Este stiinta demonstratiei care studiaza formele si legile generale ale rationarii corecte Logica poate fi inpartita in 3 mari

ramuri: - Logica generala (clasica, traditionala) de traditie aristotelica, studiaza formele logice fundamentale (termenul, propozitia si rationamentul) precum si principiile logice ale gandirii. - Logica simbolica (matematica, moderna) studiaza operatorii logici (negatie, conjunctie, etc) - Logica contemporana nucleul de baza este argumentarea Logica va asilimina rationamentul aristotelic cu propozitia inteleasa ca enunt declarativ suscectibil de a fi apreciat ca adevarat, fals sau probabil, astfel logica studiaza propozitiile cognitive adica acele propozitii ce redau cunostinte si nu are ca obiect propozitiile ce redau dorinte, ordine, reguli, etc n sens strict logica este studiul legilor formate ale gandirii legi apte sa ne conduca , de la propozitii adevarate numai la propozitii adevarate n sens larg logica este studiul formelor de rationare apte sa ne conduca de la propozitii adevarate numai la propozitii adevarate sau de la propozitii adevarate la propoziti probabil adevarate. !e aici rezulta cele " partii ale logici: Logica rationamentelor certe si logica rationamentelor probabile mportanta logicii Logica se afla in legatura cu psi#ologia, contribuie la formarea mecanismelor logicomatimatice, formarea calitatii gandirii, a limbajului, etc $rgumentarea si structura sa n central analizei arguentarii sta rationamentul , pt ca orice argumentare este o organizare inedita de rationamente (argumentare ampla), e%istand si argumentari care presupun un singur rationament (argumentare simpla). &ationamentul este operatia logica prin intermediul careiadin propozitii date numite premise este derivate o alta propozitie numita concluzie. n structura unui rationament sunt incluse premisa (premisele) si concluzia. 'rmand definitia rationamentului, putem definii argumentul drept o multime de propozitii dintre care unele sunt numite temeiuri (premise) care intemeiaza , justifaca, o alta propozitie numita teza. $rgumentarea : termenul de argumentare poate fi definit in diferite moduri: !ef: un argument este o colectie de propozitii, dintre care una, al carei adevar incercam sa-l stabilim se numeste concluzie, in timp ce restul se numesc premise si conduc la stabilirea concluziei (eoria argumentarii se compune din " partii: - (eoria demonstratiei - (eoria argumentarii ca arta a convingerii a persuasiunii. $rgumentarea este o relatie intre " persoane dintre care una argumenteaza (numita locutor) si cealalta este persuana pt care se argumenteaza (numita interlocutor) !iferenta dintre argumentare si rationament desi ambele intemeiaza concluzia (teza): rationamentul intemeiaza teza pt a dovedii caracterul ei fals sau adevarat iar argumentarea intemeiaza teza pt ai arata interlocutorului ca ea este adevarata sau falsa (emeierea tezei poate fii : - reala - aparenta $rgumentare contra argumentare Este o constructive rationala formata din propozitii numite probe sau temeiuri care sunt utilizate pt demostrarea sau respingerea unei teze in temeiul relatiilor logice si faptice ce se stabilesc intre temeiuri si teze

$r#itectura structural a argumentarii - teza(concluzia) care se sustine sau se respinge - temeiurile (probele, argumentele sau premisele) care se duc in favoarea sau defavoarea tezei )rice argumentare presupune - continutul argumentarii (teza si temeiurile) - te#nicile de argumentare (organizarea propozitiilor cu ajutorul rationamentelor) - finalitatea argumentarii adica organizarea continuturilor cu ajutorul te#nicilor de argumentare dentificarea ezei si a temeiurilor se realizeaza cu ajutorul unor cuvinte caracteristice numite indicatori ai argumentarii care pot fii: - depremisa atunci cand introduce propozitiile temei (pt ca, deoarece, fiindca, datorita, etc) - de concluzie atunci cand introduce teza (rezulta, prin urmare ,deci, in consecinta) (ermenii Este un cuvant sau un grup de cuvinte prin care se e%prima o notiune, respective intelesul termenului si care se refera la unul sau mai multe obiecte despre care se afirma notiunea in cauza. n baza acestei definitii se poate afirma ca structura unui termen presupune urmatoarele componente: - component lingvistica : cuvantul sau grupul de cuvinte - conponenta cognitive : notiunea - component ontological : multimea de obiecte n plan mintal trebuie sa se vorbeasca de un anumit inteles al termenului care constituie intensiunea termenului numita si continut, iar in plan real trebuie sa se vorbeasca de referinta termenului, ceea ce reprezinta e%tensiunea termenului numita si sfera *lasificarea termenilor !in punct de vedere intensional : - termini absolute sau termini relativi o un termen este absolut numai daca se aplica obiectelor (planeta obiect culoare etc) o un termen este relative numai daca desemneaza o relatie intre " persoane (sotul meu, unc#iul meu, mai mare decat..) - termini abstarcti sau termini concreti o abstact daca desemneaza insusiri (frmusete, rautate, rosata) o concret relatii intre obiecte (numar, om ,generos, frumos, rosu) - termini pozitivi sau termini negative o pozitiv indica prezenta anumitor insusiri (prietenos, moral, moneda, presedinte) o negativ indica absenta unor propietati (orb, sc#iop, immoral) - termini simpli sau compusi o simplu daca detine rolul de notiune primara (manual, autoturism, punct, etc) o compusi (autoturism de teren , manual de logica, etc) !in punct de vedere e%tensional termini sunt : - termini vizi sau nevizi o vid (cel mai mare numar prim, patrat rotund, infractor nevinovat, balaur cu + capete) o nevizi (calm, caiet, simplu , etc) - termini singulari sau termini generali o singulari (, #ai Emisescu , -ranta, ) o generali (oras, carte, creion) - termini colectivi sau distributive o colectivi (armata , padure, biblioteca ) o distributive (pom, cana, ) - tepmeni vagi sau precisi

o vag (tanar , frumos, bun) o pr.cis (patrat, fotografia, perete)