Prof.

Isbăşoiu Elena-Ioana

Motivarea apartenenţei la genul dramatic

Def. Genul dramatic cuprinde operele literare, în versuri sau în proză, destinate reprezentării scenice.

Trăsăturile operelor dramatice:

 textul este structurat în acte, scene, tablouri;
 acțiunea este declanșată și dezvoltată de conflictul dramatic, care poate fi interior sau exterior și care
constă în confruntarea dintre două personaje, idei, situații;
 acțiunea este limitată în timp și spațiu , caracteristică determinată de scopul operei dramatice, acela de
a fi reprezentată scenic;
 personajele sunt caracterizate, în mod preponderent, prin dialogul sau monologul dramatic, modalități
prin care sunt înfățișate și relațiile dintre ele;
 modul de expunere dominant este dialogul , ce poate alterna cu monologul dramatic. Narațiunea si
descrierea nu apar decât în replicile personajelor și în indicațiile de regie (scenice);
 textul are o așezare în pagină specifică: la începutul fiecărei replici este precizat numele personajului
care o rostește, iar la începutul operei se află lista cu personajele și rolul lor în cadrul piesei;
 autorul nu intervine direct decât în indicațiile scenice (didascalii), extrem de reduse ca volum, care fac
precizări privind decorul, relațiile dintre personaje, starea lor interioară, mimica, mișcare pe scenă,
vestimentație.

Model: Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte în care să argumentezi că textul citat mai jos
aparţine genului dramatic.
Scena 11
Cei dinainte, Dacia, Chiriachiţa

Dacia (intrând): Bine c-a dat Dumnezeu! Ei, aşa da! Unde să scriu că te-ai hotărât să-ţi iei pălărie?!... (îl
contemplă) Şi să ştii că nu-ţi vine chiar aşa de rău... Vezi? Aşa-mi place să fii! Ghigăl şi simţit...
Spirache: (încântat) Îmi pare bine că-ţi place şi că eşti mulţumită!
Dacia: Cât ai dat pe ea?
Spirache: (Dezolat, priveşte când la Gena, când la Miza): O sută de lei... dragă, adevărată pomană...
Dacia: Ei, asta e! Unde vezi tu că e pomană?... Nu e pomană de loc... E chiar foarte scumpă... De la cine-ai luat-
o?
Spirache: (acelaşi joc): De la Stănciulescu... El vinde cel mai ieftin.
Dacia: Stănciulescu e un speculant ordinar. Trebuia s-o iei de la Măgeanu...
Spirache: Eh, acuma pentru un pol, doi...
Dacia: Sigur. Că noi avem fabrică de bani... Treaba ta! Să vezi ce-o să-ţi zică mama când o să audă c-ai dat
atâţia bani pe pălărie... (Întră tocmai şi Chiriachiţa) Mamă!...
Şi-a luat Spirache pălărie...
Chiriachiţa: Ei taci! (Îl priveşte.)
Dacia: Nu-i vine rău şi nu e urâtă, să ştii...
Chiriachiţa (trece la el): E verde, sau mi se pare mie?... Ia aprinde lumina, maică...
(Gena aprinde)
Spirache: (ca să-i facă plăcere): Verde... verde...

1
 Prof. Isbăşoiu Elena-Ioana

Chiriachiţa: E, cum îţi vine, om bătrân, c-o casă de copii, să umbli cu pălărie verde în cap?... Asta e pălărie de
crai... (Fulgerându-l:) Cât ai dat pe ea?
Spirache: (dezolat ca să scape) Gratis, mamă-soacră... Gratis! Mi-a dat-o subprefectul de la frate-său,
advocatul, care a murit săptămâna trecută... Da’ e nouă de tot... Defunctul n-a avut vreme s-o poarte, c-a
murit prin surprindere...
Chiriachiţa: Ptiu! Bată-te Dumnezeu, Doamne iartă-mă, c-aşa-mi vine să-ţi zic... Trebuie să fii tu care să-ţi
închipui că eu o să-ţi permit să porţi pălăriile morţilor... Să nu te prind cu ea în cap, că te dau afară din casă...
(Tudor Mușatescu, Titanic Vals.)

Demonstrație:

Genul dramatic cuprinde operele literare, în versuri sau în proză, destinate reprezentării scenice.
Fragmentul de text reprodus aparține unei opere literare dramatice întrucât prezintă toate
caracteristicile acestui tip de text literar.
În primul rând, remarcăm structura specifică textelor dramatice: fragmentul citat face parte din scena a
11-a a piesei, informație prezentă în deschiderea textului.
Un alt aspect este conflictul dramatic, care dezvoltă acțiunea. Personajul masculin din fragmentul citat,
Spirache, și-a cumpărat o pălărie, dar știind că adevărul nu va fi acceptat de personajele feminine din familia
sa, își modifică discursul după fiecare în parte. Conflictului exterior cu membrii familiei îi corespunde unul
interior, deoarece Spirache nu poate avea propria opinie și libertate în acțiuni și gândire.
De asemenea, modul de expunere dominant este dialogul, prin care se dezvoltă acțiunea și se
caracterizează personajele. Aflăm exclusiv prin dialog de divergența de opinii din familia lui Spirache și
caracterul personajelor se dezvăluie numai prin intermediul replicilor lor. Astfel, Spirache este un om bun, care
nu vrea să deranjeze pe nimeni și să le mulțumească pe toate femeile din familia sa. Dar aceste trăsături devin
defecte, întrucât revelează slăbiciunea personajului. El minte cum poate în legătură cu pălăria cea nouă, numai
să nu intre în conflict cu soția, soacra și fiicele sale, fapt care generează situații comice.
Totodată, textul are o așezare în pagină specifică, la începutul fiecărei replici aflându-se numele
personajului care o rostește: Dacia, Spirache sau Chiriachița.
În plus, autorul nu intervine direct decât prin indicaţiile scenice (didascalii), precizând fie starea de
moment a personajelor (ca să-i facă plăcere, dezolat ca să scape etc.), fie mișcarea scenică (Întră tocmai şi
Chiriachiţa) sau mimica acestora (Fulgerându-l).
În concluzie, având în vedere trăsăturile expuse mai sus, putem afirma cu certitudine că fragmentul
reprodus aparține unei opere dramatice.