu cuprinde nici o categorie de obiecte ă caracteristice pentru ţ cum ar fi oglin-
zile de metal, ţ sau ă scurte cu inel la ă mînerului; ţ lor ă alte
obiceiuri de port decît acelea ale ţ De asemenea, în aceste morminte nu se ş
nici un vas lucrat cu mina de ă ă La fel, nu ş nici un caz în care ă
ă se ă ă !n regiunea tibiilor.
ţ ă ă acum ă ă se ţ limpede d1, potrivit ritului ş ritualului
funerar, obiceiurilor de port ş tipologiei inventarului, mormintele de ţ din necropolele
dacice de la est de ţ inclusiv acelea de la ş ţ ţ autohtone dacice.
Confirmarea ă a acestei opinii a fost ă de descoperirea cimitirelor daco-romane de la
Soporn de Cîmpie, Obreja, Locusteni ş Enisala, care ă o unitate uimitoare de rit, ritual ş obi-
ceiuri de port ; tipologia ă a inventarului este ă prin ţ istorice deosebite
ă ă încheierea ă daco-romane.
Ceea ce ă ş ă de mediul dacic erau craniile deformate din necropola de
Ia ş Verdictul etnic urma ă se ă ă ori în ţ de rit ritual, obiceiuri de port
ş tipologie, ş atunci trebuia ă fie o ţ ă ă ori ă deformarea ă a craniilor,
ş atunci putea ă fie o ţ ă sarmaticii. De la început, în 1965, am optat pentru "apartenen-
ţ ... ă  
393
, întrucît argumentele în favoar,ea ei (rituaL obiceiuri de port) erau determi-
nante. Complexitatea problemei ne ă ă ă ă ă "ceea ce este mai dificil de precizat tn
stadiul actual al ă este originea ţ la carpo-daci"
394

În 1966, deci cu un an mai tirziu, referitor la ş ă ă ă preci-
ă : "Descoperirea la ş a cîtorva morminte de copii cu urme de deformare ţ ă
a craniului ar putea fi ă fie ca ultimul împrumut cultural ă de la ţ într-o
ă (a doua ă a sec. III e.n.) în care elementele de ţ ă aveau o
foarte ă ă incît se poate vorbi de o ă ă a vremii, fie ca începutul asi-
ă ţ de ă autohtoni. Evident, in acest din ă caz, ţ (nu ori-
ginea) mormintelor de ţ este ă ă ă ă  
3
g''.
Prin urmare, în lumina datelor pe care le a ve am în anii 1965- 1966, formulam opinia
ă toate mormintele de ţ din necropolele de la ş Moldoveni ş ă au o
ţ ă ă ă ă a face ţ de mormintele de ţ deja semnalate în Latene-ul
dacic, ă ş ă pentru moment, din lipsa ă a unor date mai sigure, este dificil de sta-
bilit originea ţ la daci.
ţ ă de cele scrise cu 15 ani în ă putem ă de data aceasta cu ă certitudinea,
ă in secolele II-III e.n. ţ era un rit practicat în întreaga lume ă atît la aceea
din proYinciile romane Dacia ş Moesia, cît ş la aceea din teritoriile ă în afara ă
romane. De asemenea, înmormîntarea ţ ă ritul ţ la daci in sec. II-III e.n.
nu era un rit funerar nou, împrumutat de la ţ sau din ă parte, ci unul ţ
care fusese practicat ş in perioada Burebista-Decebal.
Referitor la deformarea ţ ă a craniilor, ă ă ea s-ar putea interpreta
fie ca un împrumut de la ţ fie ca începutul ă ţ

Chiar ş în ă
ă ţ mormintele de la ş ţ - ă opinia unor antropologi - sche-
lete cu cranii deformate erau considerate de ţ ă ă ţ se întemeia pe fap-
tul ă obiceiurile de rit, de ritual ş de port obser\'ate la aceste morminte erau dacice. Or, toc-
ata Constatarea este fll.cutil. chiar de cAtre Gh.
Bichir, op. cit., in Dacia, N.S., 21, 1977, p. 185.
aua 1. ţ ş V. Ursachi, op. cit., in SCIV, 19,
1968, 2, p. 22"1. Vezi ş nota 359.
au Ibidem, p. 225. Sublinierea !ll.cutA. de la inceput.
&It 1. ţ ş V. Ursachi, op. cit., in Actes du 7•
Congri}s International des Sciences PrihistoYiques It P,o-
tollisloYiques, 21-27 acn2t 1966, Praga, 2, 1971, p. 1 02"1.
8
..
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRII ROMANE IN DACIA 69
mai obiceiurile de rit, de ritual ş de port ă criteriile arheologice fundamentale pentru
determinarea ţ etnice a complexelor funerare.
ă la elaborarea studiilor antropologice necesare, ambele ipoteze cu privire la originea
ă ţ a craniilor la ş ă ă acolo ă cranii deformate !} -
prin împrumut de la ţ sau prin asimilarea unora dintre ş - ă posibile
397
• Cea
de a doua ă a fost ă cu diferite ţ ş de ă ţ arheologi, cum ar fi B. l\Iitrea
in 1960
398
, 1. Antonescu în 1961
399
ş l\1. ş în 1971
400
• Cu ă ţ ţ ă chiar vehe-
ă ţ ă de practicarea ţ de ă daci, ş Gh. Bichir, reevaluind datele proble-
mei, ş ă treptat ă începînd cu anul 1966
401
, ajungînd ă accepte ă la ă
un punct de vedere apropiat
402
• Din ă vechea ă despre ţ ă a mor-
1
" Ibidem.
111
B. Mitrea, in btoria Ro1ff<ireiei, 1960, p. 638-639,
face mai intii constatarea ă " .. .In unele cimitire, cum
este cel de la ş începe ş ă ţ ş ritul
ţ alAturi de cel al ţ   dupA. care caut\
ă e::.:plice fenomenul: "În urma contactului cu ţ
roxolani, cultura ă s·a ţ nu numai cu unele
elemente din domeniul culturii materiale, in ă ş in
obiecte de podoabA., ci ţ a fost mai adfncl, ajun·
gind, pe alocuri ă modifice chiar ritul de Inmormintare.
In sensul acesta credem ă trebuie ă ţ
mormintelor de ţ din cimitirul biritual de la
In care inventarul funerar este ş In ambele
categorii de morminte". ş autorul consideri ă
practicarea ţ in necropolele carpice este re·
zultatul ţ sarmatice, acordind deci ţ
o cwigine exclusiv sarmaticd, ceea ce la. nivelul ţ
actuale nu mai rAmine valabil. În schimb, din formu-
larea sa. reiese clar ă aceste morminte au o ţ ă
carpic4.
8
" 1. Antonescu, op. cit., in Materiale, 7, 1961,
p. 453.
&00 M. ş op. cit., in SCI V, 22, 1971, 1, p. 31-33,
face unele ţ in favoarea ă
ţ de ă daci in sec. II -III e.n. El ă
ă pinlla noi ă ar fi de preferat "sl admitem prin·
tre ţ de la ş atit pe ţ cit ş pe
carpi" ş ă atribuirea mormintelor "in COI'pcwe fie sar-
ţ fie carpilor" nu este cea mai potrivit\.
Col ă intervin dupl ce 1. ţ ş V. Ur·
sa.chi au comunicat ( 1965- 1966) rezultatele prelimi·
nare ale cercetlrilor din necropola de la. Vlleni ş au rein·
terpretat descoperirile de la ş ş Moldoveni,
ţ ideea biritualismului la. carpi.
coa ă deoparte ţ care ţ din
abundent! toate ă de opinie, ă doar ceea
ce a intervenit nou ş ţ în ţ acestora.
Între 1961 ş 1965, Gh. Bichir preia ţ ideia. ă
ţ practicau strict ţ ă cum carpii prac·
tictJu tot at{t de strict ţ (SCI V, 12, 1961, 2, p. 262 ;
SCIV, 16, 1965, 4, p. 675; Atti del VI Congresso Inter·
nazionale della Scienze Preistoriche et Protoistcwiclte, Se·
zioni V- VIII, Roma, 1966, p. 79, n. 23).
În 1967, Gh. Bichir rlmîne ă fidel opiniei sale
potrivit ă mormintele de ţ de la. ş
ş Moldoveni sint sa.rmatice. ă insl pentru prima
dtJtd (vezi nota. 40 1) ă unele din mormintele de ţ
de copii ar putea fi carpice (Dacia, N.S., 11, 1967, p. 217).
În 1969, (SCIV, 20. 1969, 2), ş ş ţ ă
ţ referindu·se la. atribuirea ă a. mormin·
telor de ţ de la Moldoveni, Gh. Bichir ş
d VtJ trebui !Îl ţ la ipoteza noastrt'l, p. 228. Con·
semnJnd, ca o ţ teza lui D. Protase el toate
mormintele (de ţ ş de ţ de la Soporu
de Cimpie ţ ţ daco-romane, el ă
ă se apropie de adevll.r, ş sl scrie: ţ n·am
vedea dtJ ce ne-am opune ureei ţ similtJre pentru ne·
cropola de la Moldoveni-Gabdra, p. 226. Tot acum
accept\ ţ intre ţ origiree etnict'l aparte·
reeMJd etnicd, vorbind pentru prima datl de originea sar·
ă a ţ de la (p. 232), ceea ce
ă radical ţ interpretArii. Ce-i drept,
peste citeva pagini revine la vechea formull : noi rd·
mînem la pdreretJ cd ţ de la sint ţ
(p. 235). El consimte el ţ a fost ă ln
Latene·ul geto-dacic ş a fost ţ de ă eul·
turii ş de la ă lor traco-daci ş de asemenea
admite posibilitatea. ca unii ţ sl fi fost ţ
de ă ca.rpi (p. 233).
Ideea ă mormintele de ţ de la ş
ar fi sa.rmatice figureazA in toate lucrArile lui Gh. Bichir
despre ţ chiar ş in cele mai recente (A ctes du 8'
Congres International de Sciereces et Pro·
tohistcwiques, 1. Belgrad, 1971, p. 275-277, fig. 1;
Pontica, 5, 1972, p. 138- 14 1, fig. 1, nr. 20 ; Dacia, N. S .,
21, 1977, p. 173, fig. 1, nr. 20), cu toate ă paralel a
zentat ş un alt punct de vedere.
În 1972, Gh. Bichir se vede nevoit ă adere la con·
cluzia care se impusese deja: Carpii au practicat cu pre·
ţ ritul funerar tJl ţ ţ este tntîl·
nilil mtJi rar se referil ln special la copii (Cultura carpicd.
Rezumatul tezei de doctorat, 1972, p. 8). El este ş
ă pentru ş nu mai poate avea ţ ă ş de
aceea ţ ă cJ, doar pare a fi un cimitir sarmatic
(p. 10). Totodatl, ă pe carpi chiar în mormintele
de ţ de la ş spunînd ă nu se exclttde
posibilitatea ca unii ţ care n-au cranii deformate,
sd ţ necropolei carpice (p. 10). Numai ă referin·
du-se în continuare la etnicul mormintelor de ţ
de la. Moldoveni ş Vl!.leni, ă ă ţ maturi
sint alogeni ţ din cadrul ă ţ ca, pice,
iar copiii, în cea mai mare parte, progenituri rezultate din
ciJsiJtcwia dintre carpi ţ (p. 11), ceea ce ă
foarte mult din ceea ce recunoscuse mai înainte despre
practicarea ţ la. carpi.
În monografia Cultura carpicd, ă ă în 1973, nu
intervin ă ţ semnificative cu privire la ritul înhu·
ţ la carpi, ţ ă de studiile anterioare. ă ş
formularea ă determinante in atribuirea mormintelor de
  ţ de la ţ ă craniile de·
formate (p. -40), din care ă el autorul a mai coborît
valoarea celorlalte argumente arheologice. Din ă
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRII ROMANE IN DACIA 69
mai obiceiurile de rit, de ritual ş de port ă criteriile arheologice fundamentale pentru
determinarea ţ etnice a complexelor funerare.
ă la elaborarea studiilor antropologice necesare, ambele ipoteze cu privire la originea
ă ţ a craniilor la ş ă ă acolo ă cranii deformate !} -
prin împrumut de la ţ sau prin asimilarea unora dintre ş - ă posibile
397
. Cea
de a doua ă a fost ă cu diferite ţ ş de ă ţ arheologi, cum ar fi B. l\Iitrea
in 1960
398
, 1. Antonescu în 1961
399
ş 1\1. ş în 1971
400
• Cu ă ţ ţ ă chiar vehe-
ă ţ ă de practicarea ţ de ă daci, ş Gh. Bichir, reevaluind datele proble-
mei, ş ă treptat ă începînd cu anul 1966
401
, ajungind ă accepte ă la ă
un punct de vedere apropiat
402
• Din ă vechea ă despre ţ ă a mor-
'" Ibidem.
111
B. Mitrea, in Istoria RoffC<ireiei, 1960, p. 638-639,
face mai intii constatarea ă " .. .In unele cimitire, cum
este cel de la ş începe ş ă ţ ş ritul
ţ alAturi de cel al ţ   du pl. care ă
s1 ell:plice fenomenul : "în urma contactului cu ţ
roxolani, cultura ă s-a ţ nu numai cu unele
elemente din domeniul culturii materiale, in ollrie ş în
obiecte de podoabA, ci ţ a fost mai ă ajun•
r
ind, pe alocuri ă modifice chiar ritul de Inmormintare.
n sensul acesta credem ă trebuie ă ţ
mormintelor de ţ din cimitirul biritual de la
tn care inventarul funerar este ş In ambele
categorii de morminte". ş autorul consideri ă
practicarea ţ în necropolele carpice este re-
zultatul ţ sarmatice, acordînd deci ţ
o origine sarmaticd, ceea ce la nivelul ţ
actuale nu mai rAmine valabil. În schimb, din formu-
larea sa reiese clar ă aceste morminte au o
carpicd.
8
" 1. Antonescu, op. cit., în Materiale, 7, 1961,
p. 453.
- M. ş op. cit., inSCIV, 22, 1971, 1, p. 31-33,
face unele ţ in favoarea ă
ţ de ă daci in sec. II -III e.n. El considerA
ă pinA la noi cercetAri ar fi de preferat "sA admitem prin-
tre ţ de la ş atit pe ţ cit ş pe
carpi" ş ă atribuirea mormintelor "in corpore fie sar-
ţ fie carpilor" nu este cea. mai potrivit\.
m ă intervin dupl ce 1. ţ ş V. Ur-
sachi au comunicat ( 1965-1966) rezultatele prelimi-
nare ale cercetArilor din necropola de la. VAleni ş a.u rein-
terpreta.t descoperirile de la ş ş Moldoveni,
ţ ideea biritualismului la. carpi.
'" ă deoparte ţ care ţ din
ţ ă toate ă de opinie, ă doar ceea
ce a intervenit nou ş ţ in ţ acestora.
Între 1961 ş 1965, Gh. Bichir preia ţ ideia ă
sarmalii practicau strict ţ ă cum carpii prac-
tictJu tot at{t de strict ţ (SCI V, 12, 1961, 2, p. 262 ;
SCIV, 16, 1965, 4, p. 675; Atti del VI Congresso Inter-
Hazionale della Scienze Preistoriche et Protoistoriclte, Se-
zioni V- VIII, Roma, 1966, p. 79, n. 23).
În 1967, Gh. Bichir ă ă fidel opiniei sale
potrivit ă mormintele de ţ de la ş
ş Moldoveni sînt sarmatice. ă insA pentru prima
dtJttl (vezi nota "10 1) ă unele din mormintele de ţ
de copii a.r putea fi carpice (Dacia, N.S., 11, 1967, p. 217).
În 1969, (SCIV, 20, 1969, 2), ş ş ţ
ţ referindu·se la atribuirea etnicA a mormin-
telor de ţ de la Moldoveni, Gh. Bichir ş
el VIJ trebui ţ la ipoteza notJStrd, p. 228. Con-
semnJnd, ca o ţ teza lui D. Protase el toate
mormintele (de ţ ş de ţ de la. Soporu
de Cimpie ţ comuni ţ daco-romane, el ă
sl se apropie de ă IngAduind ş sl scrie: ţ
vedea de ce ne-am opune ureei ţ similtJre pentru ne-
cropola. de la Moldoveni -Gabdra, p. 226. Tot acum
ă ţ intre ţ origine ă aparte-
reeKJd etnicd, vorbind pentru prima datl de originea sar-
ă a ţ de la Poiene§ti (p. 232), ceea ce
schimbA radical ţ interpretArii. Ce-i drept,
peste citeva pagini revine la vechea formulA : noi ă
mînem la pdrerea cd ţ de ltJ ş sfnt ţ
(p. 235). El consimte ă ţ a fost 㠧Π{n
Latene-ul geto-dacic ş a fost ş ii dtJ ă cul-
turii ş de la ă lor traco·daci ş de asemenea
admite posibilitatea ca unii ţ ă fi fost ţ
de ă carpi (p. 233).
Ideea el mormintele de ţ de la ş
ar fi sarmatice figureazA In toate lucrArile lui Gh. Bichir
despre ţ chiar ş in cele mai recente (A ctes du 8'
Congres Interreatioreal de Sciereces Prehistoriques et Pro·
tohistoriques, 1. Belgrad, 1971, p. 275-277, fig. 1;
Pontica, 5, 1972, p. 138- 141, fig. 1, nr. 20 ; Dacia, N. S .,
21, 1977, p. 173, fig. 1, nr. 20), cu toate ă paralel a
zentat ş un alt punct de vedere.
În 1972, Gh. Bichir se vede nevoit sA adere la con-
cluzia care se impusese deja: CtJrpii au practicat cu pre-
ţ ritul funerar tJl ţ ţ este intîl-
•ilil mtJi rar se referil ln special la copii (Cultura carpicil.
Rezufftatul tezei de doctorat, 1972, p. 8). El este ş
ă pentru ş nu mai poate avea ţ ş de
aceea nuanteazA ă doar pare a fi un cimitir sarmatic
{p. 10). TotodatA, acceptA pe carpi chiar in mormintele
de ţ de la ş spunînd ă nu se
posibilittJtea ca unii ţ care n-au cranii deformate,
sil ţ necropolei ctJrpice (p. 10). Numai ă referin-
du-se in continuare la etnicul mormintelor de ţ
de la Moldoveni ş ă considerA ă ţ maturi
s(nt alogeni ţ din cadrul ă ţ ca, pice,
iar copiii, în cea mai mare parte, progenituri rezultate din
cilsiltoritJ dintre carpi ţ (p. 11), ceea ce ă
foarte mult din ceea ce recunoscuse mai înainte despre
practicarea ţ la carpi.
În monografia Cultura carpicii, ă ă în 1973, nu
intervin ă ţ semnificative cu privire la ritul înhu·
ţ la carpi, ţ ă de studiile anterioare. ă ş
formularea ă determinante fn atribuirea mormintelor de
ţ de ltJ ş ţ rdm{n craniile de-
/ot"mate (p. 40), din care rezultA. eli. autorul a mai coborit
valoarea celorlalte argumente arheologice. Din pli.cate,
www.cimec.ro
PERIOADA STAP!NIKII ROMANE IN DACIA
G9
mai obiceiurile de rit, de ritual ş de port ă criteriile arheologice fundamentale pentru
determinarea ţ etnice a complexelor funerare.
ă la elaborarea studiilor antropologice necesare, ambele ipoteze cu privire la originea
ă ţ a craniilor la ş ă ă acolo ă cranii deformate !) -
prin împrumut de la ţ sau prin asimilarea unora dintre ş ă posibile
397
• Cea
de a doua ă a fost ă cu diferite ţ ş de ă ţ arheologi, cum ar fi B. l\Iitrea
in 1960
398
, 1. Antonescu în 1961
399
ş M. ş în 1971
400
• Cu ă ţ ţ ă chiar vehe-
ă ţ ă de practicarea ţ de ă daci, ş Gh. Bichir, reevaluind datele proble-
mei, ş ă treptat ă începînd cu anul 1966
401
, ajungînd ă accepte ă la ă
un punct de vedere apropiat
402
• Din ă vechea ă despre ţ ă a mor-
1
" Ibidem.
111
B. Mitrea, in I storir:s RoMâniei, 1960, p. 638-639,
face mai intii constatarea ă ,. ... in unele cimitire, cum
este cel de la ş începe ă ş ă ţ ş ritul
ţ allturi de cel al ţ dupl care caut!
ă fenomenul: "În unna contactului cu ţ
roxolani, cultura ă s-a ţ nu numai cu unele
elemente din domeniul culturii materiale, în oll!.rie ş in
obiecte de podoabl, ci ţ a fost mai adlncl, ajun-
r
ind, pe alocuri sl modifice chiar ritul de inmormintare.
n sensul acesta credem ă trebuie explicatl ţ
mormintelor de ţ din cimitirul biritual de la
in care inventarul funerar este ş In ambele
categorii de morminte". ş autorul considerl ă
practicarea ţ in necropolele carpice este re-
zultatul ţ sarmatice, acordind deci ţ
o origine exclusiv sarmaticil, ceea ce la nivelul ţ
actuale nu mai ă valabil. În schimb, din formu-
larea sa reiese clar ă aceste morminte au o ţ ă
carpicil.
8
" I. Antonescu, op. ât., in Mr:steriale, 7, 1961,
p. -453.
M. ş op. cit., in SCIV, 22, 1971, 1, p. 31-33,
face unele ţ în favoarea practic!rii
ţ de cltre daci in sec. II- III e.n. El ă
ă pinlla noi ă ar fi de preferat "sl admitem prin-
tre ţ de la ş atit pe ţ cit ş pe
carpi" ş ă atribuirea mormintelor "in uwpore fie sar-
ţ fie carpilor" nu este cea mai potrivit!.
cot Modificlrile intervin dupl ce 1. ţ ă ş V. Ur-
sachi au comunicat ( 1965-1966) rezultatele prelimi-
nare ale ă din necropola de la Vlleni ş au rein-
terpretat descoperirile de la ş ş Moldoveni,
ţ ideea biritualismului la carpi.
co2 ă deoparte ţ care ţ din
ţ toate ă de opinie, ă doar ceea
ce a intervenit nou ş ţ in ţ acestora.
Între 1961 ş 1965, Gh. Dichir preia ş ţ ideia ă
sarmalii practicau strict ţ ă cum carpii prac-
ticr:su tot atit de strict ţ (SCI V, 12, 1961, 2, p. 262 ;
SCIV, 16, 1965, 4, p. 675; Atti del VI Congnsso Inter-
nazionale della Scienze Preistoriche et Protoistoriclte, Se-
zioni V- VIII, Roma, 1966, p. 79, n. 23).
În 1967, Gh. Bichir ă inel fidel opiniei sale
potrivit clreia mormintele de ţ de la ş
ş Moldoveni sint sarmatice. Accept! însl pentru prima
ă (vezi nota 401) ă unele din mormintele de ţ
de copii ar putea fi carpice (Dacia, N.S., 11, 1967, p. 217).
În 1969, (SCIV, 20, 1969, 2), ş   ş ţ ă
ţ referindu-se la atribuirea etnicl a mormin-
telor de ţ de la Moldoveni, Gh. Bichir ş
el va trebui ş ţ la ipoteza noastrd, p. 228. Con-
semnJnd, ca o ţ tez:a lui D. Protase el toate
mormintele (de ţ ş de ţ de la Soporu
de Cimpie ţ ă ţ daco-romane, el incearel
sl se apropie de adevlr,   ş sl scrie: n-am
vedea de ce Re-r:sm opune unei ţ similare pentru ne-
Cf'O/Jola de la Moldoveni ă p. 226. Tot acum
accept.\ ţ Intre ţ origine etnicii aparte-
ţ ă ă vorbind pentru prima ă de originea sar-
matiel a ţ de la (p. 232), ceea ce
schimbl radical ţ interpretlrii. Ce-i drept,
peste citeva pagini revine la vechea formull : noi rd-
mînemla ă ă ţ de la Poiene§ti sînt ţ
(p. 235). El consimte ă ţ a fost ă §i {n
Latene-ul geto-dacic ş a fost de ă cul-
turii de la ă lor traco-daci ş de asemenea
admite posibilitatea ca unii ţ ă fi fost ţ
de ă carpi (p. 233).
Ideea ă mormintele de ţ de la ş
ar fi sarmatice figureaz:l In toate lucrl!.rile lui Gh. Bichir
despre ţ chiar ş tn cele mai recente (Actes du 8'
Congres InternatioJtal de Sciences Prehistoriques et Pro-
tohistoriques, 1. Belgrad, 1971, p. 275-277, fig. 1;
Pontica, 5, 1972, p. 138-141, fig. 1, nr. 20; Dacia, N.S.,
21, 1977, p. 173, fig. 1, nr. 20), cu toate el paralel a pre-
zentat ş un alt punct de vedere.
În 1972, Gh. Bichir se vede nevoit ă adere la con-
cluzia care se impusese deja : Carpii au practicat cu pre-
ţ ritul funerar al ţ ţ este întîl-
ă mai rar §i se ă ln special la copii (Cultura ă
Rezumatul tezei de doctorat, 1972, p. 8). El este ş
ă pentru ş nu mai poate avea ţ ă ş de
aceea ţ ă ă doar pare a fi un cimitir sarmatic
(p. 10). Totodatl, acceptl pe carpi chiar in mormintele
de ţ de la ş spunind el nu se exclude
posibilitr:stta ca unii ţ care n-au cranii deformate,
ă ţ necropolei carpice (p. 10). Numai el, referin-
du-se in continuare la etnicul monnintelor de ţ
de la. Moldoveni ş Vlleni, considerl el ţ maturi
sînt alogeni ( ţ din cadrul ă ţ ca1 pice,
ir:sr copiii, în cea mai mare parte, progenituri rezultate din
ă dintre carpi ţ (p. 11), ceea ce ă
foarte mult din ceea ce recunoscuse mai înainte despre
practicarea ţ la carpi.
În monografia Cultura carpicil, ă ă in 1973, nu
intervin ţ semnificative cu privire la ritul înhu-
ţ la carpi, ţ de studiile anterioare. ă ş
formularea el determinante în atribuirea mormintelor de
ţ de la ţ ă craniile de-
formate (p. -40), din care rezultA. ă autorul a mai coborit
valoarea celorlalte argumente arheologice. Din ă
www.cimec.ro
70
DIN ISTORIA Ş CIVILIZATIA DACILOR LIBERI
mintelor de ţ din nccropolele dacice a fost ă ş de ă unii ş din ă
ă ş citîndu-1 pe Gh. Bichir, ă practicart'a ţ la daci ş implicit
ţ ă a mormintelor respective
40
;
1
.
Raporturile dintre dacii liberi ş ţ au fost subliniate în repetate rînduri, mai ales
în anii din ă cind descoperirile arheologice au permis ţ mai exacte
404
• În general,
se admit împrumuturi culturale reciproce ş ţ de colaborare în politica ţ ă de Imperiul
roman. Nu ş ş ă natura acestor raporturi a ă ş din perioada ă
lor daca-romane ş ă la retragerea ă Se ş spre exemplu, ă infiltrarea sarma lor
în teritoriul dacic de la vest de Nistru a avut loc abia ă cucerirea ă la nordul Dunft-
rii de Jos, foarte probabil ă replierea frontierei romane în vremea ă Hadrian
40
';.
se ş ă ă aceasta s-a ă cu ţ ă ă ş ş sau ca urmarf' a
ă ţ militare a acestora. În ceea ce ne ş ă pentru varianta ă ţ
ă la început în ă foarte redus, n-au avut de întîmpinat ţ localnicilor. De
asemenea, infiltrarea lor ă în ţ dacic a dus la o stare de fapt care n-a generat, se
pare, conflicte armate.
ţ n-au ă în tot ţ locuit de daci (fig. 1 S). ă mai mari de mor-
minte sarmatice se ă pe cursul ă ş al Bîrladului, precum ş în stepa Jijiei. Preferinta
ţ pentru regiunile de ş ă adesea, este ă ş ei nu s-au infiltrat in
toate regiunile de cîmpie ş de-a lungul tuturor rîurilor. Spre exemplu, sarmafii nu s-au ş în
Cîmpia 1\foldot•ei decît in zona dintre Prret }i.fia, iar spre vest doar pe cursul inferior al Bahluiu-
lui. unde mai apar cîteva morminte ţ Valea Lupului, Holboca, ş ţ fac
numai descoperirile sarmatice de la ă ţ (jud. ş ş Larga (corn. Movileni, jud. ş
situate pe malul drept al Jijiei, dar în ă ă a rîului
400
• Cît ş mormintele
pasajul a. fost tradus cu o ţ ă ţ ă în varianta.
englezl (Gh. Bichir, Carti. 1, p. 29). În ş lucrare,
Gh. Bichir ş ş ş opinia. el eventualii ţ care
au fost ţ de ca.rpi ş ş ţ   ş
apartenenltl) carpicl. În ş el ajunge la. încheierea ă
ua mai plauzibil4 itoteztJ cu privire la ţ este aceea
ă ei ţ necrotolelor carpice, iar cotiii ţ ln
majoritatea ca:rurilor, sînt trogeniluri rezultate din ă ă
toria dintre ţ fi carti (Gh. Bichir, Cultura ă
p. 176; idem, Carti. l, p. 164). Prin ultima. concluzie,
Gh. Bichir incea.rcl sl acrediteze de data. aceasta. ideea.,
neverificatll. ci doar presupus!, el marea. majoritate a
mormintelor de ţ din necropolele carpice a.r
avea. o origine sarmaticl. Da.cl nu s-a putut dovedi o
ţ ă ţ   sa.rmaticl, ă li se ofere ă o
origine sarmaticl 1
&oa E. A. Rikma.n, Posdnie sarmaty Dnestrovsko·
Dunajskogo Moscova., 1964 p. 4-5 (1:omu-
nicare la cel de a.l 7-lea. Congres ţ de ş ţ
a.ntropologice ş etnografice, Moscova, august 1964) ;
idem EtnUeskaja istorija, p. 6, 49, 54; idem, Etnices-
kaja istorija naselenija Podnesti'Ov'ja trilegajuUego Po-
dunav'ja v tervych vekach n.e. ( Avtorejerat dissertacii ),
Moscova, 1976, p. 3 ; G. B. Fedorov, L. L. Polevoi,
Archeologija Rurnynii, Moscova 1973, p. 210, 260-262.
M. B. Kel'to-dakijskie tamjatniki rubefa nasej
ery i lipickaja kul'tura, în Kel'ty i kel'tskie jasyki, Mos·
cova, 1974, p. 19.
&114 Problemele ş bibliografia pentru ţ din
ţ dacic de la sud ş est de ţ pot fi cunoscute
mai a.les din urmlltoa.rele lucrlri: I. Nestor, in Istoria
României, 1, 1960, p. 671-682; S. Moriutz, Nekotorye
voprosy sarmatskogo naselenija v Moldove i Muntenii v
st•jazi c foksanskim pogrebeniem, in Dacia, N .S., 3, 1959,
p. 8; Gh. Diaconu, Despre ţ la ă de Jos in
lumina descoperirilor de la în SCIV, 14, 19'63,
2, p. 323-345; Gh. Bichir, Les Sarmates sur le terri-
toire de la Roumanie, in Actes du 8' Congres International
des Sciences Prihistoriques et Protohistoriques, 1, Bel-
grad, 1971, p. 27.5-285; idem, ţ la Dun4rea de
Jos tn lumina ultimelor ă în Pontica, 5, 1972,
p. 137 -176·; idem, Les Sarmates au Bas-Danube, în
Dacia, N. S., 21, 1977, p. 167- 197; E. A. Rikma.n,
Pamjatniki, p. 13-31; idem, Etniceskaja istorija, p.
3-70.
- Gh. Bichir, op. cit., in Peuce, 2, 1971, p. li2- HJ.
În lucrarea 1. ţ ot. cit., in ArhMold, 2-3, 1964,
p. 311-328 s-a admis ţ ţ la. vest de
Prut numai începînd din sec. II e.n. (p. 324) ş nicidecum
la ş sec. 1. e.n., ş cum citeazl ş intr-o lu-
crare ă M. B. Sl:ukin, H predystorii cernjachovskoj
k:tl'tury. Trinadcat' sekvencij, în Archeologiceskij sbornik,
20, 1979,_ p. 75.
'
06
ă ţ   Ţ   pe care se ă mor-
mintele sarmatice de la ş ş este situatl pc malul
sting al Jijier{l. ţ ă op. cit., în ArhMold, 2-3, 1964,
fig. 1, nr. 4) ş nu pe cel drept (Gh, Bichir, op. cit., In,
Pontica, 5, 1972, pl. 1, nr. 7; idem, ot. cit., in Dacia,
N.S., 21, 1977, pl. l, nr. 7). Pe harta îutocmitl de E. A.
Rikman, Etniceskaja istorija, fig. 1, ă ţ Dîngeni
ş ş ă ş ş ă ş \' ecbi au fost tn·cutt'
ş tot pe malul drept al Jijiei.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRII ROMANE tN DACIA 71
de la Bucecea, ţ despre de sînt prea vagi
407
ca ă putem avea certitudinea ă ar putea
fi sarmatice
408

In partea de nord a teritoriului datic est-carpatic se ă o ă concentrare de
morminte sarmatice în bazinul ă De asemenea, cîteva apar ş în Depresiunea ă ţ


dar ele nu mai ă o grupare ă ci ă doar una din cele ă ă de ă
a ţ în teritoriile dacice de la vest de Nistru ş anume aceea din nord : Valea ă -
depresiunea ă ţ - stepa .Jijiei.
În ceea ce ş regiunile din sud, o ă grupare de morminte sarmatice este aceea
dintre Prut ş Kogîlnik, ă la sud de valul Leova-Copanca
410
, intr-o ă care face parte din
teritoriul clientdar roman. De ă ă ţ ş cîteva descoperiri de pe malul drept al Prutului
  Ş Epureni, ş ă este ă ţ mormintelor sarmatice
in spatiul dintre Kogîlnik ş Nistru; cele citeva morminte aflate pe malul drept al Nistrului se
ă de o ă ă ă ă in stinga acestuia.
O ă ă de morminte sarmatice în teritoriul dacic est-carpatic este ş ă de-a
lungul rîului Bîrlad, observîndu-se preferinta malului drept pentru cursul inferior ş a celui stîng
pentru cursul superior, începînd de la ţ cu riul Crasna; infiltrarea nomazilor ţ
pe valea Bîrladului s-a ă foarte probabil de la sud ă nord.
Gruparea mormintelor sarmatice pe anumite zone este ă nu numai pentru regiunea
dintre Siret ş Nistru. Astfel , mormintele ş necxopolele sarmatice de pe teritoriul Munteniei se
ă de fapt ş ele în ă zone bine delimitate, ambele gravitînd ă ă : prima
ă de descoperiri sarmatice este ă între rîurile ă ş ă ă ţ iar cea de a doua
intre cursul inferior al ţ ş cel al ş

• fntre aceste ă grupe ă zona dintre
ţ ş ă ă ţ mai ales în regiunea cursurilor lor inferioare, în general ă de morminte
sarmatice, ş ă ş relief cu teritoriile vecine de la nord (dintre ă ă ţ ş ă
ş de la sud (dintre ţ ş ş
Unele morminte sarmatice apar ş în afara zonelor amintite cu o ă concentrare
de asemenea descoperiri. Ele au ă un caracter izolat, iar ţ lor pentru judecarea ra-
portului dintre autohtoni ş ţ este ă ă
ţ ţ in ţ dacic est-carpatic este o realitate ă ţ ă de
izvoare scrise ş descoperiri arheologice. Dar ţ ş ţ ei în istoria dacilor liberi
de la o ă la alta nu sînt ă suficient cunoscute, motiv pentru care rolul ţ ni se pare
a fi uneori apreciat cu ă Toate elementele de ă ă ă sint reprezentate
de descoperiri funerare, limitate ş acestea la morminte izolate sau grupe mici de morminte. Nu
ş ă acum nici ă o ă ş care ă ţ ă ţ ă de a
face o ă ă între unele morminte sarmatice ş ş ă ţ culturii Sintana de ş
situate în apropierea lor
412
nu pot avea un suport ş ţ întrucît inventarul celor ă categorii
de descoperiri ă categoric (tipologie ş cronologic). Lipsa ş ă sarmatice nu poate fi
ă decit prin caracterul nomad al acestei ţ ş cum il ă cu atîta claritate
scriitorii antici-m.
Opiniile cu privire la ţ ţ ă ş în teritoriul dacic sint ă destul
de contradictorii. Astfel, ă ă ş ar fi fost ţ din cauza ţ carpilor, ă
ţ la ă in tumuli
414
, vine în ţ cu opinia ă care ţ s-ar
to
7
Al. Pâunescu, P. Ş V. Chirie&, Re·
perloriul arheologic al jud. 1, 1976, p. 63
(VII. 1. ll).
cos N. Zaharia, M. ţ E. Za·
haria, ş ă din Moldova, p. 284, nr. 226 a; Gh. Bi·
chir, op. cit., în Pontica, 5, 1972. pl. 1, nr. 4; idem,
op. cit., in Dacia, N. S., 21, 1977, pl. l, nr. 4).
COti E. A. Rikma.n, Pamjatniki, fig. 1 ; idem,
Etniteskaja istorija, fig. 1. Unele din morminte!!'
carta te pe aceste ţ sînt ma.i tirzii ş ţ culturii
Sintana de ş Intre acestea ţ ă mormin-
tele de la ş preluate ca sarmatice ş de Gh. Ei-
chir, op. cit., in Dacia, N. S., 21, 1977, pl. 1, nr. 134.
uo E. A. Rikman, Etniteskaja istorija, fig. 1,
m Gh. Bichir, op. cit., in Dacia, N. S., 21, 1977.
pl. 1.
m E. A. Rikman, Elniceskaja istorija, p. 40-il.
ua Strabo, VII, 3, 2; 2, 17 (C. 307).
414
Gh. Bichir, op. cit .. în Pontica, 5, 1972, p. 139.
Vezi ş cap. II, nota 16.
www.cimec.ro
72 DIN :ISTORlA Ş   Ţ DACILOR LffiERI
fi infiltrat în zona dacilor ca urmare a ă act'stora ă înfrîngerea din anii 105- 106
415

Suprematia carpilor ţ ă de ţ nu însemna ş privarea acestora din ă de a practica ritu-
rile funerare ţ ; concluzia ă ţ ,.n-au· mai avut posibilitatea ă ş ţ morminte
somptuos" m, din cauza ţ carpilor, nu poate fi ă în considerare, întrucît nu se ă
pe nici un fel de argumente. Dealtfel, ţ celor ă ţ nu erau deloc acelea dintre ă
pîni ş ş chiar ă exista o ă delimitare a tt>ritoriilor în care ţ se puteau sta-
bili. Oricum, nu se poate trage concluzia ă doar ţ care plecau mai departe ,.la ţ lor
iazigi... puteau ă se manifeste liber"
417
• Portul armelor în ă libertate, cu care se ş înmor-
mîntau uneori, ă ă ă ţ aveau posibilitatea ă se manifeste independent
în cele mai diverse ă
Între dacii liberi ş ţ s-au stabilit ă ce au fost consemnate de ă neme
în literatura de specialitate. Numai ă imprumuturile culturale reciproce dintre cele ă populatii
au fost doar sesizate, nu ă ş studiate în profunzimea lor, ş încît ne ă ă in stadiul unor
ţ generale, uneori ă ă acoperirea ş ţ ă ă Subiectul este complicat ş cere o
ă ă pentru a afla ă structura ş ţ raporturilor dintre autohtoni ş sar-
ţ Nu ne propunem ă facem acum ă ă dar ă ş ă unele dintre opi-
niile formulate, ş socotite ă incontestabile, ă cu un mare semn de întrebare. Spre
exemplu, ţ oglinzilor de metal ş a vaselor cu ţ zoomorfe in mormintele de ţ
carpice au fost considerate un rezultat al ţ sarmatice, deoarece în mediul cultural respectiv
se ă numeroase analogii. Cu toate acestea, în ambele cazuri se ă serioase ţ pentru
o asemenea interpretare exclusi\
Oglinzi de metal au fost descoperite în ă destul de mare ş în ş ă dacice din
perioada Latene 111us, cum ar fi acelea de la Poiana
419
, Piatra Ş

ş ă ă ă

• Tipolo-
gie, exemplarele din ş ă dacice sînt similare acelora din mormintele sarmatice contemporane.
Descoperirile de la Zvenigorod
422
, ţ ş Poiana
421
ă ă se ţ ă ă oglinzile de metal erau
depuse în mormintele dacice ş în perioada Latene III, intocmai ca la ţ Din ă ă
rul mormintelor dacice din sec. 1 î.e.n. -1 e.n. dezvelite ă acum este foarte mic ş nu ş
deloc obiceiurile de port dacice. Din datele ţ ş ă ţ ă ă în sec. II -III
e.n. depunerea oglinzilor în morminte nu era la dacii liberi o ă ă ci deja o ţ ; obi-
ceiul fusese luat probabil din lumea ă ă cu importul obiectelor respective. Ipoteza este
ă ş de faptul ă obiceiul de a pune oglinzi în morminte este cunoscut în sec. II-III
e.n. ş de ă dacii din interiorul provinciei romane Dacia, ş cum o dovedesc descoperirile de
la Soporu de Cîmpie
424
ş Obreja
425
• Toate aceste date ă ă oglinda de metal ă parte din
portul dacilor ă din perioada Latene. Desigur, se mai pune problema ă tamgaua de pe oglin-
zile de metal nu avea o ţ ă de mitologia ă ă În ă ă cu aceasta
este cazul ă amintim ă semnele de pe oglinzile de metal, cel ţ o parte din ele, se întîlnesc
ş pe ceramica ă

ba chiar ă dintr-o ă mai veche decît pe oglinzi, ş cum o ă
descoperirile mai recente de la ă ă ă

ceea ce pe ă dreptate ă întrebarea ă pre-
115
Ibidem, p. 166.
ue Ibidem, p. 139.
m Ibidem, p. 168.
118
În ă mai mic, oglinzile de metal apar
ş In Latene-ul mai vechi, atît in ş ă {S. Teodoru,
op. cit., in At-hMold, 8, 1975, p. 130, 134, fig. 30, 1),
cit ş in morminte {A. ă Noi m4rtur'ii a,-heolo-
gice diK epoca elenistic4 la in SCIV, 12, 1961,
2, p. 387 -393).
419
R. ş Ee. Vulpe, op. cit., în Dacia, 3-4, 1927-
1932, p. 334, fig. 113, 33, 40-44, 46-48.
120
R. Vulpe, Les fouilles de Calu, in Dacia, 7-8,
1937-1940, p. 57, fig. 41, 14.
Ul V. ă op. cit., în Carpica, 1976, p. 65.
422 1. K. Sve5nikov, Mogil'niki lipickoj
kul'tury v L'vovskoj oblasti, in RS, 68, 1957, p. 69, fig.
23, 13.
4za M. Smiszko, op. cit., p. 36, 169, fig. 13, 23;
V. M. Cigilik, op. cit., p. 123, fig. 51, 23.
121 D. Protase, SopOt'u de Ctmpie, p. 69-70, pl.
XXVI, 6.
1
25 idem, op. cit., in ActaMN, 8, 1971, p. 155.
42& ţ mai ales pentru ş ă de la Po-
ş (Gh. Bichir, Cultut-a ă p. 89-90),
semnele incizate pe vase apar ş în alte ş ă dacice
din secolele II -III e.n.
427
V. ă op. cit., în Carpica, 1976, fig. 20.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINmii ROMANE IN DACIA
73
ţ lor în mediul cultural dacic din sec. II-III e.n. mai poate fi ă ca o ţ ă
exclusiv ă ă destul de ă a oglinzilor de metal în ş ă dacice din Latene-ul
III, ca ş semnalarea unor tipare de oglinzi într-o ş ă din sec. II-III e.n. de la ş
(l\filitari)
428
, ă ş ele ă oglinda de metal ă parte din portul dacilor ă înainte de in-
filtrarea ţ în teritoriul acestora.
ţ în ă de ursuleti de pe urnele dacice nu sînt singurele ă zoomorfe
întîlnite în cultura ă din sec. 1 -III e.n. Astfel, în nivelul Latene III din ş de la ş
au fost semnalate ă capace de vase, din care unul "modelat în ă de cap de vultur", iar
altul "cu resturi de modelare ă  
429
• La ă ă ă într-o ă ş din ş ă
s-au ă mai multe vase cu asemenea ă între care o ă cu   ă de ţ ă   un
vas cu   ă ă   ş un vas cu .. ă de berbec"
430
. De asemenea, toarta în ă
de ţ ă prin ă de ţ ă la ş ă ă ă

ar putea
ă dateze tot din Latene III ş nu din sec. II-III e.n.
432
• În ş pentru secolele II-III e.n.
ţ ă ş o ă de ţ ă din ă ă de culoare ş din ş de la ă

• Aceste
descoperiri ă pc de o parte, ă stilul zoomorf era cunoscut în cultura ă mai înainte de
venirea ţ iar pe de ă parte ă el nu se reducea, la dacii liberi din sec. II-III e.n.,
doar la modelarea ţ de vas în ă de ţ În lumina acestor date, originea exclusiv
ă a ă zoomorfe din mediul culturii dacice trebuie ă sub semnul ă ;
portul la daci a amuletelor din dinte de urs, în sec. I î.e.n.-1 e.n.
434
, face ca reprezentarea de ursu-
ţ pe unele vase de lut din cultura dacilor liberi din veacurile ă ă fie cel ţ în parte
explica ă
În teritoriul dacic liber nu s-au descoperit ş ă ş necropole romane. In schimb, produse
romane de tot felul sînt prezente în absolut toate ş ă dacilor, adesea ş în mormintele aces-
tora. De asemenea, ş inventarul mormintelor sarmatice cuprinde uneori piese romane de import,
cum ar fi vase de lut ş de ă accesorii vestimentare, obiecte de ă ş de ă etc. ă
furile romane proveneau din ş ş din ş ă serniurbane de la ă ş Marea ă
ş Orlovka, Tyras), care erau importante centre comerciale ş de ţ
Cele mai frecvente produse romane, care nu lipsesc din nici o ş ă sînt amforele.
Ele erau transportate spre nord pe principalele cursuri de ape, ş cum o ă depozitele
de amfore semnalate la ş Holboca ş ş


In marea majoritate a cazurilor, amforele erau umplute cu ulei de ă desfacerea
vinurilor de calitate nu este ă dar ţ lor pe ţ dacilor liberi trebuie ă fi fost ă
ă unele descoperiri s-ar ă ă uleiul de ă era folosit destul de mult în timpul
ceremoniilor funerare. O atare ă ar putea fi ă de descoperirile de la ă unde circa
o treime din fragmentele cerarnice ă în stratul de ă al necropolei provin de la amfore ;
în ş din apropiere, ă fragmentelor de arnfore este foarte mic in ţ cu acelea
din vase dacice.
Foarte rar, ă consumarea ţ amforele au fost utilizate ş ca urne. In cazul
necropolei de la ş (jud. ş ă amforelor ce au servit ca urne pare ă fi fost
destul de mare
438

ua Gh. Bichir, op. cit., în Dacia, N .S., 11, 1967,
p. 209-211.
ne R. Vulpe, Ş arheologic Popefti, în Ma-
teriale, 7, 1961, p. 332, fig. 9, 6.

30
V. ă op. cit., in Carpica, 1976, p. 67.
131
N. Zaharia, M. ţ ş Em.
Zaharia, ş ă din Moldova, p. 230, pl. CC, 11.

32
La ş - Dealul ă ă s-a des·
coperit ţ o ş de tip Sîntana de ş din sec.
IV e.n. (N. Zaharia, Em. Zaharia ş S. ţ ă Sondajul
arheologic de la ş -Dealul ă ă ă in Ma-
teriale, 1, 1961, p. 161-169). Prin ă ă efectuate"
ulterior s-a constatat ţ pe ş loc ş a unei
10 - Din 1ator1a ş civ1llzatla dacilor liberi 210
ş ă dacice din sec. 1 î.e.n. - 1 e.n. Material inedit.
Sliplituri 1. ţ
•aa Material inedit. ă 1. ţ ă
•u R. Ec.Vulpe, op. cit., în Dacia, 3-4, 1927-1932,
p. 323, fig. 129, 30.
U6 Ş Sanie, ă mici depozite de amjore romam
descoperite (n Moldova, în SCIV, 19, 1968, 2, p. 34-'-:-3.50.
iae Din ţ primite de la. N. Za.hana, la
ş au fost descoperite vreo 8 morminte de in-
ţ între urne semnalîndu-se ş cîteva amfore
romane; unele din ele era.u acoperite cu castroane lu·
crate la ă din ă ă ş
www.cimec.ro
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBEI'tl
ţ amforelor cu ulei de ă ş vinuri in ş ă dacilor liberi presupune ş ă
trunderea unor negustori romani in teritoriile acestora. De asemenea, este de presupus ă negus-
torii ă ajungeau numai ă în anumite centre mai importante, situate de-a lungul ă
de ţ unde o parte din ă era ă direct consumatorilor, iar o ă parte unor
negustori locali, care o distribuiau în celelalte ş ă din ă Nu trebuie ă nici posibili-
tatea ca unii negustori daci ă fi prduat ă chiar din centrele romane de la nordul ă
de Jos ş de pe litoralul nord-pontic   ş Orlovka, Tyras).
ţ interesante asupra modului de comercializare a ă romane transportate
în recipiente pot fi ă pe baza ţ de pc amfore (fig. 19), care apar în ă
trei variante : ş în relief, ş englife, ţ cu vopsea ş


Amfore cu ş în relief au fost ă ă în prezent la ş ş ş

ă


ă

ă

ă ţ situate în ş Sucevei, de-o parte ş de alta a Siret ului ; ş
rea de la ş se ă de fapt pc malul drept al rîului ţ Cursul inferior al Moldovei ş
ţ ă în ş timp, pentru regiunea dintre Siret ş ţ limita spre nord a
zonei cu o mare densitate de ş ă dacice ş cu o ă concentrare de tezaure monetare ro-
mane în secolele II -III e.n.
Amforele cu ş englife s-au descoperit mai ales ă marginea ă a regiunii
subcarpatice, pe cursurile inferioare ale rîurilor Moldova   ă

Poiana- ş ş Bis-
ţ Alte exemplare au fost semnalate la

ş ă


In ş amforele avînd ţ cu vopsea ş au ă grupat în zona de ţ ă
a Siretului cu apa :Moldovei   ă ă ă ă ş

ş

ş izolat pe valea Bistri-
ţ (Roznov)
449
ş în regiunea de contact dintre ş Central MoldovenC'sc Cîmpia Jijiei
(Dumbrava)
450

Monedele romane se intilnesc în ş ă ş necropole, dar mai ales în cuprinsul tezaurelor.
ă lor în ţ dacic liber s-a ă prin schimburi comerciale, stipendii, incursiuni
militare în teritoriul roman, ă ă captivilor, mercenariat etc.
451
.
Perioada de acumulare a tezaurelor nu corespunde totdeauna ş cu intervalul de timp
în care an fost emise monedele din ţ lor, ceea ce ne ş de posibilitatea de a face
ţ sigure cu privire la etapele de acumulare. Or, tocmai etapele de acumulare ale tezaurelor
ar putea oferi repere mai exacte asupra felului in care au evoluat raporturile dintre dacii liberi
ş romani în secolele II-III e.n.
Momentul de încheiere a ă ă ş unele date semnificative. Potrivit mo-
nedelor terminus post quem, tezaurele pot fi clasificate astrel
452
: 1 - tezaure a vind ultimele monede
din perioada Hadrianus- Antoninus Pius ( 117-161) ; 2 - tezaure cu ultimele monede din vremea
lui Marcus Aurelius (161-180); 3- tezaure încheiate cu emisiuni din perioada lui Commodus
(180-192); 4- tezaure cu ultimele monede de la Septimius Severus (193-Z11); 5- tezaure
&3
7
D. Tudor, Importul de vin undelemn ln pro·
vincia Dacia, în Apulum, 7/1, 1968, p. 391-399 ; S. Sa·
nie, 1. T. Dragomir, Ş Sanie, op. cit., In SCIT' A, 26,
197.5, 2, p. 189-208.
ne D. Tudor, op. cit., p. 396.
· nt S: Sanie, 1. T. Dragomir, Ş Sanie, op. cit., in
SCIVA, 26, 197.5, 2, p. 192, 19.5, fig. 3, .5; 4, 4.
uo S. Teodor, S. Cheptea, O ă ş ă de
la ă în ă istorice, 8, 1977, p. 231-233.
m S. Teodor, op. cit., in ArhMold, 8, 1975, p. 1.51,
fig. 43, 3.
"
3
Pe un gît de amforil din ţ nr. 23 s·a gilsit
o ş in relief cu literele 6A. Sli.pli.turi 1. ţ ş
V. Ursachi în 1963. S. Sanie, 1. T. Dragomir, Ş Sanie,
op. cit., in SCIVA, 26, 197.5, 2, p. 207.
cea Gh. Bichir, Cultura ă p. 92, fig. 17.
S. Sanie, 1. T. Dragomir, Sanie·, of'· cit., in
SClliA, 26, 197.5, 2, p. 196, fig. '1 , 3.
Ui ţ de la ţ ă Coman.
U6 S. Teodor, op. cit., în ArhMold, 8, 197.5, p. H3,
1.51, fig. 43, 6; .58, 7.
«7 ţ de la V. Ursachi.
ua Gh. Bichir, Cultura carpicd, p. 92, fig. 18.
"' Vezi nota 444.
S. Sanie ş ş Sanie, op. cit., în Cucetdri istorict,
1973, p. 78, fig. 12, H.
m V. l\lihli.i1escu-Birliba, op. cit., in MtHJAntiq,
2, 1970, p. 304-30.5.
462 Idem, Rezumatul tezei de doctorat, ş
197.5, p. !.5-16; Idem, La monnaie romaine, p. 7.5-106.
ş autor ne·a oferit ş alte ţ asupra des·
coperirilor numismatice din teritoriul dacic liber de la
f'-Sl de ţ datoritll. dirora am putut ă unele
erori din lucrll.rile publicate pln11. acum.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPlNIRll ROMANE-IN DACIA
75
a vtncl ultimele emisiuni ele la Caracalla (211- 217) ; 6- tczaure a Yîncl ultimele n1onede de la Ela-
gabai (218-222) ş Alexandcr Severus (222-235).
r 11 ceea ce ş ă de

se ă c{t cele cu monede terminus post qttem,
din vremea lui Hadrian (117 -138), sînt mai ţ ă în ordine ă tezaurele cu
ultimele monede de la Antoninus Pius (138-161), Marcus Aurelius (161-180), Commodus (180-
192) ş din primii ani de domnie ( 193 -196) ai lui Septimius Severus (193- 211). Tezaurcle încheiate
cn emisiuni de la Septimius Scverus ulterioare anului 196 sînt mai reduse ca ă iar acelea cu
monede posterioare acestui ă sînt foarte ţ Aprecierile referitoare la ţ teza-
orelor de monede romane în ţ dacic est-carpatic se ă mai ales pe descoperirile de acest
fel semnalate în teritoriul dintre ţ ş Prut (fig. 20-23)
454
.
Tezaurele cu monede tcrminus post quem de la Hadrian ş Antoninus Pius au fost desco-
perite (cu ă la vest de Siret) în regiunea ă în partea de nord a ş Sucevei
ş în ş Bîrladului (fig. 20). Ele apar destul de ă ş cu ţ unei mici ă de
trei tezaure ş II, Gura ă ş ţ pe valea ţ
ă tezaurelor cu monede terminus post quem din vremea ă Marcus
Aurelius ă o ă accentuare a ţ de concentrare pe microregiuni. In prezent pot fi
stabilite cu ă precizie ă asemenea ă (fig. 21). Prima dintre ele este ă la
confluenta Moldovei cu Siretul, cuprinzînd ş Ruginoasa- Strunga
155
la est ş bazinul cursului
inferior al Moldovei la vest (Davideni, ă ş Strunga 1, ă ţ Cea de a doua
este ă pe stînga cursului mijlociu al Siretului, cuprinzînd o ă ă din sud-vestul
ş Central Moldovenesc. Spre deosebire de acelea din vremea lui Antoninus Pius, situate
în mare parte în dreapta Siretului, tezaurele încheiate cu emisiuni de la Marcus Aurelius se ă
masiv in stînga Siretului. ă este ş ţ în cadrul microregiunii, a celor opt-tezaure
care ă ă grupare: trei dintre ele, cu ultima ă ă anului 170 (Tansa,
Oniceni, Negri) sînt situate în partea de nord a zonei, iar celelalte cinci ă ş Hertioana de Jos,
Plopana II, Buhoci, ş în sudul acesteia.
Tezaurele care se încheie cu monede din Yremea ă Commoclus sînt ş ele grupate
pe microregiuni (fig. 22). Prima grupare, de la ţ Moldovei cu Siretul, cuprinzînd 9 te'-
zaure, se suprapune ş ă ş chiar o grupare ă din vremea lui Marcus Aurelius ş
II, Strunga II, ş ă ş Noi, ş ă ă ă ş 1, ă ă ş II, ă
A doua grupare este ă pe valea ţ (Rediu, Socea l; Socea II, ş I, ş În
ş alte ă mai mici apar între cursul inferior al ş ş Siret (Parava I, Gura ă
1, Sascut) ş în bazinul rîului Tutova ă ţ ă Tutova, Bîrlad).
Tezaurele cu monede terminus post quem de la Septimius Severus cuprind o ă gru-
·pare ă (fig. 23) ş anume aceea de pe valea ţ ă Puriceni, Ciolpani, Racova,
ş ă ă O ă grupare ar mai putea fi ă în bazinul rîului Rahova ş
pe cursul superior al Tutovei ş ş ă ş In schimb, la zona de ţ ă a
Moldovei cu Siretul, acolo unde· se ă importante ă de tezaure în vremea lui
  Aurelins ş a lui Commodus, nu mai apar acum decît ă tezaure.
· Tezaurele care se încheie cu monede ulterioare ă Septimius Severus sînt foarte
ţ Între acestea ar fi de semnalat ă ca sigure doar descoperirile de la ă
ş ş ş ş (fig. 23) din vremea ă ţ Elagabal (218-222) ş Alexander
Severus (222-235).
ua În general, s-au luat in ţ tezaurele
care ă un grad de ţ ă mai mare în ceea ce
ş monedele cu care se incheie.
Ul Din monografia lui A. A. Nudelman, Topo-
grafija kladov i nachodok edini cn;-ch monet, ş ă
1976, ă el descoperirile de acest geu sînt mult mai
ţ în ţ dintre Prut ş Nistru ş de asemenea,
acelea semnalate ă acum au fost în mare parte
risipite.
toi Ş Strunga- Ruginoasa, ă ş Poarta
Tîrgului Frumos, face ă intre Cîmpia Moldovei
ş Valea Siretului. ă microregiune geografici &re
um•le carac.tcristici p.-oprii, gravitiud ă Valea Sire-
tului ş zonele mai inalte de la vest.
www.cimec.ro
76 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
*
* *
Descoperirile arheologice de ă acum ă cu certitudine unitatea culturii dacice din
zonele neocupate de romani. O ă variabilitate de la o ă la alta este ţ ă
dar ea se face ţ ă doar în ceea ce ş unele elemente secundare. Anumite ă ţ
zonale, cum ar fi ţ îngropate în sol cu vetre pentru foc din regiunile mai nordice (zona
Nistrului superior), ar putea ă se datoreze ţ de ă Altele au fost determinate ă
de natura unor ţ culturale ă Astfel, obiceiul de a pune arme în morminte, semnalat
in ă aria ă a culturii dacice, este adoptat de la ţ vecine. De asemenea, în tipo-
logia ceramicii dacice, atît la categoria ă cu mîna, cît ş la cea ă la ă se pot ob-
sen·a unele deosebiri de ă regionale. Spre exemplu, ă asemenea deosebiri intre
ceramica ă de pe Nistru) superior ş aceea din zona ă a Moldovei. Aceste ţ
ă ă prea mare ţ ă la care mai pot fi ă ş altele, cum ar fi acelea determinate de
ţ sarmatice, ă tocmai elementele de diversitate ă în ţ culturii dacice.
Pentru anumite grupe din teritoriul dacic est-carpatic s-au folosit ă acum diferite
denumiri, cum ar fi .,cultura ţ   pentru descoperirile de pe Nistru} superior ş ,.cultura Poie-
ş   pentru acelea din zona ă ş ş Central Moldovenesc. De asemenea, s-a avan-
sat ş ipoteza ă intre ţ ş ş ar mai putea exista ş o ă ă ă
de descoperirile de la ş

• Aceste aspecte regionale n-au fost suficient studiate pentru a
ş exact aria pe care se intind ş ă ţ prin care se deosebesc.
Grupa descoperirilor de tip ş a mai fost ă ş .,cultura ă  

Indiferent
ă de ţ ă ea nu a putut fi ă precis ă geografic. Cel care a încercat
in ultima vreme ă fixeze mai exact zona ă de carpi, aducînd unele ă a fost Gh.
Bichir. ă ce trece în ă opiniile mai vechi ale ţ ş el ş ă ă
ă   ... în carpi trebuie ă vedem un trib dacic, care ţ a locuit în regiunea ţ ă ă
zona de la vest de Siret, ă între rîurile Putna sau ş la sud, de apa Moldovei la nord
ş cu timpul s-a extins treptat, ş încît în secolele II -III e.n. a ajuns ă ş exercite autoritatea
asupra celei mai mari ă ţ din teritoriul geto-dacic de la est de ţ Sînt probabil acei Carpiani.
ţ de Ptolemaeus (III, 5, 10) la mijlocul secolului al II-lea e.n., între peucini ş bastarni"


Vrtnd ă arate mai exact zona de extindere a carpilor ş felul în care ş ş exercitat auto-
ritatea, autorul revine cu unele ă : "Din zona ţ ă ... carpii s-au extins spre est ş sud,
oc·upînd
459
regiunea ă între Siret ş Prut ş credem noi, au ă ş la ă ă de acest
rîu, ă la Nistru, dar într-un ă mai mic decît în teritoriul dintre Siret ş Prut"
4110

Prin urmare, teritoriul carpic propriu-zis ar fi fost ţ ţ de la vest de Siret, limitat
de apa Moldovei spre nord ş de Putna sau ş spre sud. Gh. Bichir nu ă ce ţ
prin acel timp ţ cînd carpii ocupau acest ţ ş se poate deduce ă momentul trebuie
situat inaintea cuceririi romane, de vreme ce în secolele II-III e.n. carpii ş exercitau deja auto-
ritatea asupra celei mai mari ă ţ din teritoriul dacic est-carpatic. Dar autorul amintit nu ia in
ţ descoperirile arheologice din perioada ă pentru a separa aria ţ ă a carpilor
de a altor ţ dacice de la est de ţ o ţ ă face doar pentru grupul ţ
de pe Nistru! superior, bine conturat prin volumul consistent al descoperirilor ă ă acum.
Nici pentru secolele II -III e.n. aria cu descoperiri carpice nu este ă întrucît nu se ă
care descoperiri sînt considerate carpice ş care ţ altor ţ dacice. Este semnificativ
ă la o monografie atît de ă ş ă despre .,cultura ă   autorul a evitat
ă ă o ă Jtumai cu descoperiri Cllrpice, oferind una cu descoperiri ţ în ge-
458 1. ţ ă op. cit., in Crisia, 1972, p. 186.
m Ambele ţ au fost folosite de ă ţ
ş care au elaborat lucrll.ri referitoare la ă
ă ţ de ă ă   s-a impus mai
ales ă ţ monografiei lui Gh. Bichir, Cultura
carpicd, 1973.
468
Ibidem, p. 161.
us Sublinierea ne ţ
160
Gh. Dichir, Cultura carpic4, p. 162.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPlNJRli ROMANE IN DACIA
77
neral dacilor liberi
4
t.
1
• Dealtfel, stabilirea zonelor exacte ale aspectelor regionale din cadrul culturii
dacice de la est de ţ nu este ă pe baza descoperirilor arheologice de ă acum. Nici
chiar pentru grupa ţ mai clar ş ă de celelalte descoperiri dacice, nu se poate fixa cu
certitudine limita ariei de ă Doar un \'olum mare de complexe ş de materiale, uniform
repartizate in ţ pe microregiuni, ş bine ordonate tipologie ş cronologic, ar permite înregis-
trarea tuturor ă ţ ş implicit delimitarea ă în ţ a faciesurilor regionale.
l:nele fenomene, cum ar fi ă amforelor romane cu ţ ş acumularea gru-
ă de tezaure, au putut fi raportate ş la anumite zone mai precise. ş nu poate da   ă
o rezolvare ă ţ acestor zone ă ş importante puncte de sprijin.
Amforele romane cu ţ în relief se ă grupate în ş Sucevei, pe o ă
ă spre sud de descoperirile de la ă ş ş iar spre nord de aceea de la ă
(fig. 19). Din ă de ă acum ar rezulta o densitate ceva mai ă a locuirii dacice în
ă regiune, dar ţ ă a fi mai bine ă prin ţ viitoare, mai ales
ă ă ă sînt cu totul insuficiente. ş ă mai intens cercetate se ă la periferia de
nord ă Ş ş de sud ă a zonei, acolo unde ş ţ din teritoriile dacice
vecine sînt mai accentuate. De aceea, pentru a contura mai fidel ă ţ acestei grupe
de descoperiri dacice, ar fi ă studierea în ş ă ă ş a ş ă din partea ă
a zonei, cum ar fi a acelora din bazinul Ş Mare ş al Mic. Cercetarea necropolelor
este abia la început. Singurele morminte cunoscute pîni'1 nu demult erau acelea descoperite întîm-
ă la Suceava (str. Ana ă ă ă mai recente de la Podeni (corn. ş jud.
Suceava) au permis deja constatarea ă prin unele ă ţ de ritual, ca ş prin aspectul
tipologie al inventarului din morminte, necropola de aici se ş întrucîtva de aceea de la
ş situatft ţ mai la nord
4
ti
2

Zona pc care se întîlnesc arnforele romane cu ş in relief este ă de tezaure.
Constatarea trebuie ă cu atît mai mult cu cit ţ tezaurelor este ă atit
in zona ă de la nord (fig. 20), cît ş în aceea de la sud (fig. 20-23).
Descoperirile de amfore ş de alte produse romane in ş Sucevei ă ă intre po-
ţ ă de aici ş unele centre de ţ ş comerciale din Imperiul roman erau sta torni-
cite in mod sigur ă comerciale constante. Gruparea amforelor cu ş în relief pe o
ă ă mai ă ă ă ă romane nu ă la întîmplare în terito-
riul dacilor liberi, ci ă ele erau transportate ş ă în mod organizat, în anumite regiuni
dinainte stabilite, potri\·it unor ă perfectate între cei care ofereau produsele ş cei care
le ă
Produse romane ă ă ă concomitent la ţ diferite din afara
imperiului. Spre exemplu, amforele cu care se transporta ulei ş vin erau în general de ş tip
ş departajarea lor pe centre de ţ nu poate fi ă ă cu ş ţ ă ţ aplicate pe o
parte din ele permit ă o regrupare ă atelierele în care au fost lucrate. ţ lor ă
ş in regiunile de desfacere ş faptul ă centrele de ţ aveau la ţ din
afara imperiului anumite "zone" ca ţ ă de desfacere. Acestea puteau fi înncinate sau ă ţ
de alte zone în care ş categorie de produse era ă din alt centru.
Amforele cu ş englife au ă în regiuni diferite din ţ dacic (fig. 19). ln
genere, ele lipsesc din zona amforelor cu ş în relief, în care a fost semnalat doar un singur
exemplar la periferia de nord ă Amforele din ă categorie au avut ş alte zone
de desfacere.
.. , Ibidem, pl. 1. La pl. III din ş monografie
se dau necropolele considerate a fi carpice. Se ă
ci au fost inclllSe toate necropolele din secolele II -III
e.n., cu ţ acelora din extremitatea ă a spa-
ţ dintre ţ ş Prut. În ceea ce ş necro-
polele din ş Sucevei, cele din partea de sud (Bu-
ţ ş ţ ş au fost considerate carpice,
în timp ce acelea din partea de nord (Suceava, ş
au fost exclllSe dintre acestea. De aici ar trebui sll. in·
ţ el ş Sucevei se afla ă ţ ă Gh. Ei-
chir, intre carpi ş o alt! ţ dacic!.
482 ă ă au fast efectuate de Mircea Ign.at,
care ne-a comunicat ş aprecierea ă in urma com-
ţ necropolelor de la Podeni ş ş
www.cimec.ro
78 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LJBERI
Amforelele avînd inscriptii cu vopsea ş au avut de asemenea mai multe zone de des-
facere. Ele lipsesc total din aria de ă a amforelor cu ş în relief, ă aproxi-
mativ în ş zone în care s-au descoperit ş amfore cu ş englife (fig. 19).
1 n ă cu .,zonele de desfacere" a produselor romane în teritoriul dacic liber se pun
cîteva ă asupra cftrora trebuie sft ne oprim cu ă ţ Actualmente nu dispunem
de ţ suficiente pentru a stabili toate aceste zone cu care nt'gustorii romani ţ
legftturi comerciale. l'na dintre ele era cu ţ ă aceea indicat:t de aria descoperirilor de amfore
cu ş înrelief din ş Sucevei (fig. 19). Dar în afara ei an mai existat ş altele, ş cum
o ă spre exemplu, gtuparea amforelor avînd ţ cu vopsea ş din bazinul cursu-
lui inferior al Moldovei. Semnalarea lor pe valea ţ (Roznov), precum ş la regiunea de con-
tact dintre ş Central \foldovenesc Cîmpia Jijiei (Dumbrava), aratrt dt ă categorie
de amfore a ă în cel ţ trei zone ale teritoriului dacic de la est de ţ O ţ si-
ă au avut-o ş arnforele cu ş englife, semnalate în ş Central Moldovenesc (Vaslui),
pe valea ţ (Roznov), în bazinul cursului inferior al Moldo,·ei ă Poiana- ş
ş în zona de nord a ş Sucevei ă
lJn ă ce nu trebuie ă din vedere este acela ă aceste zone nu erau stabilite
în mod arbitrar de cei ş trimiteau aici ă ă ele se ă în cadrul
ţ interne a ă ţ dacic,e ş reprezentau partenerii cu care negustorii stri"tini (romani)
tratau raporturile lor comerciale. In mod firesc, trebuiau reglementate atît problemele referitoart:'
la desfacerea ă dt ş acelf'a cu privire la securitatf'a lor în timpul tranzitului prin alte
zone. Prin urmare, cea mai ă ă pc care am pute-o a\·ansa acum ar fi act>ea ă aceste
zone reprezentau mici ţ teritoriale, ap[trute în nrma ă statului dac centralizat
din vremea lui Decebal.
Aprecierile formula te succint pe baza ă amforelor romanf' cu ţ la dacii
liberi sînt confirmate ş de analiza tezaurelor monetare. Cartate pe ă ţ potrivit etapelor crono-
logice, acestea ne ă aspecte ş în ceea ce ş ţ lor ă Astfel,
analiza ă de clasificate ă monedele tcrminus post qucm ă cîteva concluzii
ce ă a fi ţ chiar ă statistica ă nu este ă ş ă a fi ă
cu noi descoperiri. ă de tezaure care ă în ţ grupelor ă foarte mult de
la o ă la alta. Spre exemplu, grupa de tezaure încheiate cu emisiuni de la Antoninus Pius cu-
prinde doar 3 descoperiri, în timp ce acelea cu ultimele tmisiuni din perioada lui Marcus Aurelius,
Commodus ori din primii ani de domnie (193-196) ai lui Septimius Severus ajung une01; ă la
.5-9 descoperiri. În ş tezaurelc cu monede term1'nus post quem de la Septimius Severus ulte-
rioare anului 196 ă din nou ă mici.
Arealul în care au avut loc ă de ă roman[t difer[t de la o ă la alta. ln
prima ă (Hadrian-Antoninus Pius) par ă existe ă regiuni distincte de constituire a
tezaurelor. Prima regiune, ă pe cursul superior al Siretului, este ă ca ţ tezau-
rele îngropate aici sînt mai ţ se ă de fapt la perioada Hadrian-Antoninus Pius
(fig. 20). Cea de a doua regiune trebuie ă aproximativ la tot cursul mijlociu al Siretului,
în care se ă un mare ă de ă de tezaure din diferite perioade. Unele dintre ele
se suprapun peste arealul altora mai vechi, ceea ce ă ca fenomenul de acumulare a monedei
romane, de constituire a ă de tezaure ş de îngropare a lor, continua. Alte ă ă
nu au mai fost continuate ş în etapele ă ă ă fenomenul a fost limitat în timp.
Prima zoni1 cu grupitri de tezaurc din regiunea Siretului Mijlociu este aceea de la ţ
acestuia cu Moldova, cuprinzînd spre est inclusiv ş Huginoasa- Strunga. ă ce pentru
perioada lui Antoninus Pius se ă un singur tezaur (fig. 20), procesul de constituire a
ă de tezaurc în ă microregiune se ă ş cu intensitate în vremea ă ţ
  Aurelius ş Commodus, cînd apar ă mari de cinci (fig. 21) ş respectiv ă (fig.
22) tezaure. În schimb, pe timpul lui Septimius Severus numrtrul tezaurelor scade la trei (fig. 23).
Cea de a doua microregiune cu ă de tezaure cuprinde bazinul cursului inferior al
ţ Fenomenul începe pe vremea lui Antoninus Pius (3 tezaure), este întrerupt pe ă
durata domniei lui Marcus Aurelius (161-180), reapare în vremea lui Commodus (5 tezaure) ş
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINlRII ROMANE IN DACIA
79
ţ ă în ă parte a teritoriului dacic liber est-carpatic, se ă în timpul
lui Septimius Severus (7 tezaure). ă ă ţ ă ă de aici a tezau-
relor cu monede lermiuus post quem de la Marcus Aurelius.
fn imediata ă a grupei precedente, pe malul stîng al Siretului, a fost ă
o a treia ă de grupare ă a tezaurelor, datînd tocmai din perioada lui l\hrcus Aurelius.
ţ este cu totul ă mai ales ă se au în vedere ţ ei (8 tezaure) ş
de asemenea faptul ă nu este nici ă ş nici ă de alte ă de tezaurc.
ă de tezaure aflate mai la sud sînt în general mici, se ş ă pe o ă mai
ă ş par ă fi avut o ţ mai ă Astfel, tezaurele de la ţ Tazl:iului cu
ş din vremea lui Antoninus Pius (fig. 20), ca ş acelea de la confluenta Siretului cu ş
de pe timpul lui Commodus (fig. 22), nu ă ă semnificative. O grupare de tezaure
mai bine individualizatf1 zonal, ş de o ţ ă mai redusft, era aceea din regiunea rîurilor
Berbeci- Tutova. Ea a fost ă în vremea lui Marcus Aurelius în bazinul Berheciului (fig.
21) ş apoi ş deplasatft spre est, în bazinul Tutovei, pc timpul lui Commodus (fig. 22). În ş
o ă ă de tczaure ar fi de ţ pe cursul superior al Tutovei ş în bazinul Rahovei,
în perioada lui Septimius Severus (fig. l3).
Din descoperirile existente ă cf1 de fapt trei au fost zonele principale de grupare a
tezaurelor. ţ ă nu este ă ş 1 n prima ă ă tezaurelor este
in ş ă la Commodus (7 tezaure) ş scade vertiginos pc timpul lui Septimius Severus (3
tezaure). în zona a doua (Valea ţ ă lor ă ă ă chiar în perioada lui
Septimius Sewrus (7 tczaure), iar in zona a tn•ia ă o concentrare de tczaure numai pc
vremea lui Marcus Aur«:>lius. De aici ă ci'\ ă se ă independent în cuprinsul
ă zont', indiferent ă procesul continua sau nu sf1 se ă ş în ,·ecine.
ţ ş ţ ă a ă de tezaure în anumite zone nu pot fi puse decit
pe seama raporturilor dintre dacii liberi ş romani, ă dintre cei care acumulau ş cei care ofe-
reau moneda. Altfel spus, dinamica ă de tezaure din teritoriul dacilor liberi ă
natura raporturilor acestora cu romanii. ţ ă ă marea majoritate a
monedelor din ă de tezaure provin în primul rînd din stipendii. Cei care primeau stipendii
trebuie ă fi avut ă ş unele avantaje în ceea ce ş schimburile comerciale pe care le
ă cu Imperiul roman, prin care ş ţ ţ o cantitate mai mare de ă
ce putea fi ă La fel, cei ă li se ă stipendiilc an'au probabil ş unele restric-
ţ în ă ş ţ ceea ce ş cantitatea de ă ce ar fi putut fi ă
Ipoteza ă majoritatea tezaurelor provin din stipendii ş nu din schimburile comerciale
este ţ ă ş de împrejurarea dt în unele teritorii dacice angajate în schimburi comerciale cu
Imperiul roman lipsesc ă de tezaure. Spre exemplu, în partea ă ş de sud a ş
Sucevei, cu ş ă dacice întinse, în care apare ă ă ă ceea ce presupune un
ţ intens cu Imperiul roman, nu se ă grupe de tezaure. ţ ă de
de pe cursul inferior al ţ ă ş ea ă la baza constituirii acestora stau stipendiile ;
numai prin încetarea ă ţ de stipendii s-ar putea explica ţ tezaurelorîn ă
ă pe vremea lui l\farcus Aurelius. De asemenea, ţ unei ă masi,-e de tezaure în
stinga Siretului mijlociu n-ar putea fi ă decît tot prin încasarea unor ţ stipendii
in timpul domniei ş împftrat.
T ă de tezaure au loc acolo unde ş atunci cînd se face acumulare de monedi"t. Acest
fapt este sugerat foarte clar de ş grupare din stînga Siretului, în care cele 7 tezaure au fost
acumulate în perioada lui Marcus Aurelius ş tot atunci au fost ascunse. O îngropare a lor ă
domniei lui Marcus Aurelius ar fi ă ş monede mai tîrzii, cel ţ la unele din tezaure. Aceas-
ă   ţ ne face ă ă destul de întemeiatft presupunerea ă tezaurele erau îngropate
la scurt timp de la primirea monedei. ă ă ă ă cel ţ pentru ţ ş epoca
la care ne referim, monedele terminus post quem ă destul de exact data la care au fost ascunse
tezaurele. ă aprecierea ar ă ă pentru tezaure izolate, ea devine mult mai ă
cînd este ă prin grupe compacte de tezaun'.
www.cimec.ro
80
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
ţ ă de tezaure din unele regiuni ă înainte de Septimius Severus
apare destul de ă mai ales ă se are în vedere ă fenomenul ă în alte teritorii
dacice din apropiere ă în vremea acestui ă ţ ă ă ţ ş conclu-
zia ă politica Imperiului roman nu trata identic pe ţ dacii liberi, ci în mod ţ pe grupe
regionale, în ţ de care se ă ţ ş stipendiile. De asemenea, mai trebuie subliniat fap-
tul ă raporturile dintre romani ş aceste grupe regionale a dacilor liberi se modificau de la o ă
la alta, ă cum o ă ţ ă de tezaure din fiecare ă
Dar ce reprezentau aceste "zone" din teritoriul dacic liber ţ ă de care romanii aplicau
o ă ă oferindu-le subsidii sau ă ? Ipoteza cea mai ă ţ ă nu poate
fi decît aceea ă aceste regiuni reprezentau mici ţ teritoriale, ă prin ă
statului dac din perioada lui Decebal, pe care romanii încercau ă le ţ ă cît mai dezbina te, acti-
vînd o ă ă de stimulare a ă ţ dintre ş locali.
Problematica pe care o ă aceste ţ teritoriale ale dacilor liberi, la baza ă
ar putea sta eventual unele din vechile ţ politice, de dinainte de constituirea statului
dac unitar, este foarte ă Criteriile de organizare ş caracterul acestor structuri statale,
ţ lor ă ă ş ă ca ş raporturile dintre ele, sînt doar cîteva aspecte ce vor
trebui studiate cu foarte mare ţ în viitor. Intinderea ş localizarea tuturor acestor ţ
uni ş eventuala regrupare a unora din ele în anumite etape r[unîn, de asemenea, probleme impor-
tante de rezolvat.
rn prezent ar putea fi stabilite cu mai ă certitudine patru ţ teritoriale (fig.
24), situate prima în ş Sucevei (zona de ă a amforelor cu ş în relief), a doua
în zona de ţ ă a Moldovei cu Siretul, a treia în bazinul cursului inferior al ţ iar
a patra în stînga cursului mijlociu al Siretului (între ţ cu l\Ioldova ş ţ   Delimitarea
lor este destul de ă iar descoperirile viitoare ar putea eYentnal aduce doar unele ş ă
de amfmunt.
Identificarea ţ dacice din aceste patru regiuni este ă foarte ă Geograful
antic Ptolemeu (III, 8, 3) ş numele a 15 ţ din Dacia de dinainte de cucerirea ro-
ă El nu ă precis aceste ţ în teritoriul Daciei, ci le ă doar în cinci grupe
ş de la nord ă sud; la rindul lor, ţ din fiecare grupft sînt ţ în ordine
de la vest cfttre est :
A nartoi, Teuriscoi, C oistobocoi,
Predavensioi, Ratacensioi, Caucoensioi,
Bie foi, Buridavensioi, Cotensioi,
Albocensioi, Potulatensiat', Sensioi,
SaldeJtsioi, Cei(lgisoi, Piefigoi.
Referitor la denumirile folosite, amintim ţ mai veche ă o parte din ele, ş anume
acelea cu nume luate ă o localitate, ar fi "triburi teritoriale", care ş pierdut caracterul
primitiv-gentilic"
463
• Dintre ţ ţ de Ptolemeu, ă cinci ar trebui
situate în ă ţ de ă ă ale Daciei, începînd de la nord spre sud: costobocii, caucoensii, cotensii,
sensii ş piefigii. ă ă autorul nu ş pe carpi, ceea ce ă ă lista nu cuprinde
toate ţ din Dacia, ci numai pe unele din ele, probabil pe cele mai importante. Prin urmare,
la data cînd geograful antic ş redacta lucrarea, la mijlocul secolului al II-lea e.n., carpii nu aveau
ă un loc important între celelalte ţ dacice. Dealtfel, numele lor este ţ mult
mai tîrziu în izvoarele scrise, abia în anul 238
11
c
4

Wl N. Gostar, Numele origima costobocilor, in
Cercei. 1 st., 1970, p. 109.
tM Idem, Les titres impiriaux Dacicus
et Carpicus maximus, în Actes de la XII' Conj!rence
internationale d'Etude Classiques. EIRENF, Cluj-Napoca,
2-7 octob1'e 1972, ş 1975, p. 238.
Pentru unele denumiri mai vechi, care ar putea aminti
pe carpi sau alte ţ înrudite cu ş vezi Gh.
Hichir, Cultura carpicd, p. 155- 161.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRII ROMANE IN DACIA 81
ţ oferite de izvoarele scrise ă ă se ţ ă ă   in prima ă a secolului
III, carpii ocupau un loc de frunte între celelalte ţ dacice libere din regiunile est-carpatice.
Autoritatea lor este ă   iar atacurile organizate impotriva Imperiului roman, la care ş
ă uneori pe ţ ş pe ţ   sint de o ţ ă rar ă   mai ales ă în vremea lui Filip
Arabul (244-249). Pentru a ă pericolul atacurilor carpice, romanii le ă ţ
stipendii.
În ă ă cu aceste subsidii atribuite carpilor trebuie ă punem ş una din zonele cu mari
ă de tezaure semnalate anterior. Dintre acestea, sîntem de ă ă numai ă zone
cu ă de tezaure, ş ă ţ teritoriale, ar putea intra în ţ   prima fiind
aceea de la ţ Moldovei cu Siretul, iar a doua de pe valea ţ În prima din ele, gru-
ă de tezaure ă de la Marcus Aurelius (161-180} ş de la Commodus (180-192), iar
in cea de a doua, ă un început timid în perioada lui Antoninus Pius (138-161), dar întrerupt
pe vremea lui Marcus Aurelius, ele reapar pc timpul lui Commodus ş se ţ ş
în perioada lui Septimius SeYerus (193-211}. Romanii ă subsidiile în raport de pericolul
ş de ţ de atac pe care o puteau ă ş ţ respective într-un moment sau altul.
Prin urmare, ar fi de presupus ă ţ ă a dacilor liberi de pe valea ţ   care
primea importante stipendii (9 tezaure), se afla pe timpul lui Septimius Severus în ă ascensi-
une, iar ţ ă de la ţ Moldovei cu Siretul, care primea în vremea ace-
ş ă mult mai ţ stipendii (3 tezaure}, se ă în declin. ă ţ de
mai sus poate fi luat în considerare, atunci am avea un prim indiciu despre localizarea carpilor
pe valea ţ ţ tezaurelor de la Marcus Aurelius (161-180) pe valea ţ (fig.
21} ar putea ă ă în etapa ă carpii ă nu reprezentau o ţ ă de temut pentru ro-
mani. Faptul ă la mijlocul secolului al II-lea ei nu sînt ţ lista ţ din
Dacia ă de Ptolemeu, vine ca o confirmare ă numai ceva mai tîrziu au ş carpii
ă se afirme pe plan politic ş militar. ă lor ascensiune începe prin urmare în perioada
lui Commodus.
Extinderea zonelor în care 5e primesc stipendii se ă tezaure pe timpul lui Commodus
(fig. 22} ar putea fi ă probabil tot pe seama carpilor, care ş ă autoritatea ş asupra altor
daci liberi, pe care îi ă la incursiunile din Imperiul roman. ă limita ă de ă
dire a tezaurelor din vremea acestui ă ă ş limita ă a zonei de autori-
tate ă asupra altor neamuri dacice este foarte greu de precizat. ă ă a putea aduce deocam-
ă argumente, presupunem ş ă autoritatea carpilor ă ş limita ariei de ă
a tezaurelor.
Încercarea de a identifica ş alte ţ dacice din lista lui Ptolemeu cu ţ
teritoriale stabilite pe baza amforelor cu ţ ş a tezaurelor monetare este extrem de ă
Pentru moment am încerca ă ă o ă cu privire doar la caucoensi. ş se aflau,
ă ţ lui Ptolemeu (III, 8, :3}, ă marginea de ă ă a Daciei. Tot în marginea de
est a Daciei se mai aflau, ţ ă de caucoensi, la nord costobocii, iar la sud cotensii, apoi mai la sud
sensii ş cel mai la sud piefigii. ş   caucoensii ar trebui localiza în ă ă a mar-
ginii ă ă a Daciei, ă într-o regiune ce ar putea fi ă prin centrul Moldovei.
Despre Ţ caucoensilor (Caucaland) ni s-a ă o ş de cel mai mare interes la Amm.
Marcellinus. Relatînd despre încercarea ă a unor ţ de la nordul ă de a ă
de invazia nimicitoare a hunilor ş de a ă ă în provinciile Imperiului roman, autorul men-
ţ scrie: "2. În timp ce se petreceau aceste lucruri la hotare, s-au ă zvonuri ă
ă despre noi primejdii, mai grozave decît cele ş   anume ă neamurile de la ă
noapte se ă în ş ş ă   pe întreaga întindere de la marcomani ş cvazi ă în Pont, un
mare ă de ţ barbare necunoscute, fiind izgonite din ă ş lor de o putere ş
ă   ă ă ă fluviul Istru, ă ţ ici ş colo ă cu ţ lor scumpe ... 4. Dar
încrederea în cele petrecute ş mereu ş a fost ă ă mai pe ă de sosirea unor soli ă  
Il - Din istoria ş civiliza\ia dacilor liberi 202
www.cimec.ro
82
DIN ISTORIA Ş Ţ   DACILOR LIBERI
care cereau cu ă ă ca ţ cea ă ă fie ă dincoace de fluviu"
465

ă ce ă ă o parte a thervingilor ş de Alavivus ş Fritigern au primit permisiunea
ă roman ă ă la sudul ă

ş autor ne ă despre ţ altor
cete de ţ ajunse pe malul drept al fluviului : "12. ln aceste zile s-a apropiat între timp de ma-
lurile ă ş Vithericus, regele greuthungilor, ă cu Alatheus ş Safrax, care îl ă
cu autoritatea lor, ş ş ş cu Farnobius, ş au trimis în ă soli la ă cu ă
ă ă ă ş pe ş in imperiu cu ş ă ţ ă 13. Ei au fost ş
deoarece ş ă ă cer interesele statului, ş nu ş ce ă ă iar Atlzanaric, de teamR- ă nu
i se întîmple la fel, s-a retras ş el ş ă ă în timpul unor tratative, respinsese pro-
punerile lui V alens sub motivul ă ar fi legat prin ă ă nu calce ă pe ă roman
ş cu acest pretext silise pe ă ă semneze pacea în mijlocul fluviului. ş fiindu-i ă
ă ă ş ă ă ă el s-a retras ă cu ţ ai ă într-un loc din C aucaland, greu
de ă din pricina ă ş ţ ţ ă ce a izgonit de acolo pe ţ
467

Prin urmare, ă ce a fost surprins de huni construind ţ împotriva lor, Athana-
ric ă ă ş vine mai întîi la ă cu thervingii pe care-i mai a vea sub ascultare,
pentru a trece în imperiu. De ă ă nu fie refuzat, cum se întîmplase ş altor ş ţ el re-
ţ ă pentru moment la ă ă ş de la Duniire se retrage fntr-un loc din Cau,;al.:md.
ţ deci ă Athanaric a trebuit ă înainteze spre nord ş ă intre în "Tara caucoensilor" ve-
nind dinspre sud, de la ă De asemenea, din ş text ă ă regele therving ă
doar un loc din Caucaland ş nu ă Ţ caucoensilor".
Tot Amm. Marcellinus ne ă alte ă ţ ţ despre "Tara caucoensilor".
Prima are în ,·edere aspectul geografic al acestui ţ despre care ne ă ă era "greu de
ă din pricina ă ş ţ ţ Cea de a doua informa se ă la aspectul
demografic al regiunii, precizînd ă în acel loc din Caucaland, în care a poposit pentru ă vreme
Athanaric, locuiau mai înainte ţ pe care noii ţ îi ă
Încercînd ă ă ă ţ ă a caucoensilor, ă într-un ţ cu rdief acci-
dentat, acoperit de ă ş în care ă ă ş anterior ş unele grupuri sarmatice, ă ă
cea care ar corespunde cel mai mult ţ lui Amm. Marcellinus ar fi o ă din ş
Bîrladului, ă rîului cu ş nume. ă regiunea are un relief destul de acci-
dentat, fiind ă ă cu întinse ă din care unele resturi s-au mai ă ă
in zilele noastre. Important este ş faptul ă pe valea Bîrladului au fost semnalate ş unele grupe
de morminte sarmatice, mai ales în zona de ţ ă cu Tutova, datînd din secolul III e.n.
(fig. 18), care ar putea atesta pe ţ a ă ş au fost ţ de ă Athanaric. ă
la aceasta ă ă ă ş ă lista lui Ptolemeu (III, 8, 3) tot în ă regiune ar fi de ă
tat neamul caucoeusilor, atunci situarea Caucaland-ului într-o ă din ş Bîrladului ă ă
ă o confirmare. Retragerea lui Athanaric de la ă spre Caucaland putea ă ă loc ast-
fel ă ă prea mari ă ţ urmînd cursul Bîrladului de la sud spre nord. În ceea ce ş
tezaurde monetare din ă ă de pe vremea lui Commodus ş a lui Septimius Severus
(fig. 22-23), ele ar putea ţ ş caucoensilor.
Localizarea caucoensilor într-o ă ă de aceea ă mai sus a fost ă ă
recent ş de N. Gostar. El ă ă localitatea Caucis, una din cele mai importante ş ă dacice,
de la care ş luat numele caucoensii, trebuie ă undeva în centrul Moldovei. El presu-
punea ă localitatea Caucis ar putea fi ă cu ş de la Brad sau cu aceea de la
ă ă ă neexcluzînd ă ş alte ă ţ de


Intre ţ ţ de Ptolemeu (III, S, .1) ă ş costobocii, ţ în
ă ţ de nord-est ale Daciei. Identificarea lor cu grupul de descoperiri de tip ţ ă
ş ă în numeroase ă ă este aproape unanim ă ş nu ·mai este ne-
4GS Amm. Marcellinus, XXXI, 4, 2, 4. Traducerea
de H. ă în Fontes Historiae Dacoromanae, Il,
ş 1970, p. 135.
666 Amm. Marcellinus, XXXI, 4, 8.
667
Ibidem, :XXXI, 'l, 12- 13.
468 N. Gostar, KAYKOHN'E.IOI (PtoUmie, l[[,
8.3 ), în Thraco·dacica, ş 1976, p. 269.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPINIRII ROMANE IN DACIA
83
cesar ă ne oprim asupra ei. Subliniem, ş ă grupul ţ este ă doar în bazinul
Nistrului superior, iar descoperirile ce au fost semnalate mai la sud ţ altor ţ dacice,
ş cum în mod justificat ă ţ mai recent ş V. M. Cigilik
4
d
9

ă este greu de ă ce organizare aveau aceste ţ teritoriale.
Numele "Caucaland" ă Ţ caucoensilvr, dar ţ ţ ă ă neclar.
Faptul ă în fruntea costobocilor se afla un rege, ca cel amintit (Pieporus) de o ţ desco-
ă la Roma
4
i
0
, ă ideea ă ş ţ teritoriale ale celorlalte ţ dacice ar fi
putut avea asemenea regi. Care erau ţ lor nu se poate ş Oricum, ţ acestor regi
ă ă ne ă în ţ unor ţ statale care ă pe plan local, pentru anu-
mite teritorii mai restrinse, functiile statului centralizat de mai inainte.
ş ă ă ă un centru de unde "regele" ş exercita puterea ş nici ă
acesta ş ş ţ ori era ales. La unele ă se va putea ă probabil abia
duprt ce ă zona uneia din forma unile teritoriale va fi ă intens. Descoperirile exis-
tente ne ă ş unele sugestii semnificative. Spre exemplu, cele trei tezaure cu monede de
argint de la Muncelul de Susm ă ă aici l'ra una din cele mai prospere ş ă ale da-
cilor liberi de la ă ă de ţ ţ în ş loc ş a unui splendid tezaur cuprinzînd
7 vase de argint
4
i
2
face ca ş ă ă se ş net de toate celelalte. Proprietarul
acestui tezaur era, ă ă ă una dintre cele mai însemna te persoane din ă locali ta te
ă un ş al ă rang în ierarhia ă ă era probabil foarte înalt
413
• ă autori-
tatea sa era limitat:i. numai la ş în ş a vea ş ţ ori se exercita ş asupra al-
tora, eventual chiar asupra întregii forma uni teritoriale de la confluenta Siret ului cu Mol-
dova, nu ş Ultima ă nu trebuie exdnsfl, deoarece ă ţ ş unei ş ce îndepli-
ne:l de centru po'itic al ţ teritoriale, cu atribute im?ortante ş în ţ eco-
ă ş ă se deosebea probabil de celelalte doar printr-un grad mai ridicat d.e dezvol-
tare, ă a a vea ă un caracter urban.
Nu departe de Muncelul de Sus, într-o ă ş ă de la ă ă ă în cu-
prinsul ş ţ teritoriale de la ţ Siretului cu Moldova, a fost ă ă o
ă de ş de ă cu piese din bronz placate cu ţ ă de argint
474
• Chiar ă
ă descoperire nu se ă la valoarea acelora de la Muncelul de Sus, este de presupus to-
ş ă garnitura de ş de ă de la ă ă ă un proprietar foarte în-
ă care ă parte din ţ ă
1 n categoria descoperirilor de ţ ă ş semnificatie ă trebuie ă includem
ş marile cuprinzînd mii de monede de argint, cum ar fi acelea de la ă

ş de
la Puriceni
1
'
6
, ambele situate în cuprinsul ţ teritoriale din bazinul ţ Proprietar
a 2 830 de monede de argint ă   sau chiar numai a 1 170 de piese de ş fel (Puri-
ceni), nu putea fi decît un reprezentant al ţ de cel mai înalt rang. Prin ţ
sale, tezaurul de la ă ar putea fi pus ş el eventual pe seama unui ş al ţ
teritoriale de pe valea ţ
Celelalte tezaure monetare, unele destul de mari, cuprinzînd sute de monede de argint,
dar care nu ajung la valoarea acelora amintite mai sus, au ţ probabil unor persoane din
categorii sociale intermediare. Între ş trebuie ă cuprindem probabil ş pe unii ş mili-
tari, ş pe unii negustori etc. Aceste tezaure ă o ă ă de persoane cel ţ
ă care ă pe întreg cuprinsul ţ teritoriale din care ă parte.
Ele ş îngropau avutul de ţ în zona ş ă in care locuiau, ş încît aria de ă
m V. M. Cigilik, op. cit., p. 152.
47
° CIL, VI, 1 80 l.
471
V. Mihl!.ilescu-Birliba, 1. Mitrea, op. cit., în
Carpica, 10, 1978, p. 164. ţ despre al treilea
tezaur de la Ş Sanie.
m Ibidem, p. 163-177.
473 Ibidem, p. 177.
47
4 V. Ursachi, op. cit., In MemAntiq, 1, 1969,
p. 327-337.-
47• V. Mihl!.ilescu-Bîrliba, 1. Mitrea, Tezaurul de
la ă ă 1977.
47
6
V. Mihl!.ilescu-B!rliba, Tezaurul de denari ro-
mani imperiali de la Puriceni, in MemAntiq, 4-5, 1972-
1973, p. 125-230.
www.cimec.ro
84
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
a unei ă de tezaure cuprinde aproape intregul teritoriu pe care se exercita autoritatea for-
ţ teritoriale respective.
Presupunerea ă vechile ş ă fortificate ă fi indeplinit ţ ş rolul de centre
politice ale unor ţ dacice nu poate fi ă Ca exemplu se poate ţ ş
rea de la Piatra ţ Doamnei, ă în teritoriul pe care mai tîrziu se va constitui
ţ ă a dacilor liberi din bazinul ţ În schimb, ş ă fortificate de la
Brad ş de la ă ă ă se ă la marginea de nord ş respectiv de sud a zonei pe care va
ă o ţ ă (pe stînga cursului mijlociu al Siretului; fig. 21 ; 24) in secolele
II -III e.n., ceea ce ă ş ideea ă la amplasarea celor ă ă ţ in perioada La tene III,
s-a ţ seama de unitatea sistemului de ă al statului centralizat ş nu de interesele
eventualelor ă locale existente sau pe cale de constituire.
*
* *
Totalitatea ţ existente permit sesizarea a ă etape importante in ţ
ă ţ dacice de la ă ă de ţ in intervalul dintre anii 106-275. Ele sint ă ţ
cronologic de evenimentele din jurul anului 170, care se ă ş ă pe un ţ mai larg ş Ia
care ă ş unii daci liberi. Despre costoboci, spre exemplu, ş ă au organizat mai
multe ţ în Moesia Inferior ş au ajuns ă în Grecia.
Departajarea celor ă etape in cuprinsul ş ă ş necropolelor este foarte ă
întrucît ele nu sînt marcate prin depuneri arheologice distincte, bine separate stratigrafic. Unele
materiale dacice ş sarmatice, precum ş unele depuneri din ş ă au fost datate mai timpuriu
sau mai tîrziu
477
, putînd ţ primei ş respectiv celei de a doua etape, dar nu ă nici un
fel de certitudine ă acestea se ă strict ă în anul 170, sau incepind numai cu ă
ă Dar tipologia inventarului din ş ă ş necropolele dacice, ale ă detalii foarte nece-
sare vor trebui puse la punct in ă speciale de ă ne ă mai ţ în acest con-
text, întrucît referirile pe care le facem aici au in vedere ţ ă ă pentru apre-
cierea ă putem apela ş la alte categorii de ţ cum ar fi izvoarele scrise, tezaurele
monetare etc.
Prima ă se ă în general printr-o acumulare ă de ă ă
Astfel, în tot ţ dintre Prut ş ţ ă doar ă tezaure din vremea lui Hadrian
(fig. 20 a). De asemenea, ş tezaurele din vremea lui Antoninus Pius sînt destul de ţ întîl-
nindu-se doar o ă grupare pe valea ţ ă ş aceea doar din trei tezaure (fig.
ZO b). ă ţ ar fi de ă ă sugereze ă stipendiile acordate dacilor liberi erau ă
foarte reduse în ă ă ă Dealtfel, ă înfrîngerea ă a dacilor, romanii nu erau
ţ ă le acorde stipendii. Acestea vor fi ă mai tîrziu, ă refacerea ş reorganizarea
ţ dacice. Subsidiile vor fi relativ mici pe vremea lui Antoninus Pius ş a lui Marcus
Aurelius, ă in anul 170. S-ar ă ă o cantitate ceva mai mare de ă ă primesc
doar dacii liberi de pe valea ţ (fig. 21 a), dar aprecierea ă ă evident,
numai o ă
În ceea ce ş importul de produse romane, cu toate ă nu s-a intocmit ă o sta-
ă se poate observa ă volumul lor este mai mic în ă ă decit în cea ă
ţ ă ă a fi ă ă prin ă viitoare.
ţ nomazilor ţ în teritoriul dacic est-carpatic este destul de ă în pri-
ma ă Descoperirile sarmatice care ar putea fi atribuite cu mai ă ţ ă acestui_ i_!l-
terval cronologic sînt ţ ş se ă prin grupe mici de cîteva morminte (Vaslm
4
'
8
,
Ş ă ş

 

Probota - mormintele mai vechi
480
).
477
Vezi ţ lui Gh. Bichir, Cultura ă
p. 147-154.
478 Al. Andronic, Un mormîut sarmatic descoperit
la Vaslui, in SCIV, H, 1963, 2, p. 347-360 ; idem, ln
ă ă cu datarea descoperirilor sarmatice de la Vaslui,
în Carpica, 11, 1979, 165-169.
479 N. Zaharia, M. ţ Em. Zaha-
ria, ş ă din Moldova, p. 281, pl. CXLVIII, 7-29.
'so Majoritatea materialelor sint incA. nepublicate.
Unele ţ la Em. Zaharia ş N. Zaharia, Sondajul
de salvare din necropola de la Prcbota, in Matet'iale, 8,
1962, p. 599-606.
www.cimec.ro
PERIOADA STAPlNIRU ROMANE !N DACIA
85
-----------------------------------------------------------------------------
În ş   referitor la prima ă mai trebuie ţ ă depunerile ă
toare din ş ă sint mai greu sesizabile ş mai ă ă ă De asemenea, mormintele ce ar
putea fi încadrate în ş ă sînt lipsite de inventar sau cuprind citeva piese de va-
loare ă
Cea de a doua ă ( 170-27.5) ă ş pe dacii liberi cu ţ ă ş ţ  
ce-i drept nu intr-un singur stat, ci în mai multe ţ   care, în majoritatea lor, tind ş
la un moment dat ă se ă sub autoritatea carpilor. Cantitatea mare de monede acordate
unora din aceste ţ ă ă ele reprezentau o ţ ă de temut.
Plata stipendiilor ţ ă începe ă evenimentele din anul 170, ă din
perioada lui Marcus Aurelius (fig. 21 b). Pe vremea ă Commodus ş în primii ani de
domnie ai lui Septimius Severus (193-196) ele cresc ş mai mult. De asemenea, la cei care au
beneficiat de subsidii în vremea lui Marcus Aurelius se ă ş ţ daci liberi (fig. 22; 23 a).
ş ă a stipendiilor ă o schimbare ă în politica ă   deter-
ă de ş unor prefaceri interne calitative din societatea ă   cu o prosperi-
tate ă în ţ ă   ă ş ă H.eforma ă din imperiu ş schim-
barea politicii de acordare a stipendiilor ă ş pe dacii liberi, la care ă din nou
mai ţ tezaure (fig. 23, b, c), dar ş ţ de care ş dispun era ă ă
Momentul de retragere a stipendiilor consistente pare ă fie ţ ş de o ă
mai ă a ţ ş se ă pe anumite zone, ă ş loc între unele
ţ dacice sau pe teritoriul unora din ele. Ei o fac probabil cu învoirea sau chiar la
îndemnul romanilor, care ă ă mai ă forta ă În acest context trebuie remarcat
ă marea majoritate a descoperirilor sarmatice teritoriul dacic liber est-carpatic ă
din ă ă
Depunerile ş complexele arheologice din ş ă ş necropolele dacice ţ aces-
tei etape sînt mai consistente ş au un inventar bogat ş variat. Produsele romane apar în canti-
ă ţ mult mai mari ş mai diversificate în ţ cu etapa ă Obiectele de lux,
cum ar fi paharele de ă ori podoabele de argint lucrate în tehnica filigranului, au acum o ă
ă Prosperitatea tuturor ş ă este ă
În ş   din ă ă trebuie ă dateze probabil ş valul ţ  
pe care dacii liberi, la ţ carpilor, îl ă împotriva romanilor. N-ar fi exclus ca el ă fi
fost ridicat ă încetarea stipendiilor, ca un act ostil noii politici a ă ţ romani. ş
tia ş indreptau acum ţ spre un alt eveniment de ţ   ş anume ţ ă   ce
punea în mare pericol ţ ă   constituind un justificat motiv de ş
www.cimec.ro
IV. PERIOADA DINTRE RETRAGEREA
Ă ROMANE DIN DACIA
Ş INVAZIA HUNILOR
(275- 376)
A. RETRAGEREA AURELIANA
ţ ă de repliere a frontierei romane pe aliniamentul ă în perioada
Gallienus-Aurelianus a determinat ş ă ă teritoriului din sudul :\1oldovei ţ de
:Moesia Inferior. ţ scrise cu privire la ă ş la perioada cînd a avut loc acest
eveniment nu ni s-au ă De vreme ce ş referitoare la ă ş ă Daciei sînt ţ
ş contradictorii, nu ne putem ş ca istoricii antici ă fi surprins acest fenomen în ţ
moesic ă de ţ mult mai reduse decît provincia.
Ipoteza ă zona ă de la ă ă de Siret ar fi fost ă ă ă în anul 242
1
sau ă
ţ din anul 251
2
, în urma victoriei acestora împotriva lui Dedus, ş înaintea retragerii
din Dacia, este ă de ă arheologice efectuate la Tyras ş la ş unde a fost
ă ridicarea unor noi ţ ulterioare acestor date, precum ş o ţ ă
ă ă în vremea lui Claudius II Goticus. Abandonarea mai devreme a teritoriului
roman de la est de Siret ş a ţ de pe malul stîng al ă în primul rînd a acelora
de la ş ar fi ă ş sistemul de ap{lrare al provinciei Dacia, mai ales al aceleia intra-
carpatice, a ă ţ ă (de est) ă ă ş ă la atacurile repetate, organi-
zate de ţ Tocmai de aceea, din punct de vedere strategic, ă ă teritoriului moesic nord-
ă înaintea retragerii din Dacia pare cu totul ă Heplierea frontierei s-a ă
organizat, pe aliniamente, a vîndu-se permanent în vedere securitatea r<'giunilor ă neevacuate.
O asemenea retragere a fost ă ă faptului ă ea s-a ă într-o ă de ă
ş ş nu în cursul unor conflicte armate care ă ă un ritm rapid ş o anume ă ş
obligatorie a ţ
Armata ş ţ ă din teritoriul aflat la nordul ă de Jos ş pe litoralul
nordic al ă Negre au fost retrase probabil tot pe etape, în ţ de ţ ă sector
în sistemul de ă allimesului ă Spre exemplu, este de presupus ă ş de fortifica-
tii dintre Chilia ş ş a fost ă ă treptat, începînd de la est ă vest, ă în ordinea
ă a construirii lor
3
. Stabilirea cu mai ă exactitate a datei la care armatele romane s-au
retras fiecare ţ n permite, ă ă ă ş fixarea ă a etapelor de repliere
pe zone. In acest context se cuvine a ţ ă ar fi mai potrivit ă se vorbeasci"t despre o pe-
ă de retragere romanii, cu mai multe etape ş nu despre un moment al retragerii. Chiar ă
se ă la un interval relativ scurt, de ţ ani numai, ţ ă ă o ţ
de ă ă ş ă pe ţ largi ş ş ă în timp. In lumina ţ ă ă
acum, s-ar putea aprecia ă retragerea din teritoriile mocsice ă ş de pe litoralul
nord-pontic s-a putut încheia numai ă evacuarea aparatului administrativ ş a trupelor din
Dacia, ă nu mai devreme de anul 275. Inceputul acestei ţ se ă probabil ceva
mai înainte, poate chiar din vremea lui Gallienus.
1
B. Mitrca, în Istoria României, 1, 1960, p.
645.
2
M. 1\facrea, în Istoria României, 1, 1960, p.
-465.
3
Ridicarea valurilor ue ă dintre Siret ş
lacul Sasîc (sectoarele Ş ş   ş ; V adu lni
lsac - lacul Catalabug; lacul Catalabug - lacul Sasîc)
s-a ă începînd de la vest ă est, ceea ce ă ş
ordinea de prioritate a lor în sistemul de ă a fron-
tierei romane de la ă de Jos.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPINIRII ROMANE DIN DA.CIA Ş INVAZIA HUNILOR 87
Paralel cu retragerea, sau poate chiar ă înainte de ş ei, au fost luate ă
suplimentare de ă a malului drept al ă cu noi ţ ş cum ă spre
exemplu, unele descoperiri din apropiere de ă

Desigur, mai trebuie ă ş problema
ă retragerea a fost ă sau ă nu cumva unele garnizoane romane, mai ţ numeroase,
au ţ în continuare în anumite puncte, avînd rolul unor capete de pod strategice în ă
rarea limesului, ş cum se ă în alte sectoare ale fluviului;j. Este drept, ă acum nu avem
ă vreo ă ă despre ă unor puncte ă ă retragerea ă
(înainte de Constantin cel Mare în sectorul dintre Siret ş lacul Sasik, dar aceasta s-ar putea
datora ş volumului destul de redus al ă
Problemele ridicate de retragerea ă din teritoriul moesic ă sînt ase-
ă ă cu acelea cunoscute ş pentru provincia Dacia. ş posibilitatea de a analiza aceste
probleme în cazul regiunii pe care o ă este mult mai ă întrucît ă arheologice
de ă acum sînt cu totul insuficiente ş privesc aproape in totalitate ţ ă tocmai
acelea care au fost ă ă de romani. În schimb, ş ă civile din preajma castelelor ş a castre-
lor, ca ş din restul territorium-ului roman, deci obiectivele în care ţ a putut continua ş ă
retragere, au fost complet neglijate. Astfel, ă unor ţ de cercetare, nu ş
ă ă ţ din perioada imediat ă retragerii romane. ă ţ cu provin-
cia Dacia, unde ă arheologice referitoare la continuitatea ă ă retragerea
ă devin tot mai numeroase
6
, trebuie ă presupunem o ţ ă ă ş pentru
teritoriul de la nordul ă de Jos care a ţ Moesiei. Dealtfel, ă ş ă din secolul
IV (sau eventual din secolele III-IV e.n.), semnalate prin ă de ţ ă în raza locali-
ă ţ de la ă ş ş situate in fostul teritoriu roman, ţ ă materialul ce-
ramic recoltat, ţ daco-romane. Cele ă ş ă la care se vor ă în viitor ş alte'e,
ă cu certitudine continuitatea ţ autohtone romanizate în sudul Moldovei ş ă
retragerea ă
O însemnare mai tîrzie ă ă pe unul din manuscrisele lui Ptolemeu ţ ă ă
"în ţ ă ţ Noviodunum, de ă parte a ă se ă ş Aliobrix, ş ţ  
8

ă ş ne ă deci ă localitatea mai veche Aliobrix, care în timpul ţ romane
ă parte din provincia Moesia, continua ă existe ş ă retragerea ă Expresia de
  ş ţ   nu trebuie ţ ă în sensul ă ţ lui ar fi fost ă ă exclusiv sau în
majoritate din ţ ci ă localitatea Aliobrix se afla în acel timp sub autoritatea ţ ă
ţ ă ar constitui, prin urmare, dovada ă unor ş ă ă în secolul al IV-lea
sau poate chiar mai tîrziu. Locuitorii acestor ş ă nu puteau fi ţ decît cei care au ă pe
loc ă retragerea ă ş o ţ ă la care s-au putut ă ş unele
elemente venite din teritoriul dacic vecin, cum ar fi grupe de daci, ţ ş ţ
Replierea frontierei romane pe aliniamentul ă a avut importante ă pentru
teritoriul dacic est-carpatic, întocmai ca ş pentru celelalte zone, de la nord ş de la vest, ă
în ă dacilor liberi. Astfel, dispare acum ţ dintre zona ă ş aceea ă
ă ă pe linia valurilor Ş ş ş ş Vadu lui Isac- Tatarbunar, ceea ce duce
implicit ş la ă "frontierei" dintre zona ă ş cea ţ dacilor liberi. În felul
acesta se ajunge la ţ ţ oficiale dintre zone ş de asemenea a statutului ţ
al acestora. Cei care aspirau la moda de ţ ă ă au avut posibilitatea ă se ş nestin-
4 Gh. Ş ţ - a problem of ancient
topography, în Dacia, N.S., 2, 1958, p. 317-329; Em.
Condurachi, Les recherches arcMologiques roumaines a
la connaissance du limes romano-b:rzan.tin du Bas-Danube,
în Rev. Roum. d'J-list., 8, 1969, 3, p. 447.
s D. Tudor, în Istoria Romdniei, 1, 1960, p.
649-656.
e C. Daicoviciu, Problema continuitdtii în Dacia,
in AISC, 3, 1936-1940, p. 200-270; idem: La Tmnsyl-
vanie da11s l'anliquiti, ş 1945, p. 189-264;
M. Macrea, Monedcle pdrdsirea Daciei, în AlSC, 3,
1936- 1940, p. 271-305; idem, în Istoria României,
1, 1960, p. 615-647; D. Protase, Problema ă ţ
fn Dacia în lumina arheologiei numismaticii,
1966 ; O. Toropu, Romanitatea tîrzie ş ă fn
Dacia Traiand ă (secolele 111 -XI), Craiova,
1976.
7 M. Brudiu, ă perieghetice 1n sudul Mol-
dovei, în Mato-iale, 9, 1970, p. 513, 516, 524-526.
8
N. Gostar, Aliob1·ix, p. 992-993.
www.cimec.ro
88
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
ţ în teritoriul de curind abandonat, iar unii din vechii locuitori de aici, ţ de repe-
tatele atacuri asupra lor, au ă ş în regiuni mai ferite. În urma acestor evenimente are
loc treptat un schimb de ţ între zone, în cadrul ă trebuie ă ţ ca fapt impor-
tant trecerea unor grupuri deja romanizate din zona de curfnd ă în teritoriile dacice
de la nord. ş ar fi de explicat probabil unele ş ă de caracter daco-roman, datînd din secolul
al IV-lea e.n., semnalate în fosta ă   Ş ţ

ş - se pare chiar mult mai la nord -
în teritoriul dacic liber (Pochidia)
10
• In ş timp, ar trebui de presupus ş o ă a unor
grupe de popula de la nord spre sud, ă din teritoriile dacice libere spre fosta ă ă
grupe care au fost cuprinse ş ele ulterior în procesul de romanizare. Prin urmare, replierea grani-
ţ romane a avut ca efect începutul unei ă etnice în teritoriile dacice ă ă care
s-a ă ş treptat, de la sud spre nord, ş a ajutat extinderea ă ţ Iar fenomenul de
restructurare ă în favoarea ă ţ a cuprins întregul teritoriu dacic liber, de la est,
de la nord ş de la vest, creînd posibilitatea de a se reface mai tîrziu unitatea ă pe tot
ţ Daciei independente de ă ş cum se va constata ulterior, ă ă unitate
ă ă ă în numeroase compartimente ale structurii sale o ţ ă ă
B. Ţ Ţ PE TERITORIUL DACIC
Prosperitatea ă fastul ş ă ţ Imperiului roman au atras, ca spre o ţ ă a
ă ă ţ numeroase popoare ale ă ţ Ele veneau din regiuni apropiate sau mai ă
tate ş se aflau la un nivel inferior ş inegal de dezvoltare ş de organizare ă Între
acestea se ă ă ş ţ vechi germanice constituite ulterior in ţ de triburi
ă de ţ Înaintarea lor ă Marea ă ş spre ă de Jos, cu ţ multi-
ple ş profunde în istoria Imperiului roman, a format obiectul unui ă impresionant de ă


Atacurile gotice asupra litoralului pontic ş a provinciilor romane ă au început
a avea ţ ă ă din prima ă a secolului al III-lea, cînd romanii au fost ţ
ă le ă ă subsidii
12
• În ţ lor ă Imperiul roman, ţ germanice au trebuit
ă afecteze ş teritoriul dacic. Începutul acestor presiuni a fost ă ă din a doua ă
a secolului al II-lea, cînd hasdingii au încercat ă ă ă costobocilor
13
• Înaintarea
lor în teritoriul dacic este ş foarte ă în ă vreme. ţ în mici ţ
teritoriale, dacii liberi se ă în ă ascensiune ş nu pot fi ş cu ş ţ ă Puterea lor
ă este ă de ţ cu care unii dintre ei ă imperiul în anul 170
14
, precum ş de
împrejurarea ă romanii le ă deja importante stipendii. De asemenea, interesele romane
cereau ca ţ germanice, cunoscute de ă vreme pentru spiritul lor ă ă nu
ă noi regiuni în ă imperiului, ci ă ă ă cît mai departe de frontierele sale.
Controlînd cu autoritate largi teritorii de dincolo de ţ ă romanii au putut ă ş întîrzia
înaintarea ţ germanice ă ţ imperiului, deci ş în acelea dacice, prin diverse
9 M. Brudiu, op. cit., p. 524.
IO Ibidem, p. 526.
Il ţ ă aici doar cîteva sinteze, in care pot
fi ă ş ample referiri bibliografice. M. Ebert, Sad-
russland im Altertum, Bonn-Leipzig, 1921; C. Diculescu,
Die Wandalen und die Goten in Ungarn und Rumiinien,
\Viirzburg, 1923; C. Patscb, Die ă an der
unteren Donau in der Zeit von Diokletian bis 1-leraklius,
Viena, 1928; L. Schmidt, Geschichte der germanischen
Friihzeit, Koln, 1934 ; idem, Geschichte der deutschen
Stiimme bis zum Ausgang der Volkerwanderung: Die
Ostgermanen, Munchen, 1934 ; K. Schmidt, Die Bekeh·
rung der Ostgermanen zum Christentum. De1· ostgermani-
sche Arianismus, Gottingen, 1939; G. M!iller-Kuales,
Die Goten, in H. Reinerth, Vorgeschichte der deutschm
Stiimme: III, Ostgermanen und Nordgermanen, Leipzig-
Berlin, 1940, p. 1 149- 1 274 ; R. Wenskus, Stammes-
bildung und Verfassung. Das Wcrden der friihmittelal-
terlichen ge1ztes, Koln-Graz, 1961 ; E. A. Thompson,
The Visigoths in the time of Ulfila, Oxford, 1966; J. Sven-
nung, jordanes und Scandia, Stockholm, 1967; N. Wagner,
Getica. Untersuchungen zum Leben des jordanes und zur
fruhen Geschichte der Goten, Berlin, 1967 ; R. Hachmann,
Die Goten und Skandinavien, Berlin, 1970; H. Wolfram,
Geschichte der Goten, Munchen, 1979.
12 Petrus Patricius, fragm. 8.
13 Dio Cassius, LXXI, 12, l.
14
Pausania, X, 34, 5. R. Vulpe, 1. Barnea, Din
istoria Dobrogei. Il, Romanii la ă de jos, Bucu-
ş 1968, p. 158- 163.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPINIRII ROMANE DIN DA>CIA Ş INVAZIA HUNILOR
89
metode ş procedee de pedepsire sau de recompensare a unora dintre ă acestora.
Eventualele ă ă pentru cucerirea de noi teritorii se încadrau strict în limita politicii
de dezbinare a vecinilor, deosebit de ă pentru imperiu.
Retragerea ă va fi ă de ţ pentru a se apropia mai mult de frontiera ro-
ă ă ş pe o mare parte a teritoriului dacic. Puterea ă nu mai era în ă ă
ă controleze cu ţ ă regiunile vecine, ca ă fiind ă ă abandoneze chiar regiuni
întinse din imperiu. Pe de ă parte, în urma deselor incursiuni ă în Dacia ş în Moesia ş a
numeroaselor lupte purtate cu armatele romane, ţ ă a dacilor liberi a început ă mai
ă facilitînd ă migratorilor. In prezent, se poate observa ă ţ germanice
s-au infiltrat la început în arealul acelor ţ teritoriale dacice, a ă prosperitate ş
ţ ă era mai ă
Intervalul de timp în care ţ germanice au ă în teritoriul dacic, pentru
a se stabili temporar, nu este cunoscut cu exactitate. Pe plan arheologic, fenomenul este ţ
de ţ complexului cultural Sîntana de ş care în scurt timp va înlocui cultura de veche
ţ ă Prin urmare, pentru a reconstitui faptele istorice, se impune a stabili maniera ş
ă în care o ă o ş pe ă ca ş ţ pe plan etno-cultural
a acestui proces. Aspecte importante ale acestei probleme sînt ă insuficient cunoscute, fapt
pentru care ţ ce ă au nu numai menirea de a încerca o sesizare ş pe ă
posibilului, o rezolvare a lor, ci de a determina pe viitor o mai ă ş ă cercetare.
În cîteva ş ă ţ dacilor liberi au fost semnalate unele tipuri de vase oarecum
ă de ă ă Spre exemplu, cele ş ă ţ descoperite in groapa nr. 13 din ş
de la ş punctul ţ ă (fig. 2."i, 2-8), au ă ă formale care le ă mai
mult în cultura Sîntana de ş decît în cultura dacilor liberi. Ele au gîtul de ă ă
sau ş ă cu baza ă în jos (trunchi de con ă   ş cu marginea în general dreap-
ă ceea ce ă în mod cert o ă ă în cultura Sîntana de ş

• Este
drept, ă ţ din cultura ă au gîtul tot de ă ă dar în ţ cu baza mare
în jos, marginea lor fiind ă (fig. 25, 1 ). În ceea ce ş ţ celor ş ă ţ majori-
tatea lor au ţ aproximativ ă întocmai ca în ceramica de tip Sîntana de ş

Aceasta spre deosebire de exemplarele dacice, care au ţ din ă cu ş ă ţ ă
În ş ar mai fi de ţ maniera ă de prindere a ţ care la cele ş ă ţ
cad aproximativ perpendicular pe gîtul vaselor. Prin ă particularitate ele se ă ă per-
fect cu exemplarele din cultura Sîntana de ş

ş se deosebesc de ă ţ dacice, a ă ă
la partea de sus este ă ş ă oblic de peretele vasului. ă ţ cu detalii tipologice ă
ă acelora de la ş (groapa nr. 13 de la punctul ţ ă   au mai fost semnalate
ş în alte ş ă dacice, cum ar fi la Piatra ţ (punctele ă ş ă ă ş  

ş ş
(Dealul ţ  

• ţ ă ă ă detaliile tipologice amintite nu apar totdeauna ă
Astfel, la unele ă ţ avînd gîtul tronconic cu baza mare în jos se întîlnesc ţ cu partea de sus
ă în ţ ă pe peretele vasului
20

Detaliile tipologice amintite, specifice culturii Sîntana de ş din secolul IV e.n., ar
putea fi interpretate ca ţ unui orizont cultural ulterior ş ă dacice de la Poiana-
ş punctul ţ ă Combinarea uneori pe ş exemplar a elementelor arhaice (gît
tronconic avînd baza mare jos) cu altele noi (toarta cu partea de sus ă pe peretele
vasului) ă ă ă acestea din ă apar treptat ş se altoiesc pe forme mai vechi. Concluzia
este ă ş de faptul ă una din cele ş ă ţ din groapa nr. 13 de la ş
15
Gh. Diaconu, ş pl. LXXIX, 3; LXXXII,
2; iXCVII, 3; B. Mitrea, C. Preda, Necropole, fig. 9, 5;
22, 3; 30, 1; 175, 4.
16
Gh. Diaconu, ş pl. NCVII, 3; idem,
Das Griiberjeld von ş ( Kreis Dîmbovifa }, în Dacia,
N .S., 13, 1969, fig. 9, 7.
1
7
E. A. Rikman, Pamjatnik, p. 82, fig. 34, 6, Il;
B. Mitrea, C. Preda, Necropole, fig. 9, 5; 22, 3; 30, 1;
175, 4.
12 - Din istoria ş ţ dacilor liberi
18 A. ţ 1. ş M. ş Son-
dajele de la Piatra ţ în Materiale, 6, 1959, p. 368,
fig. 8, 3 ; C. ă ă I. ş M. ş
ă de la Piatra ţ în Materiale, 7, 1961, p.
346, fig. 6, 8.
1
8
Gh. Bichir, Cultura ă pl. CXXNI, 5.
zo Ibidem, pl. CXXV, 5; CXXVI, 3.
www.cimec.ro
90
DIN ISTORJA Ş Ţ DACILOR LIBERI
punctul ţ ă ş cu detalii tipologice formale (gît, ă tîrzii (fig. 25, 2), era ă la ş
ă ă întocmai ca o parte a ă dacice din secolele II -III e.n. Pe baza acestor ţ
se poate conchide ă ş ă de la ş punctul ţ ă ă ă în
etapa primelor ă ale culturii Sîntana de ş Vasul întreg din ă ţ ă
de la Piatra ţ - ă (fig. 2."1, IJ) ş fragmentele de vase similare de la Piatra ţ
ă ă ş ş ş   ş

ar putea confirma ş ele, ă ţ orizontului dacic,
prelungirea respectivelor ş ă ă în momentul ţ celor mai timpurii semne ale culturii
Sîntana de ş
ţ elementelor de ă Sîntana de ş în i:eramica ş ă dacice a fost
ţ ă ă ă ă ş de începutul unor ă în diferite alte compartimente ale civiliza-
ţ dacice, cum ar fi tipologia uneltelor ş a obiectelor de ă etc. Ele se înscriu de fapt
într-un fenomen mai larg de ă culturale, surprins pe un ţ ce ă ş ş ca intindere
arealul culturii dacice. Sesizarea lor la nivelul etapelor tîrzii ale ş ă dacice ă în
mod ţ ş ţ ă a fenomenului de restructurare ă survenit la ţ
ă dintre cultura dacilor liberi ş cultura Sîntana de ş AstfeL potrivit ţ
de ă acum, ă restructurare ă nu se ă prin înlocuirea unei popula vechi cu
alta nou ă ci printr-un adaos de ţ de alt etnic, ceea ce, între altele, este de ă
ă schimbe radical ş datele referitoare la problema ă ţ
Mormintele dacice cu cîte ă fibule în inventarul lor au fost ş mai sînt interpretate
ca un semn ce ar atesta primele contacte dintre ţ ă ş triburile germanice. Ple-
cîndu-se de la constatarea ă portul fibulelor perechi era specific pentru o parte a ţ ger-
manice, s-a considerat ă mormintele dacice cu cîte ă fibule ar consemna, în sfera obiceiurilor
de port, unele ţ germanice asupra ă ş ş

Numai ă o ă ă a tuturor
descoperirilor din mediul dacic ă ă similitudinea dintre cele ă grupe culturale este doar
ă
Un studiu oricît de sumar al obiceiurilor de port la ţ germanice duce la sesizarea
ă cele ă exemplare care ă perechea de fibule sînt identice ; abaterile de la ă
ă sînt foarte ţ ş pot fi considerate ţ Identitatea celor ă piese care fac pereche
se ş foarte probabil faptului ă ele erau ţ ă evident cu scJpul de a fi
purtate împrcunli.
Necropolele dacilor liberi, relativ bine cunoscute, ne ă o cu totul ă ţ în ceea ce
ş portul fibulelor. Înainte de toate, ţ lor în inventarul mormintelor dacice este mult
mai ă Cit ş ă ele se ă cîte una, cîte ă sau chiar cîte trei fibule în ş
mormînt. Din datele pe care le avem la ţ ă ă s-au ă cîte ă fibule în mor-
mintele 115, 239 ş 254 (?) de la ş

ş in mormîntul 15 de la Sohodor (corn. ş jud.
ă

iar cîte trei fibule în mormîntul 1 de la Moldoveni
2
tl ş în mormîntul 254 de la ă

21 Ibidem, p. 136, pl. CXXIV, 3.
22 Ibidem, p. 93-94, pl. CXXXIV, 1.
23 Gh. Diaconu, Probleme ale culturii Sfnta11a
de ş - Cerneahov pe teritoriul R.P.R. în lumina
cercetiJrilor din necropola de la ş in SCIV, 12, 1961,
2, p. 286 ; idem, Despre taifali în lumina ă
aYheologice (aspectul ş Olteni), în SCIV, 15,
1964, 4, p. 477-478; idcm, AYchiiologische Angabcn
ubey die Taifalen, in Dacia, N .S., 7, 1963, p. 312; idem,
ş 1965, p. 117, 125; idem, ă Ele-
mente in der Tscher>Jjachow - Sîntana de ş - Kul-
tur, în Dacia, N.S., 9, 1965, p. 306; Gh. Bichir, op. cit.,
în SCIV, 12, 1961, 2, p. 262, 268; idern, op. cit., în Dacia,
N. S., Il, 1967, p. 205; idem, Cultura ă p. 100,
176; idem, Carpi, p. 91, 165.
2• R. p. 35J, 381, 387, fig. 18 7,
7, 8; 259 ; 260 ; 276, 3; 277, 6.
• V. ă ţ la popu-
ţ autohtone în sec. II -III e.n. în ţ ă in
Muzeul ţ 2, 1975, p. 325, fig. 26, 1-2. ţ
mormîntului 2 de la ă ş ă ă întrucît
mai intii a fost publicat cu ă fibule (Ibidem, p. 330,
fig. 29, 9-10), iar apoi cu o ă ă (ldem, Ne-
cropola ă de la ă ş ţ ă in
Carpica, 8, 1976, p. 167).
21
1. Antonescu, ă ă de la ă ş
in Materiale, 6, 1959, p. 477, fig. 5; 6, 1-7. Din inven-
tarul ş mormint mai face parte ş o a treia ă
de bronz, tot de tipul cu portagrafa ă dar de o va-
ă ă ţ de aceea publicatii. în raportul de
ă Piesa ă apare în registrul inventar al
Muzeului de istorie din Roman la nr. 425.
27 1. ţ ă ş V. Ursachi, La necropole carpe des
2'-3' siecles de n.i. a ă în Jnv. Areli. Rouma,zie,
9, ş 1977, R 62a, 3-5.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPINIRII ROMANE DIN DACIA Ş INVAZIA HUNILOR
91
Prima ţ ce poate fi ă ă în ă ă cu mormintele dacice ţ cîte ă
sau cîte trei fibule este aceea ă piesele se deosebesc între ele, ţ ş la tipuri sau va-
riante diferite. De aici ă ă ele n-au fost ţ ă cu intentia de a fi purtate
ca perechi de fibule ş ă ă ţ în mormînt a perechilor de fibule diferite tipologie nu
atesEt ş obicei de port ca perechile de filmle identice tipologie. ţ dintre cele ă
grupe de morminte cu perechi de fibule arat[l în mod evident o deosebire ă în ceea
ce ş portul fibulelor la dacii liberi ş la ţ germanice.
Pentru moment arfi hazardat ă a ă o ţ de ce dacii liberi din regiunile est-
carpatice purtau uneori cîte o ă iar alteori cîte ă sau cîte trei fibule care se deosebeau
între ele. Morminte cu perechi de fibule tipologie diferite au mai fost semnalate ş în necropolele
daco-romane descoperite la Obreja ă morminte)
28
în Transilvania la Locusteni (trei morminte:
94, 179 ş 185)
29
în Oltenia, ceea ce ă de fapt un obicei de port comun în secolele
II -III e.n. pentru lumea ă ş ă În necropolele daco-romane n-au fost ă
ş morminte cu cîte trei fibule, dar trebuie ă se ţ ă seama ă ş la dacii liberi cazurile de acest
fel au ă destul de rar. În acest context n-ar fi de prisos ă se ă în schimb, un alt
fapt, anume acela ă într-un mormînt de la Locusteni s-au ă patru fibule, fiecare exemplar
deosebit tipologie de
Cea mai timpurie descoperire din teritoriul dacic est-carpatic care ar putea atesta portul
fibulelor perechi este mormîntul 2 din necropola de la Bîrlad-Prodana
31
• Cum din ă necro-
ă se cunosc numai ă morminte de ţ (fig. 27), este greu de ă o apreciere mai
ă asupra acestui complex. ă ş ă inventarul celor ă morminte este o com-
ţ destul de ă întrucît urnele sînt dacice, iar piesele de port ă ţ ă fibule, ă
sînt ă de mediul acestei culturi. În ceea ce ş urnele, fixarea cronologiei lor este difi-
ă În schimb, fibulele sînt ulterioare culturii dacilor liberi ş pot fi puse pe seama primelor mani-
ă ale culturii Sîntana de ş în ţ dacic. În aceste ţ ţ din mormîntul 2
de la Bîrlad-Prodana nu mai poate fi ă o atestare a portului de fibule perechi la dacii
liberi în secolele II-III e.n., ci abia în faza începuturilor culturii Sîntana de ş
O ă ă datînd aproximativ din ş ă a fost ă la ş
(corn. Iana, jud. Vaslui). Din cuprinsul ei provin ă urne dacice, o ă de fier cu piciorul
ă ş ş un ac de cusut (fig. 26?
2

Materialele publicate ă acum ă ă ţ date despre începuturile culturii Sîn-
tana de ş ş unele descoperiri, ş de ţ mai reduse, ţ date semnificative.
Între acestea sînt de ţ mormintele de la ş Mari. Cozia ş Todireni.
Controversa tul mormînt de incinera de la ş Mari
33
a fost interpretat de mai
ă vreme ca un rezultat al contactului ţ dintre ă culturii ş ţ
dacilor liberi (sec. II-III e.n.), ş cei ai culturii Przeworsk
31
• Prin aceasta se încerca de fapt ă se
28
D. Protase, cimiti!'ul daco·roman de
la Obreja (TI'ansilvania), în Acta MN, 8, 1971, p. 154,
fig. 14, 3, 8. De la ş autor am primit ţ
ă tot la Obreja, intr-un alt mormint, s-au ă o fibull!.
de bronz ş una de fier.
28
G. Popilian, Necropola daco·l'omaniJ de la Lo·
custeni, Craiova, 1980, p. 26, 27, 39, 41, pl. XIV, 9'1/'l,
5; XXV, 179{4, 7; XXVI, 185{4, 5.
30
Ibidem, p. 28, pl. XV, 100/3-6.
31
V. Palade, Noi descopel'iri carpice {n ţ
Vaslui, în Ş ă 3, 1971, p. 93-96, fig. 2, 1;
3, 2, 4-7; 1. ţ ă Die Romer·Daker und die JiVander-
ă im ă Karpatenraum im 4. ]ahr·
hundcrt, în Die V olker an der mittleren und un teren Donatt
im fiinftcn und sechsten Jahrhundnt. Berichte des S:vnz·
posions de1· Rommissinu fiii'
24. bis 37. Oktober 1978, Stifl 7.welll,
(Ve,·offentlichungen der J,.o,;zmissinn fiii' Friihm ittel-
alterjorschullg Bd. 4 ), \'iena, 1980, p. 125, fig. 1, 1, 3, 4, 7, IL
32
V. Palade, op. cit., p. 96-97, fig. 1; 2, 2, 3 ;
3, 3. 1. ţ ă op. cit., p. 125, fig. 1, 2, 5, 6.
33
M. Dinu, Ş arheologic ş Mari,
în Materiale, 7, 1961, p. 126-127, fig. 7-8.
a. Obiceiul depunerii armelor in morminte, sesizat
ş la ş Mari (Gh. Diaconu, op. cit., in SCIV, 15,
1964, 'l, p. 478; idem, op. cit., in Dacia, N. S., 7, 1963,
p. 312), este larg ă în regiunile din ă
ă a culturii dacice, de unde ă ş in cuprinsu 1
acesteia, ş cum se ă în necropolele de la Zveni-
gorod, Bolotnoe {1. K. Svesnikov, Mogil'niki lipickoj
kul'tury v l'vovskoj oblasti. Raskopki u ss. ZvenigOI'od i
Bolotnoe, in KS, 68, 1957, p. 63- 74) ş de la ş
Aurit (S. ş O ţ ă ă în ţ
arheologicd Ş   de la Aul'il, în Apulum,
10, 1972, p. 680 - 682). Preluarea unor obiceiuri de
ritual sau de port nu presupune ă ş ţ obli-
gatorie a unor grupe etnice ă in mccliul dacic.
www.cimec.ro
92 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
--------------------------------------------------------------------------------
sesizeze o ţ ă ă între cultura dacilor liberi ş aceea de tip Sîntana de ş ş
ţ ţ ă pentru ă interpretare, ş anume ă piesele de metal din acest mormînt
ar fi fost asociate cu ă din ă ă ă la ă ă prin ş ţ nu corespun-
de ă ţ înregistrate prin cercetarea de teren. Dintr-o eroare în preluarea ţ s-a
atribuit mormîntului respectiv tot materialul din raportul preliminar de ă ă ilustrat la fig.
6-8, cînd de fapt fragmentele de vase de la fig. 6, ă tocmai acelea lucrate la ă din ă
ă ş decorate cu motive ş ţ proveneau din

ş cele ă grupe de piese nu sînt
asociate în ş complex, iar contemporaneitatea lor nu este ă piesele din inventarul
mormîntului ar putea ă se dateze mai devreme, iar fragmentele de vase decorate prin ş ţ
ă fie ceva mai tîrzii ş ă ţ ă orizontului cultural ş cronologic Sîntana de ş

În stadiul
actual de cercetare, integrarea acestei descoperiri de la ş Mari în contextul celorlalte ves-
tigii arheologice contemporane de pe ş ţ ă ă În ceea ce ne ş am opta
pentru interpretarea ei ca o ţ ă ă (de ă ă   în mediul dacic, ă
ă datînd dintr-o ă imediat ă culturii Sîntana de ş
La Cozia, cu ocazia unor ă de plantare a ţ de vie, au fost distruse mai multe mor-
minte de ţ ţ în ş ă ş a unor morminte de ţ nu este ex-
ă dar nici nu poate fi ă întrucît pe terenul respectiv nu s-au mai putut face sondaje de
verificare. Din inventarul mormintelor distruse au fost recuperate ş vase ş ă fusaiole de
lut, o ă de fier, precum ş o ă ş un vîrf de ă ă de bronz (fig. 28-29). Intregul
material este ă de mediul cultural dacic din secolele II-III e.n. În ceea ce ş ceramica,
ea ne atrage ţ prin ţ mare de vase lucrate cu mîna (cinci vase din ş fig. 28,
2, 6; 29, 2-4) în ţ cu acelea modelate la ă (fig. 28, 4), ş prin caracteristicile
ei (structura pastei, forme, ornamente), pentru care ă cele mai apropiate similitudini în gru-
purile culturale din lumea ă Spre ş zone conduc analogiile pentru vîrful de ă ă
din bronz ş catarama de fier. Doar fibula de bronz are corespondente ş în complexele ar-
heologice din regiunile noastre
37
• Cronologia descoperirilor de la Cozia este ă în condi-
ţ în care ne lipsesc datele despre gruparea pieselor de inventar pe morminte, iar încadrarea lor
in una sau eventual în ă etape este la fel de ă Luate ă materialele de la Cozia
ar putea fi datate probabil la ţ dintre secolele III ş IV sau în primele decenii ale veacului
al IV-lea.
Un alt grup restrîns de morminte, datînd aproximativ din ş ă a fost desco-
perit la Todireni. ă pe un grind din albia ă a .Jijiei, o parte din necropoH"t, despre în-
tinderea ţ ă a ă nu avem indicii sigure de apreciere, a fost ă prin exploatarea unei
cariere de lut ş prin eroziunea apelor rîului. ţ ţ numai pentru cinci morminte:
primele ă (nr. 1-:2) au fost semnalate în 1966, ă cu distrugerea lor, recuperîndu-se ă
vase de lut ş un pahar de ă (fig. 31, 1, 4); prin sondajele efectuate în anii 1967-1968aumai
fost descoperite ă trei morminte, cu un inventar deosebit de bogat (fig. 30; 31, :2, 3, 5, 6;
33)
38
• Unul din aceste morminte (nr. 4) era de ţ ţ cîteva ş de oase calcinate
amestecate cu ă ă ş o ă de argint, în parte ă de ă ă rugului (fig. 30,
1). Celelalte ă morminte (nr. 3 ş 5) erau de ţ ceea ce ă ă necropola de la Todi-
reni era ă
Inventarul mormintelor de la Todireni, atît ceramica, cît ş piesele de metal, ă ş os,
nu au corespondente în complexele dacice anterioare. Fibula de argint cu portagrafa ă ş
35 M. Dinu, op. cit., p. 127, fig. 6.
38
Prin ă ă efectuate de M. Ignat pe ş
loc, în anii 1978- 1979, au mai fost descoperite ă
zece morminte de ţ a ă inventar de cera-
ă ş obiecte ă necropola de la ş Mari
în etapa de Inceput a culturii Sîntana de ş
37
1. ţ ă Unele probleme privind ţ au-
ă din Moldova fn secolele II- V e.n., In Crisia,
1972, p. 193 ; idem, Probleme der Sîntana de ş -
Cernjachov -Kultur auj dem Gebiete ă în Studia
Gotica ( Antikvariska serien 25 ), Sockholm, 1972, p. 100 ;
idem, op. cit., In Die Volker an der mittleren und unteren
Donau im funjten und sechsten ]ahrhundert. Berichte
des Symposions der Kommission fUr Frilhmittelalterfor-
schung, 24. bis 27. Oktober 1978, Stift Zwettl, Niederoster-
reich, Viena, 1980, p. 125-127, Abb. 4.
aa Ibidem, p. 126, Abb. 2, 2 ; idem, op. cit., în Cri-
sia, 1972, p. 189- 190, fig. 1 ; idem, op. cit., în Studia
Gotica ( Antikvariska m·in1 25 ), Stockholm, 1972, p. 100.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPINIRII ROMANE DIN DA·CIA Ş INVAZIA HUNU.OR
93
ă ş analogii mai apropiate la Yasilica
39
ş la ş

dar nici una din ele nu ă la o clarifi-
care a ţ cronologice, întrucît n-au fost ă în asociere cu alte obiecte, ci doar ca descope-
riri izolate. Acest tip de ă este caracteristic pentru anumite regiuni ale Europei de nord (fig.
32), iar gruparea cf'lor patru exemplare în zona Prutului :Mijlociu ă unele ţ de schimb
între regiunile respective. Dealtfel, ţ unui drum comercial intre ţ din bazinul
vestic al ă Baltice ş ţ nord-pontic este ă ş de unele descoperiri ţ unor
perioade mai vechi
11
• Ca o apreciere ă grupa de fibule la care ne referim ar putea fi ă
în jurul anului 300 ş ă în ă ă cu primele ă de constituire a culturii Sîntana de
ş Un pieptene de os cu mîner semicircular (mormîntul 3), lucrat dintr-o singurfl ă (fig.
30, 15), se ă prin caracteristicile sale tipologice tot la ţ dintre secolele III ş IV. în
ş pentru ă datare ă ş cele ă pahare de ă (fig. 31, 4, 6). Ceramica este
de o mare diversi ta te. Forma, structura pastei ş tehnica de lucru a unor vase (fig. 31, 1, 3 ; 33,
1, 3) ă ă evidente cu lumea ă în timp ce alte forme ş ornamente
(fig. 33, 4, 6) trebuie ă in mediul germanie. Ca o concluzie, ţ ă ă inventarul mormin-
telor de la Todireni nu poate fi considerat tipic, în totalitatea lui, nici pentru cultura dacilor
liberi ş nici pentru aceea de tip Sîntana de   ş El ă mai curînd o ă ă între
acestea.
Un alt grup cultural care trebuie luat aici în ţ este acela reprezentat de tumulii
carpatici. Necropolele ţ acestei culturi au fost semnalate, ş uneori investigate prin mici
sondaje, ă de la ş vea_cului trecut, dar cercetarea lor ă prin ă ă ample,
a fo<;t ă mult mai tîrziu. In cele ă monografii, ca ş în studiile elaborate ă acum, s-au
abordat importante probleme, cum ar fi caracteristicile ş ă riturile ş ritualurile funerare,
inventarul ş ă ş cimitirelor (unelte, ă arme, piese vestimentare ş de ă
ş îndeosebi cronologia ş ţ ă a acestei culturi
42
• Cu toate ţ înregistrate
în metodologia ă de teren
4
J, care au determinat serioase lacune ş erori în ţ
ă cultura tumulilor carpatici este deja destul de bine ă ţ ş cronologic.
Potrivit descoperirilor de ă acum, cultura tumulilor carpatici este ă ă cu ă
dere în culoarul dintre ţ Orientali ş ş Volîno-podolian deschis de apele Nistrului,
o regiune cu altitudine de aproape 500 m, ă în mare parte de ă Este de remarcat
ă ă necropolele cu morminte tumulare, situate de obicei pe cursul unor ş nu sînt dis-
persate uniform pe acest ţ ş nici de-a lungul ă principale a Nistrului sau, mai la sud, pe
cele ale Prutului ori Siretului. ă ele apar concentrate în bazinul unor rîuri mici, ţ
39
N. ş O ă ă ă din
epoca ă ă ă fn Basarabia, în Arhivele
Basarabiei, 3-4, 193.5, p. 3-1.5; idem, Kaiserzeitliche
Fibel aus Vasilica ( Bessarabien ), în Germania, 19,
193.5, p. 36-40.

0
E. A. Rikman, Buddty, p. 31, fig. 37, 4, .5.
u ţ unor piese izolate de ă ă
ş cum sînt "fibula ă   ş cele ă coliere
de bronz în forma. de ă (Kronenhalsringe), nu
ă obligatoriu deplasarea unui grup etnic
din regiunea ă Oderului în Marea ă spre
teritoriul dacic de la est de ţ (l\I. ş Noi date
privind arheologia ş istoria bastarnilor, în SCIV, 20,
1969, 2, p. 19.5-217), ci mai curînd unele schimburi
culturale între aceste zone. Piesele amintite nu ă
locul de origine al ţ germanice (al bastarnilor !)
din cuprinsul culturii ş - Luka5evka, ci doar
legll.turile pe care aceasta le ţ cu alte grupe de
ţ germanice.
· ta M. I. Smisko, J:<.arpats'ki kurgani per§oj polovini
I tisjatoliltja na§oj eri, Kiev, 1960; L. V. Vakulenko,
Pam'jatki pidgir'ja Ukrajns'kich Karpat pedoj polovini
I tisjatolittja n. e., Kiev, 1977. Dintre studiile apA.rute
în ultimii ani, prin ă referitoare la aria de ă
pîndire ş cronologie, precum ş la rituri ş ritualuri fu-
nerare, se ă V. ă - Bîrliba, Un nou-
veau groupe cullurel sur le territorie de Roumanie. Les
fouilles de ş ţ ş ( comm. de ă
de ţ în Dacia, N. S., 24, 1980, p. 181-207; N.
ţ et M. Ş Udrescu, Considerations anthropologi-
ques preliminaires sur la necropole de ş ţ ş
în Dacia, 24, 1980, p. 209-220; V. G. Kotigoro§ko,
Kurgan pervoj poloviny 3 v. n. e. u s. Bratovo, în SA,
1979, 2, p. 153- 163 ; idem, Itogi izucenija mogil'nika
Iza I v Zakarpat'e, în SA, 1980, 1, p. 229-247. Cultura
tumulilor carpatici, ş cum o aratll. ş numele, a fost
ă din masa celorlalte descoperiri din epoca
ă tîrzie prin specificul de înmormîntare a mor-
ţ în tumuli. ş ă ă sînt ă ţ
cercetate, iar ţ tuturor celor 40 de ş ă la
ă culturll (L. V. Vakulenko, op. cit., p. 8, fig. 1)
este ă
43
V. ă op. cit., p. 20.5.
www.cimec.ro
DIN ISTORIA Ş   Ţ DAC!LOft LIBERI
ţ ţ ă ai celor trei magistrale hidrografice amintite sau numai ţ (Ozana)
ai afluentilor acestora.
prezent ar putea fi sesizate cinci ă de necropole tumulare, care se ş de la
rîul Strij, afluent al Nistrului la nord, ă la Ozana, afluent al rîului Moldova la sud (fig. 34).
Prima ă cea mai ă ă în bazinul ţ Strij ş Cecva, de pe dreapta
Nistrului, cuprinde ă numai ă necropole (Dobrjani ş Niznij Strutin). Cea de a doua
ă ă în bazinul rîului ţ ă este ă ă din ş necropole (Pidgoroddja,
Grabovec, Markivci, Kamjanka, Cuculiv, Pererisl). A treia ă ă pe Valea Prutului, de la
izvoarele acestuia ş ă la ţ cu ş este ă din 12 necropole (Kornic,
Misin, Stopcativ, Grusiv, Pecenizin, Pilipi, Pikoniv, Cuculin, TraC, Debeslavci, Gannivka,
Hozniv); doar un singur cimitir din ă grupare se ă pe malul stîng al Prutului (Kornic).
A patra ă ă pe cursul superior al rîurilor Siret ş Suceava, este mai ă cuprinzînd
doar ă necropole (Hliboka, ş Yn ş cea de a cincea ş în ş timp cea mai su-
ă ă ă ă în prezent din trei (patru ?) necropole, se ă aproximativ între ţ
Ozana ş ş de pc malul drept al Moldovri (Gura Secului, ţ ş ş Tîrzia, Boroaia ?).
Interesant este de semnalat aici faptul ă ţ culturii tumulilor carpatici de la est
de ţ Orientali a înaintat spre sud ă pe aliniamt:>ntul rîului Ozana, ă ă în preajma
rîului ţ ţ dintre cei doi ţ ai riului Moldova este de circa 4-6 km), care în
perioada imediat ă (secolele II-III e.n.) reprezenta ş limita de separare a ă forma-
ţ teritoriale ale dacilor liberi: la sud ţ ă a dacilor liberi din zona de confluen-
ţ ă a rîului Moldova cu Siretul (fig. 21 ; 22; 24), iar la nord ţ ă a dacilor liberi
din ş Sucevei (fig. 19; 24). ă ţ duce la presupunerea ă ţ tumulilor
carpatici s-a putut infiltra în aria ţ teritoriale a dacilor din ş Sucevei, dar nu ş
în aceea a dacilor de la ţ Moldovei cu SiretuL care formau un grup mai compact ş mai
numeros, ă cum o ă descoperirile de ş ă ş necropole din secolele II-III e.n. (fig. 8).
ţ ă ă de la ţ Moldovei cu Siretul dispunea foarte probabil ş
de o ţ ă ă mai ă pentru care ă ă volumul însemnat de stipendii pri-
mite de la romani.
O a doua ă cu necropole tumulare a început ă se contureze ş la vest de ţ Orien-
tali, pe cursul superior al Tisei. ă aici au fost cercetate doar necropolele de la Iza
ş Bratovo.
ă ă ă acum cu privire la ă ş dispunerea tumulilor din cuprinsul
necropolelor, la obiceiurile de rit ş de ritual, ca ş la tipologia inventarului, permit deja unele
ţ interesante referitoare la departajarea ă ş ă a descoperirilor acestei
culturi. Astfel, se poate sesiza ă tumulii carpatici de pe cursul superior al Tisei SP deosebesc intru-
cîtva, prin inventar ş detalii de rit ş de ritual, de aceia ţ la est de ţ Orientali.
În ceea ce ş cronologia tumulilor carpatici, ţ ă ă ă piesele de
metal din inventarul lor care ar putea oferi o datare mai ă sînt ţ ş o asemenea
ţ nu ă da tarea foarte ă a necropolelor tumulare în secolele II-VI
44
sau II-V
4
:;.
O propunere mai ă ce are în vedere tot încadrarea ă a culturii tumulilor carpatici,
o ă pe aceasta în intervalul de la ă hasdingilor în ţ costobocilor (anii
ş ă în secolul al IV-lea, cînd se ă in complexul Sîntana de ş Cer-
njachov41'.
Dovezi foarte clare pentru a fixa limita ă ă a necropolelor tumulare
nu avem, ş încît fixarea ei ă din secolul alii-lea e.n. ă ă ă Inventarul
necropolelor de la Gura Secului, ţ ş ş ş Tîrzia, ş a acelora din grupa cea mai
ă nu ă da tarea lor mai devreme de a doua ă a secolului al III-lea e.nY. Aceasta,
44
M. I. ş op. cit., p. 115- 128.
45 L. V. Yakulenko, op. cit., p. 63-69.
46 V. ă op. cit., p. 207.
47
Materialele din aceste trei necropole ne-au fost
accesibile In totalitate, fiindu-ne puse la ţ de
V. ă -Bîrliba, autorul ă pAturilor.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPlNIRII ROMANE DIN DAJCIA Ş INVAZIA HUNJLOR
95
ş nu ă ă alte necropole nu ar putea fi mai vechi. O ă în acest sens ne ă
necropola de la Bratovo datînd foarte probabil ă din prima ă a secolului al III-lea
48

Prin urmare, posibilitatea ca unele cimitire ă dateze din ultimul sfert al veacului al II-lea nu
trebuie ă Ar fi de presupus ă ca cele mai timpurii necropole ale acestui grup ă se ă ă
în prima ă de infiltrare a ţ respective, ă pe cursul Nistrului Superior
49

În ceea ce ş limita ă ă nici o descoperire ă nu ă
ţ ş încadrarea tumulilor carpatici în secolele V-- VP
0
• Mai mult, ea nu poate fi ă nici chiar
în a doua ă a veacului al IV-lea, ş încît ă ca limita ă ă ă fie
ă doar în prima ă a acestui secol.
· ş ă cum s-a ţ ă posibilitatea ca ţ ă de tumulii
carpatici ă fi ă mai devreme pe c:ursul superior al Nistrului, în aria ă a culturii dacice.
Poate in acest fel ar trebui ă pe de o parte, ţ descoperirilor dacice de aspect ţ
datînd din secolele II -III e.n. în dreapta }iistrului Superior (de la izvoare ş ă în bazinul afluen-
tului ţ ă ă tocmai în zona de ă a tumulilor carpatici, iar pe de ă
parte concentrarea lor ă pe malul stîng al ş rîu, din regiunea ş Lvov ş ă
la afluentul ă Siretul, ă in partea de vest a ş Volino-podolian (fig. 34)
51
.
ă ţ care se resimt la incadrarea ă ă a acestei culturi se dato-
resc faptului ă doar ţ necropole s-au bucurat de studii temeinice de ă Cele care s-au
publicat ă acum (Bratovo, Iza I)&
2
ă în mod e\·ident o ţ în timp între ele, ceea
ce • ă ş necesitatea de a face pentru cultura tumulilor carpatici aprecieri ţ de cronolo-
gie''. În stadiul actual de cercetare se poate deja constata ă grupa tumulilor carpatici a atins
limita ă ă de înaintare (necropolele de la Gura Secului. ţ ş ş ş Tîrzia)
abia spre ş secolului al III-lea, ş la ţ cronologid dintre cultura dacilor liberi
ş cultura Sîntana de ş
In ultimii ani, din ce în ce mai frecvent au fost identificate ş ă de tip Sîntana de ş
pe locul unor ş ă ţ dacilor liberi. Ideia ă în aceste cazuri am aYca de a face cu ş
ă care ş continuat ţ pe ş loc din nemea dacilor liberi (secolele II -III e.n.)
ş ă în perioada culturii Sîntana de ş (secolul IV e.n.) a ă ă treptat tot mai multe con-
ă Numeroase ş ă de acest fel au fost semnalate prin ă de ţ ă

• Cîteva din
ele, cum ar fi acelea de la Nezvisko
55
, ă

ş ş  

au fost cercetate ş prin ă ă
oferind importante argumente în sprijinul ă ţ lor în inten·alul de timp ţ
4• V. G. Kotigorosko, op. cit., in SA, 1979, 2, p.
153-163.
u Descoperirile de Ia Lepesovka, pe rîul Goryn,
afluent al Pripetului, sînt în ă sâ confirme ş ele
ă Ia ş secolului al II-lea, a unor grupe
de ţ germanice în ţ care va fi ulterior afec-
tat de cultura Sîntana de ş Rernar·
ă ă ă descoperirile respective sînt situate Ia gra-
ţ de nord a arealului cernjachovian. M. A. Tichanova
Rasllopki poselenija u s. Lepesovka ( K voprosu o prois-
chofdenii lernjachovskoj kul'tury ), în Actes du 7' Con-
gres International des Sciences Prehistoriques et Proto-
histMiques, Prague 21 -27 aoul 1966, 2, Praga, 1971,
p. 1059- 1063.
'
0
Materialele publicate de autorii care ţ
ă opinie (M. 1. SmiSko, op. cit. ; L. V. Vakulenko,
op. cit.) nu pot fi datate in secolele V-VI.
u Pentru rna.i ă ţ ă la stabilirea ariei
de râspîndire a descoperirilor dacice de tip ţ harta
cuprinde numai ş ş necropolele cercetate prin
sâpâturi incluse în catalogul prezentat de V. M. Cigilik,
Naselennja verchn'ogo Podnistrov'ja perSich stolit' na§oj
eri, Kiev, 1975, p. 12-78; idem, Novoe poselenie lipic·
koj kul'tury na L'vovstine, în AnhOtk., (1979) 1980,
p. 347-348.
5
2 V. G. Kotigorosko, op. cit., in SA, 1979, 2, p.
15.1-163; idem. op. cit., în SA, 1980, 1, p. 229-247.
63
V. Mihâilescu-Bîrliba (op. cit., p. 206) presu-
pune o Inaintare In valuri a ţ tumulilor carpa-
tici. În ceea ce ne ş ă d!. s-ar putea
vorbi mai curînd de o înaintare a acestora pe etape ş
pe aliniamente.
" N. Zaharia, M. ţ Em. Za-
haria, ş din Moldova, p. 81-82.
u G. 1. Smirnova, Poselenie u s. Nezvisko v pervye
veka novoj ery, in MIA, 116, 1964, p. 196-212.
08
Sâpâturi efectuate de 1. ţ în anii 1963- 1968.
67 R. Vulpe, ş p. 2':1.9 -252, 280-310. Da-
tarea ş de pe Dealul Teilor de la ş exclu-
siv în vremea culturii Sîntana de ş (Gh. Bichir,
Unele ţ cu privire la necropolele de tip ş
din Moldova ş ţ acestor necropole cu lumea sar-
ă în SCIV, 12, 1961, 2, p. 262-263) este ă
de sâpâturile efectuate în anii 1960 (1. ţ ă ş 1979-
1980 (M. ş care au adus dovezi clare despre exis-
ţ acesteia ş în perioada culturii dacilor liberi (sec.
III e. n.). În prezent, descoperirile de la ş ă
ţ ş ă în vremea dacilor liberi (sec. III e. n.).
în etapa de ţ spre cultura Sînlana de ş ca
ş în perioada acesteia (sec. IV e. n.).
www.cimec.ro
96
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
Fundamentarea ă ţ de ă mai mare în vatra ş ş ă din secolele
II -III ă în secolul al IV-lea, nevoie ă ş de ă ă pentru a sesiza
ş a ţ ă ş ei pe etape. Inainte de toate este ă ş ş ţ con-
ţ real al ă din perioadele celor ă culturi, ca ş a acelora din intervalul de
trecere de la prima ă (a dacilor liberi, secolele II-III e.n.) la cea de a doua (cultura Sîntana
de ş secolul IV). În perioada de ţ ă ă a celor ă culturi, cu caracteristici pe
care în general le ş mai bine, procesul de ţ se ă ş ă în limitele unei evidente
ă ţ Ea cuprinde etape ş faze cu ă mai lente, ce ă elemente de mai ă
ţ ă din sfera variantelor tipologice, fie ă este vorba de ţ de rituri ş deritualuri
funerare sau de obiceiuri de port, fie ă se ă la inventarul de unelte ş arme sau piese vesti-
mentare ş podoabe. ă în perioada de trecere de la cultura dacilor liberi la cultura
Sîntana de ş de ă mai ă ş cu etape ş faze mai scurte, de multe ori nesesizabile sau
abia perceptibile, ă sînt rapide ş radicale. Ele cuprind în sfera lor elementele princi-
pale ş structurale de 1/azc'i ale vechii culturi, determinînd 1)-U doar o ă variabilitate a variantelor
tipologice, ci ă ş transformarea ă a tipurilor. ln aceste ţ este mult mai greu de
surprins ş de apreciat ce semnifica are înlocuirea unei culturi vechi cu o alta ă ă feno-
menele din perioada de trecere sînt judecate doar prin elementele de dinainte ş de ă aceas-
ta, atunci se poate ajunge la concluzii deformate, excluzînd ţ vechii culturi dintre ă
torii noii culturi. Numai ă ă esenta ă culturale ş etnice din perioada de trecere
de la cultura dacilor li!Jeri la cultura Sfntana de   ş este interpretatâ prin elementele caracteristice
acestui interZJal de ţ

ş cum este corect ă se procedeze, ş nu prin acelea specifice etapelor
de dinainte ş de ă acesta, atunci concluzia este cu totul alta ş fenomenul de continuitate et11ic
apare evidtnt.
În unele din ş ă ş necropolele fazei timpurii a culturii Sîntana de ş se ă
ş vase dacice lucrate la ă de tipul fructierelor
59
• Ţ seama ă ţ lor este ă nu-
mai de cultura dacilor liberi, începutul acestor ş ă ş necropole trebuie plasat intr-o vreme în
care fructierele dacice mai erau ă in uz. 1n aceste ş ă au fost semnalate ş unele piese de
metal data bile ă ş culturii dacilor liberi
00
, ceea ce ar putea confirma atit orizontul inci-
pient al culturii Sîntana de ş cît ş coloratura ă ă a ţ din ţ crono-
ă ă De ţ este ş faptul ă acum, la nivelul acestui orizont cronologic, începe o
populare ă a regiunilor joase de cîmpie, mai ţ locuite în secolele II -III e.n. de ă
dacii liberi, a ă ţ ă era pentru zonele de ş
Datele prezentate ă neîndoielnic derularea ă a unui mare ă de fapte în
intervalul de trecere de la cultura dacilor liberi la aceea de tip Sîntana de ş Perioada este
ă iar definirea ei ă ă ş unele dintre elementele ş caracteristicile ei pot fi
consemnate cu ă certitudine.
Prelungirea unora din ş ă dacilor liberi ă în pragul celor dintîi ă ale
culturii Sîntana de ş ş sau chiar ă in perioada de ă dezvoltare a
acesteia ă Nezvisko, ş ă cu ţ aproximativ la ş ă a unor
ş ă Sîntana de ş cu un fond cultural de început specific în parte dacilor liberi ă ş
BîrL1.d- Valea ă

precum ş cu acele descoperiri dacice datînd exclusiv din etapa de tran-
58
1. ţ ă op. cit., în Die Volker an der mittleren
und unteren Donau im JUnften und sechsten ]ahrhundert.
Berichte des Symposions der Kommission fur FrUhmittel-
alterforschung, 24, bis 27. Oktober 1978, Stift Z11:ettl,
Niederosteneich, Viena, 1980, p. 124-127.
69
1. ţ ă ţ cu privire la cultura Sin-
tana de Muref - Cernjachov pe teritoriul Republicii So-
cialiste România, in ArhMold, 4, 1966, p. 204, fig. 10,
1-2. Un fragment de ă a fost ă ş în ş
Sintana de ş de la ă ş cu ocazia ă ă
efectuate de 1. ţ ă in anul 1960. ln unele ş
cum ar fi la Bîrlad-Valea ă (V. Palade, Etements
geto-daces dans le site Sintana de Muref de Bîrlad,.... Valea
ă în Dacia, N. S., 24, 1980, fig. 10, 13), au fost
descoperite ş ă de ă dacicl.
eo Între aceste piese ţ ă unele fibule des-
coperite la ă ş ă de bronz cu portagrafa ă
ă ă 1. ţ ă in 1960), Bîrlad-Valea ă (\'.
Palade, op. cit., fig. 18, 4, 6) ş ş (E. A. Rikman,
Pamjatnik, fig. 37, 1).
61
Avem în vedere vasele de tip ă ş varian-
tele tipologice de ă ţ dacice.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPINIRn ROMANE DIN DACIA Ş INVAZIA HUNILOR 97
ţ (Bîrlad-Prodana, ş   ă ă un complex de dovezi ă cu privire la con-
tinuitatea elementului etnic dacic în cuprinsul noii culturi (Sîntana de ş   Acum are loc ş o
intensificare ă a ţ romane in ă regiunea dacilor liberi, ca urmare a replierii
romane pe linia ă în anul 275 ş a ă unor elemente romanizate din fostele pro-
vincii Dacia ş Moesia. ţ acestui proces trebuiesc evaluate atît prin ă produselor
romane importate, dar mai ales prin fenomenul de imi tare a acestora, cu o implica mult mai mare
în ceea ce ş difuzarea ă ţ în afara ţ imperiului. ţ ş apoi rapida
generalizare a ceramicii din ă ţ ă la dacii liberi din zonele est-carpatice este tocmai
o ţ ă a acestui fenomen.
Descoperirile ce pot fi raportate exclusiv perioadei de ţ ţ în cea mai mare
parte la complexe de ă întindere, ceea ce ă un semn despre durata lor mai ă
În ş timp, ele sint de o mare diversitate, ş ă pentru etapele de dinainte ori de mai
tîrziu. Unele descoperiri (Cozia, Todireni, ţ ş ş Tîrzia, Gura Secului, ş  
ă ă d'1 în acest interval cronologic are loc infiltrarea, în grupe relath· mici, a unor
ţ germanice pe un întins teritoriu ţ dacilor liberi
62
• ţ ă de
necropola de la Cozia, spre exemplu, pare ă fie ahia ă întrucît din inventarul ei lipsesc piese
de ă ă care ă confirme o ţ de mai ă ă între noii ţ ş autoh-
toni. Necropolele tumulare de la Gura Secului, ţ ş Tîrzia ş ş ca ş acelea de la
Cozia ş Todireni, ă ă ţ ă ă in ţ dacic nu era ă ci foarte diver-
ă din punct de vedere cultural, ă de fapt un ă conglomerat de ţ
germanice. Ele proveneau din zone deosebite ş se aflau la un nivel inegal de dezvoltare unele
ţ ă de altele. ă ă ă aceste ţ germanice se ă în carlrul ş conjunc-
turi istorice, dar ş stabilesc locuirea ă in zone distincte din arealul dacic (grupul Cozia
în ş Central Moldovenesc, grupul Todireni în Cîmpia Jijiei, necropolele tumulare în ş
Sucevei
63
), ţ cu autohtonii, dar în ş ă distincte. Infiltrarea unor sem in germanice
în zonele de ş ă în ş timp deplasarea unor grupe de popula dacice in regiunile
de cîmpie, ceea ce duce implicit la o ă ţ ă ă
Deplasarea ţ germanice în ă ă Europei, care ă o ă regiune
ă între bazinul Niprului la est ş ş Transilvaniei la vest, este ă în general
sub numele de ţ ţ Din textele literare ă ă ă autorii antici ţ prin
ţ o conglomera de ţ germanice, uneori în conflict unele cu altele, în fruntea ă
se aflau ţ ei ş ş ă ţ ţ în mai multe ramuriM. Diversitatea descoperirilor de ă
ă din teritoriul dacilor liberi
65
ă ş ea o ă ă ă ţ ă a ţ
lor gotice la ă lor în aria de constituire a culturii Sîntana de ş Iden-
tificarea din punct de ndere arheologic a tuturor grupelor, cu caracteristicile ş zonele exacte
de ă este foarte ă întrucît tocmai faza de început ă ă ţ ă Mai
clar se ş ă doar grupa de tumuli carpatici, ă în ă ă cu infiltrarea hasdingilor ş la-
cringilor (taifalilor) în teritoriile dacilor liberi
66
• Descoperirea destul de ă a oaselor de cai
62 ă cum s-a mai amintit, doar zona de pe cursul
superior al Nistrului ar putea fi ă mai devreme
de ă ă probabil la ş secolului al
II-lea e.n. La acea ă fenomenul era de ţ
restrînse, pe un teritoriu mic, ă ă ţ importante
in ţ de ansamblu a ţ dacilor liberi din
ţ est-carpatic.
ea Descoperirile viitoare ar putea ă ne rezerve
posibilitatea de a semnala in arealul dacic ş alte ase-
menea grupe. ă ă fie amintit aici faptul ă pe
Bugul de Sud, la (rn., reg. Hmelnick), ş
dar într-o ă nu prea ă ă de aria ă a fost
sesizatA o ă ă de ţ ă 1. S. Vino-
kur, RuW!anskij mogil'nik, în Mogil'niki ternjachovskoj
H - Din istoria ş ţ dacilor liberi 202
kul'tury, Moscova, 1979, p. 112 -13.5. ş grupe ar
putea ă ţ ă ş ş de la Lepesovka, ă
ceva mai la nord, M. A. Tichanova, op. cit., în Actes du
7' Congres International de Sciences Prihistoriques et
Protohistoriques, Prague 21 -27 aout 1966, 2, Praga,
1971, p. 1059- 1063.
u R. Wenskus, Stammesbildung und Verjassung
(2. Auflage), Ktiln-Wien, 1977, p. -470--480. H. Wolf-
ram, Geschichte der Goten, Munchen, 1979, p. 5 ş urm.
e& ă ş pentru restul teritoriului afectat de
ţ ţ Vezi necropola de la '1. S.
Vinokur, op. cit.).
66
V. Mihâilescu-Bîrliba, op. cit., în Dacia, N. S.,
2-4, 1980, p. 207.
www.cimec.ro
911
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
in morminte
67
, iar uneori a pintenilor
66
ş a pieselor de ş

ar putea ţ ă
atribuire ă intrucit se ş ă taifalii erau o ţ de ă ă ţ În ş timp, este de
presupus ă ă grupului de tumuli carpatici s-au suprapus peste o ţ ă in re-
giunile de curind ocupate, intrucit un procent însemnat de materiale din cuprinsul acestor des-
coperiri sînt de ă ă

• ă viitoare vor trebui ă ă mai exact cum au
evoluat raporturile dintre localnici ş noii ţ atît în faza ţ ă de ă

cît ş în
etapele ă
Analiza descoperirilor din perioada care face trecerea de la cultura dacilor liberi la cultura
Sîntana de ş aduce, ş unele ă deosebit de importante. Astfel, trebuie con-
semnat ă prima ă a ă .. ţ gotice" în aria de mai tîrziu a culturii Sîntana
de ş incepe ă ş secolului al II-lea, ă momentul ă marco-
manicc, ş cum o ă descoperirile de la Lepesovka
73
, dar ea se ă la zone restrînse.
Abia într-o a doua ă ă cronologic ă replierea frontierei romane la ă de
Jos, are loc ă în ţ largi din ă Europei a .. ţ gotice" pe aproape
ă întinderea culturii Sîntana de ş Cernjachov. Trebuie subliniat ă ă ţ
gotice" ă în regiunea ă egrc ca a mai multor aspecte culturale, care se
deosebesc mult de cultura Sîntana de ş - Cernjachov. La marea ă Sintana de ş -
Cernjachov se va ajunge abia mai tîrziu, prin ţ deosebirilor regionale frapante (dacice,
germanice, sarmatice) ş prin preluarea creatoare a unui mare ă de elemente de ă
provincial-romane.
C. REVENIREA STAPINIRII ROMANE LA NORDUL DUNARII DE JOS
Descoperiri arheologice mai vechi ş mai noi, confirmînd izvoarele scrise, ă ă în pri-
ma ă a secolului al IV-lea Imperiul roman ă unele din teritoriile de la nordul
ă ce ă ă ă în timpul retragerii aurcliene. Acum sînt ă ş ă unele
ţ romane de pe malul stîng al ă ş de asemenea este ridicat valul de ă
cunoscut sub numele de .,Brazda lui Novac" i4. Ansamblul tuturor acestor ţ vin ă
confirme noua ţ ă a imperiului in veacul al IV-lea, ş anume tactica de ă
rare în adîncime.
Sectorul ă de la ţ cu Siretul ş ă la ă a fost supus acelo-
ş ă ţ ţ de refacere a ţ Acestea s-au ă ş atît pe malul drept
ţ Noviodunum etc.), cît ş pe malul stîng al fluviului unde, peste ruinele vechilor
castre sau castele, apar turnuri de ă ţ pc care le avem nu ne permit ă facem
prea multe ă cu privire la caracterul ş amploarea ţ romane de pe malul
stîng al ă ş descoperirea acelui turn poligonal din prima ă a secolului al
IV-lea de la ş

ne ă o ă ă ă romanii au ridicat ş aici astfel de fortifi-
ţ ţ de la ş nu reprezenta o ţ ă cu o ă ă ce
trebuia ă reziste eventualilor atacatori, ci doar un punct de ţ care avea menirea de a
alerta ă ţ de la ă inclusiv flota de pe ă în caz de primejdie.
87 Ibidem, p. 196-205; N. ţ M. Ş Udrescu,
op. cit., in Dacia, N. S., 2i, 1980, p. 209-220.
88 V. G. Kotigorosko, op. cit., in SA, 1979, 2, p.
157, fig. 5, 6, li-17.
89 M. I. Smisko, Karpats'ki kurgani persoj polovini
I tisjalolittja na!oj eri, J\iev, 1960, p. 113, pl. XV, 10,
12; XX, 11.
70 H. '-'Volfram, op. cit., p. JOi, cu trimiteri la iz-
voare ş bibliografie.
71 Între acestea sînt de ţ inclusiv ş
tronconice lucrate cu mîna ş fructiere lucrate la ă
71 Ipoteza despre eventuala dislocare a unor popu-
ţ dacice de pe cursul superior al Kistrului de ă
ă turnulilor carpatici (·1ezi mai sus p. 95) nu
are în vedere înHI.turarea ă a autohtonilor din acele
regiuni.
73
Tot de la ş secolului al II-lea ar putea sâ
dateze eventual ş unii tumuli carpatici din zona Nis-
trului superior.
71
D. Tudor, în Istoria României, 1, 1960, p. 6i7-
659 ; idern, Oltenia ă ţ a i-a), ş
1978, p. 2i3-251. il5-i55.
75 N. Gostar,   p. 508; N. Gos-
tar, 1. T. Dragomir, S. Sanie ş Ş Sanie, Castellum
castrul roman de la ş în Sesiunea de comunict'lri
ş ţ a muzeelor de istorie, decembrie 1'164, 1, Bucu-
ş 1971, p. i20, i22.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPtNIRIT ROMANE DIN DACIA Ş INVAZIA HUN!LOR
99
Revenirea ă romane pe malul stîng al ă de Jos nu s-a limitat desigur la
ridicarea unor ţ de caracter militar ş la ţ unor trupe cu misiuni de supra-
veghere în zona de ă Pe ă realizarea unor deziderate de ordin strategic, ea presupune
ş o reactivare a ţ civile din preajma acestor puncte militare de sprijin. Dimensiunile ei sînt
ă greu de precizat în stadiul actual de cercetare. Spre exemplu, nu ş ă în apropierea
acestor centre au ă din nou ateliere, cu un proces de ţ organizat ş continuu, dar
putem ă ă aici se ă ş cel ţ o activitate ă   întîlnindu-se negustori ş
ă din imperiu ş din regiunile învecinate.
Teritoriul afectat de revenirea ă romane la nordul ă în secolul al IV-lea
nu mai poate fi stabilit cu ş precizie cu care se poate delimita zona de provincie ă
in secolele II-III e.n. prin linia de castre. ă   pentru ţ   castrele ş turnurile
de ţ din secolul IV au fost fixate pe linia ă   avînd în ţ ă o ă regiune sub
control. Situate pe acest aliniament, ele puteau fi mai ş ă cu efective suplimentare.
Revenirea ă romane la nordul ă nu ă doar revendicarea unor teritorii
pe care imperiul le-a ă anterior timp îndelungat. Regiunea ă   cuprinzînd atît o
parte din fosta provincie Dacia (Oltenia între ă ş Brazda lui Novac), cît ş o ă ce a
fost mai ţ ă vreme sub ţ ă ă (Muntenia între ă ş Brazda lui
Novac), avea menirea de a oferi totodatr1 un larg ţ de ă ş un plus de ţ ă
limesului ă
Întinderea zonei de ă ă la est de cursul inferior al Siretului nu ne este
ă S-ar putea ş aprecia ă aceasta cuprindea cel ţ teritoriul de la nordul Du-
ă ce ţ ă imperiului, dadt nu cumva chiar regiunea de cîmpie în totalitatea
ei, ş inclusiv fostul ţ clientelar roman, ceea ce ar fi corespuns de fapt ş noii ţ
de ă în adîncime.
Perioada revenirii ă romane la nordul ă nu poate fi ă prin date
foarte exacte. Inceputul trebuie legat de epoca lui Constantin cel Mare, cînd imperiul, mu-
ş centrul de greutate- inclusiv capita'a- în Orient, ş ă cu mare ă în-
treaga ă de la ă de Jos. Descoperirile arheologice existente ce pot fi puse în ă ă
cu aceste evenimente se ă în prima ă a secolului al IV-lea, ţ astfel opinia
ă mai sus. În ceea ce ş încetarea ă romane la nordul ă de Jos,
ea trebuie ă aproximativ pe vremea ă Valens (364-378), ale ă lupte cu ţ
nu ă cauzate exclusiv de ajutorul oferit de ş uzurpatorului Procopius
70
, ci foarte
probabil ş de nerespectarea ă ţ romane în unele teritorii de pe malul fluviului.
Oricît ar ă de ă în timp ş în ţ   revenirea ă romane la nordul
ă de Jos a avut un rol dintre cele mai însemnate în continuarea procesului de romani-
zare. Amploarea ş efectul ţ dintre imperiu ş regiunile ă nu erau determi-
nate acum de ă militarilor romani ţ pe malul stîng al fluviului, ci de un cli-
mat care asigura ş favoriza ă ş ă a unor ă foarte strînse între romani ş
ţ ă din aceste teritorii, în parte deja ă   în parte ă în curs de ro-
manizare. Cît ş pe ţ   ş se aflau abia într-o ă de receptare a elementelor de cul-
ă provincial-romane.
D. DACI, DACO-ROMANI, Ţ Ş Ţ
Evenimentele mai însemnate ce ă teritoriul dacic est-carpatic în intervalul de
la retragerea ă (275) ş ă la invazia hunilor (375) sînt revenirea ă romane la
nordul ă ş ţ ţ ş ă cum se ş   ele au mari implica istorice, mai
ales pe plan demografic ş politic.
'
6
.\mm.   XXYIT. 5, 1-2.
www.cimec.ro
100 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
Descoperirile arheologice din ţ ş din perioada la care ne referim ă din plin
aceste evenimente, ca ş ţ lor. Astfel, din ţ prezentate anterior (subcapi-
tolele IVB ş IVC) ă ă pentru perioada ce a urmat imediat retragerii aureliene sînt ca-
racteristice mai multe grupe de descoperiri, dacice, romane (în sud) ş de ă ă
prin care se ă infiltrarea ţ gotice în mediul dacic. Aceste grupe de descoperiri
ş ţ caracteristicile decît foarte ţ ă vreme, ă care, printr-o ă combinare
între ele ş prin masive adaosuri provincial-romane, se ă într-o ă ă (Sîntana
de ş In ea ă elemente culturale dacice, provincial-romane, gotice ş sarmatice,
ş de la toate ţ care au contribuit la formarea ei. Cota de participare la ă
ă este ă fiind ă de ponderea ă a diferitelor ţ ş de nivelul
de ţ la care acestea ă precum ş de ţ ţ social-economice din noua
ă ă ce ă preluarea de la vechile culturi doar a elementelor necesare ş viabile.
Despre formarea culturii Sîntana de ş - Cernjachov, atît de ă în paginile
unor ă de specialitate, se poate spune ţ întrucît ă cu privire la acest subiect
sînt abia la început. Opiniile ş aprecierile formulate ă acum se ă pe descoperiri din
faze mai tîrzii ale acestei culturi, deci indirecte, ş de aceea ă în mare parte ă ă acoperire
ş ţ ă In mod cert, pentru a oferi o ţ ă este nceesar ă se ă ă
ş ă ş ă a procesului de restructurare ă prin care de la culturi ş fa-
ciesuri deosebite se ajunge la un complex unitar (Sîntana de ş - Cernjachov).
De o ă Sîntana de ş - Cernjachov deja ă s-ar putea vorbi înce-
pînd cu :Rrimele decenii ale secolului al IV-lea. ş o ă anume ă nu poate fi
ă In schimb, ceva mai mult s-ar putea ă despre arealul de formare. Desco-
peririle din ultima vreme ă ţ ideea ă acesta nu s-a limitat, ş cum se presu-
pune adesea, la un mic ţ din care cultura gata ă s-a difuzat ulterior pe cele-
lalte teritorii. ă analiza ţ existente ă tot mai mult ă aria de formare
cuprinde o ă regiune din ă ă Europei, din care cultura Sîntana de ş - Cernja-
chov, gata ă se extinde apoi în unele zone marginale. Opinia ă se ă
pe constatarea ă ă retragerea ă ţ   ţ gotice" spre ă de
Jos ş spre Marea ă ca eveniment ce ţ ă ţ culturii Sîntana de ş Cer-
njachov, are loc simultan, pe tot ţ de la ţ la Nipru, ş pe aproape întregul
areal de formare al acesteia. In asemenea ţ nu se mai poate vorbi de formarea culturii
respective într-un ţ restrîns din estul ariei sale (plasat de obicei în zona Niprului Mijlociu)
ş de extinderea ei ă spre vest, în ţ dacic. ţ aria de formare a acestui
complex cultural nu trebuie confundat cu aria lui de ă ă ş ţ
tot mai ă a zonelor de extindere tîrzie a culturii Sîntana de ş - Cernjachov în afara
ariei de formare ă ă acestea au fost limitate ca întindere. In acest sens, exemplul oferit de
enclava din Transilvania este edificatorn.
Discutarea problemelor referitoare la cultura Sîntana de ş Cernjachov ă
în prealabil prezentarea cîtorva date mai importante asupra descoperirilor ă ă acum,
fapt pentru care ă în continuare o ă ă a acestora.
ş ă sînt situate de obicei pe forme de relief joase, ferite de vînturi, în apropiere de
ape ş de terenuri bune pentru practicarea ag_riculturii, întocmai ca ş acelea ale dacilor liberi
din perioada ă (secolele II -III e.n.) '
8
• De-a lungul ă importante, în care riurile
ş format de-o parte ş de alta terase întinse, ş ă se ă mai ales pe aceste terase
(inferioare), în timp ce de-a lungul ă secundare, în care terasele sînt mult reduse ca supra-
ţ ă sau chiar lipsesc, ele sînt situate pe pante line de dealuri.
17
ă mai veche asupra unei extinderi largi
a culturii Sîntana de ş in Transilvania ş Oltenia
(I. Nestor, în Istoria Romdniei, 1, ş 1960, p.
687-688; I. ţ ă op. cit., în ArhMold, i, 1966, fig. 1;
Z. Szeke1y, Materiale ale culturii Sfntana de ş din
sud-estul Transilvaniei, in Aluta, 1, 1969, p. 7- 114) nu
mai poate râmine valabilâ. ş ă ca acelea de la Reci,
Sf. Gheorghe, Bezid ş Lazu, atribuite acestei culturi,
ţ cu certitudine ţ daco-romane din pe-
rioada de ă retragerea ă
78 I. ţ ă op. cit., în ArhMold, i, 1966, p. 192-
193 ; N. Zaharia, M. Petrescu ţ ş Em. Za·
haria, ş din Moldova, p. 82-83; E. A. Rikman,
Etni l!eskaja istorija, p. 71-79.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPlNIRII ROMANE DIN D.A!CIA Ş INVAZIA HUNILOR 101
Formele de relief propice ş ă umane au ţ într-o ă ă ă ş întin-
derea mai mare sau mai ă a acestora. ş ă ă arheologice nu pot ă se ne ofere
exemple, trebuie ă presupunem ţ unor deosebiri între ş ă de la o ă la alta,
in ceea ce ş densitatea ş dispunerea ţ natura anexelor ă ş precum
ş ţ mai ă ori mai ă a terenurilor în perimetrul ă se ă ş princi-
palele ă ţ economice   ă ş vitelor, ş ş
Pe ă largi, de-a lungul ă terasele se prelungesc pe ţ kilometri, resturile de
locuire sînt ă uneori pe întreaga lor ţ ă Este posibil ca, ocupînd ţ numai
o parte din ă ş ă fi cuprins ulterior ă întinderea ei. ş ă la cercetarea
in ă a unor astfel de obiective, este greu de stabilit ă resturile care ă com-
plexe de locuire pe ţ de ţ kilometri ă o ă ş sau eventual ele
ţ la ă sau chiar la mai multe ş ă mici, apropiate între ele.
Extinderea pe ţ largi a ş ă a avut ca rezultat ş risipirea resturilor de locuire
pe ţ întinse, în depuneri ţ ş aparent ă ă ă cu o densitate mai mare a ma-
terialelor arheologice în zonele din preajma ţ Cazurile de suprapunere a complexelor
de locuire sînt ţ dar nu lipsesci
9

Studiile publicate au consemnat deja ţ a ă tipuri de ţ unele construite
la ţ ă iar altele îngropate în sol. Cele ă categorii de ţ întîlnite ă în ace-
ş ş ă cuprind ş unele variante, stabilite în ţ de orientare, de ţ lor mai
mare sau mai ă de tehnica ş de materialele de ţ folosite, precum ş de modul
de amenajare a interiorului.
ţ de ţ ă de ă ă erau de dimensiuni mult mai mari în
ţ cu acelea îngropate în sol, ajungînd uneori ă la 100-150 m
2
  ş -Nicolina,
Sobari, ş Komrat). În aceste ultime cazuri ele aveau interiorul ă ţ în cîte ă în-
ă ţ erau ţ dintr-un schelet lemnos, ă din stîlpi ş nuiele împletite (pe
ă sau pe ă pe care se aplicau una ori mai multe lipituri de lut. ş des-
pre care nu avem nici un fel de date, era construit probabil în ă sau în patru pante, tot
dintr-un schelet lemnos, peste care se ş materiale mai ş cum ar fi stuf, ă sau
paie. Amenajarea interiorului a putut fi numai rareori ă Aproximativ în centru sau spre
o ă ă ă se afla soba sau vatra, ă dintr-o ă ă   ă
ă sau ă de pietre ş ă de lut.
ţ îngropate în sol, denumite în mod curent bordeie ş semibordeie, în ţ
de adîncimea ă la care au fost ă aveau în mod frecvent forma ă ş mai rar
ă ţ lor ajungea de obicei ă la 25 m
2
ş numai foarte rar ă la 50 m
2
. ş
probabil în ă pante, trebuie ă fi fost construit în ş ă ca în cazul ţ
de ţ ă Vetrele apar foarte rar. La unele ţ au fost surprinse prispe de-a lungul pe-
ţ ş trepte pentru in trare
81
.
ţ aveau în preajma lor ş diferite anexe. Astfel, mai în toate ş ă au fost
semnalate vetre, iar uneori ş ş din ă care ă probabil resturi de ă ă
amenajate în aer liber. De asemenea, în fiecare ş au fost descoperite numeroase gropi,
ă ţ pentru ă proviziilor, iar apoi umplute cu diferite resturi menajere. Ca o
descoperire ă ă acum ă fîntîna cu ţ ă ş ţ cu bîrne de lemn din ş
rea de la ă ş în interiorul ă s-au ă o ă ă de lemn ş cîteva ă de lut, re-
cipiente pentru scos ş transportat apa
82
.
'
9
R. Vulpe, p. 232, 236, 237.
8o E. A. Rikman, H voprosu o "bol' §ich domach"
na seliUach cernjachovskogo tipa, în Sovetskaja etnogra·
phija, 1962, 3, p. 121-138; idem, Etniceskaja istorija,
p. 88-105.
BI Pentru principalele ţ asupra ţ
de tip Sîntana de ş ă cu intreaga biblio-
grafie, vezi 1. ţ of>. cit., in ArhMold, -4, 1966,
p. 193- 198, 210-217; E. A. Rikman,
istorija, p. 79- 116.
82 V. Pa1ade, Un ţ din secolul al IV-lea e. n. la
ă ş com. Banca, jud. Vaslui, in SCIVA, 29,
1978, 3, p. -407--421.
www.cimec.ro
102 DIN ISTORIA Ş Ţ DACfLOR LIBERI
-------------------
În cuprinsul unora din ş ă au fost descoperite ş diferite ateliere. Cele de ă sînt
foarte frecvente, nelipsind din nici o ş în care s-au cercetat ţ mai întinse. Ele cu-
prindeau o ă a olarului, ă uneori cu ţ ă camere suprapuse ale cupto-
rului propriu-zis (camera de foc ş camera de ardere a ,·asclor), ă ţ printr-un ă per-
forat. ă era ţ la mijloc de un stîlp central sau de un perete median
8
a. Cup-
toare!<' de ă din cultura Sîntana de M ş sînt foarte ă ă cu atelierele de ă
întîlnite la dacii liberi în secolele II -III e.n.
84
, prPcum ş cu acelea din provinciile ă ale
Imperiului roman
85
• Dintre descoperirile ă ă acum se ă atelierul de la Zorleni,
cu întreaga ş ă ă ă în camera de ardere. ş o parte din cuptor a fost ă s-au putut
reconstitui circa 150 vase
86
, ceea ce ă capacitatea destul de mare a unui astfel de atelier.
Un loc important îl ocupau atelierele de prelucrare a oaselor ş a coarnelor de cerb.
Amploarea ş de mare pe care o avea practicarea acestui ş ş este ă în
ţ ă de remarcabila descoperire de la Bîrlad- Valea ă Aici, în cuprinsul unei singure
ş ă 19 din cele 31 ţ dezvelite erau ateliere pentru prelucrarea osului, în special pentru
lucrat piepteni. ă destina a fost ă pe baza inventarului, ş anume a materialelor
care se aflau în diferite stadii de prelucrare, de la materia ă (coarne de cerb) ş ă la
produsul finit (piepteni)
87
• Descoperirea de la Bîrlad - Valea ă nu ă doar un unicat,
întrucît ateliere pentru lucrat piepteni din os au mai ă ş în alte ş ă din ş
vreme, cum ar fi la ş


O valoare aparte o ă atelierul de prelucrare a sticlei de la Komarov
89
, mai ales
ă ţ seama de raritatea descoperirilor de acest fel din regiunile aflate în afara Imperiului
roman
90
. În mod cert, atelierul de la Komarovo ă ţ ş ţ ă ţ din mediul
culturii Sîntana de ş ş bine tehnica de preparare ş de prelucrare a sticlei.
1 ncercarea de reconstituire ţ ă a planului ş ă de pe Dealul Teilor de la Poie-
ş a permis cîteva ă interesante. Pe o ţ ă de circa 1 800 m
2
au fost dez-
velite ă complexe de locuire :
a. Patru ţ îngropate în sol: nr. 156 + 195, 174, 229 ş 350.
b. l'n complex de gropi largi, care ar putea fi tot resturi de ţ îngropate : nr.
196 + 296' 302 + 305 ş 303.
c. Trei ţ de ţ ă A (nr. 6, 7, 10 ş 12 din parcela VIII), B (nr. 155, 184,
185, 186, 190 ş 193 din parcelele XVIII ş XX) ş C (nr. 293, 294, 298, 300 ş 301 din parce-
lele XXVII ş XXVIII)
92
. ţ de ţ ă B suprapune bordeiul nr. 156 + 195, iar lo-
ţ de ţ ă C suprapune complexul de gropi nr. 196 + 296, 302 + 305 ş 303. Ambele
cazuri de suprapunere a complexelor au fost semnalate în sectorul de nord al ă ă
sa 1. ţ ă np. cit., in Arh1Hold, 4, 1966, p. 198
-199.
8
' Gh. Bichir, Cultura carpicd, p. 52-62.
85
J. Henning, Entwickltmgstendenzen der Keramik-
produktion an der mittlet"en und unte,-en Donau im 1.
Jahrtausend u. Z., in ZJA, Il, 1977, p. 181-206.
88
V. Palade, Un cuptor de olar din secolul al Il'-lea
e.n. la Zodeni -Fîntînele   ţ Vaslui), iu .MemAn-
tiq, 1. ltJ69, p. :!39-361.
87
V. Palade, Atelierele pentru lun-at piepteni din
os din secolul al IV-lea e.n. de la. Bîrlad- 'Valea ă
în ArhMold, 4, 1966, p. 261-277; idem, Noi atelien de
lucrat piepteni din corn de cerb in secolul al IV-lea e.n.
la 'Valea ă in Carpica, 2, 1969, p. 233-252.
88
ldem, Un nou centru de prelucrare a cornului de
cerb in secolul al IV-lt'!l c.n. la Ft·de5ti (com .. jur!.
l 'aslui ), in Carpica, 4, 1971, p. 207-2 H,
•• M. 1. Smisko, Poselennfa 3-4 st. 11.e. iz slidami
skljanogo virobnictva. bilja s, Komarit·, Ce,·nivec'koi ob-
lasti, în MDA P'V, 5, 1961, p. 67-80; A. Bezboro-
dov, 1 ssledovanie stekol iz steklndelatel'noj masterskoj 3-4
vv. n.e.u.s. Komarov, în MDA PV, 5, 1961, p. 81-85 ;
J. L. Scapo-,a, Rezul'taty spektral'nogo analiza stekljan-
nych izdelij i braka iz steklodelatel'noj masterskoj, otkrytoj
v s. RomarotJ, in MDAPV, 5, 1964, p. 86-87.
90
W. Holmquist, Summaries concern ing glass from
tiu central building complexe, în Excavations at 1-l elgo,
2, Stockholm, 1964. p. 213-260; idem, Die Ergebnisse
der Grabungm auf ă (1954-1974), in PZ, 51, 1976,
2, p. 134.
9
1 Toate ţ pentru ă ş se
ă la R. Vulpe, p. 223-210, 219-252.
9
2 Cele trei ţ de ţ ă numerotate cu
A, D ş C, au fost reconstituite pe baza resturilor de lo-
ţ in situ ţ în textul raportului de ă
tnri, marcate pe plan ş numerotate.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE :RETRAGEREA STAPINIRIT ROMANE DIN DACIA Ş INVAZIA HUNILOR 103
d. Cinci gropi cu resturi menajere: nr. 50, 98, 134, 194 ş 237. ă este consta-
tarea ă toate aceste gropi se ă în preajma unor bordeie, trei fiind spre nord (nr. 98, 134 ş
23 7), iar alte ă (nr. 50 ş 194) spre vest de acestea.
e. Ş zone cu resturi de la alte ţ de ţ ă ţ sau anexe: nr. 80,
2.02, 21-4, 220, 236 ş 253.
Desigur, nu se poate face nici un fd de apreciere ă privind organizarea ş
ă de la ş ş trebuie ţ ă ţ ş ţ gropilor ţ ă de bordeie ă
mîn aproximativ ş ceea ce nu mai pare ă fie o ă întîmplare. ţ ş apropierea
acestor gropi ţ ă de ţ dau mai curînd impresia unor anexe. Astfel, prin forma ş ă
lor, gropile nr. 50 (2,50 m ă ş 1 ,20 m adîncime) ş 134 ( 1,50 x 2 m ă ş 2,50 m
adîncime)
9
J ar putea fi considerate drept ţ   iar gropile nr. 194 (1,20 m in diametru)
ş 2.P (1 ,50 m în diametru)
9
\ ambele cuptorite ş de dimensiuni reduse, ca locuri amenaja te
pentru ă proviziilor.
Cele ă tipuri de ţ se ă ă în ş ş ă ş sînt considerate
contemporane, uneori ă aprecierea ă cele de ţ ă au fost mai numeroase în etapa
ă din ţ acestei culturi. ş o ă variabilitate ş pondere ţ ă a celor
ă categorii de ţ trebuie ă fi existat de la o regiune la alta, ca ş de la o ă
la alta, în ţ de relief, ă ş materiale de ţ
Dispunerea ţ în planul ş ă era ă în ţ de ţ terenu-
lui. Pe terasele rîurilor sau pe pantele ş inclinate ţ par ă fi fost dispuse în ş
probabil de-a lungul unor ţ paralele cu firul ă Atelierele de ă se aflau de obicei la
marginea ş ă
Inventarul ş ă cuprinde o mare varietate de unelte, accesorii vestimentare, obi-
ecte de ă podoabe, amulete, monede, vase de lut ş de ă ş oase de animale
95
• Ca
unelte de fier ţ ă ă de plug, seceri, ţ cosoare, ă topoare, ă ţ •
burghie, ţ chei, amnare, foarfeci ş ă pentru ă Din ă sînt lucrate
ş ţ ş gresiile pentru ţ din os patinele ş acele pentru împletit plase, iar din lut fusa-
iolele ş ă ţ conice, piramidale ş discoidale, folosite pentru ă de ţ ş plasa de
pescuit. Singurele tipuri de arme semnalate în ş ă în general reduse ca ă au fost vîr-
furile de lance ş vîrfurile de ă ă 1 n schimb, mai numeroase sînt accesoriile vestimentare
(fibule, ace, catarame, verigi), precum ş obiectele de ă (piepteni, pensete). Ca podoabe se
întîlnesc diferite tipuri de ă lucrate mai ales din ă ş carneol, iar ca amulete se ă
sesc pandantive prismatice din os
96
, pandantive în ă de ă ă ş din bronz ş fier, diverse
pandantive din ă de bronz, scoici marine ş ţ de ţ Monedele romane, din bronz
sau argint, erau destul de ţ

• Referitor la ă categorie de descoperiri ă con-
semnat faptul ă în mediul culturii Sîntana de ş ă ă circule monede din perioade
mai vechi, emise in secolele II ş III e.n., ş cum ă unele descoperiri de la ă ă ş
Vechi
98
ş ş


Materialul cel mai numeros din ş ă este ceramica, în cuprinsul ă distingem ur-
ă patru categorii principale: a, ceramica ă eli mîna; b, ceramica ă la ă
din ă ă c, ceramica ă la ă din ă ţ ă ; d, ceramica ă
Ceramica ă cu mîna se ă ş în ă ţ destul de reduse, de obicei ahia în cîteva
procente, ă produselor realizate cu roata olarului în atelicre ţ ă aces-
u R. Vulpe, p. 230-2J2.
91 Ibidem, p. 233, 231.
96 I. ţ ă op. cit., în ArhMold, 4, 19b6, p. 200-
209; E. A. Rikman, Etniceskaja istorija, p. 123-194,
214-215.
98
J. \Verner, Herkuleskeule und Donar-Amulett, în
]ahrbuch des ă Zent1·al-museums
Mainz, 11. 1964, p. 176-197.
"' C. Preda, ţ monedclor romane f'o.<lau-
reliene în JJacia, In .w:rvA, 26, 1975, 1, p. 441-486;
V. ă La monnaie romame, p. 207-217.
98
!· ţ ă op. cit., în ArhMold, 4, 1966, p. 206.
99
In ă ţ datînd dintr-o ă foarte tîr-
zie a culturii Sîntana de ş au fost descoperite cîte
o ă una de la Hadrianus ş alta de la Antoni-
uus Pius. ă ă I. ţ ă
www.cimec.ro
104 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
tora a crescut ţ ş ele pot acoperi integral ă ţ de consum. Mai mult, acum sînt
produse la ă ş vase din ă ţ ă   rezistente la foc, ,care înlocuiesc repede vasele
lucrate cu mîna ce erau folosite mai înainte la prepararea hranei. 1 n aceste ţ   modelarea
vaselor cu mîna în fiecare ă ţ mai mult de continuarea unor ţ Mai frecvente
sînt oalele de diferite tipuri, între care marea majoritate o ă cele de ţ ă   cu
marginea ă ă la exterior, fiind decora te uneori cu brîuri în relief, butoni, alveole sau linii
în val incizate. Mult mai rare sînt oalele cu marginea ă spre interior, a ă origine trebuie
ă ă mai ales în descoperirile de caracter germanie. Între vasele lucrate cu mîna trebuie amin-
tite ş ş tronconice de ţ ă   cu sau ă ă ă   descoperite în ă destul de ma-
re în unele ş ă   cum ar fi la Bîrlad-Valea ă

• Locul minor pe care-I ă ă ca-
tegorie ă în perioada culturii Sîntana de M ş face ca ş ş ă vaselor cu
mîna ă fie tot mai ţ practicat. Treptat se pierde îndemînarea, ceea ce duce la o ţ
ă   la simplificarea ş de multe ori chiar la degradarea formelor, motiv pentru care mode-
lele ţ sînt greu de recunoscut.
Vasele din ă ă sînt foarte numeroase, cuprinzînd uneori peste 50% din întreaga
ă Acest procent ridicat este probabil un rezultat al faptului ă ne ă într-o regiune
în care ţ de ă ă ă Ia ă are o veche ţ ş o ă ă ă
din veacurile anterioare. În ţ cu perioada secolelor II-III, vasele fine din cultura
Sîntana de ş sînt lucrate dintr-o ă mai ă   care le ă o ţ ă ă
Arderea se face numai la ş Doar un procent redus de ă   ă mai ales în Po-
ş Sucevei, are ţ de culoare ă ă în ţ ş ş sau ş ă
pe cele ă ţ   fiind din acest punct de vedere foarte· ă ă cu vasele din ă ă
din cultura tumulilor carpatici.
Ceramica din ă ă cuprinde o mare varietate de tipuri ş variante de ă   castroane
ş oale, la care se ă în ă mai mic paharele ş cazanele. În ceea ce ş ă   consta-
ă ă acelea cu corp sferoidal ş gît cilindric, frecvente în ş ă dacice din perioada ă  
ă în secolul IV unele ă tipologice. Între acestea ţ ă ş ţ
ş prinderea lor la partea de sus în ţ ă pe gîtul vasului, precum ş ţ de
a da gîtului forma ă (cu baza ă în jos), iar corpului forma ă Ca tipuri
noi ă ă cu corp alungit ş gura ă   ţ evidente ă modele provincial-
romane, precum ş ă ţ bitronconice ă ă gît. Castroanele sînt ş ele de o mare diversitate ca
forme ş dimensiuni, în cea mai mare parte continuînd, cu ţ ă   tipuri mai vechi
dacice sau imitînd pe acelea romane. ş   unele tipuri de castroane, relativ cu o mare ţ ă  
cum sînt acelea cu trei ţ   nu pot fi explicate numai prin filiera ă   întrucît ele sînt foarte
ă în diferite culturi germanice din nord-estul continentului ş în ş timp în mediul
dacic anterior apar numai sporadic. Oalele, ş ă în continuare un loc important în ceramica
ă   ă un procentaj mai redus în ţ cu perioada ă   locul lor fiind preluat
în parte de oalele lucrate din ă ţ ă Ca forme noi în ceramica ă sînt de ţ
paharele, imita te ă acelea de ă   ş cazanele, care reproduc, la ă mai ă   exemplarele
din lemn. Vasele din ă ă sînt decorate uneori cu diferite motive executate în tehnica lus-
trului ori cu mici brîie în relief, întocmai ca ş vasele din ă ă din cultura ă Unele mo-
ă în motivistica ă pot fi observate, dar originea ă a acesteia ă ă
O noutate în ţ vaselor din ă ă este decorul ş   a ă origine nu poate
fi ă ă decît în ceramica ă
Ceramica ţ ă   neîndoielnic de origine ă   se ă ş masiv
în regiunile est-carpatice ă cu cultura Sîntana de ş ş ă cum s-a amintit deja, ă
categorie de ă ş aproape în totalitate vasele modelate cu mîna, iar ţ ş pe
acelea lucrate la ă din ă ă Dealtfel, în ţ culturii Sîntana de ş se ă
100
V. Palade, op. cit., în Carpica, 2, 1969, p. 2.51.
idern, op. cit., în Dacia, N. S., 24, 1980, p. 230 -237;
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPINIRIT ROMANE DIN DACIA Ş INVAZIA HUNILOR 105
clar o schimbare a raportului cantitativ dintre ceramica ă (mai ă în faza ţ ă ş
mai ţ ă în faza tîrzie) ş aceea ţ ă (mai ţ ă în faza ţ ă ş mai ă în
faza tîrzie), in sensul ă prima ă treptat locul celei din ă La inceput, din ă zgrun-
ţ ă sînt lucrate doar diferite tipuri de oale ş vase de provizie, iar mai tîrziu inclusiv ă ş
castroane. ţ lor este mai ă ş se reduce la brîuri în relief, linii adîncite, praguri
ş caneluri, toate ş originea în ă ă ş ă Cu privire la vasele de provizie
subliniem constatarea deosebit de ă ă acestea sînt ă spre est doar ă la
Nistru, limita sa fiind ă ş ă doar acolo unde au fost semnalate anterior ş ă de tip ţ
Ceramica de import ă este ă mai ales prin diverse tipuri de amfore ş
amforete de culoare ă ă (fig. 35), care au fost treptat reproduse ş de ş locali. Imi-
ţ lucrate din ă ă sînt destul de ş în ceea ce ş forma ş ţ dar
se deosebesc de modelele originale prin ă ş de asemenea prin ardere, întrucît au întotdeauna
culoarea ş ca ş restul ceramicii ă la ă O ţ ă o au ş ă romane
cu gura ă care ă ce ă în mediul culturii Sîntana de ş sînt executate în ă
ă ş de ă localnici. Referitor la ă romane cu gura ă trebuie ţ ş faptul
ă ele au ă ş au fost imitate numai în aria culturii Sîntana de ş ă la vest de
Nistru
101
.
În ş ă culturii Sîntana de ş se ă adesea ş pahare de ă Cele mai multe
din ele, ş anume acelea cu ţ ş avînd corpul cilindric ş fundul rotunjit sau forma ă
sînt de ţ ă ă fapt confirmat ş de atelierul pentru prepararea ş prelucrarea sticlei
descoperit la Sobari. Nu este exclus ă ca alte tipuri de pahare, cum ar fi acelea cu ţ sub-
ţ de ă aproximativ ă ş cu marginea ă ă ă ă din ateliere provincial-
romane.
Folosirea recipientelor de lemn a fost ă în mod cert prin descoperirile de la Gher-
ă ş dar aprecieri mai multe asupra lor nu se pot face, întrucît resturile care ni s-au ă
sînt ă extrem de ţ
Inventarul ş ă mai cuprinde ş un mare ă de oase de animale, asupra ă
nu s-au ă ă studii de ă
Necropolele, situate în apropierea ş ă la o ă de numai cîteva sute de metri,
ă în mod ţ datele despre cultura Sîntana de ş oferind importante in-
ţ despre riturile ş ritualurile funerare, ca ş despre obiceiurile de port ale ţ res-
pective102.
Riturile funerare cunosc de-a lungul diferitelor etape ale acestei culturi ă esen-
ţ Astfel, ă la început era ă cu ă ţ în etapa ă se ă ş
foarte mult ţ ă schimbare de rit se produce atît la ţ ă cît ş
la ţ germanice din mediul culturii Sîntana de ş Dealtfel, trecerea
ă de la ţ la ţ în cursul secolului al IV-lea nu ă un fenomen li-
mitat doar la aria culturii Sîntana de ş ci cuprinde ţ mult mai largi. In
cimitirele mari dezvelite ă acum, cum ar fi acelea de la Bîrlad- Valea ă (538 morminte :
295 ţ ş 243 ţ  

ş ş (360 morminte: 131 ţ ş 229 ţ  


in care ă încep în faza timpurie ş ă ă ă ş acestei culturi, se
ă ă în zona primelor ă ă ş sau se ă în exclusivitate mor-
minte de ţ iar în zona ultimelor ă se ă cu ă sau numai morminte
de ţ În necropola de la ş Mari (13 morminte), despre care s-a vorbit mai sus
(vezi capitolul IV B ş nota 36), ca ş în aceea de la Hanska ă (15 morminte)
105
, au fost
101
RAspindirea numai la vest de Nistru a ă
romane cu gura trilobatâ a fost ă pentru prima
ă si ă ă de ă Gh. Diaconu.
10
2 Principalele date cu privire la necropolele cul-
turii Sîntana de ş se ă la J. ţ ă op. cit.,
in ArhMold, i, 1966, p. 189-192, E. A. Rik-
man, Etnileskaja istorija, p. 263-301.
15 - Din istoria ş ţ dacilor liberi
1oa V. Palade, op. cit., In Dacia, N. S., 21, 1980,
p. 221.
104 E. A. Rikman, op. cit., p. 291.
106 Ibidem, p. 294, fig. 31, 1; 1. T. ţ ă E. A.
Rikman, Mogilnik J-lanska-Lutdrija II pervych stoletij
n.e. (Moldavija), in liS, 133, 1973, p. 116-123.
www.cimec.ro
lOG
DIN TSTORTA Ş Ţ DACILOR L1BERI
descoperite exclusiv morminte de ţ Trebuie subliniat ă ă în ambele obiective s-au
ă doar mici sondaje, executate în arealul primelor ă din aceste necropole, ş
încît ţ de la ş Mari ş ă ă a fi ă abia prin ă ă
viitoare. O ţ aparte o ă necropola de la Bîrlad- Valea ă ţ ţ
locale, ă în întregime, în care mormintele de ţ ă un procentaj general
(pentru toate etapele) de aproape 55%. S-ar putea ca acest procent foarte mare de morminte de
ţ ă ţ pentru ţ ă din zona ă o ă întîrziere
în trecerea de la ţ spre ţ Dealtfel, înlocuirea ţ prin ţ trebuie
conceput ca un proces cu o ă ş ţ ă pe zone ş etape.
Mormintele de ţ pot fi separate în ă grupe, ă felul în care au fost depuse
oasele în mormînt. Prima ă cuprinde mormintele cu oasele calcinate depuse în ă iar cea
de a doua mormintele cu oasele calcinate ş direct în ă În ă ă cu cele ă \'a-
rian te trebuie ă ă în unele necropole, cum ar fi la 'Mirocani, ă mormintele de in-
ţ în ă ( 12 din totalul de 13 morminte de ţ   iar în altele, ca în aceea de la
ţ se ă în special morminte cu oasele calcinate ş direct în ă (15 din totalul
de 17 morminte de ţ   În fiecare din cele ă grupe pot fi stabilite ş unele variante,
în ţ de acoperirea oaselor cu vase sau resturi de vase, de arderea ş spargerea ă a urne-
lor ş a capacelor, precum ş de ţ sau ţ ă ş a ş în morminte.
Mormintele de ţ (fig. 36) cuprind ele diferite variante, în ţ de amenajarea gro-
pilor ş de ţ scheletelor. Gropile pot ajunge ă la adîncimea de peste 2,50 m, au în plan
forma ă ă sau ă iar în profil ă uneori trepte sau ş Orien-
tarea lor este cel mai adesea pe ţ nord-sud, ă cu unele devieri. Într-o ă mai tîr-
zie a culturii Sîntana de ş se ş ă ş o categorie de morminte cu orientarea V (cap)-
E(picioare), care este de obicei ă o ţ ă a ş ului. Foarte rare sînt mormin-
tele cu orientarea S-N sau E-V. Tot ca o amenajare a mormintelor trebuie ă ş
unor lespezi de ă deasupra scheletelor
108
, ă ce se ş nu numai în nordul Europei
107
,
ci ş la dacii liberi din zona ă

precum ş în mediul provincial-roman
100
, ş încît
pentru a stabili originea ei în cultura Sîntana de ş este ă o cercetare mai ă
în ă scheletul se ă ş de obicei la mijloc, dar se ă ş ţ cînd acesta se
ă în apropierea uneia din laturile lungi, în ţ ş ă ţ ă de axul lung al gropii,
sau in ş ă acolo unde s-au ă asemenea ă În majoritatea cazurilor, ţ schele-
tului este ă pe spate cu mîinile de-a lungul corpului. ş destul de frecvent, picioarele
sînt îndoite, iar mîinile ş pe bazin sau pe torace. Mai rar, scheletele se ă pe o parte
sau în ţ ă În ş referitor la ă prin ţ ar mai fi de ă
ă în cuprinsul unor morminte au fost sesizate resturi de ă ş urme de foc
110

Inventarul necropolelor era în general foarte bogat ş variat, cuprinzînd mai ales resturi
de ofrande (recipiente cu alimente, oase de animale de la ofrande de carne, ă   ş diverse unelte
ş arme, depuse în morminte potrivit anumitor ritualuri. O a doua ă o formau accesoriile
vestimentare, piesele de ă ş podoabele, care ă ţ interesante despre obiceiurile
de port.
Uneltele care se ă mai frecYCnt în morminte sînt ţ de fier ş fusaiolele de lut,
primele depuse mai ales în morminte de ă ţ iar celelalte exclusiv în mormintele de femei.
ă apoi acele de cusut ş foarte rar penseta de bronz. Armele, cuprinzînd vîrfuri de lance
ş scuturi, apar de asemenea rar ş numai în morminte de ă ţ

Vasele de lut, ţ ali-
mente ş ă ă grupa cea mai ă de obiecte din inventarul mormintelor, cn-
108
1. ţ ă op. cit., în ArhMold, 4, 1966, p. 223 ;
E. A. Rikman, op. cit., p. 281-283.
107
Ibidem, p. 282.
1os 1. ţ ă ş V. Ursachi, Noi date arheologice
privind riturile funerare la carpo-daci, în SCJV, 19, 1968,
p. 216-217.
100
C. Preda, Callatis. Necropola ă
ş 1980, p. 19.
no 1. ţ ă op. cit., în ArhMold, 4, 1966, p. 225;
E. A. Rikman, op. cit., p. 283-284.
ll1 G. B. Fectoro·r, op. ât., în ,;fJA, 89, 1960,
p. 114-116, pl. 19.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPTNIRn ROMANE DIN DACIA Ş INVAZIA HUNILOR 107
prinzînd variate tipuri de oale, castroane, amforc, ă ş pahare. În etapa timpurie a culturii
Sîntana de ş ă vaselor de lut în morminte este mai redus (1-3 vase), pe cînd în faza
tîrzie acestea sînt mult mai numeroase (uneori peste 15 vase). Ofrandele de carne mai frecvente
sînt cele de oaie de ă ă ă se ă mai rar. În ă ă cu aceste ofrande, ş în reci-
piente sau direct în ă facem ţ ă ele nu se întîlnesc ă în mormintele orien-
tate V-E. ă ţ a depunerii ofrandelor alimentare în mormintele cu orientare V-E
ă ş opinia despre caracterul lor ş

• Depunerea ofranddor, ca a uneltelor ce au servit
în ţ ă defunctului, se ă în mod cert -potrivit anumitor reguli, care ne sînt ă mai
ţ cunoscute
113

Accesoriile vestimentarc, obiectele de ă podoabele ş amuletele ă o imagine
destul de ă asupra obiceiurilor de port. Fibulele ş cataramele, lucrate din fier, bronz sau
argint, sînt foarte frecvente ş cuprind un mare ă de tipuri ş variante. Fibulele, cel mai adesea
de tipul cu piciorul ă ş sau cu ă ş semidisc, erau purtate cîte una sau cîte ă Se poate
constata ă ă moda fibulelor perechi, are în etapa timpurie a culturii Sîntana de ş o ă
pîndire destul de ă Acele de bronz pentru prins ă ă din fir torsionat, cu un ca-
ă ţ ş cu ă îndoit, sînt de asemenea rare. Obiectele de ă ş de ă mai
frecvente sînt pieptenii de os, ţ chiar în atelierele specializate din ş ă culturii Sîntana
de ş ş ă din ă carneol ş chihlimbar. Cerceii ş ă ţ ă sînt rare. De o mare
diversitate sînt amuletele. Dintre acestea, pandanti,·ele în ă de ă ă ş ă ş ţ
sînt de o ţ mai veche în aria, culturii Sîntana de ş întrucît au fost purtate ş în secolele
II-III e.n. de ă dacii liberi. In ă de acestea, în unele morminte au mai fost descoperite
pandantive din ă ţ de bronz sau argint (semilunarc, rectangulare ş romboidale), pandantive
în ă de ş pandantive prismatice din os   ă lui Hercule), amulctc din scoici ş
monede purtate ca medalioaneiH.
ă de specialitate ă adesea o uimitoare unitate a culturii Sîntana de
ş cu ă ă ei pe ţ foarte largi. Astel, numeroase elemente co-
mune au fost observate în ţ ţ ş în practicile funerare, precum ş în tipurile
de unelte, ă accesorii vestimentare, obiecte de ă podoabe ş amulete. Trebuie avut
în vedere ă ă ă ă este ă pentru perioada ei de ă înflorire, care
începe ă mijlocul secolului al IV-lea. La început, ţ regionale erau mult mai accen-
tuate ş se manifestau în toate compartimentele, ă în ţ ţ în obiceiurile de
înmormîntare ş în tipologia inventarului.
În prezent, pot fi stabilite ă ă dificultate unele din elementele specifice ţ
care au contribuit la formarea culturii Sîntana de ş Ele se ă astfel:
a, elemente de ă dacice; b, elemente de ă pro,·incial-romane ; c, elemente de ă
germanice; d, elemente de ă sarmatice. Interesant este de analizat, chiar ş pe scurt, do-
meniile în care cele patru grupe de ţ au participat la acest proces.
În ţ ţ ţ cea mai ă a adus-o ţ ă
la care ă anterior numeroase analogii ce merg ă la identitate
115
. Doar la ţ îngropate
în sol din aria ă (Cernjachov) sînt de observat detalii de ţ neîntilnite în cultura
ă ce ar trebui puse în ă ă cu ţ germanice
116

C:nele ţ construite la ţ ă ă în întreaga arie a culturii Sîntana de
ş ă anumite caracteristici care ă ţ evidente din partea
arhitecturii provincial-romane. Prima serie de descoperiri o ă cele circa 60 de ş ă din
mediul culturii Cernjachov (semnalate ă în anul 1960 !) avînd ţ cu temelii de ă
112
Din A ela Sanclorum, aprilie II, 2 (= 962) ă
ă practica de a mînca din carnea animalelor sacrificate
ritual era un obicei ă interzis ş
113
O asemenea concluzie o ă in mod e•1ident
analiza n<'cropolei de la lwlt•pendenja. 1. ţ ă Das
G,.iiberjeld <·on Independenta. Ilonn, 1971, p. 32-36,
Il' ArhMold, 8, p. 21-4, 215, 235, 236, fig.
18,8; Y. Paladc, op. cit., în Dacia, N. S., 24, 1980,
p. 253, fig. 19, a, b.
us M. A. Tichanon, op. cit., in SA, 1957, 4, p.
179; J. ţ ă op. cit., în A1·hMold, 4, 1966, p. 211-214.
116 Ibidem, p. 211-215.
www.cimec.ro
108 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
care nu se ă doar la zona din imediata apropiere a ş antice de pe ţ ă nord-pon-
tic, ci se ă ă departe spre nord, uneori la o ţ ă de peste 100 km, ş cum sînt acelea
de pe cursul Niprului Inferior (fig. 39)
117
• ţ au cîte ă iar mai rar cîte trei ă
ă cum o ă ă ă de la Kiselovo
118
• ş ă cu ţ de ă se ă ş în zona
culturii S!ntana de ş de la vest de Nistru. ă este ă destul de redus, ă sta-
diului incipient al ă ă putem ţ ş ă de la Utkonosovka
119
, Mir-
noe120, Furmanovka
121
, Komarov
122
ş Sobari (fig. 37-39)
123
, dar ele trebuie ă fie incomparabil mai
numeroase. Ultimile ă atrag ţ ş prin ţ lor foarte ă ă spre nord, la peste
300 km ţ ă de ţ ă
Cea de a doua ă de descoperiri cuprinde ş ă cu ţ construite din lemn ş li-
pituri de lut. La acestea, ţ arhitecturii romane nu se ă la materialul de ţ
folosit, ci la planul ţ ă ţ respective au dimensiuni mari ş interiorul
ă ţ în cîte ă camere, avînd ş ş plan cu ţ cu temelii de ă cum ar
fi acelea de la Kiselovo
124
. ă în prezent, în aria culturii Sîntana de ş au fost semnalate
astfel de ţ la ş

Sobari, Zagaikani, ş Delakeu, Komrat ş Rusjany, iar în aria
Cernjachov la Suchstov, Vikniny Velikie, Lepesovka, Jagnjatin, Les'ki ş Kostjanec
126
(fig. 39).
Demn de remarcat este faptul ă la Sobari au fost descoperite atît ţ cu temelii de ă
cît ş ţ construite ă planul acestora, din lemn ş lipituri de lut.
În ă ă cu ţ mari cu cîte ă ă s-a exprimat anterior ă ă ele
ar avea originea exclusiv în ţ de tip "Stallhaus" întîlnite la vechii germani din nord-vestul
continentului
127
• ţ ă ă ă acestea au o ă ă pentru locuit, ă ă cu
una sau mai multe vetre, ă fiind ă pentru ă proviziilor. În schimb, în cultura
Sîntana de ş se ă uneori vetre în ambele camere ale ţ

întocmai ca ş în acelea
cu temelii de ă Prin urmare, ă dintre ţ cu ă ă din cultura Sîntana
de ş ş acelea cu temelii din ă din zona ă nu pot fi trecute cu
vederea. La aceasta se mai ă faptul ă ţ cu ă ă sînt mai numeroase în
faza tîrzie a culturii Sîntana de ş ă tocmai atunci cînd ţ romane sînt mai pu-
ternice. Tot aici ar fi cazul de amintit ă ţ cu ă ă au fost semnalate ş la daci
129
-
Prin urmare, originea exclusiv ă a ţ mari cu ă ă nu poate fi ă
Pentru clarificarea ă a problemei este ă studierea detaliilor de ţ în mod
aprofundat ş comparativ cu ţ tuturor ţ din centrul ş din estul Europei în
epoca ă
117 E. V. Machno, Pamjatniki lernjachovskoj kul'tury
na territorii USSR, în MIA, 82, 1960, fig. 1; E. A. Sy·
monovic, Severnaja granica pamjatnikov lernjachovskoj
kul'tury, În MI A, 116, 1964, fig. 1.
1U K. A. Raevskij, Nazemnye sooruienija zemle-
del'cev mddurel'ja Dnepra-Dnestra v I tysjaleletii n. e.,
In SA, 23, 19.55, fig. 2.
119 1. T. Cernjakov, op. cit., in MIA, 139, 1967,
p. 200. Nu ş ă ă ş dateazA. exclusiv
din vremea culturii Sîntana de ş sau ş dintr-o pe-
rioadll. mai veche (vezi p. 34-35).
12o N. M. Kravcenko, Raboty lernjachovskogo otrjada
Dnestro -Dunajskoj ekspedicii, în Arch. Issl. Ukr., 3,
( 1968) 1971, p. 40 -43.
1
2
1 O. V. Gudkova, Rozvidka beregiv ozet'a Kitaj,
In Arch. Dosi. Ukr., 4, (1969) 1972, p. 358-359; A. V.
Gudkova, H istorii kul'turnoj atribucii pamjatnikov ler-
njachovskogo tipa stepnoj zony SSSR, în Mat. Arch. Sev.
Pril., 8, 1976, p. 126.
uz M. 1. Smisko, op. cit., în MDA PV, .5, 1964, p.
67-80.
12
3
E. A. Ril<man, op. cit., în SA, 1970, 2, p. 180-
197; idem, Etnileskaja islorija, p. 20.5-214.
ne Vezi nota 118.
125 1. ţ ă Eine Siedlung der jungeren ă
Kaiser- und ă in ş (Ru-
ă ). Ein Beispiel fur die M ă chronolo-
gischer Gliederung vim Siedlungsmaterial, în Berichte des
Symposiums in Westberlin. 1979, p . .567-.586.
Ul E. A. Rikman, op. cit., în Sovetskaja etnogra-
phia, 1962, 3, p. 121-138; idem, Etnileskaja istorija,
P· 88-10.5.
127
Ibidem, p. 102-105; idem, op. cit., în Sovet-
skaja etnographija, 1962, 3, p. 136- 138; M. A. Ticha-
nova, op. cit., în Actes du 7' Congres International des
Sciences Perhistoriques et Protohistoriqucs, 2, Praga, 1971,
p. 1059- 1063.
1
28 ţ semnalatll. în cîteva ţ de la
ş N icolina.
128 R. Vulpe, Ş   arheologic Pope,ti, în Ma-
teriale, 7, 1961, p. 321-338. O ţ cu mai
multe ă a fost ă ş la Brad. ţ
V. Ursachi.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPlNffiTI ROMANE DIN DAJCIA Ş INVAZIA HUNJLOR 109
Referitor la ţ arhitecturii romane la ţ din ă ă Europei aflate în
afara Imperiului roman, trebuie ă avem în vedere ă ş ridicarea în continuare a unor con-
ţ de ă pe locul vechilor ş ă romane. Spre exemplu, la ş se ş un
turn de ă chiar de ă romani (vezi cap. IV B), iar la Tyras, ţ în ă a unor
ă ă ş în veacul al IV-lea
130
, ş ş nu se mai afla acum sub ţ ă
Este foarte posibil ca ş în alte ă ţ romane de la nordul ă de Jos, ă ă retra-
gerea ă în afara imperiului, cum ar fi spre exemplu   ş   Aliobrix
131
, ă se fi conti-
nuat, desigur în limite mai modeste, ţ unor case din ă
Vneltele folosite la practicarea agriculturii, principala activitate ă a ţ
din arealul Sîntana de ş ă în cea mai mare parte ş ca în cultura dacilor liberi.
ă ş preluarea de la romani a ă de fier de ă ă pentru uneltele
de arat de tipul arartrului
132
, care aduce o ă ă ţ ă ţ ă în executarea ă
rilor agricole. Referitor la prelucrarea produselor cerealiere, ă o ă mai mare,
ţ ă de etapa ă a ş ţ de tip roman, lucrate din ă ă
Cuptoarele de ă folosite în cultura Sîntana de ş ş cum s-a amintit deja, au
corespondente ce merg ă la identitate în cultura ă ş de asemenea în provinciile ă
ale Imperiului roman. Ele nu sînt folosite anterior nici de ă ţ gotice ş nici de ă
ţ Produsele realizate în aceste ateliere au la început ca model prototipuri din ă ă
ş aceea ă Spre exemplu, originea ceramicii fine din cultura Sîntana de ş
trebuie ă ă înainte de toate la dacii liberi, care foloseau pe ă ă ă categorie ce-
ă Continuitatea ţ pe plan local a ccramicii din ă ă este ă de înru-
direa ă ă a unor vase de tip Sîntana de ş cu acelea dacice (variante de
oale, ă ş castroane). În ş timp, nu putem neglija centrele de ă din ş nord-pontice,
a ă ţ de vase din ă ă a fost ă ş la ţ din teritoriile vecine de
la nord. În acest sens, trebuie amintit aici ă ceramica ă ă era ea ă ă într-o
anume ţ ă romane, de aceea este greu de stabilit întotdeauna ceea cultura Sîntana
de ş a luat direct de la romani ş ceea ce a preluat prin ă ă ă ă a mai
oferit ş modele ce au fost imitate, cum ar fi unele variante de ă amfore ş amforete. În ş
tot ca modele au servit ş unele vase lucrate cu mîna, ă mai înainte la ţ germa-
nice, cum ar fi castronul cu trei ţ Motivele ornamentale de pe ceramica ă mai ales cele
executate în tehnica lustrului ş prin ş ş au originea de cele mai multe ori în ceramica
ă ş ă iar mai rar ş în acea ă Cît ş originea provincial-
ă a ceramicii ţ ea nu mai poate fi ă la ă de nimeni, întrucît nu mai
apare anterior ă în ă parte.
Atelierul pentru producerea ş prelucrarea sticlei de la Komarov nu are antecedente, cel
ţ ă la ţ din ă ă Europei situate în afara ţ romane, ş
încît începutul acestei ă ţ ş ş ă ş ar trebui legat de ţ unor artizani ţ
din imperiu. Ipoteza poate fi ţ ă de descoperirea unor fragmente de pahare de ă cu
ţ ţ de tip roman, întîlnite ca importuri ş la dacii liberi (secolul III e.n.}
133
, care ă
tocmai din etapa ţ ă a ţ ă

ă la.aceasta ă ă ş faptul ă în ş
zare s-au ă resturi de ţ cu temelii de ă ce ă clar ţ arhitecturii ro-
mane, ca ş un ă mare de amfore, ce ă ă strînse ş continue cu imperiul, ă
ţ ă mai sus ă ă o ş mai mare confirmare.
Atelierele pentru lucrat piepteni din coarne de cerb nu au nici ele analogii în culturile
anterioare. Cît ş produsele oferite de acestea, pieptenii, ţ lor în mediul dacic an-
1ao 1. B. Klejman, N stratigraphii naplastovauij
rimskogo vremeni v Tire, în Mat. Arch. Sev. Prit., 8,
1976, p. 1 H- 119 ; idem, Stratigraphi ja kul'turnogo sloja
gorodiUa Tiry -Belgoroda, în Antitnaja Tira, p. 70-71.
1a1 N. Gostar, Aliobrix, p. 992-994.
1a2 V. ţ La technique de la production cere-
aliere en Valachie et en 1\Joldavie jusqu'au .\"VIII' siecle,
ş 197.5, p . .57-68; 1. ţ ă op. cit., în Arh.
Mold, 4, 1966, p. 217-218.
133 R. Vulpe, p. 380-381, fig. 2.58.
1
:W M. I. Smisko, op. cit., io MDA PV, .5, 1964,
pl. III, 1, 3-6, 9, 10, 13.
www.cimec.ro
110
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR L1BERf
terior pare ă fi fost mai ă În ş timp ă o ă a lor foarte ă la ţ
germanice. De aici s-ar putea deduce ă originea acestui ş ş trebuie ă ă la ţ
gotice. Cum descoperirile de la Bîrlad- \'alea ă   de o ă ă ă   nu ă ar-
gumente în favoarea unei asemenea origini, un ă definitiv ă a fi dat abia ă exe-
cutarea unor ă ample ş în celelalte ş ă cu atelicre de acest tip.
Desigur, la practicarea diferitelor ă ţ ş ş ă ş s-a folosit o ă ă de
unelte. Cele mai multe ă probabil tipuri mai vechi, dar la acestea se ă ă ă ă
ş altele noi. Întrucît ţ pe care le ţ sînt destul de ţ   iar studii speciale asupra
lor ă nu s-au elaborat, nu putem face acum aprecieri definitive cu privire la diversitatea unel-
telor folosite ş ţ nici asupra originii lor. Aici se impune precizarea ă multe din aceste
unelte aveau o ă ă ă din secolele anterioare, fiind cunoscute ş utilizate concomi-
tent de diferite ţ   inclusiv de acelea care au ă în mediul culturii Sîntana de ş
Cernjachov, ş încît originea lor nu mai poate fi ă ă doar la o ă ă Ideea ă ş
ă ţ   casnice ş ş ş ă ş   au fost ă ş de multe ori cu ş categorii ş uneori
chiar cu ş tipuri de unelte trebuie ă în vedere. Spre exemplu, torsul ş ţ erau
ă ţ practicate anterior de toate ţ care au intrat în mediul culturii Sîntana de
ş   indiferent de felul de ţ ă sedentar sau nomad pe care I-au avut, ş de aceea
originea lor nu poate fi ă ă exclusiv la daci, la ţ ori la ţ   ci la toate ă
Analiza riturilor funerare duce la constatarea ă   în etapa de început a culturii Sîntana
de ş   ritul predominant era ţ   care trebuie ă pe seama dacilor ş a ţ
germanice. Cît ş ţ   ea este practicatr1 întotdeauna de ă ţ   într-o propor-
ţ mai ă de ă daci ş probabil ş de ă unele ţ gotice. În ceea ce ş pe ş
tia din ă   este cazul ă ţ ă ă unele grupe, jalona te prin descoperiri de tip Brcst-


ş apoi Lepesovka
136
, sau de tipul tumulilor carpatici, practicau în exclusivitate incine-
ţ ă unele din ţ gotice venite în arealul Sîntana de ş Cernjachov au folosit
de la început ţ   ca pe un rit ţ   sau 1-au adoptat ă sosire de la alte ţ  
ă ă se precizeze în Yiitor. ă   mai subliniem aici procesul general de trecere trep-
ă de Ia ţ spre ţ   care se face ă unor puternice impulsuri venite din
Imperiul roman. Tot ţ romane se ş ş caracterul ş al unor morminh' tîr-
zii din necropolele culturii Sîntana de ş
Obiceiul de a depune diferite ofrande în morminte, resturi de animale sacrificate sau
recipiente cu alimente ş ă   era practicat ă dintr-o ă mai veche de toate ţ
culturii Sîntana de ş Cu toate acestea, unele caracteristici proprii ă ţ ar trebui
ă existe, ă avem în vedere resturile de oase de cai din tumulii carpatici, dar studii de detaliu
ă nu s-au ă Spre exemplu, nu ş ă toate ţ sacrificau ş animale sau
aveau ţ numai pentru anumite specii. În ş   aici trebuie ă amintim ş ţ
ă ţ ă de religia ş ă de a depune ofrande ă cel decedat, care trebuie con-
ă tot rezultatul unor ţ venite din imperiu.
În ceea ce ş obiceiurile de port, ă ă din secolele II -III e.n. unele ă ă
comune la daci, ţ ş ţ De exemplu, folosirea fibulelor ş cataramelor ca accesorii vesti-
mentare sau a ă   inelelor ş ă ţ ă ca podoabe, precum ş portul diferitelor amulete
sînt comune. ă cum s-a amintit deja, pentru perioada de dinaintea culturii Sîntana de ş
se pot face unele ţ de la o ţ la alta. Astfel, portul fibulelot-perechi este cunoscut
numai la ţ gotice, iar portul curelelor cu catarame se întîlnesc mai ales la ţ
gotice ş mai rar la daci ş sarma De asemenea, pieptenii se ă frecvent la ţ   relativ rar
la daci ş ă la ţ Analiza necropolelor ă ă aceste obiceiuri de port cu care vin
ţ sînt preluate destul de repede ş de ă celelalte ţ
1
35
J. \'. h:ucharenko, · Mogil'nik Bre;t-Trdiu,
Moscova, 1980.
1
3
8 l\1. A. Tichanova, Raskopki na poselenii 3-4
•·v. 11 s. Lepeiovka v 1957-1959 gg., in SA, 1963, 2, p.
178-191; idem, op. cit., in Actes dlt 7' Congres Intet•
uational des Sciences Prehistoriques et Protohistoriques,
2, Praga, 1971, p. 1059- 1063.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRB RETRAGEREA STAPIN!RI! ROMANE DIN DACIA $1 INVAZIA HUNILOR lJI
Un domeniu în care aprecierile sînt ş mai greu de ă este acela al portului amuletelor.
L"ncle dintre ele, cum ar fi ţ sînt comune tuturor, iar altele, ca de exemplu pan-
dantivele în ă de ă ă ş numai ţ ş dacilor. Amuletele prismatice din os au fost
interpretate ca simbol (preluat de la romani) al zeului DonarfThor din mitologia ă

Interpretarea se ă pe o ă ţ ş poate fi ă ş ă des-
ă întrebarea ă nu cumva aceste pandantive, cu sau ă ă sensul lor ţ au fost adoptate
ş de ă alte ţ ă ă ş ca ş în cazul altor amulete, o ă mai ă
Un studiu special asupra amuletelor ş pandantivelor de diferite tipuri, lucrate din metal, ă
ş os, dar foarte probabil ş din materiale perisabile, unele cu o ă ţ iar altele
avînd numai ţ de podoabe, ar fi extrem de util pentru ş unor aspecte din ţ
ă a ţ culturii Sîntana de ş
Din cele ţ mai sus ă ă în ansamblul lor, descoperirile de tip Sîntana de
ş ă o ă ă în cadrul ă se pot sesiza ş unele ă ţ
Sintetizînd cauzele care au dus la ă realitate ă ajungem la concluzia ă ă
ă ş ponderea mare a elementelor de ă provincial-romane, preluate direct (stipendii.
ă comerciale, raiduri în pro,·inciile imperiului, captivi, misionari etc.) sau indirect (prin
ă ă ş ă   ă ş ă a întregului ţ de ă ţ ţ
gotice" au dat unitate acestei culturi, iar ă unora din ţ locale a creat diversitatea ei,
ElemC'ntele specific(' ă ţ mai clarP în etapa de început a culturii Sîntana
de ş se ţ ă la ş ei, chiar ă pe parcurs intervin unele ţ ă în manifes-
tarea lor. Ceramica ă cu mîna, atît cea de ţ ă cît ş aceea ă sau ă
a fost ă de-a lungul tuturor etapelor acestei culturi, ceea ce constituie un indiciu ă fiecare
din aceste ţ a continuat ă ş ă anumite caracteristici proprii ş individualitatea
pe planul culturii materiale (desigur ş ca etnic) ă tîrziu. ş diverse elemente de cul-
ă ă ş chiar din acelea care a ţ ţ spirituale, specifice la început uneia din
ţ au devenit treptat bunuri comune. lntre acestea pot fi incluse diferite unelte, arme,
accesorii \'estimentarP, podoabe ş unele obiceiuri funerare. Folosirea lor ă de ă
toate ţ permite ă se accepte ideia unui foarte larg proces de a cultura Din ă
ă nu putem fi de acord cu ă spre exemplu, ă la mormintele în care este atestat
portul fibulelor-perechi ne ă obligatoriu în ţ unui got ş de asemenea ă totdeauna
mormîntul a ă im·entar ţ o ş ă ă este un dac. Ambele cazuri pot ilustra împru-
muturile pe care o ţ le face de la celelalte ţ Ele ă ă indiscutabil ţ
ă ş obligatorie a ţ care ă ş a ţ de la care se ă Peste
ă ă nu se poate trece. ţ ă atrag ţ asupra ă ţ de a face
atribuiri etnice pe baza mai multor criterii ş din domenii diferite. Referitor la ceramica ă
cu mîna s-ar putea presupune ă in anumite situa vasele specifice unei popula au fost folosite
ş de ă celelalte ţ -:\u credem ă ă vase modelate cu mîna de ţ ă au fost
lucrate de ţ sau ţ ă cum nici vase de ţ ă n-au fost lucrate de daci sau
sarma ş modelarea vaselor cu mîna trebuie ă o activi ta te proprie pentru fiecare
ţ din mediul culturii Sîntana de ş care a asigurat dealtfel ş conservarea specificului ei.
Con ţ dintre daci, ţ ş sar ma ă prin criterii arheologice (tipuri de ş ă
ş ţ inventar, obiceiuri funerare, obiceiuri de port), a fost ă ş de ă studiile
antropologice, care au stabilit ţ mai multor grupe de ţ ţ în special pe
baza diagnozei tipologice. Grupa cea mai ă o ă scheletele cu caractere medi-
teranoide, ce a fost ă în ă ă cu ţ ă ă în ă mai mic, schele-
tele cu caractere nordice, atribuite ţ gotice ş în ş cele cu caractere est-europoide
considerate sarmatice. Unele schelete ă un amestec de caractere, cum ar fi mediteranoide
m ]. \Verner, op. cit., în jahrbuch des Romisch-
Germanischen Z entral-museums M ainz, 11, 1964, p.
176-197; idem, Zu.·ei prismatische ă
("Donar-Amulette") von Zlechot•, în Casopis Moravskeho
Musea, 57, 1972, 2, p. 133- HO.
www.cimec.ro
112
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
ş nordice sau mediteranoide ş est-europoide, indicînd clar o ţ a aspectelor morfo-
logice1311.
Diagnoza ă a scheletelor ă date importante de care trebuie ă se ţ ă seama
la stabilirea etnicului. Cu toate acestea, valoarea ţ antropologice, care uneori vine în
ţ cu datele arheologice, nu poate fi ă ă in toate cazurile. ă ă
aici ţ ă a mormîntului nr. lO de la ţ în care s-a ă un schelet cu caractere
mongoloide ş ca inventar o ş ă ă precum ş mormîntul nr. 36 de la ţ ţ
un schelet cu caractere mediteranoide ş o ă cu ţ ă Ambele cazuri sint edi-
ficatoare ş ă la ţ înainte de a face o atribuire ă
Semnalarea din punct de vedere arheologic ş antropologie a elementelor ce au ţ
dacilor, ţ ş sarma ş ţ ă a acestora în cuprinsul culturii
Sîntana de ş Descoperirea lor ă în ş ş ă ş necropole, ă ş problema
modului de ţ a dacilor cu ţ ş cu sarma Un ă definitiv nu se poate da. Ar
fi de presupus ă autohtonii ş alogenii au ă uneori în ş ş ă dar ă de cele mai multe
ori au avut ş ă

• Deosebirile care vor fi existat între ş ă diferitelor ţ
mai pregnante la început, au ă treptat, în cea mai mare parte, ca urmare a procesului de
ţ despre care deja s-a amintit.
Deosebit de importante sînt ş transmise de izvoarele scrise despre localizarea anumi-
tor ţ pe microregiuni. Astfel, Amm. Marcellinus ne ă despre o ţ ă a caucoensi-
lor (Caucaland)
14
') ş de asemenea despre o ţ ă a taifalilor
141
• Aceste ş ă ă dovada
ă în a doua ă a secolului al IV-lea continuau ă existe unele ţ politice ale popu-
la ei autohtone (Tara caucoensi!or).
Analiza descoperirilor din arealul culturii Sîntana de ş - Ccrnjachov a permis pma
la o ă ă identificarea ţ care au ă în mediul ei. L5sînd deoparte ă
ş ţ ă ă de ă ş care s-au ocupat îndeaproape de ă categorie de des-
coperiri, se poate aprecia ă în general, dacii, ţ ş ţ au fost ţ principalii pur-
ă ai culturii Sîntana de ş Desigur, nu este exclus ca ş alte grupe mai mici de ţ
de alt neam ă fi intrat în ţ acestui conglomerat etnic, dar pentru moment sesizarea
lor nu este ă Ceea ce ţ ş scos în ţ ă în acest context este raportul dintre
cultura Sîntana de ş - Cernjachov ş lumea ă Din cele ţ ă acum ă
ă un ă mare de elemente provincial-romane au fost semnalate pe tot cuprinsul acestei
culturi
112
• Ele ţ unor domenii foarte variate, cum ar fi ă ţ din ă
cu coloane ş ş de ţ ţ cu temelii din ă ţ mari cu cîte ă ă
peri), ă (ah•liere de producere ş de prelucrare a sticlei, ateliere de ă ă simetrice,
ş ţ port (medalioane lucrate din monede), ţ ă (monede de bronz), religie
(înlocuirea incinera cu înhuma ; amenajarea gropilor de morminte cu lespezi de ă
ş etc. ă tuturor acestora dincolo de ţ imperiului s-a ă pe diverse
ă cum ar fi ă comerciale, stipendii ş raiduri organizate în scopuri de ă La acestea
se ă ă ş ţ ă a unor persoane care au ă mai înainte în Imperiul roman
IaB O. :'\ ecrasov ş M. Cristescu, Caracterizarea an-
ă a unui schelet de la Erbiceni de la sjfr1itul sec.
IV e. n., în A rhi'II old, 1, 1961, p. 219-223 ; M. Cris-
tescu, R. Kliiger, M. ş ţ la
ş structurii antropologice a ţ din cul-
tura Sfntana de ş -Cernjachov, în ArhMold, 6, 1969,
p. 149- 166 ; D. Boteza tu ş C. Fedorovici, Caracteri-
zarea ă a unor schelete ţ culturii
Sîntana de Muref-Cernjachov, din Moldova, în Studii
ş ă de antropologie, 10, 1973, 1, p. 3- 13 ; S.
Antoniu ş M. Onofrei, Studitll antropologie al scheletelor
din secolul al IV-lea e.n. de la Lefcani (jud. ş în
ArhMold, 8, 1975, p. 281-285; M. S. Velikanova,
Paleoantropologil!eski j material iz mogil'nikov cern ja-
chovskoj kul'tury Molda1·ii, în Antropologil!eskij Sbornik•
1961, 3, p. 26-52.
139 1. ţ   The social-economic structure of society
during the Goths'migration in the Carpatho-Danubian area,
în Relations betu·een the autcchtonous popula/ion a11d the
migmto1y populations cn the terrilory of Remania, Bucu-
ş 1975, p. 77-89.
140 Amm. Marcellinus, XXiX.l, 9, 13.
141 Idem, XXXI, 3, 7.
142 Pentru rl!.spîndirea unor piese romane în me-
diul culturii Sîntana de ş a se vedea
ş V. V. Kropotkin, Rimskie importnye izdelija v vostot·
noj Evrope (II v. do n.e. - V v. n.e. ). Moscova, 1970·
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPtNIRII ROMANE DIN DACIA Ş INVAZIA HUNJLOR 113
ş a ă ă nu era deloc neglijabil. Avem fn vedere ţ care a ă pe loc la retragerea
ă ă ş prin activitatea de ţ care ă la Tyras în prima ă a
secolului al IV-lea. Foarte probabil ă unii locuitori ai ş Tyras ş ai celorlalte ş ş ş ă
romane de pe malul stîng al ă de Jos ş de pe ţ ă nord-pontic, ţ sau cel ţ
în parte ţ s-au retras ă nord, in zone mai ferite, spre a nu ă ţ atacurilor
gotice. Pe de ă parte, este necesar ă ţ ă aici ş ţ fn mediul culturii Sintana de
ş a ă mare de captivi romani despre care amintesc în repetate rînduri
izvoarele scrise
143
• ş ă ă timp îndelungat în captivitate, îndeplinind ş
rol de transmitere ă a elementelor de ţ ă ln ş prin activitatea lor, misio-
narii ş erau ţ la rindul lor în acest proces lent, dar neîntrerupt ş de ă de
iradiere ă a culturii romane la ţ de pe malul stîng al ă de Jos ş de la nordul
ă Negre. Nu este o ă întîmplare ă pe o ş de circa 100 km ă ţ de-a lungul ţ ă
nord-pontic se ă o puzderie de ş ă cu inventar tipic pentru cultura Sîntana de ş
Cernjachov, ale ă ţ sînt ridicate pe temelii de ă Arhitectura lor, de ă inspi-
ţ ă a determinat ample ţ ă ă fie încadrate la cultura Cernjachov sau într-o
ă aparte
141
• Indiferent de încadrarea ă la o categorie sau alta, ele ă extra-
ordinara putere a ţ romane în veacul al IV-lea de lnriurire a ţ de dincolo de
ţ oficiale ale imperiului. Prin urmare, în aria culturii Sîntana de ş nu avem
de a face doar cu o ă oarecare de elemente de ţ provincial-romane, ci în mod cert cu
o ţ ă ă de ţ ă sau pe cale de a fi fost ă Ea ă
ă fie ă în ş ş ş ă romane ă ă retragerea ă în afara frontierelor
imperiului, ş cum o dovedesc ă mai noi de la Tyras. Aici este necesar ă se precizeze ă
ă zona de ă de pe malul stîng al ă de Jos ş din ă ţ ă nord-pontic
a fost ş ă direct în ţ ş dezvoltarea complexului cultural Sîntana de ş
Cernjachov, în sfera ă au intrat, ş ţ ă inclusiv fostele ş ă
ş ş romane. ţ ă a ţ romane se face ţ ă ş în ş ă avînd ţ
cu temelii de ă unele din ele cu co
1
oane ş cu ş de ţ ă ă la ţ
apreciabile de teritoriul roman. ln mod firesc, aceasta a ă ş a introdus în noile ş ă ceva
din moda ş din spiritul ţ romane.
ţ ă sau pe cale de a fi fost ă din aria culturii Sîntana de ş
a fost ă cu termenul de daco-romani (vezi titlul subcapitolului). Termenul respectiv a
fost utilizat ă acum cu sensuri diverse. ţ folosirii lui în contextul de ţ ă este aceea ă
unii dintre romanicii ţ în ţ culturii Sîntana de ş erau daci ţ sau daci pe
cale de romanizare. ş am dorit ă ă ideia ă o parte din ţ ă la
care ne referim avea o origine ă ln mod firesc, admitem ă între romanicii din mediul culturii
Sîntana de ş erau ş persoane de ă origine decît aceea ă
E. INVAZIA HUNILOR
ţ ş ă a acestor nomazi asiatici, cu un mod de a ă ş a lupta diferit de cel
al popoarelor cunoscute din Europa, în ţ ă doar armatele romane numeroase ş bine or-
ganizate au putut în cele din ă rezista, a produs o impresie ă asupra contemporanilor.
Inaintarea lor ă spre centrul Europei a afectat, cum era ş firesc, ş ţ culturii
lU Zosimos, I, 31 ; Philostorgios, II, 5 ; Priscus
Panites, 1, 3 (p. 122 ş 129 De Boor). Unele comentarii
asup1·a ţ captivilor romani in regiunile de la est
de ţ vezi la N. Gostar, Vechimea elemenlului ro-
man la ă   de ţ în Era ă 59, 1979, (i,
p. 3o-37, 52; V. Mih1\ilescu-Bîrliba, La monnaie ro·
16 - Din Istoria ş ţ da<'ilor liberi 206
mai1u, p. 2-19 -250.
IU Vezi pentru ţ mai noi lucrart:>a A. Y.
Gudkova, K istorii kul't:crnoj atribucii pamjatniliov co-
njachcvskogo tipa strpnoj zony SSSR, în Mat. Arch. Sev.
PrU., 8, 1976, p. 119-Dl.
www.cimec.ro
114 DIN :ISTOimA Ş •CIVU.IZATIA DACILOR IJIBERI
Sintana de ş in ţ ă intervin acum elemente ce ă prompt ă
rile politice, demografice ş economice din ă ă Europei.
ă de specialitate cu privire la istoria hunilor. ă ă acum în ă destul
de mare
145
, au comentat pe larg ş ţ lor la ă de Jos. Intrucit nici ţ nu ne per-
mite, din întreaga ă a ţ hunice în regiunea care ne ă vom selecta
numai cîteva aspecte.
Amm. Marcellinus ţ ă prima ă ş ă a lui Athanaric de a ă
prin amenajarea unei tabere fortificate, atacurile hunilor pe linia NistruluP
40
• ş autor ne
ă apoi unele ă ş despre o a doua încercare, tot ş ă a regelui vizigot de a opri
înaintarea hunilor prin ridicarea unui val de ă
Asupra eforturilor de a identifica ă ă ţ cu valul de ă Stoicani-
ţ s-a discutat pe larg în cap. III C, iar analiza ţ existente a dus la concluzia
ă valul respectiv a fost construit în alte ă istorice ş de aceea nu poate fi pus în ă ă
cu conflictele dintre ţ ş huni. Prin urmare, se impune necesitatea de a ă o ă solu-
ţ a cazului, mai ales ă dispunem acum de ţ sigure ş mai numeroase cu privire la
ţ a ă ă valuri de ă în regiunea dintre Siret ş Prut, ă tocmai acolo unde
ar fi de ă ă ţ
Primul val, avînd o ţ ă de la vest spre est, a fost semnalat, cu unele
întreruperi, între Manoleasa pe malul drept al Prutului ş ă ş pe malul drept
al Siretului
149
• Acet val, numit ş Valul Moldovei de Sus, împarte Cîmpia Moldovei în ă ă ţ
aproape egale (fig. 3). Datele existente permit aprecierea ă ă ţ s-ar continua atît
spre est, între Prut ş Nistru
100
, cît ş spre vest, ă spre ţ ţ

• ă ă efectuate
pe parcursul a cîtorva ani au stabilit ă valul era ă cu o ă ă de lemn ş cu
un ş ţ spre nord
1
r,
2
• Nu s-au ţ ă nici un fel de ţ cu privire la data ţ
sale. ă se poate ţ doar ă cei ce au ridicat valul se aflau la sud.
Un al doilea val de ă a fost identificat în teren spre limita de sud a Cîmpiei Moldovei
ş în apropiere de marginea ş Central Moldovenesc, avînd o ţ ă ă cu cel
anterior, de la vest spre est. ş ţ despre acest val, pe care îl numim Valul Moldovei de
Mijloc sînt ă ţ ş ţ lui este ă de ţ precise. Astfel, ş este
în cea mai mare parte complet aplatisat, mai poate fi ă ş ă în apropierea malului drept
al Prutului, în zona satelor Victoria-CîrnicenP
53
• El a fost ţ ş pe o ă ă
din anul 1898
154
, iar localnicii ă ă amintirea locului cu numele "La troian". Informa
ă neverificate în teren ă continuarea acestui val ă în zona ş ş pe Siret.
ş nu avem ă posibilitatea ă aducem dovezi absolute, întrucît aprecierea se ă pe obser-
ţ ă la ţ terenului, ă ideea ă valul la care ne referim era ă cu
ş ţ spre nord ş avea rolul de a proteja teritoriul de la sud (fig. B).
115 E. A. Thompson, A histOf'y of Attila und the
Huns, Oxford, 1948; Fr. Altheim, Attila und die Hun·
nen, Baden-Baden, 1951; idem, Geschichte der Hunnen
i ţ a 2·a), 1-5, Berlin, 1969- 197 5 ; J. Werner
Beitriige zur Archiiologie des Attila-Reiches, MUnchen,
1956. Pentru ţ hunilor pe teritoriul României
vezi în special 1. Nestor, în Istoria Romdniei, 1, 1960,
p. 694-704.
118 Amm. Marcellinus, XXXI, 3, 5.
U7 ldem, XXXI, 3, 7.
118 R. Vulpe, Vallum de la Moldavie infhieure;
idem, Les valla de la Valachie, de la Basse-Moldavie
et d11 Boudjak, în Actes du 9' Congres International d'E-
tudes sur les Frontieres Romaines (Mamaia, 6-13 sep·
tembre 1972), ş 1974, p. 273.
ue Al. ă P. Ş V. Chirica, Reper-
toriul arheologic al ţ 1, ş 1976,
p. 33-34, .52, 113, 144, 167-169, 294, cu principalele
date referitoare la traseul valului ş bibliografia mai
veche. Al. ă ţ privind ţ din
n0f'd11l Moldovei în secolul al IV-lea e.n. fn lumina cerce·
tdrilor de la Ripiceni, in SCIV A, 29, 1978, 4, p. 512-
524, fig. 4.
uo Ibidem, p. 512.
1&1 Unele documente medievale cuprind date asu·
pra unui Traian ce ar fi de cl!.utat in zona satelor Cala·
ş ţ primite de la M. Ignat.
162
ţ primite de la N. Gostar ş P. Ş
schi, care au efectuat ă
ua Cercetl!.ri de ţ ă efectuate în 1981 de
1. ţ  
15' Harta topograficiJ a judeJului Iafi, 1898.
www.cimec.ro
PEJUOADA DINTRE RETRAGEREA STAPINlRII ROMANE DIN DA:CIA Ş INVAZIA HUNlLOR 115
Intrebarea pe care in chip firesc o punem este aceea ă vreunul din aceste ă valuri
ar putea fi identificat cu ţ lui Athanaric. În ceea ce ş Valul Moldovei de Sus, con-
tinuarea lui ş pe malul stîng al Prutului ă ă categoric posibilitatea unei asemenea ă
ş ă doar cea de a doua ş dealtfel ultima ţ ce o avem ă în teren ce
ar trebui ă reprezinte ă ă ş ţ valului ridicat de Athanaric împotriva hunilor.
O ă ă a datelor pe care le avem la ţ ă posibilitatea de a ă
afirmativ la ă identificare. Astfel, Valul Moldovei de Mijloc este semnalat ş în preajma
Siretului, ş anume în ă ă a cursului ă   ă în partea dinspre izvoare, sens
ce ar fi poate mai apropiat de spiritul textului antic (a superciliis Gerasi fluminis jl
55
• Valul de la
nord de ş ş ş o ă ţ   ş anume aceea ă ă ă ş Central Moldovenesc,
ă o regiune cu relief înalt, ş cum se ă a fi zona in care a încercat Athanaric ă se
refugieze (ade ffugia properare moutium praeruptorum). De asemenea, ă ă ş ţ destul de modes-
te ale valului ar putea ă ateste ă el a fost ă in mare ă ( cel eri) ş a ă neter-
minat. În ş   ţ lui Amm. Marcellinus potrivit ă ţ lui Athanaric atin-
gea ş Tara taifalilor ş ă ş confirmarea, ă avem în vedere atribuirea culturii tumulilor
carpatici din ş Sucevei (fig. 34) acestei popula (vezi mai sus cap. IV B).
Dintre ţ pe care R. Vulpe le socotea obligatorii pentru identificarea în teren a
valului construit de Athanaric ar fi ş ţ acestuia spre ă ( ad usque Danubium ). Într-ade-
ă   Valul Moldovei de Mijloc nu ş ă ţ Dar, ă cum am ă deja
în cap. III C
156
, reperele topografice pentru traseul ţ lui Athanaric transmise de Amm.
Marcellinus nu sînt deloc sigure, ş încît îndeplinirea acestei ţ nu trebuie ă a fi
absolut ă
Identificarea ţ lui Athanaric cu Valul Moldovei de Mijloc
157
aduce ş unele pre-
ă cu privire la ţ de inaintare a hunilor în ă regelui vizigot. Avînd în vedere
locul în care se ş valul, ă ă atacul era ş dinspre nord. Aceasta presupune
ă ă ă trecerea cursului inferior al Nistrului, bunii au ă cetele lui Athanaric în direc-
ţ nord-vest, trecînd prin culoarul rîului Bîc în Valea Prutului ş apoi în Cîmpia Moldovei. Nu este
o ă întîmplare ă tocmai în Cîmpia Moldovei ş în zona imediat ă de la vest (Po-
ş Sucevei) au fost semnalate un ă important de descoperiri arheologice care ă
ţ unui puternic centru al ţ hunice
158

ă ţ lui Athanaric pe la nord de ş Central Moldovenesc ş nu pe
la sud de acesta, prin Bugeac, este ă ş de pasajul amintit deja din Amm. Marcellinus:
" ... s-au ă zvonuri ă ă despre noi primejdii, mai grozave decît cele ş  
anume ă neamurile de la ă se ă în ş ş ă   pe întreaga întindere de la marco-
mani ş cvazi ă în Pont, un mare ă de ţ barbare necunoscute, fiind izgonite din
ă ş lor de o putere ş ă   ă ă ă fluviul Istru, ă ţ ici ş colo ă
cu ţ lor scumpe"
159

ă ă hunilor în Europa, ş cum s-a subliniat adesea de ă istorici, a avut importan-
te ţ asupra popoarelor din ă   afectate atît de invazia ă de la început,
cît ş de evenimentele ce au urmat. Astfel, un rezultat imediat al ţ hunilor a fost ă
rarea ă politice ş militare a ţ din ă ă Europei. Încercarea lui Athanaric de a
reuni pe ţ într-o ţ care ă se ă hunilor n-a ş   întrucît ţ dintre
ş ţ gotice se ă ş   dorind evitarea pericolului ă pe ş
lli5 Amm. Marcellinus, XXXI, J, 7.
158
Vezi mai sus p. 55.
1
5
7 Este ă ă   ş avea ş ţ ă de
ele, trecîndu-le ş pe ă   R. Vulpe (Vallum de la Mol·
davie   fig. J) a evitat intotdeauna sll ia in dis·
ţ Valul Moldovei de Sus ş Valul Moldovei de Mijloc
1
5
8 R. Harhoiu, The fifth-century A. D. treantre
from Pietroasa, Romania (BAR, Supplementary Series,
21), Oxford, 1977, fig. 8: idem, Das ă
Gebiet im 5. jahrhundert und seine Beziehungen zum
spiitromischen Baiserreich, in Die Viilker an der mittleren
und unteren Donau im fii.njten und sechsten jahrhundert,
Wien, 1980, p. 105-207: idem, Tezaurul de la Pietroasa
în lumina noilor ă in Al. Odobescu, Tezauntl de
la Pietroasa (Opere IV), ţ ingrijitll, Introducere,
Comentarii ş Note de Mircea ş   Editura Acade·
miei R.S.R., ş   1976, p. 1045, fig. 8.
ue Amm. 1\Iarcellinus, iXiKXI, 4, 2.
www.cimec.ro
116 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
tate, trec in imperiu, tn fruntea celor mai multe triburi gotice, ă ă ţ în numeroase grupuri.
ş Athanaric este nevoit în cele din ă ă ş ă ă refugiul pe ă roman. Puterea
cetelor gotice care mai ă la nordul ă reduse ca ă

se ă ş locul lor este
luat cu autoritate de ă noii ţ In felul acesta a fost ă ă definitiv posibilitatea ă
mînerii ţ în ă ă Europei. Cei ă ş se vor topi tn masa celorlalte ţ din ă
ş treptat individualitatea ş ă din istorie. O ă destul de ă ă au
avut-o ş ţ Desigur, nu este exclus ca, in ă ţ de ă ş de mare nesi-
ţ ă ă fi trecut in imperiu ş unele grupe de ţ ă dar ă acestora a
fost probabil destul de redus.
Istoricii vorbesc deseori despre caracterul ă al invaziei hunilor. ă ă ă
chiar ă ă datele ş ă ă aspectul deosebit de violent al ţ lor
nu poate fi negat. ş descoperirile arheologice din perioada ă ne ă un alt tablou
decît acela oferit de izvoarele scrise. Astfel, numeroase ş ă de tip Sintana de ş cum ar fi
acelea de la ş ă ă ă

ş ş

ş de ă ă


ş Nicolina
184
, Btrlad-Valea ă

ş multe altele, ă ş au o ţ ă ş ă
invazia hunilor, ceea ce ă ă elen-au fost distruse ş nici n-au suferit o ă Prin urmare,
caracterul ă al ţ hunilor trebuie privit cu unele ţ ă Foarte probabil, carac-
terul ă al ţ hunilor a fost apreciat ă impresia atacurilor intreprinse de ş
tia, care par a fi fost ă nimicitoare
188
• ş cu privire la incetarea unor ş ă tn
momentul invaziei hunilor, trebuie ă avem tn vedere ş faptul ă ţ ce se afla pe direc-
ţ de inaintare a acestora s-a retras uneori spre zone mai ferite, întemeind alte ş ă ţ
este intrucitva ă cu aceea din etapa ţ ă a ţ ţ Prin urmare, continuita-
tea unor ş ă de tip Sintana de ş ş fn perioada ă hunice ă o ă
ă ă hunii n-au distrus totul ş n-au nimicit ţ ă Dealtfel, interesele lor eco-
nomice imediate cereau ă ă sub ascultare o ţ de ă cît mai ă
de la care ă ă incasa cit mai multe ă
Inlocuirea ţ de ă huni aduce, ă cum deja s-a amintit, ş unele elemente noi
in cultura Sintana de ş Din ă delimitarea ă a descoperirilor databile strict in
perioada ţ hunilor, ş in ultimul ă al veacului al IV-lea ş in prima ă
a secolului al V-lea, abia a inceput a fi ţ ă cu dovezi certe. In ceea ce ş ş ă
dispunem de analiza combinatorie a descoperirilor de la ş

unde s-au inregistrat
foarte clar ă nivele, ultimul datind din prima ă a secolului al V-lea. Interesant ni se
pare faptul ă in a doua ă ă procentul cel mai mare de ţ mari cu cite ă
ă De asemenea, atelierele de ă din faza a doua sînt de ş tip cu cele din faza an-
ă numai ă dimensiunea lor este mai ă Reducerea dimensiunii cuptoarelor în prima ju-
ă a secolului al V-lea este o ă ă a atelierelor de ă de la ă mij-
locie ş ă

ş ea are loc concomitent ş cu ţ de redimensionarea vaselor, care sint
1eo Printre   ă ş ţ gotice tîrzii poate fi men·
ţ ă necropola din prima juml!.tate a sec. V e.n. de la
ş ă     Em. Zaharia ş N. Za·
haria, Contributii la ş culturii rnaiEtiale din
secolul al V·lea e.n. din JHoldui'Q 111 l11mina ă
de la ş io ArhMold, 6, 1969, p. 167-178: idem,
Les necropoles des IV'- V' siecles de ş -Dealul
ă ă în Dacia, N. S., 19, 1975, p. 201-226.
181 N. Zaharia, Em. Zaharia ş S. ţ ă Sondaj11l
arheologic de la ş -Dea11rl dlrdmidllriei, in Ala te·
Tiale, 7, 1961, p. "161-469.
182
M. Petrrscu -Dîmbovi1a, Ş arheologic
Tllt{e,<ti, în SCIV, 6, 1955, 1-2, p. 172-177.
IB3 1. ţ ă ş de tip Sîntana de ţ
Cernj'achov de la -Fabrica de ă în ArhMold,
7, 1972, p. 267-306.
164 ldem, op. cit., în Rerirltte des Symposium in
Berlin, p. 567- 586.
V. Paladr, op. cit., in Dacia, ]'\. S., 2-1, 19RO,
p. 223-253.
186 Vezi spre exemplu soarta   ţ romane de
pe linia ă D. Tudor, Oltenia romand, ş
1978, p. -154-455.
167 I. ţ ă op. cit., in Berichte des Symposiums
in Berlin, p. 567- 586.
188
Ibidem.
www.cimec.ro
PERIOADA DINTRE RETRAGEREA STAPlNIRll ROMANE DIN DACIA Ş INVAZIA HUNJ:LOR 117
modelate la ţ mai mici. Pasta din care sînt ă vasele, atît cele fine, cit ş acelea zgrun-
ţ   cuprinde uneori o cantitate mai mare ş mai ă de ingrediente, fiind ă ă
mai prost. Modelarea la ă se face de multe ori cu ţ   datorate ă unei ţ
ă ă în ă ă se ă acum unele detalii noi de ţ   caracteristice acestei
perioade. Ca ţ   se ă o diminuare ă a ceramicii fine în favoarea aceleia din
ă ţ ă Vasele lucrate cu mîna devin mai frecvente, semn ă ţ la ă a
început ă ă ş ă nu mai ă ţ ă tuturor ă
Analiza ceramicii din perioada ţ hunilor ă o continuitate ă a
tehnicii anterioare, precum ş a ş categorii ş forme de vase. Cu toate acestea, se ă
un început timid de degradare a formelor ş a ornamentelor, datorate probabil unui climat de
ţ ă in ş ă ş activitatea atelierele respective. Fenomenul ar putea fi pus
acum ş in ă ă cu practicarea acestei îndeletniciri de ă ş ţ   cu o calificare
ă
ă ă cu privire la ţ de ă este ă ş pentru celelalte ş
ş Foarte probabil ă ş desfacerea produselor ş in general ă ş ă a ă
comerciale au fost afectate de structura ă a ă ţ hunice. ş   cu ă conjunctura
mai ţ ă unor ă normale de schimb, importurile romane se ţ Nu putem
trece cu vederea nici o ă ă a acestei etape, care ni se pare a fi deosebit de ă
ş mai ă ca oridnd, ş anume imitarea foarte ă   ş chiar copierea cu fidelitate,
a produselor romane de ă
Plecarea tn ă a ţ ş sarma din aria culturii Sîntana de ş   ca ş ă
mai ă a hunilor, au determinat ţ ă ă fie ă mai strîns de lumea ă
In acest sens, ă ţ hunilor este de observat o ţ ş o ţ ă ă a culturii
Sintana de ş de a se apropia ş a se integra treptat culturii daca-romane de tip ş Evo-
ţ aceasta pe planul culturii materiale este attt de ă incit este greu de apreciat ă ă
la ce ă   tn secolul al V-lea, trebuie ă vorbim de cultura Sîntana de ş ş începînd de la care
ă despre cultura ş Clarificarea ă a acestei probleme ă eforturi ă
toare pentru ş tuturor aspectelor culturale ale veacului al V-lea, atît de implicate in
procesul de formare a poporului român.
www.cimec.ro
V. CONCLUZII
ă încheierea ă daco-romane, dezvoltarea ă a dacilor liberi de la est
de ţ a fost ş ă de ă grupe de mari evenimentr, ş anume de acelea determi-
nate de procesul ă unei întinse ă ţ a lumii dacice, pe de o parte, precum ş de cunos-
cutele valuri de ţ a ţ a ţ ş a hunilor, pe de parte. Intervalul, de apro-
ximativ trei secole ş ă cuprinde trei perioade distincte ( l, perioada ă romane
in Dacia; Z, perioada ţ ţ :3, perioada ţ hunilor), fiecare din ele începînd
cu o ţ ă de amploare.
Cucerirea ă a rupt unitatea lumii dacice, ă acum ă se reorganizeze, în func-
ţ de alte ţ istorice. ă ţ de sud, ă Banatul, Oltenia, ţ Muntenia ş sudul
Moldovei, la care se ă ş ş transilvan din inima Daciei, erau trecute în administrarea
imperiului, iar teritoriile din nordul, nord-vestul ş nord-estul Daciei ă în ă dacilor
liberi. S-ar putea spune astfel ă ruperea ă ţ dacice s-a ă aproximativ prin separarea
zonelor sudice ş centrale de acelea situate la nord (inclusiv la nord-vest ş la nord-est). Procesul
de romanizare a fost deosebit de intens în zonele ocupate, ş ă cum bine se ş ş a
dus la ţ marcante între cele ă ă ţ ale lumii dacice, întrucît una a adoptat moda
de ţ ă ă iar ă a continuat vechile ţ ale culturii dacice. ă ţ para-
ă în timp, dar în ţ diferite, a fost ă într-o ă ă ă de ţ foarte
mari ş sub diverse forme ale ţ provincial-romane în zona dacilor liberi. ş ceea ce
a întrerupt definitiv ţ ă a celor ă ă ţ ale lumii dacice (de fapt o parte daco-
ă în sud ş centru, iar o alta ă in nord) a fost replierea frontierei romane pe linia
ă ca urmare a presiunii ţ germanice asupra Imperiului roman. Conjunctura era
ă refacerii ă ţ lumii dacice ş daco-romane, dar ţ ă aduce o ă rup-
ă Ce-i drept, nu printr-o ţ ă ă de tipullimes-ului roman, ci mai mult prin una con-
ţ ă De data aceasta, nu mai sînt separate zonele de la nord de acelea de la sud, ci regiunile
de la est de acelea de la vest, ceea ce a dus la diminuarea ţ existente în momentul
retragerii romane ş nu la adîncirea lor. Spre exemplu, ă retragerea ă între fosta pro-
vincie ă Dacia ş zona dacilor liberi din ş ş ş încep imediat, pe planul cul-
turii materiale, ă se ă unele apropieri, ba chiar ş un amestec de ţ care ş ă
treptat deosebirile anterioare. În ceea ce ş ă ceva mai tîrziu a unei enclave din
mediul culturii Sîntana de ş in Transilvania, ea nu mai ă decît în ă ă ă
ţ ţ daco-romane de aici.
ş ţ ă de refacere a ă ţ se poate observa ş în regiunea de est a lumii dacice,
ă acum sub ţ ă ş ă ă Este de remarcat ă în procesul de formare
a culturii Sîntana de ş elementele de ă ă fie venite din imperiu, fie
reproduse de ş autohtoni, înlocuiesc cultura ă ţ ă Tot acum se produce ş
un amestec al ţ romanizate de la nordul ă de Jos ş de pe ţ ă ă Negre cu
ţ ă de la nord. Chiar ă ţ ţ romanizate (inclusiv a capti-
vilor) este destul de ă în ţ cu ţ ă cu care se ă rolul ei
in procesul de extindere ă a ă ţ la ă ă de ţ este deosebit de important. Acum
se face un pas ă spre apropierea, pe planul culturii materiale în primul rînd, dar nu limitat
numai la aceasta, a zonei de la est cu aceea de la vest. Nu trebuie uitat ă între cele ă zone
  ă în vest ş Sintana de ş în est) se fac frecvent schimburi directe ş de asemenea,
www.cimec.ro
CONCLUZII
119
ă romanitatea ă ă masiv ş continuu zona culturii Sîntana de ş cu elemente
de ă ă ş   zona Sîntana de ş este ă mult ă culturilor
ţ ale ţ care ă în mediul ei, fapt pentru care ă mari ţ
ţ ă de cultura ă În ş timp, aflarea ei în sfera ă gotice, ă pe un
vast teritoriu din estul Europei, ţ ă ţ ă din ţ culturii Sîntana de
M ş cu ă ei de lumea ă
ţ ă de ă ţ la nordul ă de Jos timp de aproape un secol
a fost ă prin invazia hunilor. întinderea ţ lor asupra intregului ţ dacic ş
daco-roman a dus, înainte de toate, la izgonirea ţ ş la ţ acelei ţ ţ
nale dintre zona culturii daco-romane ş zona culturii Sîntana de ş   oferind ţ ambelor
zone posibilitatea unei ă economice ş politice ă ă Prin urmare, ă aproxi-
mativ 270 ani, în conjunctura unei ă ă   apar unele ă prielnice pentru resta-
bilirea ă ţ de ă   din vatra Daciei independente. ţ ă ş ă va
folosi ă ă   ă ş unitatea intr-un timp record. Iar ă unitate se reali-
ă prin consolidarea ş iradierea ă a culturii daco-romane.
Marile probleme pentru intervalul cronologic amintit care ţ ţ ş se
ă la continuitatea ţ autohtone, la ţ cu unele ţ în ţ ş tn
ş la romanizarea ei.
Continuitatea, ş cum s-a ă în capitolele anterioare, este ă de-a lungul
celor trei perioade de un volum imens de ţ arheologice. ţ ă din regiunea
ă a dezvoltat o ă înfloritoare ş ă Din acest punct de vedere nu credem
ă este corect ă se ă de o ă ă sau de tip ş   de o ă ţ sau
de o ă Sîntana-Arad ori ş Aurit, întrucît ele sînt doar aspecte ale unei singure culturi.
ă vorbim de o ă a carpilor, atunci va trebui ă vorbim ş de o ă a costobocilor, a
caucoensilor etc. Organizarea dacilor liberi în unele ţ teritoriale nu ă crearea
a tot atîtea culturi. Dealtfel, aceste ţ teritoriale, sesizate pe baza ă tezaurelor
monetare mai ales pentru a doua ă a secolului al Il-lea, nu au ă ş Astfel, în
prima ă a veacului ă   unele din ele se ă sub autoritatea carpilor. Limi-
tele acestor ţ politice erau mai mult ţ ş nu trebuie ţ ca ţ fixe,
riguroase ş obstacole dificile în calea ţ persoanelor ş schimburilor de produse. Varietatea
de relief, de la munte la ş   impunea cu necesitate realizarea unor permanente schimburi între
zonele învecinate.
ţ migratoare care s-au oprit temporar în ţ dacic de la est de ţ au
avut roluri diferite de la o ă la alta. ţ n-au ajuns ă ă ă ţ ă  
ă întotdeauna pe un loc secundar ş avînd efecte neînsemnate asupra culturii dacice. ln
schimb, cele care au ş ă ş ă ă asupra dacilor liberi au fost ţ gotice.
ţ lor a determinat replierea frontierei romane pe linia ă   ceea ce a avut ţ
importante în integrarea la procesul de romanizare a teritoriilor dacice care nu ă ă parte
din Imperiul roman. În ş   ţ hunilor, ş cu mari ţ   a constituit o ţ ă
destul de ă în ţ dacic est-carpatic.
Romanizarea ţ dacice de la est de ţ nu poate fi ă în ş fel
cu aceea din interiorul provinciei. Aici, romanizarea se face intr-un ritm lent ş ă mai bine
de patru secole. Elementele provincial-romane sînt de o mare diversitate ş ă lor se
face numai prin adoptare ă Ele ajung prin diverse ă   începînd cu ă de schimb,
ş cu importul unor produse, ş terminînd cu ţ ă a daco-romanilor ş a romani-
cilor captivi. Este demn de ţ ă elementele de ă ă au fost ă
pe un ţ mult mai mare din estul Europei decît cel pe care se aflau dacii liberi. ă ă
ţ de receptare ş de ă a ă ţ nu au fost atît de prielnice ca în mediul dacic.
Dezvoltarea unei ă ţ romane la nordul ă de Jos ş ă departe pe ţ ă nord-pontic
punea ţ ă   cu toate ă ei tehnice, cu limba ă ş cu ţ ei ă
ă   în ă ă ă cu ţ ă din teritoriul roman ş din afara lui. Rolul acestui
teritoriu roman din sudul Moldovei în procesul de ă a ţ este mult mai mare
www.cimec.ro
120 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LmERI
decît se ă în general. ţ lui nu se reduce doar la perioada ţ romane, ci
ă ş ă aceea, cind ţ ă de la nordul ă a asimilat ş a difuzat
mai departe elemente de ţ ă Trebuie ţ   de asemenea, ă ă roma-
ă ţ în teritoriile dacice ă ă fusese cu mult inainte ă de ţ negustorilor
ş ă ş
ţ ă din teritoriul dacic est-carpatic a facilitat mult ă elemen-
telor de ţ ă ă în nordul dacic ă Astfel, principalele cursuri de ape curg
aproximativ paralel cu limita ţ   ă ţ teritoriul în ş longitudinale. Siretul, Prutul
ş Nistru! au înlesnit totdeauna ă între sudul roman ş nordul dacic. Rolul de obstacol în
calea ă dintre partea de nord ş cea de sud, pe care ar fi putut ă ă masivul ş
Central Moldovenesc, a fost anihilat tocmai de aceste magistrale naturale, spre care ă
ţ de pe ambele maluri. Rîuri mai mici, cu o ţ oarecum ă   ş ă la
rindul lor contactele intre cele trei magistrale ş ă între ş longitudinale. Cursurile de
ape, prin culoarele depresionare din ţ Orientali, stabilesc pentru Modova ş ă de acces
spre ş dinspre Transilvania. De asemenea, este de remarcat ă ă spre sud ş sud-vest cu
Muntenia sint favorizate nu numai de forma de relief, Cîmpia Siretului nefiind altceva decît o
prelungire a Cîmpiei Ramine, ci ş de importanta vale a ă   ă ă ă ă
din ă antichitate.
Procesul de romanizare în teritoriile dacice de la ă ă de ţ nu s-a realizat prin
integrarea unei numeroase ţ provincial-romane. ă   ţ ei pe plan biologic
este extrem de ă Aici, romanizarea se face prin preluarea ă   de ă populatia ă  
a tuturor elementelor romane, ţ ş specifice, iar în final a ă ş limbii latine. ncheierea
acestui proces are loc probabil în cursul secolului al VI-lea.
Procesul de romanizare, ş cum poate fi el ă în cultura ă   se ă ş ă
neuniform în ţ lumii dacice. Deosebiri evidente au existat de la o ă la alta, atît în ceea
ce ş etapele, cit ş formele tn care a evoluat. În mod cert, in prima ă a secolului al
V-lea se poate \·orbi de o refacere a ă ţ culturale de aspect daca-roman pe întreg cuprinsul
Daciei de dinainte de cucerirea ă Iar unitatea culturii daca-romane precede ş ă ş
unitatea ş romanitatea poporului român.
www.cimec.ro
A
Aegyssus, 35
Agbunov, M. V., 41
Akkerman, v. Cetatea ă
Alatheus, 82
Alavivus, 57, 82
albocensioi, 80
Alexandrescu-Vianu, M., 23
Aliobrix, 11, 15, 30, 31, 33, 87,
109
Alphenus Modestus, 26
Altheim, Fr., 48, 54, 114
Ambroz, A. K., 41
Ammianus Marcellinus, 48, 49, 53-
58, 82, 83, 112, 114, 115
anartoi, 80
Andronic, Al., 84
Anitescu, Gr., 50
Anochin, V. A., 37, 39
Antonescu, 1., 54, 63, 64, 66, 67,
69, 90
Antoninus Pius, 19, 24, 27, 74, 75,
78, 79, 81, 84, 103
Antoniu, S.. 1 12
Apollonia, 37
Aquincum, 44
Arabia, 53
Arad, 119
Arge,, riu, 71
Aron ă 10
Asia ă 26, 31, 46
Athanaric, 48, 49, 53-58, 82, 1!4-
116
Attila, 114
Aurelian, 42, 43, 46, 47, 86
Aurelius Severus Alexander, M., 19,
21, 23, 26, 27, 39, 42-44, 46,
75
Avachian, C.r., .\S, 41
avari, 48
ş 75
B
ş M., 10, 65, 67, 69, 93, 95,
115
ă 75
- jud., 11, 62, 65, 90
Bader, T., 60
Uahlui, 70
Bliceni, 9. 11. 52, 60, 62. 7.\, 74,
77, 95, 96
1 NDICE GENERAL
ă ş 75
ş 71
Balta ă 21
ă ţ depresiune, 71
Banat, 9, 118
Banca, 101
ă 11
ş 10, 11, 13-15, 17-1\,
36, 42-47, 51, 58, 73, 74, 86,
98, 109
Barnea, 1., 88
Basarabia. 11, .10, .12, .\3, 35, .36,
48, 56. 92
bastarni. 48, 76, 93
Bekker, P., 36
Belgorod, v. Cetatea ă
Bender, 49
ş ţ 75
Berbeci, rîu, 79
Bessarabie, v. Basarabia
Bezborodov, M. A., 102
Bezid, 100
Bie. rîu. 115
Bichir. Gh.. 11, 12, 16, 50, 52,
59-74. 76, 77, 80. 84, 89, 90,
95, 102
biefoi, 80
Bilgorod, v. Cetatea ă
ă 75
Bîrlad, 75
- Prodana, 91, 97
- Valea ă 12, 13, 96, 102,
104-106, 110, 116
- rîu, 50, 70, 71. 81
ţ rîu, 74, 75, 78-81, 83,
84
ţ :\' ă 94, ?5
Bîtca Doamnei, v. Piatra ţ
Bocani, 12
ă   12, 13
Bolgrad, 3:J, 32, 35
Bolotnoc. 91
Bondari, H.. D., 11, 15, 30, 31, 3.1,
34
f\oroaia, 94
Bosporul ,.i,nerian, 25
.'\9, 62, 64
Botezatu, D.. (,_\, 65, 112
Butna, 'i11. 4'1
11 1. 1 1>, 94, 97
ş
- Dealul ă ă 7.1, 116
- jud.. 11, 12, 60, 70, 71, 73,
114, 116
Boudjak, "· Bugeac
Brad. Li. 65, 82, 84, 108
ă 25
ş ''· ţ ş
Bratovo, 9.1-95
Brazda lui Novac, 98, 99
Brest-Trisin, 110
ţ 47
ă 70
Brndiu, M., 20, 2;, 26, 50, 53,
87, 88
Brun, F., 1 O, 36
Bucecea, 71
ş - Militari, 73
Budacu, ă 40
ş 12, 93, 96, 101, 105, 108
Bugeac, 18, 30, 32, 33, 57, 114,
115
Bugcacul lsmailului, v. Ismail
Bugul de Suri, 97
ţ 77
Buhoci, 7':>
Bulatovici, S .. \., B
Bullinger, H.. 6
7
ş 77
Burebista. GS
s:;
ş 114
ă ş 68, 61
ă rîu. 71
Buzdugan, C:.. 11
c
Cahul, lac ; ;, 14
Caius, Iuliu'?. C. .. , .\7, 39
114
Callatis, 4-1, 106
ă ă ţ 71
Macer Caulius Rufus,
P., 25
Calu, v. Pi.nra Ş
C:.l!1temir, Dimitrie, 10, 26
ă V., 11, 15, 65, 72, 73,
90
< :ar.lcalla, 41. 75
c :iuciumaru, Em.. 16
C.ircilllll:tr\1, l\I., 16
www.cimec.ro
122 DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
9, 11-16, 28, 45-47, 51,
52, 62, 65, 66, 68, 70, 74--78,
83, 84, 93, 94, 100, 113, 114,
118-120.
carpi, 12, 16, 19, 22, 46, 50, 60,
63, 64, 69--72, 76, 77, 80, 81,
85, 119
carpiani, 76
Carta!, 11, 14, 15, 17, 30, 33, v.
ş Orlovka
-- Piatra Cartalului, 30, 31, 33
- lac, 33
Cassius, Dio, v. Dio
Catalabug, 34-36, 50, 86
Catlabug, v. Catalabug
ă ş vale, 20, 29
Caucaland, 81-83, 112
Caucis, 82
caucoensi, 80--83, 112, 119
Cavaleri danubieni, 26
Cavaler trac, 26
94
cei:ljgisoi, 80
ş 94
Cernjachov, v. Sîntana de ş
Cernjachov, ă
Cernjakov, I. T., 11, 34--36, 41,
108
Cernoe more, v. Marea ă
Cetatea ă 10, 11, 13, 14, 30,
36, 37, 109
ă 75
Cheptea, S., 74
Chersones, 37, 41
Chilia, 17, 18, 30, 35, 36, 43, 44,
86
- ţ a[ ă 34, 36
China, 44
Chirica, V., 12, 71, 114
Cigilik, V. M., 52, 53, 59-61,
72, 83, 95
Cihodaru, C., 52
Cîmpia Jijiei, 74, 78, 97, v. ş
C1mpia Moldovei
Cîmpia Moldovei, 52, 70, 75, 114,
115
Cîmpia ă 120
Cîmpia Siretului, 14, 47, 48, 57,
120
ş 75, 89
Ciobruci, 40
Ciolpani, 75
Cîrniceni, 114
ş 75
Cizik, 33
Clark, C. U., 54
Classis FlaTia Moesica, 18, 20, 21,
25, 29, 31, 36, 46
Claudius Il Gothicus, 26, 39, 42,
86
Claudius Pompeianus, Tib., 34, 35
Cocceius, 40
Cocoara, 50
Cogilnic, 50, 51. 71
cohors I Cilicum, 11, 37, 39
cohors I Claudia equitata, 39
cohors I Hispanorum Veterana, 42
cohors II Mattiacorum, 18, 20, 21,
25, 29
Colinele Tutovei, v. Tutova
Coman, ţ ă 74
Commodus, 25, 39, 43, 74, 75, 78,
79, 81, 82, 85
Conduc, v. Sasîc
Condurachi, Em., 11, 23, 40, 41,
59, 87
Constans, 35
Constantin I, v. Constantin cel Mare
Constantin I Gallus, 35
Constantin cel Mare, 35, 87, 99
ţ ş 77
Copanca, 14, 48--51, 53, 71
Cornelius Firmus, 25
Cornelius Vitalis, 40
ă ş 114
Cosouci, 52
ş 75, 77
Costin, Miron, 10, 26, 28
Costin, Nicolae, 10
ş 75
costoboci, 80--84, 88, 94, 119
cotensi, 80, 81
Covurlui, jud., 10, 23, 25
Cozia, 91, 92, 97
Crasna, rîu, 71
Crimeea, 44
ş 9, 118
Cristescu, M., 112
ş 70
ă 11, 52, 60, 62, 74, 77,
78
Cuculin, 94
Cuculiv, 94
Cudalbi, 53
Cuhurlui, lac, 33
ş 75 .
cvazi, 57, 81, 115
D
daci, passim
Dacia, 10, 32, 52, 61, 80-82, 88,
103, 118-120
- provincie ă 13--17, 22,
25, 32, 46, 47, 49, 51, 52, 58,
68, 72, 74, 86, 87, 89, 97,
99, 118
Dacien, v. Dacia
Daicoviciu, C., 22, 35, 53, 87
Danastium, 48, 49, 53, 55
Danubius, v. ă
ă ă ş v. Piatra ţ
Davideni, 75
Dazien, v. Dacia
Debeslavci, 94
Decebal, 14, 68, 78, 80
Decius, 86
Delaken, tOB
Demetra, 44
Denisoe, 36
Diaconu, Gh., 51, 61, 63, 66, 70,
89-91, 105
Diculescu, C., 88
Diehl, E., 11, 37, 41, 42, 44, 45
ţ jud., 89
Dîngeni, 70
Dinogetia   ă 33, 83, 87, 98
Dinu, M., 91, 92
Dio, Cassius Cocceianus, 53, 58,
88
Diokletian, 54, 88
Dionysos, 44
Dmitrov, L. D., 36
Dnestr, v. Nistru
Dobrjani, 94
Dobrogea, 33, 38, 65, 66
Dobroljubskij, A. 0., 34, 50
ş 12
ş Mari, 91, 92, 105, 106
Domaszewski, A., 30
Domitian, 24, 26, 39, 41
Donar, 111
Donau, v. ă
Dorohoi, jud., 10, 12
ţ ă Em., 20, 26
Dragomir, I. T., 11, 18, 19, 21--
27, 74, 98
Drajna de Sus, 51
ş v. ş
Dumbrava, 11, 15, 78
ş S., 60, 91
ş ă ă ţ 62
Dunaj, v. ă
ă 11, 13, 14, 16-18, 20,
21. 27-30, 32-36, 41-43, 45--
47, 50-57, 59, 66, 70, 71, 73,
74, 81, 82, 86-88, 92, 97-100,
109, 113-116, 118-120
Dura-Europas, 44
Ebert, M., 88
Elagabal, 39, 75
Enisala, 65, 67, 68
Epureni, 71
Erbiceni, 112
Etruria, 66
Eugenia caryophillata, 67
Europa, 44, 93, 97, 98, 100, 106,
109, 113-116, 119
F
Fabricius, E., 48, 53
ă 12
Farnobius, 82
ş 75
ş 102
Fedorov, G. B., 12, 35, 53, 70, 106
l'edorovici, C., 112
Filip Arabul, 19, 21. 26, 27, 29,
33, 42, 45, 46, 51, 81
www.cimec.ro
Fîntînele, 102
Florescu, Gr., 51
Florescu, M., 15, 51
Fluss, M., 41
Foit, Gr., 52
Fritigern, 82
Furmanovka, 108
Furmanskaja, A. I., 11, 36-39,
42-44
G
ă   v. Moldoveni
ă ă ş   11, 52, 62
ţ   10, 11, 18, 20, 23, 24, 26
- jud., 50
ş   v. Denisoe
Gallienus, 26, 27, 33, 38, 39, 42,
43, 46, 48, 86
Gannivka, 94
ă   v. Dinogetia
Gerasus, v. Siret
ă ş Noi, 75
Gherghina, v. ş
ă ş   101, 105
ă ş   75
Giurescu, C., 10
ă ă ş Vechi, 70, 103
Glubokoe, 36
Golovko, I. D., 11, 15, 30, 31
Gordian III, 18, 19, 21, 26, 27, 29,
33, 43, 45, 51, 59
Goryn, 95
Gostar, N., 10, 11, 14, 15, 18-
21, 23-27, 30, 31, 33-35, 49,
59, 80, 82, 87, 98, 109, 113, 114
ţ   13, 19, 42, 46, 48-50, 54,
57, 81, 82, 86--89, 97--100,
109--112, 115--119
Grabovec, 94
ş   M., 112
Grecia, 84
greutungi, 48-50, 53--55, 82
Gru§iv, 94
Gudea, N., 19
Gudkova, A. V., 38, 108, 113
Gura Secului, 94, 95, 97
Gura ă   75
H
Hachmann, R., 88
Hadrian, 19, 20, 25-28, 47, 48,
50, 51, 59, 70, 74, 75, 78, 84, 103
ş   v. Denisoe
ă   105, 106
Harhoiu, R., 115
ţ   N., 50
hasdingi, 88, 94, 97
Hatto, W., 67
Helgo, 102
Henning, ]., 102
Heraklius, 54, 88
Hercule, 107
J-lercules Victor, 25
INDICE· GENERAL
Hermonakt, satul lui, 41
Herrmann, A., 41
Hertioana de Jos, 75
ă   74
ş   75
Histria, 43, 44
Hliboca, 94
Hmel'nick, raion, 97
Holboca, 70, 73
Holmquist, W., 102
Hoops, ]., 67
ş   90
ş   73
Horodnic, 114
huni, 13, 48, 49, 53-58, 81, 82,
86, 99, 113-119
Hunt, papirus, 42
Hygia, 26
1
ţ   71
Ialpug, 18, 30, 32-35
!ana, 91
ş   9, 12, 15, 20, 73, 115
- Fabrica de ă ă   12
- Nicolina, 12, 101, 103, 108,
116
- jud., 12, 15, 60-62, 70, 112.
114
iazigi, 72
Iezer, 75
lgnat, M., 11, 76, 92, 114
Imperiul roman, 62, 66, 67, 77-
81, 88, 98, 102, 109, 110, 118,
119
ţ   107
India, 44
Ioanid, G., 10
ă ş   96
ţ ă   I., 11, 52, 60-62, 64-66,
68--70, 73, 74, 76, 90-92, 95,
96, 100-103, 105--109, 112, 114,
116
Iordan, 1., 10
Iordanes, 88
Iorga, N., 10
ş   117
Ismail, 17, 18, 30, 34, 35, 43-45
- Bugeacul Ismailului, 34-36
Istru, v. ă
ş   75
Iulia Demna, 38
Iulius Iamblicus, 40
L. Iulius Iulianus qui et Rundacio,
25
Tvano-Frankovsk, reg., 60, 62
Iza, 93-95.
J
Jagnjatin. 1 OS
.Tahnkuhn, H.. 67
Jijia, 70, 71, 74, 78, 9.Z. 97
K
Kâdâr, Z., 44
Kaindl, R. F., 54
Kamjanka, 94
Kamysovka, 41
Kartal, v. Carta)
123
Karyskovskij, P. 0., 11, 37, 39, 40
Kilikijskaja kogorta (I), v. cohors
I Cilicum
Kiselovo, 108
Kitaj, lac, 108
Klejman, I. B., 11, 37-39, 42, 109
Kluger, R., 112
Kocievski, A. S., 37, 39
Kogîlnik, v. Cogîlnic
Komarov, 102, 108, 109
Komrat, 101, 108
Kornic, 94
Korotnoe, 40
Korpusova, V. M., 11, 37, 38
Kostjanec, 108
Kotigorosko, V. G., 93, 95, 98
Kotovskoe, 35
Kravcenko, N. M., 11, 37, 38, 108
Kremniskoe, 33
Krinicnoe, 35
Krivolap, G. I., 11, 37, 38
Kropotkin, V. V., 31, 38, 112
Kryzickij, S. D., 11, 37
Kucharenko, ]. V., 110
L
lacringi, v. taifali
Lagariman, 48, 53
Larga, 70
Latysev, V. V., 30, 37
Lazu, 100
legio XI Claudia, 39, 43
legio 1 ltalica, 11, 18, 20, 21, 25,
29-31, 34, 35, 37, 39, 41, 43, 46
legio V Macedonica, 18, 20, 25,
29-32, 38-40, 43, 45, 46
Leova, 14, 48, 49, 51, 53, 71
Lepesovka, 95, 97, 98, 108, 110
Les'ki, 108
ţ   12, 13, 70, 106, 112
ş   50
Limanskoe, 34
ţ (de Sus), 13, 52, 53, 60,
62, 72, 76, 77, 82, 83, 95, 105, 119
Locusteni, 65, 67, 68, 91
ţ   33
ă   v. Piatra ţ
Lvov, 53, 95
- reg., 60, 72
M
Machno, E. V., 108
Macrea, M., 86, 87
Macrinus, 39
  62, 75, 83
Maier. R. A., 66
www.cimec.ro
12<1
DlN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
Maksimov, 1. V.. Il
ă ă ş jud. Prahova, 51
ă ă ş rn. Ryskanskij, 12
ă v. Balta ă
Manoleasa, 114
ş 118
ă ă ţ 52
marcomani, 57, 81, 115
Marcus Aurelius, 19, 24-27, 29,
32, 39, 43, 45, 46, 74, 75, 78,
79, 81, 84, 85
Marcus Ennius Illadianus, 39-41,
43
Marcus Valcrius, 40
Marea ă 9.'
Marea ă 17, _,o, 32, 40-42,
44, 46, 52, 73, 86, 88, 98, lOC,
113,118
Markivci, 94
ă 75
ă ă C., 89
Maximinus, 27
ş Aurit, 60, 91, 119
ă H., 54, 82
ă V., 12, 16, 61,
62, 74, IU, 93-95, 103, 113
ă 15, 51
ă Terapont, 33
Minns, E. H., 11, 33, 37, 39-42
Miorcani, 9, 12, 13, 106
ţ N., 16, 93, 98
Mirnoe, 36, 108
Misin, 94
Mithras, 26
Mititelu, I., 44
Mitrea. B.. 59, 69, 86, 89
Mitrea, 1.. 61. 62.
Moesia, 13, 14, 16, 41, b8, R7. 89.
97
- Inferior, 17, 25, 39, 41-4.>,
45-48, 84, 86
ş 89
Moisil, C., 23
Moldova, 9, 10, 12-19. 23, 26,
28, 32, 35, 42, H-52, 57. 62-
64, 70, 71, 73, 76, 81, 82, 84,
86, 87, 92, 95, 109, 112, 114--
116, 118-120
-riu, 74-76, 78. 80, 81, 8.1,
'94
Moldoveni, 52, 6.1-69, 90
Mommsen, Th., 30, 41, 42, 47, 48,
54
Morintz. S., 11, 50, 63, 64, 70
ş N.. 93
Movaeni. 70
Mi.iller-Kuales. G.. S8
Muncelul de Sus, 61, 83
Munderich, 48, 49, 5:1, 54
ş 75
Munteni.L 'l. 1::. '2. ·16, F. 11.
63, 7J. 71. 'l'l. 1::9. 114, 1 Ui. 120
Murzakcvic, 1'\. 1'\., .10
N
ă ş 71
ă Gh., .lO, 33-36, 40, 41
Neagu, 1. L., 50
ţ jud., 16, 52, 60, 62, 64,
65, 93
ţ V., 109
Necrasov, 0., 65, 112
Neculce, Ion, 10
Negri, 75
ţ ş ş 16, 93-95, 97
Neoptolem, turnul lui, 41
Nero, 42
Neru5ai, 36
N erva, 26, 39
Nestor, I., 63, 65, 70, 100, 114
Nezvisko, 95, 96
ă ş D., 63
Ni core seu, P., 11, 30, 33-36, 38-
41
ş 47, 58
ţ ă 1. T.. 105 .. .
Nikolaevka-N ovorOSSJ)skaJa, 41
Nipru, 97, 100, 108
Nistru, 11-14. 16-18, 34, 38, 40,
43-45, 47-49, 51-53, 56, 57,
62, 71, 75, 76, 83, 93-95, 97,
98, 105, 108, 114, 115, 120
ţ A., 15, 89
Niznij Strutin, 94
Noviodunum, 33, 87, 98
Novo-Troickoe, 52
Nudel'man, A. A., 62, 75
ş 72
o
Obreja, 65, 67, 68, 72. 91
Oder, 93
Odesa, 36
Odobescu, AL,. 10; 12, 115
Oituz, pas, 14, 44, 58 ·
Olbia, 11, 37, 43,. 44, 49. ·
Olteni, 90
Oltenia, 65. 66, 91, 99, 100, HS
ş 62
Oniceni, 75
Onofrei, M.. 112
Orient, 99 .
Orientul ă 44 .
Orlovka. Il, D-15, 17, 18, 30-
34, 36, 42-46. 73, 74, v. ş Car-
tai
Ozana, 94
p
ă ni. 11, 50, 52, 62, 66
Palade, V .. 12, 91, 96, 101, 102,
104, 105, 107, 116
Palanca, 49. 51)
Panaitescu. 1'. 1'.. 1 O
Panonia. '2
Panticapcu m. il
Parava, 75
Pârvan, V., 10, 11, H, 18, 20, 21,
23, 25, 26, 28, 30, 41, 44, 45,
47, 48, 53
ş 114
Patsch, C., 54, 88
ă Al., 12, 71, 114
Pausania, 88
Pel!eniZin, 94
Peninsula ă 32
Pererisl, 94
Petresc1,1-DÎmbovip, M., 12, 23,
26, 71, 73. 84, 95, 100, 116
Petrus Patricius, 88
Petschenig, M., 55
peucini, 76
Piatra Cartalului, v. Carta!
Piatra ţ
- Bîtca Doamnei, 15, 84
- ă ă ş 89, 90
- ă 89, 90
Piatra Ş 72
Pidgoroddja, 94
piefigi, 80, 81
Pieporus, 83
Pietroasa, 10, 115
Pikoniv, 94
Pilipi, 94
Pippidi, M. D., 41, 42, 44
Piroboridava, 41
Plautius Silvanus Aelianus, T., 30,
41, 42
ş ş 74
Plopana, 75
ţ 14, 47, 53-59, 85, 114
Poarta Tirgului Prrimos, 7S
Pochidia, 88 ·
Podeni. 77
ş Birfadului. 75, 82
ş Central Moldovenesc, 58,
74-76, 78, 97. 114. 115. 120
ş Sucevei. 74, 75, 77--'-.,80, 94,
97, 104. 115
ş Transilvaniei. 97, .118
ş Volîno-podolian, 9.>, 95
ă ş U, 70
Poiana (Tecuci), 1 O. 14, 15. 18, 20,
23, 25, 26, 47, 50, 65. 72
ş 52, 60--62. 72. 74,
78, 89, 90, 96
- ş 60--62, 9:::
-   ă 60. 89. 90
ş 11. 13, 52, 60. 62-,69,
76. 90, 91' 95, 96, 102. 10.1, 109,
119
ş ă 93
Polevoi, L. L., 70
Pompeius Falco. Q.. .'9
Pont. 57, SI. 115
l'op, I.. 19
Popa-Lisseanu, G., 10
ş 7.\, 108
Popilian. <;h .. 65, 91
populatii f;UIÎLC. \'. goti
"· l\foldo,·cni
Porolissum. 44: 58
www.cimec.ro
Potaissa, 20, 29
potulatensioi, NO
ă ş 7 S
Preda, C., 89, 103, 106
predavensioi, 80
Pripet, 95
Prisaca, 56
Priscus Panites, 1 B
Probota, 11, 13, 84
Procopius, uzurpator, 99
Prodana, v. Bîrlad
Protase, D., 22, 62, 63, 65, 67, 69,
72, 87, 91
protobulgari, 4S
Prut, 11, 12, 14, 17, 18, 21, 24,
26, 30, 32, 33, 35, 48--53, 55,
58, 59, 62, 70, 71, 75--77, 84,
93, 94, 115, 120
Przeworsk, 91
Ptolemeu, 15, 47, 76, 80--82, 87
Puriceni, 75, 8.'
Putna, rîu, 76
R
ă ă ă 15, 72, 7.1, 82, 84
Racheleu, .13
Racova, 75
ă A., 72
Raevskij, K. A., 108
Rahova, rîu, 75, 79
ă S., 7 .1, 116
ratacensioi, 80
ă rîu, 70, 71
Reci, 100
Rediu, 75
Regatul Bosporan, 41
Reinerth, H., 88
Remezivcy, 60
Reni, 17, 33
Rikman, E. A., 11, 12, 35, 36,
41, 49, 50, 52, 70, 71' 89, 93, 96,
101, 103, 105, 108
Ripiceni, 114
ş 94
ş 19
Rogotin, rn., 60, 62
Roma, 41, 69, 83
Roman, 90
Rossner, M., 26
Rostovtzeff, M., 37
Roth, H., 67
roxolani, 69
Rofniv, 94
Roznov, 74, 78
Ruginoasa, 75, 78
Rusjany, 108
Russu, 1. 1., 25
Rufil!anka, 97
Ş 41
s
ă ă 61, 62, 65, 66, 74, 83
INDICE GENEHAL
Sachnazarov, A., 16
Ş P., 12, 71, 114
Safrax, 82
saldensioi, 80
Sanie, Ş Il, 15, 18, 19, 21, 24--
27, 73, 74, 83, 98
Sanie, S., 11, 15, 18, 19, 21-27,
38, 74, 98
sarmaii, 13, 15, 16, 51, 51!, 59.
62--73, 81, 82, 84. 85. 87, 99.
109--112, 116--119
morminte (necropole), 12, U,
16, 24, .15, .16, 41, 41, 45,
50, 51, 59, 64--67, 69--73,
82, 84
Sascut, 75
Sasîc, 14, 17, 18, J5, .\6, 40, 50.
86, 87
Satu Mare, jud., 60
ă ş 65, 66, 90
ă G., 1 O, 26, 30
Scandia, 88
Sl!apova, J. L., 102
Ş Suceava, 52, 77
Schela, 50
Schmidt, K., 88
Schmidt, L., 88
Schuchhardt, C., 32, 47, 5_,
Schythia Minor, 26, 39
41, 48
Sciiia, 25
Sl!ukin, M. B., 70
Seek, 0., 40
ş rn. Orhei, 12
Ş 11, 18, 21, 24, 25, 98
sensi, 80, 81
L. Septimius Seve rus, 21, 2.1, 24,
26, 27, 33, 39, 44, 46, 74, 75.
78--82, 85
Ş ş 17, 21, 26--29, .12, 47,
48, 50, 59, 86, 87
Serdaru   Ş 25
Sf. Gheorghe, 100
Silik, K. K., 11
ş corn. !ana, 91, 97
ş Ş v. Ş Suceava
ş 75
Sîntana-Arad, 119
Sîntana de ş v. Sîntana. de
ş -- Cernjachov, ă
Sîntana de ş -- Cernjachov
ă 12, 13, 34, 35, 50, 63:
71, 73, 89--98, 100--114, 116--
119
Siret, afluent al ă 13--15,
17, 18, 21, 24, 26, 27, 30, .\2,
46--48, 50, 51, 53, 54, 56--59,
71, 74--76, 78--81, 83, 84, 84i,
87, 93, 94, 98, 99, 114, 115, 120
Siret, afluent :li Nistrului. 95
Ş 88
Skandinavien, S8
Smirnova, G. l. 95
SmiAko, M. I., 16, 52, 6.1, 72,
93--95, 98, 1 C2, 1 OS, 1:)9
Smiszko, M. 1., v. Smisko, i\1. 1.
Sobari, 101, 105, 108
Socea, 7.i
Sohodor, 90
Sol, 26
Ş Mare, 77
Ş Mic, 77
12ti
Soporu de Cîmpie, 62. 65, 67--
69, 72
Spantov, 112
ă 7 5,
Staraja NekrasovkJ, 35
Starokozackoe, 41
Ş Gh., 1 S, 20. 25. 26, 51, S7
Ş ă (; h., 65
ă ş 84
Stern, F.. IC. 10, 36
Stoicani, 14, 47, 53-59, 85, 114
Stopl!ativ, 94
Strabo, 41, 71
Strij, 94
Strunga, 75, 78
Suceava, 52, 77
-- jud., 16, 62
- rîu, 94
Suceveanu, Al., 3.1, .>8, 4-1
Suchostav, 108
Ş 71, 102
Suvorovo, 36
Svennung, ]., 88
Sve!lnikov, 1. K., 72, 91
Symonovil!, E. A., 108
Szekely, Z., 100
T
taifali, 13, 5.1, 54, 56, 57, 90, 97,
98, 112, 115
ă ă ş 74
ş 75
Tamasidan, 52
Tansa, 75
Ţ caucoensilor, 81--83, 112
Ţ taifalilor, 57 112 115
Tatarbunar, 17, 47,' 48, SO, 87
ă 48
ă 79
Tecucel, rîu, 58
Teodor, D., 16, 62
Teodor, S., 11, 60, 62, 72 74
tervingi, 48, 49, 53--58 82,
teuriscoi, 80 '
Thompson, E. A., 88 114
Tichanova, M. A., '95, 97, 107,
108, 110
Ţ ş 50
lighina, 49
ş 51, 63, 66, 70, 89, 90
Tlrgu-Frumos, 75
Tirighina   ş 11, 18, 20, 21,
23,26-29, 31
ş 74, 75, 77
Tîrzia, 16, 94, 95, 97
www.cimec.ro
IBG
DIN ISTORIA Ş Ţ DACILOR LIBERI
Tisa, 9-l
ş   15
Titus Trebius Fronto, 40, 43
Tocilescu, Gr., 10, 26, 36, 40-42
Todireni, 91-93, 97
Tomis, 43, 44
Toplita, rîu, 74, 94
Tor, 111
Toropu, 0., 87
Trac, 94
Traian, ă   11, 18, 25-32, 36,
39, 40-43, 47, 48, 59
Traian, localitate, 26
Transilvania, 9, 10, 14, 15, 46, 51,
52, 58, 65, 66, 91, 100, 118, 120
triburi gotice, v. goti
Troesmis, 18, 20, 34
Traian, val, 44, 53, 114
ş   44, 47, 51, 53, 58, 75,
76, 79
ş ş   12, 13, 70, 116
Tschernjachov, v. Sîntana de ş
-Cemjachov
Tudor, D., 20, 25, 26, 39, 74, 87,
98, 116
Tufescu, V., 60
ş   17, 18, 21, 26-29, 32,
47, 48, 50, 59, 86, 87
Tutova, 75
- Colinele Tutovei, 14
- rîu, 75; 79, 82
Tyras, 10, 11, 13, 14, 17, 18, 33,
36-47, 49, 58, 73, 74, 86, 109,
113
u
Udrescu, M. Ş   16, 93, 98
Uhlig, C., 48, 50, 53
Ukraina, 16, 50
Ulfila, 88
Ureche, Grigore, 10
Ursachi, V., 11, 15, 60-62, 64, 65,
68, 69, 74, 83, 90, 106, 108
Utkonosovka, 35, 108
Uvarov, A. S., 30
V
ă ă   33
Vadu lui Isac, 17, 18, 30, 32, 35,
47, 48, 50, 86, 87
Vakulenko, L. V., 93-95
  v. Muntenia
ă   36
Valea Bistritei, 79, 81
Valea greutungilor, 48, 49, 55
Valea Lupului, 70
Valea Prutului, 115
Valea ă   v. Bîrlad
Valea Siretului, 75
ă   9, 11, 13, 52, 59, 62, 64-
66, 68, 69, 7.'-75, 78, 90
Valens, 82, 99
Valerianus, 26, 38, 39, 42
Valerius Firmus, C., 34
Valerius Fuscus, L., 25
valul greutungilor, 49, 53
valul Leova-Copanca, 14, 48, 49, 51,
53, 71
valul Moldovei de Mijloc, 114, 115
Valul Moldovei de Sus, 114, 115
valul Ş ş ş   17-21, 26-
29, 32, 47, 48, 50, 59, 86, 87
valul ţ   14, 47, 53-
59, 85, 114
valul Vadu lui lsac - Tatarbunar,
17, 30, 32, 35, 47, 48, 50, 86, 87
Vasilevka, 35
Vasilica, 9 3
Vaslui, 74, 78, 84
-jud., 12, 52, 62, 91, 101, 102
Velichi, N., 25
Velikanova, M. S., 112
Vendelin, 1., 25
Vespasian, 24, 26
ş   73
Victoria, 114
Vikniny Velikie, 108
ă   jud., ţ   87
ă   jud. ţ   16, 9_,
Vinogradovka, 34
Vinokur, I. S., 97
  50, 52, 60
Vithericus, 82
ţ   114, 115, v. ş tervingi
ă   jud. ţ   75
Vl3diceni, rn. Bolgrad, 34
Vrancea, jud., 62
Vulpe, Al., 15
Vulpe, Ee., 15, 65, 72, 73
Vulpe, R., 11, 14, 15, 20, 30, 32,
33, 35, 41, 44, 47-57, 62, 63,
65, 67, 72, 73, 88, 90, 95, 101-
103, 108, 109, 114, 115
w
Wagner, N., 88
Warneke, B., 36
Wenskus, R., 88, 97
Werner, J., 103, 111, 114
Wolfram, H., 48, 49, 54, 88, 97, 98
X
Xenopol, A. D., 10
z
Zagaikani, 1 08
Zaginajlo, A. G., 11, 15, 30, 31,
34, 50
ţ   C., 32
Zaharia, Em., 11, 12, 71, 73, 84,
95, 100, 116
Zaharia, N., 11, 12, 71, 73, 84, 95,
100,116
ş   1., 89
ş   M., 15, 89
ă ş   50
Zimnicea, 65
Zograf, A. N., 37, 39, 41, 42, 44
Zolocev, rn., 60
Zorleni-Fîntînele, 102
Zosimos, 113
Zub, Al., 10
Zvenigorod, 72, 91
ş   11, 52, 62, 76, 77
www.cimec.ro
1

1'--


mm
1\j

1

1'11
...
V
". j\
.......
§
(
r-i\

-
'L;
il

) 1--
f'
"'r'- 2
J
""

V 1t
r-r-.
'1
"\

"!'.
""'""
r-r-K

r\
"

o
75km
"'
\
r-i r. .. "' "t"
t\
r'-




1
l.r
vi"!\ 1\
'..
'-

1\._,
''
('

'1
,)

, .....

r.

[\,
1 ',
.s
-......-
r-.r\



\
1'
.,.,..-
.... ,

r-
""'
rl
1'-,r-
1\
""""
\
\ ./ {
l'r--.

... v
1\
..J
I
r-, ....
i\
---/
}
,...,,


"
 

'
..r / '"::2_
1'\ "'
"'\.

1'
.... 1\

,."
_,..-
1/
\.
F
< J

" '\.
:...tE=
}
.__,
(
,....,
.....--
1
IV--
....._,,..._
_"_
/
r .... ---..... .s _j.
c.
.__
" ·"
\

l
.__
",.
---
....
"
1 H
..
-
c
11 1/(
.J -... :'\
. \ . "
t'-
,J ".......,..
........
;> '
"'

':/
-.
.l '\ \ .L
"'
"." \ "..... \. ..... 1"'?
\ ./ /
_....,..,
-"
._.....

J \
, "..;
1
-"
..,.,

1"'
r-.1 ""' J

/ 1 \
"\ /
'
....... ...-.u---.....,,...;;;;;:;:::;;
\.
'
..... ...

-...
- ""

_L t::;'·=
'
--
""'
-... _]"
-
..._, ,,
\ 1 J:q
'-J Al ........ ./_L
-

'
.L
(;}
\. t
'
_" __
""'\
"
- ...
""""
\ F=f--4
""'
\

",
\
_,

'
.\ 1
.1:


-
........ __.
1---=
Fig. 1
Zona dacilor liberi (1) ş teritoriul roman la ă de Jos (2) intre anii 106-117
www.cimec.ro
J
-
Fig. 2
Zona dacilor liberi (l), teritoriul roman la ă de jos (2) ş teritoriul dacic aflat sub supraveghere ă (3) intre ani 117-275.
(Regiunea dintre Alutanus ş limes Transalutanus   ă de romani de la Septimius Severus ă la Filip Arabul).
www.cimec.ro
..... 1
!!!!!!!!!! 2
3
4
o
40 80Xm
'=====::t:==::::::l
'
Fig. 3
Valurile de ă din teritoriul dacic est-carpatic: ], val cu ş ţ spre nord; 2, val cu ş ţ spre sud; 3, va/11/ ll,lo/do.-ei
de Jfijloc; 4, valul de la ş  
www.cimec.ro

O 2m
l:::====t===::l
- (.21)

b IJ

    a
· Ccil'.rPe
of p
1[3S4,
41
1
Co-se/0' 1- !9{9 !C
Fig. 4


Ca-seta- 1- 1908·
Pianul ă ă din 1968- 1969 efectuate în interiorul castrului roman de la ş 1, fragmente cerami'e; 2, arswr4 chirpici 3, pietre;
-1, oase; 5, ctfrbuni de lemn ars ă S. Sanie ji 1. T. Dragomir ).
B
www.cimec.ro
T u m 'u /
-
Ptimlnlvl tk v"1"'vt,o al
pv{ulvi u* .,/qd.;t"
o'ln   amN-
t.cot cv F"''"t
.p· sol
Fig. 5
1ZZZZ1 1

3
ITIID 4

O<Jt» 6


ş Profilul malului ă ţ dintre caseta 1 ş caseta. 2, ă dinspre vest: 1, sol vegetal; 2, ă cafeniu ce-
"""fOS; 3;pdmînt argilos 1, ă galben cu ţ 5, chirpici 6,   ă 7, oase; ă •
ă S. Sanii I. T. Dragomir ).
www.cimec.ro
Fig. 6
Da
rn b
• c
od
Descoperiri arheologice din epoca ă in zona dintre ă ş limanul Nistrului: a, Orlovka; b, Tyras; c, ă în·
care s-au ă vase lucrate cu mîna la ă   ă cu amfore romane ; d, ă în care s-au descoperit numai fragmente
de amfore romane. 1, Sovchoz "Limanskij"; 2, Semenovka; 3, Starokozackoe; 4, 2\1ona$i; 5, Nad'jamoe; 6, Kamui;ovka; 7-10,.
Nikolaevka-Novorossijskaja; 11, Divizija; 12, Bazyr'janka; 13, Tuzly; 14, Sarata; 15-17, Arciz; 18, Tatarbunary;
19, Borisovka; 20, Glubokoe; 21, Nerusaj; 22, Mirnoe; 23, Trudovoe; 24, Furmanovka; 25, Lacul Kitoj; 26, ş Oma,·-
bija; 27, ş Kolovskoe; 28, Staraja Nekrasovka; 29, Turbaevka; 30, Aleksarka; 31-32, 0"tkonosovha; 33, Ta!lbunar;
34, Rybkolchoz "1 maja"; 35, Bogatoe; 36-38, KaUevaja; 39-40, Vasil'evka; 41-43, Cervonoarmejskoe; 44-46, Zovtnevoe
(malul drept al rîului Karasulak); 47-49, Zovtnevoe (malul stîng al rîului Karasulak); 50, Krinicnoe; 51, Novo-Nekrasovka;
52-53, Vinogradovka; 54, Vladycen'; 55, Kotlovina; 56-57, Etulija; 58-61, Nagomoe; 62, Orlovka; 63, Limanskoe;
64, Pivdenoe; 65, Udobnoe; 66, Sirokoe; 67, Krivaja balka; 68, Nikolaevka-Novorossijskaja; 69, Kotlstantinovka; 70,
Sergeevka; 71, Divizija; 72, Zeltyj jar; 73, Zarea; 74, Michailovka; 75, Beloles'e; 76, Zarecnoe; 77, Sasyk; 78, Nava
Alekseevka; 79, Dmitrievka; 80, Bastanovka; 81, Strumak; 82-83, Nerusaj; 84-86, Staraja Nikolaevka; 87--88, TrudoiJOe·
(valea rîului Drakulja) ; 89-90, Jl,[irnoe; 91-92, Suvorovo; 93-97, KaUevaja; 98-99, Kamenka; 100-102, Cervonoarmejs-
loe; 103-104, Zovtnet•oe; 105-106, J(rinicnoe; 107, Bolgrad; 108, Ozcrnoe; 109, Vinogradovka; 110-114, Vladycen';
Kotlovina; 116-119, Plavni; 120, Etulija; 121-123, Renijskij; 124, Limanskoe.
www.cimec.ro
FOCSANI
o
.·.
1
2
--- 3
D 5 l5
:; ..
:········· .. · .. :
·. .. .. ·
.......
· ... ·
Fig. 7
Valul de ă ţ 1, l'al cu ţ orientat spre sud; 2, val cu ţ onmtat spre nord; 3, traseu de val
necncetat; 4, ă   ă R. Vulpe ,<i III. Bruditt),
www.cimec.ro
Fig. 8
Descoperiri dacice în ţ dintre ţ ş Prut ă Gh. Bichir). 1. ş ă   ii necyopole ;
2, Valul Moldovei de Sus; 3, Valul ţ 1, Valul Moldovei de Mijloc.
www.cimec.ro
..,
------ l

m lEJ l!!d
Fig. 10
ş de la Remezivcy. ţ
!X. II (plan ş profite). ţ prin cup-
torul de redus minereu. 1, ţ cupto-
,-ului ; 2, sol de ă ; 3 ă ;
4, ctfrbunc ; 5, ă nes4pat   ă
V. M. Cigilik ).
9
e
Fig. 9
ş de la Remezivcy. Locu-
ţ II (plan ş profile) ă
ca at11lier de redus minereu. 1, pe-
ţ ar de cuptoare ; 2, sol arat ;
3, sol de ă ; 4, ă ă
de lut   ă V. M. Cigilik).
--tt
--
- --

L§iJs
www.cimec.ro
Fig. 11
Cer:J.miC:• uacid ă Cll lllÎlla de la. Poiau:J.- ş \'ar nit'•   ă (;IL Bichir).
www.cimec.ro
o 6
t 2""
Fig. 12
ă ă ă la roaL\ de la ş ţ ă   ă Gh. Bichir)
www.cimec.ro
0 l+ CITI
Fig. 13
Ceramiell dacieli lucraU. la roatl de la Moldoveni (1) ş i   o i e n e ş t i (2) (dupl Gh. Bichir)
www.cimec.ro
o
r-..
lO
N
o
1
c
30cm
Fig. 14
4
o_
5
o
3cm
Mormînt de ţ dacic (nr. 57i) din necropola de la Vlleni. 1, plan ş profil ; 2, ă din ă ă ş  
lucratll. la roatl; 3, fibull de bronz; 4, 5, fibule de fier.
www.cimec.ro
2 4

6 7 8
 

18

22
Q __ {J
26

27
10 11 12
c::LG
14
15 16 17

20. 21
19
D 3cm
...... __. _ _... _ _,
24
""'- _. -...
' '

',
' 1
1 1
1
1
1 1
<U
28
25
®: ®
VIN
lw lu) \j__l)
29 30 31
Fig. 15
Obiecte din mermtntul de ţ dacic nr. .5H de la ă ă (1-6, coral; 7, 8, ă ă ă 9-24,26,
sticlA ş matA; 27-31, ca.lcedoniu) ş cercei de argint lucrat în tehnica filigran ului (2.5).
www.cimec.ro
fâ@
1
1
4
5
3
6
Fig. 16
Obiecte din ş ă ş necropole dacice de la Poiana- ş (1, 4, 5, 7, ţ ă   ş (2, 6, 8, 9) ş ă
(3). 1, cap de elefant; 2, 4--: 6./ibule; 3, 7, ţ 8, pandantivfn ă de ă ă ş ă 9, pahar (1, os; 2, 4-7, bronz/
3, 8, fitr ; 9, ă  
www.cimec.ro
1
-----
.....
o
' /
'
t
"
'
\
Fie. 11
4
.1: :.
•.' .
. -i/' \
de podoabi din lucrate in.tehnica   in morminte dacice. 1-4, 7, Poienefli; 5, ·Moldovtm• 1
6, Pddwreni ( ă Gh. Bichir ).
www.cimec.ro
01
o 2
ă 3
s 4
• 5
 
Fig. 18
ă arnforelor romane cu ţ ş a mormintelor sarrnaticc în teritoriul dacic est-carpatic ; 1, ţ ş a!e-
ă rofllane importante; 2, amjore cu ş tn relief; 3, am cu ş mgl1je; 4, amfore avînd ţ cu vopsea ş
5, morminte sarmatice; 6, zone de grupare a mormintelor sarmatice.
www.cimec.ro
Fig. 19
Descoperiri de amfore romane cu ţ (a, în relief;
b, pile englije ; c, ţ cu vopsea : 1, Cttcordni ;
2, ş 3, Hîrldu; 1, Bdiceni; :>, 6, Vdleni;
7, Poiana - ; 8, Sdbdoani ; 9, ă ş ; 10, Roznov ;
11, Dumbrava; 12, Vashti.
Fig. 20
Tczaurc monetare încheiate cu monede de la Hadrian (a) ş Antoni-
nus Pius (b); 1, Dersca; 2, ă 3, 1'fu11celul de Sus; 4, II
5, Gura ă ; 6, ş   ţ ; 7, ş ; 8, Dealul Perjului
9, Bozieni; 10, ţ 11, ţ 12, Tîrgu Ocna; 13, Buciumi
H, Arva.
www.cimec.ro
Fig. 21
Tezaure monetare încheiate cu monede de la Marcus Aurelius (a.
anterioare anului 170; b, ulterioare anului 170) ; 1,   ă
2, Davideni ; 3, ă ; 4, ; 5, Str1tnga I ; 6, ă ţ ;
7, Tansa; 8, ş 9, Oniceni; 10, Negri; 11,   ă ş 12, He!'lioana
de jos; 13, Plopa na 11; 14, Buhoci; 15, Arini; 16, ă ă ă   ă ş
17, ă ş
Fig. 22
Tezaure monetare încheiate cu monede de la Commodus; 1, Cos-
ş Il; 2, Strunga II; 3, ş 4, ă Noi ;5, ş
6, ă 7, ă ă ş I; 8, ă ă ş 11; 9, ă 10, Rediu;
11, Socea I ; 12, Socea 11; 13, ş I; 14, ş 15, Plopana I;
16,Parat·a I; 17, Gura ă I; 18, Sascut; 19, ă 20, Iezer;
21, Tutova; 22, Bîrlad; 23,
www.cimec.ro
Fig. 23
Tezaure monetare încheiate cu monedc de la Septimius Severus (as
anterioare anului 196; b, ulterioa,-e an.tlu1 196) ţ Altxandcr Severu,
(c); 1, Oborocmi; 2, ă 3,   ă 4,   ă ş
5, ă ; 6, Puriceni; 7, ş 8, Ciclpani; 9, Racot·a;
10, ş 11, ă 12, ă 13, Ardtoani; 14, ş
15, ş 16, ş 17, HÎ!",'"Gt·a; 18, ş
Fig. 24
Limitele aproximative ale cîtorva ţ teritoriale dacice în
sec. II-III e.n.: I, ţ ă ă pe baza am/o-
relor romane w ş în 1·clie/; II, ţ ă ă
pe baza ă de tezaure de la Marcus Aurelius ş Commodus;
III, ţ ă ă pe baza ă detezaure
dela A 11toninus Pius, Ccmmodus Septimius Sevcrus ( carpi ? ) ; IV,
ţ ă ă pe baza ă de tezaure de la
Marcus Aurelius; V, ţ ă ( ? ) ă pe baza
unei mici ă de tezaurc de la ]l.farcus Aurelius; VI, ţ
ă ă pe baza ă de tezaure de la Commodus
(caucornsi ? ) ; VII, ţ ă ă pc baza ă
rii de tr::au-re de la Sept1."mius Severus.
--- -----------
www.cimec.ro
o
Jcm
====:;j
1,8-9
Fig. 25
o 3cm
5-7
ă ă la ă elin ă ă (1-8) ţ (9). 1-8,   ţ ă (2-8, din groapa nr.
13) ; 9, Piatra ţ   ă
www.cimec.ro
1
1
1
1
E
""
Ul
o
Ci
1
1
1
1
--- --L---
1
l
J,
E
IX)
M
o
o
Fig. 26
-----.------
1
1
-----.. ---
1
1
1
1
1
E
0'1
M
g
1
1
1
1
_____ L __
1
o
:

1
1
r - -.-- - - - -· 0080 m
1
1
'
1
1
1
1
1
- -- --t
1
 
Fig. 27

1 1
3 t..-Q021m--'
5
E

8
j
' 1
----L-'
ă de fier (1) ş urne din pastA ă ş lucrate la ă din necro- Obiecte de bronz (1, 5, fibule; 3, ă 4, ă ţ ă •'' uf'n4 diH pastd
pola de la ş ă V. PaltUle). fin4   ă la ă (2) di11 ntcropola de la BMad-ProdatuJ (1-3,
5, mOf'flllttJu12; 4, mOt'frll,ttull).
www.cimec.ro
1
3
1
1
1
E
N

o
o
1
1
1
1
-----,
1
1
1
E
CI)
M
o
d
1
1
--,----
1
1
t
l
E
d)

o
d
1
'
1
1
__ L-
-----L- --
5
2
4
Fig. 28
1
1
1
E
o
t.n
.....
o
1
1
D)
,..
E
N
......
...-;
o
'
1
1
1
' 1
E
cn
CI)
g
1
1
' 1
Obiecte de fier (1, catarama) ş de bronz (3, vîrf de ă   5, fibuld) ş vase de lut lucrate cu mina (2,
6) ş la roatl (4) din necropola de la Cozia.
www.cimec.ro
2
1
1
1
1
1
1
o 1
1
E
E
o

0"1
8
o
o
1
Fig. 29
ă   (1) ş ·,ase de lut lucrate cu mina (2·-1) din necropola de la (ozia.
www.cimec.ro
o
o
i i
1 1
0
1 1

2
3
4
5
C2:)
o

o
o
1 1
1 1
1 1
<l-
1
1
(§)
b§J
G)

7 9
8
1


o
12
13
11
-0
15
Fig. 30
Obiecte de argint (1, fibuld), de bronz (4, 5. pandantive ÎJJ {nrmll li<' ă ă 11, ac de cusut; 12, ac
de prins ă ă 13, fi ă 14. pandantiv), de ă (2, 3, 7-9, ă ; 10, ă   de chilzli111-
bar (6, ă ă   ş de os (15, pieptene) dinnecropola de la l"odireni (1, mormintul 4; 2-12, 14, mo1·mfutul
5; 13, 15, mormîntul 3). l>
www.cimec.ro
E
N
N
~
o
1
1
1
1
1
J
1
1
e-----....,
1;'-.
M
o
0           ~
1
1
1
Fig. 31
-----1
1
1
1
E
8
o
1
1
e
co
C7l
o
d
1
2
\"ase de lut (1-3,5) ş i pahare de sticl11. (4. 6) din nccropola de la Todireni (1, 4, din mormintele nr. 1-2,
distrus<; 2, 6, mormintul 3; 3, 5, mormintul 5).
www.cimec.ro
Fig. 32
!Iarta de ă a   Fi 1 r·ln mit hohcm 1\a.dclhalter". 1, Todi-
rml; 2, Vctsiliett; 3, ş ă }. ).
www.cimec.ro
Fig. 33
1
E

o
o
1
1
2

 
1
E
lD
U"l
o
o
1
Do
Vase de lul din necropola de la Tudircni (1, 3, 1, 6, mormîntul 3; 2. :>,mormîntul 5)
www.cimec.ro
Fig. 34
Descoperiri dacice de tip ţ (I) ş necropole ţ culturii tmnulilor carpatici (2): 1, Cerepin; 2, Grinevi; 3, Ripnev;
4, Zaliski; 5, Zvenigorod; 6. Remezivcy; 7, Maidan Gologirsk; 8, ţ 9, BovMv; 10, Zelenij Gai; 11, Nezvisko; 12, Do-
brjani; 13, Niinij Strutin; 14, Pidgoroddja; 15, Grabovec; 16, Markivci; 17, J(am'janka; 18, Cuculiv; 19, Pererisl; 20,
]{ornic; 21, Grusiv; 22, Misin; 23, Stopi!afzv; 24, Debeslavci; 25, Gannivka; 26, Roiniv; 27, Trac; 28, Cuculin; 29, Hliboca;
30, ş 31, Tîrzia; 32, ţ   ş 33, Gura Secttltti; 34, Iza; 35, Bratovo.
www.cimec.ro
n
---1:-A--
y--:t
• 1
CJV ~  
\
' 'ri
'r·j
! 1
1
J
___ __....".
1
\
\
1
1
!
\ .
\ 1
1
VJ
1
"\§/'
.3
4
: 2
O f O c ~
1 11 1' 1,, t 1 1
Fig. 35
Amfore romane de la Komarov (dupli. V.V. Kropotkin).
www.cimec.ro

 


e»fJf
1:"·
. (]
1
1
1
--
-----=-.::_---- -----.--
1
1
1
1

....
<:;)
c::)
1
1
-----,----
'
1
1
1
1
'----------"';-- ---------!-
·4

OOQ?cvo.
(;)
'
__ .J_
9
Fig. 36
Mormmtul 36 de la ţ 1, plan ; 2, 3, fusaiole de lut; i, ă ţ ă de la un pieptene de os; 5, fi ă de argint; 6, resturi
de la un ghioc; 7, ş de mdrgele la gît; 8-9, Il, mdrgele ă la încheietura mîinii stîngi; 10, ţ de fier; 12-15,
vase din pastd jind (13-15) ş ţ ă (12) lucrate la ă
www.cimec.ro
A 8
G
o 1 2M __ ...__ ....
@2 -3 1111115
Fig. 37
l'lanul ş profilele (A- n, V- C) ţ de ă de la Koma-
rov. 1, ţ de ă 2, pietre mici pc podeaua de lui; 3. prun-
di,, sub ă de lut; 4, adaos de ă sub pndcaua de lut; 5.
humus verhi; 6, lorss   ă .1!.1. Smisko ).
·, .
. . .
5cm
(
5
re?·.••···.· .... _ .........,_.; J
\ <>. •
O 5cm
9 'L,.__L___L___L___L_...JI
Fig. 38
l:ragnwntc de ă ă (1 -!1 <.le ţ (5-- 11) <.It: la Komarov
(drrpr'i :11.1. ,r..,·,ndl,'O ).
www.cimec.ro
EUXINUS
Fig. 39
ţ romane(/), ş (2), cu ţ de ă (3) cu ţ a·1îml cî1e ă ă (-1): 1,   2, 3,
4, ],-r 5, .'·r:bari.
www.cimec.ro
Redactor : ADA Ş
ţ ş ţ :
Prof. dr. doc, M. PETRESCU -   Ţ A
Dr. VIRGIL MIHAILESCU- B!RLIBA
Tehnoredactor : MARIA-ANA BUJDEI
ă 1962. Format 54X84/6. Coli de tipar 20.
Bun de tipar la 30,ILI.1962.
Editura Junimea, str. Gheorghi Dimitrov nr. 1
Ş - ROMANIA

TipArit sub cd. nr. 343/1981
la Intreprinderea ă ş
str. 7 Noiembrie nr. 49.
www.cimec.ro
Supracaperta 1 :
Pahar de ă din secolul IV e.n.
(Todireni, jud. ş  
Supracoperta IV :
ă din ă ş carneol din secolul IV e.n.
(Miorcani, jud. ş  
www.cimec.ro
ă de arheologie ă
in
EDITURA JUNIMEA
MIRCEA Ţ  
ă istorie a Daciei preromane, 1978.
DAN GH. TEODOR,
Teritoriul est-carpatic in veacurile V-XI e.n. Contri·
ţ arheologice Ji istorice la problema ă
poporului român, 1978.
EUGENIA Ţ   VASILE Ţ   STELA
CHEPTEA,
ş medieval Baia in secolele XIV-XVII. Cerce·
ă arheologice din anii 1967-1976, 1980.
SILVIU SANIE,
ţ ă la est de ţ ş romanitatea
pe teritoriul Moldovei. Secolele 11 î.e.n. - III e.n.,
1981.
DAN GH. TEODOR,
Romanitatea ă ă ş ţ in
veacurile V-XI e.n., 1981.
LEI 35
www.cimec.ro
ă de arheologie ă
în
EDITURA JUNIMEA
MIRCEA Ţ  
ă istorie a Daciei preromane, 1978.
DAN GH. TEODOR,
Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI e.n. Contri·
ţ arheologice ş istorice la problema ă
poporului român, 1978.
EUGENIA Ţ   VASILE Ţ   STELA
CHEPTEA,
ş medieval Baia în secolele XIV-XVII. Cerce·
ă arheologice din anii 1967-1976, 1980.
SILVIU SANIE,
ţ ă la est de ţ ş romanitatea
pe teritoriul Moldovei. Secolele 11 î. e.n. - III e.n.,
1981 .
DAN GH. TEODOR,
Romanitatea ă ă ş ţ în
veacurile V-XI e.n., 1981 .
LEI 35
www.cimec.ro

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->