Mosnegutu Emilian Florin GESTIONAREA DESEURILOR INDUSTRIALE Curs didactic pentru uzul studentilor Bacau - 2007

CURPINS Capitolul 1 Deseuri industriale categorii de deseuri, notiuni, definitii 1.1. Generalitati 1.2. Gestionarea deseurilor n lume 1.3. Gestionarea deseurilor n romania 1.4. Evaluarea nivelului resurselor destinate protectiei mediului 1.5. Cadrul legislativ 1.5.1. Cerintele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionarea deseurilor 1.5.2. Strategia protectiei mediului 1.5.3. Situatia existenta n domeniul gestionarii deseurilor 1.6. Principii si obiective strategice privind gestionarea deseurilor n romnia 1.6.1. Instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice 1.6.2. Factori implicati Capitolul 2 Surse de poluare 2.1. Surse de poluare 2.2. Natura si originea deseurilor industriale 2.2.1. Reziduuri industriale n turnatorie 2.2.2. Deseuri industriale rezultate la forjare 2.2.4. Deseuri industriale din sectiile de constructie a sasiului si caroserie d e autovehicule 2.2.6. Deseuri industriale rezultate ntr-o vopsitorie pentru caroserii auto 2.2.7. Deseurile industriale ntr-un atelier de tapiterie Capitolul 3. Deseuri industriale 3.1. nscrierea/clasificarea deseurilor 3.2. Catalogul tipurilor de deseuri valabil in comunitatea europeana 3.3. Definirea deseurilor n Romnia 3.4. Directiva privind deseurile periculoase (91/689/cee) 3.5. Deseuri periculoase conform Ordonantei de Urgenta nr. 78/2000 (legea 426/2001) 3.6. Nomenclatorul deseurilor industriale Capitolul 4. Deseuri solide 4.1. Deseuri feroase 4.1.1. Materialele feroase de la sectorul furnale 4.1.2. Materiale feroase de la sectorul otelarie 4.1.3. Materiale feroase de la sectorul de laminare 4.1.4. Materiale feroase de la sectorul forja 4.1.5. Materiale feroase din industria prelucratoare 4.1.6. Materiale feroase din alte ramuri industriale 4.1.7. Materiale feroase vechi rezultate n afara proceselor tehnologice

4.2. Deseuri neferoase 4.2.1. Terminologia deseurilor neferoase 4.3. Deseuri nemetalice 4.3.1. Hrtia 4.3.2. Sparturilor din sticla 4.3.3. Masele plastice 4.3.4. Materiale textile 4.3.5. Cauciuc Capitolul 5. Colectarea si recuperarea reziduurilor solide 5.1. COLECTAREA REZIDUURILOR 5.1.1. Recipiente 5.1.2. Sisteme de colectare 5.1.2.1. Metode de colectare 5.1.2.2. Moduri de colectare 5.1.2.3. Proceduri de colectare 5.2. UMPLEREA AUTOVEHICULELOR DE COLECTARE 5.2.1. Instalatia de umplere a vehiculelor de colectare 5.2.2. Sistem de comprimare n autovehiculele de colectare 5.3. TRANSPORTUL DESEURILOR 5.3.1. Sisteme de transport 5.4. Distanta pna la locul de procesare sau de eliminare finala. 5.4.1. Consideratii sanitare si de mediu privind transferul deseurilor 5.4.2. Calculul capacitatii de transport 5.5. Colectarea si recuperarea deseurilor solide 5.5.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase prafoase 5.5.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase sub forma de bucati 5.5.3. Colectarea si recuperarea aschiilor metalice 5.5.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile provenite din casarea autovehiculelor 5.5.5. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase 5.5.6. Colectarea si recuperarea materialelor metalelor neferoase 5.5.6.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cupru si aliaje de cupru 5.5.6.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din aluminiu 5.5.6.3. Colectarea si recuperarea materialelor din zinc si aliajelor de zinc 5.5.6.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din plumb si din aliaje de plumb 5.5.7. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile nemetalice 5.5.7.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din hrtie 5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din sticla 5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din mase plastic 5.5.7.3. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din materiale texti le 5.5.7.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cauciuc

Capitolul 6. Clasificarea, sortarea si verificarea calitatii deseurilor 6.1. Reglementari privind clasificarea, sortarea si verificarea calitatii materialelor refolosibile feroase 6.1.1. Clasificarea materialelor refolosibile feroase 6.1.2. Categorii de materiale refolosibile feroase 6.1.3. Clasele dimensionale ale materialelor refolosibile feroase 6.1.4. Conditii de verificare a loturilor de materiale refolosibile feroase 6.1.5. Sortarea materialelor refolosibile feroase n bucati 6.2. Sortarea materialelor refolosibile metalice neferoase 6.2.1. Sortarea materialelor refolosibile din aluminiu 6.3. Sortarea materialelor refolosibile nemetalice 6.3.1. Materialele refolosibile din hrtie 6.3.1.1. Conditii tehnice de calitate a materialelor refolosibile din hrtie 6.3.1.2. Reguli pentru verificarea calitatii 6.3.2. Materialele refolosibile din sticla 6.3.3.Materialele refolosibile din mase plastice 6.3.3.Materialele refolosibile din textile 6.3.4.Materialele refolosibile din cauciuc 6.3.5.Materialele refolosibile din camerelor de aer uzate Capitolul 7. PREGATIREA SI PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE 7.1. TEHNICI DE MARUNTIRE A DESEURILOR SOLIDE 7.1.1. Maruntire prin lovire 7.1.1.1. Morile cu ciocane 7.1.1.2. Concasoare percutante 7.1.2. Maruntire prin taiere 7.1.2.1. Mori cu cutite sau tocatoare 7.1.2.1. Raspel cu sita 7.1.3. Tehnici de sortare a deseurilor 7.1.3.1. Sortarea dimensionala 7.1.3.2. Sortarea densimetrica 7.1.3.3. Separatorul rotativ cu curent de aer 7.1.3.4. Instalatie de aspiratie 7.1.3.6. Sortarea magnetica 7.1.3.7. Sortare optica 7.1.3.8. Sortarea manuala 7.1.3.9. Flotarea 7.1.4. Tehnici de curatare a deseurilor 7.1.4.1. Purificare mecanica 7.1.4.2. Spalare n tamburi 7.2. PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE 7.2.1. Prelucrarea deseurilor feroase grele 7.2.2. Prelucrarea deseurilor feroase usoare 7.2.3. Prelucrarea deseurilor din fonta veche 7.2.4. Prelucrarea aschiilor metalice 7.2.5. Prelucrarea deseurilor provenite din casarea autovehiculelor

7.2.6. Pregatirea deseurilor din cupru 7.2.7. Pregatirea deseurilor din aluminiu 7.2.8. Pregatirea deseurilor din zinc 7.2.9. Pregatirea deseurilor din plumb 7.3. TEHNICI DE COMPACTARE SI BALOTARE A DESEURILOR Capitolul 8. DESEURI LICHIDE 8.1 APELOR REZIDUALE INDUSTRIALE 8.1.1. Ape reziduale din industria carbonifera 8.1.2. Apele reziduale din industria siderurgica, metalurgica sl a constructiilo r de masini 8.1.3. Apele reziduale de la extractia si prelucrarea petrolului 8.1.4. Apele reziduale din industria chimica 8.1.5. Apele reziduale din industria alimentara 8.1.6. Apele reziduale din industria usoara 8.1.7. Apele reziduale din industria lemnului, hrtiei sl celulozei 8.2. TRATAREA APELOR REZIDUALE 8.2.1. Tratamentul primar 8.2.2. Tratamentul secundar 8.2.3. Tratament tertiar (avansat) 8.3. EGALIZAREA APELOR UZATE, UNIFORMIZAREA DEBITELOR SI A COMPOZITIEI APELOR REZIUDALE INDUSTRIALE 8.4. PROCESE FIZICE DE TRATARE A APELOR INDUSTRIALE 8.4.1. Separare gravitationala 8.4.2. Filtrarea 8.4.3. Procese unitare care utilizeaza transferul ntre faze 8.5. PROCESE CHIMICE 8.5.1. Neutralizarea 8.5.2. Oxidarea si reducerea 8.5.3. Precipitarea 8.5.4 Coagularea si flocularea 8.5.5. Schimbul ionic 8.6. PROCESE BIOLOGICE 8.6.1 Procese aerobe 8.6.2. Procese anaerobe 8.7. DEZINFECTIA Capitolul 9. PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA NAMOLURILOR PROVENITE DIN EFLUENTII LICHIZI INDUSTRIALI 9.1. FORMAREA SI CARACTERISTICILE NAMOLURILOR 9.2. CARACTERISTICILE FIZICO-CHIMICE ALE NAMOLURILOR 9.2.1. Caracteristici biologice si bacteriologice 9.3. PROCESE SI PROCEDEE DE PRELUCRARE A NAMOLULUI 9.3.1. Sitarea namolurilor 9.3.2. Maruntirea namolurilor 9.3.3. Deznisiparea namolurilor

9.4. CONDITIONAREA CHIMICA A NAMOLURILOR 9.5. CONCENTRAREA (NGROSAREA) NAMOLURILOR 9.5.1. ngrosarea gravitationala 9.5.2. Concentrarea (ngrosarea) mecanica a namolurilor 9.6. STABILIZAREA NAMOLURILOR 9.6.1. Fermentarea anaeroba a namolului 9.6.1.1. Factorii care influenteaza procesul de fermentare anaeroba 9.6.1.2. Aplicabilitate 9.6.1.2.1. Fermentarea anaeroba de mica ncarcare 9.6.1.2.2. Fermentarea anaeroba de mare ncarcare, ntr-o singura treapta 9.6.1.2.3. Fermentarea anaeroba de mare ncarcare n doua trepte 9.6.1.3. Dimensionarea rezervorului de fermentare anaerob 9.6.1.4 Colectarea si stocarea biogazului 9.6.1.5. Necesarul de reactivi chimici 9.6.1.6 . Clasificarea rezervoarelor de fermentare dupa forma 9.6.2. Fermentarea aeroba a namolului 9.6.2.1. Stabilizarea aeroba 9.6.2.2. Teoria stabilizarii aerobe 9.6.2.3. Dimensionarea stabilizarii aerobe 9.6.2.4. Reducerea substantelor volatile 9.6.2.5 Alte metode de stabilizare aeroba 9.6.2.6 Aerarea cu oxigen pur 9.6.3. Stabilizarea alcalina 9.6.3.1. Teoria stabilizarii alcaline 9.6.3.2. Stabilizarea cu var lichid 9.6.3.3. Stabilizarea cu var uscat 9.7. CONDITIONAREA NAMOLULUI 9.8. DESHIDRATAREA NAMOLULUI 9.9. USCAREA 9.9.1. Fazele procesului 9.9.2 Teoria uscarii namolului 9.9.3. Principalele sisteme de uscare a namolului 9.10. INCINERAREA NAMOLULUI 9.10.1. Procese de incinerare 9.10.2. CONTROLUL EMISIILOR Capitolul 10. ARDEREA DESEURILOR INDUSTRIALE 10.1. Deseuri industriale incinerabile 10.2. Ape reziduale 10.3. Tipuri de instalatii specifice pentru arderea deseurilor industriale si a apelor reziduale 10.3.1. Consideratii tehnice generale, caracteristici determinate pentru arder 10.3.2. Instalatii de ardere 10.4. PRELUAREA DESEURILOR 10.5. TRATAREA SI ELIMINAREA CENUSEI REZIDUALE 10.6. Tratarea si valorificarea altor emisii

10.7. Epurarea gazelor reziduale 10.8. Piroliza si gazarea deseurilor 10.9. Coincinerarea deseurilor 10.10. Procedee de uscare a deseurilor Capitolul 11. Depozitarea deseurilor industriale 11.1. CLASIFICARE 11.2. DEPOZITAREA DESCHISA 11.3. DEPOZITAREA NCHISA 11.3.1. Amplasarea 11.3.2. Proiectarea 11.3.3. Monitorizarea si controlul scurgerilor 11.3.4. Planuri de nchidere/post-nchidere 11.4. CONSTRUCTII SI SPATII TEHNOLOGICE DE PRELUCRARE, DEPOZITARE SI TRANSPORT A MATERIALELOR REFOLOSIBIL 11.4.1. Spatii tehnologice 11.4.2.Calculul suprafetelor necesare centrelor de colectare 11.4.2.1. Suprafete tehnologice 11.5. DEPOZITAREA MATERIALELOR NEFEROASE 11.5.1. Depozitarea materialelor refolosibile din hrtie 11.5.2. Depozitarea materialelor refolosibile din sticla 11.5.3. Depozitarea materialelor refolosibile din mase plastice 11.5.4. Depozitarea materialelor refolosibile din textile 11.5.5. Depozitarea materialelor refolosibile din cauciuc

Capitolul 1 DESEURI INDUSTRIALE CATEGORII DE DESEURI, NOTIUNI, DEFINITII 1.1. GENERALITATI n tara noastra, notiunea de deseu, este definita n anexa nr. 1 A la Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobata cu modific ari prin Legea nr. 426/2001: ca fiind orice substanta, un material sau obiect aparut n urm a unui proces biologic (defecatie, excretie, respiratie, caderea frunzelor etc.) sau te hnologic (fabricarea unor piese, prepararea cimentului, a negrului de fum, spalarea carbu nilor etc.), care prin el nsusi, fara a fi supus unei transformari, nu mai poate fi utilizat c a atare. Sursele de poluare specifice sunt cele industriale, activitatile menajere, mijloacele de transport auto, etc . Deseurile, de orice fel, rezultate din multiple activitati umane, constituie o problema de o deosebita actualitate, att datorita cresterii continue a cantitatii si varietatii acestora, ct si datorita importantei cantitatii de materii prime nefolosite ce po t fi recuperate si reintroduse n circuitul economic. Dezvoltarea urbanisticasi teritoriala a oraselor si cresterea nivelului de trai antreneaza producerea unei cantitati tot mai mari de deseuri menajere, stradale si industriale. Efectele daunatoare ale deseurilor constau n: -raspndirea de infectii prin agenti patogeni; -nmultirea unor insecte si rozatoare (raspndirea unor maladii); -poluarea solului, apelor de suprafatasi subterane, atmosferei; -aspectul inestetic al mediului.1 Pna n prezent, acelasi obiectiv este prezentat sub diverse denumiri, cum ar fi: deseuri solide urbane si industriale, deseuri organice sau anorganice, deseuri m enajere, stradale si industriale, rebuturi, refuzuri, gunoi menajer si stradal etc.2 n domeniul industrial apar trei notiuni: deseuri, rebuturi si reziduuri, care se definesc astfel: 1 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; pag 9 2 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile,

Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; pag 11 1

-deseuri: material sau obiect care prin el nsusi, fara a fi supus unei transformari, nu mai poate fi utilizat. Dupa destinatie, deseurile se pot structura la rndul lor n doua subgrupe: recuperabile; irecuperabile, iar dupa origine pot fi grupate, de asemenea n doua subgrupe: rebut: o masina, un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct. Produsele, la rndul lor, la faza de control tehnic se separa n produse bune pentru folosinta si rebuturi care nu mai pot fi folosite direct. reziduuri: materii prime, materiale sau produse care sunt respinse n cursul unei fabricatii sau a unor activitati umane (menaj, comert etc.). La rndul lor reziduurilor pot fi: specifice: sunt deseuri caracteristice unei anume prelucrari, ca exemplu: aschiile de metal si lichidul de racire pentru atelierele mecanice, nisipul si bavurile pentru turnatorii etc.; curente: sunt deseurile caracteristice n mod net unei productii: hrtiile, ambalajele, cauciucurile, plasticul, sticla si altele care se gasesc n mod curent n diferite industrii dar nu sunt specifice cu natura acestora.3 Deseurile pot fi: a) Din punct de vedere al originii si al administrarii (tabelul 1.1.): I. deseuri urbane; II. deseuri industriale; b) Functie de natura si locul de producere, deseuri pot fi clasificate ca n tabel ul 1.1. c) Dupa durata (timpul) de producere, deseuri se regasesc ntr-un triplu flux: I. de scurta durata, adica n momentul n care se consuma sau prelucreaza materia, si aici intra deseurile menajere de fiecare zi si deseurile industriale pentru productie sau pentru comercializare; II. de durata medie, provenite din obiectele uzate de uz personal sau gospodaresc; III. de lunga durata, care apar n momentul cnd se elimina, degradeaza materialul. d) Functie de gradul de descompunere: I. biodegradabile, care sunt descompuse de bacterii aerobe si anaerobe; II. nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice.

3 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; pag 11-12 2

Tabelul 1.1 Clasificarea deseurilor. Nr. crt. Denumirea deseului Provenienta 1. deseuri menajere Locuinte individuale sau colective Institutii publice (gradinite, scoli, internate, camine, crese, hoteluri, restaurante, cantine, institutii administrative, unitati militare etc.) ntreprinderi comerciale Unitati alimentare ntreprinderi industriale (exclusiv cele tehnologice) 2. deseuri stradale Deseuri aruncate sau depuse pe caile publice (sosele, strazi, alei, incinte, scari, cai ferate etc.) 3. deseuri industriale Deseuri provenite din activitatea industriala (resturi din materia prima, materiale de baza si cele auxiliare) 4. deseuri din constructii Provenite din demontarea sau construirea de obiective industriale sau civile 5. deseuri comerciale Deseuri provenite din activitatea de comert (ambalare, perisabilitate etc.) 6. deseuri agricole Deseuri provenite din unitatile agricole si zootehnice (inclusiv dejectiile animaliere) 7. deseuri sanitare (patologice) Deseuri provenite din institutii de sanatate (spitale, dispensare, sanatorii etc.) 8. deseuri speciale (periculoase) Deseuri explozive, radioactive etc., care necesita masuri speciale de tratament Deseuri industriale sunt generate de procedeele de fabricatie si pot fi ncadrate n trei mari categorii: -deseuri organice precum deseurile de hidrocarburi, solventi, gudroane; -deseuri minerale lichide precum cele provenite de la baile de captare si de tratare la suprafata a metalelor; -deseuri minerale solide precum nisipurile de topitorie, sarurile de calire cianurica. Cantitatea de deseuri generata de o tara este influentata de o serie de factori, cum ar fi4: -sfera industriilor si nivelul de industrializare; -numarul de locuitori si gradul lor de civilizatie; -pozitia geografica, clima etc. 1.2. GESTIONAREA DESEURILOR N LUME 4 xxx - http://www.societatedurabila.ro/index.php?id=32 3

Cantitatea de deseuri Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Cantitatea de deseuri Cantitatea de deseuri Cantitatea de deseuri generata n lume variaza de la an la an tinnd cont de factori i prezentati anterior. n figura 1.1 sunt prezentate cantitatile de deseuri pentru ct eva tarile din Europa. 5 Belgia Republica Ceha 2000 2001 2001 2001 2001 2002 2002 2003 2003 2003 2003 Cantitatea de deseuriCantitatea de deseuriCantitatea de deseuriCantitatea de des euri (x 1000 t) (x 1000 t) (x 1000 t) 50000 40000 30000 20000 10000 0 40000

(x 1000 t) 30000 20000 10000 0 1995 1995 1997 1999 1995 1996199719981999 20002001 2002 2003 2003 2003 2003 Anul Anul Danemarca Germania 14000 500000 400000 300000 200000 100000 0 (x 1000 t) (x 1000 t) 13000

12000 11000 10000 1997 1999 2001 2001 2001 1995 1995 1997 1999 Anul Anul Estonia Polonia 20000 15000 10000 5000 150000 140000 130000 120000 0 19951996 1995 1997 1996 1997

1998 1999 1997 1999 Anul Anul Portugalia Republica Slovaca 40000 35000 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0 30000 (x 1000 t) 20000 10000 0 1995 1997 1999 1998 1999 2000 Anul Anul 5 xxx - http://reports.eea.europa.eu/environmental_assessment_report_2003_10/en/ kiev_chapt_07.pdf 4

Bulgaria Romania 250000 500000 Cantitatea de deseuri (x Cantitatea de deseuri 1000 t) (x 1000 t) Cantitatea de deseuri Cantitatea de deseuri (x (x 1000 t) 1000 t) 200000 150000 100000 50000 0 400000 300000 200000 100000 0 1995 1995 1996 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2001 2002

2002 2003 2003 1995 1995 1996 1996 1997 1997 1998 1999 2000 2001 2001 2002 2002 2003 2003 Anul Anul Islanda Norvegia 500 400 300 200 100 0 9000 8500 8000 7500

7000 6500 1998 1999 2000 1997 1998 1999 2000 Anul Anul Fig. 1.1. Cantitatea totala de deseuri pentru cteva tari din Europa. Pentru o parte dinte tarile prezentate anterior n continuare, este prezentata distributia deseurilor pe ramurile generatoare (fig. 1.2). 0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 45000 50000 Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Altele Deseuri municipale Canalizare Constructii Purificarea apei Producerea energiei Industrie Minerit Agricultura 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Anul a) 5

0 20000 40000 60000 80000 100000 120000 140000 160000 Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Altele Deseuri municipale Canalizare Constructii Purificarea apei Producerea energiei Industrie Minerit Agricultura 0 20000 40000 60000 80000 100000 120000 140000 160000 Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Altele Deseuri municipale Canalizare Constructii Purificarea apei Producerea energiei Industrie Minerit Agricultura 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Anul b) 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Anul c) 450000 400000 Altele Deseuri municipale 350000

Canalizare 300000 Constructii 250000 Purificarea apei 200000 Producerea energiei150000 Industrie 100000 Minerit 50000 Agricultura 0 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Anul d) Fig. 1.2 Distributia deseurilor pe ramuri pentru urmatoarele tari: a) Republica Ceha; b) Polonia; c) Portugalia; d) Romnia. 0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 Cantitatea de deseuri (x 1000 t) Altele Deseuri municipale Canalizare Constructii Purificarea apei Producerea energiei Industrie Minerit Agricultura Cantitatea de deseuri (x 1000 t) 6

Pentru aceleasi tari, n figura 1.3 s-a prezentat distributia deseurilor industri ale tinndu-se cont de ramura industriala generatoare (fig. 1.3). a) b) c) 7

d) Fig. 1.3. Distributia deseurilor industriale pe ramurile generatoare pentru urma toarele tari: a) Republica Ceha; b) Polonia; c) Portugalia; d) Romnia. 1.3. GESTIONAREA DESEURILOR N ROMANIA Din cele 77 milioane tone de deseuri solide generate n cursul anului 1999, circa 69 milioane tone au fost deseuri industriale (inclusiv steril minier). Cantitate a de steril minier a fost de 36 milioane tone (circa 52%), iar cantitatea de alte deseuri in dustriale a fost de 33 milioane tone. Cantitatile de deseuri industriale au variat de la an la an; n 1995 s-a nregistrat cea mai mare cantitate (353 milioane tone) datorita generarii unei mari cantitati de steril 288 milioane tone; cea mai scazuta cantitate a fost nregistrata n 1999 (69 milioan e tone), datorita reducerii drastice a activitatilor miniere, dar si a activitatilor din metalurgie si producerea de energie. Cantitatea globala de deseuri industriale, altele dect sterilul minier, a scazut an de an; daca n 1992 se produceau 111 milioane tone, n 1996 - doar 47,1 milioane tone, iar n anul 1997 - 39,2 milioane tone deseuri industriale. Fata de 1997, cantitatea de deseuri industriale a scazut cu 1,5 milioane tone n 1998, iar cea de steril minier a scazut cu 5,8 milioane tone. Cantitatea de steril minier a avut o evolutie fluctuanta n decursul anilor, n func tie de natura activitatilor extractive; ca tendinta generala se poate afirma casi ca ntitatea de steril a nregistrat o scadere continua. Judetele care au generat cantitati mari de deseuri industriale n 1999 au fost Vlcea, Mehedinti si Hunedoara, n care exploatarile miniere mai constituie nca una d in activitatile industriale de baza. Alte judete mari producatoare de deseuri sunt Alba, Prahova Bacau, Salaj, Covasna, Galati, n care generarea de deseuri este influenta ta de deseurile provenite din activitatile de tratare a minereurilor, de producere a e nergiei pe baza de combustibili fosili, din metalurgie sau prelucrarea titeiului. Unele judete, cum ar fi Giurgiu, Botosani, Vaslui, Braila, Calarasi, Vrancea au raportat cantitati mici de deseuri industriale produse si gospodarite. Cantitati le mici se datoreaza fie restrngerii activitatilor industriale din aceste zone, fie faptului ca aceste judete sunt mai putin industrializate. 8

Principalele categorii de deseuri industriale generate n 1999 sunt (figura 1.6.): -steril minier 36,0 milioane tone; -cenusasi zgura de termocentrala 64 milioane tone; -deseuri metalurgice 2,6 milioane tone; -namoluri reziduale 2,5 milioane tone; -deseuri chimice 2,2 milioane tone; -deseuri feroase 1,9 milioane tone; -deseuri din constructii 3,0 milioane tone. Fig. 1.4.Distributia principalelor categorii de deseuri industriale generate n an ul 1999. Activitatile economice mari generatoare de deseuri sunt urmatoarele: -industria extractiva 48,0 milioane tone; -producerea energiei 8,1 milioane tone; -metalurgie 3,6 milioane tone; -rafinarea titeiului 2,2 milioane tone; -industria chimica 2,1 milioane tone; -industria de masini, produse metalice 1,4 milioane tone; -agricultura, zootehnie 1,2 milioane tone; -industria alimentara 0,9milioane tone. O categorie aparte de deseuri industriale este reprezentata de deseurile periculoase. n 1999, n Romnia, au fost identificate 145 de tipuri de deseuri periculoase, din totalul de 237 nscrise n Catalog European de Deseuri. Toate aceste tipuri au ns umat o cantitate generata de peste 2,2 milioane tone de deseuri, ceea ce reprezinta 3 % din totalul deseurilor produse n 1999, inclusiv sterilul minier, sau 6,5% - daca se e xclude sterilul. Cantitati considerabile de deseuri periculoase au fost nregistrate n judetele Vlcea, Prahova, Alba, Dolj, Bacau, Constanta, Olt. Majoritatea deseurilor pericul oase provin din industria chimica (anorganicasi organica), de la rafinarea petrolului si din procesele termice. Principalele tipuri de deseuri periculoase generate n 1999 au fost: -deseuri de soda calcinata (lesii caustice); -fosfogips; -deseuri petroliere; -zguri din metalurgia neferoasa (a plumbului); 9

Cantitatea de deseuri (tone) Cantitatea de deseuri (tone) 90000 80000 70000 60000 50000 40000 30000 20000 10000 0 -deseuri halogenate din chimia organica; -namoluri cianurate cu metale grele; -baterii uzate cu plumb; -deseuri de la epurarea gazelor; -amestecuri de grasimi si uleiuri de la separarea grasimilor din apele uzate. Cea mai mare cantitate de deseuri periculoase s-a generat, asa cum era de asteptat, n cadrul industriei chimice predominnd deseurile de soda calcinata (jude tele Alba, Dolj si Vlcea) si fosfogips (judetul Bacau). Metalurgia este o alta activitate industriala care produce cantitati mari de deseuri periculoase, cu preponderenta zguri din metalurgia aluminiului (judetul Olt) si altor metale neferoase (judetul Maramures). n cadrul industriei de prelucrare a titeiului, deseurile periculoase (namoluri di n rezervoarele de petrol) s-au produs mai ales n judetele Constanta, Olt si Bacau. Industria de echipamente electrice si optice a produs n special namoluri cu crom, namoluri cianurate si uleiuri uzate neclorurate. n 1999 industria mijloacelor de transport (judetele Arges, Dolj, Constanta) a generat deseuri periculoase ca uleiuri uzate, emulsii, hidroxizi, solventi etc. Cantitatea totala de deseuri industriale generate n Romnia pe perioada anului 2002 (tone) pentru fiecare judet (fig. 1.7.) 6, 7, 8. Judetul b) 6 xxx - http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa 1/fig_3_2_1.pdf 7 xxx - http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa 1/fig_3_2_2.pdf 8 xxx - http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp2/pdf_planuri_implementare_etapa 1/fig_3_2_3.pdf 10 4000000 3500000 3000000

2500000 2000000 1500000 1000000 500000 0 SATU MAREMARAMURESSALAJBIHORCLUJARADALBATIMISCARAS SEVERINHUNEDOARAGORJVALCEAMEH EDINTIDOLJOLTBISTRITA NASAUDSUCEAVA SATU MAREMARAMURESSALAJBIHORCLUJARADALBATIMISCARAS SEVERINHUNEDOARAGORJVALCEAMEH EDINTIDOLJOLTBISTRITA NASAUDSUCEAVA BOTOSANI NEAMTIASIMURESHARGHITABACAUVASLUISIBIUBRASOVVRANCEACOVASNA Judetul a) BOTOSANI NEAMTIASIMURESHARGHITABACAUVASLUISIBIUBRASOVVRANCEACOVASNA GALATI GALATI ARGES ARGES DAMBOVITAPRAHOVABUZAUBRAILATULCEAIALOMITABUCURESTITELEORMANGIURGIUCALARASICONSTA NTA DAMBOVITAPRAHOVABUZAUBRAILATULCEAIALOMITABUCURESTITELEORMANGIURGIUCALARASICONSTA NTA

0 10000 20000 30000 40000 50000 60000 Cantitatea de deseuri (tone) 0 10000 20000 30000 40000 50000 60000 Cantitatea de deseuri (tone) SATU MARE SALAJ CLUJ ALBACARASSEVERINGORJ MEHEDINTI OLT SUCEAVA NEAMT MURES BACAU SIBIU VRANCEA GALATI DAMBOVITA BUZAU TULCEA BUCURESTI Judetul c) Fig. 1.5. Cantitatea totala de deseuri generata n anul 2002 (tone): a) deseuri industriale; b) deseuri industriale periculoase; c) deseuri industria le periculoase usor incinerabile.

Din datele transmise de Comisia Nationala de Reciclare a Materialelor (CNRM) din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, pentru anul 2002, au fost prelu crate datele referitoare la urmatoarele tipuri de deseuri9: -deseuri -deseuri -deseuri -deseuri -deseuri metalice feroase (tabelul 1.2); metalice neferoase (tabelul 1.2) de sticla (tabelul 1.3); de hrtie si carton (tabelul 1.3); de plastic (tabelul 1.3).

Tabelul 1.2 Cantitatile totale de deseuri metalice feroase si neferoare colectate, prelucrat e si livrate n anul 2002. Tip deseu Cantitate colectata si prelucrata (tone) Cantitate livrata la intern (tone) Cantitate livrata la export (tone) Deseuri metalice feroase 3 200 000 800 000 2 100 000 Deseuri metalice neferoase Aluminiu si aliaje 42 500 34 500 7 000 Cupru si aliaje 39 300 17 200 19 500 Plumb si aliaje 14 300 12 200 1 500 Acumulatori uzati 33 000 22 000 9 000 Alte deseuri neferoase 8 900 8 900 TOTAL 138 000 85 500 37 000 GIURGIU CONSTANTA 9 xxx - http://www.mmediu.ro/dep_mediu/strategie_deseuri.htm 11

Tabelul 1.3 Cantitati totale de deseuri de sticla, hrtii-cartoane si mase plastice colectate, prelucrate si livrate n anul 2002 Tip deseu Cantitati colectate si prelucrate (tone) Cantitati livrate la intern (tone) Cantitati livrate la export (tone) Deseuri de sticla 16 608 16 130 Deseuri de hrtii-carton 173 000 172 500 Deseuri de mase plastice 7 171 5 740 856 Sursa: baza de date CNVM Din datele obtinute pe baza chestionarelor de ancheta elaborate de ICIM si MMGA pentru anul 2002, au fost prelucrate si date referitoare la urmatoarele tip uri de deseuri: -cenusi (tabelul 1.4); -namoluri de la epurarea apelor industriale uzate (tabelul 1.5 si tabelul 1.6); -deseuri de lemn (tabelul 1.7). Tabelul 1.4 Tipuri de cenusi pentru anul 2002. Tip deseu Cantitate generata (tone) Cantitate valorificata (tone) Cantitate eliminata (tone) Cenusa de vatra, zgura si praf de cazan (cu exceptia prafului de cazan specificat la 10 01 04) 7.284.989 4.514 7.280.474 Cenusa zburatoare de la arderea carbunelui 1.290.124 818 1.289.305 Cenusa zburatoare de la arderea turbei si lemnului netratt 3.202 10 3.193 Cenusa de vatra, zgura si praf de cazan de la coincinerarea altor deseuri dect cele specificate la 10 01 14 414 80 335 Cenusa zburatoare de la co-incinerare, alta dect cea specificata la 10 01 16 1 0 1 Cenusa de zinc 1.940 1.935 4

Materiale feroase din cenusile de ardere 3 3 0 Cenusi de ardere si zguri, altele dect cele mentionate la 19 01 11 31.110 741 30.370 Cenusi zburatoare, altele dect cele mentionate la 19 01 13 5 0 5 TOTAL 8.611.788 8.101 8.603.687 12

Tabelul 1.5 Tipuri de namoluri pentru anul 2002. Tip deseu Cantitate generata (tone) Cantitate valorificata (tone) Cantitate eliminata (tone) Namoluri din agricultura si industria alimentara 214.287 12.552 201.735 Namoluri de la prelucrarea lemnului si producerea celulozei si hrtiei 323.173 312.175 10.998 Namoluri din industria pielariei si industria textila 1.222 0 1.222 Namoluri de la rafinarea petrolului si purificarea gazelor naturale 1.785 105 1.680 Namoluri din procese chimice anorganice 8.437 40 8.397 Namoluri din procese chimice organice 1 1 0 Namoluri de la producerea si utilizarea straturilor de acoperire 1.926 1.006 920 Namoluri din procese termice 116.593 113.568 3.025 Namoluri de la tratarea chimica a suprafetelor si acoperirea metalelor 2.514 5 2.509 Namoluri de la tratarea mecanica si fizica a suprafetelor 224 43 181 Namoluri de la epurarea apelor uzate industriale 1.026.313 22.932 1.003.381 TOTAL 1.696.475 462.427 1.234.048 Tabelul 1.6 Namoluri si deseuri solide de la epurarea apelor industriale uzate pentru anul 2 002 Tip deseu Cantitate generata (tone) Cantitate valorificata (tone) Cantitate eliminata (tone) Namoluri de la epurarea, efluentilor proprii 24.006 407 23.599 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 12.398 6 12.392 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 26.170 0 26.170 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 37 0 37 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 6.377 6.376 1 Namoluri de la epurarea efluentilor n incinta 1.051 288 763 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii, altele dect cele specificate la 03 03 10 5.328 0 5.328 Namoluri, n special de la epurarea efluentilor n incinta cu continut de crom 984 0 984 Namoluri, n special de la epurarea efluentilor n

incinta, fara continut de crom 29 0 29 Namoluri de la epurarea efluentilor n incinta, altele dect cele specificate la 04 02 19 209 0 209 Namoluri de la epurarea efluentilor n incinta, altele dect cele specificate la 05 01 09 1.785 105 1.680 Namoluri de la epurarea efluentilor n incinta, altele dect cele specificate la 06 05 02 8.437 40 8.397 Namoluri de la epurarea efluentilor n incinta, altele dect cele specificate la 07 01 11 1 1 0 13

Namoluri de la epurarea efluentilor n incinta, altele dect cele specificate la 10 01 20 amoluri de la epurarea efluentilor n incinta, altele dect cele specificate la 10 01 20 441 0 441 Namoluri si turte de filtrare, altele dect cele specificate la 10 02 13 113.545 113.525 20 Namoluri si turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele dect cele specificate la 10 11 17 108 0 108 Deseuri solide de la epurarea efluentilor proprii, altele dect cele specificate la 10 11 19 40 0 40 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii 2.383 18 2.365 Namoluri de la epurarea biologica a apelor reziduale industriale, altele dect cele specificate la 19 08 11 11.263 658 10.606 Namoluri provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale dect cele specificate la 19 08 13 8.848 255 8.594 Namoluri de la epurarea efluentilor proprii, altele dect cele specificate la 19 11 05 1.005 20 985 TOTAL 224.447 121.699 102.748 Tabelul 1.7 Tipuri de deseuri de lemn pentru anul 2002 Tip deseu Cantitate generata (tone) Cantitate valorificata (tone) Cantitate eliminata (tone) Deseuri de scoarta si de pluta 46.678 26.795 19.883 Rumegus, talas, aschii, resturi de scndura si furnir, altele dect cele specificate la 03 01 04 754.170 724.109 30.061 Deseuri de lemn si de scoarta de la producerea si procesarea pastei de hrtie, hrtiei si cartonului 183.175 135.626 47.549 Lemn de la tratarea mecanica a deseurilor, altul dect cel specificat la 19 12 06 18 18 0 Alte tipuri de deseuri din lemn 8.631 8.549 82 TOTAL 992.672 895.097 97.575 n anul 2004, cantitatile totale de deseuri generate n Romnia au fost de aproximativ 363.315 mii tone, din care 99,4% reprezinta deseurile nepericuloase si 0,6% deseurile periculoase (tabelul 1.8.). Tabelul 1.8. Cantitatile de deseuri generate pe principalele categorii, n anul 2004 Cantitati de deseuri

Periculoase mii tone % Nepericuloase mii tone % Total mii tone % Deseuri generate de industria extractiva 1.214,4 0,4 325.386,4 99,6 326.600,8 100,0 Deseuri generate 1.048,4 3,7 27.2467,2 96,3 28.515,6 100 14

de alte activitati industriale (exclusiv industria extractiva) Deseuri municipale --8.198,8 100 8.198,8 100 Total deseuri 2.262,8 0,6 361.052,4 99,4 363.315,2 100 n anul 2004, cantitatea de deseuri municipale generata pe cap de locuitor a fost de aproximativ 380 kg/locuitor, n crestere fata de anul 2003 (n care s-au nregistra t aproximativ 365 kg/locuitor) (fig. 1.8). Procentul de valorificare a deseurilor municipale colectate a fost de aproximati v 1,2 %. n categoria deseurilor menajere si asimilabile, aproximativ 50% din aceste a reprezinta deseurile biodegradabile. Cantitatea de deseuri menajere colectate = 5161,0 mii tone 5% 49% 13% 11% 4% 3% 9% 6% Deseuri biodegradabile Deseuri textile Alte deseuri Deseuri inerte Textile Materiale plastice Sticla Metale Fig. 1.6. Compozitia deseurilor menajere si asimilabile, colectate n anul 2004. Ca urmare a transpunerii legislatiei europene n domeniul gestionarii deseurilor s i conform prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor, modificatasi aprobata prin Legea 426/200, n Romnia a fost elaborata Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor (SNGD), care are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea si implementarea unui sistem integrat de gestionare a

deseurilor, eficient din punct de vedere ecologic si economic. Prevederile SNGD se aplica pentru toate tipurile de deseuri definite conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor, modificat asi aprobata prin Legea 426/2001. 1.4. EVALUAREA NIVELULUI RESURSELOR DESTINATE PROTECTIEI MEDIULUI 15

La nivelul anului 1985 cheltuielile totale efectuate de agentii economici pentru protectia mediului reprezentau aproximativ 1,3% din PIB. Dupa o crestere continu a a ponderii acestora n perioada 1985-1989, pna la aproximativ 2,2% din PIB, acestea s e reduc la numai 1,0% din PIB n anii 1990 si 1991.(fig.1.9)10, calculat pe baza dat elor din Anuarul Statistic al Romniei, CNS, Bucuresti, 1992. Cheltuielile totale efectuate de agentii economici pentruprotectia mediului (% din PIB) 2.5 2 1.5 1 0.5 0 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 Anul % in PIB a cheltuielilor cu protectia mediului efectuate de agentii economici Fig. 1.7 Evolutia ponderii n PIB a cheltuielilor cu protectia mediului efectuate de agentii economici, n perioada 1985 -1991(%). Respectivele evolutii s-au nregistrat pe fondul unor modificari importante n structura cheltuielilor (fig. 1.10): -reducerea la aproximativ jumatate a ponderii sumelor destinate investitiilor : de la 72,2% n anul 1985, la numai 38,5% n anul 1991; -cresterea ponderii cheltuielilor incluse n costurile de productie: de la 25,9% n anul 1985, la 33,7% n anul 1989 si respectiv 57,9% n anul 1991; -aparitia unei noi categorii de cheltuieli, ncepnd cu anul 1990, respectiv cheltuielile destinate activitatilor de cercetare n domeniu; ponderea acestor che ltuieli a fost de 2,3% n anul 1990 si respectiv 1,8% n anul 1991.11 10 Constantin Ciutacu si Lumitinita Chivu - FONDUL DE MEDIU N ROMNIA, aprilie 2001 ; 11 xxx - Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al Romniei, CNS, Bucurest i, 1992., exprimate n EURO, n anul 1991, cheltuielile totale efectuate pentru protectia mediului de cat re agentii economici reprezentau aproximativ 230,3 milioane, revenind circa 10 EURO anual/locuitor. 16

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100Valoare procentuala 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100Valoare procentuala 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 Anul Investitii (%) Cheltuieli incluse in costurile de productie (%) Cheltuieli pt. cercetare (%) Alte cheltuieli (%) Fig. 1.8 Evolutia structurii cheltuielilor efectuate pentru protectia mediului d e agentii economici, n perioada 1985 -1991. Ponderea n PIB a cheltuielilor totale pentru protectia mediului a crescut ncontinuu n perioada 1992-1998: de la 1,1% la 1,6%, reducndu-se apoi la nivelul anului 1999 la 1,5%.(fig. 1.1112). 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 Cheltuielilor totale pentru protectia mediului (% din PIB) 1992 1993 1995 1996 1998 1999 Anul Fig. 1.9 Evolutia ponderii n PIB a cheltuielilor totale pentru protectia mediului , n perioada 1992 1999. Exprimate n EURO acestea au evoluat de la 169,1 mil. n anul 1992, 571,7 n anul 1998 si 489,8 mil. n anul 1999. n medie s-au cheltuit pentru protectia mediul ui 7,4 EURO/locuitor n 1992, 25,9 EURO/locuitor n 1998 si 22,3 EURO/locuitor n 1999.

12 Xxx - Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al Romniei, CNS, Bucurest i, Mediul nconjurator n Romnia, editia 2000, INSSE. 17

Ponderea cea mai mare de-a lungul ntregului interval analizat au detinut-o cheltuielile curente aproximativ 70,0% - investitiile depasind numai n anii 1998 si 1999 cu putin 30,0%.(fig.1.12). 1992 1993 1995 1996 1998 1999 Anul 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 Pondere (%) Cheltuieli curente (%) Cheltuieli de investitii (%) Fig. 1.10 Evolutia structurii pe categorii a cheltuielilor totale pentru protect ia mediului, n perioada 1992-1999. Reducerea accentuata a ponderii investitiilor n cheltuielile totale pentru mediu, cumulata cu gradul ridicat de uzura avansata a instalatiilor si sistemelor de pr otectia mediului achizitionate n anii anteriori si lipsa resurselor financiare necesare r ealizarii reparatiilor corespunzatoare acestora, indica existenta unor riscuri ridicate de poluare. Analiza modului de repartizare a cheltuielilor totale pentru protectia mediului pe tipuri de masuri si categorii, n perioada 1992 -1999, releva urmatoarele tendinte : -mentinerea ponderii majoritare de-a lungul ntregului interval analizat a cheltuielilor destinate prevenirii si combaterii polarii: 84,6% n anul 1992 pi re spectiv 89,8% n anul 1999; -reducerea la aproximativ o treime a ponderii cheltuielilor destinate administrarii generale a mediului: 9,1% n anul 1992 si respectiv 2,5% n anul 1999; -tendinta de reducere a ponderii cheltuielilor destinate activitatilor de cercetare, dezvoltare, instruire: de la 3,3% n anul 1992 la 1,9% n anul 1999; -evolutia oscilanta, dar cu tendinta generala de crestere a ponderii cheltuielilor destinate protectiei mediului natural (fig. 1.13) 13. 13 Xxx - Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al Romniei, CNS, Bucurest

i si Mediul nconjurator n Romnia, editia 2000, INSSE 18

Pondere (%) 100 95 90 85 80 75 1992 1993 1995 1996 1998 Anul 1999 Prevenirea si combaterea poluarii Cercetare, dezvoltare, instruire Protectia mediului natural Administrarea generala a mediului Fig. 1.11 Modul de repartizare a cheltuielilor totale pentru protectia mediului pe tipuri de masuri, n perioada 1992 -1999 (%). Imaginea oferita de structurile prezentate anterior poate fi completatasi cu ana liza destinatiei pe sectoare a acestor categorii de cheltuieli (fig. 1.14). Din aceasta perspectiva, n intervalul analizat, putem remarca urmatoarele: -cresterea nsemnata nregistrata de proportia cheltuielilor cu protectia mediului destinate sectorului energie electricasi termica: de la 8,7% n anul 1992 la 46,2% n anul 1999; -tendinta de reducere a proportiei industriei prelucratoare n total cheltuieli: de la 48,7% n anul 1992, la 19,1% n anul 1999; -diminuarea la aproximativ jumatate a proportiei cheltuielilor pentru protectia mediului realizate n sectorul gospodaririi comunale: de la 23,4% n anul 1992 la 11,1% n anul 1999; -micsorarea la aproximativ jumatate a ponderii cheltuielilor cu aceeasi destinatie din agricultura: de la 1,9% la 0,8%; -tendinta de crestere a ponderii cheltuielilor destinate recuperarii deseurilor: 6,8% n anul 1996 si 7,6% n anul 1999 14. 14 xxx - Calculat pe baza datelor din Anua rul Statistic al Romniei, CNS, Bucures ti, Mediul nconjurator n Romnia, editia 2000, INSSE. 19

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 Pondere (%) 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 Pondere (%) 1992 1993 1995 1996 1998 1999 Anul Agricultura Silvicultura Inductrie extractiva Industrii prelucratoare Recuperarea deseurilor Energie electrica si termica Transporturi Administratie conumala Gospodarie comunala Cercetare stiintifica Alte ramuri Fig. 1.12 Evolutia modului de repartizare a cheltuielilor destinate protectiei m ediului, pe sectoare, n intervalul 1992 -1999. 1.5. CADRUL LEGISLATIV 1.5.1. Cerintele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionarea deseurilor Agenda 21 este programul de actiune pentru secolul XXI, aprobat unanim, n iunie 1992, de catre cele peste 170 de state, participante la Conferinta pentru

Mediu si Dezvoltare a Natiunilor Unite, asa-numitul summit planetar , de la Rio de Janeiro. Sefii de guvern ai 120 de natiuni, si-au luat angajamentul de a actiona continuu n vede rea ndeplinirii masurilor propuse pentru atingerea obiectivelor Agendei 21. Prima Conferinta ONU despre mediu a avut loc nca n 1972. Comisia mondiala a Natiunilor Unite nfiintata n 1984 a prezentat n 1987 raportul Our common future (.Viitorul nostru comun.). Notiunea definita n acel raport, sustainable developmen t (dezvoltare durabila), este considerata ca fiind o dezvoltare economica, care ia n considerare att protectia sociala, ct si protectia mediului nconjurator. n Agenda 21, gestionarea durabila a deseurilor este tratata avnd n vedere urmatoarele aspecte: -ndepartarea ecologica a deseurilor periculoase; -mpiedicarea folosirii ilegale a unor astfel de deseuri pe plan international; -gestionarea compatibila cu mediul a deseurilor solide si a namolurilor de la statia de epurare; -gestionarea sigurasi ecologica a deseurilor radioactive. Agenda 21 formuleaza obiective concrete, cuprinzatoare privind gestionarea bunurilor de consum si a reziduurilor, n spiritul unei gospodariri ciclice, dupa cum urmeaza: 20

-Obiectivul comun al actiunilor n cadrul unei evaluari integrative a ciclului de viata este evitarea formarii deseurilor periculoase, diminuarea cant itatii de reziduuri, ca si tratarea unor astfel de reziduuri ntr-un mod care sa nu dauneze nici sanatatii, nici mediului. -O gestionare a deseurilor compatibila cu mediul trebuie sa plece de la nlaturarea sau valorificarea deseurilor generate si sa fie orientata spre a desco peri cauza problemei, prin ncercari de schimbare a modelului de productie si de consum. Prin Agenda 21, reprezentantii natiunilor au afirmat, ca si asuma obligatia ca pna n anul 2000, 75% din deseurile solide din orase sa fie colectate si valorifica te sau salubrizate, astfel nct mediul nconjurator sa fie cat mai putin afectat.15 1.5.2. Strategia Protectiei Mediului Programul guvernamental stabileste principiile de baza ale politicii de mediu a Romniei, n conformitate cu prevederile europene si internationale, asigurnd protect ia si conservarea naturii, a diversitatii biologice si utilizarea durabila a compon entelor acesteia. n anul 1999, Guvernul a adoptat Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila, iar n anul 2002 a fost elaborata Strategia Protectiei Mediului. Acest document st abileste ca principii generale: -conservarea si mbunatatirea conditiilor de sanatate a oamenilor; -dezvoltarea durabila; -evitarea poluarii prin masuri preventive; -conservarea diversitatii biologice si reconstructia ecologica a sistemelor deteriorate; -conservarea mostenirii valorilor culturale si istorice; -principiul poluatorul plateste ;

-stimularea activitatii de redresare a mediului. Criteriile pe baza carora au fost stabilite obiectivele Protectiei mediului sunt : -mentinerea si mbunatatirea sanatatii populatiei si a calitatii vietii; -mentinerea si mbunatatirea capacitatii productive si de suport a sistemelor ecologice naturale; -apararea mpotriva calamitatilor naturale si accidentelor; -respectarea prevederilor Conventiilor internationale si ale Programelor internationale privind protectia mediului; -maximizarea raportului beneficiu / cost;

-integrarea tarii noastre n Uniunea Europeana. Au fost stabilite obiective pe termen scurt pna n anul 2004 si obiective pe termen mediu pna n anul 2010. 1.5.3. Situatia existenta n domeniul gestionarii deseurilor 15 Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale, http://www.gestiuneadeseurilor.ro/ 21

Cadrul legislativ general pentru protectia mediului n Romnia este reprezentat prin: -Legea Protectiei mediului 256/2006, care aproba Ordonanta de Urgenta 195/2005; -Legea apelor 107/1996, completata cu legea 322/2005 si 112/2006; -Ordonanta de Urgenta a Guvernului 243/2000 privind protectia atmosferei, aprobata prin Legea 655/2001; -Ordonanta de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor, modificatasi aprobata prin Legea426/2001; -Hotarrea de Guvern 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor pub lice sau private supuse acestei proceduri; -Ordonanta de Urgenta 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii; -Hotarrea de Guvern 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinznd deseurile, inclusiv deseurile periculoase. Acquis-ul Comunitar n domeniul gestionarii deseurilor cuprinde un numar de 11 acte normative, dintre care cele mai multe au fost deja transpuse n legislatia ro mna, conform cu cele prezentate n tabelele 1.9 si 1.10 16, 17. Fata de continutul Aquis-ului Comunitar si de legislatia cadru pentru protectia mediului, legislatia romna mai cuprinde o serie de acte normative ce contin preve deri referitoare la gestionarea deseurilor, dupa cum urmeaza: -Ordonanta Guvernului 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitatilor, aprobata prin Legea 139/2002; -Ordonanta Guvernului 21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane si rurale; -Hotarrea de Guvern 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descarcare n mediul acvatic a apelor uzate; -Ordinul 536/1997 al Ministrului Sanatatii, pentru aprobarea Normelor de igienasi a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei; -Ordinul 219/2002 al Ministrului Sanatatii si Familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medic ale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza Nationala de date privind deseuri le rezultate din activitatile medicale; -Legea 98/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele legale de igienasi sanatate publica. n tabelul 1.9 este prezentata legislatia romneasca pentru deseuri n concordanta

cu legile europene, fiind descrise si provederile legale si atributiile altor au toritati competente. 16 xxx - http://www.mediuvaslui.ro/Plan%20Judetean%20de%20Gestiune%20a%20Deseuri lor.doc 17 XXX - http://www.arpmsv4.ro/legi/legislatie.htm 22

Tabelul 1.9 Legislatia de mediu. Legislatie europeana Legislatie romaneasca Prevederi legale Atributii ale altor autoritati competente Directiva Cadru privind deseurile nr.75/442/EEC, amendata de Directiva nr.91/156/EEC Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor Reglementeaza activitatile de gestionare a deseurilor n conditii de protectie a sanatatii populatiei si a mediului Ministerul Sanatatii evalueaza impactul produs de deseuri asupra sanatatii populatiei Directiva nr.91/689/EEC privind deseurile periculoase Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor Reglementeaza activitatile de gestionare a deseurilor periculoase n conditii de protectie a sanatatii populatiei si a mediului Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului participa la elaborarea reglementarilor specifice gestionarii deseurilor. Ministerul Administratiei si Internelor participa la elaborarea planurilor de gestionare a deseurilor n domeniul serviciilor publice de gospodarie comunala si urmareste ndeplinirea obiectivelor din Planul National de Gestionare a Deseurilor Directiva nr.75/439/EEC privind Hotarrea de Guvern Reglementeaza activitatile de uleiurile uzate, amendata de nr.662/2001 privind gestionarea gestionare a uleiur ilor uzate, Directiva nr.87/101/EEC si de uleiurilor uzate, completata si pentru evitarea efectelor Directiva nr.91/692/EEC modificata de Hotarrea de Guvern nr.441/2002; Hotarrea de Guvern nr.1159/2003 pentru modificarea Hotarrii de Guvern nr.662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate. negative asupra sanatatii populatiei si asupra mediului.

Se refera la conditiile de colectare a anumitor tipuri de uleiuri uzate Directiva nr.91/157/EEC privind bateriile si acumulatorii care contin Hotarrea de Guvern nr.1057/2001 privind regimul Reglementeaza conditiile de introducere pe piata a bateriilor Ministerul Economiei si Comertului va propune Ministerului Educatiei 23

anumite substante periculoase si bateriilor si acumulatorilor care si acumulator ilor care contin si Cercetarii programe de cercetare Directiva nr.93/86/EC privind contin substante periculoase substante periculoase , precum si pentru reducerea continutului de etichetarea bateriilor modalitatile de gestionare a bateriilor si acumulatorilor uzati metale grele si substante periculoase din baterii si acumulatori Directiva nr.99/31/EC privind depozitarea deseurilor Hotarrea de Guvern nr.349/2005 privind depozitarea deseurilor Ordinul Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr.95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare si procedurilor preliminare de acceptare a Stabileste cadrul legal pentru desfasurarea activitatii de depozitare a deseurilor, att pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, nchiderea si urmarirea postinchidere a depozitelor existente Aproba procedurile preliminare pentru acceptarea deseurilor la depozitare, criteriile pentru acceptarea deseurilor la depozitare si lista nationala de Autoritatile administratiei publice locale vor initia actiuni pentru deschiderea unui nou depozit n situatia n care depozitul existent atinge 75% din capacitatea proiectata. deseurilor la depozitare si lista nationala de deseuri acceptate n fiecare clasa de depozit de deseuri Ordinul Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr.757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor deseuri acceptate n fiecare clasa de depozit de deseuri Aproba Normativul tehnic privind depozitarea deseurilor Directiva nr.2000/76/EC privind incinerarea deseurilor Hotarrea de Guvern nr.128/2002 privind incinerarea deseurilor modificata si completata de Hotarrea de Guvern nr.268/2005 Reglementeaza activitatile de

incinerare si coincinerare si masurile de control si urmarire a instalatiilor de incinerare si coincinerare 24

Ordinul Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr.756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor Aproba Normativul tehnic privind incinerarea deseurilor Directiva nr.94/62/EC privind ambalajele si deseurile de ambalaje Hotarrea de Guvern nr.621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje modificata Ordinul Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr.927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje Ordinul nr.1229/2005 pentru aprobarea Procedurii si criteriilor de autorizare a operatorilor economici n vederea preluarii responsabilitatii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje Reglementeaza gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje Aproba procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje Aproba procedura de autorizare a operatorilor economici Ministerul Economiei si Comertului propune programe de cercetare avnd ca obiect fabricarea si compozitia ambalajului Directiva nr.96/59/EC privind eliminarea bifenililor si trifenililor policlorurati (PCB si PCT) Hotarrea de Guvern nr.173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestionarea si controlul bifenililor policlorurati si a altor compusi similari modificata de Hotarrea de Guvern 291/2005 Reglementeaza regimul special privind gestionarea si controlul bifenililor policlorurati si a altor compusi similari Autoritatile de prevenire si stingere a incendiilor trebuie sa-si actualizeze inventarele si evidenta cantitatilor, tipului si locurilor unde exista compusi desemnati Ordinul MAPM nr.1018/2005 Aproba nfiintarea

25

privind nfiintarea n cadrul Directiei Deseuri si Substante Chimice Periculoase a Secretariatului pentru compusi desemnati Secretariatului tehnic pentru gestionarea si controlul compusilor desemnati n cadrul Directiei de gestionare a deseurilor si substantelor chimice periculoase Decizia nr.2000/532/CE, amendata Hotarrea de Guvern Reglementeaza evidenta de Decizia nr.2001/119 privind lista nr.856/2002 privind evidenta gestionarii de seurilor colectate, deseurilor (care nlocuieste Decizia gestionarii deseurilor si transportate, depoz itate temporar nr.94/3/CE privind lista deseurilor aprobarea listei cuprinznd reciclate si elimi nate si Decizia nr.94/904/CE privind deseurile, inclusiv deseurile lista deseurilor periculoase) periculoase Regulamentul nr.259/93 privind controlul transportului deseurilor n, dinspre si nspre Comunitatea Europeana Hotarrea de Guvern nr.1357/2002 pentru stabilirea autoritatilor publice responsabile de controlul si supravegherea importului, exportului si tranzitului de deseuri Hotarrea de guvern nr.228/2004 privind controlul introducerii n tara a deseurilor nepericuloase n vederea importului, perfectionarii active si a tranzitului, completata prin HG 514/2005 Legea 6/1991 pentru aderarea Romniei la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora Reglementeaza controlul si supravegherea importului, exportului si tranzitului de deseuri Reglementeaza controlul introducerii n tara a deseurilor nepericuloase n vederea importului, perfectionarii active si a tranzitului; Reglementeaza transportul peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora Ministerul Economiei si Comertului autorizeaza agentii economici

pentru a realiza operatiuni de import a deseurilor si de reciclare a acestora Autoritatea Vamala permite introducerea n tara a mijloacelor de transport ncarcate cu deseuri nepericuloase 26

Legea 265/2002 pentru Adopta amendamente la acceptarea amendamentelor la Conventia de la Basel privind Conventia de la Basel privind controlul transportului peste controlul transportului peste frontiere al deseurilor frontiere al deseurilor periculoase periculoase Ordinul MAPAM nr.2/2004 Stabileste Procedura de pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control a reglementare si control a transportului deseurilor pe transportului deseurilor pe teritoriul Romniei teritoriul Romniei Directiva nr.86/278/EEC privind protectia mediului si n particular a solului, atunci cnd namolul de la statiile de epurare este utilizat n agricultura Ordinul MMGA nr.344/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protectia mediului n special a solurilor, cnd se utilizeaza namoluri de epurare n agricultura Aproba normele tehnice privind protectia mediului n special a solurilor, cnd se utilizeaza namoluri de epurare n agricultura Autoritatea teritoriala agricola coopereaza cu autoritatea de mediu n vederea acordarii permisului de aplicare a namolurilor de epurare n agricultura Directiva nr.2000/53/EC privind vehiculele uzate Hotarrea de Guvern nr.2406/2004 privind gestionarea vehiculelor uzate; Ordinul MMGA 88/2005 privind materialele si componentele vehiculelor exceptate de la aplicarea art.4 alin. (1) din Hotarrea de Guvern nr.2406/2004 Ordinul 87/2005 privind aprobarea modelului si a certificatului de distrugere la preluarea vehiculelor scoase din uz Reglementeaza gestionarea vehiculelor uzate Aproba Lista materialelor si componentelor exceptate de la aplicarea art.4 alin. (1) din Hotarrea de Guvern nr.2406/2004 Aproba modelul certificatului de distrugere emis la preluarea vehiculelor scoase din uz.

27

Directiva nr.2002/96/EC privind deseurile de echipamente electrice si electronice (DEEE) HG 448/2005 privind deseurile de echipamente electrice si electronice (DEEE) Ordinul 1225/2005 privind aprobarea Procedurii si criteriilor de evaluare si autorizarea organizatiilor colective n vederea preluarii responsabilitatii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare si Reglementeaza gestionarea deseurilor de echipamente electrice si electronice (DEEE) valorificare a deseurilor de echipamente electrice si electronice (DEEE) Ordinul 1223/2005 privind procedura de nregistrare a producatorilor, modul de evidenta si raportare a datelor privind EEE si DEEE Directiva nr.78/176/CEE privind deseurile din industria dioxidului de titan Directiva nr.82/883/CEE privind procedeele pentru supravegherea si monitorizarea mediului datorita deseurilor din industria de dioxid de titan Directiva nr.92/112/CEE privind procedeele pentru armonizarea programelor pentru reducerea si eventual eliminarea poluarii cauzate de deseurile din industria dioxidului de titan Ordinul MMGA 751/2004 privind gestionarea deseurilor din industria dioxidului de titan Reglementeaza gestionarea deseurilor din industria dioxidului de titan 28

Tabelul 1.10. LEGISLATIE CONEXA. Reglementare Principalele prevederi Legea nr.326/2001 privind serviciile publice de gospodarie comunala modificata prin OUG 9/2002 si OUG 197/2002 Stabileste cadrul juridic unitar, nfiintarea, organizarea, monitorizarea si controlul serviciilor publice de gospodarie comunala n orase si comune. Legea nr.139/2002 pentru aprobarea OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitatilor Stabileste cadrul necesar organizarii, gestionarii, reglementarii si monitorizar ii serviciului public de salubrizare n localitati. Ordinul MSF nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale . Reglementeaza modul n care se colecteaza, ambaleaza, depoziteaza temporar, transporta si elimina deseurile rezultate din activitatile medicale. Legea nr.515/2002 pentru aprobarea Ordonantei nr.21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane si rurale. Stabileste obligatiile si raspunderile care revin autoritatilor publice locale, institutiilor publice, agentilor economici si cetatenilor pentru instaurarea unu i climat de curatenie n localitati. Ordinul MEC nr.128/2004 privind aprobarea Listei cuprinznd standardele romne care adopta standarde europene armonizate ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri de ambalaje. Aproba Lista cuprinznd standardele romne care adopta standarde europene armonizate ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri de ambalaje Ordinul MAPAM nr.723/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce Stabileste reguli de sanatate cu privire la subprodusele de la animale Aproba Normele sanitar-veterinare ce stabilesc reguli de sanatate cu privire la subprodusele de la animale . 29

1.6. PRINCIPII SI OBIECTIVE STRATEGICE PRIVIND GESTIONAREA DESEURILOR N ROMNIA Principiile care stau la baza activitatilor de gestionare a deseurilor sunt enun tate n cele ce urmeaza. -principiul Protectiei resurselor primare este formulat n contextul mai larg al conceptului de dezvoltare durabila si stabileste necesitatea de a minimiza si eficientiza utilizarea resurselor primare, n special a celor neregenerabile, punnd accentul pe utilizarea materiilor prime secundare. -principiul masurilor preliminare , corelat cu principiul utilizarii BATNEEC ( Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive ) stabileste ca, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deseurilor), trebuie sa se tina cont de urmatoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltarii tehno logiilor, cerintele pentru protectia mediului, alegerea si aplicarea acelor masuri fezabil e din punct de vedere economic. -principiul prevenirii stabileste ierarhizarea activitatilor de gestionare a deseurilor, n ordinea descrescatoare a importantei care trebuie acordata: evitare a aparitiei, minimizarea cantitatilor, tratarea n scopul recuperarii, tratarea si e liminarea n conditii de siguranta pentru mediu. -principiul poluatorul plateste, corelat cu principiul responsabilitatii producatorului si cel al responsabilitatii utilizatorului stabileste necesitatea crearii unui cadru legislativ si economic corespunzator, astfel nct costurile pentru gesti onarea deseurilor sa fie suportate de generatorul acestora. -principiul substitutiei stabileste necesitatea nlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitndu-se astfel aparitia deseurilor periculoase. -principiul proximitatii, corelat cu principiul autonomiei stabileste ca deseurile trebuiesc sa fie tratate si eliminate ct mai aproape de sursa de genera re; n plus, exportul deseurilor periculoase este posibil numai catre acele tari care dispun de tehnologii adecvate de eliminare si numai n conditiile respectarii cerintelor pen tru comertul international cu deseuri. -principiul subsidiaritatii (corelat si cu principiul proximitatii si cu principiul autonomiei) stabileste acordarea competentelor astfel nct deciziile n domeniul gestionarii deseurilor sa fie luate la cel mai scazut nivel administrat iv fata de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional si natio nal. -principiul integrarii stabileste ca activitatile de gestionare a deseurilor

fac parte integranta din activitatile social-economice care le genereaza. Optiunile de gestionare a deseurilor urmaresc urmatoarea ierarhizare a prioritatilor, n conformitate cu strategia Uniunii Europene (fig. ): -prevenirea aparitiei prin aplicarea tehnologiilor curate n activitatile care genereaza deseuri; -reducerea cantitatilor prin aplicarea celor mai bune practici n fiecare domeniu de activitate generator de deseuri; 30

-valorificarea prin refolosire (reutilizare), reciclare materialasi recuperare energetica; -eliminarea finala prin depozitare.

Fig. 1.13. Prioritati n abordarea gestionarii deseurilor. Obiectivele Strategiei Nationale de Gestionare a Deseurilor sunt prezentate n tabelele 1.11 1.14 dupa cum urmeaza: Tabelul 1.11 Obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor Tabelul 1.12 Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri Tabelul 1.13 Obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor periculoase Tabelul 1.14 Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri periculoase 31

Tabelul 1.11 Obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor Obiective principale Obiective subsidiare 1. Politica si cadrul legislativ 1.1. Armonizarea politicii si legislatiei nationale n domeniul gestionarii deseurilor cu politicile si prevederile legislative europene, precum si cu prevederile acordurilor si conventiilor internationale la care Romnia este parte. 1.1.1. Crearea cadrului legislativ adecvat pentru ntreg sistemul de gestionare a deseurilor cu specificarea clara a tuturor partilor implicate (asoc. prof., patronate,ONGuri, sindicate, soc. civila etc.) , responsabilitatilor si obligatiilor acestora. 1.2. Integrarea problematicii de gestionare a deseurilor n politicile sectoriale si de companie. 1.2.1. Corelarea politicii si a actelor normative interne cu prevederile legislative europene si internationale n domeniul gestiunii deseurilor. 1.3. Cresterea eficientei de aplicare a legislatiei n domeniul gestiunii deseurilor. 1.3.1. Cresterea importantei acordate aplicarii legislatiei si controlului acesteia. 1.3.2. ntarirea capacitatii institutionale 1.3.3. ncurajarea initiativei private n domeniul gestionarii deseurilor 2. Aspecte institutionale si organizatorice 2.1 Adaptarea si dezvoltarea cadrului institutional si organizatoric n vederea ndeplinirii cerintelor nationale si compatibilizarea cu structurile europene. 2.1.1. Crearea conditiilor pentru eficientizarea structurilor institutionale si a sistemelor aferente activitatilor de gestionare a deseurilor. 2.1.2. ntarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale la toate nivelele (national, regional, judetean, local) cu competente si responsabilitati n aplicarea legislatiei 3. Resursele umane 3.1.1. Asigurarea de personal suficient si bine pregatit profesional si cu dotari corespunzatoare la toate nivelele att n sectorul public, ct si n sectorul privat. 4. Finantarea sistemului de gestionare a deseurilor 4.1. Crearea si utilizarea de sisteme si mecanisme economico-financiare pentru 4.1.1. Stimularea crearii si dezvoltarii unei piete viabile de deseuri reciclabile 32

gestionarea deseurilor n conditiile respectarii principiilor generale, cu precadere a principiului poluatorul plateste 4.1.2. Optimizarea utilizarii tuturor fondurilor disponibile (fondul de mediu, fonduri private, fonduri structurale, etc) pentru cheltuielile de capital n domeniul gestionarii deseurilor 4.1.3. mbunatatirea mecanismelor economicofinanciare pentru gestionarea deseurilor municipale (calculare taxe, programe nationale speciale de la buget) 4.1.4. mbunatatirea mecanismelor economicofinanciare pentru gestionarea deseurilor industriale (deseuri rezultate direct din activitati industriale), inclusiv a celor industriale periculoase. 4.1.5. Crearea si sustinerea unor mecanisme economicofinanciare adecvate pentru gestionarea fluxurilor de deseuri speciale: acumulatori si baterii, uleiuri uzate, anvelope uzate, ambalaje, electrice si electronice, vehicule scoase din uz etc. (sisteme depozit, responsabilizarea producatorului, mecanisme de ecofinantare) 4.1.6. Utilizarea completa si eficienta a fondurilor nationale si internationale disponibile (ISPA, etc) 4.1.7. Finantarea sistemului national de monitorizare n domeniul gestionarii deseurilor 4.1.8. Finantarea securizarii intermediare si a reabilitarii finale a zonelor contaminate orfane 5. Constientizarea implicate partilor 5.1 Promovarea unui sistem de informare, constientizare si motivare pentru toate partile implicate 5.1.1. Intensificarea comunicarii ntre toate partile implicate 5.1.2. Organizarea si sustinerea de programe de educare si constientizare a populatiei 5.1.3. Stimularea agentilor economici ce finanteaza actiuni de educare si constientizare a populatiei, prin deduceri din sumele datorate la Fondul pentru Mediu 33

5.1.4. Elaborarea de ghiduri legislative si documente informative 6. Colectarea si raportarea de date si informatii privind gestionarea deseurilor 6.1. Obtinerea de date si informatii complete si corecte care sa corespunda cerintelor de raportare la nivel national si european 6.1.1. mbunatatirea sistemului national de colectare, prelucrare si analizare a datelor si informatiilor privind gestionarea deseurilor 6.1.2. mbunatatirea sistemului de raportare la nivel european si international a datelor privind gestiunea deseurilor 7. Prevenirea generarii deseurilor 7.1. Maximizarea prevenirii generarii deseurilor 7.1.1. Promovarea si aplicarea principiului prevenirii n industrie 7.1.2. Promovarea si aplicarea principiului prevenirii la consumator 8. Valorificarea potentialului util din deseuri 8.1. Exploatarea tuturor posibilitatilor de natura tehnica si economica privind valorificarea deseurilor 8.1.1. Dezvoltarea pietii pentru materiile prime secundare si sustinerea promovarii utilizarii produselor obtinute din materiale reciclate 8.1.2. Decuplarea generarii deseurilor de cresterea economica si realizarea unei reduceri globale a volumului de deseuri. 8.2. Dezvoltarea activitatilor de valorificare materiala si energetica 8.2.1. Promovarea prioritara a valorificarii materiale n masura posibilitatilor tehnice si economice n conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu 8.2.2. Promovarea valorificarii energetice n instalatii cu randament energetic ridicat n cazul n care valorificarea materiala nu este fezabila din punct de vedere tehnicoeconomic, beneficiul energetic rezultat n urma incinerarii este pozitiv si exista posibilitatea utilizarii eficiente a energiei rezultate 9. Colectarea si transportul deseurilor 9.1. Asigurarea deservirii unui numar ct mai mare de generatori de deseuri de catre 9.1.1. Extinderea sistemelor de colectare a deseurilor n mediul urban si rural 34

9.1.2. Optimizarea schemelor de transport 9.2. Asigurarea celor mai bune optiuni 9.2.1. Stabilirea unor principii si cerinte unitare care sa pentru colectarea si transportul deseurilor, stea la baza functionarii tuturor companiilor de n vederea unei ct mai eficiente valorificari salubritate 9.2.5. Eficientizarea controlului activitatii de transport deseuri peste frontiera: -stabilirea cadrului legal si institutional care sa permita aplicarea directa a Regulamentului 259/93/CEE; -stabilirea autoritatii competente; -ntarirea capacitatii institutionale de control; -implementarea Regulamentului 10. Tratarea deseurilor 10.1. Promovarea tratarii deseurilor n 259/93/CEE. 10.1.1. ncurajarea tratarii deseurilor n vederea: vederea asigurarii unui management -valorificarii; ecologic rational -facilitarii manipularii; -diminuarii caracterului periculos; -diminuarii cantitatilor de deseuri eliminate final n conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu. 35

11. Eliminarea 11.1. Eliminarea deseurilor n conformitate cu cerintele legislatiei n domeniul gestiunii deseurilor n scopul protejarii sanatatii populatiei si a mediului 11.1.1. Asigurarea capacitatilor necesare pentru eliminarea deseurilor prin promovarea cu prioritate a instalatiilor de eliminare la nivel zonal. 11.1.2. nchiderea depozitelor de deseuri neconforme cu cerintele UE 12. Cercetare-dezvoltare 12.1 ncurajarea si sustinerea cercetarii romnesti n domeniul gestionarii integrate a deseurilor. 12.1.1. Adaptarea la conditiile locale a unor tehnologii curate de productie. 12.1.2. Elaborarea de tehnologii noi pentru neutralizarea si eliminarea deseurilor periculoase. 12.1.3. Cresterea disponibilitatii pentru dezvoltarea de noi solutii pentru prevenire, minimizare, reciclare si eliminare a acestora. 12.1.4. Diseminarea informatiilor privind noi solutii precum si noi tehnologii Tabel 1.12. Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri. SUB-CATEGORIA Obiectiv principal Obiectiv subsidiar 1. Deseuri din agricultura, cresterea animalelor, 1.1. Deseuri vegetale, dejectii, rumegus, deseuri 1.1.1. Eficientizarea controlului privind depozitarea deseurilor netratate silvicultura si industria lemnului, industria de la industrializarea lemnului 1.1.2. Tncurajarea valorificarii prin procedee aerobe si anaerobe alimentara 1.1.3. Sustinerea valorificarii energetice acolo unde valorificarea materiala nu este fezabila d.p.d.v. tehnico-economic, n conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu. 2. Deseuri de la producerea energiei termice si electrice, 2.1. Zgura, cenusa de vatra, cenusa zburatoare, gips de 2.1.1. Sustinerea valorificarii materiale si energetice 36

incinerare si co-incinerare la centrale termoelectrice 2.2. Zgura, cenusa de vatra, 2.2.1. Tratare naintea depozitarii n cazul cenusa zburatoare, gips de n care recuperarea nu este posibila la instalatii de incinerare si co-incinerare 3. Deseuri din constructii si 3.1. Deseuri din constructii 3.1.1.1. Recuperarea si demolari si demolari (contaminate si valorificarea materiala necontaminate) si/sau energetica a deseurilor rezultate din demolari 3.1.3. Dezvoltarea sistemului de facilitati n vederea eliminarii corespunzatoare 3.2. Deseuri din excavarea 3.2.1. Reutilizarea si reciclarea, n masura solurilor (contaminate si n care acestea nu sunt contaminate necontaminate) 3.2.2. Dezvoltarea sistemului de facilitati pentru tratarea deseurilor contaminate de la excavarea solurilor n vederea recuperarii sau eliminarii si eliminarea corespunzatoare 3.3.Deseuri din constructia 3.3.1. Reutilizarea si reciclarea , n masura drumurilor n care acestea nu sunt contaminate 3.3.2. Tratarea deseurilor contaminate din constructia drumurilor n vederea recuperarii sau eliminarii si eliminarea corespunzatoare 37

4. Deseuri provenite de la statiile de epurare 4.1. Namoluri provenite de la statiile de epurare 4.1.1. Asigurarea, n masura posibilitatilor, a recuperarii si utilizarii ca fertilizant sau amendament agricol, a namolurilor ce corespund calitatii stabilite n cerintele legale 4.1.2. Deshidratarea si pre-tratarea n vederea eliminarii prin co-incinerare n cuptoarele din fabricile de ciment 4.1.3. Prevenirea eliminarii necontrolate pe soluri 4.1.4. Prevenirea eliminarii namolurilor n apele de suprafata 5. Deseuri biodegradabile 5.1. Deseuri biodegradabile: menajere, deseuri asimilabile din comert, servicii, industrie, institutii, deseuri stradale, namoluri orasenesti 5.1.1. Reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile prin reciclare si procesare (minimizarea materiei organice pentru reducerea poluantilor emisi prin levigat si gazul de depozit) 6. Deseuri de ambalaje 6.1. Ambalaje 6.1.1. Cresterea gradului de reutilizare si reciclabilitate a ambalajelor 6.1.2. Optimizarea cantitatii de ambalaje pe produs ambalat (prin reproiectare) 6.2. Deseuri de ambalaje 6.2.1. Reducerea cantitatii de deseuri de ambalaje prin valorificare 6.2.2. Cresterea cantitatilor de deseuri de ambalaje colectate precum si a eficientei colectarii selective a acestora 6.2.3. Crearea si optimizarea schemelor de valorificare materiala 38

6.2.4. Crearea si optimizarea schemelor de valorificare energetica a deseurilor de ambalaje ( neadecvate pentru valorificare materiala) 7. Anvelope 7.1. Anvelope 7.1.1. Cresterea gradului de valorificare materiala si energetica a anvelopelor uzate 8. Vehicule scoase din uz 8.1. Vehicule scoase din uz 8.1.1. Asigurarea unei ret ele de colectare a vehiculelor scoase din uz corespunzator repartizate n teritoriu 8.1.2. Asigurarea posibilitatii ca ultimul detinator al vehiculului l poate preda gratuit unei unitati de colectare/valorificare 8.1.3. Restrictionarea utilizarii metalelor grele la fabricarea vehiculelor 8.1.4. Extinderea reutilizarii si reciclarii materialelor din vehiculele uzate, precum si a valorificarii energetice a acelora care nu se preteaza la valorificare materiala 9. Echipamente electrice si electronice 9.1. Echipamente electrice si electronice (EEE) 9.1.1. Reproiectarea EEE n scopul de a facilita repararea, mbunatatirea, reutilizarea, dezasamblarea si reciclarea lor 9.1.1.1. ncurajarea proiectarii si producerii de EEE care faciliteaza repararea, mbunatatirea, reutilizarea , dezasamblarea si reciclarea lor 39

9.2.2.1. Colectarea deseurilor de echipamente electrice si electronice ntr-o cantitate de cel putin 4 kg/loc/an ncepnd cu 2007 9.2.2. ncurajarea colectarii separate si a valorificarii materiale a deseurilor de echipamente electrice si electronice 9.2.2.2. ncurajarea consumatorilor n vederea returnarii DEEE 9.2. Deseuri de echipamente electrice si electronice (DEEE) 9.2.3. ncurajarea aparitiei de noi facilitati de reciclare si tratare a deseurilor de echipamente electrice si electronice 9.2.2.1. Colectarea deseurilor de echipamente electrice si electronice ntr-o cantitate de cel putin 4 kg/loc/an ncepnd cu 2007 9.2.2. ncurajarea colectarii separate si a valorificarii materiale a deseurilor de echipamente electrice si electronice 9.2.2.2. ncurajarea consumatorilor n vederea returnarii DEEE 9.2. Deseuri de echipamente electrice si electronice (DEEE) 9.2.3. ncurajarea aparitiei de noi facilitati de reciclare si tratare a deseurilor de echipamente electrice si electronice Tabelul 1.13. Obiective strategice generale privind gestionarea deseurilor periculoase. Obiective principale Obiective subsidiare 1. Politica si cadrul legislativ 1.1. Dezvoltarea unei politici nationale care sa conduca la crearea/aparitia unui sistem de gestionare a deseurilor periculoase eficient din punct de vedere ecologic, economic si just din 1.1.1. Crearea de sisteme administrative si mecanisme financiare care sa stimuleze detinatorii de deseuri periculoase de a se conforma obligatiilor legale de gestiune a acestora 40

punct de vedere social (Ex.: aplicarea principiului poluatorul plateste) 1.1.2. Pregatirea transpunerii si implementarii constante pas cu pas a directivelor UE 2. Aspecte institutionale si organizatorice 2.1. ntarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale 2.1.1. ntarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale cu responsabilitati n aplicarea legislatiei, privind gestionarea deseurilor periculoase la toate nivelurile (national, regional, judetean,) 3. Resurse umane 3.1. Asigurarea resurselor umane ca numar si pregatire profesionala la toate nivelele. 3.1.1. Asigurarea de personal suficient si bine pregatit profesional la toate nivelele, att n sectorul public, ct si n sectorul privat: -ntarirea capacitatii personalului APMurilor n ceea ce priveste aplicarea prevederilor legale referitoare la deseurile periculoase. -ntarirea capacitatii generatorilor de deseuri n vederea gestionarii ecologice rationale a deseurilor periculoase. 4. Prevenirea si minimizarea generarii deseurilor 4.1. Promovarea si aplicarea principiului prevenirii generarii deseurilor periculoase si pe ct posibil, a principiului proximitatii n 4.1.1. Sustinerea aplicarii tehnicilor de minimizare a deseurilor si tratare mbunatatita specifice diferitelor deseuri periculoase 4.2.1. Instruirea si responsabilizarea agentilor economici privind ntreprinderile si instalatiile care intra sub incidenta legii 645/2002 pentru aprobarea si modificarea OU 34/2002 5. Recuperarea materiala (reciclarea) si recuperarea energiei din deseurile periculoase 5.1. Minimizarea impactului deseurilor periculoase asupra sanatatii populatiei si mediului. 5.1.1. Promovarea reciclarii materialelor neferoase folosind topitoriile existente 5.1.2. Promovarea valorificarii termoenergetice a deseurilor periculoase n cuptoarele de ciment 41

6. Colectarea si transportul deseurilor 6.1. nfiintarea de servicii de colectare si transport pentru deseurile periculoase 6.1.1. nfiintarea unui sistem de colectare si transport al deseurilor periculoase care sa satisfaca necesitatile generatorilor 6.1.2. Monitorizarea transportului si colectarii deseurilor periculoase n conformitate cu cerintele UE si dezvoltarea bazei existente. 7. Tratarea si eliminarea deseurilor 7.1. Eliminarea deseurilor periculoase ntr-un mod ecologic rational si eficient economic si acceptabil social. 7.1.1. ncurajarea tratarii deseurilor periculoase n vederea: -valorificarii (daca este posibil) -facilitarii manipularii -favorizarii eliminarii -diminuarii caracteristicilor periculoase 7.1.2. Asigurarea de conditii adecvate pentru facilitatile de tratare si eliminare a deseurilor 7.1.3. Crearea conditiilor ca noile instalatii si facilitati sa fie proiectate, construite si sa opereze la nivelul cerintelor Uniunii Europene 7.1.4. Facilitarea exportului corespunzator al anumitor deseuri periculoase pentru o gestionare ecologic rationala 8. Gestionarea terenurilor contaminate 8.1. Asigurarea sanatatii publice prin prevenirea/minimizarea expunerii populatiei la riscurile generate de terenurile contaminate, apa contaminata si contaminantii n sine 8.1.1. Atingerea obiectivelor de calitate privind apele de suprafata, apa subterana si asigurarea ndeplinirii obligatiilor internationale ale Romniei n domeniul conservarii biodiversitatii si prevenirii accidentelor ecologice pe Fluviul Dunarea (Conventia Cadru a Dunarii) 8.1.2. Punerea la dispozitia publicului a informatiilor privind terenurile contaminate 8.2 Prevenirea aparitiei de noi terenuri contaminate 8.2.1. Aplicarea tehnologiilor adecvate de tratare/eliminare a deseurilor periculoase produse n mod curent 42

9. Finantarea sistemului de gestionare a deseurilor periculoase 9.1. Dezvoltarea si utilizarea eficienta de sisteme si mecanisme economico-financiare pentru gestionarea deseurilor periculoase n conditiile respectarii principiilor generale, cu precadere a principiului poluatorul plateste. 9.1.1. Dezvoltarea si implementarea eficienta a unor instrumente economico-financiare care sa asigure o piata viabila a deseurilor de productie periculoase prin aplicarea principiului poluatorul plateste si a principiului responsabilitatii producatorului 9.2. mbunatatirea accesului industriei la finantarea necesara pentru investitii eficiente si justificate economic n domeniul protectiei mediului, a tehnologiilor de productie curate si modernizarii instalatiilor 9.2.1. Capacitatea bancilor comerciale pentru a finanta (oferi credite pentru) proiecte de mediu n conditii avantajoase 10. Sistem informational pentru gestionarea deseurilor 10.1. Dezvoltarea sistemului informatic privind deseurile periculoase n concordanta cu cerintele internationale si ale UE 10.1.1. mbunatatirea sistemului de autorizare si control n domeniul deseurilor periculoase 10.1.2. mbunatatirea sistemului de informare si prelucrare date la nivel regional si national n vederea planificarii n domeniul gestionarii deseurilor periculoase (dezvoltarea strategiei) 10.1.3. Punerea la dispozitia publicului a informatiilor referitoare la gestionare deseurilor periculoase 10.2. Implementarea unui sistem de raportare a datelor privind gestionarea deseurilor n concordanta cu cerintele UE 11. Cresterea gradului de constientizare 11.1. Cresterea constientizarii publicului privind impactul deseurilor periculoase asupra sanatatii populatiei si a mediului 11.1.1. Cresterea constientizarii asupra consecintelor practicilor necorespunzatoare n domeniul gestionarii deseurilor periculoase din punct de vedere al protectiei mediului 11.1.2. Cresterea constientizarii asupra necesitatii bunelor practici n domeniul gestionarii deseurilor periculoase 11.2. Cresterea constientizarii ntreprinderilor privind beneficiile aplicarii practicilor si tehnologiilor curate 11.2.1. Cresterea constientizarii la nivelul industriei privind productia curata si respectarea prevederilor IPPC 43

11.2.2. Cresterea constientizarii la nivelul APM-urilor si administratiei centrale privind productia curatasi prevederile IPPC 11.3. Cresterea constientizarii privind 11.3.1. mbunatatirea performantei industriale prin obligatia de asumare a responsabilitatii asumarea responsabilitatii producatorului producatorului si principiul poluatorului plateste Tabelul 1.14. Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri periculoase Categoria de deseuri periculoase Sub-categorii Obiective principale Obiective subsidiare 1. Deseuri cu continut de PCB/PCT -Uleiuri uzate cu continut de PCB/PCT -Echipamente cu continut de PCB/PCT 1.1. Gestionarea n conformitate cu prevederile legislatiei nationale armonizata cu cea a UE 1.1.1. Actualizarea periodica a inventarului national de deseuri cu continut de PCB/PCT 1.1.2. Responsabilizarea agentilor economici n vederea interzicerii utilizarii echipamentelor care contin PCB/PCT 1.1.3. Depozitarea n conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu a deseurilor cu continut de PCB/PCT 1.1.4. Eliminarea stocurilor existente utiliznd cele mai bune conditii tehnice si economice n cel mai scurt timp posibil 1.1.5. Interzicerea utilizarii uleiurilor si a echipamentelor care contin PCB/PCT 2. Pesticide expirate -Pesticide expirate identificate pana la 30 mai 2002 care fac obiectul 2.1. Gestionarea n conformitate cu cerintele legale 2.1.1 Actualizarea periodica a inventarului national de pesticide expirate si inspectarea locurilor de stocare 44

proiectului PHARE 2002 al MAAP aplicabile 2.1.2 Colectarea separata si depozitarea n conditii de siguranta pentru sanatatea -Alte deseuri populatiei si mediu a tuturor deseurilor de pesticide si ambalaje de periculoase (existente si viitoare) pesticide care au fost/vor fi 2.1.3 Eliminarea stocurilor existente n cele identificate n afara mai bune conditii tehnice si economice cel proiectului PHARE 2002 mai curnd posibil 3. Solventi organici Toate grupele de solventi 3.1. Reducerea cantitatii 3.1.1 R educerea consumului de solventi si a clorurati organici utilizate de deseuri generate si a generarii de deseuri prin utilizarea emisiilor n mediu tehnologiilor curate 3.1.2. Reducerea cantitatii de deseuri de solventi organici clorurati generate prin recuperarea si reutilizarea acestora 3.2.1 Reducerea deversarilor de deseuri de solventi n mediu 3.3. Eliminarea 3.3.1. Stabilirea unei gestionari si eliminari deseurilor n conditii corespunzatoare a deseurilor de solventi corespunzatoare organici clorurati 4. Uleiuri uzate 4.1.1. Eliminarea pietei ilegale a uleiurilor uzate a caror utilizare genereaza un impact negativ asupra sanatatii populatiei si mediului 4.2. Reducerea 4.2.1. ncurajarea utilizarii uleiurilor intr-o impactului asupra maniera ecologic rationala n cuptoarele de sanatatii populatiei si ciment mediului prin mbunatatirea gestionarii uleiurilor uzate 45

5. Deseuri rezultate din activitatea medicala si din institutii de cercetare -Deseuri infectioase (codurile 18.01.01; 02 si 03) din unitati medicale si de cercetare -Deseuri periculoase, altele dect deseurile infectioase 5.1. Colectarea separata a deseurilor infectioase si periculoase (altele dect cele infectioase) 5.1.1. Reducerea cantitatii de deseuri medicale infectioase si periculoase de catre spitale prin colectarea separata (pe categorii de deseuri) si eliminarea finala a acestora ntro maniera ecologic rationala si eficienta economic 5.2. Colectarea separata a deseurilor nepericuloase 5.3. Eliminarea n siguranta a deseurilor medicale fara afectarea sanatatii personalului medico-sanitar si a populatiei 5.3.1. Realizarea unei depozitari temporare ecologic sigure a deseurilor infectioase si periculoase 5.3.2. Interzicerea depozitarii finale a deseurilor periculoase fara pretratare, n vederea inertizarii totale. n cazul deseurilor infectioase si periculoase vor fi excluse metodele de pretratare care transfera poluanti n alti factori de mediu. -Baterii si acumulatori 6.1. Gestionarea bateriilor si acumulatorilor uzati n concordanta cu cerintele specifice legislatiei nationale armonizata cu cea europeana 6.1.1. Restrictionarea introducerii pe piata a bateriilor si acumulatorilor, care contin anumite substante periculoase 6.1.2. Colectare separata pentru bateriile si acumulatorii uzati 6.1.3. Eliminarea n conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu a componentelor periculoase nevalorificabile din baterii si acumulatori uzati 6.1.4. Recuperarea materialelor valoroase

continute n baterii si acumulatori 46

47

1.6.1. INSTRUMENTE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR STRATEGICE Instrumente de reglementare va fi completat si mbunatatit cadrul legislativ referitor la activitatile de gestionare a deseurilor prin: -acte de reglementare a impactului asupra mediului; -acte de reglementare a activitatilor de recuperare materialasi energetica; -acte de reglementare viznd responsabilitatile generatorilor de deseuri; -acte de reglementare viznd responsabilitatile autoritatilor publice si relatiile ce trebuie definite ntre acestea si ceilalti factori implicati. Instrumente economice care sa ncurajeze reflectarea costurilor activitatilor de gestionare a deseurilor att n pretul produselor, ct si n statutul pe piata al producatorului. Aplicarea corecta a stimulentelor financiare pe de o parte, si a penalitatilor pe de alta parte, va ncuraja activitatile de gestionare prin preven ire, reducere si recuperare, conducnd n acelasi timp la eliminarea practicilor de gestionare cu impact asupra mediului sau care vin n contradictie cu principiul poluatorul plateste . Instrumente statistice pe baza carora sa se obtina date corecte referitoare la generarea si gestionarea deseurilor si care sa permita evaluarea situatiei actua le si stabilirea obiectivelor de ndeplinit. Este necesara mbunatatirea si adaptarea sist emului actual de colectare, validare si raportare a datelor la nivel judetean si nation al. Alte instrumente -aplicarea si controlul aplicarii legislatiei existente; -elaborarea planurilor de gestionare a deseurilor; -crearea unor comitete care sa cuprinda reprezentanti ai tuturor factorilor implicati n activitatile de gestionare a anumitor tipuri de deseuri; -introducerea acordului voluntar ntre patronate si autoritatile centrale de resort pentru fixarea si atingerea tintelor, stabilite de comun acord. -analiza ciclului de viata al produselor si realizarea bilanturilor ecologice , n scopul implementarii celor mai bune practici de gestionare a deseuril or. 1.6.2. FACTORI IMPLICATI Pentru ndeplinirea obiectivelor nationale si europene n domeniul gestionarii deseurilor este necesara implicarea, practic, a ntregii societati, reprezentata p rin: -autoritati publice centrale si locale (mediu, administratie, sanatate, industrie, finante); -generatori de deseuri (persoane fizice si juridice de stat sau private); -asociatii profesionale si institute de cercetare;

-societate civila (consumatori de bunuri, organizatii non-guvernamentale etc.).18 18 xxx - http://www.mmediu.ro/dep_mediu/strategie_deseuri.htm 48

Capitolul 2 SURSE DE POLUARE 2.1. Surse de poluare Marile cantitati anuale rezultate, gradul de toxicitate sau de infestare asupra factorilor mediului ambiant, si n consecinta, asupra vietuitoarelor si oamenilor, fac din deseuri, de orice fel ar fi ele, o mare si complexa problema a acestui nceput de mileniu. Principalele cauze al degradarii factorilor mediului ambiant sunt legate de spor ul demografic accelerat (fig. 2.1 si fig. 2.2), de perfectionarea proceselor tehnol ogice productive (mari consumatoare de materii prime) si accentuarea procesului de urbanizare, adesea dificil de controlat, cauze care merita sa fie privite si pri n interrelatia lor1. Numarul oraselor mar 600 500 400 300 200 100 0 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 Anul Fig. 2.1. Prognoza numarului de oraselor cu numar mare de locuitori. 2 0 5 10 15 20 25 30Numar locuitori (milioane Tokyo Mexico CitySao PauloNew YorkBombayShanghaiLos AngelesCalcuttaBuenos AiresSeoulBe ijingLagosOsakaDelhiRio de JaneiroKarachi Orasul 1970 1996 2015 Fig. 2.2. Prognoza cresterii numarului de locuitori din cteva metropole ale lumii .3 1 Bold O.V. si Maracineanu G.A. Managementul deseurilor solide urbane si industr

iale, Ed. MATRIX ROM, 2003; 2 xxx - http://www.un.org/esa/population/pubsarchive/urb/urbcht2.htm 3 xxx - http://www.un.org/esa/population/pubsarchive/urb/urbcht1.htm -World's ur ban agglomerations with populations of 10 million or more inhabitants in 1996: 1970, 1996 and 2015 51

Procesul de urbanizare conceput ca o suma de procese economice si sociale mereu mai performante, afecteaza profund mediul ambiant n care se desfasoara. Implicatiile ecologice ale urbanizarii difera, functie de conditiile economice a le tarilor n cauza. Astfel daca tarile subdezvoltate sau n curs de dezvoltare nu-si pot rezolva problemele mediului nconjurator dect, abordnd problemele de alimentatie, sanitare, ale somajului si lipsei de servicii, n tarile dezvoltate eforturile principale se ndreapta spre problemele aferente poluarii solului, apelor subterane si de suprafata si aerului. Efectele nocive ale deseurilor4 (poluare, impurificare), dar mai ales depozitare a necorespunzatoare a deseurilor sunt determinate de: -emanatiile de gaze nocive generate de procesul descompunerii deseurilor (gazele produse de fermentare) au ca efect poluarea aerului; -scurgerile si infiltratiile din precipitatii si a substantelor n dilutie transportate cu acestea si din umiditatea proprie a deseurilor (levigat) - au ca efect poluarea apelor de suprafata si a solurilor din zonele adiacente, sau ale solurilor de sub amplasamentul depozitului si, implicit, al apelor subterane. n acest context, se poate vorbi si de "resurse secundare" ce apar dintr-un proces tehnologic primar ca produse secundare ale acestuia, facnd parte din categoria de pierderi ale procesului sau deseuri si care din considerente tehnice si de efici enta economica nu sunt utilizate dect n parte. Cota parte din resursele secundare care pot fi folosite eficient economic este dependenta de potentialul energetic sau de subst antele utile pe care acestea le contin, de stadiul de dezvoltare a tehnologiei recupera rii si de nivelul de referinta al costurilor energiei si al materialelor utilizate. Rezulta ca valoarea resurselor secundare refolosibile prezente n deseuri, ca anumite resurse secundare, are un caracter dinamic n timp, cea ce azi nu este pos ibil tehnic sau nu se justifica economic a fi recuperat, mine poate deveni posibil teh nic si eficient economic sau invers. Aparitia resurselor secundare este cauzata de caracteristicile calitative ale materiei prime si de imperfectiunile de natura tehnologica sau energetica ale pr oceselor care au loc n prelucrarile primare si care sunt reliefate sintetic de randamentul obtinut5. Pierderile energetice se pot datora naturii procesului tehnologic si caracteristicilor tehnico-constructive ale agregatelor unde are loc prelucrarea. Procesarea resurselor de origine miniera reprezinta un exemplu tipic pentru cele

expuse mai sus, n cazul cnd se valorifica zacaminte complexe de substante minerale utile, din care nu se extrag dect unul sau doi componenti minerali, ceilalti situn du-se sub limita de rentabilitate datorita continuturilor scazute de mineral sau eleme nt util6. Ca si consecinta a celor anterior mentionate sursele /agentii de poluare, cei ma i importanti att prin cantitatile evacuate, ct si prin gradul lor de toxicitate, pot fi grupate astfel (fig. 2.3.) 7: -activitatea industriala, cu precadere cea aferenta industriei energetice, siderurgice (marile halde de zguri, slamuri, cenusi, fenoli, cianuri, amoniu, ap e acide, 4 Dumitrescu I. Poluarea mediului, Ed. Focus, Petrosani, 2002; 5 Bold O.V. si Ionescu C. Depozitarea, tratarea si reciclarea deseurilor. ndrumar de lucrari practice, Ed. UNIVERSITAS, Petrosani, 2003; 6 Bold O.V. si Maracineanu G.A. Managementul deseurilor solide urbane si industr iale, Ed. MATRIX ROM, 2003; 7 xxx - http://esl.jrc.it/envind/sip/wm/Sip_wm03.htm 52

acizi, baze, metale grele, etc), industria chimica anorganica /organica (acizi, baze, fenoli, mercur, detergenti, petrol, etc), industria materialelor de constructii (ciment, azbest, suspensii minerale, acizi, baze, carburanti, etc) (fig.2.4.a8, b9); -industria extractiva (prin haldele de steril sau namoluri de la flotatie, noroaie de foraj, materiale de cimentare, petrol brut, metale grele, acizi, baze , cianuri, etc) (fig. 2.4.c10); -activitati aferente gospodariilor comunal - municipale (platformele si rampele de namoluri ale statiilor de epurare sau tratare, rampe de gunoi, retele de canalizare necorespunzator etansate sau ntretinute) (fig.2.4.d11); -activitatea agricola a culturilor de cmp sau cea zootehnica (ngrasaminte, pesticide, resturi vegetale, evacuarile si stocarile necorespunzato are ale dejectiilor animaliere, etc) (fig. 2.4.e12); -fluxurile rutiere sau feroviare (prin accidente, depozitari necorespunzatoare, depozitele proprii de carburanti, cimitire auto sau autoschro t-uri, etc) (fig. 2.4.f13). Activitatea agricolaActivitati generatoare de energie si rafinarea petrolului Activitatea industrialaActivitatea de turism Activitati casnice Activitati de transport Descarcarea directa a substantelor inofensive Depozit de deseuri Incinerator Tratarea deseurilor lichide Tratarea si depozitarea specialaDeseuri reziduale din agriculturaDeseuri rezultate de la prelucrareCenus asi alte deseuri solide Procese de racire si de prelucrare a apeiDeseuri radioactive Deseuri solide neincinerabile Deseuri solide incinerabileDeseuri lichide Deseuri municipale Apa menajeraDeseuri chimice periculoase Componente vechinerecuperabile si cauciucuri

Fig. 2.3 Sursele generatoare de deseuri si directiile de prelucrare a acestora. 8 xxx - http://ec.europa.eu/environment/air/stationary.htm 9 xxx - http://www.rematsalaj.ro/net/imagini/span.jpg 10 xxx http://www.inegi.gob.mx/inegi/contenidos/espanol/prensa/Contenidos/capsulas/2003 /economicas/exporta cion.asp?c=792 11 xxx http://www.telegrafonline.ro/1155934800/articol/7673/rampa_de_gunoi_agigea_focar _de_infectie_si_per icol_de_incendiu.html 12 xxx - http://www.banatnova.ro/echipamente_grajduri.php 13 xxx - http://www.foto.md/ro/photo/4655 53

b) a) d) c) e) f) Fig. 2.4. Sursele generatoare de deseuri: a) activitate industriala; b) span; c) industria extractiva; d) gropi de gunoi; e) dejectii animaliere; f) cimitir de fier vechi. Ca urmare a activitatii umane sunt eliberate n atmosfera o serie de noxe (fig.2.5)14. Alte surse Alte surse Industria 11% 21% chimica 2% Petrochimie Prelucrarea 14% metalelor 2% Prelucrarea Motoare cu metalelor Vehicule ardere 3% interna 61%

Carbune 16% 70% a) b) Alte surse Alte surse 6% 18% Solventi Motoare cu 27% ardere interna 4% Vehicule Stocare si 28% transport 8% Motoare cu ardere interna Alti 10% combustibili Prelucrarea metalelor 8% Depozite de 37% Deseuri deseuri Vehicule 17% 10% c) 27% d) 14 xxx - http://www.newsbatch.com/env-airsource.html 54

Alte surse Agricultura Fig. 2.5. Tipuri de noxe generate de activitatea umana: a) monoxid de carbon; b) dioxid de sulf; c) plumb; d) componente organice volatile; e) particule. Ciclul de "viata" al oricarui material utilizat n activitatile umane15, deci indubitabil si producator de deseuri, este prezentat schematic n figura 2.6, iar din analiza acestui ciclu se pot identifica cu usurinta sursele de producere ale des eurilor. 15% 10% Drum pavat 14% Eroziune naturala 6% Praf din constructii 27% Drum nepavat 28% e) Resurse naturale Extractie Material natural (brut) Produse de manufacturaProduse Utilizare produs Energie Productia energiei Emisii si deseuri Emisii si deseuri Emisii si deseuri Recuperare Emisii si deseuri Emisii si deseuri Depozitare Energie Fig. 2.6. Ciclul materialelor Sugestive n acest sens sunt cifrele publicate de catre O.E.C.D.16, pentru tarile continentului european, la nivelul anului 1990. Cantitatea totala se ridica la cea 9,0 mld. tone de deseuri, din care 420 mii. tone au fost deseuri menajer - municipale, 1, 5 mld.

tone deseuri industriale din care 300 mii. tone deseuri periculoase, iar 7 mld. tone deseuri provenite din industria energetica, agricultura, minerit, demolari si na moluri de canalizare. 15 Wehry A. si Orlescu M. Reciclarea si depozitarea ecologica a deseurilor, Ed. ORIZONTURI UNIVERSITARE, Timisoara, 2000; 16 xxx European Environment Agency database, http://www.eea.dk/frdb.htm; 55

O prezentare schematica a ciclului de figura 2.7, 17 Extractia Pregatire Prelucrare Utilizare Deseuri materiei prime Reprelucrare Reutilizare Reciclare Fig. 2.7. Ciclul de

viata

al materialelor este prezentata n

viata al materialelor.

Tinndu-se cont de cele prezentate anterior, n continuare este prezentat ciclul de viata al unei case (fig. 2.8). caramidatencuialaferestre alte componente transport 1 transport 2 transport 3 transport CASAncalzire activitate casnicadeseuri reciclare casa operationalantretinere materiale de ntretinere transport electricitate demolare transport incinerare/ depozitare electricitate Fig. 2.8. Ciclul de viata al unei case. n vederea studiului posibilitatilor de realizare a evaluarilor ambientale 18, trebuie sa se urmareasca n principal presiunile ecologice si nocivitatile aferent e acestor 17 xxx - Life cycle thinking, http://www.ami.ac.uk/courses/topics/0109_lct/ 18 Irimie I.I. Abordari termodinamice n vederea stabilitatii si a gradului de pol uare ale unui sistem ambiental. Lucrarile stiintifice ale Simpozionului International Universitaria Ro pet 2003 Ecologie si protectia mediului ; 56

componente, de exemplu n filiera industriala, dupa cum se poate observa din organigrama prezentata n figura 2.9, exploatarea resurselor naturale constituie obiectul industriei miniere si agriculturii. Aceste ramuri economice produc materii prime de baza si materii - suport de energii primare. Utilizatori umani Industrii de servicii distributie-ntretinere-reparatii Obiecte manufacturate Industrii de proces, textile, electrice, electronice etc. Materiale de constructii Materiale consumabile Reciclari Industrii chimice si parachimice Materii prime Energii primare Industria minierasi agriculturaMEDIUL AMBIANT RESURSE NATURALE Industrii de conversie a energiilor Vectori energetici: - electricitate; - combustibili; - vapori; - fluide sub presiune. Deseuri Deseuri Deseuri Deseuri Deseuri Fig. 2.9. Organigrama exploatarii resurselor naturale. Industriile chimice si parachimice (incluznd industriile agro - alimentare) produc, pornind de la aceste materii de baza, o serie de materii mai elaborate s i materiale, care n continuare sunt utilizate de industriile de proces: mecanice, e lectrice, textile, s.a. pentru a fabrica obiecte manufacturate. Aceste obiecte sunt reluate de industriile de servicii care asigura distributia, ntretinerea, repararea si reutilizarea (reciclarea) dupa folosirea lor de catre f iintele umane. n paralel, industriile energetice au functia de a converti energiile primare n vec tori de energie utilizabila (electricitate, combustibili, vapori de apa, s.a.) pe care i distribuie n etapele succesive ale filierei industriale. Fiecare operatiune industriala consuma materii si energie provenind din

operatiunea plasata n amonte si produce pe de o parte produse functionale (deoare ce sunt definite prin functia pe care o ndeplinesc n operatiunile plasate n aval), si pe de 57

alta parte subproduse, din care o parte este reutilizata chiar n sistem (sau adesea reciclata n alta operatiune) si o alta parte este evacuata n mediul ambiant. Aceasta analiza cantitativa este utila n vederea stabilirii (cunoasterii) naturii , calitatii si cantitatii poluantilor generati prin transformarile fizico - chimic e si biologice care se produc n timp, si implicit pentru gasirea solutiei de eliminare. Prin cantitatile imense si gradul lor de toxicitate, deseurile rezultate din activitatile economico - sociale reprezinta un real pericol pentru poluarea fact orilor mediului ambiant (aer, ape, sistemul sol - ape freatice, etc.) si producerea dezechilibrelor economice. Demna de comentat si subliniat este masa alarmant de mare a deseurilor ntmplatoare care prin continutul lor se ncadreaza n categoria deseurilor periculoase. Definirea si evidenta lor este dificilasi diferita de la o tara la alta, sau de faptul ca pna si deseurile menajere contin deseuri ntmplatoare (baterii, uleiuri, rasini, medica mente expirate, s.a.) se obtine adevarata dimensiune a pericolului ce decurge de aici (poluarea inconstienta a factorilor mediului ambiant). Deseurile periculoase (grad mediu sau ridicat de periculozitate) centralizate pe baza unor statistici nationale oficiale reprezinta, conform estimarilor O.E.C.D. aproximativ 16% din totalul deseurilor industriale (338 mii. tone din cea. 2.100 mii, tone) n zona vest europeana se estimeaza pentru deseuri ntmplatoare intervalul de 3 0 - 45 mii. tone/an, iar pentru zona centrala si estica o "productie" anuala de ap roximativ 6 mii tone. La aceasta se mai adauga alte 25 - 30 mii. tone de deseuri ntmplatoare produse n fiecare an pe teritoriul Federatiei Ruse. Un clasament, pe tari, referitor la cantitatile de deseuri periculoase produse n anul 1980, este prezentat n tabelul 21.19: Tabelul 2.1. Cantitatea de deseuri periculoase produse n anul 1980. Nr. crt. Tara Cantitatea de deseuri periculoase, (mii. Nr, crt. Tara Cantitatea de deseuri periculoase, (mii. t/an) 1. Rusia 20 9. Marea <2,0

2. Slovacia 12 10. Spania 3. Cehia 8,5 11. Grecia Germania 6 12. Portugalia 5. Ungaria 4 13. Olanda 6. Franta 4 14. Romnia 7. Italia 3,5 15. Austria 8. Slovacia 3,5 16. Elvetia Cantitatea generata pentru aceste tipuri de deseuri - conform definitiilor nationale, prezinta mari diferente ntre tari, lucru care reflecta n cele mai multe cazuri, diferentieri semnificative n modul de ncadrare si interpretare. Pentru o mai buna ntelegere, n tabelul 2.2, se prezinta lista substantelor periculoase continute n deseurile menajere. 19 Wehry A. si Orlescu M. Reciclarea si depozitarea ecologica a deseurilor, Ed. ORIZONTURI UNIVERSITARE, Timisoara, 2000; 58

Importanta (gravitatea) acestei probleme consta n faptul ca aceste deseuri sunt depozitate, deci se, impune cu impetuozitate luarea masurilor de precautie / pro tectie aferente si specifice deseurilor periculoase. Prezenta elementelor ntmplatoare n deseurile urbane limiteaza posibilitatea de reciclare a acestora datorita existe ntei pericolului de contaminare. Tabelul 2.2. Lista substantelor periculoase din deseurile menajere. Nr. crt. Denumirea produsului Tipul substantelor ntmplatoare i 1. Plastic -compusi organoleptici; -solventi organici n PVC. 2. Pesticide - compusi organoclorici; -compusi organofosfati. 3. Medicamente expirate - solventi si reziduuri organice; - urme de metale grele. 4. Pictura (tablouri, pnze rebutate, tuburi de vopsele, s.a.) - metale grele; - pigmenti, solventi; - reziduuri organice. 5. Baterii - metale grele. 6. Produse petroliere - ulei; - fenoli, alti compusi organici; - metale grele; - amoniac; -sare acida, soda caustica. 7. Metale - metale grele; - pigmenti; - sare galvanica abraziva; - ulei, fenoli. 8. Piele - metale grele. 9. Textile - metale grele; - compusi organ oca lor ici. Diferentele de la o tara la alta, n ceea ce priveste cantitatile si caracteristicile deseurilor, sunt dependente de gradul de dezvoltare industriala, tehnologica, ni vel de trai, civilizatie sau densitate demografica, diferente cuprinse ntre cea 150 - 60 0 kg/an x cap de locuitor (fig. 2.10). 59

Total deseuri 25 600 Total deseuri (mii. tone/an) 20 Deseuri / cap locuitor 450 15 300 10 150 5 0 0 Deseuri / cap locuitor (kg/an) Federatia Rusa Germania de vestItalia .U.KTurciaFrantaPoloniaSpaniaUcrainaOlandaGermania de EstRomaniaUngariaAustriafo sta CehoslovaciaBelgiaElvetiaSuediaGreciaPortugaliaRepublica CehaBulgariaDanemar caMoldovaNorvegia Republica SlovacaCroatiaFinlandaIrlandaSloveciaLituaniaLuxembrugIslanda Tara Fig. 2.10. Cantitatile de deseuri dupa 1980 n tarile Europei. Din punct de vedere cantitativ, compozitia deseurilor, desi alcatuita cam din aceleasi categorii, procentul difera de la o tara la alta, reliefnd indubitabil n ivelul tehnologic al economiei si gradul de civilizatie. n figura 2.11 se prezinta o ana liza comparativa a deseurilor pe categorii, remarcndu-se ponderea relativ mare a deseu rilor industriale n Romnia comparativ cu celelalte state luate n analiza. 5 Cantitatea (t/loc/an) 4 3 2 1

0 Deseuri urbane Deseuri industriale Deseuri agricole Categoria de deseu Romania California Florinda Fig. 2.11. Analiza comparativa a deseurilor pe categorii La scara unei natiuni, a societatii n ansamblul ei, nimeni nu mai poate ignora faptul ca asemanatoare unor forme de relief malefice, "muntii" de deseuri cresc n fiecare an cu ctiva metri, la portile oraselor moderne existnd adevarate centuri d e murdarie. Deseurile, depozitele neecologice deformeaza peisajele, polueaza facto rii mediului ambiant. Sunt surse nsemnate de germeni patogeni purtati de aer (vnt) si ape curgatoare sau meteorice, devenind astfel vectori de transport si dispersie. Acestora li se adauga alti vectori biologici, animale (n special rozatoarele), pasari sau chiar oamenii. n Romnia, ca si n alte tari, impactul deseurilor asupra mediului a crescut alarmant, administrarea (managementul) necorespunzatoare a acestora genernd contaminari ale solurilor si apelor freatice, atmosferei prin emanatiile de CO2 si alte gaze toxice cu efecte directe asupra sanatatii populatiei. 60

Impactul social, se manifesta cu precadere prin cresterea accelerata, de la an l a an, ale costurilor unitare de depozitare a deseurilor, crestere determinata n pri mul rnd de sporurile cantitative ale acestora, de epuizarea spatiilor existente si de di ficultatile ntmpinate n actiunea de gasire a altora noi. n plus, pentru Romnia, plata serviciului de depozitare pna n anul 1989 era inclusa n costurile totale de salubrizare, solutie paguboasa pentru eficientizarea acesto r servicii. Momentan, n foarte putine situatii se percep taxe de depozitare (ex.: C onstanta - 8 $/t, Bucuresti 5 $/t, ajungnd n unele cazuri la cea. 8,5 $/t). Prin alinierea la conceptiile si normativele n domeniu ale tarilor dezvoltate din Europa, n Romnia costul unitar de depozitare / neutralizare va creste n functie de cerintele tot mai severe privind protectia mediului ambiant si monitorizarea dep ozitelor, att n perioada de exploatare ct si dupa nchidere. Impactul asupra sanatatii populatiei, se manifesta prin epidemiile (boli infectioase) provocate si prin speranta de viata la nastere. Fata de cetatenii t arilor dezvoltate (C.E.E.), romnii traiesc, n medie, eu 7 -8 ani mai putin20, 21. Eliminarea (nlaturarea) acestor situatii se poate realiza doar prin elaborarea de planuri strategice corespunzatoare, punerea lor n aplicare (alocare de fonduri) s i urmarirea realizarii lor punct cu punct. Alaturat acestei actiuni se situeaza, n egala masura, educarea spre cresterea responsabilitatii sociale si individuale, n scopu l implicarii populatiei la deciziile privind reciclarea materialelor si acceptarea solutiilor si costurilor aferente depozitarii. De aceea, optiunile de management si planificare urbana referitoare la deseuri, trebuie sa vizeze: -n planificare, reducerea cantitatilor/normelor admise si integrarea managementului; -n management, implementarea schemelor corespunzatoare de reciclare si colectare separata; -n instrumentarea economica, legiferarea sistemului eficient si normal de taxare; -n standardizare, prin productii ct mai putin poluante si producatoare de deseuri, ambalare performanta care sa permita reciclarea si asigurarea colectari i selective, pe ct posibil chiar din faza colectarii. 2.2. Natura si originea deseurilor industriale Natura si originea deseurilor industriale sunt n functie de materia primasi materialele introduse n fabricatie, de specificul atelierelor si al tehnologiilor de prelucrare si chiar de utilajele prelucratoare si produsele rezultate, daca aces

tea sunt casate, respectiv rebutate. Ele apar tot parcursul fluxului tehnologic din cadru l unui atelier, sectie sau ntreprindere (fig. 2.12) 22. Ar fi foarte laborios si chiar e xcesiv a se ntocmi un studiu complet si sistematic n care sa se includa deseurile industriale ce apar n toate produsele tehnologice. n sectiile sau fabricile n care se realizeaza un sin gur material sau o piesa omogena se simplifica elaborarea studiului iar n acest caz 20 Dumitrescu I. Poluarea mediului, Ed. Focus, Petrosani, 2002; 21 Traista E. si Madear G. Ingineria mediului. Ingineria solului si ambientala, Ed. UNIVERSITAS, Petrosani, 2000; 22 xxx - http://www.p2ric.org/TopicHubs/subsection.cfm?hub=26&subsec=2&nav=2 61

elaboratorul trebuie sa fie tehnologul sau specialistul pe problema din cadrul s ectiei respective23. INTRARE PROCES IESIRE Material Substante chimice ApaEnergie Personal Aprovizionare Manipulare/ transport Stocare Prelucrare Ambalare Transport Distributie Produs Iesi care nu reprezinta produs: -emisii -efluenti -deseuri solide -deseuri periculoase -pierderi de energie si de caldura Fig. 2.12. Fluxul tehnologic n cadrul unei atelier, sectii sau ntreprinderi. De aceea, n continuare sunt redate unele scheme ghid pentru reziduurile ce apar n cadrul unor sectii de: turnatorie, forje, prelucrari prin aschiere, tratament t ermic, debitare-ambutisare-asamblare, vopsitorie, montaj si tapiterie. 2.2.1. Reziduuri industriale n turnatorie n structura organizatorica a unei turnatorii (fig. 2.13) se disting sectoare de activitate productiva, sectoare de activitate auxiliara, depozite si anexele soc iale (fig. 2.14.). Dintre acestea sectorul de activitate productiva este producatorul de deseuri industriale, n atelierele: -atelierul de topire si elaborarea metalului lichid, care include si activitatile de cntarire, pregatire si prencalzire a ncarcaturii metalice; -atelierul de miezuire si pregatirea amestecurilor de miezuire; -atelierul de formare si de pregatire a amestecurilor de formare si de asamblare a formelor; -atelierul de turnare; -atelierul de debitare si de bavurare a pieselor turnate; -tratamentul termic primar; 23 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor ere, stradale si Reziduuri menaj

industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 62

-sablarea pieselor turnare; -controlul pieselor turnate. Fig. 2.13. Structura organizatorica a unei turnatorii 2.2.2. Deseuri industriale rezultate la forjare n cazul sectiilor de forjare (fig. 2.14), deseurile pot proveni de la atelierele de debitare, de la cuptoarele de ncalzire, de la forjarea propriu zisa sub ciocane s au prese si n continuare de la operatiile le care se supun piesele forjate ca: debavurarea , tratament termic, polizare si centrul tehnic. Astfel, asa dupa cum rezulta din schema (fig.2.15) deseurile de forjare au n general urmatoarea componenta: -capete de bara, aschii metalice, caderi din bare de otel defecte (fisuri) din laminare, rupturi de scule etc., care apar la operatia de debitare; -cenuse si praf de carbune (huila), cocs metalurgic, mangal si captuseli bazice provenite de la cuptoarele de ncalzire a metalelor; -calamina care se depune pe metalul ncalzit, rezultata din arderea combustibililor folositi pentru ncalzire si nlaturata prin decalaminare; -tunder, pulberi arsuri scorii, pierderi prin oxidare, care sunt considerate normale ntre 0,5 1 % din greutatea materialului si care apar ca deseuri n timpul operatiei de forjare; -bavuri si debuseuri la operatia de debavurare a pieselor forjate cu bavuri; -alice, nisipuri sau parti de metal dur folosite la sablarea pieselor forjate; -pulbere metalicasi de materiale abrazive care apar ca deseuri la polizarea pieselor forjate; -piesele rebutate la control cu defecte iremediabile cele arse, rupte sau fisurate n adncime). Toate aceste deseuri, n general, nu sunt reciclabile la intern (n cadrul forjarii) . n sectia de forje se produc deseuri curente numai din materiale de ntretinere cu ulei uzat de la ungerea utilajelor, crpe de sters murdare etc24. 24 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaj ere, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 63

ATELIERE ATELIERE MATERIALE DESEURI AUXILIARE PRODUCTIVE metal nou fier vechi fero aliaje adaosuri si amestecuri turnate nisip nou rasini nisip uzat lianti organici si anorganici amestecuri de formare armaturi caramizi mortare argile samote nisipuri cuartate

alice pietre polizor emulsie scursuri, scoarte, halde, zgura, pulbere, captuseli de cuptoare nisip miezuri arse amestec de nisip si pulbere din forme arse captuseli de turnare

nisip ars de miezuri maselote bavuri alice pulbere metalica aschii metalice praf abraziv rebuturi Topire metal lichid Miezuri Formare Uscare Nisip nou Regenerare nisip uzat Confectionarea armaturilor arderea rasinilor si peliculizarea nisipurilor Prepararea oalelor de turnare Prepararea materialelor refractare Turnare Dezbatere vibrare Debitare debavurare Tratament termic Sablare Polizare slefuire Control Piese Fig. 2.14. Schema deseurilor industriale n turnatorie. 64

MATERIALE OPERATII TEHNOLOGICE DESEURI bare, tagle, emulsii capete de bara, tagle rupturi de scule bucati defecte aschii metalice Debitare ncalzire Curatire, tundar, oxizi Forjare Debavurare Tratament termic Sablare Calibrare Polizare-slefuire Control tehnic combustibili solizi, lichizi sau gazosi lubrefianti praf de carbune captuseli, caramizi tunder pulberi metalice arsuri - scorii arsuri - oxizi bavuri debuseuri tunder (arsuri) oxizi (rugina) alice nisip - gribluraalice, nisip pulbere metalicasparturi, praf abraziv abrazive piese defecte utilaje, scule casate crpe murdare crpe, bumbac, ulei de ntretinere Fig. 2.15. Schema deseurilor industriale ntr-o sectie de forje. ulei uzat 65

2.2.3. Deseuri industriale n sectiile de prelucrari mecanice Prelucrarile prin aschiere ca: strunjirea, frezarea, rebutarea, mortezarea, gaurirea, alezarea si pilirea (fig. 2.16) sunt operatii tehnologice care se rega sesc n toate ntreprinderile constructoare de masini si n atelierele mecanice de scularie, matri terie si ntretinere (mecano-energetice). a) b) c) d) e) f) g) h) Fig. 2.16. Diferite operatii de prelucrare mecanica: a) strunjirea; b) gaurirea; c) taierea ; d) slefuirea; e) ndoirea talelor; f) fil etarea; g) taierea cu pnza de bomfaier; h) taierea cu foarfecul aligator. Aceste operatii pot porni de la metale laminate n bare sau de la piese turnate sau forjate. Unele piese au prevazute n tehnologia lor de fabricatie si operatiil e de tratament termic intermediar de mbunatatire, ntre operatiile de strunjire-degrasar e si 66

strunjire-finisare, sau tratament termic de calire dupa care urmeaza operatia de rectificare si slefuire (fig. 2.17). MATERIALE PRELUCRARE PRIN ASCHIERE DESEURI bare laminate piese turnate lichid de racire (emulsie de petrol, sapun, bactericide) capete de bara, aschii metalice particule metalice ulei uzat rebuturi Strunjire Frezare - rabotare Gaurire - alezare Suflare - spalare Tratament termic Spalare Rectificare piese forjate, turnate lichide de racire (emulsie desapun, bactericide) aer comprimat aschii metalice particule metalice ulei uzat piese respinse emulsie cu ulei uzat hidrati, ml sare ulei apaDecantare - filtrare Control Decantare - filtrare Control apadetergent Decantare - filtrare ulei solubil petrol bactericide Control particule de metal abrazive ulei uzat Control tehnic Spalare spuma namol -ml piese defecte scule, dispozitive masini casate

apa detergent piese finite crpe, bumbac, ulei de ntretinere a masinilor deseuri Fig. 2.17. Schema deseurilor industriale ntr-o sectie mecanica. 67

Executia mecanica a pieselor se mai face si prin extrudere din pulbere metalica nsa, n general, pentru piese de dimensiuni reduse nu are o prea larga raspndire. Reziuduurile industriale n cadrul prelucrarilor mecanice sunt n cea mai mare cantitate de natura metalica, feroase si neferoase si sub diferite forme si dime nsiuni: capete de bara, aschii, pulbere metalica, si tot felul de rebuturi constatate la posturile de control inter-faze sau la controlul final. Acestea pot fi din turnare, laminare si forjare care fiind ascunse n-au putu fi descoperite dect la faza de aschiere: daca aceste defecte sunt iremediabile, piesele se rebuteazasi devin deseuri industriale25. 2.2.4. Deseuri industriale din sectiile de constructie a sasiului si caroserie d e autovehicule Deseurile industriale mai substantiale ce rezulta n atelierele de construire a sasiurilor si caroseriilor de autoturisme si autobuze sunt capete de teava recta ngularasi cazaturi din tabla de grosime variabila de la 0,5 la 1,2 mm (fig. 2.18). Aceste deseuri, ndeosebi cele de tabla pot fi reutilizate pentru executia unor piese mai mici, fi e direct, fie prin asamblarea lor prin sudura. n tinichigerie caderile sunt putin importante, mai ales ca tabla sosind dupa planurile combinate acestea este n cantitatea micasi se foloseste pentru operatiu ni secundare. Ca deseuri principale poate fi considerat electrodul de bronz. Celela lte deseuri de lemn, fsii de la diferite garnituri, ambalaje ramase de la suruburi de asamblare etc., reprezinta deseurile diverse care sunt de mai mica importanta de ct deseurile metalice. Deseurile metalice (cazaturile de tabla sau teava) sunt compactate n baloturi de 30 la 80 kg si-si urmeaza destinatia la cubilou sau la cuptoarele electrice d e turnat piese unde sunt acceptate baloturi mai usoare dect n siderurgie. Prin balotare se creeaza posibilitatea de a fi evacuate si transportate mai usor la destinatii de ordinul zecilor si sutelor de km. n schema din fig. 2.4 este reprezentat fluxul tehnologic pentru constructia sasiului si caroseriei de autobuze26. 2.2.6. Deseuri industriale rezultate ntr-o vopsitorie pentru caroserii auto ntr-o vopsitorie apar multe deseuri industriale dar foarte putine pot firecuperat e. n general acestea se prezinta sub forma de namol sau diverse resturi solide (fig. 2.19). Namolurile pot avea doua origini. -din materialele necesare prepararii caroseriei nainte de vopsire si dupa vopsire; -namolurile au n continutul lor lichide alcaline sau acide.

25 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor ere, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 26 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor ere, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 68

Reziduuri menaj refolosibile, Reziduuri menaj refolosibile,

MATERIALE FLUX TEHNOLOGIC REZIDUURI

tevi rectangulare Tabla n pachete lubrefianti Ambutisare tablaSudura elementelor carcasaSudare electrozi electrozi Debitare capete de tevi Sudare piese electrozi fsii de tabla electrozi perie de lemn lubrefianti Ansamblare sasiu bucati teava electrozi Grunduit sasiu

debuseuri Pansonare Asamblare carcasaRedresare Asamblare carcasaRedresare Montaj diverse Montaj diverse Montaj general nvelit cu tabla reziduuri de electrozi resturi diferite - metalice

- nemetalice Prindere n suruburi suruburi suruburi ambalaje Diverse cazaturi Montaj capace de metal, lemn, laterale crpe de sters Fig. 2.18. Schema reziduurilor industriale rezultate ntr-o sectie de constructii metalice pentru sasiu si carcasa de autovehicule. 69

MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI CAROSERIE Polizat suduri Degresat Clatire - spalare Stergere cu lavete Fosfatare Spalare Uscare Chituire Vopsire electroforezaDegazare Polimerizare n etuvaLustruit Vopsire prin pulverizare Etansare Lustruire fina - lacuire piatra abrazivaapadetergent apaapalavete, crpe apaproduse chimice apaaer, crpe chit praf abraziv apaaemulsie emulsie detergenti grasimi pamnt filtre namol solventi hrtie vopsea chit vopsea nlaturarea pigmentilor Spuma de vopsea apapnza abraziva + apamastic Spalare automataapa+abraziv MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI CAROSERIE Polizat suduri Degresat Clatire - spalare Stergere cu lavete Fosfatare Spalare Uscare Chituire Vopsire electroforezaDegazare Polimerizare n etuvaLustruit Vopsire prin pulverizare Etansare Lustruire fina - lacuire piatra abrazivaapadetergent apaapalavete, crpe apaproduse chimice apaaer, crpe chit praf abraziv

apaaemulsie emulsie detergenti grasimi pamnt filtre namol solventi hrtie vopsea chit vopsea nlaturarea pigmentilor Spuma de vopsea apapnza abraziva + apamastic Spalare automataapa+abraziv apa apa hrtie de protectia vopselei pnza abraziva burete mastic hrtie carton pnza de sifon Control final emulsie noroi resturi solide apa + solventi Fig. 2.19. Schema deseurilor industriale ntr-o sectie de vopsitorie auto. 70

Deseurile de namol sunt putin toxice nsa aspectul lor este dezagreabil iar manevrarea acestora este incomoda. Namolul apare din cauza ca n tot procesul tehnologic se folosesc lichide ca apa, vopsea, lubrefianti, solventa care se amesteca cu praful abraziv si metalic , chit si alte resturi solide27. 2.2.7. Deseurile industriale ntr-un atelier de tapiterie n atelierele de tapiterie se confectioneaza mbracamintea autovehiculelor n interior si a scaunelor. Aceasta mbracaminte poate fi din material plastic pe sup ort textil sau din plus (pnza plusata). Astfel, pentru autobuze tapiteria are n fluxul sau urmatoarele operatii: -pregatirea materialului din plastic pe suport textil (guterspan), pe masa de croitori si a sabloanelor de croire; -croirea materialului dupasablon; -asamblarea materialului la masina de cusut; -lipirea materialului prin presare la presele speciale; -mbracarea blatului si buretelui cu husa; -fasonarea si fixarea cu agrafe; -tunsul materialului pe margini si prinsul n colturi R 25. Din toate acesta operatii deseurile industriale mai substantiale le formeaza cazaturile de la croitori si tundere de material plastic pe suport textil si de burete. n schema din figura 2.20. rezulta care sunt deseurile industriale ntr-o sectie de tapiterie de confectionat mbracamintea interioara pentru autoturisme. n cadrul sectiei de tapiterie sunt mai multe ateliere asemanatoare (ca flux tehnologic) p entru a se putea realiza ntreaga productie necesara unei serii mari de autoturisme din ntreag a ntreprindere28. 27 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor ere, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 28 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor ere, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992. 71 Reziduuri menaj refolosibile, Reziduuri menaj refolosibile,

MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI MATERIAL FLUXUL TEHNOLOGIC DESEURI vata psla saci iuta pnza tesaturi aerifice pvc imitatie de piele Scarmanare Cardare Cusut suport pnza cart Decupare Pregatiri material Destramare Pre-cardare fire ataAsamblat elemente de garnituri de scaune pamnt fibre scurte praf de scame praf de scame Cardare praf de scame Croitorie pnza de cort Decupat - taiat mochete fetru unsoare Lipire plusCroitori Decupat - taiat clei de lipit fibre plastice Tighelit tapitat perne Cusut confectii ata de cusut ata de cusut mbracaminte scaune Tapiterie Tapitat pavilion (interiorul carcasei) Tapitat dusumea Catre mbracare finala

particule metalice deseuri textile panglici otel srma de

deseuri textile deseuri textile ambalaje de la lipire ambalaje de la ata deseuri textile deseuri, defecte cazaturi textile vata captuseala rebuturi ambalaje Fig. 2.20. Schema deseurilor industriale ntr-o sectie de tapiterie auto. 72

Capitolul 3 DESEURI INDUSTRIALE Deseu industrial industriale1, 2 reprezinta acele deseuri rezultate n urma activitatilor

3.1. NSCRIEREA/CLASIFICAREA DESEURILOR Prin conceptul determinare a deseului trebuie sa se nteleaga n primul rnd ncadrarea unui material din deseu (tip de deseu) ntr-o categorie de deseuri genera la. Este rational sa se opereze o ncadrare ntr-o grupa de deseuri n functie de modul de formare (generare si colectare). Pentru scopuri statistice, este necesarasi o cl asificare supraordonata a tipurilor de deseuri n functie de branse, ramura industriala sau procese, n cadrul carora este generat deseul. n timpul determinarii deseurilor, adica al stabilirii tipului, se constata daca acestea necesita sau nu necesita o maniera speciala de supraveghere, dupa legisl atia europeana, daca sunt sau nu periculoase. Ce deseuri am putea regasi aici, aflam din originea lor sau de la elementele caracteristice materialelor. De obicei, deseur ile periculoase provin de la ntreprinderi industriale. Pasul urmator este identificarea unui metode adecvate de salubrizare. Metodele si instalatiile legate de aceasta sunt prezentate n tabelul 3.1.3. Tabelul 3.1 Metode de salubrizare. Metoda de salubrizare Prescurtare Depozite pentru gunoi menajer si alte depozite pentru deseuri care necesita supraveghere DGM Depozite supraterane pentru deseuri speciale DDS Depozite subterane pentru deseuri speciale (de exemplu saline) DST Mono-depozite (numai unul sau putine tipuri de deseuri sau o grupa) MD Instalatii de incinerare a gunoiului menajer sau alte Instalatii de incinerare pentru deseuri nepericuloase IGM Instalatii de incinerare pentru deseuri speciale IDS Instalatii de tratare biologica (compostare, fermentare) ITB Instalatii de tratare chimica-fizica TFC 1 Rogoff Marc J. si Willoams John F. Approaches to implementing solid waste recy cling facilities, Nozes Publication, Park Ridge, New Jersey, U.S.A., 1994; 2 Pankratz Thomas M. Environmental engineering dictionary and directory, Lewis P ublishers, S.U.A., 2001 3 Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale, http://www.gestiuneadeseurilor.ro/

73

Pentru domeniul depozitarii, la clasificarea deseurilor trebuie luate n considerare si alte criterii, care vizeaza comportarea la depozitare (rezistenta , macerare, emisii de gaze). 3.2. CATALOGUL TIPURILOR DE DESEURI VALABIL IN COMUNITATEA EUROPEANA Statele Uniunii Europene au fost de acord pe 12 octombrie 1993 cu propunerea Comisiei Europene asupra unei liste a deseurilor, conform directivei 75/442/CEE despre deseuri, modificata prin directiva 91/156/CEE. Comisia a denumit aceasta lista Catalog European de Deseuri CED si a obligat statele membre la introducerea CED in legislatia proprie. CED creeaza astfel o baza unitara pentru denumirea deseurilo r n interiorul Comunitatii Europene si pune la dispozitia utilizatorului o terminolo gie comuna bogata. Ea trebuie preluata de statele membre n dreptul comunitar si folos ita pentru a ntocmi un cadru mai sigur pentru gestionarea deseurilor salubrizare, valorificare etc. La ncadrarea deseului ntr-un tip anume trebuie avut n vedere faptul ca, n cadrul titlurilor capitolului, care fixeaza primul si al doilea loc pentru numar ul-cheie al deseului, pot aparea mpartiri dupa bransa, proces, origine si tip de deseu. Daca s-ar folosi alternativ mai multe titluri de capitole, ar trebui ca al doilea titlu (n functie de bransa sau proces) sa fie plasat naintea titlului privind tipul de deseu. ntr-un capitol trebuie ales titlul mai special nainte celui mai general (locul 1-4 ) (tabelul 3.2.). n grupa, denumirea mai speciala precizeaza tipul de deseu (tabelul 3.3.)4. Tabelul 3.2 Construirea cheii deseurilor n CED. Locul 1 Locul 2 Locul 3 Locul 4 Locul 5 Locul 6 Locul 1-2 = titlu de capitol Observatie: este preferabil sa se aleaga un titlu de capitol n functie de bransa sau proces! Locul 1-4 = grupa de deseu Este valabil titlul de grupa mai special! Locul 1-6 = tipul de deseu dupa denumirea deseului Exemplul 1: CED CED CED Grupa 15 01 = ambalaje Denumirea 01 = hrtie si carton Denumirea 02 = plastic

Tabelul 3.3 Tipul de deseu. Cheia CED Denumirea CED a tipului de deseu Grupa CED 15 01 01 Hrtie si carton Ambalaje

Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor m unicipale, http://www.gestiuneadeseurilor.ro/ 74

15 15 20 20 20

01 01 01 01 01

01 02 01 02 03

Hrtie si carton Ambalaje Plastic Ambalaje hrtie si carton fractiuni colectate selectiv sticla fractiuni colectate selectiv bucati mici de plastic fractiuni colectate selectiv

Exemplul 2 CED CED CED CED Grupa 20 01 = fractiuni colectate selectiv (din gunoiul din localitati) Denumirea 02 = sticla Denumirea 03 = bucati mici de plastic Denumirea 08 = resturi organice din bucatarie, compostabile

3.3. DEFINIREA DESEURILOR N ROMNIA Determinarea deseurilor n Romnia s-a realizat n trecut numai pe baza standardului tehnic SR 13 350/96, prin care se efectua o ncadrare foarte generala n grupe de deseuri. Prima preluare a CED in Romnia s-a realizat n anul 1999, prin emiterea HG nr. 155/1999, publicata pe 23 martie 1999 n Monitorul Oficial nr. 118. Aceasta a fost abrogata recent, prin HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentr u aprobarea listei cuprinznd deseurile, inclusiv deseurile periculoase. HG 856/2002 stipuleaza obligatia agentilor economici: -satina evidenta gestiunii deseurilor generate, pe tipuri de deseuri, inclusiv cele periculoase, pe formulare speciale; -sa raporteze ATPM periodic datele solicitate privind gestiunea deseurilor; -sa utilizeze codificarea pentru fiecare tip de deseu, dupa procedura din hotarre. Toate datele statistice privind gestionarea deseurilor transmise anual de agent ii economici se pastreaza de catre ATPM intr-un registru de evidenta pe o perioada de minimum 3 ani. n cazul n care agentii economici desfasoarasi activitati de depozitare, alaturi de datele despre cantitatile din fiecare tip de deseu, trebuie sa se mai precizeze: -tipul depozitarii; -tipul tratarii; -scopul salubrizarii (de exemplu la rampa) sau al valorificarii (de exemplu prin REMAT); -cantitatea deseurilor depozitate definitiv; -locul de depozitare si tipul depozitului.

3.4. DIRECTIVA PRIVIND DESEURILE PERICULOASE (91/689/CEE) nca din 1978, Comunitatea Europeana a emis o directiva despre deseurile toxice si periculoase, care trebuia aplicata de catre statele membre. Directiva a fost anulata n 1991 si nlocuita de Directiva Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deseurile periculoase (91/689/CEE) . Pe lnga informatii despre gestionarea deseuril or 75

periculoase, directiva contine n art. 1.4 definitia conceptului deseuri periculoas e . Pe 22 decembrie 1994 Comunitatea Europeana a introdus Lista deseurilor periculoase . 3.5. DESEURI PERICULOASE CONFORM ORDONANTEI DE URGENTA NR. 78/2000 (LEGEA 426/2001) n Romnia la ora actuala se poate spune, pe baza Ordonantei de Urgenta nr. 78/2000, aprobata prin Legea nr. 426/2001, daca un deseu este periculos, daca ne cesita deci masuri de supraveghere speciale. Conform anexelor Ic pna la Ie, deseul trebu ie ncadrat n categoria deseu periculos daca are anumite caracteristici (tabelul 3.4.)5. Tabelul 3.4 Modul de ncadrare a deseurilor periculoase. Domeniul de apreciere Criterii / caracteristici Tipuri generale si categorii de deseuri periculoase (nr. IC) Reziduuri din anumite domenii de utilizare si metode (de exemplu din protectia plantelor agricole, industria chimica, deseuri din spitale, pirotehnie). Elemente specifice deseurilor periculoase (nr. IE) Anumite proprietati chimice si fizice ale materialului care pot conferi grad de periculozitate (de exemplu, usor inflamabile, explozibile) si care pot produce efecte care dauneaza sanatatii (de exemplu malformatii genetice, riscul cancerului etc.) Substante continute n deseurile periculoase (nr. ID) Anumite elemente chimice si compusi daunatori, din deseul periculos, care contin unul dintre elementele mentionate n anexa. Este posibila o ncadrare a deseurilor, n functie de gradul lor de periculozitate s i o data cu aceasta, de necesitatea de a fi supravegheate, conform sistematizarii de mai sus. Totusi, compatibilitatea cu sistemele de salubrizare ale statelor europene este de abia la nceput, desi a fost atinsa conformitatea terminologiei. Lista deseurilor periculoase specificate n Directiva 94/904/CE furnizeaza denumirile deseurilor periculoase ca si posibilitatea de a le codifica, maniera care a fost preluata s i n dreptul national romnesc. 3.6. NOMENCLATORUL DESEURILOR INDUSTRIALE Din datele statistice rezulta ca au fost inventariate peste 700 de sorturi de materiale care se regasesc n deseuri si care pot constitui materii prime sau mate riale refolosibile. Pna n prezent, nomenclatorul materialelor refolosite are componenta din tabelele 3.5 si 3.6., iar n Anexa nr.1 este prezentat Catalogul European al Deseu rilor

(H.G. nr. 155 1999). Acest nomenclator nu este imuabil, el se largeste pe masura ce apar noi tehnologii conventionale sau neconventionale de prelucrare si valorific are a unei game tot mai mari de materiale ce ajung n deseuri. Chiar si n cadrul acestui Xxx - Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor mu nicipale, http://www.gestiuneadeseurilor.ro/ 76

nomenclator pentru o parte din materiale s-au stabilit sarcini minimale de colec tare ntruct tehnologiile de prelucrare si valorificare nu sunt perfectionate din care c auza sau creat stocuri mari din asemenea materiale fara miscare cum este cazul unor sortimente de textile sau cauciucuri (anvelope auto care nu mai pot fi reesapate )6. Tabelul 3.5. Nomenclatorul materialelor refolosibile din industria metalelor Nr. crt. Codul Denumirea materialului Observatii 1. 18 Otel din care: Nu sunt incluse materialele refolosibile din aliaje cu: - cobalt - stibiu - magneziu - mercur - seleniu - tantal - titan - tungsten -cu exceptia celor cuprinse n carburile sudate n capatul uneltelor taietoare (cutite, freze etc.) 2. 909 Oxizi de fier Elemente de aliere: 3. 829 Nichel 4. 856 Ferowolfram (72 % W) 5. 838 Feromolibden (60 % Mn) 6. 811 Ferocrom (65 % Cr) 7. 1005 Fonta8. 2509 Curpu 9. 2919 Cenusi de cupru ( inclusiv Cu C 1) 10. 3505 Bronz 11. 3006 Alama12. 7106 Plumb 13. 7302 Oxizi de plumb 14. 7507 Staniu compozitii antifrictiune, aliaje de lipit zinc 15. 6752 Zinc, inclusiv drojdii 16. 6903 Cenusi si staniu de zinc 17. 5506 Aluminiu 18. 6502 Cenusi de aluminiu (inclusiv AlC 1 si AlC 2) 19. 2001 Metale dure (carburi) 20. 9107 Caramizi refractare silico-aluminoase 21. 9205 Caramizi refractare magneziene 22. 9508 Corpuri abrazive Tabelul 3.6. Nomenclatorul materialelor refolosite nemetalice

Nr. crt. Codul Denumirea materialului 11 009 Hrtie cartoane din care valorificate ca atare (intern) 12 005 Textile vechi 6 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; 77

17 14 14 14 15 15 15 15 15 15

003 104 113 309 002 109 207 262 403 501

Cioburi sticla (pe sortimente: semialba, colorate, geam) Anvelope refolosite din care: Anvelope apte pentru reparare Camere de aer uzate Mase plastice din care: Polietilena de mica densitate Polietilena de mare densitate din care: Navete PVC Polistiren, inclusiv ABS

n afara de nomenclatorul mai exista unele materiale deseuri cu caracter pur specific pentru care exista alti coordonatori cum este cazul uleiurilor mine rale, folosite de autovehicule ce se colecteaza de catre Centrala PECO, sau a deseuril or din constructii ca: tmplarie metalica, caramizi si altele rezultate din demolari pe c are le colecteaza unitatile primariei. 78

CAPITOLUL 4 DESEURI SOLIDE 4.1. Deseuri feroase n orice activitate desfasurata n industrie, n agricultura, n comert, n gospodariile colective sau individuale, se produc reziduuri care au fost definit e ca fiind reziduuri industriale, reziduuri menajere si reziduuri stradale si ca n component a acestora exista materii prime, materiale refolosibile si energie potentiala care pot fi colectate, recuperate si valorificate ca atare sau prin prelucrare. Materialele refolosibile metalice si au sursele n reziduurile industriale (refuzur i, resturi, rebuturi), n reziduuri menajere (obiecte metalice de uz casnic uzate) si n reziduuri stradale (diverse obiecte metalice casate, pierdute sau aruncate). Materialele feroase refolosite apar n reziduurile industriale provenite din industria siderurgica n care se elaboreaza fonta si otelul, continnd cu toata dive rsitatea de ramuri industriale n care produsele siderurgice sunt prelucrate (constructii d e masini) sau utilizate ca atare (n constructii, cai ferate etc.) si terminnd cu recuperarea partii feroase din mijloacele fixe casate. n functie de sursele industriale unde se formeaza materialele feroase se poate stabili urmatoarea clasificare: -materiale feroase refolosite rezultate din industria siderurgica; -materiale feroase refolosite provenite din activitatea industriala n care se prelucreaza sau se utilizeaza produse siderurgice; -materiale feroase refolosite provenite din casari de fonduri fixe. Materialele refolosibile feroase din industria siderurgica. Structura acestei gr upe de materiale feroase rezultate n industria siderurgica este complexasi de aceea clasificarea lor se rezuma numai la urmatoarele doua categorii: -materiale feroase prafoase; -materiale feroase sub forma de bucati. Materialele feroase prafoase. Aceste materiale feroase, sub forma de praf sau ml, provin de la instalatiile de epurare a gazelor evacuate si a apelor uzat rezu ltate din procesele tehnologice siderurgice. Colectarea lor se face att sub aspect ecologic , pentru evitarea poluarii aerului si a apei, ct si sub aspectul economic pentru valorific area intrinseca ca materie prima de nlocuite a celei obtinute n tara sau din import. Cantitatea acestor materiale este de circa 25 % din componenta gazelor

descarcate n atmosfera la sectiile siderurgice, de unde rezulta ca la un milion d e tone de otel produs ntr-un an se pot obtine, din gazele evacuate n atmosfera, ntre 25 30 mi i 79

tone materiale feroase refolosibile cu un continut de 60 70 % Fe, care raportat la productia de 1 milion tone otel totalizeaza o cantitate de 20 mii tone pe an. n apele uzate, evacuate din sectorul laminoare, se gasesc, de asemenea, cantitati de materiale feroase cu un continut de 60 70 % Fe care, raportate la productia a nuala de 40 milioane tone otel, totalizeaza o cantitate de circa 20 mii tone pe an. Materiale feroase sub forma de bucati rezulta nemijlocit din procesele de elaborare a fontei si otelului si din procesele de laminare si nu din materiale secundare provenite din epurarea gazelor si a apei uzate, ca n cazul materialului feros sub forma de praf. Din punct de vedere al cantitatii, materialele feroase n bucati depasesc cu mult cantitatile materialelor feroase sub forma de praf. n cadrul combinatelor siderurgice sursele de materiale feroase sub forma de praf sau bucati pot fi grupate n functie de sectoarele tehnologice. 4.1.1. Materialele feroase de la sectorul furnale Materialele feroase n bucati la sectorul furnale se regasesc n cantitati mult mai mici dect materialele feroase sub forma de praf deoarece cele n bucati exista doar n reziduurile industriale care apar accidental precum scursurile si lipiturile din fonta. Aceste reziduuri solidificate se maruntesc si devin materiale feroase refolosibi le, n bucati. n schimb materialele feroase sub forma de praf n sectorul de furnale apar la toate operatiile de pregatire a minereului ca: manipularea n depozite, concasare, sorta re, omogenizare, aglomerare, transport pe bandasi n toate operatiile n care minereul d e fier este manipulat pentru alimentarea furnalelor. Instalatiile de pregatire a ncarcaturii feroase a furnalului, respectiv fabricil e de aglomerare si instalatiile de paletizare a minereului, sunt surse deosebit de bo gat n praf de minereu cu un continut de fier ntre 30 40 % Fe. n 24 ore o instalatie de aglomerare cu o capacitatea anuala de 1 milion de tone aglomerat, produce ntre 12 18 milioane m3 de gaze cu un continut de praf de 3 g/m3. Ca locuri generatoare de reziduuri sub forma de praf de minereu se poate mentiona n primul rnd zona de captare a aerului de combustie care antreneaza particulele din praful de ncarcatura supus aglomerarii si apoi zona de ciuruire a aglomeratului cald sau rece, urmate apoi de locul de transbordare din circuitul transportoarelor cu banda. La furnale, n cursul procesului de elaborare a fontei, gazele formate antreneaza din ncarcatura furnalului particule solide, denumite n mod curent praf (gaze) de f urnal. 6

Acest praf de furnal (gazele evacuate) contin particule solide ntre limite destul de largi (25 g/m3 100 g/m3) n functie de calitatea ncarcaturii (proportia de mater ial fin) si de regimul de functionare a furnalului (la mersul cu presiune nalta conti nutul de praf scade n mod sensibil). Mai sunt si alte locuri unde apar materiale feroase sub forma de praf, nsa mai putin importante, cum sunt: gura de ncarcare a furnalului, locurile se sortare a materiilor prime si de dozare cu alimentatoare, la cntarire etc. 80

4.1.2. Materiale feroase de la sectorul otelarie La toate agregatele de elaborare a otelului ce folosesc oxigenul de mare puritat e, care, suflat n baia de otel pentru accelerarea reactiilor de afnare mareste produc tivitatea acestora, provocnd aparitia reziduurilor sub forma de praf. Astfel, la cuptoarele Martin, la care se foloseste oxigen, se produce un volum de gaze evacuate de 5 8 m3/t de otel cu un continut de diferiti oxizi care ajung n perioada de afnare la 5 8 g/m3 de gaz. De asemenea, la cuptoarele electrice (fig. 4.2.) care folosesc oxigenul se ajung e la o concentratie a continutului de praf de pna la 8 g/m3, care dupa epurare, sca de la 0,02 8 g/m3, rezultnd deci o importanta cantitate de material feros, prafos, cu un con tinut de circa 40 % Fe. Fig. 4.1. Cuptor electric. Convertizoarele (fig. 4.3.) care folosesc oxigenul prin suflarea la partea superioara, cum sunt cele de al Combinatul Siderurgic Galati, produc n gazele eva cuate o cantitate de praf ce variaza ntre 30 e tona de otel elaborat. Fig. 4.2. Convertizoare. 50 g/m3, ceea ce revine la 10 25 kg praf p

Praful obtinut avnd n proportie de 80 % o granulatie de 0,8 n jur de 60 % Fe.

0,05 m contine

n ceea ce priveste materialele feroase n bucati, n cadrul otelariilor reziduurile industriale solide sunt mai considerate dect n sectorul de furnale, ajungnd la o proportie n medie de 2 4 % din productia de otel brut elaborata. Otelul care se solidifica n canalele de furnale, n plniile de turnare, n orificii, lingourile turnate incomplet, lingourile cu defecte respectiv rebuturi, lingouri le lipite de 81

lingotiera, otelul racit si solidificat n oalele de turnare, scursurile din oala de turnare, sub forma de scoarte, stropi etc., sunt reziduurile industriale de turnare care cons tituie materialele refolosite feroase ce apar n procesul de elaborare si turnare a otelu lui. 4.1.3. Materiale feroase de la sectorul de laminare Sectorul de laminare (fig. 4.4.) dintr-un combinat siderurgic constituie cea mai nsemnata sursa de poluare a apei industriale, datoritatunderului (oxid de fier) s i uleiului n suspensie rezultate n cursul diferitelor operatii de racire si curatire care au loc n procesul de laminare. Astfel, apele reziduale de la laminare contin particule de oxid de fier tunder ntr-o cantitate ce variaza ntre 1 g/l n cazul laminoarelor de benzi la cald si tabla groasasi 5 g/l n cazul laminoarelor degresoare. Materialul feros sub for ma de praf refolosibil n cazul unui combinat este de circa 20 mii t cu un continut de c irca 70 % fier, la 1 milion de tone otel. Fig. 4.3. Imagini din sectorul de laminare. La aceasta se mai adaugasi oxizii de fier ce apar la instalatiile de flamare n fl ux, aplicate n scopul asigurarii calitatii de suprafata a semifabricatelor laminate. Materialele feroase n bucati constituie cantitatea cea mai importanta n cadrul sectorului de laminoare. Se ncepe de la laminorul degresor (bluming sau sleping), se continua cu laminoarele de semifabricate si se termina cu laminoarele finisoare de produse p late, profile, tevi, srma etc. n toate aceste sectii de laminoare obtinerea unor produse de calitate impune eliminarea prin taiere a capetelor sau laturilor, zone n care apa r n mod frecvent defectele de laminare. Aceste reziduuri industriale, denumite n siderurgie sutaje, reprezinta n medie circa 27 % din productia de otel laminata. Acest procent variaza destul de mult n functie de tipul produsului laminat. Acest procent variaza destul de mult n functie de ti pul produsului laminat. Astfel, n cazul produselor plate, procentul de sutaje variaza ntre 29 % pentru banda laminata la cald si 31 % pentru tabla groasasi banda laminata la rece, ca apoi sa scada la 20 % pentru profile grele, sau 22 % pentru profile usoare. n caz ul srmei acest procent este de 23 24 %. Rezulta ca, datorita variatiei mari a procentului pentru determinarea resurselor de materiale feroase, (sutaje) provenite din sectorul laminoare, trebuie avuta n ved

ere structura sectorului respectiv. La turnarea continua, n loc de laminare, acest procent de sutaje se reduce cu ci rca 10 %. 4.1.4. Materiale feroase de la sectorul forja 82

Din prezentarea detaliata a reziduurilor industriale rezultate la forjasi din sc hita fluxului tehnologic din figura 2.15. rezulta ca majoritatea materialelor refolos ibile feroase au n general aceeasi structura ca a acelora din sectorul siderurgic. Existasi mat eriale refolosibile prafoase provenite din pulberi (praf) metalice, din tunder (oxizi d e fier) si praf metalic combinat cu praful abraziv, dar mai important, cu cantitati nsemnate , sunt materialele refolosibile feroase n bucati: capete de bara sau de tigle, rupturi, bavuri, bucati si piese defecte si rebutate precum si aschii metalice care se regasesc d in abundenta n sectorul prelucrari prin aschiere, si n atelierele de debitare (fig. 4 .5). 1 Fig. 4.4. Prezentarea operatiei de forjare. 4.1.5. Materiale feroase din industria prelucratoare Industria prelucratoare este industria constructoare de masini si industria constructiilor metalice care constituie a doua sursa de reziduuri industriale re spectiv de materiale refolosibile feroase provenite din prelucrarea produselor siderurgice (laminate sau turnate). Acestea, asa dupa cum rezultasi din schema reziduurilor industriale ntr-o sectie mecanica de prelucrare a produselor siderurgice laminate sau turnate, se prezint a n general sub forma resturilor rezultate prin taiere, stantare, ambutisare ca si s ub forma de aschii metalice rezultate de la aschiere, frezare, rabotare, gaurire, alezare, f iletare si alte operatii de prelucrarea prin aschiere. Ponderea acestor materiale refolosibile feroase provenite din reziduurile industriale ale industriei prelucratoare prin aschiere a produselor siderurgice sau ale constructiilor metalice este substantialasi n limite care variaza mult. Valorile reprezentative n continuare dovedesc acest lucru: -constructii metalice 3 %; -fabricarea materialului rulant feroviar 10 %; -fabricarea recipientilor si a ambalajelor metalice 12 %; -fabricarea locomotivelor 15 %; -fabricarea masinilor electrice 16 %; -industria navala 23 %; 1 Xxx - http://www.euskalforging.com/2proceso6.html 83

-fabricarea de tractoare 24 %; -fabricarea masinilor electrice 25 %; -fabricarea masinilor unelte 27 %; -industria autovehiculelor 30 %. Aceste procente reprezinta volumul de reziduuri feroase rezultate raportat la consumul de produse siderurgice pentru fiecare din categoriile industriale anali zate. Pentru determinarea volumului materialelor feroase refolosite din reziduurile industriale rezultate n aceste tipuri de industrie trebuie cunoscut consumul inte rn de produse siderurgice (productia de laminoare plus importul de laminare minus expo rtul de laminate) si repartitia procentuala pe ramurile industriale consumatoare a acest or produse siderurgice. 4.1.6. Materiale feroase din alte ramuri industriale n rndul surselor pentru obtinerea de materiale refolosibile feroase trebuie inclus e si unele reziduuri prafoase cu continut feros, rezultate n cursul unor procese te hnologice din alte ramuri industriale si care pot folosi n industria siderurgica dupa o pre lucrare prealabila. Acestea sunt: cenusile de pirita si namolurile rosii. Cenusile de pirita rezulta prin prajirea piritelor n procesul de fabricare a acid ului 65 % fier, 0,08 1,8 % Zn, 0,01 1,2 % Pb, 2,0 29,5 sulfuri si care contine 40 argint/t, pna la 1,2 aur/t etc. Exista diferite metode prin care metalele neferoase pot fi extrase, iar partea reziduala a materialului care constituie un aglomerat feros se poate utiliza n nca rcatura furnalelor. Prelucrarea cenusilor de pirita n scopul valorificarii lor este necesarasi sub aspectul evitarii poluarii mediului nconjurator. Namolurile rosii. Namolurile rosii (fig. 4.6) sunt reziduurile industriale care rezulta n procesul de fabricare a oxidului de aluminiu din bauxita. Acest reziduu industrial contine 45 55 % FeO3. Depozitarea controlata a acestor reziduuri indu striale ar provoca mari dificultati din punct de vedere al poluarii apelor. Din aceasta cauza se impune o neutralizare speciala. Fig. 4.5. Namol rosu. Exista nsa metode industriale de fabricare a acestor reziduuri care, n afara de faptul ca le neutralizeaza, la transforma ntr-un aliaj de fier cu continut de car bon de 1 3 % ce poate fi utilizat n otelarii. 84

4.1.7. Materiale feroase vechi rezultate n afara proceselor tehnologice Materialele refolosibile feroase sunt acele materiale provenite din casari, repa ratii sau colectarea de la populatie. n general, n tara noastra n terminologia uzinala nca se mai foloseste notiunea de fier vechi si aceasta include toate reziduurile feroase care constituie partea feroasa solida a ncarcaturii cuptoarelor de elaborare a otelului, indiferent de sursele d in care provin aceste reziduuri. n conformitate cu STAS-ul 6058 88 materialele refolosibile feroase pentru retopire se pot mparte astfel: -materiale refolosibile feroase vechi sunt acele materiale provenite din casari, reparatii sau colectate de la populatie (fig. 4.6); -materialele refolosibile feroase noi sunt acele materiale rezultate din activitat ile de productie (metalurgie, constructii de masini, confectii metalice, constructii montaj etc.). Fig. 4.6. Materiale refolosibile feroase vechi. Deci, materialele refolosibile feroase vechi care se ncadreaza n denumirea de fier vechi (n adevaratul sens al cuvntului) provin din doua surse principale: sector ul industrial prin casarile de utilaje, masini, agregate, instalatii, constructii m etalice, autovehicule, material rulant, nave etc., si sectorul particular prin casarea de obiecte si aparate de uz casnic realizate integral sau n parte din materiale feroase (fonte sau otel) si reziduuri menajere (ambalaje, cutii, bidoane etc.). 4.2. Deseuri neferoase Colectarea, recuperarea si valorificarea materialelor refolosibile neferoase a devenit o problema economica deosebita datorita faptului ca resursele de minereu si concentrate neferoase sunt n scadere, iar pretul de cost al metalelor neferoase e ste n crestere. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile neferoase din reziduuri (deseuri, rebuturi) constituie o sursa care are o pondere medie ntre 20 40 % din productia de metale neferoase (Zn 20 %, Al 30 %si Cu 40 %). 4.2.1. Terminologia deseurilor neferoase 85

Toate standardele, cu exceptia STAS 3017 78 Materiale secundare ;i materiale neferoase -, odata cu nlocuirea celor vechi, au schimbat terminologia d in materiale secundare si deseuri n materiale refolosibile . Asa de exemplu STAS 6058 78 Materialele secundare si deseuri feroase a fost nlocuit cu STAS 6058 Materiale refolosibile feroase. La fel si celelalte STAS- uri din domeniul hrtiei , textilelor, de productie animaliera etc., au nlocuit denumirea de materiale secund are cu materiale refolosibile si este corect sa fie asa pentru ca n trecut aceste deseuri, resturi, rebuturi si alte refuzuri din industrii nu erau urmarite ca acum pentru refolosi te. Sursa materialelor refolosibile neferoase o constituie reziduurile industriale formate din capete de profile laminate, sutaje, retele de turnare, aschii metali ce neferoase, rebuturi definitive (iremediabile), scursuri metalice, cenusi, oxizi, zguri, sla muri precum si cele rezultate din mijloace fixe casate, materiale casate, piese sau subansam ble de la mijloacele fixe casate sau scoase din uz cu ocazia reparatiilor si cele colectat e direct de la populatie sau din rampele de reziduuri menajere, cum sunt obiectele de uz casnic si de folosinta ndelungata provenite de la populatie. 4.3. Deseuri nemetalice Dintre materialele nemetalice mai importante, care au ca surse de colectare reziduurile industriale, stradale si menajere si care figureaza n programele de c olectare ale unitatilor de recuperare si valorificare si n programele de colectare direct de la populatie, merita a fi mentionate materialele refolosibile ca: hrtie, textile, pl astic, cauciuc (anvelope, camere) si sparturi de sticla, a caror colectare si refolosir e prezinta avantaje economice deosebite. 4.3.1. Surse de colectare si recuperare a hrtiei O tona de hrtie recuperata nlocuieste o tona de celuloza sau 4 m3 de masa lemnoasa, 800 Kwh energie electricasi 250 kg combustibil conventional (fig. 4.8) . 86

88

2 2 Fig. 4.7. Deseuri din hrtie 4.3.2. Surse de colectare si recuperare a sparturilor din sticla Sparturile din sticla se folosesc la fabricile de sticla, ca materie prima, denu mita material de adaugire n procesul de fabricatie, n proportie de 15-20 %, iar n ultimu l timp chiar pna la 100 %. Fig. 4.8. Cioburi de sticla. Sticla este un materiale dintre cele mai energointensive ntruct consuma n procesul de elaborare n proportii considerabile soda precum si importante cantita ti de gaz metan. Cu o tona de sparturi de sticla se pot economisi 630 kg nisip cuartos, 40 kg feldspat, 112 kg calcar (care nu mai trebuie sapat, transportat, purificat, prel ucrat), 2 xxx - http://www.apmot.ro/documente.php?doc_pagini_id=81 87

implicit mari cheltuieli de energie, 180 kg soda calcinatasi 700 m3 gaz metan, f ara a mai lua n calculul de recuperare si reintroducerea n circuit a recipientilor obisnuiti . 4.3.3. Surse de colectare si recuperare a materialelor din mase plastice O cantitate deosebite de deseuri din mase plastice este generata de populatie, datorita modul de ambalare a diferitelor produse lichide (fig. 4.). 3 Fig. 4.9. Deseuri din plastic. 4.3.4. Surse de colectare si recuperare a materialelor textile Materialele refolosite textile provin din reziduurile industriale, gospodarii individuale, unitati militare, spitale etc. 4.3.5. Surse de colectare si recuperare a materialelor din cauciuc Materialele refolosibile din cauciuc care intra n obligatiile de colectare de la ntreprinderi si de la populatie sunt compuse n general din anvelope si camere de a er uzate sau sparte. Materialele refolosite provenite din reziduurile industriale n ntreprinderile de fabricatie a produselor, obiectelor si articolelor din cauciuc au caracterul de materiale circulante pentru care exista normative de recuperare cu circuit nchis. 3 xxx - http://www.co.greene.oh.us/saneng/EnvServ/Hazardous_Waste.htm 88

Capitolul 5 COLECTAREA SI RECUPERAREA REZIDUURILOR SOLIDE Prin colectarea reziduurilor se ntelege efectuarea operatiilor de strngere, prelucrare si transport a acestor reziduuri n vederea neutralizarii sau a valorif icarii lor. Una din coordonatele fundamentale ale politicii economice o constituie dezvoltarea bazei de materii prime n cadrul carora un rol deosebit l are intensifi carea colectarii, recuperarii si valorificarii materialelor refolosibile, astfel nct sa se asigure n mai mare masura din productia interna, necesarul de resurse materiale, combusti bil si energie1. Colectarea si transportul deseurilor si a materialelor reciclabile reprezinta o componenta importanta n procesul de gestionare a deseurilor, desi aceasta este de cele mai multe ori subevaluata, ea reprezinta ntre 60 80 % din costul total de gestionare a deseurilor si materialelor reciclabile, de aceea orice mbunatatire adusa acestei componente poate reduce mult acest cost. Pentru realizarea eficientasi organizarea optima a colectarii si a transportului deseurilor si materialelor reciclabile se vor avea n vedere anumite caracteristic i de referinta2: -marimea zonei de colectare -structura economica a zonei -nivelul de trai al populatiei -conditiile urbanistice -cerintele clientului -alegerea sistemului adecvat de colectare Urmare a eforturilor facute ce colectivele de munca din fostele ntreprinderi, centrale industriale si ministere n cadrul activitatii de colectare a materialelo r refolosibile, ntre anii 1985 1990, s-au colectat si recuperat, introducndu-se n circuitul economic peste 35 milioane tone fier vechi, peste 4 milioane tone font a veche, 685 mii tone materiale refolosibile neferoase, peste 61 mii tone polietilena, pe ste 400 mii tone uleiuri minerale uzate, peste 1300 mii tone maculatura, peste 500 mii t one sparturi de sticlasi altele. Pna n prezent, pentru colectarea materialelor refolosibile rezultate din

procesele tehnologice si de consum ale unitatilor economice precum si din gospod ariile populatiei, a existat organizata o retea de colectare ncadrata cu personal retribuit. 1 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor Reziduuri menaje re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; 2 Xxx - http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf 89

Aceasta retea de colectare are formata dintr-o centrala coordonatoare, 41 ntreprinderi judetene de recuperare si valorificare a materialelor refolosibile, 159 centre de colectare si recuperare si 1566 puncte de colectare amplasate pe ntreg teritor iul tarii. Dupa modul n care sunt transportate reziduurile exista urmatoarele sisteme de colectare3: -colectarea deschisa este aceea n care descarcarea reziduurilor se face n autovehiculele de transport deschise, prin golirea recipientilor n general si ace stia deschisi sau fara capac (fig. 5.1.a) 4. Acest sistem, care se mai practica n tara noastra, polueaza mediul nconjurator si ar trebui abandonat. -colectarea nchisa sau ermetica se face cu ajutorul recipientilor (pubele, containere) nchisi prevazuti cu capac (fig. 5.1.b) 5, prin descarcare direct n autogunoiere care, la rndul lor sunt dotate cu sisteme mecanice de ridicare si go lire a acestora n bene nchise; -colectarea prin schimb de recipienti care consta n schimbarea recipientilor plini, din punctele (platformele) de precolectare, cu altii goi (fig. 5.1.c) 6. Este de fapt sistemul cu containere cu capacitatea de 3 si 4 m3 care se aplica la noi n tara, descris pe larg n cadrul precolectarii. -colectarea n saci (fig. 5.1.d) 7 consta de fapt tot n schimb de recipienti cu deosebirea ca sacii pot fi nchisi si nu mai sunt recuperati, existnd posibilitatea ca precolectarea sa se faca n mod diferentiat direct la locul de producere. a) b) c) d) Fig. 5.0.1. Sisteme de colectare. Reziduuri menaje 3 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theodor re, stradale si industriale. Colectarea, depozitarea si valorificarea materialelor refolosibile, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992, ISBN 973-31-0418-3 ; 4 xxx - http://www.apmot.ro/documente.php?doc_pagini_id=81 5 xxx - http://www.bizoo.ro/search_process.php?1=1&act=browsecat&ind_id=648&real m=1 6 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=55 7 xxx - http://www.softplastic.ro/saci.htm 90

5.1. COLECTAREA REZIDUURILOR Tipul de container, volumul acestuia, combinatia containerelor si frecventa de ridicare a deseurilor este influentata att compozitia deseurilor, ct si de cantita tea si calitatea materialelor reciclabile colectate separat8. Premergatoare operatiei de colectare a reziduurilor industriale, care se realiz eaza de catre aceste servicii (ntreprinderi, unitati) organizate mai exista o faza car e poate fi considerata precolectare si care se realizeaza de catre personalul de Servicii al Institutiilor. Asadar, precolectarea este operatia de strngere si depozitare pe timp limitat a reziduurilor industriale. La rndul ei, precolectarea are doua faze: -precolectarea primara care consta din strngerea reziduurilor si depozitarea lor n recipienti mici construiti special sau improvizati (cutii, gale ti) la locul de producere; -precolectarea secundara care se refera la adunarea reziduurilor rezultate n precolectarea primarasi depozitarea lor n containere asezate n camere, platforme, ghene sau alte locuri. pubele

n final, colectarea propriu-zisa este operatia de ridicare a reziduurilor de la punctele de precolectare secundarasi transportul lor la platforme de depozitare si neutralizare sau la instalatiile de valorificare. 5.1.1. Recipiente Principiile de alegere a tipului de containere9: -Containere confectionate din materiale reciclate sau usor accesibile; -Containere usor de identificat: fie dupa forma, fie dupa culoare sau dupa inscriptionari speciale; containerele au culori vii, care contrasteaza cu mediul nconjurator; containerele nu trebuie sa fie prea atragatoare, deoarece ar putea fi sustrase pentru alte utilitati gospodaresti; Ex: folosirea de containere albastre n America de Nord a stimulat cu succes o mai buna perceptie a reciclarii si a marit n anumite zone proportia de recuperare de la 20% la 75%; -Containere robuste si/sau usor de reparat si de nlocuit: esentiale pentru viabilitatea pe termen lung a unui sistem de colectare; -Containere potrivite pentru obiectivele colectarii: usor de deschis si de golit; suficient de mari pentru stocarea materialelor ntre zilele de colect are; suficient de mici pentru ncarcarea manuala la nevoie. 8 xxx - http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf 9 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel managementul deseurilor sol

ide urbane si industriale, Ed. MATRIC ROM, Bucuresti, 2003; 91

-Containere adaptate terenului: pe roti (trasee lungi), impermeabile (acolo unde ploua mult), grele (acolo unde sunt vnturi puternice); -Se va avea n vedere identificarea containerelor pe generatori prin adresa, nume sau numar de cod. Cosuri de gunoi si tomberoane de gunoi (fig.5.2.)10 - Pentru colectarea deseurilor, drept cea mai mica unitate se utilizeaza astazi din ce n ce mai rar, cosurile de gunoi cu un volum de 35 si 50 1 din tabla de otel zincata sau din plastic. Acestea sunt incomode, att din punct de vedere al transportului, dar si din punctul de vedere al capacitatii disponibile; n cazul unor deseuri mai voluminoase, aceste cosuri se dovedesc a fi nencapatoare, astfel nct deseurile trebuie depozitate lnga tomberon si transportate separat. n cosuri de gunoi de diferite forme si marimi sunt adunate deseuri de mici dimensiuni de pe strazi, din piete sau parcuri care apoi sunt golite manual n autovehiculele de colectare. Fig. 5.0.2. Cosuri de gunoi. Urmeaza apoi tomberoanele cu un volum de 70 si 110 1, care se realizeaza tot cu sectiune rotunda, dar numai din material plastic (fig. 5.3.) 1 1, 12, 13. 10 xxx - http://www.bizoo.ro/search_process.php?1=1&act=browsecat&ind_id=648&rea lm=1 11 xxx - http://www.monto.qld.gov.au/?pid=12 12 xxx - http://www.ci.des-moines.ia.us/departments/PW/Solid_Waste_Guidlines.htm 13 xxx - http://www.fenland.gov.uk/ccm/content/environmental-services/waste/hous ehold-waste-collection-524.en 92

Fig. 5.0.3. Tomberoane. 15 16 Pubele mari si containere pentru deseuri (fig. 5.4.) 14, , -Datorita cantitatii crescnde de deseuri s-au proiectat containere cu volum de 660, 770 si 1100 1 din tabla de otel si pubele de 120 si 240 1, mai rar de 360 1 din materia l plastic, care sunt utilizate n special n colectarea deseurilor menajere si a materialelor reciclabile din domeniul casnic. Pentru colectarea de cantitati mic i de deseuri periculoase, pubelele se produc din tabla de otel. Pubelele, respectiv containerele, au o sectiune dreptunghiulara si sunt prevazute cu 2, respectiv 4 roti. Ele pot fi mutate de catre utilizator si se po t manipula usor de catre personalul firmelor de salubritate. Containerele de dimensiuni mari cu volum de 660, 770 si 1100 1 sunt prevazute cu roti dirijabile . Containerele .suple proiectate n special pentru utilizarea lor n locuri nguste (precum n subsol) cu volum de 660 si 770 1 se produc si din material plastic. Ele necesita un loc special de amplasare de unde personalul de descarcare sa le ia s i sa le duca la autovehiculul de colectare si napoi. Containerele de 1100 1 si gasesc utilizare n special, acolo unde se aduna cantitati mai mari de deseuri, respectiv n zone intens populate, n ntreprinderi industriale, la manifestari sportive, n piete si la trguri n afara greutatii reduse a pubelelor din material plastic, acestea prezinta avantaje, n special n ceea ce priveste suprafata neteda a pubelei, rezistenta la coroziune a acestora si nivelul scazut al zgomotului n cazul procesului de colectare a deseurilor. 14 xxx - http://www.comtechrom.ro/category.php/Containere-pentru-colectarea-de%C 5%9Feurilor/18/ 15 xxx Metode si tehnologii de gestionare a deseurilor. Colectarea si transportu l deseurilor si a materialelor reciclabile, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti, http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20trans port.pdf 16 xxx - http://www.ppli-indo.com/serv_equipment.php 93

Fig. 5.0.4. Pubele mari si containere pentru deseuri. De regula, n astfel de pubele se aduna deseurile menajere, deseurile asimilabile din comert, industrie, institutii si partial deseuri de productie si deseuri periculoase solide. n special n cazul colectarii deseurilor de productie si acolo unde n perioade scurte se produc regulat cantitati mari de deseuri se folosesc pubele m ari cu volum de pna la 40 m3. Acestea sunt n special recipiente ntre 4 si 20 m3 si containere ntre 10 si 40 m3, precum si recipiente cu instalatie proprie de comprimare (container cu compactare). Acestea sunt containere mari pentru deseuri care se descarca prin procedura de schimbare a pubelei. Transportul containerelor cu deseuri lichide, namoluri orasenesti si deseuri periculoase se va efectua n conditii tehnice si de siguranta speciale. Datorita faptului ca autovehiculele de transport pentru aceste containere trebuie sa ajunga pna n imediata apropiere a acestora, se pun conditii speciale pentru amplasamentul lor si zona de acces. Containerele trebuie astfel amplasate nct sa fie un loc gol pentru nca un recipient de acelasi tip care sa poata fi descarcat nainte de a-1 ncarca pe celalalt plin. Containerele si recipientele deschise sau nchise se ncarca cu ajutorul sistemelor de ridicare, rulare, alunecare si asezare prin rasturnare. Continutul containerelor deschise este protejat n tim pul transportului cu prelate sau plase. Containere de colectare pentru sticla (fig. 5.5.) 17-Sticla este colectata n pubele cu volum ntre 1,1 si 5,5 m3 din otel sau plastic. Colectarea selectiva n functie de culoarea sticlei joaca un rol din ce n ce mai important. Din ce n ce ma i des se amplaseaza pubele de colectare a sticlei separat pentru fiecare culoare n parte (alba, verde si bruna). Sticla alba ocupa un procent foarte ridicat din productia de ambalaje. 17 xxx - http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/arti cleID_7696/Colectarea-selectiva-aambalajelorreciclabile-este-obligatorie-in-Bucuresti.html 94

Fig.5.0.5. Containere de colectare pentru sticla. Containerele de colectare au orificii rotunde care n parte sunt protejate ori de tevi de ghidare ori de bucati de cauciuc. n autovehiculul de colectare aceste containere se golesc prin preluarea cu macaraua de ridicare si deschiderea clape tei de la baza containerului. Se utilizeaza autovehicule de colectare cu recipiente mari, de exemplu cu un volum de pna la 60 m3 sau containere mai mici, cu volum de pna la 28 m3 Deoarece aceste containere sunt plasate n zone intens populate trebuie luate masuri de limitare a zgomotelor (de exemplu, captusirea interiorului containerului cu cauciuc). Containere de colectare pentru hrtie -De obicei se utilizeaza containere cu volume de 1,1 pna la 5,5 m3 din otel sau material plastic. Acestea sunt prevazute cu deschideri sub forma de fanta dreptunghiulara, pentru a ngreuna aruncarea altor tipuri de materiale. Acestea se pot goli cu ajutorul macaralelor de la autovehiculul de colectare prin deschiderea clapetei de la baz a containerului sau prin schimbarea containerului. Pentru a micsora pericolul de incendiu se recomanda, n cazul utilizarii containerelor din plastic, luarea unor masuri speciale. Pentru a mbunatati gradul de ncarcare a vehiculelor se utilizeazasi instalatii de comprimare. Dat fiind faptul ca hrtia se aduce personal n locurile d e colectare special amenajate, aceasta este de obicei de foarte buna calitate si f ara sa aiba impuritati. Calitatea hrtiei scade de multe ori prin sortarea necorespunzatoare n locuinte, adaugndu-se si materialele de legare a acesteia sau chiar aruncarea premeditara n containerele de colectare pentru hrtie a altor materiale. n aceste conditii, vnzarea hrtiei este greu de realizat. Containere de colectare pentru dozele de aluminiu si/sau conserve metalice (fig. 5.5.)18, 19 -Colectarea de doze de aluminiu si/sau conserve metal ice n containere separate are, spre deosebire de colectarea sticlei si a hrtiei, o importanta scazuta. Se poate aduna fie numai aluminiu fie toate tipurile amestecate, uneori si cu alte deseuri metalice. Aceasta colectare este problemat ica datorita costurilor ridicate de preluare, determinate de cantitatile scazute de materiale colectate si de greutatea scazuta a cutiilor din aluminiu comparativ c u volumul ocupat. Vnzarea acestor tipuri de deseuri este destul de dificila daca nu sunt prelucrate n vederea reciclarii n industrie. Se pot folosi pubele din otel sau plastic cu volum ntre 1,1 si 5,5 m\ Golirea are loc dupa ce pubela a fost preluata de macaraua unui autovehicul de colectare pri n

18 xxx - http://www.protectia-mediului.ro/reciclare/colectare/alte.htm 19 xxx - http://www.serpico.com.ro/produse_en.php?sc=9 95

deschiderea clapetei de la baza containerului n autovehiculul de colectare sau prin schimbarea containerului. Fig. 5.0.6. Doze de aliminiu si conserve metalice. Containere de colectare pentru ambalaje usoare (fig. 5.7.)20 -n acest tip de container se colecteaza ambalaje comerciale din materiale plastice, metal e si materiale compozite. Colectarea amestecata a acestora necesita o sortare ulterioara care se face de obicei manual. Cantitatea de deseuri care ramne dupa sortare este destul de mare astfel ca pentru cresterea gradului de recuperare es te necesar sa se dezvolte o procedura mai eficienta de sortare a materialelor plastice precum si crearea unei piete de ambalaje din materiale plastice sortate si de produse secundare din plastic. Pentru fiecare tip de ambalaj din material plastic pot fi utilizate containere de 4 m3 capacitate, acestea trebuie pozitionate n zone aglomerate, unde sa poata avea acces un numar ct mai mare de oameni. Acest exemplu de containere prezentate n document sunt utilizate n Germania, la noi n tara pot f utilizate containerele mari, metalice, de 1,1 m3 la care capacul se poate bloca cu lacat si vor fi prevazute cu fante de forme si dimensiuni diferite n functie de tipul deseurilor reciclabile ce trebuie introdus e Fig. 5.0.7. Containere de colectare pentru ambalaje usoare. Containere cu mai multe compartimente -n containerele cu mai multe compartimente, cu pereti despartitori partial reglabili, se colecteaza n compartimente separate deseuri din sticla (uneori si separate pe culori), deseur i din hrtie, deseuri metalice, deseuri din plastic si textile, precum si deseuri municipale periculoase (cum ar fi baterii si acumulatori uzati sau medicamente expirate), n compartimente speciale. Spre deosebire de celelalte containere, acestea se golesc doar prin procedura de schimbare a containerului. Acesta este ncarcat dupa ce a fost descarcat un container similar de pe autovehiculul de 20 xxx - http://www.arpmnv6.ro/Deseuri/01.Colectare%20si%20transport.pdf 96

colectare si transport si este golit ntr-un loc special amenajat, astfel ca mater ialele reciclabile sa ramna separate. Containerele cu mai multe compartimente au de obicei volume ntre 7,7 si 22 m3 (fig. 5.8.). Pentru compartimentele de colectare ale sticlei se pot lua masuri suplimentare de reducere a zgomotului. n punctele de colectare mai mari se pot asigura containere compartimentate pentru colectarea deseurilor de echipamente electrice si electronice (DEEE) voluminoase. Fig. 5.00.8. Containere cu mai multe compartimente. 5.1.2. Sisteme de colectare 5.1.2.1. Metode de colectare Metodele de colectare sunt de cele mai multe ori mpartite n scheme cum ar fi: "colectarea n puncte de colectare" (sau aport voluntar) si "colectarea din poarta n poarta". Metoda de colectare n puncte de colectare este aceea n care "locatarilor li se cere sa duca deseurile la unul din punctele de colectare special amenajate" d e catre autoritatile locale responsabile sau de catre firma de salubritate. Pentru aceasta metoda un container sau mai multe containere de deseuri de capacitate mai mare, sunt pozitionate n strada sau n locuri special amenajate n apropierea zonelor intens populate. Specific pentru aceasta metoda de colectare este faptul ca aceste containere sunt pozitionate n afara si nu n interiorul proprietatii locatarilor. n cazul colectarii selective a deseurilor, ntr-un astfel de punct de colectare vom regasi att containere speciale pentru materialele reciclabile cat s i containere pentru deseurile n amestec. n schemele de colectare din poarta n poarta, "locatarii pun deseurile ntr o pubela/sac plasat ntr-un anumit loc, ntr-o anumita zi, n afara locuintei lor". De asemenea, n cazul colectarii selective a deseurilor vor exista mai multe astfel de pubele/saci n care se vor depune anumite tipuri de deseuri si car e vor fi preluate de firmele de salubritate n zile diferite de colectare. Tabelul d e mai jos prezinta unele caracteristici comune ale acestor categorii. Tabelul 5.0.1 Comparatie ntre sistemele de colectare. Caracteristici Metoda de colectare n puncte de colectare Metoda de colectare din poarta n poarta 97

Definitie: Deseurile sunt duse de catre locatar de la locuinta sa la punctul de colectare. Colectarea deseurilor de la locuinta/de acasa. Sortare: Sortarea se face sau nu de catre locatar. Pot fi sortate sau nu la centru. Sortarea se face sau nu de catre locatar. Pot fi sortate sau nu la centru. Materiale colectate: Materiale separate sau materiale n amestec. Materiale separate sau materiale n amestec. Containere: Comunal Individual (poate fi comunal n cazul blocurilor de apartamente). Necesitatea transportarii de la consumator: Redusa pna la mare Nu exista Necesitatea transportarii pentru colectare: Redusa Mare Cantitatea colectata De la mare la mica Mare Nivelul de contaminare: Scazut -n cazul colectarii selective, Mare -n cazul colectarii mixte Scazut - n cazul colectarii selective, Mare - n cazul colectarii mixte Se poate vedea ca unele caracteristici, n special contaminarea, depind mai mult de faptul ca materialul este colectat separat sau nu, dect de metoda de colectare utilizata. 5.1.2.2. Moduri de colectare Colectarea n amestec -Colectarea n amestec este cea mai simpla metoda de colectare. Totodata, acest mod de colectare limiteaza posibilitatile ulterioare de reciclare si tratare a deseurilor. Colectarea n amestec a deseurilo r nu implica nici un efort din partea generatorului de deseuri, n ceea ce priveste selectarea pe tipuri de deseuri. Pentru sortarea materialelor reciclabile din deseuri colectate n amestec este nevoie de o instalatie de sortare mecanica (fig. 5.9)21. n aceasta instalati e vor fi sortate, n diferite etape, elementele componente ale deseurilor, cu utilaje corespunzatoare sau manual. Sortarea ulterioara a materialelor reciclabile din deseuri implica mai putina atentie si mai putin interes n pregatirea si colectare a lor din partea celor care produc deseurile si, de asemenea, implica o munca

suplimentara pentru sortare cu consum de energie, forta de munca si mijloace 21 xxx - http://www.ttservis.cz/trideni_odpadu/index_en.html 98

tehnice. Calitatea materialelor reciclabile sortate este inferioara dupa ce aces tea au fost amestecate n recipientele autovehiculelor de colectare uneori chiar comprimate sau maruntite. Materialele reciclabile sortate pot fi murdare sau umede, ceea ce le face greu de procesat si valorificat n continuare. Preluarea amestecata a tuturor grupurilor de materiale reciclabile a demonstrat ca hrtia, plasticul si sticla sunt greu de sortat n j-s, instalatii de sortare obtinnd doar partial materiale pentru procesul de reciclare. Fig. 5.0.9. Statie de sortare: 1 zona de receptie; 2 banda de alimentare a statiei de sortare; 3 banda de sorta re; 4 separator magnetic; 5 evacuarea deseurilor respinse; 6 zona de depozitare; 7 gratar pentru colectare hrtie; 8 banda transportoare cu racleti; 9 presa; 10 presa pentr u materiale metalice. Tinndu-se cont de faptul ca o parte din deseuri sunt sau nu folosite ca combustibil, n figura 5.10. este prezentata schema unei statii de sortare care po ate face o astfel de diferentiere. 22 Fig. 5.0.10. Statie de sortare a deseurilor dupa caracteristici de combustie. 22 xxx - http://www.gec.jp/WASTE/data/waste_C-2.html 99

n figura 5.11. este prezentata o statie de sortare pentru sticle. Fig. 5.0.11. Linie automata de sortare a sticlelor. n functie de gradul de automatizare, procesul de sortare a deseurilor se poate realiza: -manual de catre muncitori (fig. 5.12.a)23; -automata (fig. 5.12.b)24. a) b) Fig. 5.0.12. Metode de sortare a deseurilor. 23 xxx - http://www.ezls.fb12.uni-siegen.de/en/EZLS_dateien/Research/projects.ht m 24 xxx - http://www.gec.jp/WASTE/data/waste_C-2.html 100

Colectarea selectiva -n cazul colectarii selective a materialelor reciclabile si a deseurilor n amestec, intervalele de colectare trebuie sa corespunda sistemului de colectare utilizat. Perioadele dintre colectarile succe sive ale deseurilor n amestec pot fi scurtate avnd n vedere conditiile de igiena, pe baza reducerii cantitatilor de deseuri prin preluarea n paralel a materialelor reciclabile. n cazul materialelor reciclabile uscate, precum sticla si hrtia, frecventa colectarii este determinata doar de dimensiunile pubelelor. Pubelele cu deseurile biodegradabile colectate separat vor fi golite, pe considerente de igi ena, cel putin o data pe saptamna. Prin preluarea materialelor reciclabile se ntelege colectarea elementelor componente din deseuri din care materialele pot fi recuperate. Obiectivul prelua rii acestor materiale din deseuri si reintroducerea lor n procesele de productie ca materie prima secundara i reprezinta economisirea materiilor prime primare si reducerea cantitatilor de deseuri eliminate. n acelasi timp se pot economisi cantitati mari de energie. De exemplu, pentru topirea cioburilor (materia prima secundara) n cazul productiei de sticla sunt necesare numai 2/3 din energia necesara pentru producerea sticlei din materii prime primare. Preluarea acestor materiale face parte din domeniul reciclarii deseurilor si implica o diminuare a cantitatii de deseuri depozitate. Alaturi de economia de energie si de materii prime se obtine indirect o diminuare a deseurilor de productie specifice prin diminuarea cantitatii de materiale auxiliare si suplimentare. Alaturi de preluar ea materialelor reciclabile din deseurile menajere este necesar sa se colecteze si sa se sorteze materialele reciclabile din deseurile asimilabile din comert, industrie si institutii si, de asemenea, din deseurile de productie. Procesul de colectare a deseurilor cuprinde si traseul acestora de la umplerea pubelei la umplere vehiculului de colectare si la umplerea autovehiculelor de transport. n acest context, un sistem de colectare se va baza pe combinatia mijloacelor tehnice de lucru si forta de munca umana, in special: -procedura de colectare; -tipurile de pubele folosite; . -autovehiculele folosite; -personalul. ntr-o zona cu diferite tipuri de constructii si o serie de ntreprinderi mai mari si institutii, colectarea nu poate fi facuta cu ajutorul unui singur sistem. Corespunzator conditiilor din spatii vor trebui utilizate si diferite tipuri de sisteme de colectare. Evaluarea unui sistem de colectare si testarea organizarii conform cererilor se poate efectua pe baza urmatoarelor criterii:

-nivel economic; -siguranta muncii; -conditii de igiena; -efectele asupra colectarii de materiale reciclabile; -cerintele impuse de statiile de reciclare, tratare si eliminare a deseurilor; -aspecte urbanistice; -confortul utilizatorilor; -frecventa reparatiilor necesare; 101

-gradul de solicitare fizica a personalului de ncarcare. Aceste criterii trebuie analizate ntotdeauna mpreunasi ntr-o relatie echilibrata, pentru a evita neglijarea unor domenii si prin aceasta prejudiciere a ntregului sistem. 5.1.2.3. Proceduri de colectare Exista trei feluri de proceduri de colectare: a) procedura de colectare prin golirea pubelei; b) procedura de colectare prin schimbarea pubelei; c) procedura de colectare n saci de unica folosinta. La acestea se adauga colectarea fara un sistem anume, care se utilizeaza n transportul deseurilor voluminoare. Pentru fiecare proces de colectare n parte exista sisteme de recipiente si utilaje speciale, cu sisteme de ncarcare corespunzatoare. a) Procedura de colectare prin golirea pubelei n cazul procedurii de colectare prin golirea pubelei, n special la transportul deseurilor menajere si al deseurilor asimilabile de la ntreprinderi, se utilizeaza pubele prevazute cu roti, care se golesc prin intermediul unei instal atii de ridicare si rasturnare ntr-un autovehicul de colectare si apoi se pun napoi n acelasi loc. Transportul pubelelor de la locul lor la marginea drumului si napoi se va face de catre utilizator sau de catre angajatii firmei de salubritate. Sistem ul de prindere prevazut pe pubela usureaza munca personalului de ncarcare. Pentru aceasta se utilizeaza pubele diferite n mare masura standardizate, care vor fi golite n autovehiculele, prevazute cu un sistem combinat de prindere pentru mai multe tipuri de pubele. Fig. 5.0.13. Sisteme de colectare prin golirea pubelei. n functie de cantitatea de deseuri si conditiile de spatiu se utilizeaza pubele de diferite tipuri si marimi. n afara de sistemul de prindere autovehicule le de colectare sunt prevazute la ora actuala cu un mecanism de compactare a deseurilor, astfel nct sa se poata ncarca de doua sau trei ori mai multe pubele. Se utilizeaza autovehicule cu spatiu de colectare a deseurilor de pna la 23 m3 Tipurile de deseuri colectate: -deseuri menajere sau asimilabile acestora, colectate n amestec; -deseuri menajere pe fractiuni (sticla, hrtie, plastice, biodegradabile si restul); Avantaje: 102

-usurinta n manipulare; -nu necesita un spatiu vast de desfasurare; -costuri de exploatare mici. Dezavantaje: -costuri de investirii relativ mari; -personal relativ numeros; -durata colectarii relativ ridicata. b) Procedura de colectare prin schimbarea pubelei Aceasta procedura poate fi utilizata n aceeasi masura n cazul cu densitate mare, precum deseurile din constructii si demolari orasenesc, ct si al deseurilor cu densitate mai scazuta cum ar menajere si deseurile rezultate n ntreprinderile industriale, institutii, administratii si spatiile de locuit. deseurilor si namolul fi deseurile marile hoteluri,

n cazul acestei proceduri pubelele pline de la fata locului se schimba cu pubele goale de acelas tip. Dupa golirea acestora, pubelele se vor plasa ntr-un a lt loc. Daca este necesar sa se transporte pubele de tipuri si marimi diferite, sau daca golirea se face neregulat numai la cerere, atunci pubelele vor fi readuse dupa golirea lor n instalatia de eliminare napoi de unde au fost luate. n acest caz se vorbeste despre transport direct". Fig. 5.0.14. Sisteme de colectare prin schimbarea pubelei/containerului. Din motive economice se utilizeaza containere de peste 4 m3 care se pot manipula cu ajutorul unor sisteme de rasturnare diferite. Este posibila comprimarea continutului containerului cu o presa fixa sau n containere prevazute cu un sistem de compactare propriu. Tipurile de deseuri colectate: -deseuri menajere sau asimilabile acestora, colectate n amestec; -deseuri menajere pe fractiuni nealterabile(sticla, hrtie, plastice) -deseuri cu densitate mare din constructii si demolari; -namoluri orasenesti; Avantaje: -usurinta n manipulare si ntretinere; -personal putin; -durata colectarii relativ mica; -costuri de investitii relativ mici; -costuri de exploatare mici. 103

Dezavantaje: -necesita un spatiu de desfasurare relativ mare; -riscul de a transporta containerele pe jumatate goale. c) Procedura de colectare n saci de unica folosinta n cazul procedurii de colectare n saci de unica folosinta deseurile sunt adunate curat si igienic n saci de hrtie sau plastic si se ncarca direct n autovehiculele de colectare. Procedura de colectare se scurteaza datorita faptul ui ca nu mai este nevoie ca pubelele golite si repuse la locul lor, iar operatiunea de curatare a acestora este eliminata. ncarcarea sacilor se face de obicei manual, ceea ce reprezinta o solicitare fizica mai mare a personalului. Volumul sacilor este limitat datorita acestui fapt si al rezistentei sacilor la maxim 110 l. n mod obisnuit se folosesc saci de 50 si 70 1. Avnd n vedere obiectivul de a evita producerea de deseuri suplimentare, cresterea cu 3% a cantitatii de deseu prin materialul sacului trebuie privita ca ngrijoratoare. De regula se folosesc saci de gunoi atunci cnd se produc cantitati mai mari de deseuri (de exemplu de sarbatori, n campinguri, la trguri sau diferite manifestari la care participa multa lume) precum si acolo unde cerintele de igie na de colectare a deseurilor sunt foarte stricte (de exemplu n camine si spitale). D e multe ori sacii se aduna nainte de transport n containere. Tipurile de deseuri colectate: -deseuri menajere sau asimilabile acestora colectate n amestec; -deseuri menajere pe fractiuni (sticla, hrtie, plastice, biodegradabile si restul); Avantaje: -usurinta n manipulare si ntretinere; -personal putin; -durata colectarii este foarte scurta; -costuri de investitii mici; -costuri de exploatare mici. Dezavantaje: -riscul ruperii sacilor; -necesitatea diferitelor tipuri de saci n functie de tipul de deseu colectat; d) Procedura de colectare fara sistem Colectarea fara sistem, n cadrul careia deseurile se colecteaza neunitar dupa marime si forma sau n containere deschise, se utilizeaza la ora actuala numai n cazul colectarii deseurilor voluminoase. Deseurile voluminoase trebuie

asezate la ndemna personalului de ncarcare a autovehiculelor pentru a putea fi usor ncarcate. 5.2. UMPLEREA AUTOVEHICULELOR DE COLECTARE 5.2.1. Instalatia de umplere a vehiculelor de colectare 104

Printr-un sistem de ridicare si rasturnare pneumatic sau hidraulic care se afla n partea din spate a autovehiculului de colectare, pubelele pline cu deseuri sunt preluate, iar continutul este golit printr-o deschidere adaptata formei si dimensiunii pubelei n interiorul vehiculului sau rasturnat ntr-o cavitate de preluare (albie). Golirea recipientului n autovehicul se face prin rasturnarea si totodata ridicarea acestuia. Se poate asigura ncarcarea vehiculului fara a produce praf, atunci cnd ntre pubela si deschiderea pentru umplere se realizeaza o legatura integrala. Pentru aceasta, deschiderea trebuie sa corespunda diferitelo r forme si dimensiuni ale pubelei. Modificarea treptata a pubelelor a facut necesara montarea a mai multor sisteme diferite de umplere la un vehicul. Aceste sisteme pot lucra independent unul de altul. n cazul deschiderilor duble se pot goli n acelasi timp doua pubele diferite cu ajutorul sistemelor corespunzatoare de ridicare si rasturnare a pube lelor prin deschideri corespunzatoare asezate una lnga alta n vehicul. Pubelele sunt de regula de 120/240 1 si de 1100 1. Instalatiile de ridicare si rasturnare pot fi actionate independent una de alta si golirea pubelelor de 120 1 si de 240 1 poat e fi realizata cu reducerea cantitatii de praf emanat. n acest caz nsa este prevazuta o deschidere proprie corespunzatoare fiecarui tip de pubela n parte. Prin intermediul unor deschideri combinate se pot goli mai multe tipuri de pubele diferite. Preluarea pubelelor se face de obicei cu asa numitul "sistem pieptene", care apuca de jos un mner fixat n partea din fata a pubelei. Un "pieptene dublu" poate apuca independent una de alta 2 pubele de 120/240 1. Dupa o modificare a parametrilor este posibilasi ridicarea unei pubele de 1100 1. Un avantaj mare a apucarii cu pieptene este ca pot fi manipulate pubele de diferite dimensiuni cu aceeasi instalatie de ridicare si rasturnare. Existasi instalatii de apucare cu "pieptene cu brat de ridicare rabatabil" pentru preluarea suplimentara a pubelelor de 1100 1 cu fus. (vezi figura 9 si 10 105

Fig. 5.0.15. Instalatii de apucare cu "pieptene cu brat de ridicare rabatabil" 5.2.2. Sistem de comprimare n autovehiculele de colectare La colectarea deseurilor menajere si asimilabile si a deseurilor voluminoase se utilizeaza autovehicule speciale nchise. Acestea au spatii de ncarcare nchise cu sisteme diferite de comprimare a deseurilor. Ele se ncarca prin deschiderile obisnuite sau cu sisteme aflate la partea din spate a autovehiculului. n cazul autovehiculelor cu sistem de comprimare rotativ deseurile cad prin deschizatura din peretele posterior fix al vehiculului ntr-un tambur care se roteste n jurul propriei axe. Tamburul care se roteste cu aproximativ 4 rotatii p e minut este prevazut cu un melc (spirala) interior sudat. Tamburul se va roti n as a fel nct spirala sa deplaseze deseurile catre partea din fata a vehiculului. Prin deplasarea continua a deseurilor catre fata (catre peretele din fata a tamburulu i) se obtine comprimare de 2 pna la 4 ori. Prin rostogolirea continuasi prin presarea s i ruperea bucatilor mai mari printre spirele melcului si a partilor fixe ale carca sei apare un efect de micsorare si de amestecare fara de care nu este posibila comprimarea deseurilor mai voluminoase. Trebuie nsa avute n vedere efectele amestecarii asupra prelucrarii ulterioare a deseurilor. n cazul arderii, acest ef ect este benefic, dar nu si n cazul sortarii pentru recuperarea de substante care se pot revalorifica. n special apare umezirea si murdarirea hrtiei prin resturile biodegradabile. Autovehiculele cu sistem de presare a deseurilor se ncarca ntotdeauna printr-o anticamera plasata imediat dupa deschiderea pentru ncarcare. O placa de presiune actionata hidraulic ce este legata de un perete de presare goleste anticamera si umple prin comprimare containerul vehiculului de transport. Peretele din fata a containerului poate fi actionat hidraulic pe toata lungimea containerului. Cel mai mare grad de comprimare se obtine n domeniile de lucru ale placii de presare si peretelui mpingator. La nceputul operatiunii de umplere peretele din fata se mpinge pna aproape de anticamera. ncet, ncet odata cu umplerea containerului peretele din fata gliseaza pna la pozitia cea mai din fata pastrndu-se nsa n mod automat 106

presiunea din interiorul ncarcaturii si gradul comprimare pe toata lungimea containerului. Factorul de comprimare maxim care poate fi obtinu n acest fel este de 3:1. n acest caz nsa nu se obtine o amestecare a deseurilor. Doar n prima faza, anticamera este posibila o oarecare micsorare a deseurilor foarte voluminoare (fig. 5.16). Fig. 5.0.16. Procesul de ncarcare a containerului cu presa. Pentru a se evita dezvoltarea de presiuni n peretii containerului acestia trebuie ntariti. ncarcarea peste masura a containerului si prin aceasta depasirea sarcinii admisibile pe osie se poate evita cu ajutorul unor semnalizatori, care pornesc atunci cnd se ajunge la sarcina limita admisibila ntrerupnd astfel procesul de ncarcare. 5.3. TRANSPORTUL DESEURILOR Prin transportul deseurilor se ntelege totalitatea proceselor care ncep dupa colectarea deseurilor si se ncheie cu predarea acestora la instalatiile de reciclare, tratare si sau eliminare a acestora. Transportul deseurilor este de d oua feluri: -transport la distanta mica; -transport la distanta mare. Dupa colectarea deseurilor de la locul la care acestea au fost generate urmeaza transportul la distanta mica la instalatia de reciclare tratare si/sau eliminare a deseurilor care se gaseste n apropiere sau la o statie de transfer. D e la statia de transfer deseurile ajung prin transportul la distanta mare la o instalatie centrala de reciclare, tratare si/sau eliminare. 5.3.1. Sisteme de transport Din punct de vedere al gradului de ncarcare exista 3 tipuri de transport: -transport plin; -transport gol; -transport intermediar. Principii de alegere a vehiculelor de colectare25: -se vor alege vehicule care consuma o cantitate minima de energie, dar cu o complexitate tehnica necesara pentru a colecta n mod eficient materialele vizate - trebuie tinut cont de faptul ca operatiile de colectare si 25 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel lide urbane si industriale, Ed. MATRIC ROM, Bucuresti, 2003; 107 managementul deseurilor so

transport au costuri relativ ridicate; -vor fi preferate echipamente fabricate local, cu o conceptie traditionala a vehiculelor si cu calificare locala, ori de cte ori este posibil, completate la nevoie cu asistenta expertilor nationali si internationali (utiliz area de vehicule adaptate la conditiile concrete de clima); -se vor alege utilaje care pot fi ntretinute si reparate local si pentru care suri disponibile pe plan local piese de schimb; -n zonele deluroase sau aglomerate se vor alege vehicule actionate manual, tractate de animale sau vehicule mecanice usoare; -se vor alege vehicule fara compactoare, remorci, basculante sau dube n zonele unde populatia este dispersata sau deseurile sunt deja dense; acestea sunt mai eficiente n ceea ce priveste consumul de carburanti, exploatarea si ntretinerea lor; -vor fi avute n vedere, dupa caz avantajele sistemelor hibride: vehicule mici- satelit actionate manual, electric sau cu propan, care alimenteaz a un vehicul mai mare stationar sau cu miscare lenta (vehicul cu compactare sau un autocontainer); -vor fi avute n vedere, n zonele urbane industrializate, vehicule cu compactare (atunci cnd pe traseele de colectare sunt multi generatori, iar deseurile nu sunt prea dense sau prea umede); -utilizarea vehiculelor cu colectare automata - atunci cnd este posibila aducerea pe roti a containerelor (cu capacitati de cea. 120 - 240 litri ) din gospodarii la punctele de colectare; -n zonele industrializate, unde colectarea separata a deseurilor organice si a altor materiale reciclabile este o prioritate, se vor alege vehicu le mixte: cu doua compartimente pentru colectarea eficienta a doua fluxuri de materiale; -pentru colectarea materialelor reciclabile amestecate se vor alege vehicule specializate n reciclare: care pot asigura compactarea materialelor plastice, stocarea uscata a hrtiei, colectarea sticlei pe culori si calitati sepa rate, a metalelor si nemetalelor. Vehiculele de colectare si transfer trebuie satina seama de teren, climasi profilul asezarii. De exemplu, folosirea vehiculelor descrise este adecvata mai ales n zonele cu clima uscata, dar trebuie asigurata combaterea prafului si posibilitatea acoperirii ncarcaturilor n sezonul ploios si n perioadele cu vnt. Daca vehiculele de acest fel se ncarca vrfuit cu deseuri, acestea vor cadea, reducnd astfel considerabil eficacitatea sistemului de colectare. La selectarea unui vehicul, un factor important este densitatea locuintelor

si raportul existent ntre locuintele pentru o familie si pentru mai multe familii , fapt care va determina numarul de opriri ale vehiculului. Dispunerea strazilor, pantele, traficul si suprafata drumurilor influenteaza usurinta de a manevra. Vehiculele cu compactor lucreaza prost n zone cu clima foarte umeda, deseurile sunt adesea umede si dense. n aceasta situatie, vehiculele cu compactare au tendinta de a stoarce umezeala si de a mprastia scurgerile pe strazi. De asemenea, n zonele n care se arde carbune, unde deseurile sunt bogate n cenusa, acestea nu pot fi compactate mai mult. Modelele de colectare cu compactor, din tarile dezvoltate sau din orasele cu crestere rapida, cu echipe 108

formate din mai multi membri, pot reprezenta solutia potrivita datorita existent ei strazilor suficient de largi pentru astfel de vehicule. n unele cazuri, vehiculel e cu compactoare pot fi fezabile daca sunt asociate cu un mic vehicul satelit de colectare cum ar fi carucioare actionate cu propan sau manual, care colecteaza deseurile din zonele aglomerate si le aduc la vehiculul mare. Atitudinile culturale fata de deseuri pot sa determine frecventa colectarii sau alegerea tipului de containere. Traditiile legate de vehicule si disponibili tatea soferilor afecteaza alegerea vehiculului. Consideratiile culturale iau n consider are si faptul daca populatia este dispusa sa vada deseurile n vehicul sau daca aceste a trebuie ascunse imediat vederii; daca este neplacut sa se auda un anunt al sosir ii vehiculului; cine poate manipula deseuri si n ce mprejurari si ce punct de depozitare este acceptabil. Se mentioneaza ca atitudinile culturale sunt uneori modificate n oarecare masura prin educatie. O eroare frecventa n alegerea sistemelor de colectare si de transfer este presupunerea ca toate fluxurile de deseuri sunt ia fel Compozitia fluxului de deseuri variaza nu numai n functie de anotimp, ci si n functie de categoria etnica si sociala din aceeasi tara. Exista o variatie relativ mare ntre tari, emisfere s i continente. n tarile cu venituri mici, deseurile sunt de obicei bogate n materiale organice deoarece alti constituenti sunt ndepartati nainte de depozitare sau ntre depozitare si colectare. Tarile cu venituri mari, dimpotriva, au tendinta de a a vea n deseuri o proportie mai mica de deseuri organice, dar mai multa hrtie, sticla, materiale plastice si metale. Lund n considerare cele prezentate anterior, au aparut diferite tipuri de masini de transportat deseuri (fig. 5.17) 2627, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36. 26 xxx - http://www.who.int/water_sanitation_health/hygiene/envsan/tn07/en/index .html 27 xxx - http://www.comtechrom.ro/product.php/Autospeciala-16-22-mc/5/ 28 xxx http:// www.westu.org/default.asp?menuid=10395&sub1menuid=10410&sub2menuid=10551&sub3men uid=1056629 xxx - http://www.alphagreen.gr/ergouk.htm 30 xxx-http://www.wastecycle.co.uk/index.asp?c=1020 31 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=86&menu=services 32 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=57 33 xxx - http://www.viridor-waste.co.uk/index.php?id=56 34 xxx - http://www.danvilleva. gov/page.asp?menuid=2820&sub1menuid=2838&sub2menuid=2956&sub3menuid=3907 35

xxx http:// www.tampagov.net/dept_solid_waste/residential_services_division/images/fully%20a utomated%20large.jpg36 xxx - http://www.co.henrico.va.us/utility/solidwaste/bulk ywastecollections.html 109

Fig. 05.0.17. Metodede transportat deseuri. Transportul rutier al deseurilor Autovehiculele de colectare si transport al deseurilor sunt camioane cu recipiente speciale, care se ncarca direct sau camioane pe care se pot monta pentru transport containere de capacitate mare care se monteaza deja ncarcate. Acestea din urma se pot folosi att pentru transportul la distante mici cat si la distante mari. 110

Un autovehicul poate fi utilizat daca respecta anumite conditii constructive ca de exemplu dimensiuni ale containerului de ncarcare si ncarcarea maxima pe fiecare axa. O conditie principala impusa autovehiculelor de colectare este sa poata ncarca cat mai multe deseuri. Marirea din ce n ce mai mult a capacitatii autovehiculelor este limitata de greutatea maxim admisasi de usurinta de manevrare a autovehicului. La fixarea dimensiunii vehiculului de colectare si transport se vor avea n vedere: -ncarcatura utila; -distanta catre statia de transfer sau la statia reciclare, tratare si/sau eliminare; -sistemul de recipiente; -topografie, limitarile si dificultatile n traficul rutier; -latimea drumurilor pe distantele parcurse de vehiculele de colectare sau de transport; -timpul de lucru zilnic si pauzele angajatilor; -marimea echipei de colectare a deseurilor. Transportul deseurilor pe cai feroviare Toate transporturile feroviare au n comun faptul ca deseurile dupa colectarea lor cu autovehicule rutiere trebuie sa ajunga la o statie de transfer (fig.5.18)37, 38. Acolo, de cele mai multe ori, dupa compactare se ncarca n vagoane si se transporta la diferite instalatii de reciclare, tratare si/sau eli minare a deseurilor. Transportul feroviar se poate face n containere de comprimare, n containere cu sistem rotativ de comprimare, sau n cazul deseurilor necomprimate, n vagoane deschise la partea superioara acoperite cu prelate sau plase. Fig. 05.0.18. Transporul feroviar al deseurilor. Un avantaj n cazul transportului feroviar este independenta acestui tip de transport de conditii meteorologice si faptul ca circulatia rutiera nu este ngreunata. De aceea trebuie acordata o atentie deosebita accesului la cale ferata n cazul planificarii unei statii de transfer sau a unei instalatii de reciclare, tratare si/sau eliminare a deseurilor. 37 xxx - http://www.rematsalaj.ro/net/fisiere/dotare.htm xxxhttp:// images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.edie.net/Library/features/images/LAB01 23_4t.jpg&imgrefurl=http: //www.edie.net/Library/view_article.asp%3Fid%3D1374%26channel%3D0&h=91&w=100&sz= 8&hl=ro&start=109& tbnid=iMFveLYjyUWb3M:&tbnh=75&tbnw=82&prev=/images%3Fq%3Dwaste%2Btransport%26sta

rt%3D100%26n dsp%3D20%26svnum%3D10%26hl%3Dro%26sa%3DN 111

Datorita cantitatilor mari si gradului de ncarcare mare care se poate transporta numai cu un tren, transportul feroviar este indicat n special n cazul deseurilor masive cu densitate mare ca de exemplu fier vechi, zgura, deseuri din constructii si demolari sau namoluri orasenesti. Transport feroviar al deseurilo r menajere si al celor asimilabile din comert, industrie si institutii devii inter esant si fezabil numai atunci cnd trebuie transportate la distante foarte mari, sau cnd nu exista depozite de deseuri n apropierea oraselor. Transportul deseurilor pe cai navale Deseurile pot fi ncarcate n statiile de transfer si pe nava de transport sau n containere pe diferi nave (fig. 5.19) 39. De asemenea, pe calea apei se pot transporta cantitati mult mai mari de deseuri n comparatie cu transportul pe caai rutiere. Transportul naval al deseurilor se ntlneste relativ rar. Nivelul ridic sa u scazut al apei si ngheturile pot ngreuna transportul naval regulat. n astfel de cazuri nave transportoare pot juca rol de tampon pentru cteva zile. De asemenea trebuie avute n vede perioadele de transport mari uneori, chiar saptamni sau chiar luni de transport, perioade care sunt admisibile doar n cazul deseurilor nealterabile. Fig. 5.0.19. Nava petru trasportul deseurilor. Transbordarea n statii de transfer Transportul deseurilor implica transportarea acestora de la locul de colectare la centrele de reciclare tratare si/sau eliminare, iar n cazul distante lor foarte mari, deseurile pot fi duse la statiile de transfer unde vor fi transbord ate n autovehicule de capacitati mari si apoi transportate la centrele reciclare, trat are si/sau eliminare. Transbordarea deseurilor la o statie de transfer se poate face fie direct din autovehiculul de colectare ntr-un alt mijloc de transport fie indirect prin stoca rea intermediara ntr-un buncar. n cazul folosirii unor prese pentru deseuri este nevoie de buncare de stocare intermediare. Acestea ndeplinesc rolul unui depozit tampon, prin care se asigura o functionare continua, n cazul livrarii n etape a deseurilor. De acolo deseurile sunt transportate, de exemplu, cu ajutorul poduri lor rulante cu benzi zimtate, cu ajutorul platbenzilor sau a utilajelor de mpingere catre dispozitivele de ncarcare. In principiu, ntr-o statie de transfer se desfasoara 3 operatiuni principale: -predare (tipul de predare); 39 xxx - http://www.turbosquid.com/FullPreview/Index.cfm/ID/307638 112

-pregatire (transbordare cu sau fara comprimare); -ncarcare (corespunzator tipului de mijloc de transport folosit n continuare). Predarea -Predarea deseurilor se poate face doar cu ajutorul autovehiculelor administratiei locale sau, n unele cazuri, cu autovehicule privat e. Daca autovehiculele private au permisiunea de a livra direct deseuri, este necesar sa se prevada, pe lnga un cntar si o casa de marcat, locuri de descarcare suplimentare corespunzatoare autovehiculelor private care au dreptul sa livreze. Pregatirea -Prin pregatire n cadrul operatiunii de transbordare a deseurilor se ntelege manipularea deseurilor dupa predare n cadrul statiei de transfer. Deseurile pot fi ncarcate direct sau dupa ce au fost n prealabil stocate temporar ntr-un buncar si compactate sau nu n mijloacele de transport pentru distante mari. ncarcarea si descarcarea mijloacelor de transport -Modul de ncarcare depinde de mijlocul de transport folosit. Transportul la distanta se poa te face pe cai rutiere, navale sau feroviare. Predarea deseurilor se face de regula cu autovehicule rutiere. Si transportul la distanta a deseurilor este indicat a se face de regula pe cai rutiere (fig. 5.20). n cazul transportului rutier containerele de capacitate mare montate pe vehicul se ncarca direct. Fig. 5.0.20. Sisteme de transbordare rutiere. n cazul transportului feroviar containerele de capacitate mare deja ncarcate sunt preluate de un pod rulant si asezate pe vagonul trenului. La destinatie de obicei acestea sunt rencarcate n camioane, pentru a ajunge mai usor la depozitul de deseuri sau la instalatia de reciclare, tratare si/sau eliminare . 113

Fig. 5..0.21. Sisteme de transbordare feroviare Este posibilasi descarcarea directa din autovehiculele de colectare n vagoane de capacitate mare deschise la partea superioara. Descarcarea la destinatie se va realiza cu ajutorul unei instalatii de macarale cu graifar. Aju stajele de tabla din interiorul recipientelor nlesnesc utilizarea completa a capacitatii de umplere. Golirea se face prin rotirea recipientului n jurul propriei axe n sens invers, (fig. 5.21.). Capacitatea recipientelor este de aproximativ 73 m3 pna la 50 tone deseuri. La transportul naval la distante mari autovehiculele de colectare fie rastoarna direct continutul n nava de transport deschisa la partea superioara (fi g. 5.22), fie prin intermediul unor prese de deseuri n recipiente de capacitate mare care vor fi transportate cu ajutorul macaralelor pe navele care transporta containere. Navele cu fundul plat deschise la partea superioara pot fi descarcate la destinatie cu ajutorul macaralelor cu graifar. Emisia de praf n cazul ncarcarii navelor deschise se poate combate prin desfasurarea operatiunii ntr-un mediu acoperit si printr-o usoara depresiune (efect de vid). 5.4. DISTANTA PNA LA LOCUL DE PROCESARE SAU DE ELIMINARE FINALA. ntruct unul din motivele principale ale includerii transferului ntr-un sistem de deseuri este marirea eficientei de transport spre procesare sau elimin are, o practica sanatoasa trebuie sa cuprinda o evaluare a distantei de la zonele de colectare pna la aceste amenajari comparativ cu transportul direct la amenajarea de eliminare. 114

Autovehicule ale serviciilor de salubrizare publice Autovehicule ale serviciilor de salubrizare particulare Tipul transportului la distantaAutovehicule ale serviciilor de salubrizare publice Autovehicule ale serviciilor de salubrizare particulare Tipul transportului la distanta Descarcarea directa farastatie de transfer Descarcarea directa cu statie de transfer Vehicule de compactare ntr-o statie de transfer Transferare faracompactare Tipul transbordarii deseurilor Fig. 5.0.22. Reprezentarea sistematica a diferitelor variante de transportare a deseurilor. Compactor integrat n autovehiculul de transport Compactor stationar Presa de compactare n baloti Maruntire Pe cai rutiere Pe cai feroviare Pe cai navale Instalatii n aer liber Constructii din otel Constructii din beton Transferare cu compactare Tipul livrarii deseurilor Cladiri din prefabricate Cu un etaj Cu mai multe etaje Tipul instalatiilor Sistematizarea transportului deseurilor 115

5.4.1. Consideratii sanitare si de mediu privind transferul deseurilor [1,11,12] Din perspectiva la nivel de sistem, operatiile de transfer pot aduce beneficii pentru mediu si sanatate n urmatoarele moduri: -pot reduce emisiile n aer si consumul de carburant datorita eficientei sporite a colectarii si transportului; pot reduce si consumul de ener gie; -accesul la materiale pentru pre-procesare, culegerea de deseuri sau recuperarea de materiale, mpreuna cu ndepartarea articolelor voluminoase sau vatamatoare, reduce consumul de carburant si mareste recuperarea; -masurile sigure pentru pre-prelucrare si culegere de deseuri pot mbunatati conditiile sanitare si de lucru ale culegatorilor de deseuri care altfe l ar prelucra materialele din groapa de gunoi sau din depozitul deschis; existenta transferului ntr-un sistem de colectare referitoare la accesul carutelo r si al rutelor cu parcurs scurt. Astfel gropile de gunoi pot fi amplasate cu mai mul ta consideratie pentru factorii de sanatate publicasi de mediu, cum sunt conditiile hidrogeologice, retinerea scurgerilor si a gazelor de fermentare precum si izola rea fizica a amenajarii pentru minimizarea amenintarii reprezentata de vectorii de boli, cum ar fi rozatoarele. Statiile si punctele de transfer pot crea probleme pentru sanatatea umanasi pentru mediu, [11,12]: -impactul negativ asupra vecinatatii poate include zgomotul, emisiile n aer precum si emisiile de scurgeri si uleiuri de la vehiculele de colectare si transfer precum si de la amenajarile pentru ntretinerea vehiculelor; -statiile si punctele de transfer au potentialul de a produce probleme de miros, gunoaie si vectori de boli, dar cum ele faciliteaza o colecta re mai intensasi mai prompta, pot adesea sa echilibreze problemele de acest fel. -lipsa de control poate conduce la transformarea unui punct de transfer al unei comunitati n loc de aruncare necontrolata a deseurilor. 5.4.2. Calculul capacitatii de transport Pentru dimensionarea parcului de autotransportoare si a containerelor necesare pentru transportul deseurilor aferente unei localitati se procedeaza ia urmatoarele calcule, [2, 9]: Q 1 Q Debitul mediu zilnic = (Q + )

, med , td Smed dd n care:

Im Q = N [t/zi] med l 1000 ,= Sls [t/zi] QSmed 116

unde: dd - densitatea medie aparenta a reziduurilor, [t/m3]; Qmed- debitul mediu zilnic ai reziduurilor colectabile; Nl - numarul locuitorilor aferent centrului urban; lm - cantitatea medie zilnica de deseuri produse de un locuitor, [kg/zi]; QS,med - debitul mediu zilnic al deseurilor stradaie, [t/zi]; S - suprafata stradala a localitatii, [ha]; Is - cantitatea unitara deseu, [t/ha.zi] (ls= 0,15 t/ha.zi); (lm= 0,80 kg/zi) -Calculul numarului total de pubele necesar salubrizarii localitati Q,t Np = td u Vp Cu unde: tu - timpul salubru necesar umplerii pubelei (3 zile); Vp - volumul pubelei, [m3]; Cu - coeficientul admis de umplere a pubelei, (0,90) Toate etapele acestui flux, de la colectarea deseurilor, manipulare, presortare, depozitare, expediere la consumatori a deseurilor reciclabile, incinerare, depozitare finala, au importanta lor, iar neglijarea n abordare a oricareia dintre acestea poate aduce prejudicii mai mici sau mai mari factorilor de mediu (cu precadere solurilor si apelor subterane). Efectul este resimtit n reducerea eficientei activitatii serviciului de salubritate si compromiterea cal itatii mediului. -Numarul total al autovehiculelor colectoare pe zi si schimb: a Nm N = p p as, ch tN M u ts, ch a M = nm[kg] a pp n care: a - coeficient al degradarii pubelelor, (a = 1,05);

mp - masa reziduurilor ce poate fi colectata ntr-un container, [kg]; Nt,sch -numarul normat al transporturilor, posibil a fi efectuat de un autovehicul colector, pe zi, ntr-un schimb de 8 ore; Ma - cantitatea totala a reziduurilor ce poate fi colectata de un autovehicul, [kg]; np - numarul de pubele care pot fi depozitate ntr-un autovehicul; 5.5. COLECTAREA SI RECUPERAREA DESEURILOR SOLIDE 117

5.5.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase prafoase Majoritatea materialelor refolosibile feroase rezulta din gazele arse si a apelor uzate n procesele siderurgice. Exista diferite tehnologii si sisteme de epurare a materialelor refolosibile su b forma de praf din gaze arse, pulberi metalice sau din apele reziduale industrial e si menajere uzate. Din industriile de desprafuire adecvate continutul de praf al gazelor evacuate n sectorul siderurgic poate fi redus pna la valorile de 0,1 0,15 g/m3, ceea ce nseamna ca se poate recupera peste 97 % din cantitatea de praf initiala. Prin sistemul de epurare n mai multe trepte, continutul de praf de furnal din gazele evacuate se reduce la 0,01 g/m3. Praful de furnal astfel recuperat, evaluat la c irca 30 kg/t fonta are un continut de 40 % Fe. La sectorul otelarie, la cuptoarele Martin, prin adaptarea unor instalatii (filtre de epurare corespunzatoare) se poate ajunge la reducerea continutului de praf n gazul evacuat n atmosfera pna la 0,1 0,15 g/m3. Praful recuperat reprezinta circa 7 kg/t de otel si are un continut de fier de peste 50 %. Si la cuptoarele electrice, n timpul suflarii oxigenului pentru accelerarea reactiilor de afnare, se ajunge la o concentrare a continutului de praf, de pna la 8 g/m3 care dupa epurare cu instalatii de captare si desprafuire a gazelor, scad e la 0,02 g/m3, rezultnd deci o importanta cantitate de material feros cu un continut de circa 40 % fier. La convertizoarele L.D. cantitatea de praf din gazele evacuate variaza ntre 30 50 g/m3 ceea ce revine la 10 25 kg praf raportat la tona de otel elaborat. Prin operatia de epurare, cu continutul de praf din gazele evacuate se reduce l a mai putin de 0,1 g/m3. Praful obtinut, avnd n proportie de 80 % o granulatie de 0,8 n jur de 60 % fier. 0,05 m contine

Materiale feros se mai obtine si din zgura din turnatorii, din tunderul de la fo rje si din namolul apelor reziduale uzate folosite la racirea diferitelor procese sa u prelucrari tehnologice. Prin zdrobirea zgurei se obtin particule de otel cu granulatie cuprinsa ntre 5 300 mm granulatie, reprezentnd circa 4 5 din total zgura. Dupa macinare pna la granulatia de 5 %, rezulta, prin separare magnetica, un concentrat feros cu circ a 45 % fier, n proportie de peste 20 % din cantitatea totala de zgura. Restul materialului, circa 74 %, nu mai are practic dect un continut sub 20 % fier ceea ce face sa nu mai poata fi folosit n siderurgie ci n alte utilitati ca la repararea drumurilor, la rampele de depozitare controlate sau ca ngrasamnt n agricultura.

5.5.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase sub forma de bucati Aceasta categorie este foarte importanta, att din punct de vedere cantitativ ct si calitativ. Calitatea produselor siderurgice este mult influentata de categoria, clasa si calitatea materialelor refolosibile feroase introduse n cuptoarele de topire. Folosirea lor n stare necontrolata sau nepregatita poate rebuta cantitati de otel de calitati necorespunzatoare. 118

5.5.3. Colectarea si recuperarea aschiilor metalice n general, sistemele actuale de colectat aschiile metalice la sectiile mecanice de prelucrare prin aschiere au caracterul unei munci nemecanizate. Acesta deoarece aschiile rezultate la masinile unelte sunt mai nti strnse manual n lazi, care sunt evacuate la sfrsitul schimbului sau n timpul schimbului cu ajutorul unui mijloc oarecare de transport pna la locul de depozitare unde se varsa ntr-un buncar de aschii. Acest sistem necesita forta de munca, spatiu si timp, factori importanti ai reducerii pretului de cost. O sectie lucrnd cu 50 masini unelte aschietoare produce ntr-un schimb 1000 1500 kg aschii sub forma de fire, al caror transport si depozitare ridica multe probleme, n special prin faptul ca greutatea volumica a aschiilor n forma de fire este foarte mica, circa 200 kg/m3. Aceste valori pot oscila mult n functie de operatia de strunjire (de presare sau finisare) de marimea masinii unelte, de vi teza de aschiere, de tipul de masina-unealta etc. n tabelul 5.2. este redata cantitatea de aschii rezultata de la diferite tipuri d e masini-unelte. Tabelul 0.2 Cantitatea de aschii metalice produsa n anumite locuri. Locul de producere a aschiilor Cantitatea de aschii (kg/schimb de 8 h) Strung pentru aparate 4 6 Strung revolver mic 12 16 Strung revolver mare 20 50 Strung de productie cu vrfuri (de marime medie) 15 Masina de gaurit (de marime medie) n medie 10 20 Masina de frezat (de marime medie) n medie 18 - 30

30

De aici rezulta ca proiectantii de ateliere aschietoare trebuie sa priveascasi problema colectarii si evacuarii aschiilor, care este ntotdeauna dificila. Colectarea aschiilor la masini unelte. n general se poate spune ca proiectantii de masini-unelte aschietoare de metale nu au rezolvat nca problemele evacuarii aschiilor de la scula aschietoare respectivasi nici colectarilor ntr-un colector destinat transportarii ulterioare din sectie. Masinile aschietoare moderne pentru prelucrarea suprafetelor plane (masini de frezat, masini de rabotat) sunt prevazute doar cu albii care asigura colectarea lichidului de racire (cu aer comprimat) pe jos si apoi se aduna manual n lazi de catre personalul muncitor sau de serviciu. La strungurile universale de uz obisnuit cel putin exista sub sania strungului o albie a batiului n care cad si se strng aschiile, de unde se scot mai usor ntr-un cos sau ntr-o roaba. La instalarea masinilor grele se amenajeaza n spatele lor gropi speciale betonate, n care se monteaza cosurile pentru aschii.

119

La strungurile automate si semiautomate aschiile cad mpreuna cu lichidul de racire pe partea inferioara a batiului gol la interior, n al carui perete superior este instalat un gratar si se varsa pe un plan nclinat n cosul asezat n spatele masinii. La prelucrarea pieselor cu viteze mari si pe masini unelte de mare productivitat e se formeaza o cantitate att de mare de aschii nct ele blocheaza repede masina si mpiedica lucrul. Dupa unele date publicate, astfel de masini unelte, produc n medie urmatoarele cantitati de aschii, n kg/h: -masini-unelte mici 3,5 4,5 kg/h -masini-unelte mijlocii 3,5 7,5 kg/h -masini-unelte mari 7,5 10 kg/h -masini-unelte agregate speciale 14 18 kg/h. 5.5.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile provenite din casarea autovehiculelor Cresterea productiei de autovehicule pe piata mondiala, ca de altfel ca si n tara noastra, creaza o problema dificila mai ales pentru valorificarea efectiva a celor scoase din uz, datorita complexitatii materialelor care alcatuiesc autovehicolul . Avnd n vedere ca un autoturism cntareste circa 1000 kg, din care datele cuprinse n tabelul 5.3. rezulta ca din punct de vedere al materialelor refolosibi le, un autoturism casat prezinta o sursa de recuperare de circa 700 kg otel, 140 kg fonta, circa 5,5 kg neferoase, cauciuc 4 %, sticla 2 % si altele. Tabelul 5.0.3 Materialele din care se compune un autoturism. Denumirea materialului Procentul din masa autovehicului (%) Otel 70 Fonta 14 Cupru 1 Zinc 2 Plumb 0,5 Aluminiu 2 Sticla 2 Materiale combustibile (carton, textile, materiale plastice etc.) 4 Materiale necombustibile (pamnt, vata de sticla, produse ceramice etc.) 0,5 Cauciuc 4 Materialele feroase, n proportie de 84 % cu 15 % impuritati (materiale textile, cauciuc, materiale plastice) si cu 1 % neferoase sunt colectate de catre un separator magnetic. 5.5.5. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile feroase Este interzisa strngerea si depozitarea materialelor refolosibile feroase nealite n amestec cu cele aliate.

120

Materialele refolosibile feroase provenite din munitii si armament vor fi preala bil delaborate de organele de specialitate conform instructiunilor de delaborare si apoi depozitate pe loturi de boxe nchise sau lazi. Materialele refolosibile feroase se colecteazasi se livreaza separare, cte o singura categorie, clasasi grupa de calitate n vagon, magazie a navei, autovehicului sau containere. 5.5.6. Colectarea si recuperarea materialelor metalelor neferoase 5.5.6.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cupru si aliaje de cupru Materialele refolosite din cupru prezinta un deosebit interes economic pentru proprietatile cuprului conductibilitate electricasi termica naltasi plasticitate mare. Folosirea tot mai larga a cuprului si aliajelor din cupru pe de o parte, iar pe de alta parte scaderea resurselor de minereuri de cupru pe plan mondial a determina t atentia si importanta care se acorda colectarii si recuperarii materialelor refo losite din cupru. Ca impuritati ce apar n cadrul reziduurilor industriale din cupru se pot exemplifica: fierul, plumbul, bistumul, antimoniul, arsenul, nichelul, sulful, stanciul, zincul, oxigenul si altele. Aliajele pe baza de cupru sunt alamele si bronzurile. n functie de cantitatile si dimensiunile pentru transport mai ales intern se folosesc autotransportoare de containere, autobasculante si chiar transportoare cu benzi, cu cupe sau oscilante. 5.5.6.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din aluminiu n ceea ce priveste consumul de metal pe plan mondial aluminiul ocupa locul 2, dupa otel, iar n cadrul metalelor neferoase locul nti, reprezentnd peste 45 % din productivitatea mondiala a metalelor neferoase. Impuritatile au, n general, aceeasi provenienta cu a materialelor refolosibile din aluminiu si, mai precis, acelasi reziduuri industriale din care materialele refolosibile sunt colectate si prelucrate. n tabelul 5.4. sunt prezentate natura si provenienta unor metale refolosibile si impuritatile ce pot apare n cadrul acestora. Tabelul 5.0.4. Impuritatile prezente n materialele refolosibile din aluminiu si aliajele de aluminiu. Materiale refolosibile din aluminiu Impuritati Reziduuri de forje si de tabla Otel si metale grele Capete de bara

si reziduuri de la stantare Unelte mici din otel, materiale plastice, unsori Aschii de la strunjire, gaurire etc. Aschii de otel sau fonta, unelte mici 121

Praf rezultat de la slefuire Praf abraziv de la polizoare Reziduuri de srma si de cabluri Inimi de otel, materiale de izolatie, plumb Vase de menaj Mnere din alte metale, materiale plastice Folii Vopsele, hrtie, staniu, materiale plastice Tuburi si capsule pentru sticle Pb, Zn, pluta, materiale plastice Reziduuri din aviatie (avioane) Otel, diferite metale, cabluri, cauciuc, vopsele, plastic Reziduuri din tabla Otel si alte metale, vopsele, materiale plastice Reziduuri de la turnatorie Otel, fonta, diferite metale si aliaje, vopsele Scoarte, zgura, cenusi Oxizi, nisip, otel Proportia acestor impuritati este destul de mare si extragerea totala din materi ale refolosibile practic nu este posibila iar dupa o anumita limita devine anevoioas asi costisitoare. De aceea, n functie de natura si provenienta reziduurilor industria le si de sursa de colectare, materialele refolosibile din aluminiu si aliaje de alu miniu, pe care se poate conta ca pot fi obtinute prin colectare si prelucrare din canti tatea totala de aluminiu utilizat la fabricarea unor produse, au, cu aproximativ, urmatoarele proportii: 75 % pentru mijloacele de transport rutier, naval si aerian, instalatii -70 de apa, sine, obiecte de uz casnic; -60 65 % n cazul produselor (pieselor) folosite n industria constructiilor de masini, industria miniera, mecanica fina, industria optica, vagoane, indicato are rutiere, articole de sport, jucarii, articole de voiaj, de muzica; -85 % din cablurile electrice si materialele electrotehnice, aparatura chimicasi din produse pentru industria alimentarasi agroindustriala; -70 % din aluminiul utilizat n constructii; -90 % n cazul ambalajelor din aluminiu. O buna parte din aluminiu, care nu este inclusa n proportiile de mai sus, se regaseste n praful care apare n toate sectiile de prelucrare a reziduurilor de aluminiu sau aliajelor de aluminiu n scopul valorificarii acestora, astfel: -la arderea uleiului de pe aschii (pna la 150 mg praf/m3, gaze); -la prelucrarea zgurilor macinare, desprafuire ( sub 150 mg praf/m3); -la topire, n functie de cuptoare, apare praf de la 100 2000 mg praf/m3 (la cuptoarele de inductie de joasa frecventa si cuptoarele cu creuzet practic nu se degaja praf). Pentru separarea prafului din gazele rezultate de la cuptoare se folosesc instalatii de separare (separatoare umede, filtre sac si filtre electrice) care reusesc sa retina praful ce contine aluminiu cu un randament de: -90 % n cazul separatoarelor umede; -98,5 % cu separatoarele umede; -99 % n cazul filtrelor cu sac. 122

Pentru ca operatia de colectare a materialelor refolosibile de aluminiu sa aiba rezultatele cele mai bune, cantitativ si calitativ, cu minimum de efort, este bi ne sa se faca la locul unde acestea rezultasi pe categorii, sorturi, marime si compozi tie. 5.5.6.3. Colectarea si recuperarea materialelor din zinc si aliajelor de zinc Reziduurile industriale din care se colecteaza zincul se prelucreaza prin procedee metalurgice (obtinndu-se zincul n metal brut sau n aliaje) si prin procedee chimice (zincul sub forma de compusi chimici). Pentru a se respecta limitele admise de impuritati trebuie ca n cadrul separarii sa se tina seama de influenta negativa a acestora astfel: -plumbul determina fragilitate la laminare a zincului, dar mareste solubilitatea n acizi si de aceea se admite 1 % Pb , la executarea zincarilor n poligrafie; -staniul reduce plasticitatea si se fisureaza la prelucrarea la cald, de aceea l imita admisibila este de maximum 0,002 % Sn; -fierul mareste duritatea si fragilitatea; -cadmiul oxideaza intercristalele si formeaza crapaturi. 5.5.6.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din plumb si din aliaje de plumb Prelucrarea reziduurilor de plumb se face n uzine sau sectoare specializate. 5.5.7. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile nemetalice 5.5.7.1. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din hrtie Dupa modul de ntrebuintare, materialele refolosibile din hrtie, sunt cuprinse n doua mari grupe si anume: -materiale refolosibile din hrtie si carton destinate producerii pastei pentru utilizarea ca materie prima la fabricarea hrtiilor, cartoanelor, mucavalei si cartonului cu suport bituminat; materialele refolosibile din aceast a grupa sunt constituite din hrtii, cartoane si mucavale folosite sau scoase din uz (colectarea de la populatie si de la unitatile comerciale si industriale de stat si particulare (societati si regii), precum si din resturi tehnologii rezultate de la activitatile de confectii si imprimare a hrtiei, cartonului si mucavalei, care nu pot fi folosite ca atare; -materiale refolosibile din hrtie, carton si mucava rezulta de la finisarea si prelucrarea hrtiei, cartoanelor si mucavalei, destinate a fi utiliza te ca atare sau cu mici prelucrari, n vederea nlocuirii materialelor noi. Hrtia si cartonul trebuie sa colectate separat de la gospodarii sau alti generatori de deseuri. Hrtia si cartonul trebuie transportate direct la o firma c e se ocupa cu reciclarea deseurilor, n cadrul acesteia trebuie sa se asigure o platfor ma pentru a servi ca zona tampon n cazul n care se ntrzie transportul sau comercializarea acestui tip de deseu.

Pe plan mondial, ca si n tara noastra, exista o mare risipa de hrtie, care sporeste n fiecare an. Dintr-un raport ntocmit de "Worldwatch Institute" rezulta 123

ca numai 25% din cantitatile de hrtie existente n lume se recicleaza, dar nu exista motive de ordin tehnic si economic care sa mpiedice cresterea acestei cifr e. O tona de hrtie recuperata nlocuieste o tona de celuloza sau 4 m3 de masa lemnoasa, 800 KWh energie electricasi 250 kg combustibil conventional. Pe suprafata Pamntului sunt cea. 4 miliarde hectare de paduri si n fiecare an exploatarile de masa lemnoasa se fac pe o suprafata de cea. 24 milioane hectare aproximativ ct suprafata trii noastre. Prin taierea unui copac se distruge un lucru cu o valoare esteticasi biologica, deoarece acesta asigura hrana solului si ajut a la regenerarea aerului pe care-i respiram. Un singur hectar de confere retine anual 40 mii kg praf din natura. Hrtia reciclata poate fi destinata fie fabricarii din nou a hrtiei (valorificare optima), fie a cartoanelor si mucavalelor (valorificare inferioara), Conditia ca re determina optiunea o reprezinta tehnologia de decernelizare care, cel putin n tar a noastra, n prezent, nu este nca pusa la punct. Ea este posibil de aplicat cu ajutorul tehnologiilor moderne de flotatie inversa. Exemplul hrtiei ne permite sa discutam si o alta problema, de cea mai mare importanta n actiunea complexa de recuperare, reciclare si refolosire, anume aceea a redistribuirii materialelor refolosibile ntre sectoarele care le genereaz asi cele care le pot folosi n modul cei mai eficient, ntruct nu este ntotdeauna evident ca materialele recuperate trebuie neaparat sa revina n fluxul tehnologic care Ie-a generat. Astfel, la obtinerea de hrtie si cartoane se pot folosi cu suc ces si deseuri textile, ntr-o pondere care atinge 12 - 14% din totalul materiilor pri me. Pe de alta parte, reciclarea hrtiei se poate face doar de 6 -10 ori, deoarece la fiecare reciclare lungimea fibrei de celuloza scade, conducnd la o scadere a rezistentei mecanice si a calitatii (aspect, culoare) a hrtiei nou fabricate, la reducerea productivitatii muncii n fabrica de hrtie si la cresterea pierderilor tehnologice. La ncheierea acestui numar de cicluri, nsa, hrtia inferioara calitativ poate fi utilizata cu succes ntr-o alta ramura industriala (ex: n industria constructiil or, ca izolant termic n panourile prefabricate, s.a.). Studii efectuate n tara noastra arata ca, din totalul de materiale reciclate provenite din industria bumbacului, 62,2% revin la procesul tehnologic care Ie-a generat 17,1% pot fi dirijate catre alte ntreprinderi ale industriei usoare, iar 20,7% si gasesc valorificarea n cu totul alte ramuri industriale. Pentru produsele provenite din industria lnii, procentele sunt, respecta 83,2%, 2,3% si 14,5%. Calitatea materialelor refolosibile din hrtie folosita ca materie prima sau ca atare se verifica pe loturi. Prin fot se ntelege o cantitate maxima de 10.000 kg materiale

refolosibile din acelasi sortiment [1, 9,]. Verificarea calitatii unui lot se fa ce pe baza unei probe constituita din baloturi, luate la ntmplare (n mod obiectiv) din lot. Numarul de baloturi care formeaza proba este n functie de marimea lotului, conform datelor din tabelul 5.5. [1,9]. Tabelul 0.5. Marimea lotului si numarul de baloturi Numarul de unitati de ambalaj luate pentru verificare 1-5 Toate 6-99 5 124

100 - 250 n/20 n = numarul baloturilor care formeaza lotul Livrarea se face n baloturi sau legaturi, cu masa cuprinsa ntre 50 - 200 kg sau cu alte mase (cnd exista o ntelegere ntre parti), ex. 10 kg, Modul de formare al unui balot este urmatorul: -materialul este mpins ntr-o presa (fig. 5. 23) 40; -dimensiunea presei corespunde cu dimensiunea balotului, care se ambaleaza n folii de polietilena sau hrtie; un lot se obtine din mal multi baloti aranjat pe categorii. Fig.5.0.23. Presa de balotat hrtie. Avantajele procesului de balotare: -reducerea volumului de deseuri prin balotare de 5 - 20 ori; -manipularea eficienta a baloturilor n cadrul depozitului de deseuri ct si n afara lui; -posibilitatea depozitarii baloturilor pe verticala n rastele speciale; -eficientizarea transportului maculaturii la fabricile de hrtie (reducerea mijloacelor de transport de 5 - 20 ori pentru aceeasi cantitate de maculatura); -reducerea substantiala a volumului de depozitare (de 5 - 20 ori); -cresterea calitatii hrtiei refabricate prin evitarea poluarii deseurilor balotate cu diversi contaminanti pe timpul transportului; -imbunatatirea coeficientului de umplere a camerelor de lucru ale utilajelor de preparare a pastei (hidropulbere, holendere, amestecatoare etc.). Baloturile se preseaza bine si se leaga cu minim doua legaturi n cruce - ou un material rezistent (n exemplul prezentat polietilena) pentru a m asigura integrit atea balotului n timpul manipularii si transportului. De legatura fiecarui balot este prinsa o eticheta cu srma, pe care se marcheaza c u tus sau vopsea urmatoarele: denumirea furnizorului, sortul, masa bruta (kg), STAS 4527/1 - 81:, Depozitarea baloturilor se face n ncaperi nchise sau soproane n stive acoperite sau pe platforma deschisa atunci cnd baloturile au fost ambalate n polietilena. 40 xxx - http://www.ictcm.ro/DAS_Manolescu%20841_63_5.htm 125

Transportul materialelor refolosibile se face cu mijloace de transport acoperite sau protejate mpotriva intemperiilor. n fiecare mijloc de transport se pot introduce m axim doua sorturi - separate ntre ele. [9]. Manipularea baloturilor se face cu grija astfel nct legaturile de prindere a etichetelor sa nu se rupa. Fiecare lot de livrare trebuia sa fie nsotit de documentul de certificare a calit atii ntocmit conform dispozitiilor legale n vigoare [1]. Infrastructura. Agentii de salubritate deja colecteaza separat deseurile din hrti e si carton, n special de la agentii economici si mai putin de la populatie. Aceasta c olectare separata trebuie sa se extindasi la nivelul populatiei, deoarece o foarte mare c antitate de hrtie si carton poate fi recuperata din acest sector. n prezent exista pubele de c apacitati de 1,1 m3 si chiar mai mici asezate n diferite zone de catre agentii de salubrita te. Acolo unde au avut rezultate bune, adica pubelele speciale pentru hrtie nu contineau si alte tipuri de deseuri menajere, aceste pubele au ramas n continuare, iar n celelalte z one au fost ridicate. Greutate specifica mare. Raportul volum/greutate pentru deseurile din hrtie si ca rton este mic. Deseurile din hrtie si carton constituie o componenta foarte raspndita d in deseurile municipale. Deoarece acest procent este destul de mare, se asteapta ca reciclarea hrtiei si cartonului sa reprezinte o oportunitate pentru a evita depoz itarea ei, reducnd astfel impactul asupra padurilor si implicit asupra mediului. Potentialul de contaminare. Reciclarea hrtiei depinde foarte mult de calitatea deseurilor de hrtie colectate. Hrtia si cartonul pot fi foarte usor contaminate cu alte tipuri de deseuri menajere, n special cu lichide. De aceea este indicata colectar ea deseurilor de hrtie si carton n containere special amenajate cu o deschizatura mai ngusta, care sa ngreuneze introducerea si altor tipuri deseuri menajere. Principalele tipuri de deseuri din hrtie si carton reciclabile: ziare si reviste, carton gofrat, hrtie calitate si hrtie mixta Oportunitati de reutilizare si reciclare. Toate fabricile de hrtie din tara noast ra accepta deseuri de hrtie si carton n vederea reciclarii, n functie de capacitatile existente. Pentru mai multe detalii puteti accesa site-ul MMGA, respectiv Planul National de Gestionare a Deseurilor. Principalele utilizari ale hrtiei reciclate: substituirea pastei de hrtie, realizarea unor produse pentru constructii: peretii

din carton cu gips, combustibili obtinuti din deseuri (n amestec cu deseurile din plastic si lemn). 5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din sticla Sticla nu este biodegradabila dar poate fi topitasi transformata n produse noi, fara a-si pierde calitatile. Tot ce trebuie facut este a se depozita sticlele si borcanele nefolositoare n locuri special amenajate, de unde vor fi luate si refolosita. "Sparturile din sticla" se folosesc la fabricile de sticla ca materie prima, den umita material de adaugire n procesul de fabricatie, n proportie de 15 - 20%, iar n ultim ul timp chiar pna la 100%, [1]. Sticla este un material dintre cele mai energointens ive ntruct consuma n procesul de elaborare n proportii considerabile soda, precum si importante cantitati de gaz metan. 126

Cu o tona de sparturi de sticla se pot economisi 630 kg nisip cuartos, 40 kg feldspat, 112 kg calcar (care nu mai trebuie exploatat, transportat, preparat), 180 kg soda calcinatasi 700 m3 gaz metan, fara a mai lua n calcul si reintroducerea n circuit a recipientilor din sticla obisnuiti. Dintr-o tona de cioburi se pot fabrica 3500 borcane alimentare (250 ml) sau 2000 sticle diferite (n tabelul 5.1 se prezinta economia de energie rezultata prin uti lizarea cioburilor de sticla). Tabelul 5.0.6 Procentul de sticla utilizat, [%I 1 20 30 40 50 60 70 Economia de energie, [cal/kg sticla] 79 159 239 318 397 477 556 Imagini ale unui cuptor de prelucrare a sticlei este prezentata n figura 5.2441. Fig. 5.0.24. Imaginea unui cuptor de topire a sticlei Conditiile tehnice de calitate ale materialelor refolosibile din sticla sub form a de sparturi (cioburi) provenite de la fabricarea sticlei, de la unitatile producato are de medicamente, cosmetice, alimentare, de la centrele de achizitii ale sticlelor si borcanelor, alte institutii si de la populatie sunt prevazute n norma interna departamentala N.I.D. 29224/89, [1], Sparturile din sticla colectate sunt destinate reintroducerii n procesul de fabri catie a sticlei dupa eliminarea impuritatilor, care nu sunt admise n tehnologia de fabr icatie. Sparturile de sticla, n functie de domeniul de provenienta si destinatie, se clasifica pe sorturi ce sunt prezentate n tabelul 5.7 [1, 9], Tabelul 5.7. Clasificarea pe sorturi a sparturilor din sticla. Sortul sparturilor de sticla Conditiile de admisibilitate A. Cioburi provenite direct de la fabricile de sticla 41 xxx - http://www.robertmekis.com/?kateg=photos&subkateg=miscellaneous&obsah=p hoto125i2 127

Cioburi albe menaj, ambalaj iluminat Impuritati maxime, [%] 1 Cioburi semialbe menaj 1 Cioburi brune ambalaj 1 Cioburi verzi ambalaj 2 Cioburi colorate menaj (separat pe culori) 1 B. Cioburi provenite de la furnizori Cioburi albe Impuritati maxime, [%] 3 Cioburi semialbe 3 Cioburi colorate 3 Umiditatea de referinta este de 3%, dar la ntelegere ntre parti ea poate diferi, n functie de aceasta stabilindu-se greutatea efectiva. Nu sunt admise bucati de metal, pietre, beton, resturi alimentare de la fabricil e de conserve, cauciuc, materiale plastice, sfoara, cartoane, s.a. Prin continutul de impuritate se ntelege pamnt praf sau alte substante care nu sunt specifica te mai sus. De asemenea nu sunt admise cioburile de la ambalarea produselor toxice si explozive . Cioburile din grupa A si B se livreaza pe culori, granulate sau negranulate. Dimensiunile bulgarilor de sticla proveniti de la scurgerea cuptoarelor trebuie sa fie cuprinse ntre 30 - 300 mm. Infrastructura. n centrele comerciale deja se colecteaza deseuri din sticla. Aces tea fac un discount la cumparaturile realizate n cadrul centrului comercial, n functie de numarul deseurilor din sticla returnate. Aceasta colectare trebuie extinsa la ct mai multe centre comerciale si chiar adoptatasi de agentii de salubritate. Aproape t oata sticla reciclata este utilizata pentru producerea de noi recipiente din sticla. O cantitate mica de sticla este utilizata la producerea vatei de sticla sau fibrelor de sticla pentru izolare, materialelor de pavat si materialelor de constructii precum caramizi, t igle, ceramicasi beton de greutate mica. Greutate specifica mare. Raportul volum/greutate pentru deseurile din sticla est e mic. Deseurile din sticla constituie o componenta raspndita a deseurilor. Deoarece ace st procent este destul de mare, reciclarea sticlei reprezinta o oportunitate import anta pentru a evita depozitarea si reutilizarea ei ntr-un mod ecologic. Potentialul de contaminare. Deseurile din sticla pot fi foarte usor contaminate cu alte tipuri de deseuri, dar sunt usor de curatat, respectiv sortat prin introducerea unei etape n

plus n procesul de reciclare. nsa, pentru a reduce costurile de reciclare este ind icata colectarea deseurilor din sticla n containere corespunzator amenajate cu o deschizatura speciala care sa ngreuneze introducerea si altor tipuri de deseuri menajere. Oportunitati de reciclare. Producatorii de recipiente din sticla prefera sa incl uda cioburile n materialul brut (nisip, cenusa de soda, calcar), deoarece temperatura din cuptor se reduce semnificativ. Chiar daca cerintele pentru cioburile de sticla transparenta sunt mari, reciclarea variaza de la o regiune la alta datorita cost urilor de colectare, prelucrare si transport. Piata pentru sticla colorata variaza de asem enea n 128

functie de instalatiile de fabricare a recipientelor din sticla colorata. Sticla care nu este sortata dupa culoare este acceptata pentru fabricarea materialelor de constructi e, chiar daca impuritatile precum metalele feroase si aluminiul trebuie sa fie ndepartate magnetic. Praful de sticla care nu mai poate fi utilizat la fabricarea altor rec ipiente, dar poate fi valorificat prin realizarea vatei de sticla, material foarte utilizat n izolarea termicasi fonica. Sticla ce trebuie folosita pentru recipiente noi trebuie sa fie n general sortata dupa culoare si trebuie sa nu contina impuritati cum ar fi murdarie, roci, ceram ica, sau alte produse din sticla. Aceste materiale cunoscute ca materiale refractare, au o temperatura de topire mare. Sticla auto laminata este interzisa deoarece contine urme de plastic. Platourile de sticla, chiar daca nu sunt materiale refractare, afecteaz a temperatura de topire a amestecului si nu sunt acceptate. Capacele de aluminiu s i etichetele de hrtie sunt permise daca sunt ndepartate n procesele de prelucrare ulterioara, nainte ca cioburile sa fie aduse la cuptorul de topire. Cnd cioburile sunt utilizate pentru recipiente noi sunt trimise la instalatiile de fabricare unde s ticla este separata de impuritati si materiale refractare. Prezenta materialelor interzise n tr-o cantitate mare este un motiv de refuzare a ntregii ncarcaturi. 5.5.7.2. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din mase plastic Materialele refolosibile din polietilena de joasasi nalta densitate, care se colecteaza, sunt urmatoarele: a) folie, saci, sacose, huse din polietilena de joasasi nalta densitate, de la: -ambalajele produselor textile; -ambalajele produselor alimentare; -ambalajele produselor chimice, care nu sunt toxice si se dizolva n apa; -folii care nu au fost expuse radiatiilor. b) folii din polietilena de joasasi nalta densitate provenite de la sere si solar ii, care au fost expuse radiatiilor solare; c) folii, saci, pungi, huse, sacose care au fost fabricate din materiale recuper abile marcate sau colorate n mod specific; Alte produse din polietilena de nalta densitate sunt: a) navete compartimentate si necompartimentate din polietilena;

b) butoaie, canistre, flacoane, butelii de polietilena; c) materiale refolosibile din polietilena de nalta densitate de la fabricarea calapoadelor sau alte produse din polietilena de nalta densitate. Ambalajele care au continut produse toxice se recupereaza numai de catre unitatile producatoare de specializare. Colectarea si recuperarea maselor plastice prezinta avantaje att de ordin economic ct si ecologic. n tara noastra, la cca. 2,0 m3 de reziduuri menajere se gasesc n medie 4 kg restur i de polietilena, O tona de polietilena recuperata economiseste cca. 8,0 t de petr ol. Din aceasta tona recuperata se pot fabrica 6.000 m2 de folie polietilena netransparenta sau 3.000 saci pentru ambalaj. Recuperarea maselor plastice prezinta dificultati mai ales la sortarea lor pe categorii, sortare care se face n functie de densitate. n plus nici tehnologiile d e 129

valorificare nu sunt n totalitate definitivate si astfel produsele obtinute sunt de calitate inferioara celor obtinute direct din materii prime. n principiu instalatiile de reciclare a deseurilor din materiale plastice se baze aza pe obtinerea unor granule de plastic (fig. 5.25.), care sunt livrate instalatiil or de profil. 42 Fig. 5.0.25. Granule de plastic. Instalatii standard de prelucrare a deseurilor din materiale plastice sunt preze ntate n figura 5.2643. Fig. 5.0.26. Instalatii standard de prelucrare a deseurilor din materiale plasti ce n prima faza, fulgii (granulele) de plastic sunt transportati prin intermediul un ui transportor cu banda sau melc la instalatia de uscare/cristalizare. Materialul e ste continuu prencalzit, uscat si cristalizat. Din silozul intermediar este dirijat l a combinatia de unitati "taietor/uscator/extruder" prin intermediul unor supape cu vacuum. Tinut la presiune scazutasi temperatura nalta, masele plastice (PET) se decontamineaza prin volatilizarea substantelor toxice mpreuna cu umiditatea. Se a junge 42 xxx - http://www.pekutherm.de/eng/news-pekutherm-uk.php 43 xxx - http://cens.com/cens/html/en/category/cate_list_M0104.html 130

pna la o vscozitate a masei plastice egale cu cea initiala, adica nainte de utilizare. Cu ajutorul unui sistem de traductori se permite controlul nivelului rezidual de co ntaminare. n privinta poluarii, problema care se pune este nu numai ca poluarea devine mai mare, ci ca ea se manifesta permanent, pentru ca majoritatea maselor plastice, s pre deosebire de alte materiale, nu se degradeaza cu trecerea timpului. Prin norma tehnica de ramura N.T.R. Nr. 16/1980 [9] se stabilesc conditiile de calitate ale materialelor refolosibile din polietilena de joasasi nalta densitate pentru colectarea de la unitati si de la gospodariile populatiei precum si pentru livra rea catre unitatile prelucratoare. Materialele refolosibile din polietilena de joasasi nalta densitate, care se colecteaza, sunt urmatoarele: a) Folie, saci, sacose, huse din polietilena de joasasi nalta densitate, de la; -ambalajele produselor textile; -ambalajele produselor alimentare; -ambalajele produselor chimice, care nu sunt toxice si se dizolva n apa; -folii care nu au fost expuse radiatiilor, b) Folii din polietilena de joasasi nalta densitate provenite de la sere si solar ii, care au fost expuse radiatiilor solare; c) Folii, saci, pungi, huse, sacose care au fost fabricate din materiale recuper ate marcate sau colorate n mod specific. Alte produse din polietilena de nalta densitate sunt: -navete compartimentate si necompartimentate; -butoaie, canistre, flacoane, butelii; -materiale refolosibile din polietilena de nalta densitate de la fabricarea calapoadelor sau alte produse din polietilena de nalta densitate. Ambalajele care au continut produse toxice se recupereaza numai de catre unitatile producatoare de specialitate. Calitatea materialelor refolosibile din polietilena de joasasi nalta densitate se determina pe loturi. Prin lot se ntelege cantitatea colectata sau livrata ntr-un mijloc de transport. Pentru balotii de folie, saci, sacose, huse, etc. verificarea se face pe baza un ei probe vizuale, dupa desfacerea baloturilor. Continutul de praf pentru toate felurile de materiale refolosibile din polietile na se determina prin prelevarea unor mostre din loturile cu cea mai mare impurificare, de cte 0,5 kg fiecare pna la formarea unei probe totale de 4 kg. Din proba de 4 kg se formeaza 2 mostre de 2 kg fiecare, care se introduc ntr-un ambalaj de polietilenasi se eti

cheteaza - sigileaza. Una din mostrele de 2 kg se scutura bine pe o foaie de hrtie curata. Praful rezul tat se aduna ntr-un recipient a carui tara a fost dinainte stabilita. Continutul de impuritati se stabileste cu formula: m I = i 100 m p n care. -I este continutul de impuritati, n procente; -mi = masa impuritatilor cntarite, n grame; 131

-mp = masa initiala a probei, n grame. Materialele refolosibile din plastic se depoziteaza pe platforme curate, separate pe sorturi sau articole. Transportul se efectueaza cu mijloace de transport adecvat e, cte un sort n mijlocul de transport respectiv. Livrarea se face n vrac sau n baloturi. Materialele refolosibile maruntite, macinate, sau granulate se livreaza n saci etichetati cu denumirea produsului, grupa de clasificare, tipul materialului si greutatea. Infrastructura. Infrastructura de colectare si prelucrare pentru plastice nu tre buie stabilita la nivel national. n general, aceasta este limitata la zone locale. nsa, multi consumatori care doresc sa recicleze deseurile din plastic constata ca nu exista centre specializate de preluare a acestor deseuri. n multe zone au fost realizate proiec te pilot de colectare separata a deseurilor din plastic, n special a sticlelor PET, aceste a avnd un rezultat destul de bun. Greutate specifica mica. Raportul volum/greutate pentru deseurile din plastic es te foarte mare, n special pentru produsele cu polistiren (PS). Din acest motiv, comu nitatile izolate nu-si pot permite sa colecteze si sa transporte plasticele separat. Potentialul de contaminare. Deseurile din plastic aduse la unitatile de procesar e sunt, n general contaminate cu materiale straine. Materialele straine, cum ar fi alimen tele cauzeaza uzarea granulatorilor si a altor echipamente utilizate n sortarea si rec iclarea acestor materiale. Oportunitati de reutilizare si reciclare. Dezvoltarea infrastructurii de colecta re trebuie sa urmareasca cerintele pietei, astfel nct valoarea materialelor valorificate sa p oata acoperi costurile de colectare, prelucrare si transport. Centrele de colectare p ot asigura o compactare si balotare a deseurilor din plastic n vederea reducerii costurilor de transport. De asemenea, n cazul mai multor tipuri de deseuri din plastic cu desti natii diferite pentru fiecare, centrele de colectare pot asigura o sortare a acestor d eseuri n functie de cerintele unitatilor de procesare si apoi o compactare a deseurilor g ata sortate. Astfel de prelucrari pot fi dezvoltate n functie de evolutia pietei de desfacere a produselor din materiale reciclate. Unitatile de procesare ale materialelor reciclabile si stabilesc n general instalatiile de prelucrare n zone dens populate, n care se genereaza cantitati mar i de materiale valorificabile. Reciclatorii trebuie sa plateasca costurile de transport la

unitatile centralizate. Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricatie mai ieftin fata de cele realizate din materii prima. 5.5.7.3. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din materiale texti le Colectarea materialelor refolosibile din textile este la fel de importanta ca si a celorlalte materiale refolosibile nsa este mai pretentioasa, mai ales n cazul celor colectate de la populatie, pentru ca trebuie ca acestea sa se faca separat, nu n umai pe tipuri de materiale (lna, bumbac, matase etc.), ci si pe grupe de culori (deschie , medii, nchise) (fig. 5.27). 132

Fig. 5.0.27. Deseuri textile. Prin materiale textile refolosibile se nteleg produsele tesute sau netesute, tricotajele, din orice materie prima textila, scoase din uz, provenite din gospo darii din gospodarii individuale, unitati militare, spitale, internate etc., folosite n ind ustrie si n alte domenii. n afara acestor materiale refolosibile din textile care nu provin din reziduuri industriale (deseuri, resturi, refuzuri, rebuturi ale proceselor industriale), m ai exista urmatoarele feluri de materiale refolosibile din textile: a) materiale textile refolosibile din lnasi tip lna provenite din reziduurile industriale ca: deseuri si ramasite de fibre si fire, peticele noi de tesuturi s i tricouri, rezultate din procesele tehnologice de filare, tesere, finisare, trico tare si confectionare; b) materiale textile refolosibile liberiene si tip liberian, care sunt ramasite noi de fibre, tricoturi si netesute, rezultate din procese de filare, tesere, tricotare , finisare si confectionare; c) materialele textile refolosibile din bumbac si tip bumbac, care sunt ramasite no i de fibre, tesaturi, tricoturi si ne tesute rezultate din procesele de filare, te sere, tricotare si confectionare; d) materiale textile refolosibile din matase si tip matase, n care se cuprind ramasi te noi de fibre, fire, tesaturi, tricotari si ne tesute, rezultate din procesele de filare, tesere, tricotare, finisare si confectionare. 133

Aceste patru feluri de materiale refolosibile din textile (a, b, c si d), fiind materiale refolosibile noi care rezulta n procesele tehnologice industriale, ntruct aceste operatii intra n sarcina ntreprinderilor de la care rezultasi unde se ncadre aza n fluxul total de prelucrare si valorificare ca materii prime si materiale refolos ibile circulate (cu circuit intern). Dupa compozitia fibroasa materialele textile refolosibile se clasifica n urmatoarele grupe: a) materiale textile refolosibile din lnasi tip lna; b) materiale textile refolosibile din bumbac si tip bumbac; c) materiale textile refolosibile din fibre liberiene si tip liberiene; d) materiale textile refolosibile din matase si tip matase; e) materiale textile refolosibile din fibre sintetice 100 %; f) materiale textile refolosibile cu uzura mare, din diverse amestecuri fibroase . Conditiile de colectare, clasificare, sortare si conditiile tehnice de calitate a materialelor textile refolosibile sunt prevazute n STAS 2091/5-86, [9]. Fiecare grupa se colecteaza, sorteazasi livreaza conform caracteristicilor grupe i respective, n functie de: -categoria materialului colectat; -tipul materialului refofosibil; -culoarea materialelor si dimensiuni (unde este cazul). [1, 9] Materialele textile refolosibile trebuie ca odata cu colectarea sau dupa aceea, sa fie sortate si livrate pe culori sau grupe de culori. Prin grupe de culori se nte lege: -culori deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben; -culori medii: rosu, albastru, verde, kaki; -culori nchise: maro, bleumarin, violet, negru, Materialele textile refolosibile provenite din colectarea confectiilor cu captus eala si vatelina destinate valorificarii n industria textila se sorteazasi livreaza se parnd captuselile si vatelina de tesaturile ce intra n componenta lor. Existasase grupe de materiale textile refolosibile la care se specifica (conform standardelor n vigoare) categoria, tipul, si culoarea fiecarui fel de material te

xtil refolosibil, de care trebuie sa se tina seama la colectarea, dar mai ales la sep ararea lor n vederea livrarii si valorificarii n industria textila. Principalele texturi ale firelor diferitelor tesaturi materialele textile refolo sibile nu trebuie sa contina urmatoarele impuritati: -bucati de tesatura putreda, mucegaita, mncata de molii sau rozatoare; -corpuri straine (lemn, carton, cauciuc, metal, sticla); -materiale care se ntaresc n contact cu apa (var, ciment, ipsos, faina, malai, etc); -urme de ulei, ceara, bitum, vopsea, etc, care nu ies la spalat Materialele textile refolosibile se pot colecta cu sau fara nasturi, catarame, c apse, fermoare etc. dar se livreaza beneficiarilor fara astfel de accesorii. Continutul de praf admis pentru fiecare grupa de materiale textile refolosibile este urmatorul: 134

-materiale textile refolosibile din lnasi tip lna, cu exceptia celor de sub darac - maxim 3%; -materiale textile refolosibile din bumbac si tip bumbac, din fibre liberiene si tip liberiene, din matase si tip matase, din fibre sintetice 100%, de maximum 5%; -materiale textile refolosibile cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase si fibre de lnasi tip lna de sub darac, de maximum 12%. Umiditatea maxima admisa la livrarea materialelor textile refolosibile trebuie s a fie de; -15 % pentru materiale din lnasi tip lna; -8 % pentru materiale din bumbac si tip bumbac; -16 % pentru materiale din fibre liberiene si tip liberiene; -10% pentru materiale din matase si tip matase; -5% pentru materiale din fibre sintetice 100%, -10% pentru materiale cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase. Materialele textile refolosibile trebuie si fie dezinsectizate nainte de ambalare . Tipul, dimensiunile (unde este cazul) si culoarea trebuie sa corespunda categoriilor impuse prin STAS. Verificarea calitatii materialelor textile refolosibile se face pe loturi: -lotul este constituit din cantitatea prezentata deodata la verificare din aceeasi grupa, categorie, tip, culoare (conform STAS). -proba medie se ia dintr-o cantitate egala cu 10% din numarul baloturilor care formeaza lotul, dar nu din mai putin de 2 baloturi. Fiecare balot luat se d esface apoi se scoate din trei locuri diferite cte o proba elementara n cantitati aproximativ egale. Probele elementare astfel luate se amesteca bine, facndu-se o proba medie de cea. 50 kg, Pe aceasta proba se verifica: grupa, categoria, tipul, culoarea, impuritatile, continutul de praf si dimensiunile (unde este cazul). Pentru celelalte caracteristici, din proba medie se iau probe pentru analiza, introducnd cte cca. 0,5 kg n pungi de polietilena, care se nchid ermetic si se sigileaza, avnd urmatoarele destinatii: -proba pentru producator; -proba pentru beneficiar; -proba pentru litigiu.

Proba pentru litigiu poate fi folosita numai n cazul n care a fost luata n prezenta beneficiarului si a fost sigilata de acesta [9]. n cazul n care se constata ca grupa, categoria, tipul, continutul de praf umiditat ea si culoarea nu corespund, se repeta determinarea pe alta proba medie Dacasi n acest caz rezultatele sunt necorespunzatoare lotul se respinge pentru resortare si pre zentare la o noua verificare. Verificarea grupei, categoriei, tipului, culorii si a impuritatilor se verifica vizual sau cu ajutorul unui microscop (acolo unde este cazul). Determinarea umiditatii si calculul masei comerciale se fac conform STAS 769182, [9]. 135

Verificarea dimensiunilor se masoara cu rigla gradata, urmarindu-se dimensiunea cea mai mica a fibrelor. Determinarea continutului de praf: proba de circa 50 kg se cntareste cu o balanta cu precizie de 0,2% si se scutura sau se trece printr-un desprafuitor pna nu mai iese praf. Apoi se cntareste din nou cu aceeasi precizie. Continutul de praf se exprima n procente si se calculeaza cu formula: m1 m2 praf =100 [%] m 1 n care: m1 este masa initiala a probei, (g); m2 - masa probei dupa desprafuire, (kg). Verificarea dezinfectiei si dezinsectiei se fac pe baza metodelor stabilite de organele medicale abilitate. 5.5.7.4. Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din cauciuc Cauciucul, un material energointensiv, este supus uzurii, indiferent unde este folosit anvelope, benzi elastice, tuburi, garnituri, etc. n prezent, anvelopele u zate detin 45 46 ponderea cea mai mare n cantitatea totala de cauciuc potential reciclabil (fig. 5 .)44, ., Solutiile tehnologice utilizabile vizeaza, de regula, revenirea lor n circuitul e conomic ntr-un numar de cicluri limitat [1]. 44 xxx - http://www.in.gov/idem/compliance/land/agswc/report_05.html 45 xxx - http://www.alibaba.com/catalog/11414774/Rubber_Waste_Scrap/showimg.html 46 xxx - http://manitoulinislandindex.com/manitoulinsshame.html 136

Fig. 5.28. Deseuri din cauciuc. Materialele refolosibile din cauciuc care intra n obligatiile de colectare de la fabrici si de la populatie sunt compuse n general din anvelope si camere de aer u zate sau sparte [9], Materialele refolosibile provenite din reziduurile industriale din unitatile de fabricatie a produselor, obiectelor si articolelor din cauciuc au caracter de ma teriale circulante pentru care exista normative de recuperare cu circuit nchis. Conditiile generale de calitate pe care trebuie sa le ndeplineasca anvelopele uza te destinate pentru resapare si regenerare n vederea reciclarii acestora, ce se cole cteaza de la societatile comerciale publice sau private si de la populatie, pentru unitati le de resapare, sunt precizate n Norma Interna Departamentala NJ.D 8171/79. Prin reesapare se ntelege procesul tehnologic de aplicare a unei benzi de rulare noi pe o coroana de anvelopa uzata pregatita n prealabil, urmata de vulcanizare, prin care se reface partial potentialul de rulaj ai anvelopei. Anvelopele sunt constituite din materiale polimerice complexe cu un adaos mare de diferite alte produse; recuperarea acestei valori adaugate sub orice forma, e ste mare consumatoare de energie si totodata periculoasa. Haldele de anvelope pot creste usor si rapid, crend nu numai probleme de folosire a terenului dar si pericole pentru med iu. Haldele se pot autoaprinde provocnd incendii de lunga durata, cu efecte negative asupra sanatatii oamenilor. Cnd anvelopele uzate sunt depuse n depozite de deseuri, ele se ridica adesea la suprafatasi fac dificila mentinerea nvelisului de sol de deasupra deseurilor. Reconditionarea prin reesapare este universala, iar n tarile dezvoltate se valorifica prin aceasta metoda peste 25% din productia de anvelope. Cu o anvelop a reesapata se poate parcurge n medie o distanta care reprezinta jumatate din rulaj ul uneia noi, dar pretul ei este de aproximativ 3 ori mai mic. prin reesapare se nlo cuieste doar banda exterioara de rulare, care reprezinta cea. 1/3 din cantitatea de cauc iuc nglobata n produs. 137

Capitolul 6 CLASIFICAREA, SORTAREA SI VERIFICAREA CALITATII DESEURILOR Sortarea este o operatie care asigura o calitate superioara a materialelor refol osibile. Ca si colectarea, separarea trebuie sa se faca la locul de reproducere a materialelor refolosibile deoarece este mai usoarasi mai sigura. 6.1. Reglementari privind clasificarea, sortarea si verificarea calitatii materi alelor refolosibile feroase Colectarea materialelor refolosibile feroase pentru retopire este orientata sa nd eplineasca doi parametrii, care de astfel sunt parametrii de baza ai evolutiei siderurgice, si anume sporirea cantitatii si mbunatatirea calitatii produselor obtinute. Pentru obtinerea cantitatii, este necesara o organizare si intensificare deoseb ita a activitatilor de depistare si colectare a materialelor refolosibile feroase, iar din punct de ved ere calitativ, conditiile din ce n ce mai pretentioase ale consumatorilor de produse siderurgice n ceea ce prive ste calitate acestora impun o atenta urmarire a proceselor de elaborare a otelurilor si implicit a mat eriilor prime care intra n ncarcatura cuptoarelor. Conditiile ce se impun materialelor refolosibile feroase privesc asigurarea cara cteristicilor fizice (forma, dimensiuni, masa unitara, masa volumica, suprafata specifica, conductibi litate termica) si asigurarea conditiilor fizice de puritate (proportia de impuritati nemetalice si de parti din metale neferoase, gradul de corodare, continutul de elemente de aliere). 6.1.1. Clasificarea materialelor refolosibile feroase Materialele refolosibile feroase se clasifica conform STAS 6058 -categorii de materiale refolosibile feroase; -clase dimensionale pentru materiale refolosibile feroase sarjabile si materiale refolosibile feroase nesarjabile; -grupe de calitate n functie de componenta chimica. 6.1.2. Categorii de materiale refolosibile feroase Categoriile de materiale refolosibile feroase sunt diferentiate dupa sursa de co lectare (din industrie sau de la populatie) dupa modul de prezentare (sarjabile si nesarjabil e) si dupa natura lor (de otel, de fonta sau de otel aliat). Materialele refolosibile feroase sarjabile sunt cele care pot fi nemijlocit ncarc ate n agregate de 88 n:

elaborare a otelurilor, fontei, sau feroaliajelor. Materialele nesarjabile sunt acele materiale care, pentru a fi utilizate n agregatele de elaborare a otelului, fontei si feroaliajelor, nec esita operatiuni de prelucrarea (pregatire). 137

6.1.3. Clasele dimensionale ale materialelor refolosibile feroase Clasificarea dimensionala a materialelor feroase sarjabile: -materiale refolosibile feroase noi: grele, mijlocii, usoare, scurte, marunte; -materiale refolosibile feroase vechi: grele, mijlocii, usoare, marunte; -materiale refolosibile tubulare: lungi, scurte; -materiale metalica; -strunjituri maruntite; -strunjituri maruntite pentru brichetare; -pachete mari, mijlocii si mici din materiale refolosibile feroase noi; -pachete mari, mijlocii si mici din materiale refolosibile feroase vechi; -brichete din strunjiri, fara restrictii; -pachete din strunjiri, fara restrictii; -bobine si rulouri din srma, cabluri, banda; -scoarte si scursuri de metal; -materiale granulare sau pulverulente. 6.1.4. Conditii de verificare a loturilor de materiale refolosibile feroase Loturile colectate de materiale refolosibile feroase pentru retopire se verifica din punct de vedere al calitatii conform prevederilor din STAS 6058 88, dupa cum urmeaza: -verificarea ncadrarii n categorii de materiale recuperabile feroase se face vizua l chiar si n mijlocul de transport; -verificarea ncadrarii n clasa dimensionalasi de provenienta se stabileste vizual si prin masurari; -verificarea mesei volumice pentru materialele refolosibile feroase n vrac se fac e astfel: o pentru materialele refolosibile feroase necompacte masa volumica se stabileste p rin mpartirea masei lotului (t) la volumul (m3) ocupat de acel lot n mijlocul de transport (vagon, magazia sau hambarul navei, bena remorcii sau a camionului) sa u recipientul (container, lada etc.) cu care lotul este livrat; o pentru materialele refolosibile feroase compacte masa volumica se determina prin mpartirea masei (t) a unui pachet (balot) sau a unei brichete la volumul acelui pachet sau brichete (m3); o pentru materialele refolosibile feroase (daca sunt sub forma de brichete sau pac het) verificarea se poate face si prin stabilirea masei volumice la 10 pachete (brich ete) luate la ntmplare. Se admite ca din acele pachete (brichete) maximum 1 pachet (bricheta) sa difere n minus cu 5 % fata de limita minima prescrisa a clasei de dimensiuni; -masa volumica prevazuta ca parametrul de livrare pentru materialele refolosibil e feroase poate prezentate o abatere admisa de 5 % fata de cea nscrisa de furnizor n documen tele de livrare; verificarea ncadrarii n grupa de calitate, respectiv a compozitiei chimice, se fac e la toate grupele cu exceptia grupei 00. Aceasta verificare se face prin analize chimice c

onform standardelor n vigoare, la un numar de 5 probe luate la ntmplare (buc., pachete); n cazul n care nu se obtin rezultate corespunzatoare grupei de calitate mentionata n certificatul de calitate al furnizorului si acesta nu se prezinta n termenul lega l de la data primirii reclamatiei pentru solutionare, lotul se ncadreaza dupa analiza chimica determina ta de beneficiar. 138

n caz de litigiu, analiza chimica se efectueaza la un laborator neutru, pe un num ar de 10 elemente (buc., pachete) luate la ntmplare. n caz de litigiu privind depasirea procentului admis de impuritati nemetalice sau de pachete si brichete farmitate din masa lotului, verificarea se face prin cntarire, n prezen ta furnizorului sau a unui delegat neutru. 6.1.5. Sortarea materialelor refolosibile feroase n bucati nainte de a se stabili operatiile de prelucrarea a materialelor refolosibile fero ase se face separarea acestora, operatie care difera n complexitate n functie de natura si pro venienta reziduurilor colectate. Daca aceste materiale refolosibile provin din sectorul siderurgic, reziduurile s unt bine cunoscute si separarea ct si prelucrarea nu sunt operatii complicate, realizndu-se n cadrul sectorului unde se si folosesc (n circuit intern). n sectorul de laminoare, materialele refolosibile sunt grupate dupa structuri n gr ele si usoare, si o mare parte din acestea se consuma n interiorul sectorului de otelarie, fara prelucrari suplimentare. Chiar si separarea pe calitati de otel (carbon si aliat) se poate face n cadrul o peratiei de colectare. O importanta deosebita o prezinta materialele refolosibile feroase provenite di n propriul proces tehnologic (maselote, retete de turnare, scoarte, rebuturi etc.), cunoscu te n turnatorie ca materiale refolosibile, recirculante. De asemenea sutajele si capetele (caderile de otel rotund, patrat, hexagonal, tevile, provenite din laminare) constituie un materiale valoros pentr u ncarcatura cuptoarelor de turnatorie. Aschiile se se utilizeaza bine numai brichetate sau b alotate. Toate materialele refolosibile trebuie depozitate pe sorturi (calitate, marca et c.) evitndu-se folosirea de fier vechi continnd metale nefereoase (Sn, Pb, Cu, Zn etc.). n industria prelucratoare, majoritatea materialelor refolosibile feroase se forme aza la operatiile de debitare, stantare, strunjire, gaurire, alezare, frezare si alte o peratii de prelucrare prin aschiere. Separarea lor pe materiale din otel carbon sau oteluri aliate se poate face si se impune acesta numai la producatori, unde este posibil sa fie colectate pe sorturi. Selectarea lor la sectoarele de prelucrare se rezuma de regula la separarea si nd epartarea impuritatilor nemetalice a unor parti din loturile de materiale si a partilor ca re sunt prea corodate sau impurificate cu uleiuri minerale.

Problemele cele mai dificile, din punct de vedere al operatiei de sortare, le pr ezinta materialele refolosibile feroase vechi provenite de la surse eterogene, adica fi er vechi. Aceasta categorie de materiale este sortata n cadrul bazelor de prelucrare din ntr eprinderile si centrele de recuperare si valorificare a materialelor refolosibile, organizat e la nivelul tarii. Aici materialele refolosibile feroase vechi se separa n grupe de materiale feroase din : otel carbon (fier, oteluri aliate si fonta). La rndul lor se separa n: curate, cu impuritati nemetalice (pamnt, zguri, nisip, be ton, cauciuc, crpe, plastic, lemn etc.), cu metale neferoase, cu acoperiri metalice, c u parti ruginite sau corodate de actiunea acizilor, bazelor sau focului. Se mai sorteaza apoi dupa di mensiuni, conform STAS si se separa pentru prelucrarea prin taiere, mpachetare sau brichetare. Dupa terminarea operatiunilor de sortare si de repartizare a acestora pe grupe d e calitate si dimensiuni intervine operatia de prelucrare (pregatire) cu ajutorul utilajelor a decvate. 6.2. SORTAREA MATERIALELOR REFOLOSIBILE METALICE NEFEROASE Materialele refolosibile neferoase se clasifica pe categorii, grupe si sortiment e. se clasifica n functie de compozitia chimica. Categoria este repreze Pe categorii ntata prin simbolurile metalelor sau a aliajelor de la care provin materialele refolosite. 139

Pe grupe e: -grupa B -grupa S -grupa Ox -grupa C -grupa D

se clasifica n functie de formasi dimensiuni si se noteaza cu simboluril materiale refolosibile neferoase din bucati; aschii (strunjiri); oxizi, cenusi, zguri si slamuri; cabluri si conducte cu izolatii; alte materiale refolosibile de metale neferoase.

Pe sortimente se clasifica materialele refolosibile neferoase, n functie de carac teristicile care se stabilesc prin cifre arabe. Exemplu: materialele refolosibile din cupru (categoria Cu) din bucati (grupa B) sortimentul 1 se noteaza: Cu/B 1. Dupa natura lor, n cadrul caracteristicilor, este prevazut si gradul de impurific are. Prin impuritati se nteleg elemente straine ca: umiditate, ulei, pamnt, pietris, r esturi de izolatie sau otel si alte metale si aliaje neferoase dect cele din metalul de baz a. n documentele de receptie a materialelor refolosibile neferoase se indica l conform STAS 3017 78. Simbolul cuprinde categoria de materiale notata prescurtat Zn, CuSn, CuAl, CuPb, CuNiZn, Al, AAL, Zn, Pb, Sn. Ni) grupa (indicata cu litere B, OX, C, D despartite de categorie printr-o linie oblica) si sortimentul (indicat prin cifre arabe, rtite de restul printr-o linie orizontala). simbolu (Cu, Cu S sau despa

6.2.1. Sortarea materialelor refolosibile din aluminiu Sortarea materialelor refolosibile din aliaje de aluminiu este importanta, ntruct chiar unele elemente de aliere a unor aliaje de aluminiu constituie impuritati pentru alte a liaje. Pentru aliajele de cupru cu aluminiu toate celelalte elemente: Fe, Si, Mn, Mg, U n, Ni, Pb, Sn, St, Ti sunt impuritati. Plumbul, fierul si staniul sunt impuritati pentru orice tip de aliaj. Dintre ac estea, plumbul si staniul sunt considerate periculoase si de aceea nu se admit mai mult de 0,05 % din total masa aliajului. 6.3. Sortarea materialelor refolosibile nemetalice 6.3.1. Materialele refolosibile din hrtie 6.3.1.1. Conditii tehnice de calitate a materialelor refolosibile din hrtie Materialele refolosibile din hrtie destinate a fi folosite ca materie prima la fa bricile de hrtie

se vor colectate, sorta si livra pe sorturi (tabelul 6.1.). Materialele refolosibile din hrtie folosite ca materie prima nu trebuie sa prezin ta degradari datorita putrezirii. Tabelul 6.1. Sorturi de hrtie refolosibila colectata Sorturi Denumirea Caracteristica Destinatia I Materiale refolosibile din hrtie si carton netiparite si nescrise Hrtii si cartoane de culoare alba, netiparite si nescrise care nu pot fi utilizate ca atare La fabricarea pastei papetare albite II Materiale refolosibile din hrtie si cartoane tiparite sau scrise Hrtii si cartoane cu culoare alba, tiparita sau scrise (ziare, reviste, carti, brosuri, La fabricarea pastei papetare gri sau pastei destinata 140

caiete si alte materiale din hrtii provenite din selectarea arhivelor si alte asemenea) fara coperti din materiale: papetare colorate sau din materiale nepapetare. descernelizarii III Materiale refolosibile din carton ondulat Confectii scoase din uz si resturi tehnologice din carton ondulat care nu pot fi utilizate ca atare La fabricarea pastei papetare de culoare naturala IV Materiale refolosibile din hrtie rezistente, ambalaj Saci si pungi uzate, resturi de hrtie de ambalaj, resturi tehnologice de la confectii si tiparituri din hrtii rezistente care nu pot fi utilizate ca atare; cartele folosite pentru prelucrarea datelor La fabricarea pastei papetare de culoare naturala pentru hrtie rezistenta V Materiale refolosibile din diverse hrtii, cartoane, mucavale si produse din aceste materiale Materiale uzate din hrtii si cartoane colorate, mucava, confectii scoase din uz din aceste materiale, coperte patetare colorate, tehnice uzate, resturi tehnologice de la confectii si tiparituri din astfel de materiale La fabricarea pastei papetare de culoare naturala si a cartonului suport pentru bitumare VI Tevi si tuburi din hrtie si carton,uzate Tevi din hrtie, tuburi din hrtie de la bobinele de hrtie si carton La fabricarea partei papetare naturale pentru mucava si carton suport pentru bitumare VII Materiale refolosibile din hrtii si cartoane impurificate cu materiale care nu permit reutilizarea n industria celulozei si hrtiei Ambalaje din hrtii si cartoane (saci, pungi, cutii) recuperate din industria lacurilor, pigmentilor, a negrului de fum si altele asemenea. La fabricarea cartonului suport bitumare si alte utilizari. Denumirea corpurilor straine ce nu sunt admise:

-resturi de metale, sticla, cauciuc, celuloid, bachelita, materiale plastice si sintetice, alte corpuri straine care nu se pot transforma n pasta papetara; -praf, nisip, resturi din materiale care l-au continut (n cazul ambalajelor); -negru de fum, pigmenti, coloranti; -hrtii impregate si acoperite cu materiale sintetice, folii metalice parafinate, bitumate, siliconate, sulfurizate; -substante toxice; -umiditate 12 %. 6.3.1.2. Reguli pentru verificarea calitatii Calitatea materialelor refolosibile din hrtie folosita ca materie prima sau ca at are se va verifica pe loturi. Prin lot se ntelege o cantitate maxima de 10000 kg materiale refolosibile din ace lasi sortiment. Verificarea calitatii se va face pe baza unei probe constituita din baloturi, l uate la ntmplare din lot. Baloturile cu materialele refolosibile care se aleg pentru probe se desfac si se verifica daca continutul lor corespunde conditii tehnice de calitate. Pentru verificarea umiditatii din diferite locuri (margini si mijloc), ale fieca rui balot al probei se iau probe elementare, formndu-se o proba de cca. 3 kg materiale si se introduc imediat ntr-un ambalaj etans, care se eticheteazasi se sigileaza. Pentru verificarea continutului de praf, nisip, pamnt ciment, negru de fum, pigme nti, coloranti se iau din proba 1/5 din numarul baloturilor, dar nu mai putin de un b alot. 141

Daca probele verificate nu ndeplinesc conditiile prevazute n standard, lotul se c onsidera necorespunzator. 6.3.2. Materialele refolosibile din sticla Sparturile de sticla, n functie de domeniul de provenienta si destinatie, se clasifica pe sorturi astfel: -cioburi provenite direct de la fabricile de sticla: i. cioburi albe, ambalaje iluminat; ii. cioburi semialbe, menaj; iii. cioburi brute ambalaj; iv. cioburi verzi ambalaj (separat pe culori); -cioburi provenite de la furnizor: v. cioburi albe; vi. cioburi semialbe; vii. cioburi colorate. Umiditatea de referinta este de 3 %. La ntelegere ntre parti, umiditatea si impuri tatile pot diferi, dar n functie de acestea se stabileste greutatea efectiva. Nu sunt admise bucati de metal, pietre, beton, resturi alimentare de la fabricil e de conserve, cauciuc, material plastic, sfoara, cartoane. Prin continutul de impuritate se ntelege pamnt, praf sau alte substante care nu su nt specificate mai sus. Nu se admit cioburi care provin de la ambalarea produselor toxice sau explozive. Cioburile din grupa A si B se livreaza pe culori granulate sau negranulate. Dimensiunile bulgarilor de sticla proveniti de la scurgerea cuptoarelor trebuie sa fie cuprinse ntre 30 300 mm. Verificarea calitatii cioburilor se efectueaza pe loturi ntre o tonasi 30 tone. Verificarea lotului consta din: -verificarea culorii; -verificarea continutului de impuritati si alte corpuri straine; -verificarea umiditatii. 6.3.3.Materialele refolosibile din mase plastice Materialele refolosibile de joasasi nalta densitate trebuie sa fie lipsite de imp uritati ca: piatra, lemn, hrtie, sfoara, crpe, paie, nisip, corpuri metalice. Impuritatile de praf vor fi de maximum 1 % din greutate. Materialele refolosibile colectate vor fi livrate si spalate cu apa sau cu solut

ii chimice. Livrarea se va face pe sorturi, acestea fiind transportate n mijlocul de transpor t cu un singur produs (articol) din aceeasi categorie de polietilena. Cele de gabarit mare vor fi livrate, taiate n bucati, macinate sau granulate, de comun acord cu beneficiarul. 6.3.3.Materialele refolosibile din textile Materialele textile refolosibile trebuie ca odata cu colectarea sau dupa aceeam sa fie sortate si livrate pe culori sau grupe de culori. Prin grupa de culori se ntelege: 142

-culori deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben; -culori medii: rosu, albastru, verde, kaki; -culori nchise: maro, bleumarin, violet, negru. Materialele textile refolosibile provenite din colectarea confectiilor cu captus ealasi vatelina destinate valorificarii n industria textila se vor sorta si livra separnd captusel ile si vateline de tesaturile de fata. Materialele textile refolosibile nu trebuie sa contina urmatoarele impuritati: -bucati de tesatura putreda, mucegaita, mncata de molii sau rozatoare; -corpuri straine (lemn, carton, cauciuc, metal sticla); -materiale care se ntaresc n contact cu apa )var, ciment, ipsos, faina, malai etc. ); -urma de ulei, ceara, bitum, vopsea etc., care nu ies la spalat; Materialele textile refolosibile se pot colecta cu sau fara nasturi, catarame, c apse, fermoare etc., dar se vor livra beneficiarilor fara astfel de accesorii. Continutul de praf admis pentru fiecare grupa de materiale textile refolosibile este urmatoarea: -materiale textile refolosibile din lnasi tip lna, cu exceptia celor sub darac; -materiale textile refolosibile din bumbac si tip bumbac, din fibre liberiene si tip liberiene, din matase si tip matase, din fibre sintetice 100 % de maximum 5 %; -materiale textile refolosibile cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase si fibre de lnasi tip lna de sub darac, de maximum 12 %. Umiditatea maxima admisa la livrarea materialelor textilelor refolosibile va fi de: -15 % pentru materiale din lnasi tip lna; -8 % pentru materiale din bumbac si tip bumbac; -16 % pentru materiale din fibre liberiene si tip liberiene; -10 % pentru materiale din matase si tip matase; -5 % pentru materiale din fibre sintetice 100 %; -10 % pentru materiale cu uzura mare din diverse amestecuri fibroase. Materialele textile refolosibile trebuie sa fie dezinsectizate nainte de ambalar e.

Reguli pentru verificarea calitatii: -verificarea calitatii materialelor textile refolosibile se face pe loturi; -lotul este constituit din cantitatea prezentata deodata la verificarea din acee asi grupa, categorie, tip, culoare; -proba medie se ia dintr-o cantitate egala cu 10 % din numarul baloturilor care formeaza lotul, dar nu din mai putin de 2 baloturi. 6.3.4.Materialele refolosibile din cauciuc Conditiile tehnice de calitate pentru anvelope n constructii diagonale uzate, ap te pentru resapare, sunt cele prezentate n tabelul 6.2. 143

Tabelul 6.2. Conditiile de calitate pentru anvelopele n constructie diagonala Nr crt. Natura defectiunii Limita admisa Anvelope pentru autoturisme, autoturisme de teren si autoutilitare sort I 1 Uzura benzii de rulare Adncimea ramasa a canalului, profilului benzii de rulare de min. 1,5 mm 2 Perforari de cui prin carcasa n zona benzii de rulare cu diametrul de: - 3 mm - 7 mm Maximum 2 la distanta de min. din circumferinta anvelopei Nu se admite 3 Deteriorari ale brekerului fara deteriorarea carcasei Nu se admit 4 Deteriorarea carcasei pna la 50 % din pliuri n zona benzii de rulare (nestrapunsa) Nu se admite 5 Deteriorari ale cauciucului n zona flancului anvelopei, fara afectarea cardului (ciupituri, taieturi, crapaturi superficiale) Maximum 2 6 Deteriorari n carcasa care afecteaza maximum 50 % din stratul n zona flancului anvelopei Nu se admit 7 Deteriorari ale cauciucului de acoperire a talonului Se admit 8 Deteriorari ale fsiei de terminare Nu se admit 9 Deteriorari ale inelului de talon Nu se admit 10 Anvelope resapate o data Nu se admit n plus nu se admit pentru resapare: -anvelope diagonale care au suferit deteriorari prin contact cu produse chimice; -anvelope n constructie diagonala cu grad de mbatrnire avansat, recunoscut prin reteaua densa de crapaturi sau crapaturi patrunse pna la carcasa; -anvelope n constructie diagonala care nu au seria de fabricatie initiala; -anvelope n constructie diagonala, care au vechime mai mare de 5 ani; 6.3.5.Materialele refolosibile din camerelor de aer uzate Unitatile detinatoare vor face o verificare organoleptica a anvelopelor si came relor uzate nainte de predarea acestora pentru regenerare. Sortarea anvelopelor pentru regenerare se face bucata cu bucata, fiind supuse un ui control vizual si organoleptic, nlaturndu-se cele care nu corespund. 144

Capitolul 7 PREGATIREA SI PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE 7.1. TEHNICI DE MARUNTIRE A DESEURILOR SOLIDE Maruntire a reprezinta trecerea unui material ntr-o granulatie mai fina. Fiecare maruntire serveste extinderii suprafetei exterioare specifice. Pentru alegerea m asinii de maruntire potrivite sunt necesare urmatoarele informatii: -proprietatile fizice ale materialului care trebuie maruntit precum granulatia initiala consistenta, duritatea, fragilitatea si fisionabilitatea; -scopul maruntirii, ca de exemplu, procesele fizice sau chimice la care va fi supus materialul maruntit; -caracteristicile necesare ale materialului maruntit precum marimea si distributia particulelor maruntite, marimea medie a particulelor sau marimea spe cifica a particulelor. Maruntirea este cel mai des utilizata pentru marirea suprafetei specifice a componentelor deseurilor biodegradabile, n vederea grabirii procesului de tratare biologica Prin acest procedeu materialul se prepara pentru descompunerea microbi ana, iar preluarea cantitatii necesare de apa este mbunatatita. Pentru maruntire se pot utiliza: -mori rapide cu ciocane; -mori rapide sau lente de taiere; -mori cu bile; -tamburi rotativi; -mori raspel; -mori spiralate. Masinile de maruntire (fig. 7.1.), care au fost testate n domeniul gestionarii deseurilor si care de-a lungul celor 20 de ani s-au dezvoltat la un nivel extrem de ridicat, sunt prezentate mai jos, precizndu-se avantajele si dezavantajele lor legate de i nstalatia de reciclare. 145

a) b) a) b) Fig. 7.1. Tipuri de mori: a) moara cu ciocanele: 1 carcasa; 2 rotor; 3 ciocan; 4 gura de alimentare; 5 sita; b) moara cu cutite: 1 carcasa; 2 gura de alimentare; 3 gura de descarcare; 4 valturi; 5- cutite sece ra; 6 gratar prin care trec cutitele. Pregatirea prin maruntire a deseurilor biodegradabile n scopul compostarii presupune n special o destramare a materialului, de aceea sunt preferate morile r apide de taiere cu cutite. n ceea ce priveste maruntire a altor tipuri de deseuri casante, cum ar fi deseuri le din sticlasi deseurile din lemn sunt preferate morile cu ciocane. 7.1.1. Maruntire prin lovire 7.1.1.1. Morile cu ciocane Pentru maruntire a deseurilor municipale si de productie, precum deseurile din lemn si sticla morile cu ciocane s-au dovedit a fi foarte eficiente. Ele se deos ebesc, n principial, doar dupa tipul rotorului (fig. 7.2.)1, 2. Exista mori orizontale si verticale cu ciocane montate flexibil. a) b) 1 Xxx - http://www.feedmachinery.com/glossary/hammer_mill.htm 2 xxx - http://paystation.ca/sem.cfm 146

c)3 d) c)3 d) Fig. 7.2. Moara orizontala cu ciocane: a) si b) moara cu ciocanele; c) si d) rotor cu ciocanele Dupa acest principiu de baza se folosesc o serie de mori n instalatiile de recicl are a deseurilor sau n depozitele de deseuri, astfel ca s-a obtinut o experienta vast a n cazul diferitelor compozitii de deseuri. Versiunea verticala a morii cu ciocane este caracterizata de un rotor vertical prevazut cu ciocane de lovire. Acest tip de moara a fost conceput la sfrsitul ani lor 50 special pentru prepararea deseurilor menajere. Pentru a creste debitul acestei m ori, care la nceput era scazut, se aspira aerul din interiorul morii prin orificiul de evacuar e. Astfel se pot maruntii si partile din deseuri foarte usoare precum hrtia sau masele plastic e. Datorita faptului ca morile verticale cu ciocane nu au o limitare a granulatiei printr-un gratar, distributia granulatiei se poate varia prin modificarea numaru lui de ciocane. Prin marirea numarului de ciocane rezulta o granulatie mai finasi un de bit mai mic pe unitatea de timp. 7.1.1.2. Concasoare percutante Concasorul percutant consta dintr-o carcasa sudata din mai multe parti din tabla sau profiluri din otel, al carei interior este captusit cu placi de percutie (fi g. 7.3)4. Arborele, care se roteste cu aproximativ 500-1000 rot/min este prevazut cu mai m ulte ciocane preschimbabile din otel rezistent la uzura. Arborele se roteste ntr-un la gar montat pe carcasa. Placile de percutie sunt asezate reglabil cu ajutorul unor pivoti. A tt distanta dintre placile de percutie si ciocane, ct si nclinatia placilor sunt reglabile. La intrarea unor componente care nu se pot marunti n spatiul de percutie placile de percutie pot fi 3 xxx - http://en.wikipedia.org/wiki/Hammer_mill 4 xxx - http://www.hazemag.com/primaryimpactors/primaryimpactors.htm ridicate, iar materialele nemaruntite sunt eliminate prin partea inferioara. a) 147

b) c) d) e) 148

f) g) f) g) Fig. 7.3. Concasoare: a), b), c), d), e) tipuri constructive de concasoare; f) rotorul concasorului; g ) sectiune prin concasor. Concasoarele percutante se alimenteaza prin partea superioara cu ajutorul benzil or transportoare, n timp ce materialele maruntite se elimina prin partea inferioara. Materialul este preluat n concasor de catre ciocane cu o viteza de aproximativ 25 -40 m/s, si sunt lovite de placile de percutie de deasupra arborelui. Placile de percutie sunt astfel aranjate, nct materialul sa fie adus napoi n circuitul de lovire. Acest proces se re peta pna cnd materialul este maruntit n asa masura nct sa poata trece prin spatiul dintre arbore si placile de percutie, spatiu ce este reglat n functie de dimensiunea dor ita a particulelor. n cazul concasoarelor percutante trebuie avut n vedere, de exemplu, la prelucrarea deseurilor din constructii si demolari sa nu fie introdus beton cu a rmaturi de otel prea lungi, pentru ca acestea s-ar putea nvrti n jurul rotorului si ar duce la blocarea instalatiei. 7.1.2. Maruntire prin taiere 7.1.2.1. Mori cu cutite sau tocatoare Moara poate fi cu arbore orizontal simplu sau dublu. Prin rotatia n sensuri difer ite a arborilor dubli prevazuti cu cutite materialul este atras ntre cutite. Maruntir ea are loc ntre uneltele de taiere indiferent de tipul materialului: moale, elastic sau dur. Gradul de maruntire se fixeaza prin alegerea distantei dintre cutite respectiv p rin latimea dintilor la arborele cu cutite (fig. 7.4.). Pentru maruntire a deseurilo r menajere distanta dorita dintre cutitele arborelui este de 0,1 mm si pentru a garanta suc cesul procesului de tocare, nu trebuie sa depaseasca 0,8 mm. Daca gradul de maruntire nu este corespunzator, sau daca distributia granulatiei este neuniforma, instalatiile po t fi reglate n mai multe trepte pna cnd rezultatul final este cel dorit. Pentru a realiza un debit mare n cazul deseurilor voluminoase acestea ar trebui n prealabil presate ajutorul unei prese hidraulice naintea umplerii morii cu cutite . n cazul n care bucati grele din metal sau alte parti componente care nu pot fi maruntite ajung n moara, arborele cu cutite dispune de sistem de siguranta automat, care actioneaz a arborele n sens invers pentru a debloca materialul respectiv si apoi l opreste. n a cest caz

materialul trebuie ndepartat manual. Practica a demonstrat ca, n instalatiile de m aruntire 149

cu arbore cu cutite, este mai convenabil daca se ndeparteaza manual materiale dur e precum metalele nainte de a fi admise n moara. Fig. 7.4. Vederea unui arbore cu cutite n functie de marimea dintilor, debitul de materiale maruntite se situeaza n jurul valorii de 3 t/h. Materialul maruntit este caracterizat de margini taiate curat si un interval destul de mic al dimensiunilor particulelor. Moara prezentata n figura 7.5. 5 se foloseste cel mai des pentru maruntire a deseurilor din plastic, deseurilor din lemn, etc. Fig. 7.5. Vederea unui tocator de deseuri din lemn 7.1.2.1. Raspel cu sita Acest tip de moara s-a dezvoltat special pentru prepararea deseurilor n unitati d e compostare (fig. 7.6.). Modul de actionare a unui raspel cu sita poate fi compar at cu cel al unei site din bucatarie. Deasupra bazei dispozitivului care partial este prevazu t cu segmente cu orificii de cernere de diametre ntre 22 si 45 mm si cu segmente cu di nti de rupere ficsi, se misca bratele raspelului, care mping si fac deseurile sa alunece cu viteze ntre 8 si 10 rot/min printre dintii de rupere si prin site. 5 xxx - http://www.stocuri.com/productDetaills.php?gPId=4254&k=ptr.LEMN__ Tocator_pentru_deseuri_(tip_moara_de_macinat) 150

Fig. 7.6. Schema unui raspel cu sita Materialele greu de maruntit, textilele, metalele, materialele plastice sau materialele dure se aduna n raspelul cu sitasi pot fi evacuate printr-o clapa lat erala a bratelor raspelului. Raspelul cu sita se utilizeaza nsa din ce n ce mai rar n tehnica de prelucrare a deseurilor, datorita faptului ca: -efectul de maruntire n cazul acestor dispozitive este mai mic dect n cazul morilor cu ciocane sau cu cutite; -faptul ca raspelul cu sita lucreaza discontinuu. 7.1.3. Tehnici de sortare a deseurilor Sortarea reprezinta procesul de separare si clasare a deseurilor n functie de diferentele dintre caracteristicile lor fizice. n principiu exista sortarea dimen sionala, sortarea densimetrica, sortarea optica, sortarea magnetica, flotarea si sortarea manuala. 7.1.3.1. Sortarea dimensionala Prin cernere se separa materiale de granulatie diferita, n diverse clase granulometrice propuse. Acest proces se mai denumeste si clasare. Prin cernerea cu sita se realizeaza separarea n functie de dimensiunea caracteristica a granulelor, cu ajutorul unei suprafete de separatie, prevazuta cu orificii asezate geometric. Granulele care, la alunecarea peste sita, sunt ntr-o pozitie potrivitasi au dimensiuni mai mici dect orificiile sitei, cad prin aceasta si formeaza astfel materialul cu granulatie f ina. Restul granulelor ramn n sitasi formeaza materialul cu granulatie mare. Materialele cu granulatie fina, umede, fibroase si lipicioase obtureaza usor sit ele. Astfel, se micsoreaza suprafata de cernere, iar debitul de cernere scade. Pentru a evita obturarea sitelor, sunt folosite pentru materiale greu de cernut sisteme de site speciale sau ajutoare pentru site. Cele mai importante ajutoare pentru site sunt periile, lan turile, ncalzitoarele de site, jeturile de aer si apa suplimentara pentru anularea fortel or dintre particulele lipite una de cealalta. Sunt folosite, n special, doua tipuri de site pentru sortarea dimensionala: -site cilindrice; -site cu vibratie. 151

O sita este considerata eficienta daca 70% din materialele cu dimensiunea particulelor mai mica dect ochiurile plasei pot trece prin acestea. a) Sita tambur Sita tambur este o sita cilindrica (fig. 7.7) 6, aceasta reprezinta un agregat d e clasare verificat care poate fi utilizat ntr-o instalatie de preparare a deseuril or, att n prima treapta de preparare, ct si dupa procesul de maruntire. Debitul si performa ntele la separare ale unei site tambur sunt determinate de marimea orificiilor, diametrul , turatia, elementele interiorului tamburului si nclinatia acestuia. Dat fiind faptul ca suprafata de cernere a unei site tambur este relativ mica, s e ncearca prin diferite constructii ale peretelui interior (sita poligonala) ridica rea ct mai mult a materialului de cernut pe peretele tamburului rotativ, pentru a obtine o cernere mai eficienta. a) b) c) Fig. 7.7. Vedere si sectiune schematica a unei site tambur: a) prezentarea elementelor componente ale sitei tambur; b) prezentarea sitei tam bur n ansamblu; c) imagini din interiorul sitei tambur. xxx http:// bucciarello.trustpass.alibaba.com/product/11232152/Trommel_Waste_Recycle_Plant_A nd_Sorting_ Materials/showimg.html 152

Pentru a reduce si mai mult timpul de prelucrare a deseurilor, sita tambur poate avea pe peretii interiori diferite accesorii cu ajutorul carora sa taie sacii n c are sunt colectate deseurile. Astfel, sacii de deseuri menajere colectati de agentii de s alubritate pot fi desfacuti si sortati rapid si automat cu ajutorul sitei tambur. b) Sita cu vibratie Aceasta sita face parte din categoria masinilor de cernere dinamice si s-a doved it a fi eficienta ca agregat de cernere a deseurilor care nu se nfunda. Pentru acest gen de cernere se folosesc site maleabile din cauciuc sau materiale plastice, montate pe un sistem de bare care basculeaza n contra timp (fig. 7.8.). Aceasta miscare de basculare antreneaza sita ntr-o miscare de tip unda, cu o amplitudine considerabila de 30 pna la 50 mm pentru frecvente de oscilatie de 600 pna la 800 / min si imprima materialului de cernut acceleratii considerabile. Fig. 7.8. Site vibratoare. c) Separator balistic Acest mecanism a fost realizat pentru separarea deseurilor municipale n trei fractii: grea, usoarasi fina. Separatorul balistic este format din plnia de ncarca re si puntea formata din mai multe benzi metalice perforate si care vibreaza n contrase ns una fata de cealalta. Puntea are o mica nclinatie pentru a imprima fractiei grele o a numita acceleratie (fig. 7.9). Fig. 7.9. Schema de functionare a unui separator balistic Deseurile maruntite, n functie de forma si gravitatea specifica fiecarei particul e se deplaseaza susul sau n josul puntii. Particulele mai grele au tendinta sa se depl aseze n jos odata cu misca benzilor si astfel se separa fractia grea. Datorita miscarii de vibratie si de rearanjare continua a deseurilor pe puntea separatorului, particulele usoare cum ar fi 153

hrtia, cartonul si foliile de plastic se deplaseaza catre marginea superioara a separatorului, astfel formndu-se fractia usoara. Iar fractia fina reprezinta part iculele care au trecut prin orificiile benzilor metalice. Procentajul de fractie grea si fractie usoara se determina prin modificarea nclinatiei puntii. nclinatia se afla, n general, ntre 15-20%; aceasta nclinatie este proiectata pentru o rata de ncarcare aproximativ 10 tone/h sau 90 m3/h. d) Sita plata cu disc O sita cu disc este un aparat de clasare n cascada care consta dintr-un gratar de clasare cu mai multe site partiale, asezate n trepte formate dintr-o multitudine de arbori paraleli plasati la distante egale unul de altul cu discuri de antrenare hexagon ale. Fiecare dintre aceste discuri de antrenare se rotesc n golul dintre doua corpuri de discu ri nvecinate. Distantele dintre aceste discuri determina marimea orificiilor de cernere ale fiecarui nivel de cernere. De exemplu, deseurile presortate din constructii se i ntroduc printr-un dispozitiv de ncarcare catre primul nivel de separare si sunt accelerat e si separate n procesul de cernere prin asezarea discuri de antrenare pe arbori precu m si prin cresterea turatiei arborilor pe fiecare nivel n directia de antrenare a materialu lui catre celelalte nivele de separare. Arborii rotunjiti dintre discurile antrenare si co lturile rotunjite mpiedica ntepenirea materialului de separat. 7.1.3.2. Sortarea densimetrica Sortarea densimetrica este o metoda de clasare care se bazeaza pe echivalenta specifica a materialelor asemanatoare ntr-un curent de aer ascendent. Acest proce s se mai denumeste si clasare. Echivalenta nseamna ca diferite particule vor atinge ac eeasi viteza finala de cadere. Daca particulele sunt echivalente, atunci acestea ar tr ebui sa aiba n aceleasi conditii initiale aceeasi traiectorie, respectiv aceeasi viteza de cob orre. Sortarea densimetrica se poate realiza si cu ajutorul apei (vezi hidrociclonul). Separarea se realizeaza cadere depinde de forma Debitul este influentat de masa e maruntirea prealabila a n functie de viteza de cadere a particulelor. Viteza de granulei si de greutatea specifica a fiecarui material. volumetrica, de umiditate, de compozitia deseurilor si d deseurilor de sortat.

O serie de tipuri de separatoare cu ajutorul curentului de aer s-au testat n Uniu nea Europeana. Din multitudinea de instalatii de separare existente, n prelucrarea de seurilor se folosesc cu precadere 2 tipuri: separatorul cu aer rotativ si instalatia de a

spirare. 7.1.3.3. Separatorul rotativ cu curent de aer Separatorul rotativ cu curent de aer are trei elemente principale: un tambur rot ativ, o camera de separare si decantare si un sistem de aer comprimat. Tamburul rotati v este nclinat cu aproximativ 15 grade fata de orizontalasi are forma conica cu baza mar e n sus (fig. 7.10). Deseurile maruntite si deja cernute sunt transportate cu ajutorul unei benzi rul ante catre partea superioara a tamburului. Prin duze de aer comprimat se sufla aerul, paralel cu axa tamburului. n acest fel materialele usoare sunt antrenate n sus catre camera d e decantare. Materialul greu este transportat prin tambur n continuare si iese prin baza mica a tamburului. 154

Fig. 7.10. Vederea unui separator rotativ cu curent de aer Pentru a asigura un curent de aer continuu de-a lungul ntregului tambur, se sufla aer suplimentar prin baza mica a tamburului. Marimea granulatiei si selectivitat ea pot fi variate prin schimbarea volumului de aer, schimbarea presiunii aerului comprimat , prin modificarea unghiului de nclinatie al tamburului si prin modificarea modului de ncarcare a materialului maruntit. 7.1.3.4. Instalatie de aspiratie Componentele usoare din deseuri sunt aspirate de obicei de pe o banda transportoare, de pe o sita cu vibratii sau dintr-o sita tambur si sunt eliminat e printr-un ciclon (fig. 7.11). Componentele usoare pot fi: bucati de hrtie, pungi de plastic , bucati de plastic, etc. Fig. 7.11. Instalatia de aspiratie 7.1.3.5. Hidrociclonul Separarea diferitelor fractiuni de materiale plastice dintr-un amestec de granul e se realizeaza n cazul hidrociclonului ntr-un cmp de forte centrifugale. Geometria ciclonului realizeaza un vrtej interior ascendent prin care este eliminata fracti unea usoara a amestecului si un vrtej exterior descendent cu ajutorul caruia se elimin a fractiunea grea (fig. 7.12). Hidrociclonul a fost proiectat special pentru separarea diferitelor tipuri de de seuri din plastic. Calitatea separarii tipurilor de materiale cu ajutorul hidrociclonu lui sunt determinate de tipul si calitatea maruntirii n prealabil a deseurilor din plastic . 155

Fig. 7.12 Vederea unei instalatii cu hidrociclon. n cadrul testarilor facute s-a utilizat un hidrociclon cu capacitate de 1 tona/h. Materialele plastice folosite au fost sortate din deseurile menajere. Impuritati le au fost de 1 pna la 5 % (hrtie, metal, nisip). Compozitia medie era de 80 - 85 % PE, 2-10 % P S si 8 -15 % PVC. Testele au condus la eliminarea 100 % a polietilenei cu impuritati de 2-3 % PS. Impuritati de PVC nu au fost gasite n PE. Prin sortarea ulterioara a fractiun ii grele formata din PS si PVC care a rezultat din hidrociclon s-a obtinut o concentratie de 100% PVC, pentru PS s-a obtinut o concentratie de aprox. 95%, impuritatile au fost di n PVC si PE. Majoritatea impuritatilor au fost eliminate mpreuna cu PVC-ul n fractiunea gre a. 7.1.3.6. Sortarea magnetica O sortare magnetica eficienta se realizeaza atunci cnd elementele feromagnetice sunt preluate de magneti n urma unei maruntiri a deseurilor si a unei afnari, elib ernduse astfel, de alte impuritati. Marimea elementelor feroase nu este limitata, dat fiind faptul ca magnetii pot atrage orice fel de greutati. Acest tip de magneti sunt utilizati n principal pen tru presortarea magnetica grosiera a deseurilor maruntite sau nemaruntite. a) Separator magnetic Sortarea magnetica se face n mare masura cu magneti asezati deasupra benzilor rulante de transport a deseurilor care sorteaza materialele feroase din curentul de deseuri si le elimina, ori perpendicular, ori paralel cu directia transportorului de des euri (fig. 7.13.) 7. Sortarea magnetica s-a dovedit a fi eficienta dupa maruntire. Pna acum au esuat toate ncercarile de obtinere a unui produs feromagnetic de buna calitate prin sor tarea metalelor feroase nainte de a utiliza un agregat de maruntire. n cazul sortarii ma gnetice a deseurilor casnice, marimea optima a elementelor este n jur de 10 pna la 100 mm. 7 xxx - http://www.outokumputechnology.com/pages/Page____8153.aspx 156

Fig. 7.13 Tipuri constructive de separatoare magnetice: a) tambur magnetic; b) magnet stationat. b) Separator cu curenti turbionari Tehnologia de separare consta n inducerea unor curenti turbionari n corpuri care conduc electricitatea, care prin acestea dezvolta forte ntr-un cmp magnetic (fig. 7.14.). Fig. 7.14. Separator cu curenti turbionari. n acest domeniu sunt mai cunoscute efectele secundare nedorite ale curentilor turbionari: frnarea datorita curentilor turbionari, levitarea sau suspensia magne tica, sau pierderile datorate curentilor turbionari din transformatoare. Dar n cazul separa rii cu ajutorul curentilor turbionari, rezultatele sunt la fel de eficiente ca si n cazu l separarii metalelor feroase cu ajutorul magnetilor. Curentii turbionari se formeaza atunci cnd un conductor electric se afla ntr-un cmp magnetic care se modifica n timp si spatiu sau se misca n acest cmp magnetic. Curentii turbionari curg n interiorul conductorului pe traiectorii nchise si forma lor nu este legata de forma conductorului. Conform legilor lui Lenz acesti curenti formeaza la rndul lor un cmp magnetic n sens invers celui care i-a creat. Din aceasta rezulta o forta care actioneaza a supra conductorului, accelerandu-1 sa iasa din cmpul magnetic initial. Prin scaderea conductibilitatii, forta asupra conductorului este mai mica. Cu cresterea densit atii (la volum constant aceasta nseamna masa mai mare) trebuie aplicata o forta mai mare pentru a nvinge inertia masei si a devia particula respectiva. 157

7.1.3.7. Sortare optica Sortarea optica are rolul de a separa materialele valorificabile n functie de culoare, iar cu ajutorul echipamentelor cu infrarosu se pot sorta si n functie de tipul de material din care este confectionat (fig. 7.15 si 7.16). Q 1 2 2a 3 7 12 6 q1 q2 4 5 8 Q 1 2 11 3 5 12 10 q1q2 7 5 9 6 4 a) b) 2a Fig. 7.15. Schema tehnologica a masinii de sortat dupa culoare: a) de tip electropneumatic; b) de tip electrostatic; 1 cos de alimentare, 2 jgheab vibrator; 2a dispozitiv de vibrare; 3 banda profilata; 4 camera optica; 5 celule fotoelectrice; 6 ecrane; 7 element de executie; 8, 9 bloc de amplificare; 10 , 11 placile cmpului electrostatic; 12 colectoare de particule.

Fig. 7.16. Mecanism de sortare optic. 158

Lumina care trece prin materialul reciclabil este preluata de un senzor. Un conductor de lumina din materialul plastic conduce semnalul catre unitatea de ev aluare. Semnalul luminos este descompus n culorile rosu, verde si albastru iar separarea se face dupa culoare. De exemplu, cu ajutorul unei instalatii de sortare a sticlei se obtine o puritat e de aproximativ 99,7 %. Cu ajutorul echipamentelor cu infrarosu se realizeaza forma curbei caracteristic e pentru fiecare tip de material, iar dupa evaluarea cu ajutorul unui program urme aza activarea mecanismului de comand al clapetelor de evacuare, iar deseurile carora nu le sunt recunoscute curbele caracteristice sunt eliminate din circuit. Aceasta sort are este, n principal utilizata pentru separarea diferitelor tipuri de materiale plastice: P ET, PS, PP, HDPE, LDPE, PVC, etc. 7.1.3.8. Sortarea manuala La ora actuala, sortarea manuala este totusi cea mai de ncredere metoda de separare voitasi de foarte buna calitate a produselor secundare dintr-un amestec de deseuri (fig. 7.17.) 8. Fig. 7.17. Statie de sortare manuala. Din deseurile casnice sau din mica industrie, comertsi institutii, dar si din fractiunile de deseuri colectate separat, personalul de sortare poate separa dif erite calitati de hrtie recuperata, sticle de diferite culori sau amestecate, folii din polietil ena alba sau colorata etc, dar poate ndeparta impuritati sau componente daunatoare. Prin conducerea directionata a sortarii manuale se poate actiona rapid si fara interventii tehnice asupra fluctuatiilor preturilor de pe piata a materiilor pri me secundare. Datorita faptului ca sortarea manuala este foarte costisitoare, trebuie marit ra ndamentul de selectie cu ajutorul utilajelor speciale. Pentru a mari productivitatea sorta rii manuale, materialele cu granulatie mica sunt ndepartate prin sitare. Separatoare magnetice , suflatoare, benzi nclinate, masini de mpins au toate scopul de a pregati deseurile pentru sortarea manualasi de a mari productivitatea personalului de sortare. Exista dou a tipuri de sortare: negativasi pozitiva. n cazul sortarii pozitive este extras materialul recuperabil din fluxul de deseur i si este aruncat n sertarele corespunzatoare. n cazul sortarii negative materialele care sunt considerate impuritati care

deranjeaza sunt extrase din fluxul de materiale, pe banda transportoare ramnnd doa r fractiunea dorita. 8 xxx - http://p2library.nfesc.navy.mil/P2_Opportunity_Handbook/7_III_8.html 159

Prin sortare negativa se obtin productivitati mai mari, dar de calitate mai scaz uta, n timp ce n cazul sortarii pozitive se obtine calitate foarte buna cu productivita te nsa mult mai mica. Colectarea separata a materialelor recuperabile creste considerab il randamentul operatiunii de sortare. 7.1.3.9. Flotarea Sortarea prin flotatie este avuta n vedere cnd densitatile specifice ale unui amestec de materiale sunt foarte apropiate. Flotatia se foloseste la ndepartarea impuritatilor din carbuni, minereuri, barita , zgura, cernelurile negre de tipar, deseurile din materiale plastice si multe altele. Do meniul principal de utilizare este cel al fabricarii de hrtie, n care se prelucreaza prin flotatie hrtia tiparita recuperata, obtinndu-se o hrtie grafica deschisa la culoare. 7.1.4. Tehnici de curatare a deseurilor n general curatarea deseurilor se realizeaza pentru deseurile care pot ajunge materie prima secundara ntr-un proces de fabricare a ambalajelor alimentare. Astf el, n procesele de reciclare a deseurilor din plastic si optional si pentru deseurile din sticla regasim si o etapa de curatare a deseurilor. Pentru obtinerea unor granule din p lastic de calitate ridicata este absolut necesara curatarea acestora. Curatarea poate fi r ealizata cu apa sau fara apa, astfel ntlnim purificarea mecanicasi spalarea n tamburi speciali. 7.1.4.1. Purificare mecanica Aceasta metoda de tratare mecanica a deseurilor din plastic permite ndepartarea deseurilor de hrtie, carton si alte reziduuri fara apa. Ambalajele colectate de la populatie sunt presate pentru a se elimina continutul ramas n acestea si sunt apoi tocate sub forma de fulgi. Materialul tocat este apo i supus ntr-o centrifuga unor actiuni si deformari mecanice semnificative. Ca urmare a ac estui proces de centrifugare hrtia este descompusa n celuloza, alte reziduuri aderente f ulgilor de plastic si aluminiul fiind ndepartate mecanic si pneumatic. Jeturi de aer sub forte mecanice ridicate mping aceste impuritati printr-o sita. Hrtia ajuta la absorbtia grasimilor si umiditatii de pe fulgii de plastic, iar materialul rezultat din pr ocesul de purificare mecanica este de o calitate foarte ridicata. 7.1.4.2. Spalare n tamburi Acest proces are doua avantaje, spalarea fulgilor de plastic si sortarea prin fl otare a diferitelor tipuri de plastic. Instalatiile de curatare a deseurilor pot fi us or integrate n orice tip de instalatie de reciclare a deseurilor de ambalaje. 7.2. PRELUCRAREA DESEURILOR SOLIDE

7.2.1. Prelucrarea deseurilor feroase grele Stabilirea de materiale feroase grele sau usoare se face n functie de masa volumica care, spre deosebire de masa specifica, care este relativ aceeasi, dife ra foarte 160

mult de la forma la alta de prezentare (n vrac, n pachete, n bucati etc.) si tipul si dimensiunile materialelor. Taierea cu flacara oxiacetilenica (fig. 7.1.)9,10. Din cauza ca aceasta operatie de taiere se executa manual, cu o productivitate redusa (n medie 5 t/schimb), cu un personal numeros si un consum ridicat de oxigen, ea se foloseste tot mai rar, la snd locul debitarii cu foarfeci mecanice. n nici un caz nu se aplica la taierea sutajelor l a laminoare care se debiteaza numai cu fierastraie sau cu foarfece mecanice. Fig. 7.18. Taierea cu flacara oxiacetilenica. Taierea oxiacetilenica se mai foloseste n cazul unor bucati foarte mari cu grosimi ce nu intra n utilajele de debitat mecanic. Taierea cu foarfeca hidraulica (fig. 7.2.)11. Partial, taierea materialelor feroase grele se face cu foarfeca mecanica de tip aligator (crocodil) sau cu ghilotina, alimentate manual si cu forte de taiere reduse putnd taia diametre ntre 50 90 mm si otel pata t cu latura ntre 50 80 mm, cu productivitate ntre 5000 Fig. 7.19. Foarfece hidraulic. 15000 t ntr-un an.

n prezent, pentru taierea materialelor refolosibile grele, se foloseste tot mai mult foarfeca hidraulica de 800 tf de mare capacitate, care asigura cresterea ma sei volumice la 1000 1100 kg/m3, precum si taierea la dimensiuni de 300 400 mm, ceea ce asigura o folosire optima a sortimentului de material feros n otelariile elect rice. 9 Xxx http://recursos.cnice.mec.es/bancoimagenes2/buscador/imagen.php?idimagen=46201&z ona=mat&nivel1=9 5&nivel2=67&nivel3=70&start=140 10 xxx - http://www.fundacionpicarral.org/aula_taller.php 11 xxx - http://www.westbrook-eng.com/New/National.html 161

masina de ndreptat profile de tablasi fier beton, presa de dresat etc (fig. 7.3). a) b) c) a) b) c) Materialele refolosibile feroase provenite din casarea mijloacelor fixe, utilaje , instalatii, masini diferite grele sau asamblate scoase din uz sau colectate de l a populatie se prelucreaza prin dezmembrare care se realizeaza prin demontare mecanica ci aj utorul sculelor si dispozitivelor sau prin taiere cu o flacara oxigaz. Partile dezmembr ate se repartizeaza pe categorii, clase sau grupe de calitate. Daca prin dezmembrarea unor masini, ansamble sau subansamble se urmareste recuperarea unor piese, precum si reconditionarea unor materiale provenite direc t din colectare, atunci operatia de dezmembrare se va efectua ntr-un atelier dotat cu b ancuri de lucru, menghine, truse de scule, foarfeci ghilotina manuale, ferastrau alternati v, polizor, Fig. 7.20. Masini care intru n componenta unui atelier de dezmembrat masini: a) ferastrau alternativ; b) polizor; c) presa. 7.2.2. Prelucrarea deseurilor feroase usoare n aceasta categorie intra materialele feroase cu masa volumica pna la 1,3 t/m3 si cu o grosime de maximum 10 mm Aceste limite pot suferi fluctuatii n functie de posibilitatile de manevrare si de prelucrare. Balotarea materialelor refolosibile feroase usoare, n special provenite din deseuri de tabla subtire, din srma etc., se facea la nceput manual si avea ca scop manipularea mai usoara pentru transport. Dupa aceea s-au realizat prese mecanice care n prezent se afla ntr-o gama foarte variatasi deci s-a trecut la o productivitate m arita. Astfel sunt presele hidraulice pentru balotarea materialelor refolosibile din ot el cu grosimea de pna la 10 mm. n general presele hidraulice de balotat sunt dotate cu cuve de alimentare de mari dimensiuni, dat fiind masa volumica foarte redusa a materialelor feroase us oare n stare nepregatita. Materialul introdus n cuva este apoi n mod succesiv comprimat pe cele trei dimensiuni cu ajutorul unor pistoane actionate de pompe hidraulice pna la dimensi unile finite ale balotului, care apoi este expulzat pe gura de evacuare. 162

7.2.3. Prelucrarea deseurilor din fonta veche n general sursele principale de fonta veche sunt piesele din fonta (batiuri, volante, carcase etc. de la utilajele casate), utilajele de turnare (lingouri, p oduri de turnare scoase din uz) si scoartele (scursurile de fonta). Prelucrarea fontei vechi consta n maruntirea prin spargere a acesteia la dimensiunile si masa, pe bucati, corespunzatoare cerintelor tehnologice impuse d e agregatele de turnare. Maruntirea fontei si a scoartelor de fonta, ca si de otel, se face cu zdrobitoar e mecanica cu bila de 10 t sau cu sonete cu bila de 3 5 t, care asigura fragmentar ea materialelor la dimensiunile cerute de folosirea optima a acestora n turnatorii s i otelarii. Spargerea pieselor grele din fonta, si chiar din otel, a scoartelor, etc., prove nite din utilajele de turnare si din casari, se face n gropi pirotehnice. Pentru evitarea zgomotului si trepidatiilor de la spargerile pirotehnice n gropi sau pe plaje deschise, se foloseste si spargerea pirotehnica n mediu lichid (apa) . 7.2.4. Prelucrarea aschiilor metalice O linie tehnologica pentru prelucrarea aschiilor metalice n conceptia organizarii din tara noastra este compusa din sortatoare, foarfece de portionat, sfarmator, p resa de brichetat si transportoare metalice, n doua variante si anume: -tip 1 -tip 2 mica mare pentru o productie de minimum 1500 t/an; pentru o productie de minimum 4000 t/an.

Ca o prima operatie e prelucrare a aschiilor se poate considera sortarea acestor a n aschii lungi (peste 50 mm) si scurte (sub 50 mm), cu ajutorul unui sortator rot ativ prevazut cu un tambur cu gauri si asezat n pozitie nclinata. Aschiile marunte pot fi utilizate ca atare n ncarcatura furnalelor si cuptoarelor Martin sau pot fi briche tate cu ajutorul utilajelor de presat la cald, avnd productivitati variind ntre 1,5 2,5 t/ h. Brichetele astfel realizate au o masa variind, dupa tipul utilajului, ntre 2 kg/b uc. 40 kg/buc., si o masa volumica de circa 5000 kg/m3 si se pot utiliza n bune conditii si la cuptoarele electrice. Aschiile lungi pot fi utilizate (cele din otel moale, n special) ntr-o proportie d e pna la 20 % n amestecul deseurile feroase usoare la formarea de pachete cu ajutoru l preselor hidraulice de balotat, iar n rest trebuie sfarmate (maruntite) cu utilaje speciale

avnd productivitati de 2-6 t/h 7.2.5. Prelucrarea deseurilor provenite din casarea autovehiculelor Pentru prelucrari corespunzatoare sunt cunoscute tehnologii si instalatii specia le cum este aceea a sfarmarii (fragmentarii) n bucati mici n instalatia denumita Shredder si metoda criogenica prin care pachetele de material refolosibil sunt rea litate din carcasele auto, fara o prealabila operatie manuala, se separare am etapelor neferoase. Dupa ce sunt presate caroseriile, pachetele obtinute sunt trecute prin tunelul d e racire criogenic. Racirea se face n doua etape: 163

-cu azot gazos, n prima parte a tunelului obtinndu-se o racire a pachetului la 7 oC; -cu azot lichid, n cea de a doua parte a tunelului obtinndu-se n final o temperatura a pachetului de 120 oC. Dupa racire, pachetele sunt mpinse pe o cale cu role n masina Shredder unde sunt sfarmate. Datorita faptului ca otelul racit la o temperatura foarte scazuta devine casant. (spre deosebire de metalele neferoase) tot ce este metal feros se sfarma, iar metalele neferoase, n proportie de 90 % sunt colectate separat. Materialele feroase, n proportie de 84 % cu 15 % impuritati (materiale textile, cauciuc, materiale plastice) si cu 1 % neferoase sunt colectate de catre un sepa rator magnetic. 7.2.6. Pregatirea deseurilor din cupru Pregatirea materialelor refolosibile din cupru n bucati consta din: -dezmembrarea, care se realizeaza la ntreprinderile de profil sau la centrele de colectare si prelucrare a materialelor refolosibile cu utilaje mecanizate (cu foarfeca tip aligator) sau manual, cu scule si dispozitive speciale (perforator); -sortarea se face de regula manual, folosindu-se benzi cu separator magnetic pentru fier, ciururi si sortator (stiloscop); -balotarea se realizeaza cu ajutorul presei de tip UNIO de 55 tf. Pregatirea aschiilor metalice de cupru. Aschiile se obtin din reziduurile industriale rezultate n atelierele de prelucrare si de aceea sunt mbibate cu ulei si emulsie. Uleiul, apa si n plus alte impuritati ca praful si pamntul, fierul sub fo rma de aschii sau pulberi, ngreuneaza topirea si nrautateste calitatile produselor din cu pru. De aceea, pentru ndepartarea acestor impuritati, aschiile de cupru sunt supuse unui proces tehnologic de pregatire care este compus din fluxul urmatoarelor operatii: desca rcarea n containere-depozit, sitarea (cernerea), farmitarea, centrifugarea, depozitarea n b uncare, uscarea, din nou sitarea, separarea pe electromagnet, depozitarea n buncare de sa rjare n care se face analiza exacta pentru sarje (daca se toarna), pentru brichete sau p entru containere daca se ncarcasi transporta. Pregatirea cenusilor, zgurelor si oxizilor de cupru. Cenusile cuprifere si praful de cupru volatil din productia proprie de cupru se introduc ntr-o instalat ie mecanizata de aglomerare cu aglomerator discontinuu cu cupa de aglomerare sub aspiratie. Granularea se face prin paletizarea n granulatoare cu cupe, dupa o prealabila tratare n o solutie sulfitica de la fabricarea celulozei. Dupa granulare peretele se usuca. Brichetarea se aplica materialelor marunte si se realizeaza cu presa de bricheta t folosind

ca liant bitumul petrolifer. Brichetarea se realizeaza la temperatura de 100 oC, sub

150

o presiune de 200 400 kgf/cm2 dupa care se calcineaza ntr-un cuptor de uscare la temperatura de 200 400 oC cu gaze arse sau cu exces de aer. Mai eficient pentru prelucrarea acestor materiale sunt morile cu bile pentru macinare prevazute cu curent de aer si cu separare pneumatica. 164

7.2.7. Pregatirea deseurilor din aluminiu Pregatirea deseurilor de aluminiu, ca si cele de cupru sau de fier, se aplica n functie de dimensiunile si forma materialelor: bucati, aschii, folii, cenusi. Prima operatie consta n aducerea la dimensiuni care sa permita ncarcarea n cuptoare de topire. Aceasta se realizeaza rin taierea cu flacara oxiacetilenica sau electrica, cu curenti de nalta frecventa, cu foarfeca ghilotina, cu foarfece hidraulica sau se marunteste n mori cu ciocane. Cu foarfeca hidraulica se taie materialele din alum iniu amestecate (table, profile, pna la maximum 800 mm). Cu mori cu ciocane speciale se marunteste materialele de aluminiu de toate sorturile: piese turnate, carcasa de motoare, cartere, pistoane, tevi, table etc . Modern si eficient este ca pregatirea materialelor refolosibile din aluminiu sa se faca mecanizat n linii si flux tehnologic, cu utilaje specializate. Astfel, ar trebui ca separarea materialelor feroase de cele neferoase sa se daca cu separatoare electromagnetice cu banda sau cu tambur. Separarea de diverse impuritati ca: lemn, plastic, cauciuc si metale feroase si neferoase se realizeaza n medii dense. Cu ajutorul acestui procedeu se separa cor purile cu densitati diferite utilizndu-se unele suspensii solide n apa. n cazul separarii materialelor de aluminiu se foloseste o suspensie de fero-siliciu macinat (12 15 % Si) care da o greutate specifica minima a suspensiei de 3,2 g/cm3, fero-siliciu pulv erizat fin care conduce la o greutate specifica de 3,8 sau suspensie din magnetita (Fe 3O4) si ferosiliciu n apa, cu greutatea specifica de 3 3,2 la temperatura de 20 oC. Materialele din aluminiu, maruntite n concasare pna la 25 75 mm, dupa ce au trecut printr-un separator magnetic, se introduc n medii dense cu ajutorul unu i jgheab oscilant. Suspensia de medii dense circula orizontal printr-un tambur care se roteste cu 4 rot/min. Fractiunea care pluteste contine componenti nemetalici (fiind usori) si magneziu, aluminiu si aliajele lor. Aceasta este eliminata de tambur peste un prag, n timp ce fractiunea grea, care se scufunda, este evacuata cu niste lopeti fixate pe tambu r. Partile nemetalice si magneziu din fractiunea care pluteste se separa de aliajel e de aluminiu prin introducerea ntr-o suspensie cu greutatea specifica de 2 2,2 kg/ dm3, n care partea grea o constituie aliajele de aluminiu. Acest procedeu poate fi aplicat n functie de necesitate pentru orice materiale prin introducere n suspensii cu greutatea specifica adecvata materialelor ce se s

epara. Dupa aceasta separeu se aplica spalarea si uscarea materialelor refolosibile. Aschiile pot fi pregatite prealabil si cu productivitate ridicata n cadrul unor l inii tehnologice. O linie tehnologica pentru pregatirea aschiilor de aluminiu este compusa din: sita vibratoare, sfarmator cu ciocane articulate, elevator, uscator rotativ, tran sportor oscilant, separator cu disc magnetic, buncar sortator fin, transportor ci banda, masina de mpachetat aschiile fine. Transportor cu banda pentru aschiile de cuptor si pupitr ul de comanda. Utilajele care compun linia tehnologica sunt clasice, din tara sau din import. Balotarea aschiilor se face ca si n cazul aschiilor de cupru sau de otel cu o pr esa hidraulica care de regula este alimentata cu ajutorul podului rulant cu greifer. 165

Separarea materialelor refolosibile de aluminiu, pe baza de compozitie chimica, care rezulta din casari de utilaje (carcase diferite, pistoane, piese marunte et c.), se poate face cu o instalatie care consta dintr-un transportor cu banda de cauciuc alimen tat continuu cu un buncar nclinat actionat hidraulic si care se descarca n paralel cu axa benzii transportoare pe o lungime de circa 4 m. Banda are lungimea de circa 20 m si latimea de 1 m si este deservita de 7 8 muncitori care sorteaza manual de pe ban da n containere separate materiale: pistoane, carcase, piese de metal feroase sau nef eroase pe tipuri si compozitie chimica. 7.2.8. Pregatirea deseurilor din zinc Separarea deseurilor din zinc de materialele feroase se realizeaza manual, cu magneti sau electromagneti. Lipiturile se decupeaza cu foarfeca de tabla, manual a sau mecanicasi cu arzatoare de taiat. Grasimile se ndeparteaza prin spalare cu apasi cu solventi. n mod obisnuit separarea zincului de alte aliaje se obtine pe cale termica uscata sau umeda (bai). Astfel, aliajele de lipit se separa prin agregarea n cuptoare mici metalice n care cositorul curge si este colectat de pe vatra cuptorului, sau se scufunda benzi c u lipituri ntr-o baie de plumb ncalzita la 350 oC n care aliajul se topeste, plumbul mbogatindu -se cu cositor si impurificndu-se cu ceva zinc, apoi se elimina prin clorurare ulteri oara. Sulfatul de zinc sau oxidul de zinc se produc din slamul de zinc. Prelucrarea consta initial din spalare, apoi urmeaza solubilizarea impuritatilor pe care le contine, n apa calda (70 80 oC) cu amestec, urmata de centrifugare si calcinare finala a sedimentului la o temperatura de 1000 oC timp de 8 ore. Produsul finit contine 9 4 95 % ZnO, 2 % substante solubile n apasi 1,4 % substante insolubile n acid clorhidric. Pentru prelucrarea reziduurilor oxidice de zinc n oxid de zinc se foloseste si cuptorul rotativ cu functionare continua, la care procesul de ncarcare a cenusii sau hidroxidului de zinc, de afnare a sarjei si ndepartarea zgurei, se face mecanizat. 7.2.9. Pregatirea deseurilor din plumb Deseurile de plumb se descarca n containere pe platforma de depozitare unde se sorteaza pe o masa de sortare ca si cuprul si aluminiul si se prelucreaza cu foarfece tip aligator. Pentru taierea camasii de plumb a cablurilor electrice se foloseste o masina speciala. Dupa taierea camasii de plumb se scot srmele de cupru sau de aluminiu. Diametrul cablurilor ce se prelucreaza variaza de la 15 60 mm.

Un alt utilaj specific este cel folosit la ndepartarea benzii de blindaj de pe ca blu plumburit, cu diametrul de la 20 mm la 110 mm, lungime pna la 2 m. Mai recent se aplica o instalatie care topeste plumbul de pe cablul deformat si are posibilitatea sa arda izolatia. Instalatia are forma unui cuptor tunel unde topirea si arderea se realizeaza n containere de otel. Cenusile si zgurile de plumb se mpart n doua fractiuni cu un ciur vibrator. Fractiunea marunta se topeste prin aglomerare, se paletizeaza sau se bricheteaza . 166

Bateriile de acumulatoare se dezmembreaza manual scotndu-se placile de plumb din celulele de ebonita. Capacele de ebonita se sparg cu ciocanul. Placile sau namolurile foarte acide se spala, iar apoi se trateaza cu carbonat d e calciu pentru a precipita metalul. n prezent exista instalatii n care operatiile de separare a plumbului din bateriil e de acumulatoare se realizeaza mecanizat, iar procesul de lucru este ermetizat pe ntru protejarea muncitorilor de intoxicatii. Procedeul aplicat cu aceste instalatii a l separarii metalelor, consta din folosirea de medii dense, dupa o prealabila sfarmare a bate riilor de acumulatori. Impuritatile din plumbul brut (Cu, Zn, Sn, Sb, Fe, As etc.) se elimina prin rafinare. Prelucrarea scoartelor pentru obtinerea plumbului brut se face n cuptoare rotative, la 1200 1400 oC cu adaos de pirita, nisip de cuartsi soda calcinata sa u n cuptoare electrice. Rafinarea plumbului brut de Sn, SB si Zn se realizeaza prin metoda electrolitica si alcalina. Rafinarea electrolitica consta din rafinarea plumbului recuperat rafinat de sta niu prin metoda alcalinasi apoi turnarea topiturii n anozi pentru rafinarea electroli tica de Sb, Zn, As, Au etc. Rafinarea alcalina se aplica la productivitate relativ mica. Reducerea plumbului si antimoniului din topituri se face pna la obtinerea unui aliaj intermediar cu continut ridicat de antimoniu utilizat pentru compozitii de legare. De la rafinare se obtine plumbul moale tehnic si plumbul pentru paterii de acumulatori, n functie de materia prima utilizata, precum si plumb bare n cazul n c are se urmareste obtinerea unor aliaje. n continuare sunt prezentate materialele refolosibile din materialele neferoase a caror colectare si are provenienta n reziduurile industriale, ntruct se produc numai n procesele tehnologice din industrii; produsele rezultate din asemenea materiale neferoase neregasindu-se n gospodariile populatiei nu apare nici sursa de colectare a acest ora. De aceea prezentarea lor se va limita numai la prevederile din STAS 3017 78. Preluc rarea acestor materiale neferoase facndu-se n unitatile de profil unde se produc, exista normative interne de pregatire, mai ales ca se folosesc n majoritatea lor n recirc

ulare n interiorul acestor unitati. Aschiile se vor depozita n cutii metalice, n atelierele prelucratoare, cu cea mai mare atentie, folosind culorile conventionale ale materialelor din care sunt tur nate piesele, culori ce trebuie sa fie imprimate clar si pe cutiile metalice pentru a schii. 7.3. TEHNICI DE COMPACTARE SI BALOTARE A DESEURILOR Compactarea deseurilor se realizeaza n vederea reducerii volumului deseurilor, n special pentru transportul acestora sau pentru stocare. Prin compactare se reduc , astfel, costurile de transport si dimensiunile spatiului de stocare necesar. n functie de tipurile de deseuri prelucrate au fost dezvoltate diferite echipamen te de compactare a acestora. De exemplu, pentru deseurile de ambalaje din plastic s unt recomandati tamburii cu tepi, care perforeaza deseurile de ambalaje din plastic si usureaza compactarea lor (fig. 7.18. si fig. 7.19). 167

Fig. 7.21. Instalatie de compactare a deseurilor de ambalaje din plastic. Fig. 7.22. Vedere instalatie compactare deseuri de ambalaje din plastic Compactarea poate fi realizata cu prese operate mecanic sau hidraulic. Presele p ot fi dotate si cu un mecanism de balotare a deseurilor compactate pentru usurarea transportarii lor. Compactarea poate fi ntlnita, de asemenea si n autovehiculele de colectare sau n autovehiculele de transport cu mecanisme speciale. n acest caz, exista container e prevazute cu mecanisme de compactare a deseurilor. n cazul autovehiculelor fara a stfel de mecanisme, compactarea poate fi realizata ntr-o statie de transfer, nainte de transbordarea deseurilor ntr-un container de capacitate mai mare. Compactarea mai este utilizata n cazul presarii deseurilor ce pot fi utilizate ca si combustibil alternativ ntr-o forma mai densa, si anume pelete sau brichete. Prese le de pelete au fost preferate fata de cele pentru brichete, datorita cantitatii mult mai mare de procesare si a gradului de compactare mult mai ridicat. Prin aceasta compactare a deseurilor pentru combustibil alternativ, pe lnga avantajele mentionate mai sus, se poate obtine si o crestere a energiei termice dezvoltate de acestea. Organizarea unei sectii pentru prelucrarea aschiilor metalice. Prelucrarea aschi ilor metalice n materiale de ncarcat n cuptoare presupuse introducerea brichetarii sau mpachetarii, eventual cu maruntirea prealabila a acestora. Cea mai economica operatie de prelucrare a materialelor sub forma de aschii, n materiale apte pentru ncarcarea n cuptoare, este brichetarea sau mpachetarea chiar la locul unde se produc acestea, adica n sectiile mecanice de prelucrare prin aschie re. Transportul aschiilor libere prezinta o multime de inconveniente secundare (spatiu mai mare n vagoane, dificultati la ncarcare si descarcare, reducerea capac itatii de ridicare a electromagnetilor de la macarale la 1/3, posibilitatea producerii de accidente 168

etc.) dar, dezavantajul cel mai important este oxidarea aschiilor ceea ce determ ina aparitia unor dificultati n efectuarea proceselor metalurgice si nrautatirea calitatii otel ului. Reziduurile metalice sub forma de aschii se folosesc cel mai bine n ntreprinderile metalurgice n care pentru prelucrarea aschiilor ca material corespu nzator pentru ncarcare n cuptoare, sunt ndeplinite. Aceste conditii exista ntr-o anumita masura n orice uzina constructoare de masini care are turnatorie proprie. O uzina care are turnatorie si otelarie proprie poate prelucra toate materialel e feroase proprii indiferent de proportia ntre cele de fontasi cele de fier. Alegerea procesului tehnologic pentru prelucrarea aschiilor, n material de ncarcat n cuptoare, depinde n principiu de 2 factori: pe de o parte de raportul din tre cantitatea de aschii de fontasi de fier, iar pe de alta parte de felul aschiilor de fier (ntruct aschiile de fonta au de obicei peste tot acelasi format). Din aceasta cauza, pentru prelucrarea reziduurilor metalice sub forma de aschii nu se poate prescrie un proces tehnologic unic, valabil pentru toate sectoarele de productie din constructia de masini. n afara de diferenta cantitativa determinat prin raportul dintre cantitatile de deseuri de fontasi de fier, la aschiile de fier se constatasi diferente calitati ve mari. Aschiile de fier trebuie apreciate dupa modul n care se preteaza pentru prelucrar ea finala n materialul de ncarcat n cuptoare, prin brichetare sau mpachetare. Pentru brichetar e (fara maruntirea aschiilor) se preteaza aschiile de fontasi aschiile scurte de f ier, de exemplu cele produse le frezare; aschiile lungi care se produc la strunjire, tre buie maruntite. Bazndu-se pe aceste considerente ntreprinderile (societatile) constructoare de masini si-au adoptat diferite sisteme de prelucrare a aschiilor metalice si neme talice. Putine unitati nsa au n prezent organizate sectii centrale pentru o prelucrare tot alasi completa a aschiilor pornind de la colectarea mecanizatasi pna la introducerea ac estora n cuptoarele de topit sub forma de brichete. Aschiile de metale neferoase, pentru a fi ct mai bine separate de parti feroase, sunt trecute n prealabil printr-un separator magnetic. 169

Capitolul 8 DESEURI LICHIDE 8.1 APELOR REZIDUALE INDUSTRIALE n ntreprinderile industriale se formeaza n general trei categorii de ape reziduale: ape industriale sau tehnologice, rezultate din procesele de productie ape menajere, rezultate de la obiectele sanitare (WC-uri, bai, cantine etc); ape pluviale si de racire. n mod obisnuit, pentru aceste trei categorii de ape se construiesc retele separat e, avnd moduri diferite de evacuare si epurare. Compozitia apelor reziduale industriale este extrem de variata, n functie de cara cterul industriei respective. n unele dintre ele predomina impuritatile minerale (exploatarile miniere), n altel e cele organice (industria alimentara, industria hrtiei si celulozei), n altele amndo ua. Numeroase industrii prezinta un grad mare de ncarcare cu substante chimice (uzinele prelucratoare de metale, rafinariile de petrol, fabricile de coloranti organici, fabricile de pielarie etc). n sfrsit n multe industrii, apele reziduale au o temperatura foarte n alta, pna la 80C si mai mult. Binenteles ca fata de marea diversitate a tipurilor de ape reziduale industriale, vor corespunde numeroase metode specifice de epurare a lor1. 8.1.1. Ape reziduale din industria carbonifera Operatiile de extractie, separare si sortare a carbunelui produc urmatoarele cat egorii principale de ape reziduale: ape de mina; ape de la rambleerea hidraulica a galeriilor de mina; ape de la prepararea carbunelui; ape fecaloid-menajere din subteran si din preparatii. a) Epurarea apelor de mina. Apele de mina provin de la evacuarea apelor de infiltratie din galerii. Cantitat ea si calitatea lor depinde de natura straturilor traversate de galerii. Substantele continute n suspensie sunt n general usor sedimentabile, n bazine sau n iazuri, de cele mai multe ori fara adaos de substante coagulante pentru precipit are. Substantele dizolvate produc dificultati mai mari, cnd se gasesc n cantitati care depasesc limitele admisibile de descarcare n ruri, deoarece sunt relativ greu de nlaturat. A stfel, continutul n cloruri nu poate fi redus n mod practic, nct pentru protectia calitatii apelor nu

se poate conta dect pe dilutia n rul receptor. Continutul de saruri de fier poate fi micsorat prin aerare, urmata de separarea prin sedimentare si eventual filtrarea hidroxidului feric format prin oxidarea saruri lor de fier. 1 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A pelor, Bucuresti, 1966; 170

Aciditatea apelor de mina, provocata de formarea acidului sulfuric prin actiunea aerului si apei asupra mineralelor de sulf, poate fi neutralizata cnd cantitatile de substanta alcalina necesarasi de namol format nu sunt prea mari. Pentru minele abandonate este necesara etansarea galeriilor, spre a preveni intrarea aerului si astfel formare a acidului. b) Epurarea apelor de la prepararea carbunelui Procesele tehnologice utilizate n preparatiile de carbune au ca scop pregatirea p entru folosire a materialului brut extras din mina, prin operatii care urmaresc separa rea carbunelui utilizabil drept combustibil de roca cu care este asociat n strat (sistul steril) , precum si sortarea dupa granulometrie si dupa cantitatea de cenusa continuta a particulelo r de carbune. n succesiunea operatiilor din fluxul tehnologic, separarile si sortarile se efec tueaza pe particule cu marime descrescatoare, ncepnd cu preclasarea sorturilor mari si termi nnd cu separarea carbunelui fin. Pe parcurs, bucati de carbune se separasi se sorteaza, fragmentele de sist steril se elimina, iar mixtele care cuprind carbune asociat cu steril se co ncaseazasi se reintroduc n circuitul de separare si sortare sau se sorteaza dupa continutul de carbune pentru a fi utilizate drept combustibil inferior. Preparatiile de carbune folosesc cantitati importante de apa pentru: separarea hidro-gravimetrica a carbunelui de steril, operatie denumita, generic, spalare; udarea particulelor la sortarea granulometrica pe ciururi, pentru usurarea sortarii prin micsorarea coeficientului de frecare intre particule si ntre partic ule si ciur; udarea se mai utilizeaza n acelasi mod si pentru ajutarea mprastierii materialului care intra ntr-un dispozitiv din preparatie, pe toata latimea de alimentare; stropirea particulelor de carbune, cu scopul de a le curata, dupa spalare; aceasta operatie se poate realiza concomitent cu clasarea pe sorturi. n incintele preparatiilor, apa mai este folosita ca apa potabila, precum si n inst alatiile tehnico-sanitare. Unele preparatii au n incintasi centrale electrotermice proprii , care folosesc cantitati nsemnate de apa pentru racire si, uneori, pentru transportul hidraulic al zgurii si cenusii. Uneori poate fi avantajos ca circuitul apei tehnologice sa se conexeze cu cel al apelor de mina, care pot fi utilizate n preparatie, daca nu sunt mineralizate excesiv2. 8.1.2. Apele reziduale din industria siderurgica, metalurgica sl a constructiilo

r de masini Unitatile din industria siderurgicasi metalurgica evacueaza ape a caror impurifi care variaza, dupa provenienta si ncarcarea lor, dupa cum urmeaza: ape conventional curate", dar cu temperatura crescuta, provenind de la racirea suflantelor, furnalelor, cuptoarelor, pieselor turnate, forjelor etc; ape ncarcate cu suspensii, provenind de la sectiile de aglomerare a minereului prafos, granularea zgurii, turnarea fontei pe banda, transportul zgur ii de la laminoare, curatirea n atelierele de turnatorie etc; ape impurificate chimic, provenind de la instalatiile de gazogene, uzinele cocsochimice, furnale, decapari, degresari, instalatiile de acoperiri metalice, tratamente superficiale etc. 2 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A pelor, Bucuresti, 1966; 171

ncarcarea acestor ape variaza mult, dupa provenienta lor, ele continnd n special fenoli, amoniac, sulf, cianuri, crom, acizi, alcalii, etc. n cantitati care depin d de sursa lor si de procedeele tehnologice folosite. Masurile necesare pentru protectia calitatii surselor de apa, n care aceste ape r eziduale sunt evacuate, este necesar sa fie studiate de la caz la caz. nainte de a se stud ia posibilitatile de mbunatatire a calitatii apelor reziduale evacuate, este indicat sa se foloseas ca la maximum posibilitatile de reducere a volumului si nocivitatii lor, prin interventii" n pro cesul tehnologic de productie al unitatilor3. 8.1.3. Apele reziduale de la extractia si prelucrarea petrolului Apele reziduale din industria petrolului reprezinta una din cele mai grave surse de impurificare a cursurilor de apa, att prin larga lor raspndire pe teritoriu, ct si prin caracterul lor foarte nociv. Cele doua mari sectoare productive din aceasta industrie sunt: extractia cu schelele petroliere si prelucrarea cu rafinariile. a) Ape reziduale de la extractia petrolului. Principalele surse de formare a apelor reziduale sunt: sondele n curs de forare, de la care se scurg: noroaiele folosite pentru foraj, apele scurse de la prajinile de foraj, extrasele de sonda, apele de la spalarea sondei, apele spalarea de la probele de pompare etc.; sondele n exploatare, de la care se scurg: apele de la spalarea depunerilor de nisip din sonda, apele de la scurgerea prajinilor n timpul reparatiilor, de la spalarea sondelor etc.; instalatiile de colectare ale grupelor de sonde, de la care se scurg: apele sarate de strat - separate n decantoare - apele de la spalarea periodica a namolu lui depus n decantoare (ambele contin titei) apele de racire ale instalatiilor de pompare et c.; parcurile centrale de decantoare, de unde se evacueaza intermitent cantitati importante de ape reziduale de strat, care contin concentratiimari de saruri (50 2 00 g/l) si de titei; statiile de desalinare chimicasi electrica, evacund continuu ape reziduale de strat, care pe lnga saruri si titei mai contin si naftenatii folositi ca desem ulsionanti chimici; instalatiile de compresoare si statiile de pompare, de la care se scurg ape de racire ncarcate cu uleiuri; statiile de ncarcare n cisternele de cale ferata, de pe platformele carora se scurge titeiul risipit din neglijenta; garajele, platformele etc. de la care se scurg ape de spalare ncarcate cu uleiuri. Caracteristica pentru impurificarea produsa de exploatarile petroliere este mare a raspndire pe teritoriu a punctelor de evacuare a apelor reziduale, n speta a sondel

or si parcurilor de sonde, ceea ce face ca problema eliminarii acestor surse de murdar ire sa fie dificila, din cauza divizarii eforturilor ce se cer depuse n multe puncte de lucr u. Influenta e manifesta apei, depunerea specific apelor reziduale de la extractia petrolului asupra cursurilor de apa s prin urmatoarele consecinte: formarea peliculei de petrol la suprafata de reziduuri petroliere pe fundul rului, aparitia mirosului si gustului de

3 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A pelor, Bucuresti, 1966; 172

petrol, scaderea continutului de oxigen n apa rului, efectul toxic asupra pestilor produs de titei, hidrogenul sulfurat si acizii naftenici. La rezolvarea problemelor de canalizare ale unei exploatari petroliere extractiv e, trebuie sa se tina seama de o serie de principii dintre care: recuperarea titeiului trebuie sa se faca de preferinta chiar la sursa de producere a reziduurilor, nainte de se evapora fractiunile sale cele mai usore si nainte de a se amesteca cu alte ape reziduale; pentru prevenirea nfundarii retelei de canalizare este preferabil ca suspensiile grosiere sa fie retinute n instalatii de preemirare la fiecare obiect iv n parte s-au la grupe de obiective. b) Ape reziduale din rafinarii ntr-o rafinarie exista n general urmatoarele categorii de ape reziduale: apele tehnologice, impurificate cu produse petroliere sau chimice; apele de racire, care n mod normal nu trebuie sa fie impurificate; apele menajere; apele pluviale, dintre care o parte si anume acelea de pe platformele pe care se manipuleaza petrol, sunt ncarcate cu produsesi reziduuri petroliere. n principiu, se preconizeaza a se realiza retele separate pentru fiecare din cate goriile de ape reziduale aratate, deoarece modul lor de canalizare si epurare este diferit, rezultnd astfel patru retele, iar uneori chiar cinci (cnd se face retea separatasi pentru apele t ehnologice impurificate chimic). Apele tehnologice sunt impurificate n general cu titei, produse petroliere diferi te (petrol lampant, motorina, benzina, uleiuri etc), materii n suspensie, fenoli, naftenati, sulfonati, mercaptani, acizi, detergenti, cloruri, alte substante organice si anorganice. C oncentratiile acestor impuritati si nocivitati sunt foarte variabile, nsa ntotdeauna mult peste limitele admise pentru a fi evacuate neepurate n cursurile de apa. Impuritatile se prezint a sub forma de: particule plutitoare; emulsii; substante dizolvate; stare de adsorbtie pe substantele n suspensie. Consumul de apa n rafinarii este destul de mare si anume: 10 15 m3/ tona petrol la rafinariile cu distilare primara, 15 35 m3/tona la rafinariile cu instalatii de cr acare si 50 80 m3/t, la acelea cu instalatii de prelucrare a gazelor. Fata de aceasta situatie, se impune o recirculare avansata a apelor, n vederea reducerii la minimum a debitelor apelor reziduale evacuate n reteaua de canalizare si statia de epurare. Actiunile nocive ale apelor reziduale de la rafinarii asupra emisarului sunt n pr incipal

urmatoarele: pelicula de uleiuri si produse petroliere deranjeaza respiratia pestilor si organismelor inferioare prin mpiedicarea schimbului de oxigen, mpiedicnd totodatasi fenomenul de autoepurare; organismele animale inferioare si fitoplanctonul sunt prinse n masa uleioasasi antrenate pe fundul rului; uleiurile, ca si produsele petroliere lezeaza branhiile pestilor, producnd intoxicarea; componentele cele mai toxice sunt acizii naftenici, mercaptanii si derivatii fenolici. 173

n rafinarii, epurarea apelor reziduale se realizeaza pe baza urmatoarelor princip ii4: colectarea si canalizarea apelor cu reziduuri petroliere separat de apele cu lesii sau cu alte substante nocive, de apele menajere, precum si de apele pluvia le si conventional curate; epurarea chiar n sectiile respective a apelor cu lesii si cu alte substante nocive si refolosirea apelor epurate n alte scopuri tehnologice; tratarea mecanica, fizico-chimicasi biologica a apelor reziduale cu produse petroliere; dotarea instalatiilor cu aparatura automatizata de comandasi control; folosirea n procesele tehnologice a unor emulgatori netoxici; recircularea maxima a apelor. 8.1.4. Apele reziduale din industria chimica Industria chimica anorganica prelucreaza materii prime minerale, obtinnd substant e cu mare pondere n producerea altor bunuri de consum, din cele mai diferite ramuri industriale. Apele uzate din industria chimica anorganica se ncadreaza n trei cate gorii principale5: ape uzate cu impuritati relativ nenocive, n concentratii acceptabil de mici pentru evacuarea directa n receptori, avnd debite de dilutii mari fata de debitul evacuat; ape uzate cu concentratii de impuritati suficient de mari pentru a nu permite evacuarea lor direct n receptori, dar prea mici pentru a fi recuperate; ape uzate cu concentratii de impuritati suficient de mari pentru ca recuperarea acestora sa fie avantajoasa. Din multitudinea apelor uzate evacuate din industria chimica anorganica, n cele c e urmeaza sunt analizate apele uzate evacuate din industria anorganica de bazasi d in industria ngrasamintelor chimice, care de altfel au si debitele cele mai importante de ape uzate. Din industria anorganica de baza face parte producerea acizilor, bazelor si a sa rurilor minerale. n cele de mai jos sunt analizate apele uzate evacuate la fabricarea aci zilor sulfuric si clorhidric, precum si a produselor clorosodice. Apele uzate rezultate la fabricarea acestor produse se ncadreaza, n general, n categoria apelor cu concentratii de impuritati suficient de mari pentru a necesi ta epurarea lor, dar prea mici pentru recuperare. Acidul sulfuric (H2SO4). Este obtinut prin prelucrarea gazelor care contin SO2, oxidate la SO3 cu ajutorul catalizatorilor de contact, sau care, la dizolvare n apa, sunt tr ansformate n acid sulfuric cu ajutorul catalizatorilor oxizi de azot. Gazele cu SO2 sunt prod use prin arderea sulfului, reducerea sulfatilor, descompunerea acidului sulfuric deseu, dar, n pri ncipal, prin prajirea piritelor si a altor sulfuri metalice naturale n cuptoare etajate, cupto are rotative, n

suspensie sau, mai modern, pe pat fluidizat. Prin aceste procedee sunt produse g aze cu continut de SO2 de 5 15 % n volum, care sunt purificate si concentrate pna la un con tinut; de SO2 de 100%. Transformarea bioxidului de sulf n acid sulfuric se face, n principal, prin oxidar ea la trioxid de sulf, n prezenta catalizatorilor de contact (de platin, de vanadiu etc .) n sobe de contact si dizolvarea (absorbtia) n acid sulfuric mai diluat, pentru a da acid su lfuric concentrat. Fazele principale ale transformarii sunt: desprafuire, racire, dezar senizare cu 4 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A pelor, Bucuresti, 1966; 5 Jorgensen S.E. Industrial waste water management, Elsevier, Amsterdam, 1979; 174

ajutorul acidului sulfuric diluat si uscare cu ajutorul acidului sulfuric concen trat, retinut n proces si recirculat n scopul uscarii complete. Din acest procedeu de fabricatie (folosit aproape exclusiv) rezulta namol cu oxi d de arsen si alte impuritati (spalat si trimis la halda) si sunt evacuate ape de rac ire (a gazelor de la prajirea piritelor, a acidului diluat folosit la dezarsenizare, a sobelor de con tact n care se face oxidarea catalitica), care pot fi impurificate din cauza coroziunii tevilor, ca si ape de spalare a halelor si instalatiilor. Debitul specific de ape evacuate este de 40 60 m3/t de p rodus. Acidul clorhidric (HCl). Se obtine industrial prin arderea clorului n prezenta hi drogenului, n turnuri captusite si prevazute cu elemente de racire pentru evitarea pericolulu i de explozie a acestui gaz detonant. Acidul clorhidric gazos este racit prin absorbtie n solutie diluata de acid clorhidric. n afara acestui procedeu de sinteza directa, acidul clorhidric mai po ate fi obtinut n mod curent prin tratarea clorurii de sodiu cu acid sulfuric. Din procesul tehno logic rezulta ape uzate de racire, putin impurificate, avnd debitul specific de 10 15 m3/t de aci d produs 6. Produse clorosodice. Prin industria produselor clorosodice se ntelege industria o btinerii substantelor din clorura de sodiu : produse alcaline, clor, hidrogen. Produsele principale ale industriei alcaliilor sunt soda (Na2CO3) si soda causti ca (NaOH). Metodele de fabricare sunt nrudite, din bicarbonat de sodiu rezultnd sodas i soda caustica. Ambele produse se fabrica, de obicei, n aceeasi unitate. Astazi, soda s e produce prin procedeul Solvay (amoniacal), prin precipitarea bicarbonatului de sodiu dintr-o solutie apoasa de clorura de sodiu, cu ajutorul bicarbonatului de amoniu. Aceasta reactie este realizata prin saturarea unei solutii concentrate de sare (saramura) cu amoniac gazos si prin p recipitarea bicarbonatului cu ajutorul bioxidului de carbon. Bicarbonatul de sodiu brut este separat de saramura, urmnd transformarea lui n carbonat de sodiu (soda) prin calcinare, dupa spalare cu apa dedurizata. O parte a bicarbonatului de sodiu este debicarbonatatasi tratata cu lapte de var (caustificare), solutia de hidroxid de sodiu rezultata este separata de carbonat ul de calciu precipitat (prin decantare) si concentrata prin evaporare; concentratul este top it n cuptoare si NaOH (soda caustica) se ncarca n butoaie de tabla. Solutiile cu continut de NH4C1 rezultate la separarea si spalarea bicarbonatului

de sodiu sunt predistilate si distilate n prezenta varului, obtinndu-se NH3, care est e reintrodus n fabricatie. De la calcinarea bicarbonatului rezulta CO2 care, dupa spalare, int ra, de asemenea, n fabricarea sodei. Din proces rezulta ape (lesii) uzate si namoluri de la: purificarea saramurii (n amoluri); recuperarea amoniacului prin distilare (rezulta lesii cu CaCl2); caustificarea c u var-decantare (namoluri cu CaCO2); spalarea CO2 (ape uzate). Debitul specific de apa uzata (lesii) este 10 m3/t de produs, majoritatea produs a la distilarea amoniacului7. Hidroxidul de sodiu (soda caustica) mai poate fi obtinut prin electroliza unei s olutii de NaCl cu electrozi inerti; la anod se degaja clor, la catod hidrogen. n solutie ra mn ionii Na+ si OH-, care mpreuna formeaza NaOH. Cele mai folosite procedee industriale de ele ctroliza sunt procedeul cu diafragmasi procedeul cu catod de mercur (acesta din urma este cel mai modern). Ape uzate sunt obtinute, n cantitati mici, la spalarea gazelor, la spala rea instalatiilor, a electrozilor; de asemenea, de racire pot fi impurificate8. 6 Kogan B. si colab. Epurarea apelor uzate cu Hg de la fabrica Nikitovsk , In: Chem ical Abstracts, vol. 76, nr. 37172 c; 7 Negulescu M. Municipal Waste water Treatment, Developement in water science, 2 3, Elsevier, Amsterdam, 1985; 8 Antoniu Radu si colab. Epurarea apelor uzate industriale, vol. I, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1987; 175

8.1.5. Apele reziduale din industria alimentara Caracteristica principala a apelor reziduale din industria alimenta este continutul lor ridicat n materii organice, care ntrece cu mult pe acela al apelor reziduale menaj ere. n paralel, si numai pentru unele din ramurile industriei alimentare, apare si o im portanta ncarcare minerala. Un specific al modului de producere a apelor reziduale si n general al reziduurilor din industria alimentara l constituie faptul ca volumul si nocivitatea lor se pot reduce ntr-o mare masura prin masuri interne tehnologice si organizatorice, n care recuperarea substantelor valorificabile si folosirea procedeelor uscate joaca un rol din cele mai eficace. Trasaturile generale schitate mai sus le vom urmari n diferitele ramuri ale acest ei industrii, aratnd totodatasi metodele generale de epurare mai uzuale: a) Industria laptelui. Apele uzate provin n general de la spalari de recipienti, hale de fabricatie etc. si contin resturi de lapte, zer, brnza etc, toate fiind substante cu o pronuntata te ndinta de fermentare. Continutul n materii organice, respecti biochimic de oxigen, are valo ri ridicate de la 500 la peste 1500mg/l iar fermentarea lor se produce cu degajare de gaze, n special bioxid de carbon. Totodata continutul de acid butiric si acid lactic, care emana un miros extrem de neplacut, favorizeaza formarea ciupercilor filiforme. Primele masuri care trebuie luate pentru ndepartarea impurificarii provocate de a ceste ape sunt acelea de luat in interiorul halelor de fabricatie n scopul reducerii de bitelor si nocivitatii apelor evacuate si anume: oprirea evacuarilor la canalizare a resturilor de produse lactate: lapte smntnii, zer, produse de lapte condensat etc; colectarea tuturor scurgerilor de produse lactate de la diversele neetanseitati ale instalatiilor tehnologice; prevenirea automata a tuturor mprastierilor accidentale de produse rezultate din nefunctionarea instalatiilor. b. Industria carnii Apele reziduale, n special cele de la abatoare, se caracterizeaza printr-un conti nut mare de resturi si corpuri n suspensie, grasimi si n general o cantitate de materi i organice; CBO5 atinge valori de pna la 30000 mg/l. Si n aceasta ramura trebuie luate masuri prealabile tehnologice pentru retinerea n halele de fabricatie a resturilor si corpurilor straine, a recuperarii grasimii, parului, copitelor,

sngelui, toate fiind produse valorificabile; trebuie de asemenea generalizate pro cedeele de curatire uscata a halelor, toate acestea fiind masuri pentru reducere debitelor si nocivitatii apelor evacuate la canalizare. c. Industria conservelor Si n aceasta ramura, apele reziduale provin n special de la spalari. De aici, o pr ima masura se impune pentru reducerea debitului si ncarcarii apelor reziduale, este g eneralizarea procedeelor uscate de curatire a halelor si instalatiilor. De asemenea trebuie l uate masuri pentru retinerea corpurilor plutitoare, cojilor, semintelor, pulpei de fructe si a altor deseuri de fabricatie; acestea se retin prin gratare si site la sifoanele de pardoseala, pe ntru a fi apoi supuse compostarii, utilizate ca hrana pentru animale sau folosite la fabricarea alcoolului. Epurarea apelor reziduale din industria conservelor se poate face att pe cale nat urala ct si artificiala. 176

Epurarea naturala se realizeaza fie prin precipitare chimica urmata de cmpuri de infiltrare sau iazuri biologice, fie prin filtrare biologica urmata de iazuri. nt ruct iazurile emana mirosuri urte din cauza fermentarii anaerobe rapide a apelor, ele trebuie sa fie la o distanta minima de 1,5 km de asezarile omenesti. Pentru ndepartarea dezvoltarii mirosurilor, n iazuri se adauga azotat de sodiu (Salpetru) substanta bogata n oxigen. Iazurile se dimensioneaza cu un volum egal cu 1,5 ori cantitatea apelor scurse ntr-un sezon, au adncimea maxima de 1,5 m si sunt din pamnt. Epurarea artificial se face conform tehnologici obisnuite cu mecanico-chimice si biologice. d. Industria zaharului La fabricile de zahar din sfecla apele reziduale au urmatoarele proveniente: apele de la spalarea si transportul sfeclei; apele de la difuzie si presarea taiteilor; apele de la condens; apele de la diferite spalari (saci, pnze, depozite). Majoritatea apelor evacuate au ncarcari minerale si organice exceptionale, mergnd pna la 7 - 8 000 mg/1 suspensii si 30 000 mg/l CBO5. Avnd n vedere faptul casi debi tele de apa ntrebuintate sunt foarte mari - ntre 10 si 30 m3 pe tona de sfecla - rezult a ca epurarea apelor reziduale de la aceste fabrici constituie o problema deosebit de dificila . Principiul modern pentru rezolvarea acestei probleme este acela al recircularii maxime a apelor, ceea ce a condus la reducerea debitelor la cca. 25% si a redus substan tial dificultatile legate de epurarea apelor reziduale pentru evacuarea lor n emisar. Al doilea prin cipiu este acela al separarii circuitelor, n vederea rezolvarii problemelor pe specific de a pe. La recircularea apelor trebuie sa se dea atentie urmatoarelor principii: La circuitul de spalare si transport: mentinerea unei temperaturi scazute a apelor; introducerea decantarii de scurta durata a particulelor n suspensie, n decantoare cu evacuare continua a namolului; mpiedicarea descompunerii substantelor organice dizolvate de origine vegetala prin adaugarea de clor dupa decantare (ntre 4 16 mg/1) sau var nainte de decantare. La circuitul de difuzie si presare: mentinerea unei temperaturi minime de 65C;

separarea ct mai completa a pulpelor; recircularea apelor pe calea cea mai scurta; evitarea instalatiilor n care apa sa se poata acumula sau stagna; marirea suprafetei libere a sitelor de la difuzoare (sitele cilindrice). Introducerea difuziei continue face sa fie nlaturata cea mai importanta sursa de murdarire de la fabricile de zahar. n acelasi timp, prin recircularea acestor ape se face o mare recuperare de substante zaharoase, care se valorifica n productie. La circuitul de condens: racirea apelor reziduale; mpiedicarea descompunerii substantelor organice prin adaogare de clor dupa instalatia de racire. 177

e. Industria berii Fabricarea unui hl de bere necesita 2 7 m3 apa, din care 25% se impurifica, iar re stul se scurge relativ curata sau se evapora. Pentru reducerea gradului de murdarire a apelor reziduale trebuie luate masuri speciale ca: retinerea semintelor de cereale si folosirea lor ca hrana pentru animale; hameiul consumat trebuie de asemenea retinut si mprastiat pe cmp sau ars; recuperarea drojdiei pentru a fi folosita ca hrana animalelor. i. Industria alcoolului si drojdiein fabricile de alcool din cartofi se produc ur matoarele ape reziduale: ape de la curatirea cartofilor ape de la fierberea cu vapori a cartofilor; ape de la fabricarea sau nmuierea maltului verde; ape de racire curate, ape de spalare si limpezire. Primele masuri care trebuie luate sunt acelea de retinere si ndepartare n vederea valorificarii, a reziduurilor solide. Ramasitele de cartofi sunt separate prin s ite, apoi amestecate cu borhotul si folosite ca hrana pentru vite. Apele care contin rezid uuri de nisip si pamnt vor fi desnisipate si decantate. n fabricile de alcool din cereale, borhoturile pot fi de asemenea recuperate si f olosite drept hrana pentru vite, fie direct, fie sub forma de fulgi, dupa prealabila des hidratare pe valturi. Din fabricile de alcool din melasasi fabricile de drojdie care folosesc ca mater ie prima tot melasa, dar ntr-o concentratie mai mica, apele reziduale, n afara de apele de spalare si limpezire cuprind: extracte uzate (borhotul) care contin materii nefolosite din melasasi resturi din sarurile nutritive adaugate, precum si o oarecare cantitate de drojdie cu re actie mai mult sau mai putin acida; ape de racire curate, care nu trebuie amestecate cu celelalte ape reziduale si care pot fi recirculate. Dat fiind continutul mare de substante hranitoare al apelor reziduale din fabric ile de alcool si drojdie, o prima solutie de epurare a lor o constituie epurarea natura la, respectiv irigatiile. n acest scop se folosesc apele diluate cu ape de racire si limpezire, neutralizate cu var sau o alta substanta neutralizanta. Un inconvenient l constituie faptul ca fi ind foarte concentrate, aceste ape necesita pentru irigare suprafete foarte mari. La aceasta se mai adaoga si faptul ca, intrnd foarte usor n putrefactie, dezvolta mirosuri urte. Cu bune rezultate s-au folosit si iazuri biologice cu actiune de oxidare aeroba, naltimea apei fiind de 0,5 m. Ca metode de epurare artificiala se folosesc biofiltrele deschise sau biofiltrel e nchise si aerisite artificial. Bazinele de aerare nu dau n general bune rezultate, din c

auza formarii namolului gazos plutitor, datorita continutului mare al apelor n materii organice - hidrati de carbon si albuminoide - inconvenient care nu se nlatura nici prin alcalinizare cu var. g. Industria uleiului si a grasimilor comestibile Apele reziduale sunt formate din efluentii de la rafinarea uleiurilor mpreuna cu apele de spalare a acestora, de la tratarea cu acizi si apele de spalare de la acest p roces, precum si apele de la procesul de decolorare si dezodorizare. Aceste ape trebuie neutralizate complet prin amestec reciproc sau tratate cu var . 178

h. Industria amidonului Pentru tratarea apelor reziduale din fabricile de amidon din cartofi, se recoman da ca n prealabil acestea sa fie bine curatate prin mijloace mecanice , ca site de srma, de pnzasi alte mijloace asemanatoare, similare cu acelea de la fabricile de zahar. Pentru parti culele pamntoase, se foloseste decantarea n iazuri de namol. Se foloseste de asemenea tra tarea chimica cu coagulanti si apoi epurarea biologica artificiala, apa trebuind sa fi e n acest caz ct se poate de proaspatasi fara a fi intrat n fermentare acida. Ca procedeu de epura re naturala se folosesc irigatiile. n cazurile n care materia prima pentru fabricarea amidonului sunt cerealele, va tr ebui mai nti realizata neutralizarea apelor, cel mai obisnuit prin amestecarea apelor a cide de la procesul de nmuiere si precipitare a glutenului cu apele alcaline de la preparare a materiilor prime (hidroxidul de sodiu), sau prin adaugare de var, respectiv acid carbonic. n aintea treptei biologice, trebuie realizata tratarea chimica cu coagulanti. Cel mai des folosit coagulam este varul n combinatie cu sulfatul de sodiu, sulfatul feros sau sulfatul de aluminiu. n prealabil apele vor fi bine aerisite. 8.1.6. Apele reziduale din industria usoara Apele reziduale din industria usoara au un caracter foarte variat, n functie de r amura respectiva, mergnd de la un continut mare de substante organice puternic putresci bile n tabacarii, pna la o variata gama de substante chimice toxice n vopsitorii si n alte sectoare. Sistemele de epurare sunt si ele la fel de variate; si n aceasta ramura trebuie a plicate mai nti procedeele tehnologice de reducere a debitelor si substantelor nocive evac uate, prin recircularea si recuperarea substantelor chimice valoroase, dupa care se face ep urarea propriuzisa, prin procedee mecanice, chimice si biologice. Dupa reducerea nocivitatii specifi ce, o buna parte din apele industriei usoare se pot trata n comun cu apele reziduale or asenesti. a) Industria pielei tabacariile

n functie de procedeul de tabacire si de marimea ntreprinderii, consumul de apa variaza foarte mult, ntre 0,8 si 3 m3 /bucata de piele tabacita. Evacuarile de apa prezinta n general fluctuatii mai mari la unitatile de capacitate mica, cu procedee tehnologice discontinui si cu sectii putine. Apele evacuate su nt puternic impurificate organic, mineral si chimic, avnd n acelasi timp un specific aparte ca re le face

foarte greu de epurat. n special prezinta un mare grad de concentrare a impurific arii apele evacuate de unitatile de capacitate mai mica. Aceste ape au un aspect turbure, d e culoare cenusie-opaca, cu multe suspensii floconoase, cu tendinte de spumare si miros pu ternic de hidrogen sulfurat. Reactia este puternic alcalina (pH = 11 12), continutul total n suspensii foarte ridicat, cca. 5000 7000 mg/l, consumul biochimic de oxigen la 5 zile poate varia ntre 1000 si 2500 mg/l, consumul de permanganat atinge 5500 7000 mg/l etc. Datorita fap tului ca apele contin mari cantitati de substante coloidale si n solutie, ele decanteaz a n conditii dificile. Apele evacuate mai contin de asemenea sulfuri 25 75 mg/l, cloruri 400 700 mg/l, azot organic, amoniac, tananti, substante toxice, hidroxid de calciu, compusi de arsen, sulfura de sodiu etc. n plus, n mod accidental, apele de la operatiile de nmuiat pot contin e germeni patogeni, de exemplu de antrax de la pieile brute contaminate. Apele reziduale de la tabacariile mari prezinta o concentratie mai mica impurifi care, datorita pe de o parte masurilor tehnologice de reducere a nocivitatilor, iar pe de alta parte debitelor mai mari folosite. Ca urmare a timpului lung de sedere n bazinele de tabacit, apele reziduale ajung la retea n stare de fermentare, sau foarte aproape de aceasta. 179

Efectele apelor reziduale neepurate de la tabacarii sunt dezastruoase ducnd la distrugerea fondului piscicol si periclitnd toate folosintele si viata oamenilor si animalelor. La acest efect distrugator contribuie n egala masura toate impuritatile din apele reziduale de la tabacarii. Astfel: datorita continutului mare n substante organice si grasimi, la suprafata rurilor se formeaza spumasi pelicula care mpiedica re-aerarea apei si procesul de autoepurare; prin actiunea reciproca a diferitelor substante impurificatoare se produce n emisar o intensa floculare a materiilor coloidale si formarea unui namol abunden t; reactia tanantilor cu sarurile de fier da nastere la compusi care produc colorarea n negru a apei rului; acelasi efect este produs si prin reactia dintre sulfura de sodiu din apele reziduale si sarurile de fier din apa rului. substantele toxice, ca si microbii continuti n apele reziduale, dauneaza fondului piscicol, ca si animalelor si oamenilor. b. Spalatoriile de lna Efluentii contin importante cantitati de murdarii de tot felul provenite de pe ln a oilor: grasime, nisip, praf, scaieti etc. n primul rnd se procedeaza la separarea grasimilor prin dispozitive centrifuge cu miscare rapida. Se mai ntrebuinteaza n acest scop acidul sulfuric, clorura de calc iu, acidul carbonic etc. Apele reziduale provin n principal din procesul de spalare a lnii. Debilele variaz a n general ntre 35 40 m3 pe tona de lna spalata. Apele uzate au n general culoarea maron cenusie si miros puternic de lna. Substantele organice sunt n cantitati foarte mari, exprimate printr-un consum de KMnO4 de pna la 10000 mg/l si un CBO5 pna la 10500 mg/l; de asemenea apele contin mari cantitati de suspensii mergnd pna la 16000 mg/1, dintre care 70% sunt de natu ra organica. Pe lnga acestea, apele mai sunt ncarcate cu diverse impuritati chimice, ca cloruri cca. 2000 mg/l, potasiu cca. 1000 mg/l, sulfati cca. 45 mg/l, calciu cca. 80 mg/ l, precum si mari cantitati de grasimi pna la 30000 mg/l, fibre de lna etc. Adesea apele reziduale pot contine si spori de antrax. Recuperarea grasimilor se obisnuieste n general numai n cazul apelor de la spalare a lnii fine si semifine, pentru celelalte ea nefiind rentabila. n aceste scop se ntre buinteaza dispozitive de flotare, centrifugare, metode chimice cu acid sulfuric, clorura d e calciu, acid carbonic etc. Randamentul de recuperare a grasimilor este de cca. 50-55%, cheltu ielile de exploatare acoperite de beneficiile valorificari lanolinei obtinute. c. Industria de prelucrare a lnii n ntreprinderile industriei de prelucrare a lnii se face albirea si vopsirea lnii,

precum si vopsitul si finisatul tesaturilor de lna. Apele reziduale, avnd debite foarte variate, sunt evacuate n general n regim neuniform. De asemenea calitatile apei variaza foarte mult n functie de procedeel e folosite. Apele reziduale de la vopsirea lnii sau tesaturilor sunt slab colorate; o diluare de 20 40 ori coloratia dispare. ncarcarea organica se apropie de aceea a apelor menajer e. Suspensiile pot atinge valori ridicate, de 700 mg/l. Apele mai contin cantitati importante de amoniac (10 50 mg/l), cloruri (200 700 mg/l) uneori crom, cnd se folosesc coloranti d e crom etc. Prima masura de luat pentru epurarea apelor reziduale este aceea a uniformizarii debitelor si concentratiilor n bazine de egalizare. 180

n functie de conditiile de evacuare, n reteaua orasului sau la ru, epurarea apelor reziduale poate fi mecanica, chimicasi biologica. d. Topitoriile de in si cnepa Apele uzate de la aceste unitati contin substante organice si minerale rezultate din tulpinile plantelor supuse procesului de topire. Ele au un consum ridicat de oxi gen biochimic si un miros puternic. Iata cteva date caracteristice: CBO5 = 800 2500 mg/l; KMnO4 = 1800 4000 mg/l; suspensii 650-1200 mg/l; pH = 5 6,5; azot total = 30 mg/l; sulfati = 20 150, cloruri 50 80 mg/l etc. Debitele variaza ntre 15 40 m3/tona de produs. Influent a apelor reziduale asupra emisarului este dintre cele mai defavorabile, ea manifes tndu-se n special prin formarea de sedimente, dezvoltarea de alge si ciuperci specifice un ei stari accentuate de impurificare, miros puternic, dezvoltarea de coli si alte bacterii elc. e. Industria bumbacului Compozitia apelor reziduale din industria bumbacului variaza n functie de procede ul tehnologic folosit pentru finisaj (albire vopsire), care este principalul proces d e fabricatie din care rezulta ape reziduale. Acestea contin, pe lnga adaosurile necelulozice naturale ale fibrei de bumbac, cleiurile provenit de la ncleierea urzelilor, precum si reactiv ii si colorantii utilizati. Ape uzate se mai formeaza la spalarea filtrelor de la sistemul de umi dificare a aerului. Cele mai murdare ape se formeaza la fierberea alarea n cazane dupa albire. Apele au o coloratie brun 1/4, si un miros slab nedefinit. Iata ctiva indicatori medii: l; KMnO4 = 450 650 mg/l; CBO5 = 550 1100 mg/l; tesaturilor, la acidulare si la sp galbuie, care dispare la o dilutie temperatura 24 42C; suspensii 170 250 mg/ pH = 8 9,7; sulfati 200 mg/l etc.

La ncleierea urzelilor se formeaza de asemenea ape ncarcate organic si mineral, avnd: suspensii = 200 mg/l; CBO5 = 600 mg/l, pH = 6,5, sulfati = 1400 mg/l etc. A pele reziduale de la sectiile de vopsit sunt ncarcate cu resturi de coloranti, reactiv i, resturi de fibra etc. Suspensiile ating 150 mg/l; KMnO4 = 1 000 2 500 mg/l; CBO5 = 350 mg/l, pH = 4 ,7 6,9 etc. Apele mai pot contine de asemenea potasiu, sodiu, crom, calciu, magnezi u etc, n functie de culoarea folosita. Cantitatile de ape evacuate variaza n functie de produsul finit al fiecarei secti i, de la 30 m3/ tona de produs la sectia de imprimare, la 200 m3/tona de produs la sectia de albire a tortului.

nainte de a arata procedeele de epurare, trebuie mentionat ca aceasta trebuie precedata de masurile pentru separarea fibrelor, urmata de uniformizarea debitel or si concentratiilor n bazine de compensare. f. Fabricarea sticlei Prezinta un grad mai mare de impurificare apele provenite de la gazogene. n difer ite tari aceasta problema se rezolva prin concentrarea reziduurilor si separarea gud roanelor si apelor fenolice, acestea fiind apoi raspndite pe haldele de zgura, dupa care sunt decantate si reluate n procesul de productie. O astfel de schema contine: cazi pentru prepararea solutiei de acizi; bazin de acidulare a apelor brute; camin de distributie; decantoare verticale; rezervor de acumulare a apelor degudronate; filtre cu straturi multiple; rezervor de acumulare a gudroanelor cu dispozitiv de pompare; 181

halde de zgura cu sistem de pulverizare. n cazile de preparare a solutiei acide se prepara solutia diluata de acid ciorhidric sau sulfuric, n concentratie de 1%. n bazinul de acidulare apele brute cu gudroane si fenoli sunt amestecate cu solut ia de acid, n vederea reducerii pH-ului la 6,5 ceea ce favorizeaza separarea particulelor de gudroane grele. Decantarea gudroanelor se face n bazine decantoare verticale, cu un timp de stationare de 4 ore, la o viteza de 0,002 m/sec. n spatiul de depunere a gudroanelor se gaseste o serpentina de aburi pentru ncalzi rea n vederea evacuarii, gudronul usor acumulndu-se la suprafata. Rezervorul de acumulare a apei degudronate are rolul de a uniformiza debitul de apa trimis spre filtre. 8.1.7. Apele reziduale din industria lemnului, hrtiei sl celulozei Apele reziduale din industria lemnului, hrtiei si celulozei se caracterizeaza pri n debite deosebit de mari si ncarcari foarte variate cu substante n special organice. n fabricile de hrtie si celuloza exista n general urmatoarele categorii de ape reziduale, canalizate de cele mai multe ori n retele separate: ape chimic impure, rezultate de la prepararea solutiilor de fierbere, de la regenerarea sarurilor din solutiile de, fierbere, solutii de fierbere epuizate e tc; ape cu fibre de la defibrarea, deshidratarea si eventual albirea celulozei; ape cu fibre si alte suspensii de la fabricarea diferitelor sorturi de hrtie din celuloza; ape menajere; ape de racire si pluviale. Debitele de apa necesare pentru fabricile de hrtie pot atinge cea 200 m3 la tona de produs, iar pentru fabricile de celuloza 300 400 m3 la tona de produs. Continutul n materii organice exprimat n CBO5 atinge n medie 120 mg/l la fabricile de carton si 450 mg/l la fabricile de celuloza, iar materiile n suspens ie 560 mg/l, respectiv 1700 mg/l. n special lesiile de fierbere si apele de spalare primara a pastei contin nsemnate impuritati chimice si organice. n general, retele separate conduc apele de diferite categorii mai nti la instalatii le de recuperare a substantelor valoroase, dupa care o parte din apele tratate se ntorc n fabricatie, respectiv se recircula, iar cealalta parte se ndreapta spre statia de epurare fin ala, unde de obicei se face o epurare n comun a tuturor apelor preepurate. n fabricile de hrtie si celuloza recuperarea substantelor valoroase continute n ape

le reziduale se poate aplica pe o scara foarte larga, mpletindu-se strns cu recircula rea apelor, n vederea reducerii la minimum a debitelor si nocivitatii apelor reziduale. Cteva exemple de recuperari de substante valoroase, respectiv de recirculari de debite: fabricarea lignosanului si moliftanuiui din solutiile de fierbere, de la celuloza sulfit; fabricarea drojdiei furajere din solutiile de fierbere cu bisulfit de calciu, ce ea ce permite valorificarea polizaharidelor din aceste ape. De ex. dintr-o cantitat e de 1100 m3/zi ape reziduale prelucrate se pot obtine cca. 10 tone/zi drojdie furajera; regenerarea solutiilor reziduale de fierbere n instalatii de evaporare, ardere si caustizare, prin care se realizeaza un nalt grad de recuperare a sarurilor si caldurii 182

dezvoltate; recuperarea terebentinei si sapunurilor sulfat din condensul de la degazarea cazanelor de fierbere a celulozei; recuperarea prin filtre electrice a sarurilor din gazele de ardere a solutiilor de fierbere a celulozei; recuperarea namolului de carbonat de calciu de la caustizare, prin ardere n cuptor rotativ; recuperarea fibrelor din apele de spalare a celulozei si refolosirea apei n circuit; recuperarea fibrelor din apele de la masinile de hrtie, prin decantare n plnii sau prin filtrare n filtre-vacuum si recircularea apei limpezite. Dupa recuperarea substantelor valoroase, se trece la epurarea avansata a apelor tehnologice de diferite categorii. Se face o epurare mecanica, chimicasi biologica separata, pentru urmatoarele cat egorii de ape: apele chimic impure de la prepararea solutiilor de fierbere; apele cu fibra de la macinarea, sortarea, ngrosarea si eventual albirea celulozei, precum si de la prepararea pastei de hrtie. Metodele de epurare care se aplica acestor ape sunt: neutralizarea apelor acide, n general, cu lapte de var; decantarea apelor cu fibra, cu sau fara adaos de coagulant (sulfat de aluminiu), n bazine cu sau fara aerare; se folosesc decantoare obisnuite - dreptu nghiulare sau radiale - cu mijloace mecanice de curatire; bazinele cu namol activ, cu adaos de substante nutritive bogate n fosfor si azot, care sa permita dezvoltarea bacteriilor; deshidratarea namolului n general prin procedee artificiale, filtre-vacuum sau centrifuge, datorita volumului mare de namol rezultat; decolorarea, care necesita n general reactivi n doze foarte mari mareste ncasi mai mult, cantitatile de namol. O problema deosebit de actualasi de dificila o constituie epurarea apelor reziduale de la fabricarea placilor fibro-lemnoase. Procesul tehnologic al fabricilor din aceasta categorie consta n taierea si marun tirea lemnului si supunerea lui la o presiune de vapori de apa de 10 kg/cm2 si la o te mperatura de 185C; n aceste conditii se produce defibrarea lemnului. Pasta obtinuta este transf ormata prin presare n placi fibrolemnoase, dupa o prealabila tratare cu sulfat de aluminiu (sau acid sulfuric), albumina de snge si parafina. Apele reziduale rezultate sunt impurificate att cu materii n suspensie (peste 500 mg/l), ct si cu substante solubile, n cea mai mare parte organice (CBO5 = 1 300 2 50 0 mg/l, consum de KMnO4 = 2 000 3700 mg/l); apele au de asemenea reactie acida (pH = 5 5,5). Este necesara att treapta de epurare mecanica, cu adaos de coagulanti, ct si treap ta

biologica avansata, eventual cu posibilitatea de valorificare prin producere de drojdie furajera9. 9 Chiriac V. Instalatii pentru epurarea apelor reziduale, Comitetul de Stat al A pelor, Bucuresti, 1966; 183

8.2. TRATAREA APELOR REZIDUALE Procesele incluse in tratamentul apelor reziduale din uzinele specializate sunt clasificate de obicei ca tratamente primare, secundare si tertiare (fig. 8.1). Fig. 8.1. Schema de tratare a apelor reziduale. 8.2.1. Tratamentul primar Apa care intra n uzina de tratare contine agenti care pot strica pompele si mecanismele. Aceste materiale sunt nlaturate prin ecrane verticale, iar materiale le ramase sunt arse sau ngropate dupa nlaturarea lor din apa. Apa trece printr-o camera de s eparare unde frunzele si alte materii organice sunt micsorate ca volum pentru o tratare a apei mai eficienta. Dupa ce materiile organice au fost comprimate, apa intra ntr-un rezervor de sedimentare n care aceste materii se depun pe fund si sunt nlaturate. Dupa ce au f ost separate din apa, reziduurile sunt uscate si sunt folosite ca ngrasamnt natural sau la nive larea solului. 8.2.2. Tratamentul secundar Pe parcursul tratamentului primar, din apa sunt nlaturate aproximativ 40-60% din reziduurile solide si 20-40% din BOD5. Tratamentul secundar reduce pe cai biolog ice materia organica care a ramas n lichid. Bacteriile, n prezenta oxigenului, transforma mate ria organica n formule stabile cum ar fi dioxidul de carbon, nitrati, fosfati. 8.2.3. Tratament tertiar (avansat) Daca apa rezultata trebuie sa aiba o calitate sporita, atunci este necesar trata mentul tertiar, un tratament avansat. n aceasta etapa este nlaturat fosforul si pna la 99% din BOD5. Pentru apele care sunt reutilizate, tratamentul cu ozon este cea mai sigura meto da. 8.3. EGALIZAREA APELOR UZATE, UNIFORMIZAREA DEBITELOR SI A COMPOZITIEI APELOR REZIUDALE INDUSTRIALE Apele uzate, indiferent de sursa, prezinta variatii n timp ale debitelor si compo zitiei, datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa, a cantitatilor de apa eli minata din proces si a continutului acestora n substante poluante. Sunt relativ rare cazurile n care debitul si 184

compozitia sunt constante, cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu, ce functioneaza n regim stationar si n care nu intervin operatii ciclice, cum sunt industria de sinteza a amoniacului, acidului azotic, metanolului, prepararea minereurilor, un ele procese metalurgice, etc. n majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care, pe ansamblu, conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. Prezenta mai multor surse de evacuare discontinue, cu periodicitate diferita, determina variatii dezordonate ale debit ului si compozitiei apelor uzate. Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta si a modificarii n timp a profilului si a capacitatii de productie. De exemplu, n fabricile de zahar si con serve, debitele de ape uzate sunt sezoniere iar n industria chimica de sinteza, de obtinere a med icamentelor si colorantilor, unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile d e timp, se produc ape uzate numai n aceste perioade. n aceste conditii, pe platformele industriale complexe, compozitia apelor uzate e ste aleatoare, iar debitele prezinta fluctuatii, pna la limita maxima determinata de capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu apa. Aceste debite sunt influentate s i de gradul de recirculare a apelor din industria respectiva, iar n cazul sistemelor de canaliza re mixte si de regimul precipitatiilor. Variatiile de debit sunt ntotdeauna nsotite si de variati i de concentratii ale substantelor poluante. Concentratiile poluantilor sunt determin ate de evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs, precum si de evacuarea materi alelor nedorite. n instalatiile de tratare a apelor uzate, rezultatele depind de stabilitatea, res pectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate n sistemul de tratare. Variatii le de debit n statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba regimul de curgere. Instabilitatea vitezelor de curgere este daunatoare mai ales n bazinele de decantare, n care vite zele mari de curgere antreneaza n efluent materiale n suspensie sau chiar materiale deja sedimentate. Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face n bazine de uniformizare amplasate n serie sau n derivatie cu colectorul de canalizare si perm ite dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii. n instalatiile de uniformizare a apelor uzate, respectiv n bazinele de uniformizar e, cu forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz n parte, pot avea loc si transformari c

himice ntre diferitii poluanti din aceste ape, cum ar fi reactii de neutralizare, de oxigena re, redox, de precipitare sau procese biochimice, toate conducnd la o degrevare a etapei de epu rare. 8.4. PROCESE FIZICE DE TRATARE A APELOR INDUSTRIALE Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala, filtra rea si transferarea poluantilor din faza apoasa n alta faza. n aceste procese substantele poluante nu sufera, n cursul separarii lor din apa, transformari n alte substante. 8.4.1. Separare gravitationala Se bazeaza pe faptul ca asupra unui corp aflat ntr-un cmp gravitational actioneaza o forta, ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare10, 11. Separarea particulelor relativ grosiere, nedizolvate n apa, sub influenta cmpului gravitatio nal, are loc prin sedimentare sau flotatie. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficient a se utilizeaza o separare sub actiunea unui cmp de rotatie creat artificial, n care iau nastere f orte 10 Coulson J.M. si Richardson J.F. Chemical engineering. Particle technology and separation processes, vol. 2, Butterworth Heinemann, Oxford, 2002; 11 Pankraty Thomas M. Environmental engineerint dictionary and directory, Lewis Publishers, S.U.A., 2001; 185

gravitationale, aceasta separare fiind denumita centrifugare12. Sedimentarea particulelor ntr-un bazin ideal de forma rectangulara este prezentat a schematic n figura 8.2, unde sunt reprezentate traiectoriile teoretice ale partic ulelor discrete (traiectorii drepte) si ale celor ntlnite n practica (traiectorii curbe). Fig. 8.2. Schema sedimentarii n apa a particulelor solide: ho Particule disperse cu viteza vo = ; to Particule disperse cu viteza v < vo; Particule cu sedimentare stnjenita; Particule care floculeaza n timpul sedimentarii. Bazinul de sedimentare poate fi mpartit n patru zone: zona de admisie n care amestecul de apa cu suspensii este distribuit pe sectiunea transversala a bazinului; zona de sedimentare n care particulele cad prin masa de apa, aflata n curgere orizontala cu viteza constanta vd ; zona de namol n care se aduna particulele depuse ; zona de evacuare a apei limpezite care mai contine particulele care nu s-au depus. Traiectoriile particulelor discrete rezulta din nsumarea vectoriala a vitezei de sedimentare vs si a vitezei de deplasare a apei n bazin vd. Particulele cu viteza de sedimentare v0 egala cu raportul dintre adncimea bazinului (h0) si timpul de parcurgere a lun gimii acestuia de catre o particula de apa (t0), daca la intrarea n bazin (t = 0) se afla la suprafata apei (h = 0), ating fundul zonei de sedimentare la extremitatea din aval a acest eia. Toate particulele a caror viteza de cadere este mai mare sau egala cu v0 sunt retinute n bazinul de sedimentare. n bazinele cu curgere verticala, particulele cu viteza de sedimentare mai mica dect v0 nu sunt retinute, fiind antrenate cu apa n zona de evacuare. Dimpotriva, n bazinel e cu curgere orizontala, astfel de particule sunt retinute daca la intrarea n zona de sedimentare se afla deasupra zonei de namol la o naltime mai mica dect produsul vt0. 12 Wilson Ian D. si altii imburg, 2000 186 Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed

n functie de modul de alimentare si de evacuare, bazinele de sedimentare sunt13: -bazin rectangular n curent rectiliniu, fig. 8.3.a; -bazin circular cu alimentare central radiala, fig. 8.3.b; -bazin circular cu alimentare periferica radiala, fig. 8.3.c; -bazin circular cu alimentare periferica tangentiala, fig. 8.3.d; -bazin rectangular cu alimentare central radiala, fig. 8.3.e; a) b) c) d) e) Fig. 8.3. Moduri de alimentare a bazinelor de sedimentare. n figurile 8.4, 8.5 si 8.6 sunt prezentate cteva tipuri constructive de bazine de sedimentare. Fig. 8.4. Bazin circular de sedimentare. 13 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 187

Fig. 8.5. Bazin rectangular de sedimentare. Fig. 8.6. Separator cu suprafete plane. Pentru a realiza o alimentare ct mai uniformasi linistita a bazinelor de sediment are se folosesc: -ecran cu diafragme, fig. 8.7.a; -ecran deflector, fig. 8.7.b; -racorduri de alimentare multiple, fig. 8.7.c. a) b) c) Fig. 8.7. Metode de alimentare a bazinelor de sedimentare. 188

De asemenea si racordurile de evacuare din bazinele de sedimentare se regasesc sub diferite moduri constructive: -prag, fig. 8.8.a; -evacuari multiple, fig. 8.8.b. a) b) Fig. 8.8. Racordul de evacuare din bazinul de sedimentare. Flotatia este procesul unitar de separare din apa, sub actiunea fortelor gravita tionale, a particulelor cu densitate medie mai mica dect a apei. Astfel de particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite. n procesul de flotatie naturala, particulele materiale mai usoare dect apa (uleiuri, grasimi, hidrocarbu ri) formeaza asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicndu-se la supr afata apei 15 16 care stationeaza sau care se afla n curgere libera14, , . Stratul de material plutitor, ridicat prin flotatie, este ndepartat prin raclare. Flotatia este procesul prin care particulele mai grele dect apa sunt antrenate la suprafata, datorita asocierii lor cu bulele de aer, ce sunt suflate n apa prin partea inferioara a bazinului. Aceasta asociere cu bule de aer are consecinte pozitive deoarece particulele mai grele dect apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer. n flotatia cu aer, aerul este introdus fie sub forma de bule, obtinute prin trecerea aerului prin difuzoare poroase, fie prin degazarea aerului dizolvat n apa, ca urm are a unei detente, cnd se produce scaderea brusca a presiunii gazului, aflata n echilibru n a pa. Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la ndeparta rea materiilor grase din apele uzate. Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. La aceste dimens iuni bulele de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensie i coagulate din apa. Bulele mai fine (cu diametrul mai mic dect 0,1 mm) se pot obtine prin destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer. Ridicarea particulelor insolubile n apa, de catre bulele de aer, este rezultatul asocierilor reciproce, ce are loc n doua moduri17:

aderarea particulelor de gaz la suprafata particulei solide; ncorporarea de bule de aer n interiorul particulei floculate cu structura afnata; aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz). 14 Cheremisinoff Nicholas P. Biotechnology for waste and wastewater treatment, N oyes Publications, Westwood, New Jersey, S.U.A., 1996; 15 Cheremisinoff Nicholas P. Handbook of water and wastewater treatment technolo gies, Butterwoth Heinemann, S.U.A, 2002; 16 Woodard Frank Industrial waste treatment handbook, Butterwoth Heinemann, S.U. A, 2001; 17 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 189

Fig. 8.9. Metode de aderare a bulelor de aer la particulele solide. n figura 8.10 sunt prezentate imagini ale bulele de aer la care au aderat particu lele solide18, 19. Fig. 8.10. Vizualizarea bulelor. Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-ga z depind de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive, c e are tendinta de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete. n practica, n cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicare a particulelor la suprafata ci este necesarasi formarea unei spume utiliznd substante spumante -(CH3)2NH, (C2H5)2NH, CH3CH2CH2CH2NH2, (C4H9)2NH 20. Astfel de substante pot fi chiar unii constituenti din apele uzate, iar cnd acestia nu exista n apa trebuiesc adaug ati. 18 Xxx - http://www.startprospecting.com/html/cyanide_-_nacn_dosage_in_flota.htm l 19 Xxx - http://www.platinum.matthey.com/media_room/1043401763.html 20 Flick Ernest W. Industrial solvents handbooks, Noyes Data Corporation, Westwo od, New Jersey, S.U.A., 1998; 190

Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei, textila, indu stria de prelucrare a proteinelor si n industriile fermentative. Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a r educe la minimum turbulenta din zona de separatie. Datorita vitezelor mari de urcare a particulelor n procesul de flotatie, timpul de retentie a apelor uzate n bazinul de flotatie est e mai mic dect n bazinul de decantare. Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depin d de conditiile care trebuie ndeplinite de apa tratata. ntr-o instalatie de flotatie cu aer difuzat, consumul de aer este de cca. 0,2-1 m 3 aer/m3 apa uzata. n figura 8.11. sunt prezentate doua tipuri de instalatii de flotatie21, 22. Fig. 8.11. Instalatii de flotatie; a) Denver DR.; b) clasica. n cazul introducerii gazului cu dispozitive de amestecare, pentru o dispersie ct m ai uniforma a bulelor de gaz n mase de fluid sunt utilizate amestecatoare cu stator (fig. 8. 12). a) b) 21 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 22 COULSON J. M. si RICHARDSON J. F. - Chemical engineering, Particle Technology And Separation Processes, vol. 2, Butterworth Heinemann, Oxford, 2002; 191

Fig. 8.12. Amestecator cu stator.23 Att dispozitivul de amestecare ct si statorul pot avea diferite forme: Baterman (fig. 8.13.a); Dorr-Oliver(fig. 8.13.b); Outokumpun (fig. 8.13.c); Wemco (fig. 8.13.d). a) b) c) d) Fig. 8.13. Diferite forme ale dispozitivului de amestecare si a statorului. Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie, pentru o apa uz ata data, se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator, pe un model fizic. Centrifugarea este un proces de separare gravitationala a suspensiilor din apa n care intervin acceleratii superioare celei gravitationale. n cazul centrifugarii se ob tin viteze mari de sedimentare, ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii n unitat ea de timp. Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte, cu un continut mai mare de solid (fig. 8.14)24. 23 Wilson Ian D. si altii imburg, 2000 24 Wilson Ian D. si altii imburg, 2000 192 Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed

Fig. 8.14. Etapele operatiei de centrifugare. Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie, acest pro cedeu se aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru conce ntrarea namolurilor. n epurarea apelor se utilizeaza, de regula, centrifugele decantoare cu ax orizont al, cu functionare continua. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro - conic ro tativ n care se roteste, la rndul sau, - cu o viteza ceva mai mica un ax melcat (fig.8.15). Apa cu suspensii este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara a peretelui corpului centrifugei. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifu ge sunt raclate si mpinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. Lichidul l impezit, numit centrat, este evacuat pe la capatul opus al centrifugei. Adncimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circul are reglabile, peste care se evacueaza lichidul limpezit. Transportul materialului concentrat p e zona conica este o sarcina delicata, datorita fortelor mari de forfecare care intervin, prec um si datorita posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit, ceea ce poate readuce materialul solid n corpul centrifugei. Fig. 8.15. Centrifuga cu melc. De asemenea operatia de centrifugare a apelor uzate industriale se poate realiza si cu alte tipuri de centrifuge. n figura 8.16 este prezentata o centrifuga de filtrare cu descarcarea sedimentului, retinut pe partea interioara a tamburului perforat, cu dispozitiv pneumatic de descarcare. 193

Fig. 8.16. Centrifuga de filtrare verticala cu dispozitiv pneumatic de descarcare25. Astfel, prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare de 50% de substanta uscata, comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de s eparare la care concentratia n substante uscate este ntre 4% si 10%. 8.4.2. Filtrarea Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros, pe care are loc retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. Fun ctie de spatiile libere ale mediului poros, n instalatiile de filtrare se pot retine din apa impuritati de dimensiuni variabile, de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri, pna la poluanti foarte fini26. La mediile poroase cu pori mari, mecanismele de retinere pe filtre este simplu, fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari dect porii filtrelo r. Se vorbeste astfel de un fenomen de sitare. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza, mai intervin si alte fenomene. Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe un filtru sunt foarte complexe. Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracte risticile fizicochimice ale particulelor, de caracteristicile mediului filtrant, de viteza de filtrare s i de caracteristicile fizice ale apei. Curgerea prim medii filtrante poroase este mentinuta n mod normal n domeniul laminar att initial (n filtru curat), ct si dupa colmatarea lui cu suspensii. n aceste conditii, curgerea are loc n conformitate cu legea lui Darcy. 25 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed imburg, 2000 26 Porter Mark C. Handbook of industrial membrane technology, Noyes Publications , Wste wood, New Jersey, S.U.A., 1990; 194

Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtrare si gam a larga de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere ntre procesele n care predomina efectul de sitasi cele n care primeaza alte mecanisme. n cele ce urmeaza se prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare, att pentru corp uri grosiere, ct si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor. Retinerea pe gratare si site. Gratarele servesc pentru ndepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot fo rma depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare, pompele si vanel e, gurile de evacuare si deversoarele. Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0,8 1,2 cm asezate la o distanta de 12 60 mm, nclinate cu 30-90 fata de orizontala (fig. 8.17- 8.19). Materialele retinute, cu dimensiuni mai mari dect interstitiile dintre bare, formeaza ele nsel e straturi filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc ndepartate periodic (fig. 8.20 si fig. 8.21). Viteza apei la intrarea apei n gratare trebuie sa fie de 0,3-1 m/s pentru evitarea depunerilor n camera gratarului. Pentru retinerea impuritatil or de dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile. Fig. 8.17. Curatitor frontal cu sita plana. 27 Fig. 8.18. Sita nclinata fixa28. 27 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 195

Fig. 8.19. Curatitor mecanic cu colector pentru impuritatile solide.29 Fig. 8.20. Sita rotativa de curatat30 . 28 Weiner Ruth F. si Matthews Robin A. Environmental engineering, , Elsevier Sci ence ,U.S.A., 2003 29 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 30 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 196

a) b) a) b) Fig. 8.21. Site cu perii de curatat: a) sita verticala; b) sita nclinata. Retinerea pe filtre Cele mai utilizate filtre pentru ndepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare si filtrele cu prestrat (fig. 8.22). Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos. Filtrele cu nisip sun t formate din mai multe straturi cu densitati diferite care ntr-un curent de apa ascendent se stratifica conform densitatii si la care, dupa spalare, se obtine spontan o aranjare a gran ulelor cu diametrul descrescnd n sensul de curgere din timpul fazei de filtrare, fapt care p ermite o folosire mai eficienta a adncimii filtrului (fig. 8.23 si fig. 8.24). Filtrele de nisip sunt mpartite n: filtre lente cu viteze de filtrare de 0,1 filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 Fig. 8.22. . Biofiltru.31 31 Weiner Ruth F. si Matthews Robin A. ence ,U.S.A., 2003 197 0,6 m3/h; 6 m3/h.

Environmental engineering, , Elsevier Sci

Fig. 8.23. Modul de asezare a straturilor filtrante n functie de dimensiunea part iculelor. Fig. 8.24. Filtru multistrat. Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nis ipului si prin modul de regenerare. n epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza n treapta secundara de epu rare sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. n aceste filtre au loc, pe lng a procesele fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degrad are a unor materiale organice dizolvate sau n suspensie. Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate ntr-o carc asa, pe care se depune un strat subtire de material filtrant granular, format din partic ule foarte fine de 5 100 m. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului, filtrare a si regenerarea. Pentru a prelungi durata fazei de filtrare, uneori se adauga n apa supusa tratarii materialul granular chiar n timpul filtrarii. Separarea prin membrane - n procesele de epurare a apei, membrana este definita 198

ca o faza ce actioneaza ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa, prin membrana putnd trece n general numai molecule de apa. Membranele pot fi constituit e din materiale solide (membrane consistente), din geluri mbibate cu solventi sau din l ichide imobilizate ntr-o structura poroasasi rigida 32, 33(fig. 8.25), aflate sub doua forme de suprafete plane sau tubulare (fig.8.26). Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii dect pentru altele, deci sa fie permeoselectiva. Separarea prin membrane este utilizata n cea mai mare masura pentru obtinerea ape i potabile, dar si pentru tratarea apelor uzate. a) b) Fig. 8.25. Membrana: a) modului de asezare a straturilor n membrana34; b) dimensiunea porilor la membr anele de 35 separare. Fig. 8.26. Ultrafiltre: a) plan; b) tubular; Dintre metodele ce utilizeaza separarea prin membrane, cea mai mare utilizare o au osmoza, osmoza inversa, ultrafiltrarea si electrodializa. n solutie, ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule polare sunt hidratati astfel nct volumul ionilor este mult mai mare dect volumul unei mole cule de apa, sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen. 32 Porter Mark C. Handbook of industrial membrane technology, Noyes Publications , Westwood, New Jersey, S.U.A., 1990; 33 Judd Simon si Jefferson Bruce Membranes for industrial wasterwater reovery an d re-use, Elsevier Science Ltd, The Boulevard, Langford Lane, Kidlington, Oxford, UK; Elsevier Science Inc, 360 Park Avenue South, New York, NY; Elsevier Japan, Tsunashima Building Annex, 3-20-12 Yushima, Bunkyo -ku, Tokyo 113, Japan, 2003; 34 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed imburg, 2000 35 COULSON J. M. si RICHARDSON J. F. - Chemical engineering, Particle Technology And Separation Processes, vol. 2, Butterworth Heinemann, Oxford, 2002;

199

Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea tre ce molecule de apa, dar nu vor putea trece ionii hidratati. Osmoza si osmoza inversa n cazul solutiilor apoase cnd doua solutii de concentratii diferite sunt separate printr o membrana semipermeabila, apa va trece prin membrana din solutia mai diluata sp re cea mai concentrata36. Acest proces, cunoscut sub numele de osmoza nceteaza cnd presiunea hidrostatica care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de ech ilibru numita presiune osmotica (fig. 8.27, a si b). Presiunea osmotica variaza proportional c u concentratia Fig. 8.27. Osmoza directasi osmoza inversa Procesul normal de osmoza poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va exercita o presiune mai mare dect presiunea osmotica (fig. 8.14 c). n acest caz, s e va produce, datorita presiunii exterioare mari, o circulatie a apei n sens invers. Astfel, dintr-o apa bogata n saruri se va obtine n compartimentul 1 o apa curata. Acest proces est e utilizat pentru obtinerea apei dulci din apa de mare. Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acet atul de celuloza, obtinut n conditii speciale (celofan cu calitati speciale) (fig. 8.2 8). Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide , esteri micsti de acetat - butirat de celuloza, amestecuri de acetat si nitrat de celulo za, etc.). n prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate, mai al es a speciilor ionice, n proportie de 95-99%. Membranele folosite n separarea prin osmoza sunt fo arte subtiri (0,2 m) si au o fragilitate ridicata. Membranele utilizate n osmoza invers a sunt supuse la diferente mari de presiune de 20 100 bar, ceea ce determina dificultat i deosebite la realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate, o str uctura compacta, substantei dizolvate n apasi cu temperatura. a) b) c) durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie. Fig. 8.28. Structura straturilor de material. 36 Cheremisinoff Nicholas P. gies, Butterwoth Handbook of water and wastewater treatment technolo

Heinemann, S.U.A, 2002; 200

Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare n urmatoarele conditii: reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu volum mai mic dect al celor de ape uzate; daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile; daca se impune recuperarea apei n zonele sarace n apa; daca se poate realiza concentrarea poluantilor n volume mici de apa, reducndu-se cheltuielile de evacuare a poluantilor. Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei difere nte de presiune. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate sel ectiva pentru anumiti componenti ai unei solutii lichide. Se aplica mai ales pentru a separa s ubstantele dizolvate cu greutate moleculara peste 500,care la concentratii mici au presiuni osmotice mici si nu pot fi separate prin osmoza. Prin ultrafiltrare pot fi ndepartate din apa bacterii, virusi, amidon, proteine, pigmenti din vopsele. Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi retinute prin ultrafiltrare este de circa 500000, peste aceasta limita separarea avnd loc prin filtrare obisnuita. n cazul ultrafiltrarii prin membrane, mecanismul principal este sitarea selectiva , n functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor. Ca pacitatea de retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea, forma s i flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei, precum si de conditiile d e exploatare. Pentru scopuri practice, se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste ret inere selectiva pe un domeniu relativ ngust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la diferenta mica de presiune. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta i mportanta dect n cazul n care concentratele separate pot fi valorificate. In acest caz, ultra filtrarea are un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare, floculare, decantare si ngros are. Prin acest proces pot fi ndepartate materii organice inerte si microorganisme. Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate selectiva la anioni, respectiv la cationi, deplasarea acestora realizndu-se sub a ctiunea unui cmp electric ca n procesul de electroliza. Utilizarea unei instalatii de electrodi aliza cu o singura celula este ne-economica, din cauza consumurilor mari de energie n compar timentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit (figura 8.29.), propor tia de energie consumata pentru transportul ionilor creste n raport cu aceea pentru desh

idratarea acelor ioni care ajung n compartimentele electrozilor. n practica se folosesc bate rii de electrodializa cu 40-500 compartimente. Modul de functionare al unei instalatii de epurare prin electrodializa reiese din figura mentionata. n practica, prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. Dac a demineralizarea este mpinsa peste anumite limite, consumurile de energie pe unitatea de apa produsa cresc foarte mult, iar produsul devine asemanator cu electroliza. Electroliza poate fi utilizata pentru ndepartarea sarurilor din apele uzate (de e xemplu a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole), cu conditia ca subst antele organice, eventual prezente n acestea, sa fi fost ndepartate n prealabil. 201

Fig. 8.29. Schema unei instalatii de electrodializa: A - Membrane permeabile de anioni C - Membrane permeabile de cationi Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amest ec de rasini schimbatoare de ioni, sub forma de granule, lianti inerti si solventi. El e pot fi obtinute din filme de polimeri poroase, n care se introduc prin reactie chimica, grupe fun ctionale schimbatoare de ioni. Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile: acizi carboxilici (acetic, citric, lactic), lignite, cromati, etc. 8.4.3. Procese unitare care utilizeaza transferul ntre faze n timp ce n cazul proceselor fizice descrise mai nainte, dupa izolarea din apa, impuritatile ramn tot n faza apoasa sub forma unor concentrate, exista alte procese n care epurarea are la baza transferul poluantilor din apa ntr-o alta faza nemiscibila c u apa lichida, solida sau gazoasa. ntre aceste procese se ncadreaza extractia lichid-lichid, antr enarea poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare), distilarea, spumarea si adso rbtia. Extractia lichid-lichid -Extractia este o operatie de separare bazata pe diferen ta de solubilitate a componentilor din apa n unul sau mai multi solventi nemiscibili cu apa (fig. 8.30). 202

Fig. 8.30. Echipamente de laborator utilizate pentru extractia lichid-lichid: a) extractor Soxhlet; b) extractor lichid-lichid pentru extractia solventilor cu densitate mai mare dect a lichidului model; c) extractor lichid-lichid pentru extractia solvent ilor cu densitate mai mica dect a lichidului model37. Notnd apa cu A, poluantul cu P si solventul cu S, iar cantitatile mici ale acesto ra n diferite faze cu a, p, si respectiv s, principiul extractiei este redat prin sch ema: (A+P) + S = (A - a) + a + p + s + (P - p) + (S- s) (8.1) apa de epurat solventul apa extrasa extrasul Apa de epurat este pusa n contact cu solventul S n care poluantul P este mult mai solubil dect apa. Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete ct mai mari de c ontact ntre cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus do ua straturi: apa extrasasi extractul. Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului (de obicei prin distilare), ceea ce n cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce l a rezultatul final exprimat prin schema: (A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) (8.2) apa uzata apa epurata concentratul de poluant O extractie naintata a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de extractie cu portiuni noi de solvent proaspat. Cea mai rationala varianta a procesului este extractia n contracurent. n figura 8. este ilustrata schematic extractia cu contac t multiplu n contracurent. Eficienta este si mai mare n cazul extractiei diferentiale n contrac urent, unde nu exista unitati distincte de amestecare si de decantare. n acest caz, apa si so lventul circula n contracurent ntr-o coloana cu sicane sau cu umplutura, pe baza diferentei de den sitate. ntr-o astfel de coloana se mentin pe tot parcursul, diferente de concentratie dif erite de cele de echilibru, fapt care promoveaza difuzia poluantului din apa n solvent. 37 Wilson Ian D. si altii imburg, 2000 203 Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed

Fig. 8.31. Schema extractiei cu contact multiplu n contracurent. Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: sa posede fata de impuritati o afinitate ct mai ridicata n comparatie cu a apei, sa aiba o solubilitate ct mai scazuta n apasi sa dizolve ct mai putina apa pe un domeniu larg de temperatura; sa nu formeze emulsii cu apa; sa aiba o densitate ct mai diferita de a apei; sa nu sufere transformari chimice n timpul utilizarii; sa aiba punct de fierbere ct mai ndepartat de al apei; sa fie ieftin. Pentru epurarea apelor uzate se folosesc, n special, hidrocarburi alifatice, dint re care hexanul este utilizat cel mai frecvent. O varianta de aplicare a extractiei n purificarea apei este aceea n care substanta extrasa din amestec este nsasi apa, nu substante dizolvate n aceasta. n acest scop s-au dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de ex emplu dizopropilamina),care extrag n mod selectiv apa si n care impuritatile (mai ales c ele minerale) au o solubilitate scazuta. Solubilitatea apei n dizolvantii de acest fe l variaza puternic cu temperatura, astfel ca prin ncalzirea extractului are loc separarea a pei si a dizolvantului, acesta din urma fiind refolosit n proces. Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea feno lului din apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din apele uzate a unor metale ce sunt transformate n prealabil n complecsi organici, solubili n solve nti nemiscibili cu apa. Transferul lichid-gaz -Substantele volatile prezente n apa pot fi ndepartate (stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer, gaze de ardere, vapori de apa). Procesul este analog cu acela de extractie descris mai sus, rolul solventului fiind preluat de faza gazo asa sau de vapori. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care du c la micsorarea 204

solubilitatii n apa a substantei poluante, aceasta putndu-se obtine, de obicei, pr in modificarea pH-ului si prin ridicarea temperaturii, pH-ul actionnd favorabil prin transformarea unor poluanti n forma lor neionizata, moleculara, mai greu solubila . Astfel, la valori mici ale pH-ului, devine posibila ndepartarea hidrogenului sulfurat, S2-+ 2 H+ . H2 S (8.3) sulfura solubila hidrogen sulfurat molecular n apa greu solubil n apa a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si, n general, a acizilor slabi volatil i, iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului, aminelor alifatice inferioare si n general a bazelor slabe volatile, NH4+ + OH-. NH3 + H2O (8.4) ioni de amoniu amoniac molecular solubili n apa greu solubil n apa calda Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei su prafete mari de contact ntre apasi faza gazoasa sau de vapori, fiind avantajoasa circulat ia n contracurent a celor doua faze. Contactul lor se poate asigura prin barbotarea g azului n apa n bazine deschise sau coloane cu talere, ori prin prelingerea apei peste o umplutu ra prin care circula n contracurent faza gazoasa, n acest din urma caz putndu-se folosi instalatii asemanatoare cu turnurile de racire. Un contact bun poate fi obtinut si prin pul verizarea apei n faza gazoasa (de obicei n aer). Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si n cazul poluantilor organici volatili nepolari, care n mod natural au o solubilitate scazuta n apa, n deosebi la temperat uri mai ridicate. Metoda este convenabila mai ales n cazul apelor uzate care rezulta din procesul de productie si deci, nu mai necesita consum de energie pentru ncalzire. Striparea poluantilor n atmosfera conduce la impurificarea acesteia si, de aceea, se recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri nalte. O solutie mai ration ala este captarea si valorificarea poluantilor. Astfel, substantele volatile cu caracter bazic pot fi absorbite n solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri, de exemplu n cazul amoniacului care absorbit n acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu, folosit ca ngrasamnt agric ol, iar substantele acide n solitii ale unor baze tari, de exemplu, prin absorbtia hidrog enului sulfurat n hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila n industria celulozei.

Din date experimentale a reiesit ca pentru a ndeparta 1 kg de hidrogen sulfurat s unt necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata. n cazul striparii amoniacului, literatura m entioneaza (n cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la temperatura ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000 - 3500 m3 aer/1m3 apa uzata. n epurarea apelor uzate, pentru unele scopuri, prezinta importanta practicasi procesul invers, de transfer n apa a unor componenti din faza gazoasa. Cel mai im portant caz este acela de introducerii de oxigen n apa. Aceasta se realizeaza cu ajutorul oxi genului gazos, dar, mai eficient, cu ajutorul aerului (aerare). Pentru aerare sunt folosite num eroase tipuri de dispozitive, clasificate, de obicei, n mecanice si pneumatice, acestea asigurnd di spersia apei n aer sau /si a aerului n apa pentru crearea unei arii ct mai mari a suprafetei de separare apa-aer pe care are loc transferul. Distilarea -este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei n faza de vapori prin 205

ncalzire, urmata de condensarea vaporilor38 (fig. 8.32). Datorita volatilitatii r eduse a majoritatii impuritatilor dizolvate, se obtine, de obicei, o apa cu calitate net mbunatatita. Prin distilare se ndeparteazasi materii n suspensie, iar microorganismele sunt distruse aproape n totalitate. Fig. 8.32. Vizualizarea procesului de distilare39. n comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate, distilarea este n prezent dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. Chiar n cazul util izarii unor sisteme rationale de ncalzire, cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu, consumul de caldura este semnificativ, de cca. 45 kcal/1 kg apa. Totusi, distilarea poate fi justifi cata cnd este folosita pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare, care urmeaza a fi distrusi prin incinerare. nghetarea -ca proces de epurare, consta n trecerea apei din faza lichida n faza solida sub forma de cristale de gheata constituite din apa aproape pura, care se separa de solutia reziduala mbogatita n impuritati. Prin topirea cristalelor de gheata (dupa prealabila lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata. O varianta a procesului de nghetare se bazeaza pe formarea, la temperaturi apropi ate de 00C, ntre apasi anumite substante, cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutat e moleculara mica sau derivati halogenati ai acestora, a unor combinatii solide care cuprind n reteaua lor cristalina molecule de apa purasi de hidrocarbura. Dupa separarea din lichidul i nitial si topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile, apa curatasi agentul de hidra tare. Daca acesta din urma este, de exemplu, propanul, temperatura de topire a hidratului e ste de circa 5,70C. Spumarea -este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate ca urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa - aer, respectiv datorita respingerii lor din masa de apa. Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria inter fetei aer - apa, si n acest caz este avantajoasa existenta unei arii ct mai mari, care poate fi obt inuta prin spumare. Formarea spumei este conditionata de prezenta n apa a substantelor super ficialactive, care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei. Astfel d e substante, de exemplu detergentii, proteinele si hidrolizate de proteine, saruri ale unor aciz i organici

sulfonici si carboxilici, saponine etc., pot fi prezente ca poluanti n apele uzat e. Existasi situatii n care, pentru formarea spumei sau pentru a mbunatati separarea unor impu ritati se adauga agenti de spumare, cum ar fi detergentii cationici n doza minima de circa 0,5 mg/l. Formarea spumei este indusa prin barbotarea n apa a aerului, de preferinta difuzat sub forma de bule fine. Consumurile de aer sunt de ordinul a 4 - 8 m3/m3 apa uzata, iar ti mpii de retentie hidraulica n bazinul de spumare de 5 - 10 min. Spuma acumulata la suprafata apei n bazinul de spumare se ndeparteaza continuu prin raclare, n asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata masei de lichid, nct continutul n apa al spumei sa fie ct mai scazut. Este de dorit ca volumul de concentrat 38 Armlarego Wilfred L.F. si Chai Christina Li Lin Purification of laboratory ch emicals, Elsevier Science U.S.A., 2003; 39 Wilson Ian D. si altii Enciclopedia of separation science, Academic Press, Ed imburg, 2000 206

lichid, rezultat dupa spargerea spumei, sa nu depaseasca 1% din volumul apei epu rate. Separarea prin spumare a fost aplicata la ndepartarea detergentilor din ape si la epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hrtiei. Adsorbtia (ca proces de epurare), are la baza fenomenul de retinere pe suprafata unui corp a moleculelor unei substante dizolvate n apa. Materialul solid sau lichid pe care are loc retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta adsorbat. Substantele retinute pot fi ndepartate prin ncalzire sau extractie, astfel nct adsorbantul si recapata apr oape n ntregime proprietatile initiale. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar cnd acestia sunt prezenti n concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substa nte. Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie, care expri ma repartitia cantitativa, la echilibru, a substantei adsorbite ntre faza de adsorba nt si faza apoasa supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie, care urmareste mecanismul procesu lui si viteza cu care se desfasoara acesta. Raportul de distributie al adsorbantului ntre adsorbant si apa la o temperatura d ata, dupa un timp de contact suficient pentru stabilirea echilibrului, se exprima pri n izoterma de adsorbtie (fig. 8.37). Pe baza unor teorii cu privire la mecanismul adsorbtiei sau pe baza rezultatelor experimentale au fost propuse ecuatii care reusesc sa descrie izotermele de adso rbtie (pe portiuni limitate). 0 20 40 60 80 100 120 Cantitatea adsorbita, mg/g Valoarea de saturatie 103 mg/l 0123456 Concentratia , mg/l Fig. 8.33. Izoterma de adsorbtie a fenolului pe carbune activ, la temperatura ca merei O ecuatie frecvent utilizata, dezvoltata pe baze empirice, a fost propusa de Fre undlich

a = K x Cn , (8.5) unde: a - cantitatea adsorbita pe un gram de adsorbant, n mg/g; K si n constante; C - concentratia adsorbatului n faza lichida, n mg/l. Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata s pecifica foarte mare. La carbunele activ, adsorbantul cel mai folosit n epurarea apelor, s uprafata specifica ajunge la valori n jurul a 1000 m2/g. Carbunele activ se utilizeaza sub forma de 207

granule (diametre de 1 - 6 mm) sau de pulberi (0,1 - 0,5 mm). n afara carbunelui activ au fost folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul, cenusile fine de la arderea com bustibililor, cenusile de la arderea namolurilor etc. Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate n apa au condus la urmatoarele concluzii: -capacitatea de adsorbtie este puternic influentata de greutatea moleculara a adsorbatului, crescnd o data cu aceasta; -cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie, dar mareste viteza de adsorbtie; -scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie; -capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea dimensiunilor particulelor de adsorbant; -capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact, fiind maxima la atingerea echilibrului. Adsorbtia se aplica, de regula, pentru ndepartarea din apa a unor impuritati n concentratie scazuta, ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cn d se impune un grad de epurare foarte ridicat. Sunt rare cazurile n care substantele adsorbit e din apa sunt separate din adsorbant prin desorbtie n vederea valorificarii; adsorbantii epuiza ti sunt fie aruncati, n cazul adsorbantilor ieftini, fie regenerati pentru refolosire. Dupa modul n care se realizeaza contactul ntre apa de epurat si adsorbant se disting adsorbtia staticasi dinamica. n primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa si dupa un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare, n timp ce n cazul adsorbt iei dinamice, apa uzata strabate n flux continuu un strat fix, mobil sau fluidizat de adsorbant . Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si uti lizeaza paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0,5-2,0 mm, mai ales n filtre nchise , naltimea stratului de carbune n aceste filtre fiind de 1 - 3 m. n unele cazuri, au fost fol osite si filtre deschise, cu viteze mai mici si cu naltimi ale stratului de 0,5 - 1,0 m. Crestere a timpului de contact ntre apasi carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii, n timp ce , o viteza marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia. La filtrele cu carbune activ se adopta viteze de filtrare de 5 - 30 m/h. Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta ndepartarea prealabila a polu antilor n suspensie.

Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa de substante organice reprezentnd cca. 5% din masa sa, dupa care este necesara regen erarea. Aceasta se face mai ales pe cale termica; la cca. 9000C n atmosfera cu compozitie controlata de aer si vapori de apa. Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare opt ime se recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator. 8.5. PROCESE CHIMICE Procesele chimice de epurare sunt acelea n care poluantii sunt transformati n alte substante mai usor de separat, cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care po t fi stripate, cu nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi ndepartate prin alte procese de epurare, de exemplu prin procese biologice. 8.5.1. Neutralizarea 208

Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate, avnd valori n afara intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH = 6,5 - 8,5), e ste reglat prin adaus de acizi sau baze dupa caz. Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea n susirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine n conta ct, cum ar fi conducte , constructii si instalatii de transport sau de epurare. Neutralizarea apelor acide Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate: fabrici de acizi si de exp lozivi, industria metalurgica, decapari si acoperiri metalice, rafinarii de petrol, fabr ici de ngrasaminte, instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati, etc. nainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar, n primul rnd, sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi evacuata; prin aceasta, n afara de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare. n al doilea rnd, trebuie examinata p osibilitatea de neutralizare reciproca, totala sau partiala, a apelor uzate acide si alcaline , rezultate din aceeasi ntreprinderea sau din ntreprinderi nvecinate. n astfel de cazuri, se prevad bazine de egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline, bazine din care se poate r ealiza apoi o dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii. Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu caracter bazic (oxizi, hidroxizi, carbonati). Alegerea neutralizantului se face n functie de natura acidului care trebuie neutralizat, de costul neutralizantului, de volumul si car acteristicile sedimentelor formate dupa neutralizare. Neutralizantii care pot fi luati n consideratie n practica sunt: piatra de var CaCO3 si dolomita CaMg(CO3)2; varul CaO sub forma de hidroxid de calciu (lapte de var sau var stins praf); NaOH si Na2CO3. Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri indust riale cum sunt namolurile de la fabricile de soda, unele sterile de la preparatiile miniere, na molurile de la obtinerea acetilenei din carbid, etc. Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neut ralizarea apelor acide. Dupa provenienta ei, piatra de var prezinta reactivitate variabila fata de acizii minerali. Aceasta depinde de compozitia chimicasi mai ales de structura cristali na a materialului. Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali s cade n ordinea: dolomita, creta, ardezie, marmura, calcar de scoici. Filtrarea printr-un strat d e calcar granular

are efect de neutralizare numai n cazul apelor cu continut mic de acizi pna la 0,3 -0,5 % ;daca concentratia este mai mare, n afara de scaderea reactivitatii , se produce o cimentare a granulelor din patul filtrant. Avnd n vedere ca prin reactia calcarului cu acidul sulfuric rezulta sulfat de calciu greu solubil, calcarul nu este indicat pentru ape uzate care contin acest acid, ntruct sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor mpiedica contactul u lterior al acidului cu carbonatul de calciu. Reactivitatea pietrei de var este micsorata ch iar si n cazul acizilor clorhidric si azotic, daca acestia sunt prezenti n concentratii mai mari (peste 1,2 %), desi dau compusi de reactie solubili. Explicatia pare a fi aceea ca la concentra tii mari de acizi rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care, acoperind o mare parte din granulele de calcar, le micsoreaza suprafata de contact. Neutralizarea prin filtrare peste pi atra de var nu este posibila cnd n apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicu le de hidroxizi pe suprafata granulelor. Piatra de var se poate folosi la neutralizare si sub forma de pulbere care se adauga ca atare, n stare uscata, sau sub forma de suspensie apoas a. Si n acest caz apar limitele mentionate, legate de natura si concentratia acizilor. Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi mani pulat, transportat si dozat n aceasta stare cu multa usurinta. Dozarea varului sub forma de praf are n plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor. Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu n apa) se foloseste la neutraliza re n 209

concentratie de 5-10 % CaO. Doza de var se calculeaza astfel nct sa reprezinte circa 105 % din valoarea calculata stoichiometric. n cazul neutralizarii acidului sulfuric, s e recomanda ca reglarea adausului sa fie facuta astfel nct pH-ul amestecului sa fie ct mai aproape de valoarea pH = 7, cnd rezulta un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai repede. Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti, usor de transportat, depozitat si dozat, care duc la formarea unor sedimente mai putin v oluminoase dect calcarul si varul. n schimb, costul lor este mai ridicat. Cele doua substante pot fi achizitionate ca produse solide, hidroxidul de sodiu putnd fi achizitionat si sub forma de lesie concentrata. Neutralizarea apelor alcaline Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt n genera l mai mici dect cele de acizi. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati di n diferite procese industriale, cu conditia ca acestia sa nu contina n concentratii suparato are alte impuritati. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline l constituie gazele de ardere bogate n bioxid de carbon, circa 14 % vol., care rezulta de exemplu de la centralele ter mice. Se poate utiliza si bioxidul de carbon mbuteliat, n acest caz, instalatia si exploata rea ei sunt foarte simple, dar cheltuielile sunt ridicate. Bioxidul de carbon pentru neutral izare poate fi produs si direct n apele uzate, prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat . La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizar ea dozarii reactivilor n functie de pH-ul urmarit. Cum n practica aciditatea sau alca linitatea apelor uzate brute este foarte variabila, nu este posibila reglarea manuala a do zei de reactivi de neutralizare. n cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de neutralizare cu functionare discontinua, simple, usor de exploatat si sigure. In fig. 8.38 este prezentata schema unei instalatii de neutralizare n regim conti nuu. Fig. 8.34. Instalatie de neutralizare 8.5.2. Oxidarea si reducerea Oxidarea si reducerea sunt procese n care substantele se transforma n altele ca urmare a schimbului de electroni. Despre materialele care se transforma cednd ele

ctroni se spune ca se oxideaza, iar despre cele care accepta electroni, ca se reduc, cele din prima categorie fiind materiale reducatoare, iar cele din a doua, materiale oxidante. n truct nu poate exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere, procesul n ansamb lul sau este numit o reactie de oxido-reducere. Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-re ducere este aplicabila compusilor anorganici. n cazul celor organici, oxidarea se poate defin i ca avnd loc atunci cnd are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale, si anume: 210

electronul e-, atomul liber de hidrogen Hx, atomul liber de oxigen Ox, radicalul hidroxil OHx, atomul liber de clor Clx, ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. Pentru scopuri practice, n domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de o xidare ca aceea n care are loc aditie de oxigen sau ndepartare de hidrogen. Oxidarea -Scopul oxidarii n epurarea apelor uzate este de a converti compusii chimici nedoriti n altii care nu sunt, sau sunt mai putin suparatori. n acest scop , nu este necesara oxidarea completa, de exemplu, n cazul substantelor organice, nu este ne cesara transformarea lor pna la bioxid de carbon, apasi alti oxizi. Oxidarea se aplica a tt substantelor anorganice (de exemplu Mn2+, S2-, CN-, SO32- etc.) ct si celor organ ice (de exemplu fenoli, amine, acizi humici, diverse combinatii cu nsusiri toxice, bacter ii etc.). Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la temperaturi si presiuni peste cele ordinare si, eventual, n prezenta de catalizatori. n practica se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul, permanganatii, feratii, apa oxigenata, clorul si bioxidul de clor. Costul ridicat al unora dintre acestia, cum sunt feritii si apa oxigenata, a limitat mult aplicarea lor n practica. Existasi alte metode de oxidare, indirecte , dintre care cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi d e electroliza, de exemplu cu clor activ. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intens ificata prin asociere cu introducerea n sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza aparitia speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OHx, oxigen atomic , ozon, peroxizi etc.). n acest sens, se aplica iradiere cu raze gama, raze ultraviolete, ultrasunete, producerea fenomenului de cavitatie etc., sau prin folosirea unor catalizatori ( oxizi de cupru, nichel, cobalt, zinc, crom, fier, magneziu, platina poroasa, chinone, etc.). Oxigenul, care are o mare importanta n epurarea biologica aeroba, este introdus n apa uzata de epurat, de obicei, prin aerare. Oxigenul molecular este folosit, de exemplu, pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor, n prezenta d e catalizatori). Ozonul este oxidant mult mai energic, capabil sa reactioneze rapid cu o gama lar ga de poluanti si cu microorganismele din apa. El este generat prin descarcari electri ce la tensiuni nalte (5000-30000 V) n aer sau n oxigen uscat, aplicnd concomitent racirea pentru a evita descompunerea. n practica, pentru a produce 1 kg. ozon se consuma o cantitate de energie de cca. 7 kWh. Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse n apa prin difuzorii porosi sau prinsisteme mecanice de dispersie. n epurarea apelor uzate, ozonul este folo sit pentru decolorare,

dezinfectie, oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli, detergenti, cian uri etc.). Este de subliniat ca ozonul are o toxicitate ridicata, pentru expunere continua concentratia n aer fii nd limitata 1a circa 0,1 mg/m3). Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluent ilor care au fost supusi anterior altor procese de epurare, pentru eliminarea culorii si a mirosului, oxidarea fierului, sulfurilor si cianurilor. La tratarea cu permanganati rezulta bioxid de mangan hidratat, care, pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant, dar pe de alta parte necesita a fi ndepartat din apa. Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat, mercaptanii, nitritii, amoniacu l, fierul si manganul, cianurile si unele substante organice. Deosebit de raspndita este di strugerea cianurilor cu clor pna la formare de cianati sau chiar de azot molecular, conform reactiilor: CN- + OCI-. CNO- + Cl-(8.6) 2 CNO-+ 3 OCl-. N2 + 2 HCO3- + 3 Cl-(8.7) Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante org anice este formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata. Acest efect este eliminat n 211

cazul folosirii bioxidului de clor, care, datorita stabilitatii sale scazute, se prepara n situ. n afara clorului molecular, pentru epurarea se utilizeazasi alte produse cu conti nut de clor activ, cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu, clorura de var, cloram inele. Reducerea -Ca si oxidarea poluantilor, reducerea este folosita pentru transforma rea unor poluanti cu caracter oxidant, nociv, n substante inofensive sau care pot fi n departate din apa prin aplicarea altor procese de epurare. Un caz tipic este reducerea cromulu i hexavalent la crom trivalent n vederea precipitarii acestuia ca hidroxid, conform reactiei: Cr2O72-+ 6FeSO4 + 7H2SO4 . Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42-(8.8) Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros n mediu acid. Agentii reducatori folositi curent n practica sunt sarurile fierului bivalent, su lfitii, acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici dect 6, fierul met alic n mediu acid. n afara de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati, reducerea este aplicata pentru eliminarea clorului activ n exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf, insolu bilizarea unor ioni metalici, Cu, Ag, prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier), tr ansformarea nitroderivatilor aromatici n amine, prin reducere cu hidrogen nascnd, transformare a compusilor organici halogenati prin nlocuirea halogenului cu hidrogen etc. 8.5.3. Precipitarea Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din ape le uzate n produsi greu solubili. Precipitarea este, de regula, rezultatul unor reac tii chimice din care rezulta substante mai greu solubile, dar ea poate avea loc si n urma schimba rii unor conditii fizice, cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare, micsorarea solubilitatii unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti, micsorarea s olubilitatii unei sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ion ului cu nocivitate scazuta. n legatura cu acest ultim exemplu, este ilustrativa marirea eficientei de ndepartare a fluorurilor din apa, la precipitarea lor ca fluorura de calciu, prin introducerea de ioni de calciu, eventual prin adaus de CaCl2. Acest adaus deplaseaza echilibrul n favoarea transformarii unei cantitati mai mari de ion F- n fluorura de calciu greu solubila, conform reactiei:

2 F- + Ca2+ . CaF2 (8.9) precipitat Precipitarea chimica se aplica frecvent la ndepartarea din apa a ionilor metalelor grele, avnd n vedere ca acestia formeaza hidroxizi cu solubilitate scazuta la anumite valori ale pH-ului, n tabelul 8.1 fiind prezentate valori ale pH-ului la care solubilitatea hidroxizi lor unor metale scade sub anumite limite. Tabelul 8.1 Valorile pH la care solubilitatea hidroxizilor unor metale se situeaza sub 10mg/ l respectiv sub 1 mg/l. Ionul metalic Valoarile pH-ului pentru S < 10 mg/l S < 1 mg/l Mg2+ 11,5 12,0 Mn2+ 10,1 10,6 212

Fe2+ Ni2+ Co2+ Zn2+ Cr3+ Al3+ Fe3+

8,9 7,8 7,8 7,2 5,1 5,0 3,2

9,4 8,3 8,3 7,7 5,4 5,3 3,5

n tabelul 8.2 sunt prezentati diversi poluanti si reactivii care pot fi utilizati pentru precipitarea lor. Tabelul 8.2 Poluanti care pot fi ndepartati prin precipitare. Poluantul Agentul de precipitare Produsii obtinuti Cianuri Sariri de fier bivalente Ferocianuri greu solubile, slab disociate, cu nocivitate scazuta Saruri ale metalelor alcalini Var, hidroxizi alcalini Sulfati Carbonat de calciu si hidroxid de magneziu greu solubili Formarea de sulfati greu solubili (ex. BaSO4) Saruri ale unor metale grele Xantati Sulfuri solubile Proteine (deseuri de par, coarne, copite, snge) Xantati metalici (ex. Cd) Sulfuri insolubile (de Hg, Cd, etc.) Combinatii greu solubile (ex. Pentru ndepartarea Hg) Sulfuri Saruri sau hidroxizi de fier Sulfura de fier solubila 8.5.4 Coagularea si flocularea Asa cum s-a mentionat la nceputul capitolului, dimensiunea particulelor de impuri tati care pot fi prezente n apele uzate variaza de la 10 - 7 mm la circa 1 mm. O parte din acesteapot fi separate prin sedimenta re. ntruct nsa o parte din impuritati au dimensiuni si deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta ca le, se recurge la agregarea lor n particule mai mari, care pot fi ndepartate prin coagulare si se dimentare. Particulele foarte fine sunt nconjurate de nvelisuri de ioni si poseda deci o ncarc are electrica care provoaca repulsia particulelor ntre ele, pentru agregarea particulelor fiind necesara nvingerea sau anularea acestor forte de repulsie. Toti solii liofobi (adica particulele ntre care nu exista interactiune) sunt alca tuiti din doua parti:

-nucleul, partea interioara, neutra din punct de vedere electric, care constituie masa micelei; -partea exterioara, ionogena, formata din doua straturi de ioni. Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie, care a dera direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz, care este format din antiioni sau contraioni. Stratul fix este asemanator unui condensator si este de numit strat dublu electric. Schema unei particule coloidale este data n figura 8.39. 213

Fig. 8.35. Modelul stratului dublu electric. Particulele coloidale din apa, datorita ncarcarii superficiale cu sarcini electri ce, apar ncarcate cu un potential negativ, numit potential zeta sau potential electrocinet ic. Coloizii, prin structura lor, apar ncarcati negativ, ncarcare ce le confera stabil itate sau echilibru stabil, nu sedimenteazasi se mentin n echilibru mult timp. Stricare a echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sed imentarea particulelor datorita formarii unor particule mai mari, flocoane. n literatura de specialitate, termenul de coagulare este folosit pentru a descrie procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua nvelisuri electrice ca re nconjoara particulele coloide, ceea ce face posibila agregarea lor, iar termenul de floculare se refera la destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti de legatura ntre particule. Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata. Multi specialisti folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care con cura la realizarea coagularii. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea c oloizilor si la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea, nici una dintre acestea n u permite prognoza comportarii n detaliu a unui sistem coloid si, de aceea, n practica aceas ta comportare este evidentiata prin teste experimentale. Procesul de coagulare se petrece n doua faze: -faza pericinetica, la introducerea reactivului, ntr-un timp foarte scurt, cnd are loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber; -faza ortocinetica, n care are loc formarea de flocoane mari, vizibile cu ochiul liber, chiar agregate, usor sedimentabile. Daca la nceputul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii /cm3 de apa, se ajunge ca la sfrsitul procesului sa existe 5-10 flocoane/cm3 de apa. Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor, ca re au fost stabilite n decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experim entale. Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume: -compresia stratului electric al coloizilor; -neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor; -formarea precipitatelor;

-adsorbtie si legare ntre particulelor de precipitare prin punti sau lanturi n punte, Me-OH-Me. 214

Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt: -hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de hidroliza -adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale; -prinderea particulelor destabilizate n agregate; -antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals; -schimbari n structura polimerilor de tip Me-OH-Me, cu contributie n adsorbtia flocoanelor. Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta n functie de compozitia chimi ca si biologica a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei. Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei, respectiv de pH, alcalinitatea (HCO3), valoarea indicatorilor Cl, SO42, de substante organice pre zente n special acizi humici si acizi fulvici. De asemenea, procesul de coagulare este dependent n cazul apelor cu ncarcare biologica de tipul algelor existente. Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa -ntlniti mai frecvent n practica - se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi, eficienta s porind cu valenta ionilor. Astfel, pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu , calciu si aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare n cazul calciul ui si de circa 500 de ori mai mare n cazul potasiului dect n cazul aluminiului. n practica se folosesc, cu precadere, sarurile de metale trivalente, Fe(III) si A l(III). La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalicipolimeriz ati, ncarcati electric pozitiv, capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si n acelasi timp sa asigure legaturi ntre mai multe particule. Doza de coagulant necesara pentru dest abilizare depinde de concentratia coloizilor, de pH si de prezenta n solutie a altor ioni. Pentru formarea puntilor de legatura ntre particulele coloidale destabilizate se utilizeaza polimeri organici sau anorganici. Cei organici pot fi cationici (polimeri de ami ne tertiare), anionici (polimeri ai acidului acrilic, poliacrilamida mai mult sau m ai putin hidrolizata, polistiren sulfonat etc.) sau neionici (poliacrilamida, oxid de pol ietilena etc.). Drept polielectrolit anorganic se foloseste n special acidul silicic polimerizat.

Polimeri organici cu nsusiri floculante sunt prezenti si n secretiile extracelular e ale unor microorganisme, printre care si cele din namolul activ, acestia avnd un rol important n flocularea namolului activ. Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influen ta importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii nc arcati negativ. Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti n doze excesive poate duce la inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor. ntruct particulele coloidale sunt prezente n aproape toate categoriile de ape uzate industriale, coagularea este unul dintre procesele de epurare care si gaseste o a plicare larga n practica. n practica tratarii apei, cele mai folosite procedee sunt: -coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti; -coagularea electrica sau electrocoagulare. Coagularea cu saruri de aluminiu -Sarurile de aluminiu, cele mai utilizate n proc esul de coagulare sunt: -sulfatul de aluminiu, Al2SO3, 18H2O; 215

-aluminat de sodiu NaAlO2 ; -clorura de aluminiu AlCl3 6H2O ; -policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc. Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu. La introducerea sulfatului de aluminiu n apa are loc reactia de hidroliza, pe baz a alcalinitatii naturale a apei data de bicarbonati (HCO3) si carbonati (CO32) , conform reactie i: Al2(SO4)3 +3Ca (HCO3)2 + 6H2O . 2Al(OH)3 . + CaSO4 + 6CO2 + 6H2O (8.10) Reactia are loc la un pH = 6,5-7,5 care reprezinta pH-ul solubilitatii minime a Al(OH3). Studiile facute asupra reactiei de coagulare cu sulfat de aluminiu au aratat exi stenta mai multor specii de ioni care se formeaza la dizolvarea si diluarea sarurilor d e aluminiu n apa, conform reactiilor: Al3+ + H2O . Al (OH)2+ + H + specii monomere Al3++ 2H2O . Al (OH)+ 2 + 2H+ (8.11) Al3+ + 3H2O . Al (OH)3 + 3H+ precipitat amorf (8.12) Al3+ + 4H2O . Al (OH)4 + 12Al . Al12(AlO4)(OH)7+ 27 . nAl13 (8.13) La pH = 6-7, hidroliza se produce n microsecunde; polimerii se formeaza dupa 1 s, iar Al OH precipita n 1-7 sec. Formarea acestor specii ioni hidroxo-metal este dependenta de pH-ul mediului. n graficul din fig. 8.40. este data distributia speciilor ionice n functie de pH si domeniul de precipitare al Al OH3. 0 2 4 6 810 12 14 pH -14 -12 -10 -8 -6 -4 -2 0 Log [Aln (OH)y

3n-y ] (mol/l) Al (OH)4 Al (OH)2+ Al13 (OH)15+ 34 Al (OH)3 Al7 (OH)4+ 17 Al3+ Fig. 8.36. Compozitia de echilibru a solutiei n contact cu precipitat proaspat de Al(OH)3 (partea hasurata reprezinta zona de lucru n tratarea practica) Speciile de aluminiu rezultate n urma hidrolizei se scriu si cu moleculele de apa , dupa cum urmeaza: 216

3+ 2+ + . HO (+ . AlHO ( )+ ..AlHO ). HO (8.14) . 26 . 2 . 25 . 3 2++ + .AlHO .( ) (8.15) () OH .+ HO . AlHO )( OH .+ HO . 25 . 2 . 24 2 . 3 Reactii continua pna la formarea [Al(H2O)2(OH)4]-, dar exista studii recente n ca re sunt date combinatii de tipul [Al13(OH)34]5+ sau [Al7(OH)17]4+. Formarea hidroxidului de aluminiu ncepe la pH = 4,5, iar la pH > 8,5 hidroxidul d e aluminiu se dizolva formnd aluminati, conform reactiei: Al (OH)3 + 3NaOH . Na3 [Al(OH)6] (8.16) Hidroxidul de aluminiu, ca si alte saruri de aluminiu, prezinta proprietati amfo tere, respectiv disociaza att ca acid, ct si ca baza, n functie de pH-ul mediului, confor m reactiilor:

Al (OH)3 . Al3+ + 3OH- (8.17) Al (OH)3 . AlO2 + H3O(8.18) Ionul aluminat hidrolizeaza n prezenta de acid formnd Al(OH)3: +AlO2 + 2H2O . Al (OH)3. + HO--(8.19) astfel ca aluminatul are rolul de coagulant. n cazul aciditatii apelor datorata HCO3 sau CO2 dizolvat, ionul de aluminat neutralizeaza aciditatea conform reactiilor: 2NaAlO2+ 2CO2+ 4H2O . 2Al(OH)3. +2Na+ +2HCO3 (8.20) Pe de alta parte, hidroxidul de aluminiu, n exces de acid, elibereaza ioni Al3+ n solutie: + Al(OH)3 + 3H3O . Al3+ + 6H2O (8.21) reactia stnd la baza recuperarii coagulantului din namolul de la statiile de trat are. n cazul folosirii sarurilor de aluminiu, procesul de coagulare este sensibil infl uentat de pH-ul apei si de temperatura. Astfel, n perioade cu temperaturi scazute, proce sul de coagulare floculare este ngreunat, formndu-se flocoane mici, greu sedimentabile. Continutul de Al3+ rezidual sau remanent, n apa tratata, variaza n functie de doza de sulfat adaugatasi de pH. Coagularea cu sulfat de aluminiu este influentatasi de tipul substantelor organi ce prezente n apa, mai ales de substantele humice, coagularea decurgnd n acest caz la pH acid. Adaugarea sulfatului de aluminiu n apa se face sub forma de solutii cu diverse concentratii, n functie de debitul instalatiei. Sulfatul de aluminiu este utilizat pentru ndepartarea fosforului din apa prin precipitare, conform reactiei: 217

Al2(SO4)3 + 2 PO34 . 2AlPO4. + 3SO24 (8.22) Coagularea cu saruri de fier -Sarurile de fier sunt utilizate n cazul purificarii apelor reziduale,domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins dect la Al(OH)3, ncepn d de la pH=3. n graficul din figura 8.41 este data distributia speciilor n functie de p H. Sarurile de fier utilizate n tratarea apei, ct si la procesul de epurare sunt: Sulfat feros FeSO4 7H2O; Sulfat feric Fe2(SO4)3 9H2O; Clorura ferica FeCl3 6H2O. Coagularea optima cu sulfat feros are loc n mediu alcalin, cu adaos de var. Mai nti se formeaza hidroxid de Fe2+ care este instabil si n prezenta O2 din apa se trans forma n hidroxid feric, conform reactiilor: FeSO4 + Ca(OH)2 . Fe(OH)2 + CaSO4 (8.23) 4Fe(OH)2 + O2 + 2H2O . 4Fe(OH)3 (8.24) 0 2 4 6 810 12 14 log [Fen(OH)y3n-y] (mol/l) 0 -2 -4 -6 Fe(OH)4 -8 -10 + -12 -14 pH Fe(OH)2 Fe(OH)2Fe2(OH)2 4+ Fe3Fe(OH)3 Fig. 8.37. Compozitia de echilibru a solutiei n contact cu precipitat proaspat de Fe(OH)3 (zona hasurata reprezinta zona de lucru n tratarea practica) Clorura ferica FeCl3 6H2O se prezinta sub forma de cristale brune, foarte

higroscopice, n practica utilizndu-se sub forma de solutie concentrata(40%). Utilizarea n amestec cu saruri de aluminiu n raport Al2(SO4)3/FeCl3 de 1/1, conduce la obtiner ea de flocoane mari, usor sedimentabile. Se utilizeaza mai ales la tratarea apelor reziduale, pentru eliminarea fosforului. Reactia de hidroliza a FeCl3 n prezenta HCO3- din apele reziduale este: 2FeCl3 + 6HCO3 . 2Fe(OH)3. +6Cl-+ 6CO2 (8.25) n cazul utilizarii Fe2(SO4)3 reactia care are loc este urmatoarea: 218

Fe2(SO4)3 + 6HCO2 . 2Fe(OH)3. +3SO42-+ 6CO2 (8.26) Si n cazul coagularii cu saruri de cii solubile monomerice, polimerice sau scutate de aluminiu. Prin nlocuirea succesiva ionice pot fi cationice, neionice si anionice, 3+ 2++ .Fe ( HO). ..Fe ( HO) OH . ..Fe ( HO)( OH ). . . 26 .. 25 .. 24 2 . (8.27) ..Fe ( HO)( OH ). .Fe ( HO)( OH ). . 23 3 ... 22 4 . Coagulanti organici. Polielectroliti cationici n calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu gre utate moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici, tip cationic . Acestia nlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier. Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza n doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati n trei clase de compusi: -melaminformaldehide cu formula: fier, se formeaza ca produsi de hidroliza, spe specii hidroxo-metal similare cu speciile di a moleculelor de apa cu ioni OH- rezulta forme conform reactiilor:

-epiclorhidrin dimetilamina: -policrorura de dialidimetil amoniu: Coagularea electrochimica (electrocuagularea) Electrocoagularea consta n introducerea n apa a ionilor metalici necesari coagular ii, 219

prin procesul de electroliza. Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metal ici, de aluminiu, fier, cupru. Prin procesul de dizolvare anodica, elementul metalic este trecut n stare ionica conform reactiilor: Al - 3e. Al 3+ (8.28) Fe - 2e. Fe2+ (8.29) Cu - 3e. Cu 2+ (8.30) n continuare are loc reactia de hidroliza n Al(OH)3 sau Fe(OH)2: Al3+ + 3HOH . Al (OH)3+ 3H+ (8.31) n cazul anozilor de fier, hidroliza conduce la Fe(OH)2; Fe2+ se oxideaza pe baza oxigenului din apa sau a clorului, la fier trivalent cu formarea Fe(OH)3, care c oaguleaza particulele coloidale, prin sorbtia acestora pe particulele coloizilor. De remarcat este faptul ca la electrodul anod au loc si reactii secundare n afara de cea de obtinere a Al3+. Astfel, ionul clor din apa se transforma n clor gazos: 2Cl-. Cl2 + 2e-; EO = 1,36 V (8.32) Cl2 + H2O . HOCl + HCl (8.33) care poate reactiona si forma HCl reducnd pH-ul. La catod au loc reactii de formare att a hidrogenului gazos, ct si a ionilor oxidr il. H+ + e-. H2 (8.34) H2O + e-. H2 + OH-(8.35) O2 + 2H2O + 4e-. 4OH-(8.36) Ca urmare a acestor reactii, pH-ul apei electrocoagulate sufera modificari, unel e date experimentale indicnd ca pe masura ce tensiunea creste, pH-ul scade. Adjuvanti sau floculanti n scopul mbunatatirii procesului de coagulare floculare , n tratarea apei se utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de s edimentare. Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti. Adjuvantii utilizati n coagulare floculare sunt de origine minerala, sau de origine organica. Adjuvanti minerali Din aceasta grupa fac parte: silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4); silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al); argile (bentonita, caolin); 220

nisip fin; carbune activ; carbonat de calciu; kiselgur (diatomee); Silicea activa este constituita din acid polisilicic obtinut prin polimerizarea controlata a acidului silicic, obtinut prin neutralizarea silicatului de sodiu, de la pH=12 pna la pH = 90,2, conform reactiei: H2SO4 + Na2SiO3 . H2SiO3 + Na2SO4 (8.37) acid metasilicic Acidul metasilicic polimerizeaza n acid polisilicic. Obtinerea unui grad de polimerizare satisfacator se face prin diluarea solutiei, dupa timpul de activar e de 2h la un PH = 9 0,2. Scaderea pH-ului conduce la transformarea solului de silice n gel. Silic ea activa este stabilita 24 h. Dozele folosite n tratare sunt de 0,4 4 mg/l SiO2 (n general 10% din doza de sulfat de aluminiu). Silico-aluminat de sodiu este analog silicei active si se obtine prin neutraliza rea silicatului de sodiu cu sulfat de aluminiu sau cu alta sare de aluminiu. Adjuvanti organici de sinteza Sunt macromolecule cu catene lungi, obtinute prin asocierea monomerilor sintetic i, avnd sarcini electrice sau grupe ionizabile. Acesti produsi au masa moleculara 10 4 105 si prezinta eficienta superioara polimerilor naturali. Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca produse solide, ca emulsii (polimer n solvent organic) sau ca solutii (20 g/l n ap a). n practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0,1 1%). Dozele u tilizate sunt de 0,1-0,2 mg/l apa, n statii de tratare pentru apa potabilasi doze de peste 0,5 mg/ l n prelucrarea apelor uzate si a namolurilor. Adjuvantii organici de sinteza se clarifica n trei grupe:

neutri (neionici) de tip policrilamida: anionici, care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic; sunt caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat negativ, carboxilic (COOH) sau sulfuric (SO3H): 221

cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. Ex. metacrilat de dimetilaminoetil: Adjuvantii naturali Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura anima la sau vegetala. Din aceasta categorie fac parte alginatii, amidonul , polizaharidele e tc. Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine. Prez enta o structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic. Adjuvan tii sunt eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu cele de aluminiu. Dozele utilizate sunt de ordinul 0,1-2 mg/l. 8.5.5. Schimbul ionic Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) c a, atunci cnd sunt puse n contact cu o apa mineralizata (continnd saruri ionizate), sa nlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti n materialul nsusi) . Se deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). n e cuatiile care urmeaza se ilustreaza mecanismul de actiune al schimbatorilor de ioni: cationitii retin cationii elibernd ioni de hidrogen (cationiti n forma H), iar anionitii retin anionii elibe rnd ioni OH (anioniti n forma OH) 2 R-H + Ca2+ cationit (forma H) demineralizare regenerare R2Ca + 2H+ cationit epuizat (8.38) 2 ROH + SO4 2demineralizare regenerare R2SO4 + 2 OH( 8.39) 222

anionit anionit (forma OH) epuizat Punnd apa mineralizata n contact succesiv, cu cantitati suficiente de anionit si d e cationit, produsul obtinut este o apa lipsita de saruri (apa demineralizata). Reactiile prezentate mai sus sunt reversibile; prin tratarea schimbatorilor epui zati cu acizi (ioni H+) n cazul cationitilor si cu baze (ioni OH-) n cazul anionitilor, ar e loc regenerarea acestora, respectiv se reface cationitul n forma H si anionitul n form a OH. n practica, schimbatorii de ioni se utilizeaza la scara mare pentru dedurizarea apelor (eliminarea ionilor de metale bivalente). n acest caz se folosesc cationiti n form a sodiu (Na), iar regenerarea lor se face cu clorura de sodiu. dedurizare 2 RNa + Ca2+

R2Ca + 2 Na+ (8.40) regenerare Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni n epurarea apelor, n sarja si n coloana. Al doilea mod este preferat. n aceasta varianta apa, eliberata n prealab il de suspensii si impuritati organice dizolvate, este trecuta peste un pat fix de sch imbator sub forma de granule. n aceste conditii, schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zo na amonte spre zona aval. n momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului intro ducnd n coloana solutie regeneratasi spalnd apoi cu apa curata. Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica n umai n zonele cu deficit mare de apa, unde se impune recuperarea apei din efluentii re ziduali, epurati n prealabil prin alte metode pentru ndepartarea suspensiilor si a substant elor organice dizolvate. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tra tarii. Un inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor pro duse de regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dif icultati mari. Situatia se schimba atunci cnd sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si elibe rate la regenerare si gasesc o valorificare. 8.6. PROCESE BIOLOGICE

Substantele organice pot fi ndepartate din apa de catre microorganismele (bacteri i, fungi, alge, protozoare, crustacee si virusi)40 care le utilizeaza ca hrana, res pectiv drept sursa de carbon (fig. 8.42 si fig. 8.43). O parte din materiile organice utilizate de catre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru desfasurarea altor reactii consumatoare de energie, legate de sinteza de materie vie, respectiv de reproducerea (nmultirea) microorganismelor. Epurarea realizata cu ajutorul microorganismelor este numita biologica. Ea se desfasoara prin reactii de descom punere si de sinteza, mijlocite de enzime, catalizatori biologici generati de catre celulele vii. 40 Cheremisinoff Nichilas P. Biotechnology for waste and wastewater treatment, N ozes Publications, Wstewood, New Jersez, U.S.A., 1996; 223

41 41 Fig. 8.38. Microorganisme utilizate n procesele biologice. Fig. 8.39. Bacterii mutante utilizate n cadrul proceselor biologice. Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara n mai multe etape. ntr-o prima faza, ntre moleculele de enzimasi de substanta utilizata ca hrana (substrat) se f ormeaza complecsi care, ntr-o faza urmatoare, se descompun elibernd produsul (sau produsii ) de reactie si enzima regenerata, care poate actiona succesiv asupra unor noi molecu le de substrat. Ecuatiile care ilustreaza schematic acest concept sunt: k1 E + S . E S ; (8.41) k1 enzima substrat complex k2 E S . E + P (8.42) complex enzima produsi de reactie Combinarea ecuatiilor diferentiale ale vitezelor acestor reactii (k1, k1 , k2) con duce la expresia ecuatiei vitezei de ndepartare a substratului (Michaelis- Menten). dC kCC s 2 Es = (8.43) dt Km +Cs n care : Km = (k1 + k2) /k1 - constanta Michaelis-Menten; Cs - concentratia substratului la timpul t. 41 Maureen Aller - Environmental Engineers 224 Handbook, CRC Press LLC, 1999;

Cnd Cs este foarte mic n comparatie cu Km, reactia este de ordinul nti, att n ceea ce priveste dependenta de concentratia enzimei, ct si de concentratia substratulu i. Cnd Cs este mult mai mare dect Km, reactia apare a fi de ordinul zero, fiind independent a de Cs. Viteza maxima vmax, la concentratii foarte mici de substrat si la o concentratie standard de enzima (-k2 CE) atunci cnd Km este egal cu acea concentratie a substratului la care viteza este egala cu din vmax, reprezinta parametri standard pentru caracterizarea reactiilor enzimatice. Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa spre celulele vii si dinspre acestea napoi spre masa de apa. n prima faza, impuritatile trec din apa uzata spre filmul, flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biom asa) prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie - desorbtie. Acest trans fer este cu att mai eficient cu ct aria interfetei lichid-biomasa este mai mare, gradientul de concentratie este mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frna p rocesul. Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate n prezenta enzimelor di n celula vie. Drept rezultat sunt sintetizate celule noi, iar produsii finali de descompunere trec napoi n apa, de unde cei volatili se degaja n atmosfera. n procesele de epurare substantele organice sunt oxidate, n sensul general si si micsoreaza continutul de hidrogen. Dupa tipul microorganismelor care asigura ndepartarea poluantilor organici din ap a se disting procesele aerobe si cele anaerobe. Microorganismele implicate n procesele aerobe necesita pentru metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul nconjurator si la eliminare a produselor de dezasimilare n mediu) oxigen. n mod normal, necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat n apa, prezent n proportie foarte mic a (0,8% vol.) fata de cea de aer (21% vol.). Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor, n sensul ca poate deveni cu usurinta deficitar n oxigen. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon, apa, nitratii. n absenta oxigenului dizolvat, organismele aerobe mor, eventual trec n forme laten te, iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care fol osesc oxigenul din materia organica sau din unele combinatii anorganice, de exemplu din nitrati si din sulfati

cu formare de amoniac, respectiv de hidrogen sulfurat. Cei mai importanti produs i de descompunere anaeroba sunt bioxidul de carbon si metanul. Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorgan isme (biomasa) pe care o contine. Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poa te fi asimilata de unitatea de biomasa n unitatea de timp. De aceea, cantitatea de poluanti organ ici aplicata n unitatea de timp unitatii de biomasa (ncarcarea organica) este la rndul sau limit ata. Att n procesele aerobe ct si n cele anaerobe nmultirea microorganismelor determina formarea de biomasa noua (namol excedentar), care este unul dintre pro dusele concentrate ale epurarii biologice. Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate n mai multe varia nte. 8.6.1 Procese aerobe n practica, epurarea biologica aeroba se realizeaza n incinte deschise, constructi i n care biomasa este fie suspendata n apa sub forma de agregate de microorganisme (f locoane), fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoa se. n ambele cazuri, sistemele sunt aprovizionate cu oxigen, de obicei din aer. n figura 8.44 este prezentat bilantul carbonului din poluantii organici ntr-un sistem de epurare biologica aer oba. Concomitent cu asimilarea combinatiilor organice ale carbonului, microorganismel e actioneazasi asupra compusilor cu azot. Astfel, azotul din substantele organice este 225

transformat treptat n amoniac, azotiti si azotati (nitrificare) si final n azot mo lecular (denitrificare). Fig. 8.40. Bilantul carbonului organic n epurarea biologica Cea mai uzuala varianta de epurare n care microorganismele sunt suspendate n apa sub forma de flocoane este procesul cu namol activ, care este reprezentat schema tic n figura 8.45. n linii mari, apa uzata (de obicei eliberata n prealabil de impuritati nediz olvate) este introdusa ntr-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice ( namol activ) si n care se administreaza oxigenul necesar respiratiei. Debitul oxigenului intro dus (mai frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de can titatea de biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (n m od obisnuit se asigura 1,0 - 1,5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 ndepartat). Pe masura admisiei de apa uzata, suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar, unde biomasa e ste separata prin decantare, iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem. O p arte din biomasa sedimentata, corespunzatoare vitezei de nmultire a microorganismelor, este elimin ata din sistem, dar cea mai mare parte este readusa n bazinul de aerare (namolul de recir culare). Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate n substanta uscata) n bazinul de ae rare sunt cuprinse ntre 0,6 si 4 kg/m3, iar n evacuarea de fund a decantorului secundar ntre 5 si 20 kg/m3. ncarcarea cu poluanti organici (data n CBO5) aplicata namolului activ (subs tanta uscata) este cuprinsa, n practica, ntre 0,05 si 2 kg/kg zi. Si procesul cu namol activ se aplica, la rndul sau, n mai multe variante, ntre care se mentioneaza: varianta epurarii clasice, n care apa uzata, mpreuna cu namolul recir culat parcurge pe lungime un bazin rectangular, modificndu-si treptat continutul de pol uanti de la capatul amonte pna la cel din aval al bazinului; variantele n care apa uzatasi nam olul recirculat sunt distribuite uniform n ntregul bazin de aerare si n care compozitia este practic aceeasi n orice punct din bazin , inclusiv n amestecul evacuat spre decantorul sec undar varianta distributiei n trepte a ncarcarii organice din namol si apa ; varianta nu mita cu sterilizare de contact, n care namolul evacuat din decantorul secundare este supu s oxigenarii ntr-un bazin separat (de regenerare ) nainte de a fi amestecat cu apa uzata n conditii de ncarcare organica ridicata ;varianta de aerare prelungita sau oxidare totala este caracterizata prin exploatarea sistemului de aerare la ncarcari organice foarte scazute , n dori

nta de a obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de namol excedentar (acest ultim deziderat s-a dovedit practic irealizabil). 226

Fig. 8.41. Schema unei instalatii de epurare biologica aeroba prin procesul cu n amol activ O varianta constructiva a procesului cu namol activ, recomandata pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de i ndustrie alimentara, industrie usoara, unitati zootehnice mici etc.) este santul de oxida re, la care bazinul de aerare este un canal, realizat direct n pamnt (avnd peretii si fundul pr otejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza, de regula, cu aeratoarele mecanice cu a x orizontal. O varianta constructiva a procesului cu namol activ, recomanda pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de indu strie alimentara, industrie usoara, unitati zootehnice mici, etc.) este santul de oxid are, la care bazinul de aerare este un canal, realizat direct n pamnt (avnd peretii si fundul pr otejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza, de regula, cu aeratoare mecanice cu ax orizontal. O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme, n care nu se realizeaza decantarea secundarasi deci recircularea biomasei, o reprezinta iazur ile biologice care sunt exploatate la ncarcari organice (CBO5, raportate la volum) mici de cca. 0,001 kg/ m3 zi (cca. 50 kg/ ha zi). Epurarea biologica aeroba n sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe u n suport solid se realizeaza, de asemenea, n mai multe variante, dintre care cea ma i uzuala o constituie filtrele biologice (fig. 8.46). Acestea constau din bazine prevazute la fund cu un radier drenant, care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (a ria suprafetei exterioare raportata la unitatea de volum) ct mai mare. Ca material filtrant (sup ort pentru pelicula) se folosesc, de exemplu, bucati de roca (granit, tufuri vulcanice etc. ) concasata sau de ceramica la dimensiuni ntre 50 si 80 mm, sau materiale filtrante din alte mate riale (mai ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice n jur de 100 m2/ m3).n cazul materialelor filtrante grele, naltimea acestora este ntre 1 si 2 m; n cazul celor m ai usoare (mase plastice) se realizeaza naltimi mai mari (5 m sau mai mult). Constructia es te astfel realizata nct aerul sa aiba acces n materialul filtrant prin tiraj natural sau fort at. Pe fata superioara a materialului filtrant este distribuita apa uzata (eliberata n preala bil de suspensii) care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant, fiind colectata apoi sub radierul

drenant. ncarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mi ca ncarcare si de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare ncarcare. Dupa un anumit timp de la n ceperea alimentarii cu apa uzata, pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelic ula gelatinoasa de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utiliznd pentru respira tie oxigenul din aer. ncarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse ntre 0,1 si 0,4 kg/zi la 1 m3 material filtrant ajungnd pna la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mar e ncarcare. 227

Fig. 8.42. Biofiltru.42 Fig. 8.42. Biofiltru.42 O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata pe o suprafata solida o reprezinta reactoarele biologice rotative, la care suportul solid sub forma unui tambur cu suprafata specifica mare, imersat pna sub ax ntr-o cuva strabatuta conti nuu de apa uzata, este mentinut ntr-o miscare de rotatie lenta (cteva rotatii pe minut). Prin aceasta, la fiecare rotatie, elementele suprafetei suportului patrund n apasi apoi revin n aer , ceea ce asigura contactul peliculei biologice, formate pe suprafata suportului, att cu po luantii din apa uzata ct si cu oxigenul atmosferic. Apa uzata este trecuta continuu prin cuva cu un debit corespunzator unei ncarcari cu substante organice (CBO5) cuprins ntre 0,01 si 0,03 kg/zi la 1 m2 suprafata de umplutura; aceasta revine la o ncarcare volumetrica de 1-3 kg/m 3zi. n aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%. 8.6.2. Procese anaerobe Epurarea anaeroba a apelor uzate, spre deosebire de cea aeroba, se realizeaza n incinte nchise (bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba ac tivitatea microorganismelor anaerobe. Epurarea anaeroba a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii n bazinul de fermentare la valori de 20 - 400C (domeniul mezofil) sau mai mari, de 45 - 600C (domeniul termofil), dar poate avea loc si la temperaturi de 10 - 200C (domeniul criofil). Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales d in punct de vedere energetic, ntruct treapta de aerare, mare consumatoare de energie electrica, este eliminata, iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de ferme ntare combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperir ea unor nevoi de energie din statia de epurare. Pe de alta parte, productia de namol excedentar e ste nulasi nensemnata, prin aceasta evitndu-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor astfel de namoluri. Si la epurarea anaeroba a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica, fie sub forma de suspensie, fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. Pentru prima categorie este tipic procesul anaerob de contact, n care apa uzata supusa epurarii este agi tata cu suspensia de microorganisme n bazinul de fermentare si de aici, pe masura aliment arii cu apa 42 Xxx chimia ecologica, xxxx

228

uzata, amestecul este transferat ntr-un decantor nchis. Namolul anaerob sedimentat n acesta este recirculat n bazinul de fermentare, iar apa epurata este evacuata din instal atie. n alta varianta, masa de microorganisme anaerobe, dezvoltata pe un suport granular poro s (granule de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata, este me ntinuta n stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea bulelor de gaze formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de namol). n sfrsit, n varianta de filtru anaerob, apa uzata este pusa n contact cu un material filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice, cu deosebirea ca accesul a erului este mpiedicat, bazinul fiind nchis, iar materialul filtrant complet necat. Microorganis mele anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impurita tilor organice. Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de ndepartare din apa a poluantilor organici (masurati prin CBO), cuprinde ntre 50 si 90% la ncarcari organice care uneori pot sa le depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba, ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de investitii. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare ana eroba, mai ales ultimele doua variante, pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scaz ut de poluanti organici. n acest fel, epurarea anaeroba poate asigura n multe cazuri ndepartarea na intata a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de e purare biologica aeroba. Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie, industr ia alimentara, industria textilasi a pielariei, precum si anumitor ape uzate din in dustria chimica. 8.7. DEZINFECTIA Dezinfectia este procesul de ndepartare din apele uzate a microorganismelor patogene. Aplicarea procesului este oportuna n cazul apelor uzate industriale car e contin astfel de microorganisme (tabacarii, abatoare, unitati de crestere a animalelor, fabrici de conserve, industrie fermentativa, etc.). Trebuie sa se faca distinctie ntre dezin fectie si sterilizare. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacte rii, alge, spori, virusuri etc.), n timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele. Mecanis mul dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celu lar pe de o parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma, inclusiv a enzimelor, pe de alta parte.

Agentii chimici (ozon, clor, bioxid de clor, brom, iod, etc.) pot degrada materi a celulara reactionnd direct cu aceasta, n timp ce metodele fizice induc modificari chimice a le acestui material. Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul nti, respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concent ratia acestora n momentul considerat: dN = kN (8.44) dt unde: N - este numarul de organisme pe unitatea de volum la timpul t; k - constanta de viteza. Prin integrarea ecuatiei de mai sus se obtine relatia (5.38), care exprima numar ul de organisme la timpul t n functie de numarul acestora, No, la timpul to (concentrat ia initiala) N = No e-k t (8.45) 229

Viteza de distrugere a organismelor este influentatasi de concentratia dezinfectantului, C, ntre aceasta si timpul necesar distrugerii, t, existnd relati a: Cn x t = const. (8.46) Pentru a exprima influenta temperaturii asupra vitezei de dezinfectie, s-a propu s relatia empirica: kt = k2 d(t -20) (8.47) n care: kt - este constanta de viteza la temperatura t; k2 - constanta de viteza la 200C; d - constanta empirica. Influenta pH-ului este ilustrata n figura 8.47. Fig. 8.43. Concentratii ale clorului liber care, la diferite valori ale pH, ucid Escheria coli n 30 min. Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta n apa a altor substante, ma i ales compusi organici, care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivndu-i. Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termicasi de iradier e cu radiatii de energie ridicata. Dezinfectia termica este rar aplicata, datorita co nsumurilor mari de energie. Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie; se presupune ca efectul se datoreaza formarii n celule a unor radicali liberi n urma absorbtiei energiei radi ante, mai ales de catre acizii nucleici. Se pot aplica cu succes razele gama, razele X si cele ultraviolete, cele din urma fiind preferate. Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ, care actioneaza sub forma de ion e hipoclorit; efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH, cnd hipocloritu l actioneaza sub forma de acid hipocloros slab disociat. Amoniacul prezent n apa reactioneaza cu clorul activ dnd nastere (n functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi- si triclor amina, care la rndul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular. Si cloramine le exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care l contin: La doze sporite de clor, acestea sunt oxidate la azot molecular. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante dat orita clorului activ pe care l contin. La doze sporite de clor, acestea sunt oxidate la azot mol ecular, ceea ce determina scaderea clorului activ remanent n solutie. Dupa oxidarea lor totala (p unctul de "rupere") concentratia clorului ncepe sa creasca din nou (fig. 8.48)

230

Fig. 8.44. Variatia concentratiei clorului activ la tratarea cu clor a apelor cu continut de amoniac43 . Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor, care are avantajul de a fo rma n mai mica masura derivati halogenati cu substante organice. Pentru dezinfectie au fost folositi, dintre ceilalti halogeni, iodul si bromul, dar ntr-o masura mai mica datorita costului mai ridicat. Ozonul este folosit n epurarea apelor uzate att pentru nsusirile sale dezinfectante , ct si pentru capacitatea sa de a ndeparta unii poluanti organici. 43 Maureen Aller - Environmental Engineers Handbook, CRC Press LLC, 1999; 231

CAPITOLUL 9 PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA NAMOLURILOR PROVENITE DIN EFLUENTII LICHIZI INDUSTRIALI 9.1. FORMAREA SI CARACTERISTICILE NAMOLURILOR Epurarea apelor uzate, n vederea evacuarii n receptorii naturali sau a recirculari i, conduce la retinerea si formarea unor cantitati importante de namoluri ce nglobea za att impuritatile continute n apele brute, ct si cele formate n procesele de epurare. Schemele tehnologice aplicate pentru epurarea apelor uzate industriale si orasen esti, din care rezulta namoluri se pot grupa n doua mari categorii: cele privind epurar ea mecanochimicasi cele privind epurarea mecano - biologica. n fig. 9.1 si 9.2 se prezinta principal ele surse de namol n cadrul schemelor de epurare mentionate1. Fig. 9.1.Surse de namol din statia de epurare mecano-biologica. Din punct de vedere fizic, namolurile provenite din epurarea apelor uzate se considera sisteme coloidale complexe, cu compozitii eterogene, continnd particule coloidale 1 Nixtreanu Viorica 2001; Procese unitare pentru tratarea apelor, Ed. Agir, Bucure;ti,

( d < 1 m), particule dispersate (d = 1 - 100 m), agregate, material n suspensie et c., avnd un aspect gelatinos si continnd foarte multa apa. Din punct de vedere tehnologic, namolurile se considera ca faza finala a epurarii apelor, n care sunt nglobate produse ale ac tivitatii metabolice, materii prime, produsi intermediari si produse finite ale activitati i industriale. Fig. 9.2. Surse de namol din statia de epurare mecano chimica. Principalele tipuri de namol ce se formeaza n procesele de epurare a apelor uzate sunt: -namol primar, rezultat din treapta de epurare mecanica; -namol secundar, rezultat din treapta de epurare biologica; -namol mixt, rezultat din amestecul de namol primar si dupa decantarea secundara, obtinut prin introducerea namolului activ n exces n treapta mecanica de epurare; -namol de precipitare, rezultat din epurarea fizico-chimica a apei prin adaos de agenti de neutralizare, precipitare, coagulare - floculare. Dupa stadiul lor de prelucrare n cadrul gospodariei de namol, se pot clasifica: -namol stabilizat (aerob sau anaerob); -namol deshidratat (natural sau artificial); -namol igienizat (prin pasteurizare, tratare chimica sau compostare); -namol fixat, rezultat prin solidificare n scopul imobilizarii compusilor toxici; -cenusa, rezultata din incinerarea namolului; Clasificarea namolurilor dupa compozitia conduce la luarea n considerare a doua mari categorii: -namoluri cu compozitie predominant organica, ce contin peste 50% substante volatile n substanta uscatasi care, de regula, provin din epurarea mecano-biologi ca; -namoluri cu compozitie predominant anorganica, ce contin peste 50% din substanta uscatasi care de regula, provin din epurarea fizico- chimica.

9.2. CARACTERISTICILE FIZICO-CHIMICE ALE NAMOLURILOR Pentru caracterizarea namolurilor se apeleaza la: -indicatori generali (umiditate, greutate specifica, pH, raport mineral volatil, putere calorica etc.); -indicatori specifici (substante fertilizante, detergenti, metale, uleiuri si gr asimi etc.) n functie de provenienta apei uzate industriale. Datorita naturii complexe a namolurilor, indicatorii generali si specifici se completeaza cu alti parametri ce caracterizeaza modul de comportare a namolurilo r la anumite procese de prelucrare (fermentabilitate, filtrabilitate, compresibilitate, flota bilitate). Principalele caracteristici fizico-chimice ale namolurilor care prezinta interes n tehnologia de prelucrare si evacuare sunt analizate n cele ce urmeaza. Umiditatea sau continutul de apa Aceasta variaza n limite foarte largi, n functie de natura namolului (mineral sau organic), de treapta de epurare din care provine (primar, secundar, de precipita re etc.). Astfel materialele grosiere retinute pe gratare si site au umiditate de 60%, na molul primar proaspat 95-97%, namolul activ n exces 98-99,5% si namolul de precipitare 92-95% (tabelul 9.1.) n practica prelucrarii namolului este important a cunoaste modul d e legare a apei si energia necesara pentru ndepartare. Greutatea specifica a namolului Aceasta depinde de greutatea specifica a substantelor solide pe care le contine, de umiditatea lor si de provenienta namolului n cadrul statiei: namolul primar brut are o greutate specifica de 1,004-1,010 t/m3, namolul activ excedentar are valori mai mici, n ju r de 1,001 t/m3, iar dupa ngrosare 1,003 t/m3. Mineral si volatil n substanta uscata Acesta este un criteriu de clasificare a namolurilor ( namol organic n care M / V < 1 si namol anorganic n care M / V > 1 ) si un criteriu de selectie a procedeelor de prelucrare, ntruct un namolul organic este putrescibil si se are n vedere mai nti stabilizarea sa mai ales pe cale biologica (fermentare anaeroba, tabilizare aeroba), pe cnd namolul a norganic se prelucreaza prin procedee fizico- chimice (solidificare, extractie de componente utile etc.) .

Tabelul 9.1. Caracteristicile de filtrabilitate ale unor namoluri industriale Provenienta namolului Umiditate initiala, % Rezistenta specifica conventionala la filtrare 1016 cm/g Coeficient de compresibilitate, s Namolul primar, Filatura Balotesti 86 1180 0,6 Namol de precipitare de la Tabacaria minerala Rm.Vlcea 88,7 90,9 20 - 25 0,75 Namol primar brut, CCH Onesti 95,6 90,6 310 375 0,8

Namol primar de la prelucrarea carbonifera Petrila 85 92 300 1200 0,8 Namol de precipitare, "Rulmentul" Brlad 95,6 96,7 86 188 0,7 0,9 Namol de precipitare C.Ch. Valea Calugareasca 93,1 94,4 20 30 0,6 Namol de precipitare "Dero" Ploiesti 98,1 11,2 1,16 Namol primar (bere, spirt, drojdie) Bragadiru 97,1 98,6 5910 60000 0,6 1,3 Namol biologic n exces CCH Piatra Neamt 98,5 98,7 2953 4393 1,1 Namol primar brut ISCIP Cazanesti 94,7 97,2 674 704 Namol biologic n exces, crescatorii de porci 97 99 5000 7000 0,9 1,2 Namol biologic n exces (aerare prelungita), Industria lnii Constanta 97,8 98,2 1761 1960 0,9 Rezistenta specifica la filtrare si compresibilitate Acesti parametrii reprezinta unii dintre cei mai importanti parametri pentru deshidratarea namolurilor si instrumente de apreciere a conditionarii namolurilo r. Rezistenta specifica la filtrare se caracterizeaza cu relatia: 2 bPA 2 r= .c (9.1) n care: r - rezistenta specifica la filtrare, n cm/g; P - diferenta de presiune aplicata, n dyn/cm2; A - suprafata de filtrare, n cm2; . - vscozitate dinamica a filtratului (la temperatura probei), n g/cm s; b - panta dreptei din reprezentarea grafica a raportului t/v . v, n s/cm6; c - concentratia de solide n turba, n g/cm3. Pentru determinarea experimentale a rezistentei specifice la filtrare se masoara

volumele de filtrat scurse la anumite intervale de timp ntr-o instalatie speciala de laborator, prin filtrare la diferenta de presiune negativa sau pozitiva. n tabelul 9.1. se prezinta valori ale rezistentei specifice la filtrare si coefic ientul d compresibilitate pentru unele namoluri rezultate din epurarea apelor uzate indus triale. Puterea calorica a namolului Aceasta variaza n functie de continutul n substanta organica. Orientativ, putndu-se determina cu relatia:

PCn = SV x 44,4 (9.2) n care: PCn - puterea calorica neta; SV-continutul n substante volatile. Puterea calorica se determina experimental, utiliznd o bomba calorimetrica. n tabelul 9.2 se indica valorile orientative ale puterii calorice calculate la dif erite concentratii de materii organice. Tabelul 9.2. Valori orientative ale puterii calorice a namolurilor la diferite concentratii d e materii organice, n solide uscate Materii organice n solide totale uscate ( % ) Putere calorica ( Kcal/kg ) Namol primar Namol activ n exces 100 6650 5650 90 5850 5050 80 5200 4450 70 4300 3850 60 3600 300 50 2800 2650 40 2150 2050 30 1400 1500 Metale grele si nutrienti Continutul de nutrienti (K, P, N) prezinta o importanta deosebita atunci cnd se are n vedere valorificarea namolului ca ngrasamnt agricol sau agent de conditionare a s olului. De asemenea, utilizarea agricola a namolului este conditionata de prezenta si ca ntitatea metalelor grele care prezinta grad ridicat de toxicitate. Daca namolul menajer c ontine cantitati reduse de metale grele, n general sub limitele admisibile, namolul rezultat din e purarea n comun a apelor orasenesti cu cele industriale conduce, n functie de profilul indu striei, la cresterea concentratiei de metale grele n namol. Prezenta si concentratia metalel or n namolurile industriale depinde de profilul si procesul tehnologic al industriei. 9.2.1. Caracteristici biologice si bacteriologice Namolurile proaspete (primare si secundare) prezinta caracteristici biologice si bacteriologice asemanatoare cu cele ale apei supuse epurarii, cu mentiunea ca di minuarea lor n faza apoasa se traduce cu o concentrare n faza solida. Diferitele procedee de prelucrare a namolului, conduc si la diminuarea potentia lului microbiologic al namolului si n mod deosebit al potentialului patogen. n cadrul un

or procedee de prelucrare se creeaza conditii de dezvoltare a microorganismelor cap abile sa transforme unele substante prezente din namol n substante utile sau neutre n rapor t cu mediul nconjurator. Astfel, n bazinul de fermentare anaeroba se dezvolta microorga nisme capabile de mineralizarea materiilor organice care realizeazasi o reducere relat iva a potentialului patogen. n procesul de compostare, prin procese biochimice complexe se produce o humificare a materiei organice, iar datorita temperaturii se produce si o dezinfectie

a namolului. Namolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale cu pot ential patogen ridicat (ferme de animale, tabacarii, abatoare etc) trebuie prelucrate n mod core spunzator. Unele categorii de ape uzate ce nu prezinta un mediu prielnic de viata pentru mi croorganisme (pH acid, prezenta unor metale toxice etc) conduc la formarea de namoluri fara p otential patogen. 9.3. PROCESE SI PROCEDEE DE PRELUCRARE A NAMOLULUI Procesele de prelucrare a namolurilor sunt multiple si variate, n functie de provenienta si caracteristicile lor, dar si n functie de modul final de evacuare. Clasificarea proceselor de prelucrare se poate face dupa diferite criterii, cum ar fi reducerea umiditatii, mineralizarea componentei organice etc. n tabelul 9.3. se prezinta o grupare a procedeelor de prelucrare sugernd posibilitatea alegerii unei scheme tehnologice convenabile fiecarui tip de namol si conditiilor specifice locale. Tabelul 9.3. Procedee de prelucrare a namolului. Tip de namol ngrosare Omogenizare Fermentare Igienizare Conditionare Dishidratare Uscare Oxidare totala Evacuare finala PRIMAR Gravitationala Fermentare anaeroba Chimica Platforma pt. uscarea namolului Vetre etajate rotative Incinerare ngrasamnt agricol Fermentare aeroba Termica Filtru presa Depozitare Vacuum filtru Materiale constructii Flotare Stabilizare chimica nghetare Atomizare Oxid. umeda Agent de

conditionare a solului SECUNDAR Centrifuga Filtru banda Tratare termica Cu material inert Concentrator rotativ Uscare solara Piroliza Centrifugare Compostare Laguna DE LA TRATARE CHIMICA Evacuare n subteran sau n mediu marin 9.3.1. Sitarea namolurilor Prin sitarea unui namol se ntelege procesul prin care se retin din acesta particu le de dimensiuni mai mari si de diverse compozitii (plastic, lemn, metal, materiale te xtile, cauciuc, hrtie, etc.) care pot ngreuna procesele de prelucrare ulterioara. Cele mai frecvente perturbari n functionarea proceselor de prelucrare a namoluril or datorate corpurilor cu dimensiuni mai mari se refera la: -blocarea si acelerarea uzurii rotoarelor pompelor care vehiculeaza namol ; -blocarea snecului centrifugelor, n cazul concentrarii si/sau deshidratarii ; -blocarea sistemului de distributie a namolului, a rolelor de ghidare a benzii, precum si cresterea uzurii acesteia n cazul concentrarii si/sau deshidratarii cu filtre banda ; -blocarea armaturilor si pieselor speciale montate pe conductele ce transporta namol. Se vor prevedea instalatii de sitare curatite automat, cu dimensiunea deschideri lor

cuprinsa ntre 3 si 6 mm2. Cele mai frecvent utilizate instalatii de sitare sunt: -sitele pasitoare ; -instalatii montate pe conducta de transport a namolului prevazute cu sistem de presare a retinerilor; 9.3.2. Maruntirea namolurilor Maruntirea namolurilor este un proces, n care o cantitate mare de material fibros (vscos) continut de namol este taiat sau mpartit n particule mici astfel nct sa se pr evina colmatarea sau nfasurarea n jurul echipamentelor n miscare. Un tocator tipic este p rezentat n fig. 9.33. Fig. 9.3 Echipament de maruntire a namolului Tocatoarele, nca de la nceput au necesitat o atentie deosebita pentru ntretinere, d ar noile proiecte de tocatori cu viteza redusa s-au dovedit mult mai durabile si mai fiabile. 9.3.3. Deznisiparea namolurilor n statiile de epurare unde nu se folosesc instalatii separate pentru ndepartarea nisipului nainte de decantoarele primare, sau acolo unde procesul nu permite, est e necesar sa se ndeparteze nisipul nainte ca namolul sa poate fi procesat. Cea mai eficienta me toda de deznisipare a namolului este supunerea acestuia unor forte centrifuge pentru sep ararea particulelor de nisip de namolul organic. Aceasta separare se obtine prin folosi rea unui deznisipator tip ciclon, ce nu are parti mobile. Eficienta deznisipatorului tip ciclon este influentata de presiunea si de concen tratia de substante organice din namol. Pentru a obtine separarea efectiva a nisipului, na molul trebuie diluat pna la 1 2% substanta uscata. Din moment ce concentratia creste, marimea particulelor ce pot fi ndepartate descreste. 9.4. CONDITIONAREA CHIMICA A NAMOLURILOR 2 2 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. 3 3 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Conditionarea chimica reprezinta procedeul de prelucrare a namolurilor utilizat pentru mbunatatirea eficientei proceselor de concentrare si deshidratare ale acestora. A daosul de reactivi chimici conduce la micsorarea rezistentelor specifice la filtrare a nam olurilor si implicit la separarea mai usoara a apei din namolul trimis la prelucrare. Pentru conditionarea chimica a namolurilor se utilizeaza n mod frecvent doua grupe de reactivi: -reactivi anorganici ; -polielectroliti organici. Din categoria reactivilor anorganici mai des utilizati se pot enumera: varul, cl orura ferica (FeCl3), sulfatul feric [Fe2 (SO4) 9H2O], sulfat feros (FeSO4 7H2O), clor osulfat feric ( FeSO4Cl). De asemenea, n anumite situatii se folosesc sisaruri de aluminiu precum sulfatul de aluminiu Al2 (SO4)3. Doza optima de reactiv reprezinta cantitatea cea mai mica de substanta chimica care, n conditii de laborator, produce un namol cu rezistenta specifica de filtrare ega la cu 10 1010 cm/g pentru o diferenta de presiune aplicata n laborator .P = 0,5 bar . Prin doza maxima se ntelege cantitatea cea mai mare de reactiv careia i corespunde o rezistenta specifica de filtrare minima (valoare ce nu mai poate fi redusa pri n marirea dozei). Varul este folosit pentru ridicarea pH-ului atunci cnd acesta are valori scazute datorita utilizarii clorurii ferice pe post de coagulant. Pe lnga controlul pH-ul ui, varul mai poate reduce mirosurile produse de sulfuri care sunt transformate n solutie, din hidrogen sulfurat n sulfurasi ion bisulfura, produsi de reactie nevolatili la un pH alcali n. Formarea precipitatilor de carbonat si hidroxid de calciu conduce la mbunatatirea proceselor de deshidratare, actionnd ca un agent de nfoiere care mareste porozitat ea namolului si diminueaza rezistenta la compresiune. Trebuie evitata dozarea n exces a varului, deoarece aceasta poate afecta procesul de stabilizare a namolului. n general dozele de var variaza ntre 5 si 40% din substanta uscata. Clorura ferica este un reactiv folosit la coagularea materiilor solide din namol, proces

care decurge n bune conditii la pH mai mare de 6. La pH sub 6, formarea flocoanel or este slaba iar deshidratarea se realizeza dificil. De aceea, pentru corectarea pH-ului se foloseste varul, care va conduce la o deshidratare optima. Majoritatea namolurilor rezulta te n urma epurarii apelor uzate nu pot fi conditionate cu succes fara a asocia clorura ferica cu varul. Clorura ferica trebuie introdusa n namol naintea varului iar punctele de injectie a celor doi reactivi trebuie sa fie separate. n general dozele de clorura ferica variaza ntre 2 si 10% substanta uscata. Avnd n vedere corozivitatea pronuntata a clorurii ferice, se recomanda manipularea si stocarea corespunzatoare a acesteia. Clorura ferica se livreaza sub forma lichida, n solutie cu o concentratie de 30 5%. Polimeri organici (polielectroliti) cunoscuti si sub numele de polielectroliti, sunt substante chimice de sinteza cu structura de lant molecular lung, solubile n apa, care favorizeaza procesele de concentrare si deshidratare ale namolurilor retinute n s tatiile de epurare. Acestia actioneaza asupra particulelor solide din namol prin neutralizarea sarcinii electrice a acestora si formarea flocoanelor cu proprietati de deshidratare mbuna tatite.

Functie de sarcina electrica predominanta a acestora, polimerii pot fi: -neionici nu prezinta sarcina electrica ;

-anionici utilizati pentru conditionarea namolurilor cu continut preponderent mineral; -cationici pentru conditionarea namolurilor de natura organica. Poliacrilamida este cel mai utilizat polimer de tip neionic, si se formeaza prin polimerizarea catenei monomerului acrilamida. Pentru a transporta sarcina electr ica pozitiva sau negativa n solutie apoasa, poliacrilamida trebuie combinata cu monomeri anionici sau cationici4. 9.4. CONCENTRAREA (NGROSAREA) NAMOLURILOR Procedeul de concentrare (ngrosare) a namolurilor consta n reducerea umiditatii acestora n vederea prelucrarii ulterioare a unor volume mai mici. Se poate aplica tuturor namolurilor ce rezulta n urma epurarii apelor uzate. Functie de proprietatile namolului ce urmeaza a fi concentrat, se pot aplica sch eme cu sau fara conditionarea chimica sau termica a acestuia. Aceasta metoda constituie cea mai simplasi larg raspndita metoda de concentrare a namolului, avnd drept rezultat reducerea si ameliorarea rezistentei specifice la filtrare. ngrosarea se poate realiza prin decantare, flotare sau centrifugare, gradul de ngr osare depinznd de mai multe variabile, dintre care mai importante sunt: tipul de namol, concentratia initiala a solidelor, temperatura, utilizarea agentilor chimici, du rata de ngrosare etc. Prin ngrosare, volumul namolului se poate reduce de circa 20 de ori fata de volu mul initial, dar ngrosarea este eficienta tehnico-economic pna la o concentratie de so lide de 810%. Cele mai utilizate procedee de concentrare a namolurilor provenite dintr-o stati e de epurare sunt: -concentarea gravitationala ; -concentrarea mecanica, care poate fi realizata n instalatii specifice precum: -filtru cu vacuum ; -filtru presa ;

-filtru banda ; -unitate de flotatie cu aer dizolvat ; -centrifuga ; -instalatie de concentrare cu snec. 9.4.1. ngrosarea gravitationala Se realizeaza n instalatii conventionale de tipul decantoarelor circulare, avnd radierul cu panta spre centru, dotate cu echipamente mecanice de amestec lent, pentru a favoriza dirijarea namolului spre centru, de unde se extrage, apa separata evacun du-se pe la partea superioara. Timpul mediu de retinere a solidelor n ngrosator este de 0,5-2 zile. Se utilizeaz a n mod frecvent ngrosatoare cu functionare continua, instalatiile calculndu-se la o nc arcare hidraulica de 0,6-1,2 m3/m2 h. ncarcarea cu solide este de 1,5-6,0 kg/m2h, n funct ie de caracteristicile namolului (tabelul 9.4.) 4 4 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Tabelul 9.4. ncarcarea si concentratia n solide la ngrosatoare gravitationale Tipul de namol ncarcarea n solide kg/m2h Concentratia de solide n ngrosat % Namol primar 4 6 8 10 Namol activ 1 1,2 2,5 3 Pelicula biologica 1,5 2 7 9 Namol primar + activ 1 2 5 8 Namol primar + pelicula biologica 2 -2,4 7 - 9 Concentratoarele gravitationale sunt constructii, n general sub forma unor bazine circulare (fig. 9.4 a si b), folosite cu precadere pentru prelucrarea urmatoarel or tipuri de namoluri5: -primar sau primar conditionat cu var; -biologic de la filtrele percolatoare; -fermentat anaerob. a) b) Fig. 9.4. Concentrator de namol gravitational: 5 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews , USA, 2003; Environmental Engineering, Elsevier Science

a) vedere n plan; b) vedere n sectiune. La proiectarea concentatoarelor de namol se va tine seama de urmatoarele criteri i: -numarul minim de unitati n = 2 ; -evacuarea supernatantului sa se realizeze pe ct posibil gravitational ; -se va tine seama ca ncarcarea cu substanta uscata sa nu depaseasca limita maxim admisa. 9.4.2. Concentrarea (ngrosarea) mecanica a namolurilor Reprezinta procedeul de reducere a umiditatii namolurilor cu ajutorul unor utilaje si echipamente specializate, capabile sa realizeze performante superioare concentra toarelor gravitationale. Atunci cnd se aplica concentrarea (ngrosarea) mecanica este obligatorie conditionarea namolului ce urmeaza a fi prelucrat. Prin conditionare se urmarest e reducerea rezistentei specifice la filtrare r si a coeficientului de compresibilitate s . Concentrarea mecanica a namolurilor poate fi realizata cu unul din urmatoarele utilaje: -unitati de flotatie cu aer dizolvat ; -centrifuge ; -concentratoare gravitationale cu banda ; -concentratoare cu tambur rotativ. ngrosarea prin flotare se aplica pentru suspensii care au tendinta de flotare si sunt rezistente la compactare prin ngrosare gravitationala (fig. 9.5.). Procesul de flotare cu aer se poate realiza prin: flotarea cu aer dispersat, flo tare cu aer dizolvat sub presiune, flotare cu aer la presiune negativasi flotare biologi ca. Cel mai larg utilizat este procesul de flotare cu aer dizolvat sub presiune, care prin destin dere la presiunea apropiata de cea atmosferica elimina bule fine (d 80 m), care se ataseaza sau se nglobeaza n flocoanele de namol si le ridica la suprafata. Pentru asigurarea unei concentra tii convenabile de materii n suspensie la alimentare, se practica recircularea unei fractiuni de efluent. Principalii parametri ce influenteaza procesul de ngrosare prin flotare sunt: presiunea, raportul de recirculare, concentratia de solide la alimentare, durata de retentie,

raportul aer / solide, tipul si calitatea namolului, ncarcarea hidraulica n solide , utilizarea agentilor chimici6. 6 6 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Fig. 9.5. Instalatie de flotatie. Dimensionarea instalatiei de presurizare a aerului va tine seama de mai muti factori, precum: -ncarcarea superficiala cu materii solide Is , considerata la proiectare ; -eficienta sistemului de presurizare ; -presiunea de functionare a sistemului ; -temperatura lichidului ; -concentratia n materii solide a namolului ce urmeaza a fi ngrosat. Eficientele instalatiilor de presurizare variaza de la un producator la altul si de configuratia sistemului ce a fost adoptat, ntre 50 peste 90%. ngrosarea prin centrifugare se aplica n general pentru namolul activ n exces, atunc i cnd nu se dispune de spatiu pentru alte instalatii mai putin compacte. Utiliznd centrifuga cu transportor elicoidal se poate atinge o concentrare de sol ide de circa 4% si un grad de retinere a solidelor de 90%, la ngrosarea namolului act iv cu adaos de floculanti. Tinnd seama de viteza de rotatie mare a echipamentului (6000 rot/m in), consumul de floculanti este mai mare datorita fragilitatii si ruperii flocoanelo r, deci costurile de exploatare sunt mai mari dect n cazul altor procedee. n tabelul 9.5. se prezinta date comparative asupra diferitelor procedee de ngrosar e a namolului. Tabelul 9.5. Date comparative ntre diferite procedee de ngrosare a namolului Tehnologia Continut de substanta uscata obtinuta (%) Consum de energie, kWh/m3 namol Caracteristici ngrosare gravitationala 4 -6 0,1 0,3 Simpla: costuri scazute de exploatare; necesita spatiu mare, costuri de constructii ridicate; nu este afectata de solidele prezente n

namol

ngrosarecentrifugare prin 5 0,7 2,5 Convenabil pentru namoluri biologice (fara substante abrazive); spatiu redus si cost de constructie scazut ngrosareflotare prin 4 -6 0,3 0,6 Spatiu redus; costuri de constructie mici; tehnologie sofisticata; costuri de exploatare ridicate Principalele variabile operationale includ: -caracteristici ale namolului influent la concentrare (ngrosare) precum indexul volumetric al namolului si proprietatea de a retine apa acestuia ; -viteza de rotatie a tamburului ; -ncarcarea hidraulica ; -grosimea stratului lichid din camera de centrifugare ; -viteza diferentiala a snecului transportor ; -necesitatea conditionarii chimice n vederea mbunatatirii performantelor de concentrare. Concentrator gravitational cu banda - Echipamentul consta dintr-o banda filtrant a tensionata actionata de un sistem de role cu viteza variabila. Namolul introdus la concentrare este distribuit ntr-un strat uniform pe toata latimea activa a benzii. Datorita m aterialului filtrant din care este realizata banda, supernatantul se separa pe cale gravitat ionalasi este evacuat ntr-un jgheab la partea inferioara a instalatiei. (fig. 9.6). Pe ntreg par cursul traseului de deplasare a benzi, dar si pe toata latimea acesteia, n zona de concentrare, na molul este brazdat de catre un sistem de greble. La capatul aval al benzii, namolul concent rat este descarcat ntr-un jgheab colector. n zona inferioara de deplasare a benzii este mon tat un dispozitiv de spalare a acesteia7. Fig. 9.6. Concentrator gravitational cu banda Concentratoarele gravitationale cu banda sunt utilizate n special pentru prelucra rea: namolului n exces de la bazinele de aerare, namolurilor fermentate pe cale anaero ba sau aeroba precum si a celora rezultate n urma epurarii chimice a apelor uzate. Parametrii de proiectare ai concentratoarelor gravitationale cu banda sunt: -ncarcarea hidraulica cu namol a benzii -ncarcarea superficiala

cu materii solide, variaza ntre 200 si 600 kg/m2,h ; 7 7 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

-sistemul este proiectat pentru a evacua un namol concentrat cu o umiditate de 93 95% ; -dozajul de polimer necesar ngrosarii namolului n exces de la bazinele de aerare variaza n intervalul 3 7 kg polimer n stare uscata / tona substanta uscata din namol. Concentratoare cu tambur rotativ -Sunt instalatii alcatuite dintr-o sita cilindr ica rotativa, actionata de un electromotor avnd n componenta att sistemul de injectare a reactivilor ct si reactorul de floculare a particulelor solide din namol (fig. 9. 7). n timpul functionarii tamburul se roteste cu o viteza de 5 20 rot/min8. Fig. 9.7. Concentrator cu tambur rotativ 9.5. STABILIZAREA NAMOLURILOR Procesul de stabilizare a namolului se poate realiza prin trei metode: stabiliza re anaeroba (fermentare), stabilizare aerobasi stabilizare alcalina. Stabilizarea anaeroba (fermentarea) este probabil metoda cea mai des folosita n statiile de epurare a apelor uzate. Produce un namol relativ stabil cu costuri m oderate si ca un beneficiu suplimentar, produce biogaz n a carei componenta se gaseste preponderen t gaz metan. Acest biogaz poate fi folosit pentru ncalzirea namolului influent si a nam olului de recirculare la temperatura de proces, iar n marile statii de epurare poate fi fol osit pentru producerea de electricitate si agent termic. n cadrul statiilor mari de epurare, unde se aplica epurarea avansata a apelor uzate, se pot prevede rezervoare de fermentare acidogena, necesare pentru producerea surse i de carbon n procesul de denitrificare. Unele dezavantaje ale procesului sunt urmatoarele: costuri initiale ridicate, o cantitate nsemnata de echipamente mecanice (n special acolo unde gazul este valorificat), un supernatant a carui concentratii n poluanti este foarte mare la fermentarea n doua trepte, namolul trebuie ncalzit pentru a mentine temperatura si procesele dorite si tendi nta de 8 8 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

suprancarcare a proceselor ca rezultat al unei slabe mixari, nevoia de control a temperaturii, prezenta metalelor grele sau a altor agenti toxici n influent. Stabilizarea aeroba se ntlneste n statiile de epurare mici si medii. Este un proces ce necesita multa energie (datorita energiei consumate pentru transferul oxigenu lui) comparat cu fermentarea anaeroba, dar necesita costuri mai mici pentru investitie. Stabil izarea aeroba este mai putin complexa din punct de vedere functional si uneori nu are procese separate. Stabilizarea aeroba a namolului se poate produce fie n bazine dedicate, ca stabil izatoare de namol (pe linia namolului), fie n bazine de aerare de pe linia apei n care se real iezeaza o epurare avansata (de exemplu nitrificare cu stabilizare, unde datorita timpilor de retentie mari, namolul activat rezulta deja stabilizat. Stabilizarea alcalina este stabilizarea n urma careia produsul rezultat contine putini agenti patogeni si poate fi folosit cu succes n agricultura sau pentru mbunatatire a parametrilor unui pamnt. Un dezavantaj al stabilizarii alcaline este acela ca mas a produsului se mareste prin adaugarea de material alcalin. 9.5.1. Fermentarea anaeroba a namolului Fermentarea namolului, n vederea unei prelucrari ulterioare sau a depozitarii se poate realiza prin procedee anaerobe sau aerobe - primele fiind cel mai des folo site. n procesul de fermentare, materialul organic este mineralizat, iar structura coloi dala a namolului se modifica. Namolul fermentat poate fi mai usor deshidratat, cu cheltuieli mai mici dect n cazul namolului brut. Fermentarea anaeroba are loc, ca rezultat al unei serii complicate de reactii chimice si biochimice. Reactiile care au loc implica multe tipuri de bacterii, fiecare tip furniznd o biotransformare unicasi indispensabila. Procesele de fermentare cuprind urmatoar ele etape: hidroliza, formarea de compusi organici solubili si acizi organici cu catene scu rte si formarea de metan (fig. 9.8)9. n prima etapa (hidroliza), proteinele, celuloza, lipidele, si alte materii organice complexe sunt solubilizate. n cea de-a doua etapa (formarea acizilor), p rodusii primei etape sunt transformati n compusi organici solubili incluznd acizii grasi c u catene lungi; acesti compusi organici solubili sunt apoi transformati n acizi organici c u catene scurte (cunoscuta ca acidifiere). n cea de-a treia etapa (formarea metanului), acizii or ganici sunt transformati n metan si n dioxid de carbon. Eficienta stabilizarii prin fermentare anaeroba este masurata prin cantitatea de materii volatile (organice) reduse n timpul proc

esului. Deoarece fermentarea anaeroba este realizata biologic si depinde de dezvoltarea microorganismelor, nu are loc o reducere completa a materiilor volatile ci n prop ortie de 4060% (procent numit limita tehnica de fermentare), n mod obisnuit. Eficienta scazuta a re loc atunci cnd sunt prezente substante greu biodegradabile. Un procent ridicat de des compunere a materiilor solide se obtine atunci cnd namolul este compus din materii usor deg radabile, cum sunt carbohidratii simpli, carbohidratii compusi (celuloza), proteinele si l ipidele. 9 9 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Fig. 9.8. Procesele care au loc n timpul fermentarii anaerobe. Cinetica fermentarii anaerobe se desfasoara sub influenta a doua grupe principale de bacterii: -facultativ anaerobe, acido-producatoare, care transforma substantele organice complexe (hidrati de carbon, proteine, grasimi)n substante organice mai simple (a cizi organici, alcooli, cetone etc) cu ajutorul enzimelor extracelulare; -anaerobe, metano-producatoare, care utilizeaza ca hrana moleculele mai simple de substante organice si cu ajutorul enzimelor intracelulare sunt transformate n compusi simpli: apa, bioxid de carbon si metan. Viteza de reactie globala este data de faza cea mai lenta, cea de gazeificare, datorita vitezei de multiplicare redusa a bacteriilor si de marea sensibilitate la condit iile de mediu. Asa cum este cunoscut, din procesul de fermentare anaeroba rezulta gazul de fermentare combustibil (biogaz) utilizat ca sursa neconventionala de energie. Factorii care influenteaza procesul de fermentare se pot grupa n doua categorii: -caracteristicile fizico-chimice ale namolului supus fermentarii: concentratia substantelor solide, raportul mineral / volatil, raportul dintre componenta orga nicasi elemente nutritive, prezenta unor substante toxice sau inhibitoare etc; -conceptia si conditiile de exploatare ale instalatiilor de fermentare: temperatura, sistemul de alimentare si evacuare, sistemul de ncalzire, de recircu lare, de omogenizare, timpul de fermentare, ncarcarea organica etc. Fermentarea anaeroba are loc, ca rezultat al unei serii complicate de reactii chimice si biochimice. Reactiile care au loc implica multe tipuri de bacterii, fiecare tip furniznd o biotransformare unicasi indispensabila. Procesele de fermentare cuprind urmatoar ele etape: hidroliza, formarea de compusi organici solubili si acizi organici cu catene scu rte si formarea de metan. n prima etapa (hidroliza), proteinele, celuloza, lipidele, si alte mate rii organice complexe sunt solubilizate. n cea de-a doua etapa (formarea acizilor), produsii p rimei etape sunt transformati n compusi organici solubili incluznd acizii grasi cu catene lung i; acesti compusi organici solubili sunt apoi transformati n acizi organici cu catene scurt e (cunoscuta ca acidifiere). n cea de-a treia etapa (formarea metanului), acizii organici sunt transformati n metan si n dioxid de carbon. Eficienta stabilizarii prin fermentare anaeroba este masurata prin cantitatea de materii volatile (organice) reduse n timpul procesului. Deoare ce

fermentarea anaeroba este realizata biologic si depinde de dezvoltarea microorga nismelor, nu are loc o reducere completa a materiilor volatile ci n proportie de 40-60% (proce nt numit limita tehnica de fermentare), n mod obisnuit. Eficienta scazuta are loc atunci cnd sunt prezente substante greu biodegradabile. Un procent ridicat de descompunere a mat eriilor solide se obtine atunci cnd namolul este compus din materii usor degradabile, cum sunt carbohidratii simpli, carbohidratii compusi (celuloza), proteinele si lipidele.

9.5.1.1. Factorii care influenteaza procesul de fermentare anaeroba Temperatura este importanta deoarece influenteaza gradul de fermentare, viteza reactiei de hidrolizasi formarea biogazului. Temperatura de functionare stabiles te timpul minim de retentie al materiilor solide necesar obtinerii unei distrugeri suficie nte a materiilor volatile. Majoritatea sistemelor de fermentare anaerobe sunt proiectate sa funct ioneze la o temperatura de 30 - 38 C, caz n care fermentarea se numeste mezofila, iar unele re zervoare de fermentare sunt proiectate sa functioneze la temperatura de 50 -57 C, caz n car e fermentarea se numeste termofila. De asemenea, fermentarea se poate face si la t emperatura de 15 - 25 C, caz n care fermentarea se numeste criofila (fara ncalzirea namolului si fara recirculare). Aceasta din urma este mai rar utilizata datorita volumelor mari al e rezervoarelor de fermentare ce rezulta. Fermentarea termofila este capabila sa reduca mai mult substantele volatile pe u nitatea de volum a rezervorului de fermentare dect fermentarea mezofila, deoarece reactii le biochimice cresc odata cu cresterea temperaturii. Cea mai eficienta fermentare o reprezinta fermentarea termofila, care prezinta o reducere a substantei organice substantiala, o distrugere ntr-o proportie mai mar e a agentilor patogeni si o fermentare sporita a spumei formate. n schimb, datorita cerintei de mentinere a temperaturii la o valoare de 50 - 57C, necesita costuri foarte ridicate de exploa tare, respectiv de ncalzire a namolului (influent si de recirculare). Fermentarea criofila, presupune costuri de exploatare reduse (nu necesita ncalzir ea namolului influent si nici recirculare), dar costuri de investitie foarte mari p entru rezervoarele de fermentare, deoarece, procesele se desfasoara la o rata mai scazuta, necesita timp de retentie mari, respectiv volume mai mari. Astfel, cea mai avantajoasa fermentare o constituie cea mezofila, care este varianta de compromis dintre cele doua metode de fermentare prezentate anterior, n sensul ca presupune costuri moderate de exploatare si investitie. n timp ce alegerea temperaturii de functionare este un parametru important, un lu cru si mai important este mentinerea unei temperaturi constante de functionare, dato rita bacteriilor ce sunt implicate n proces si sunt sensibile la variatiile de tempera tura. Variatia de temperatura, cu cresterea acesteia peste 1C/zi, poate duce la esuarea procesului. Un proiect bun evita o crestere a temperaturii mai mult de 0,5C/zi.

n afara acestor factori legati de calitatea materialului si parametrii instalatii lor, mai sunt o serie de factori la nivelul celulei, legati de echipamentul enzimatic, mu lt mai dificil de sesizat si dirijat, necesitnd metode de investigare deosebit de complexe. Se vor analiza ctiva dintre factorii de influenta asupra procesului, ce pot fi di rijati n sensul dorit10. Concentratia substantelor solide din namol trebuie sa fie astfel aleasa nct sa asigure apa fiziologica necesara bacteriilor. Se recomanda concentratii de 5-10% materii solide. Concentratii mai ridicate ale materialului, peste 12% creeaza dificultat i la pompare si omogenizare. Componenta organica a fazei solide prezinta, de asemenea, important a n procesul de mineralizare si n productia gazului. Se apreciaza ca o reducere minim a de 50% a componentei organice asigura o stabilitate relativa a namolului. Compozitia gazului nu este influentata de gradul de descompunere al materiei organice, ci de componentele o rganice. Principalele grupe de substante organice prezente n componenta volatila, cu implicatie asupra cantitatii si compozitiei gazului de fermentare sunt: hidratii de carbon, 10 10 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

proteinele si grasimile. n tabelul 9.6. se prezinta productia specificasi compozi tia gazului la cele trei grupe de substante organice. Tabelul 9.6. Productia si compozitia gazului pe principalele grupe de substante organice din namol Grupa Productia de gaz, cm3/g substanta Compozitia gazului % Hidrati de carbon 790 50 CH4+50 CO2 Grasimi 1250 68 CH4+32 CO2 Proteine 704 71 CH4+29 CO2 Cercetari efectuate arata ca fermentarea anaeroba se poate aplica pentru majori tatea substantelor organice, exceptie facnd lignina si uleiurile minerale. Componenta minerala, n special sarurile de azot si fosfor prezinta importanta n fermentarea anaeroba. Sunt stabilite anumite rapoarte optime ntre carbon organic, azot si fosfor, o productie buna de gaz obtinndu-se la raportul Corg / Norg = 13 14. O se rie de cationi ( Ca2+, Mg2+, Na+, K+, NH+) produc inhibarea fermentarii anaerobe la con centratii peste 10 g/l. Sarurile de sodiu sunt relativ toxice fata de bacteriile metanice, astfel ca n cazul de neutralizare a namolului supus fermentarii este indicat sa se evite hidroxidul de sodiu. Influenta substantelor toxice ca: nichel, crom (tri- si hexavalent), zinc, cupr u, plumb etc.au efect de inhibare si dereglare a procesului de fermentare anaeroba. Limit ele de inhibare si dereglare a procesului sunt uneori controversate, influenta toxica a metalelor fiind strns corelata cu prezenta sulfurilor care produc, cu ionii metalici, complexe netoxic e pentru bacterii. n tabelul 9.7 se indica limitele de concentratii pentru unele substante cu efecte toxice n procesul de fermentare. Tabelul 9.7. Limitele de concentratie pentru unele substante cu influenta asupra procesului d e fermentare Substanta Concentratia mg/l Substanta Concentratia mg/l Sulfuri 200 Calciu 2000- 6000 Metale grele solubile 1 Magneziu 1200-3500 Sodiu 5000-8000 Amoniu 1700-4000 Potasiu 4000-10000 Amoniu liber 150

O alta categorie de substante cu caracter inhibitor sau organice, n concentratie mare, cum ar fi alcool lic, benzen, toluen, peste 1 g/l; alcooli superiori peste 0,1 ve peste 20 mg/l ,namol. De asemenea pesticidele, n special cele ri n procesul de fermentare.

toxic sunt si unele substante metilic, etilic, propilic, izoami - 0,2 g/l; substante tensioacti organo- clorurate, produc deregla

Influenta pH-ului . Fermentarea anaeroba se desfasoara n conditii optime la pH = 6,8 - 7,6, interval n care productia si compozitia gazului sunt normale. Modifica rea pH-ului apare la modificarea calitatii namolului de alimentare sau la exploatarea incore cta a instalatiei

Amestecul - recircularea inoculare are ca scop principal amestecul namolului fermentat de la baza rezervorului de fermentare cu cel de la suprafata, prin ace asta obtinnduse o mai rapida degradare a substantei organice, respectiv o mai rapida terminare a fermentarii. Cercetari recente asupra mecanismelor de degradare si conversie a materiei orga nice din namol au pus n evidenta cai de stimulare a procesului de fermentare prin fact ori exogeni. Astfel, adaosuri de medii nutritive pentru bacterii, adaosuri de vitamine si alt i factori de crestere au condus la sporirea productiei de gaz de fermentare cu 10-15% 9.5.1.2. Aplicabilitate Fermentarea anaeroba poate fi considerata ca fiind utila procesului de stabilizare atunci cnd concentratia substantelor volatile este mai mare sau egala cu 50% sau chiar mai mare si cnd sunt prezente sau pot aparea substantele inhibitoare. Fermentarea nam olului primar are ca rezultat o separare a fractiunii solide de cea lichide n comparatie cu namolul activat. Combinnd cele doua tipuri de namol, amestecul va avea rezultat bun n sedi mentare, mult mai bun dect namolul activat dar mai slab dect namolul primar. Reziduurile ch imice contin var, fier, aluminiu si alte substante ce pot fi fermentate cu succes daca substantele volatile continute au un timp de retentie destul de mare pentru a suporta reacti ile biochimice si nu sunt prezente substantele inhibitoare. Daca o examinare a caracteristicilo r namolului indica o varietate mare a calitatii acestuia, fermentarea anaeroba poate sa nu f ie posibila datorita sensibilitatii sale la schimbarile calitative ale substratului. Unul dintre avantajele fermentarii anaerobe este producerea de energie. Gazul me tan continut n biogazul produs poate fi folosit pentru a ncalzi namolul influent si ce l de recirculare la temperatura de proces, iar excesul poate fi folosit pentru ncalzir ea cladirilor civile din incinta precum si pentru producerea de energie electrica. Dezavantajele fermentarii anaerobe sunt urmatoarele: rezervorul de fermentare po ate usor refula datorita conditiilor neasteptate si a accidentelor sau a ncarcarilor ridicate si este greu de restabilizat. Sunt necesare rezervoare de fermentare cu volume mari dato rita dezvoltarii ncete a bacteriilor metanogene si a timpului mare de retentie necesar . Aceste lucruri duc la sporirea costurilor de investitie. n timpul fermentarii, metalele grele sunt concentrate n namol, ele putnd restrictio

na posibilitatile de mprastiere pe pamnt a namolului fermentat. Supernatantul rezulta t este trimis fie n influentul statiei de epurare, fie n amontele decantoarelor primare, fie la o facilitate separata de epurare a supernatantului. Operatiile de curatare sunt di ficile si periculoase datorita bazinului ce este nchis. ncalzirea interioarasi echipamentul de mixare pot avea probleme semnificative datorita coroziunii, a uzurii si a conditiilor i naccesibile. Sistemul de ncalzire exterior, de asemenea, se poate obtura si are nevoie de ntret inere constanta. Pentru personalul de exploatare, exista pericolul exploziei, ca rezultat al unei exploatari si ntretineri necorespunzatoare, a scurgerilor sau a neglijentei. Cond ensul pe conducta de gaz sau colmatarea pot provoca probleme de ntretinere. Ceea ce necesi ta o ntretinere ridicata datorita depunerilor, a spumei si a nisipului ce se acumuleaza. Pe linia namolului la statiile mari si la cele unde se aplica epurarea avansata a apelor, este indicat a se prevedea un rezervor de fermentare acidogenic necesar pentru p roducerea sursei de carbon n procesul de denitrificare. Trei configuratii ale procesului pentru fermentarea anaeroba sunt folosite n mod obisnuit: fermentarea de mica ncarcare, fermentarea de mare ncarcare si fermentare a n doua

etape. n plus, fermentarea anaeroba poate functiona la doua regimuri ale temperat urii: mezofila (30-38C) si termofila (50-60C)11. 9.5.1.2.1. Fermentarea anaeroba de mica ncarcare Rezervoarele de fermentare de mica ncarcare sunt cele mai vechi sisteme de fermentare anaerobasi mai sunt numite si rezervoare de fermentare anaerobe conve ntionale. Figura 9.9 prezinta un rezervor de fermentare cu debit constant. Rezervorul de f ermentare este compus dintr-un rezervor de forma cilindrica cu panta la partea inferioarasi cu un acoperis plat sau curb. Nu este prezenta amestecarea n acest sistem. Fig. 9.9. Fermentarea anaeroba de mica ncarcare Datorita faptului ca nu se face amestecarea la sistemele de fermentare de mica ncarcare apare fenomenul de stratificare n interiorul rezervorului de fermentare. Biogazul acumulat la partea superioara a rezervorului este evacuat pentru a fi stocat sau pentru a fi valorificat. Spuma se acumuleaza la partea superioara a lichidului sau a supernatantului. Supernatantul este evacuat si recirculat nainte de decatorul primar sau la intrar ea n treapta subavansata. Supernatantul contine concentratii foarte mari de azot si fosfor. P articulele stabilizate decanteaza la partea inferioara a rezervorului pentru a fi ndepartate si apoi prelucrate. Fermentarea de mica ncarcare este caracterizata printr-o alimentare intermitenta, o ncarcare redusa cu substanta organica (volatila) a rezervorului de fermentare, nu se face amestec dect prin fenomenul de flotare a bulelor de gaz, dimensiuni mari ale reze rvoarelor datorita volumului si timpului de retentie cuprins ntre 30 si 60 de zile. Nisipul si stratul de spuma (crusta) se vor acumula la partea inferioarasi respectiv la partea superio ara, n consecinta, volumul efectiv scade. 9.5.1.2.2. Fermentarea anaeroba de mare ncarcare, ntr-o singura treapta Rezervoarele de fermentare de mare ncarcare sunt caracterizate prin mixarea si 11 11 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

ncalzirea namolului, debitul de alimentare este uniform si se realizeaza o concentrare a namolului nainte de a fi fermentat (fig. 9.10). Ca rezultat, volumul rezervorului necesar pentru o fermentare corespunzatoare este redus si stabilitatea procesului este mb unatatita. Fig. 9.10. Fermentare anaeroba de mare ncarcare ntr-o singura treapta ncalzirea namolului pentru fermentare are ca efect mbunatatirea dezvoltarii microorganismelor, a eficientei de fermentare si a productiei de biogaz. Rezervo arele de fermentare anaeroba de mare ncarcare pot functiona la temperaturi mezofile si termofile. Fermentarea termofila poate oferi cteva avantaje suplimentare fata de fermentarea mezofila, cum ar fi raportul ridicat al reactiilor ce pot avea ca rezultat micsorarea volu mului necesar desfasurarii procesului de fermentare, cresterea distrugerii agentilor patogeni si caracteristici de deshidratare mult mai bune. Restrictiile procesului includ o sensibilitate ex trema a microorganismelor la variatia temperaturii de proces, o energie necesara mult ma i mare (si mai departe costuri ridicate de exploatare pentru mentinerea temperaturii de pro ces) comparat cu procesele de fermentare mezofilasi producerea de namol fermentat cu miros mul t mai puternic. Procedeele utilizate n ncalzirea namolului sunt: injectarea de aburi, folosirea schimbatorilor de caldura interiori si folosirea schimbatorilor de caldura exter iori. Schimbatorii de caldura exteriori sunt cei mai utilizati datorita flexibilitatii lor si a faptului ca sunt mult mai usor de controlat la suprafata de ncalzire. Spiralele interioare se pot colmata usor si vor trebui ntretinute periodic, sau rezervorul de fermentare va trebui go lit pentru ca acestea sa poata fi curatate. Temperatura apei de ncalzire este mentinuta la valori cuprinse ntre 50 si 62 C. Amestecarea namolului din rezervorul de fermentare reduce stratificarea termica , disperseaza substratul pentru un contact mai bun cu biomasa activasi reduce formarea crustei . Amestecarea diminueaza, de asemenea, orice substanta inhibatoare sau pH nefavorabil si caracteristicile temperaturii influentului, n consecinta creste volumul efectiv a l

rezervorului12. 9.5.1.2.3. Fermentarea anaeroba de mare ncarcare n doua trepte Fermentarea n doua etape este o extindere a tehnologiei de fermentare de mare ncarcare, ce mparte functiile fermentarii si separarii fractiunii solide de cea li chida n doua rezervoare separate, legate n serie. Primul rezervor este un rezervor de fermenta re de mare ncarcare, n timp ce al doilea este utilizat pentru separarea solid-lichid, cu elim inarea de supernatant si producerea de biogaz (fig. 9.12). Cel de-al doilea rezervor nu ar e sisteme de amestecare sau de ncalzire. Materiile solide fermentate anaerob pot sa nu sedimenteze bine, rezultatul obser vnduse n supernatant ce contine o concentratie mare de materii solide n suspensie ce pot fi daunatoare pentru sistemul de epurare a supernatantului. Dezavantajele acestui s istem sunt caracteristicile slabe de concentrare prin sedimentare ale namolului fermentat (n prima treapta), datorita bulelor de biogaz fermentate n prima treapta care prin flotare nhiba partial procesul de concentrare a namolului Fig. 9.11. Fermentare anaeroba de mare ncarcare, n doua etape O etapa de perspectiva o pot constitui rezervoarele de fermentarele n doua trepte ce folosesc fermentarea termofila urmata de fermentare mezofila cu avantaje operati onale superioare. 9.5.1.3. Dimensionarea rezervorului de fermentare anaerob Prima consideratie importanta de dimensionare este aceea de a se determina volum ul corect al rezervorului pentru a asigura o stabilizare eficienta a influentului s i a productiei de biogaz, respectiv gaz metan, corespunzatoare. Datele necesare pentru dimensionarea unui rezervor de fermentare anaeroba a namolului includ calitatea si cantitatea materiilor solide din influent ce urmea za a fi fermentate, respectiv ale materiilor solide produse prin sedimentarea primara, s ecundara sau avansata (unde este cazul). Sunt necesare informatii suplimentare precum procentul de mat erii 12 12 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

solide, procentul de materii volatile si raportul dintre namolul primar si cel b iologic ce vor alimenta rezervorul de fermentare. 9.5.1.4 Colectarea si stocarea biogazului Biogazul produs prin fermentarea anaeroba a namolului este colectat fie pentru a fi valorificat, fie este eliminat prin ardere. Odata ce el floteaza prin namol, bio gazul este colectat deasupra suprafetei de lichid si este evacuat. Biogazul este apoi transportat pe ntru a ncalzi sau pentru a furniza energie echipamentelor (utilizare imediata), sau este stoca t n rezervorul de gaz pentru a fi utilizat mai trziu, iar gazul n exces este eliminat prin ardere . Biogazul rezultat n urma fermentarii anaerobe contine aproximativ 65-70% CH4, 25-30% CO2, si cantitati mici de N2, H2, H2S, vapori de apa, si alte gaze. Bioga zul de fermentare are o greutatea specifica de aproximativ 0,86 din greutatea specifica a aerului. Deoarece productia de biogaz este una dintre cele mai bune metode pentru progres ul fermentarii si deoarece gazul de fermentare poate fi folosit drept agent de comb ustie, proiectantul trebuie sa fie familiarizat cu producerea, colectarea si valorifica rea lui. Gazul metan continut n biogaz la temperaturasi presiune normala (200C si 1 atm), are o valoare termica de 35.800 kJ/m3. Deoarece biogazul de fermentare contine doar 65% metan, puterea calorica a gazului de fermentare este de 22.400 kJ/m3. Prin compa ratie, gazul natural, care este un amestec de metan, propan, si butan, are o putere calorica de 37.300 kJ/m3. Productia de biogaz realizata este corelata n mod direct, biochimic, cu cantitate a de substante volatile mineralizate si este exprimata ca volumul de biogaz pe unitatea de masa a materiilor volatile distruse. Acest indice specific al productiei de biogaz este diferit pentru fiecare substanta organica din rezervorul de fermentare. Productia de biogaz variaza de la la 0,7 m3 biogaz/kg materii volatile pentru proteine si carbohidrati pna la 1,2-1,6 m3 biogaz/kg de materii volatile reduse n cazul grasimilor. Un rezervor de fermentare anaerob obisnuit alimentat cu namol primar si namol activ n exces poate produce aproximativ 0,8 1 m3 biogaz/kg de substante volatile reduse. Cantitatea de biogaz produsa este o func tie de temperatura, timpul de retentie si de ncarcarea cu materii solide volatile (subst anta organica). Biogazul rezultat la fermentare are o putere calorica cuprinsa ntre 20 si 25 MJ/m 3. O valoare medie de 25 MJ/m3 este folosita pentru proiectare.

n cazul statiilor de epurare mari, biogazul de fermentare poate fi folosit drept combustibil n vederea producerii de energie electrica. Apa fierbinte de la boiler e sau cea utilizata la racirea motoarelor cu ardere interna poate fi folosita la ncalzirea namolului si/sau a constructiilor civile din incinta statiei de epurare. Surplusul de energie necesar pentru functionarea statiei poate fi vndut uneori autoritatilor locale ce se ocupa de gestionarea si furnizarea de energie electri ca. Deoarece biogazul de fermentare contine acid sulfuric, azot, particule, si vapor i de apa, biogazul trebuie sa fie epurat n epuratoare de gaze uscate sau umede nainte d e a-l utiliza la motoarele cu ardere interna. Concentratiile n exces de acid sulfuric de aproxi mativ 0,1 l/m3 necesita instalatii speciale de desulfurare. Colectarea biogazului si sistemul de distributie trebuie mentinut la o presiune pozitiva pentru a evita explozia n cazul n care gazul se amesteca cu aerul atmosferic. Amestecul de aer cu biogaz de fermentare contine metan n proportie mai mica de 5%, ce poate fi exploziv. Din acest motiv toate echipamentele mecanice si constructive trebuie sa fie etan se, iar echipamentele electrice trebuie sa fie protejate mpotriva exploziei. Sunt folosite doua tipuri de rezervoare de depozitare a gazului: rezervoare cu c apac ce floteaza pe gazul nmagazinat si rezervoare sub presiune. Rezervoarele cu capac flotant sunt rezervoare cu presiune constantasi volum vari abil. Rezervoarele sub presiune, au de obicei forma sfericasi mentin o presiune cuprin sa ntre 140

si 700 kN/m2, cu valori medii cuprinse ntre 140 si 350 kN/m2. Biogazul poate fi stocat att la presiune mica n rezervoarele externe de gaz care folosesc nvelisuri mobile sau la presiune ridicata n rezervoarele de presiune, daca sunt folosite compresoare de gaz. O descoperire recenta n cazul nvelisurilor rezervoarelor cilindrice este nvelisul de tip membrana realizata dintr-un poliester flexibil. n cazul rezervoarelor ovoidale, volumul disponibil pentru depozitarea gazului est e mic. Pentru o utilizare eficienta a biogazului din rezervor, este necesara o stocare externa. Parametrii sugerati pentru dimensionarea sistemelor de amestecare ale rezervorul ui de fermentare includ unitatea ce genereaza energie, gradientul de viteza, gazul ce se degaja unitar, si timpul de rencarcare a rezervorului de fermentare13. 9.5.1.5. Necesarul de reactivi chimici Sistemele de alimentare cu reactivi chimici uneori devin necesare datorita schimbarilor calitative si cantitative ale influentului. Schimbarile alcalinitat ii, pH-ului, sulfurilor sau a concentratiei metalelor grele poate face necesara adaugarea de reactivi chimici n proces. Abilitatea de a adauga reactivi chimici corecti, ca bicarbonatul de sod iu, clorura ferica, sulfatul feric, varul, trebuie luata n considerare nca din faza incipienta a proiectarii. Proiectarea rezervoarelor de fermentare se face astfel nct acestea sa fie acoperit e pentru a colecta gazul, a reduce mirosul, pentru a stabiliza temperatura interio ara a rezervorului de fermentare si pentru a mentine conditiile anaerobe. n plus, acope risul trebuie sa suporte sistemul de amestecare si sa permita accesul n rezervor. Tipurile de acoperisuri utilizate n proiectele rezervoarelor de fermentare anaerobe pot fi de tip mobil s au fix14. 9.5.1.6 . Clasificarea rezervoarelor de fermentare dupa forma Rezervoarele de fermentare anaerobe pot avea forma rectangulara, cilindrica sau ovoidala (fig.9.12). Rezervoarele rectangulare sunt folosite acolo unde disponib ilitatea suprafetelor este o problema. Costurile de executie sunt mai mici, dar sunt difi cil de exploatat datorita tendintei de a se crea zone moarte, ce se dezvolta din caracteristicile slabe de amestecare. O configuratie uzuala este un cilindru vertical cu un radier conic. Aceste rezervoare circulare sunt construite din beton armat, cu pereti laterali vertica li cu adncimi ce

variaza ntre 6 si 14 m si diametre cuprinse ntre 8 si 40 m. Un radier de forma con ica, cu o panta ce variaza ntre 1:3 si 1:6 este de preferat pentru o ntretinere usoara. Pant ele mai mari de 1:3, cu toate ca sunt dorite pentru ndepartarea pietrisului, sunt dificil de construit si se ntretin greu. Radierul poate avea inclusa o conducta de evacuare centrala sau poa te fi mpartit n sectiuni, fiecare sectiune fiind echipata cu conducte separate de evacuare. Rezervorul de fermentare de forma cilindrica este mult mai scump de constuit dect proiectele traditionale dar poate reduce costurile de ntretinere si frecventa ace stora. Acolo unde a fost necesar, rezervoarele de fermentare cilindrice au fost izolate folos ind caramidasi spatiu de aer, pamnt, polistiren, fibre de sticla. O configuratie optimizata a re zervorului este rezervorul de fermentare de forma ovoidala. Zona tronconica de la partea superioarasi de la partea inferioara ajuta la elim inarea problemelor aduse de nisip si de spuma (crusta), eliminnd sau reducnd necesitatea curatarii. Cerintele de amestecare ale rezervorului de fermentare de forma ovoidala sunt mult mai mici dect pentru rezervoarele cilindrice uzuale mai putin adnci. Majoritate rezervoarel or de fermentare de forma ovoidala sunt prevazute cu tevi ce injecteaza gaz sau jeturi hidraulice pe 13 13 Xxx re A Apelor Partea A V14 14 Xxx re A Apelor Partea A VNormativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura Uzate Orasenesti A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura Uzate Orasenesti A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

la partea inferioara a rezervorului de fermentare pentru a nu facilita depunerea nisipului. Rezervoarele de fermentare de forma ovoidala pot fi construite din beton sau din otel si sunt izolate la partea exterioara15. Fig. 9.12. Rezervor de fermentare anaerob de forma ovoidala 9.5.2. Fermentarea aeroba a namolului Acest proces consta, ca si fermentarea anaeroba, dintr-un proces de degradare biochimica a compusilor organici usor degradabili. Fermentarea aeroba se realizeaza n practica prin aerarea separata a namolului (primar, secundar sau amestec) n bazine deschise. Echipamentul de aerare este ace lasi ca si pentru bazinele de namol activ. Fermentarea aeroba a namolului se recomanda mai ales pentru prelucrarea namolului activ n exces, cnd nu exista treapta de decantare primara, s au cnd namolul primar nu se preteaza la fermentare anaeroba. Avantajele procedeului sunt: -exploatare simpla; -lipsa mirosurilor neplacute; -igienizarea namolului (reducerea numarului de germeni patogeni) si reducerea cantitatii de grasimi. Dintre dezavantaje se semnaleaza, ca mai importante, consumul de energie pentru utilajele de aerare proprii, comparativ cu fermentarea anaeroba care produce si gaz de fermentare. 15 15 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Un namol se considera fermentat aerob cnd componenta organica s-a redus cu 2025% , cantitatea de grasimi a ajuns la maximum 6,5 % (fata de substanta uscata), activ itatea enzimatica este practic nula, iar testul de fermentabilitate este negativ. Instalatiile de fermentare aeroba se dimensioneaza, de regula, pentru durata de retentie de 8-15 zile, n functie de caracteristicile namolului, n care se include si o perioada de aclimatizare la conditiile aerobe (namol primar). Comparnd cele doua sisteme de stabilizare biologica a namolului organic, apare n et avantajos procedeul de stabilizare anaeroba, mai ales sub aspectul energetic. n t abelul 9.8. se dau date comparative ale celor doua procedee. Tabelul 9.8. Date comparative privind fermentarea anaerobasi aeroba Metoda Perioada de retentie zile Consum de energie KWh/m3 namol Caracteristici Fermentare aeroba 8 - 15 5 - 10 Simpla; cost scazut de investitie; consum mare de energie Fermentare anaeroba 15 - 20 0,2 - 0,6 Cost de exploatare ridicat; cost de investitie ridicat; consum mic de energie; productie de gaz (sursa de energie) 9.5.2.1. Stabilizarea aeroba Stabilizarea aeroba are loc prin oxidarea substantelor organice biodegradabile si reducerea organismelor patogene prin mecanisme biologice, aerobe. Procesul de st abilizare aeroba este un proces de epurare biologica cu pelicula n suspensie si este bazat pe teoriile biologice similare cu cele ale aerarii prelungite ale namolului activat. Obiectivele proceselor de stabilizare aeroba, care pot fi comparate cu cele ale proceselor de fermentare anaerobe, includ producerea de namol stabil prin oxidar ea substantelor organice biodegradabile, reducerea masei si a volumului, reducerea organismelor patogene si conditionarea pentru prelucrarea ulterioara. Avantajele acestor proc ese aerobe comparate cu fermentarea anaeroba sunt:

-producerea de namol inofensiv, stabil din punct de vedere biologic; -costuri totale mai scazute; -functionare mai simpla n reducerea concentratiei substantelor volatile dect la procesele de fermentare anaerobe; -functionare sigura fara pericolul exploziei si probleme reduse ale degajarii mirosului; si -un namol stabilizat cu o concentratie n cbo5 mai mica dect cea obtinuta prin procesele anaerobe. Primul dezavantaj atribuit procesului de stabilizare aeroba sunt costuri mari pentru energie asociate cu energia necesara pentru transferul oxigenului. D ezvoltarile recente n cadrul proceselor de stabilizare aeroba, cum sunt: eficienta ridicata a echipamentului de transfer a oxigenului si studiile n functionarea la temperaturi ridicate, pot reduce aceasta problema. Alte dezavantaje includ limitarea aplicabilitatii la st atiile de epurare mici si medii, eficienta redusa a proceselor n timpul perioadelor reci, incapacit atea de a produce un produs secundar folositor, cum este gazul metan din procesele anaerob e si rezultate variate obtinute n timpul deshidratarii mecanice a namolului stabilizat anaerob16. 16 16 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

9.5.2.2. Teoria stabilizarii aerobe Stabilizarea aeroba se bazeaza pe principiul biologic al respiratiei endogene. Respiratia endogena are loc atunci cnd nu se mai face aprovizionare cu hranasi microorganismele ncep sa consume propria lor protoplasma pentru a obtine energia necesara mentinerii reactiilor din interiorul celulei. n timpul proceselor de stabilizare, tesutul celular este oxidat aerob n dioxid de carbon, apasi amoniac sau nitrati. Deoarece procesele de oxidare aeroba sunt exo terme, n timpul reactiilor are loc o eliberare de caldura. Desi procesele de stabilizare teoretic ar trebui realizate n totalitate, de fapt doar 75-80% din tesutul celular este oxidat. Ce r amne, n proportie de 20-25%, este compus din componente inerte si componente organice ce nu sunt biodegradabile. Procesul de stabilizare aerob, de fapt, implica doi pasi: oxidarea directa a mat eriei biodegradabile si oxidarea materialului celular. Aceste procese sunt descrise de ecuatiile de mai jos: Substante organice + NH4+ + O2 . material celular + CO2 + H2O (9.3) Material celular + O2 . namol fermentat + CO2 + H2O + NO3 (9.4) Reactia din cea de-a doua ecuatie este n mod normal un proces de respiratie endog ena si este reactia predominanta ce are loc n sistemul de stabilizare aerob. Datorita necesitatii mentinerii procesului n faza de respiratie endogena, namolul activat n exces se stabilizeaza. Includerea namolurilor primare n proces poate inf luenta reactia totala, deoarece ele contin putin material celular. Majoritatea material ului organic din namolul primar constituie o sursa de hrana externa pentru biomasa activa continuta n namolul biologic. De aceea, este necesar un timp de retentie ct mai mare pentru a se acomoda metabolismul si dezvoltarea celulara ce trebuie sa se petreaca naintea de atingerea conditiilor de respiratie endogena17. 9.5.2.3. Dimensionarea stabilizarii aerobe Numeroase variabile guverneaza dimensionarea unui sistem de stabilizare aerob conventional aceste sisteme functioneaza la o temperatura cuprinsa ntre 20 si 30C si folosesc aerul ca sursa de oxigen pentru activitatea biologica18. 17 17 Xxx re A Apelor Partea A V18 18 Xxx Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura Uzate Orasenesti A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura

re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

Fig. 9.13. Stabilizatoare aerobe: a) cu functionare intermitentasi insuflare de aer, b) cu functionare continuasi insuflare de aer. 9.5.2.4. Reducerea substantelor volatile Reducerea substantelor volatile (organice) variaza ntre 35 si 50% (procent numit limita tehnica de stabilizare) din cantitatea materiilor solide n suspensie ce su nt obtinute n timpul procesului de stabilizare aeroba. Temperatura de functionare a sistemului de stabilizare aeroba este un parametru critic din cadrul procesului. Un dezavantaj frecvent al procesului aerob este variatia n eficienta procesului rezultata din schimbarile temperaturii de functionare. Schimbarile temperaturii de functionare sunt aprobiate de temperatura mediului ambiant, deoarece majoritatea sistemelor de stabilizare aeroba folosesc rezervoare deschise. Reactiile biologice ce au loc n timpul procesului de stabilizare aeroba necesita oxigen pentru respiratia materialului celular din biomasa activa iar n cazul amestecului cu namol primar, oxigenul necesar transformarii materialul organic n material celular. n pl us, functionarea corespunzatoare a sistemului necesita un amestec adecvat al continu tului pentru a asigura un contact corespunzator al oxigenului, materialul celular si material ul organic ce constituie sursa de hrana Volumul necesar sistemului de stabilizare aeroba este guvernat de timpul de retentie necesar pentru reducerea dorita a substantelor volatile (organice). Timpul de re tentie necesar pentru a reduce 35-50% din substantele volatile (organice), variaza ntre 10 si 12 zile la o temperatura de functionare de aproximativ 20C. Timpul de retentie total necesar e ste dependent de temperaturasi de biodegrabilitatea namolului, putnd creste pna la 15 16 zile cnd temperatura scade sub 20C. 9.5.2.5 Alte metode de stabilizare aeroba Mai multe sisteme de stabilizare aerobe mezofile standard, cu aerare, au fost ce rcetate n ultimii ani. Dintre acestea se remarca aerarea cu oxigen pur, stabilizarea term ofila autotermasi stabilizarea la temperatura criofila. 9.5.2.6 Aerarea cu oxigen pur Aceste modificari ale proceselor de stabilizare aeroba nlocuiesc aerul cu oxigen pur. Sistemele cu oxigen pur sunt insensibile la schimbarile temperaturii mediului am biant datorita activitatii microbiene crescute si naturii exoterme a procesului.

n timp ce o varianta a acestei modificari foloseste rezervoarele deschise, stabil izarea aeroba ce foloseste oxigenul pur se face n rezervoare nchise, similare cu acelea f olosite n procesele namolului activat cu oxigen pur. Folosirea sistemului de stabilizare a eroba cu oxigen pur, n rezervoare nchise, va avea ca rezultat temperaturi mari pentru funct ionare, datorita naturii exoterme a procesului de stabilizare. Dezavantajul principal acestei stabilizari este costul ridicat pentru generarea oxigenului pur19. 9.5.3. Stabilizarea alcalina Varul este unul dintre cele mai folosite si mai scazute ca pret dintre substante le alcaline disponibile pentru apele uzate industriale. Varul este folosit pentru a reduce mirosul, 19 19 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

pentru cresterea pH-ului n rezervoare de fermentarele etanse, pentru ndepartarea f osforului n treapta de epurare avansata, si pentru conditionare nainte si dupa deshidratare mecanica. Scopul stabilizarii alcaline poate include urmatoarele: reduce semnificativ numa rului de agenti patogeni inhibnd cresterea acestora si reduce mirosul produs de organisme. n consecinta, previne mbolnavirea oamenilor, creaza un produs stabil ce poate fi de pozitat si reduce pe termen scurt percolarea metalelor ce nu se gasesc n mod natural n sol. Procesul de stabilizare alcalina este un proces simplu. Un reactiv chimic alcalin, este adaugat pentru a creste pH-ul influentului si prin asigurarea unui timp de conta ct suficient. La pH = 12, sau mai mare, cu un timp de contact suficient si cu un amestec omogen a l varului cu influentul, agentii patogeni si microorganismele sunt aduse n stare inactiva sau chiar distruse. Caracteristicile fizice si chimice ale materiilor solide produse sunt, de asemen ea, modificate de reactiile ce au loc cu substantele alcaline. Chimismul procesului nu este nca bine nteles, desi se crede ca unii compusi moleculari sunt influentati de reactie, cum este h idroliza si saponificarea. Att statiile de epurare mici ct si statiile de epurare mari folosesc stabilizarea cu var ca un prim proces de stabilizare. Oricum, stabilizarea cu var este mai des folos ita pentru statiile mici. Este mult mai ieftin dect n cazul stabilizarii cu alte tipuri de re activi. Unele statii de epurare mari au folosit stabilizarea cu var ca un proces interimar cnd procesul de stabilizare primara (ca fermentarea aeroba sau anaeroba) este temporar nefunctio nala. Stabilizarea cu var este, de asemenea, folosita pentru a suplimenta procesul de stabilizare primara n timpul perioadelor de producere a namolului. 9.5.3.1. Teoria stabilizarii alcaline Stabilizarea cu var depinde de mentinerea unui pH la un nivel destul de ridicat pentru o perioada suficienta de timp pentru a face inactiva populatia de microorganisme a namolului. Aceasta stagnare sau ntrziere substantiala a reactiilor microbiene poate duce pe d e alta parte la producerea mirosului si atractia mustelor, tntarilor etc. Procesul poate face ca virusii, bacteriile si alte microorganisme sa devina inactive. Procesul de stabilizare cu var implica o gama larga de reactii chimice ce transf orma compozitia chimica a namolului. Urmatoarele ecuatii, simplificate pentru exempli ficare, indica tipurile de reactii care au loc: Reactiile cu constituentii anorganici in clud:

Calciu: Ca2+ + 2HCO3 + CaO . 2CaCO3 + H2O (9.5) Fosfor: 2PO43- + 6H+ + 3CaO . Ca3(PO4)2 + 3H2O (9.6) Dioxid de carbon: CO2 + CaO . CaCO3 (9.7) Reactiile cu constituentii organici includ: Acizi: RCOOH + CaO . RCOOCaOH (9.8) Grasimi: Grasimi + CaO . Acizi grasi (9.9) Initial, adaugarea de var creste pH-ul namolului. Apoi, au loc reactii ca cele m ai sus mentionate. Daca este adaugat prea putin var, pH-ul scade si aceste reactii au l oc. De aceea, este nevoie de var n exces. Activitatea biologica produce compusi ca dioxidul de carbon si acizi organici care rectioneaza cu varul. Daca activitatea biologica din namolul ce urmeaza a fi stabilizat nu este nhibata suficient, vor fi produse aceste componente, reducnd pH-ul si rezultnd o stabilizare inadecvata. Dnd suficiente informatii exacte despre namol, teoretic, este posibil sa se calcu leze varul necesar a fi adaugat pentru a creste pH-ul la o valoare data.

Daca este adaugat var stins la namol, n reactiile initiale cu apa formeaza varul hidratat. Acesta reactie este exotermasi elibereaza aproximativ 15.300 cal/g,mol. Reactia dintre varul stins si dioxidul de carbon este, de asemenea, exoterma, elibernd ap roximativ 43.300 cal/g,mol. Aceste reactii pot avea ca rezultat o crestere substantiala a temperaturii, n spe cial la turtele de namol cu un amestec scazut al continutului; iar n unele cazuri, aceste temperaturi pot fi suficiente pentru a contribui la reducerea agentilor patogeni din timpul stabilizarii cu var. 9.5.3.2. Stabilizarea cu var lichid Stabilizarea cu var lichid implica adaugarea de var pasta n namolul lichid pentru a atinge stabilizarea necesara. Pentru statiile de epurare care practica dispunere a pe pamnt a namolului lichid, cum este injectarea subterana, sau aplicarea n agricultura, var ul este adaugat pentru a ngrosa (concentra) materiile solide. Aceasta practica a fost lim itata la statiile de epurare mici si acolo unde distantele pentru a fi depozitat sunt mic i. Materiile solide conditionate cu var nainte de a fi deshidratate fac parte din cea de-a dou a metoda pentru stabilizare. Varul este combinat cu alti reactivi de conditionare, cum su nt sarurile de aluminiu sau de fier, pentru a realiza o deshidratare mai buna. Aceste metode au fost folosite pentru prima data la filtrele cu vacuum si la filtrele presa. Stabilizarea este complementara n aceste situatii deoarece doza de var pentru conditionare depaseste doza necesara pentru stabilizare. 9.5.3.3. Stabilizarea cu var uscat Varul uscat sau post stabilizarea cu var implica adaugarea de var uscat sau var hidratat la turtele de namol ce rezulta n urma deshidratarii. Varul este amestecat cu turt ele folosind o morisca, un malaxor, un mixer cu palete, un transportor cu snec sau un alt dispo zitiv asemanator. Varul stins, varul hidratat sau alte substante alcaline uscate, pot fi folosite pentru stabilizarea cu var, desi folosirea varului hidratat se limiteaza la instalatiil e de mici dimensiuni. Varul stins este mai putin scump si mai usor de manevrat dect varul h idratat. n plus, caldura degajata n urma reactiei de hidroliza n care este implicat varul sti ns poate ajuta la distrugerea agentilor patogeni prezenti n turtele de namol20. 9.6. CONDITIONAREA NAMOLULUI Aducerea namolurilor primare, secundare sau stabilizate n categoria namolurilor

usor filtrabile se realizeaza, n principal, prin conditionare chimica sau termica . Se pot obtine, teoretic, rezultate satisfacatoare si prin adaos de material inert (zgura, cenus a, rumegus etc.), dar acest procedeu prezinta dezavantajul de a creste considerabil volumul de nam ol ce trebuie prelucrat n continuare. Conditionarea chimica Conditionarea namolului cu reactivi chimici este o metoda de modificare a structurii sale, cu consecinta asupra caracteristicilor de filtrare. Agentii de conditionare chimica a namolului se pot grupa n trei categorii: -minerali: sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorura ferica, sulfat fe ros , oxid de calciu, extracte acide din deseuri; 20 20 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

-organici: polimeri sintetici (anioni, cationi sau neionici), produsi de policondensare sau polimeri naturali; -micsti: amestec de polimeri sintetici cu saruri minerale sau amestec de coagulanti minerali. Reactivii anorganici cei mai des utilizati pentru conditionarea namolului sunt c lorura fericasi varul, fiecare avnd un cmp de actiune propriu. Sulfatul feros este mai ec onomic, dar are o actiune corosiva. Sarurile de aluminiu, n special clorhidratul de alumi niu, sunt eficiente, mai putin corosive, dar costul este mai ridicat. Dintre polimerii organici, cei cationici se pot utiliza singuri, iar cei anionic i si neionici, n asociere cu alti coagulanti minerali. n general, dozele de polimeri or ganici sunt mult mai reduse dect la cei minerali, dar costul este nca ridicat. Alegerea coagul antului si doza optima se fac pe baza ncercarilor experimentale de laborator, ntruct alegerea depinde de provenienta namolului, compozitia sa chimica, gradul de dispersie, tehnologia de deshidratare ce urmeaza a se aplica etc. Pentru fiecare tip de namol si pentru fiecare coagulant, floculant sau amestec, se stabileste doza optima pe cale experimentala. Conditionarea termica Acest mod de conditionare se realizeaza la temperaturi de 100-2000C, presiuni d e 12,5 atm si durate de ncalzire pna la 60 min, depinznd de tipul si caracteristicile namolului si de procesul utilizat. Partile principale ale unei instalatii de conditionare termica sunt: reactorul, n care se realizeaza tratarea namolului la temperaturi mentionate mai sus; schimbatorul de caldura, n care namolul proaspat este prencalzit de namolul tratat ; boilerul pentru prepararea aburului necesar ridicarii temperaturii n reactor si decantorul de namol tratat. Avantajele principale ale conditionarii termice sunt: lipsa mirosurilor neplacut e n timpul conditionarii, conditionare fara adaos de substante chimice si sterilizarea namolului. Alte procedee de conditionare Conditionarea prin nghetare produce un efect similar cu conditionarea termica. L a temperaturi scazute, structura namolului se modifica, iar la dezghetare cedeaza cu usurinta apa.

Conditionarea cu material inert trebuie analizata pentru anumite tipuri de namo l si surse de materiale inerte locale, fie pentru cresterea puterii calorice a namolu lui (n cazul incinerarii), fie pentru valorificarea namolului (agricola, ameliorarea solului, redare n circuitul agricol). 9.7. DESHIDRATAREA NAMOLULUI n scopul prelucrarii avansate sau eliminarii finale, apare necesitatea reducerii continutului de apa din namol pentru diminuarea costurilor si volumelor de manip ulat. n cazul statiilor mici de epurare (debite mici de namol), deshidratarea se poate realiza prin procedee naturale (platforme pentru uscarea namolurilor sau iazuril or de namol) n cazul n care se dispune de spatiu si sunt asigurate conditiile de protectie ale mediului nconjurator (protectia apelor subterane, asezarilor umane, aerului etc). Metodele mecanice de deshidratare sunt larg aplicate pentru diferite tipuri de n amol (namol brut, fermentat, de precipitare etc). Pentru a obtine o separare eficient a a fazelor se impune conditionarea prealabila a namolului.

Deshidratarea naturala pe platforme de uscare a namolului este larg utilizata, avnd n vedere simplitatea constructiei si costul redus de exploatare. Prin deshidratare naturala, materiile solide continute n namol sunt separate de f aza lichida (supernatant) prin procedee fizice precum filtrarea (drenarea) si evapor atia. Deshidratarea naturala se realizeaza, de regula pe platforme (paturi) de uscare Platformele de uscare sunt suprafete de teren ndiguite n care se depoziteaza namolul. Dimensiunile platformelor de uscare sunt alese n functie de metoda adopt ata pentru evacuarea namolului deshidratat. Cnd evacuarea namolului se face manual, latimea patului nu trebuie sa depaseasca 4 m; evacuarea cu mijloace mecanizate permite o latime de pna la 20 m. Lungimea platformelor de uscare este determinata, n principal, de panta ter enului si nu trebuie sa depaseasca 50 m. Platformele pot fi asezate pe un strat de baza permeabil sau impermeabil. Stratul de drenaj permeabil se executa din zgura, pietris sau piatr a sparta cu o grosime de 0,2-0,3 m (stratul de sustinere), peste care se aseaza un strat de ni sip sau pietris mai fin, cu o grosime de 0,2 - 0,6 m. n stratul de sustinere se ngroapa tuburile d e drenaj pentru colectarea apei drenate. Din punct de vedere constructiv platformele de uscare se clasifica n: -platforme de uscare conventionale, cu pat de nisip; -platforme de uscare cu radier pavat; -platforme de uscare cu radier din materiale artificiale; -platforme de uscare cu vacuumare; -platforme de uscare cu energie solara. Similitudinea dintre drenarea apei pe platforme si filtrabilitatea namolului a p ermis stabilirea unor relatii pentru determinarea duratei de drenare a apei, relatii c e s-au verificat cu datele experimentale Rh2 .n (100 -W )Wi -W ) . i ( n td = 172,8 P (100 -W )

fl (9.10) unde: td este timpul de drenaj, n zile ; . - vscozitatea dinamica a namolului, n g/cm s; h - naltimea stratului de namol, n cm; .n - densitatea namolului, n g/cm3; R - r 10-10 , rezistenta specifica conventionala la filtrare a namolului, n cm/g; P - diferenta de presiune, n g/cm2; Wi - umiditate initiala, n %; Wfl - umiditatea la sfrsitul drenarii, n %. Grosimea stratului de namol ce se trimite pe paturi depinde de caracteristicile materialului si de climatul zonei respective. n general, o naltime de circa 0,20 m este recomandabila pentru o clima temperata. Determinarea duratei de deshidratare a namolului pe platformele de uscare presup une cunoasterea proprietatilor fizico-chimice ale namolului si regimului climatic al zonei respective. n general, n climat temperat, durata de deshidratare este cuprinsa ntre 40 si 100 zile, ceea ce nseamna ca, n total, se poate conta pe o grosime de namol ce se raspn deste pe platforma de 1,5 - 2,0 m pe an, respectiv o productivitate de 80 - 100 kg substa nta uscata/m2an.

Deshidratarea mecanica pe vacuum-filtre este procedeul tehnic cel mai larg util izat n prezent pentru drenajul artificial al apei. Forma constructiva a vacuum-filtrelo r poate fi diferita (cu disc, taler sau tambur), vacuum-filtrele cu tambur fiind cele mai utilizate pentru deshidratarea namolurilor provenite din epurarea apelor uzate. Pentru determinar ea suprafetei de filtrare necesara se utilizeaza relatia: (100 -W) St 10 Q.ni = 16Lt (9.11) n care : St reprezinta suprafata de filtrare necesara, n m2; Q - debitul de namol, n m3/zi; .n - densitatea namolului, n gr/cm3; Wi - umiditatea initiala a namolului, n%; Lt - productivitatea (ncarcarea) vacuum-filtrului, n kg/m2h. Productivitatea vacuum-filtrului se poate stabili pe baza determinarilor de labo rator rezistenta specifica la filtrare si coeficientul de compresibilitate - sau pe ba za ncercarilor pe instalatii pilot. Pm.f (100 -Wi)(100 -Wf) L=0, 25 K (-) .RMW W if (9.12) n care: L este productivitatea, n kg substanta uscata/m2h; P - presiunea de lucru, n mmHg;

R= r x 10-10 - rezistenta specifica conventionala la filtrare a namolului, n cm/g ; . - vscozitatea filtratului, n c.p.; m - fractiunea de imersare, n %; M - durata de rotatie a tamburului, n min; K - factor de corectie (0,75); .f - densitatea filtratului, n g/cm3; Wi - umiditatea initiala a namolului, n %; Wf - umiditatea finala a namolului, n %. Productivitatea vacuum-filtrelor la deshidratarea namolurilor provenite din epur area apelor variaza n limite largi: 5 - 10 kg /m2 h pentru namol activ proaspat si fer mentat, 20 - 25 kg / m2 h pentru namol amestecat fermentat si circa 30 kg / m2 h pentru namolul primar fermentat. Deshidratarea namolurilor pe vacuum-filtre prezinta avantajul functionarii cont inue (spre deosebire de filtrele presa) si a capacitatii mari d filtrare. Dintre avan taje se pot semnala degradarea relativ rapida a pnzelor filtrante, umiditatea destul de ridicata a turtei (70-80% si consum de energie mai mare dect al filtrelor presa. Deshidratarea mecanica pe filtre presa Caracteristica principala a acestor utilaje este concentrarea unei mari suprafe te de filtrare ntr-un echipament de dimensiuni reduse. Filtrele presa pot fi adaptate pentru o gama larga de suspensii. Exista multe variante

constructive de filtre presa, deosebirile principale constnd n forma si modul de f unctionare a elementelor filtrante. n aceste instalatii, namolul ngrosat sau conditionat este pompat cu pompe special e n camerele filtrului presa. Dupa umplerea camerelor se face deshidratarea prin cr esterea presiunii, n final ramnnd n camera o turta cu umiditate redusa, chiar sub 40%. Consumul de energie electrica este de circa 3 kWh/m3 namol. Un filtru presa contine un numar de panouri fixate pe un cadru ce asigura alinia mentul si sunt presate ntre capatul fix si cel mobil (fig. 9.14). Un dispozitiv preseaza si mentine nchise panourile (fig.9.15), n timp ce influentul este pompat n interiorul presei p rintr-un orificiu de admisie la o presiune cuprinsa ntre 700 si 2.100 kPa. Conditionarea materiilor solide necesara n general pentru producerea unor turte cu umiditate scazuta, implica adaugarea de var si clorura ferica, polimer sau polim er combinat cu componente anorganice, nainte de filtrare. Folosirea doar a polimerului pentru co nditionarea materiilor solide reduce performanta, dar aceasta reduce costurile pentru reacti vii chimici, reduce mirosul de azot si reduce surplusul de volum a turtelor produse. Una dint re problemele folosirii unui singur polimer este ndepartarea turtelor de pe material n timpul ci clului de descarcare si clorura ferica poate fi folosita pentru a usura ndepartarea turtelo r de pe material21,22. Fig. 9.14. Filtru presa

21 21 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epura re A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. 22 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews Environmental Engineering, Elsevier Scienc e, USA, 2003;

Fig. 9.15. Panourile unui filtru presa Durata de deshidratare a namolurilor pe filtre de presa se calculeaza pe baza a doua componente esentiale si anume tipul de deshidratare propriu-zisa sau timpul de p resare si durata de ncarcare si descarcare a filtrului sau timpul auxiliar. Timpul auxiliar poate fi egal cu timpul de presare n cazul filtrelor presa cu ncarcare si descarcare manuala sau mai redus. 10-15 min, la instalatiile moderne. Timpul de presare propriu-zis se poate determina pe baza caracteristicilor namol ului si a parametrilor constructivi ai instalatiei. 2 1, 42 .Rd .(100 -Wf )(Wi -Wf ) t = n p 4 P (100 -W ) 10 i (9.13) unde: tp este timpul de presare, n h; . - vscozitatea filtratului, n c.p.; R = r x 10-10 - rezistenta specifica conventionala la filtrare a namolului, n cm/ g; d - distanta dintre placi, n cm; P - presiunea de lucru, n at; Wi - umiditatea initiala a namolului, n %; Wf - umiditatea finala a namolului, n %; .n - densitatea namolului, n g/cm3. Tesaturile filtrante, la filtrele de presa, pot fi naturale sau artificiale, iar alegerea conditiile de exploatare ale instalatiei de trebuie sa se faca n functie de tipul de namol, timpul de deshidratare propriu-zisa pentru filtrare si conditiile impuse filtratului. T impul de deshidratare pentru namolurile rezultate din epurarea apelor uzate variaza ntre 1 si 6 h, depinznd de caracteristicile namolului, gradul de conditionare, presiunea de lucr u, etc. n tabelul 9.9 se prezinta

date asupra duratei de presare pentru diferite tipuri de namol. Tabelul 9.9. Timpul de presare a unor namoluri industriale Tipul de namol Umiditatea initiala, % Rezistenta specifica la filtrare x 1010 cm/g Timpul de presare (tp), h Presiunea de lucru, at Celuloza si hrtie 97-98 11-55 1,8 7-8 Vscoza 95-96 25-35 0,6 3-5 Preparatii de carbune 67 59 20 7-9 2,1 1,6 7 7 Principalele avantaje ale filtrelor -presa sunt capacitatea mare de filtrare, co nsum redus de energie, umiditatea scazuta a turtelor. Dintre dezavantaje se semnaleaza consum mare de material filtrant, consum ridicat de reactivi pentru conditionare, consu m mare de manopera. Principalele dezavantaje a filtrelor presa sunt costurile de investitie ridicate, cantitatile subsecvente de reactiv de conditionare sau de material filtrant (pnza) ce sunt ne cesare, capacitatea de aderenta a turtelor de namol pe filtru, ceea ce implica ndepartare a manualasi

costurile relativ ridicate de functionare si ntretinere. Sistemele cu filtre pres a ramn unele dintre cele mai scumpe sisteme de deshidratare; oricum, cnd cerintele de dispuner e dicteaza uscarea turtelor, costurile efective au fost recuperate datorita costurilor scaz ute de dispunere asociata cu uscarea turtelor. Filtrele presa s-au dovedit a fi eficiente din punct de ved ere al costurilor cnd turtele trebuiesc incinerate. Adesea, continutul crescut de partic ule uscate a turtelor rezultate de la filtrele presa sunt combustibile la incinerare, acestea reducnd necesarul de combustibili precum gazul natural sau pacura. Deshidratarea mecanica prin centrifugare Utilizarea centrifugelor pentru deshidratarea namolului rezultat din epurarea a pelor uzate si-a largit aplicabilitatea n ultimii ani, prin realizarea de utilaje cu pe rformante ridicate si eficienta buna de deshidratare, mai ales datorita utilizarii polimerilor orga nici ca agenti de conditionare. Deshidratarea prin centrifugare poate fi definita ca o decantare accelerata sub influenta unui cmp centrifugal, mai mare de doua ori dect forta gravitatiei. Facto rii care influenteaza sedimentarea centrifugala sunt aceiasi ca si la sedimentarea conven tionala. Deshidratarea centrifugala este influentatasi de o serie de parametri ai echipam entului, parametri constructivi ce trebuie alesi n functie de scopul urmarit. Tendinta actuala se manifesta catre utilizarea centrifugelor cu rotor compact s i functionare continua. Aceste echipamente se pot grupa n trei categorii, cu domeni i specifice de aplicare: -centrifuge cu rotor conic, care produc o buna deshidratare si centrat limpede, dar neadecvate pentru solide fine; -centrifuge cu rotor cilindric, care produc, n general, un centrat limpede; -centrifuge cu rotor cilindro-conic, care produc si turte bine deshidratate si centrat limpede23. Pentru realizarea unui grad nalt de recuperare a solidelor din namol (centrat limpede) se poate actiona prin descresterea debitului de alimentare, cresterea c onsistentei namolului, cresterea temperaturii si cresterea dozei de coagulant. Cresterea gra dului de deshidratare a namolului se poate realiza prin scaderea debitului de alimentare sau cresterea temperaturii, chiar si fara adaos de coagulanti. n general, turte bine uscate dau centrat mai putin limpede daca nu se are n vedere o conditionare corespunzatoare a namolului.

Eficienta procesului se exprima prin eficienta de ndepartare a substantelor din namol si se caracterizeaza cu relatia: SSS t( ic) E=100 SSS ( t-) ic (9.14) n care: E reprezinta randamentul de recuperare, n %; St - continutul de solide n turta, n %; Si - continutul de solide la alimente, n %; Sc - continutul de solide n centrat, n %. Randamentul de recuperare atinge valori de peste 90%, iar umiditatea turtelor es te variabila n functie de provenienta namolului si gradul de conditionare. n tabelul 9.10 se indica performantele obtinute la deshidratarea unor namoluri din industria texti la pe 23 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews e, USA, 2003; Environmental Engineering, Elsevier Scienc

centrifuga cilindro-conica, cu namol conditionat cu polielectroliti organici. Tabelul 9.10. Performante la deshidratarea prin centrifugare Tipul de namol Umiditatea initiala, % Debit de alimentare, m3/h Grad de recuperare, % Concentratia de solide n turta, % Namol de precipitare chimica 94,4 3,5 95,0 25,2 Namol biologic n exces 97,9 3,0 89,1 Namol primar brut 93,2 3,5 96,1 26,8 Deshidratarea mecanica pe filtru presa cu banda Acesta este un echipament construit si introdus recent pentru deshidratarea namolului. n general, se obtin performante bune, cu namoluri avnd o concentratie i nitiala n solide de circa 4%. Parametrii de exploatare care influenteaza performantele echipamentului sunt deb itul de namol, viteza bandei, presiunea si debitul apei de spalare. n tabelul 9.11 se prezinta performantele filtrului presa cu banda pentru diferite tipuri de namol. Tabelul 9.11. Performante la deshidratarea pe filtru presa cu banda Tipul de namol Concentratie n solide la alimentare, % Solide n turta, % Doza de conditionare , kg/t Namol primar brut 3 - 10 25 - 14 0,6 - 4,5 Namol activ proaspat 0,5 - 4 12 - 32 1,0 - 6,0 Amestec de namol primar+ activ n exces 3 - 6 20 - 35 0,6 - 5,0

Namol fermentat aerob 1 - 8 12 - 30 0,8 - 5,0 Namol fermentat anaerob 3 - 9 18 - 34 1,5 - 4,5 Namol conditionat termic 4 - 6 38 - 50 Filtrele cu banda sunt utilaje des folosite n toata lumea, datorita costurilor de exploatare scazute si a fiabilitatii ridicate. Namolul este deshidratat treptat, n procesele filtrelor cu banda, urmarind cei tr ei pasi de functionare: conditionarea chimica, drenarea gravitationala pna la atingerea u nei consistente mai mari si compactarea n zona de presare. Figura 9.16 prezinta schem atic un

filtru cu banda24,25. Fig. 9.16. Filtru cu banda Conditionarea chimica cu ajutorul polimerilor organici este metoda cea mai des utilizata, pentru deshidratarea gravitationalasi deshidratarea sub presiune de c atre filtrele cu banda. Polimerul este adaudat ntr-un bazin separat, localizat n amonte de presa sa u este injectat direct n conducta de alimentare. Amestecarea corespunzatoare a namolului influent cu polimerul este esentiala n functionarea filtrelor cu banda. Exercitarea fortelor de presiune si comprimare se petrece ntre doua benzi filtran te. Multe variabile influenteaza eficienta filtrelor cu banda, incluznd caracteristic ile namolului, metoda si tipul conditionarii chimice, presiunea desfasurata, configuratia utila jelor, incluznd drenarea gravitationalasi viteza benzilor. Desi rezultatele eficientei presarii cu filtre cu banda indica variatii semnificative n capacitatea de deshidratare a diferitelor tipuri de namoluri, presarea, n mod nor mal, este capabila sa produca deshidratarea turtelor la un continut al materiilor solide d e 18-25% pentru amestecul de namol primar cu cel biologic. Metoda cea mai buna pentru evaluarea eficientei filtrului cu banda pe un anumit tip de namol este folosirea unei unitati pilot. Datele colectate, ce fac parte din test ele pilot, includ ncarcarea hidraulicasi ncarcarea cu materii solide, tipul polimerului si consumul, procentul de materii solide si retinerea materiilor solide. Dozarea polimerului si regimul de alimentare trebuie sa fie optime procesului. T estele rezistentei specifice si a timpului de suctiune capilara pot fi folosite pentru a compara caracteristicile filtrarii a diferitelor tipuri de namol si pentru a determina o ptimul necesar n coagulare. Cnd se evalueaza performantele filtrelor cu banda, ca la oricare alte procese de deshidratare, trebuiesc luate n considerare cantitatea si calitatea filtratului s i a apei de filtrare si efectele lor asupra sistemului de epurare a apelor uzate. Cantitatea de namol ce trebuie trecuta prin filtrele cu banda este un prim criteriu de dimensionare a utilajelor de deshidratare. Pentru aprecieri comparative asupra celor patru tipuri de utilaje de deshidratar e, se indica

n fig.9.12 valorile medii ale concentratiei n substanta uscata n turta pentru difer ite 24 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. 25 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews Environmental Engineering, Elsevier Scienc e, USA, 2003;

tipuri de namol. Legenda: CENI - centrifuga P -namol primar VF - vacuum filtru FP - filtru presa FPB - filtru presa cu banda AE - namol activ n exces Fig. 9.17. Umiditati si solide n namol Comparnd datele ce se pot obtine la deshidratarea mecanica a namolurilor pe cele patru tipuri de echipamente, se poate conclude: -deshidratarea prin centrifugare sau vacuum-filtru produce turte cu umiditate comparabila; -deshidratarea cu filtru presa cu banda produce turte cu umiditate mai redusa; -deshidratarea namolului primar fermentat se realizeaza cu eficienta mai buna dect a celui fermentat provenit din amestecul namolului primar si n exces. 9.8. USCAREA Reducerea avansata a umiditatii namolului se poate realiza prin evaporarea forta ta a apei, pna la o umiditate de 10-15%, n instalatii speciale si cu aport de energie e xterioara. Principalele tipuri de instalatii utilizate pentru uscarea termica a namolului s unt: uscatoare cu vetre etajate, uscatoare rotative si uscatoare prin atomizare. Pent ru calcului necesarului de caldura ce trebuie furnizata sistemului trebuie sa se tina seama, n principal, de necesarul pentru evaporarea apei din namol, prencalzirea materialului, dezodoriza rea gazelor rezultate etc. ntruct randamentul termic al instalatiilor nu depaseste, de regula, 50%, s-a calculat ca pentru uscarea unui namol cu umiditate d circa 80%, pna la umiditate de circa 10%, sunt necesare circa 4500 kcal/kg substanta uscata. Pentru reducerea necesar ului de caldura se recomanda deshidratarea prealabila a namolului, prencalzirea aerului a dmis n sistem si recuperarea caldurii reziduale. Desi procedeul este costisitor si puti n aplicat, are

totusi o serie de avantaje legate, mai ales, de valorificarea agricola a namolul ui: produce namol steril, reduce considerabil volumul de materialului datorita ndepartarii ap ei, necesita suprafete de depozitare mici, este practic neinfluentat de prezenta substantelor toxice sau inhibatoare. Cercetari recente viznd utilizarea energiilor neconventionale n deshidratarea namolului au pus n evidenta posibilitatea utilizarii energiei solare, mai ales pe ntru surse de namol cu emisie intermitenta (de exemplu din industrializarea sfeclei de zahar) si zone cu insolatie prelungita. Captatorii solari (realizati de ICPGA n colaborare cu Insti tutul Politehnic Cluj), de tip aer-aer, furnizeaza aer ncalzit la temperatura de 75...8 5 0C, ce se trimite pe un uscator tip banda (acoperit), pe care circula namolul n prealabil d eshidratat. Experimentarile efectuate pentru namol de la fabricile de zahar au condus la obtinerea unui materila uscat cu umiditate finala de 10-12%, alimenatrea bandei facndu-se cu namol cu umiditatea de circa 60%. Materialul uscat poate fi omogenizat (sau g ranulat), nsacuit si transportat n conditii similare cu ngrasamintele chimice minerale. Pentru cantitati mici de namoluri cu continut de metale, pentru reintroducerea n circuitul economic, prinntreprinderile de prelucrarea minereurilor, s-a utilizat tehnologia de uscare cu energie solara cu instalatie de uscare cu platouri suprapuse. Aerul ca ld obtinut de la captatorii solari poate fi utilizat pentru uscarea namolului si pe platforme de uscarea namolului nchise si cu ventilatie fortata. 9.8.1. Fazele procesului Cele trei faze importante ale deshidratarii termice includ faza de ncalzire, o fa za constantasi una de descrestere. n timpul fazei de ncalzire, temperatura namolului si eficienta uscarii cresc pna la conditiile stationare ale fazei constante. Faza de ncalzire n mod normal este scurta, si are ca rezultat o uscare redusa. n timpul fazei constante, umidit atea interioara se nlocuieste cu umiditatea exterioara deoarece se evapora de la suprafata satura ta a namolului. Transferul caldurii la suprafata de evaporare controleaza eficienta d e uscare similar cu evaporarea apei dintr-un lac. Faza constanta care n general este faza cu perioada de desfasurare cea mai lunga, este faza cea mai importanta din procesul de uscare. Eficienta de uscare, independenta de mecanismul intern precum debitul de lichid, depinde de urmatorii trei factori externi: coeficientul de transfer al caldurii sau transferul de masa, suprafata expusa mediului de uscare, diferentele de temperaturasi de umidi

tate dintre mediul uscat si suprafata umeda a namolului. n final, n timpul fazei de descrester e, umiditatea externa se evapora rapid si este nlocuita de umiditatea interna. Ca re zultat, suprafata expusa nu mai este saturata, caldura latenta nu este transferata la fel de repede ca si caldura sensibila ce vine de la suprafata de ncalzire, temperatura namolului creste si eficienta uscarii scade. Punctul de trecere de la faza constanta la cea de descrestere este numit umiditate critica. 9.8.2 Teoria uscarii namolului Clasificarea utilajelor de uscare este bazata pe o metoda predominanta de transfer a caldurii la materiile solide umede. Aceste metode sunt: convectia, conductia, ra dierea sau o combinatie a acestora. n sistemele de uscare prin convectie (uscare directa), namolul umed intra n contac t direct cu mecanisme de transfer a caldurii, de obicei gaze fierbinti. n sistemele de uscare prin conductie (uscare indirecta), peretele ce retine mater iile solide separa namolul umed de suprafata de transfer a caldurii, n mod normal abur i sau un fluid fierbinte. n sistemele de uscare prin radiere, sistemele cu lampi cu infrarosu, sistemele cu rezistente electrice sau energia radianta de alimentare a refractorilor ncalziti cu gaz ce se

transfera la namolul umed si evapora umezeala. 9.8.3. Principalele sisteme de uscare a namolului Utilajele de uscarea namolului sunt grupate n patru categorii: directe, indirecte , combinate si cu infrarosu. Utilaje directe Utilajele directe (prin convectie) ce au fost folosite cu succes n deshidratarea namolului rezultat de la epurarea apelor uzate, includ utilaje de uscare prin pu lverizare, utilaje de uscare rotative, utilaje de uscare cu pat fluidizat. Utilajele cu pat fluidizat, sau utilajele cu transportor pneumatic se compun din tr-un cuptor de ardere, mixer, dezintegrator, separator tip ciclon, ventilator pentru m prastierea vaporilor. Mixerul are rolul de a amesteca namolul umed cu turtele uscate pentru a realiza un amestec de alimentare cu 40-50% umiditate. Uscatoarele rotative (fig. 9.18) sunt folosite pentru uscarea namolului primar, a namolului n exces si a namolului fermentat. Un utilaj de uscare rotativ este alcatuit dintr-o carcasa din otel ce se roteste pe un lagar si este montat n mod normal cu axa nclinata usor fata de orizontala. Namolul influ ent este amestecat mpreuna cu turtele de namol deshidratate ntr-un malaxor localizat la un capat al utilajului de uscare rotativ. Amestecul are o umiditate de aproximativ 65%, ceea ce l face capabil sa se miste fara sa se lipeasca de utilaj. Produsul, amestecat continuu, intra pe la capatul superior al utilajului de uscare, mpreuna cu gazul, la o temperatura ce v ariaza intre 260 si 482C. Amestecul si gazele fierbinti sunt transportate spre capatul de evac uare al utilajului. n timpul transportului, trecerea axiala mpreuna cu rotirea usoara a peretelui interior a utilajului evacuaeaza namolul n exterior. Aceasta creaza un strat subtire de particule tasate, ce iau contact direct cu gazele fierbinti si se usuca rapid. G azele evacuate ies din utilaj la temperaturi ce variaza ntre 66 si 105C si trec printr-un echipament de control, pentru ndepartarea mirosului si a particulelor n suspensie. Produsul rezultat n urm a uscarii are un continut n materii solide cuprins ntre 90 si 95% si este usor de manipulat, de depozitat si de valorificat ca fertilizator sau ca material de mbunatatire calita tiva a solului. Fig. 9.18. Uscator rotativ Utilajul de uscare cu pat fluidizat (fig. 9.19) contine o camera verticala fixa,

perforata la partea inferioara prin care sunt fortate sa treaca gazele fierbinti de catre un grup de suflante.

Uscatorul produce un namol granulat similar cu cel obtinut n sistemele de uscare rotative. n interiorul patului fluidizat se mentine o temperatura de aproxiamtiv 120C. n figura 9.20 se prezinta o schema clasica a unui sistem de uscare cu pat fluidizat. Un transportor cu snec alimenteaza namolul umed printr-o nchidere pneumatica. n utila j, gazul ncalzit face ca namolul sa devina fluid sau l transforma n namol n suspensie odata cu patul de nisip. Gazele ncalzite de la sistemul de ardere intra n camera de refulare si o placa perforata asezata la baza distribuie uniform gazele prin utilaj. Aceasta produce un amestec la nivel ridicat si un contact intim ntre particulele solide si gazul fierbinte avnd ca rezultat un transfer de caldura ntre faza solidasi cea gazoasa. Turtele uscate ies din utilaj prin deversare printr-o conducta sau peste un prag ajustabil cu nchidere pneumatica. Orificiile de evacuare insufla gazele ntr-un separator tip ciclon sau la alte echipamente de control a a erului poluat. Fig. 9.19. Schema de principiu a unui sistem de deshidratare cu pat fluidizat Fig. 9.20. Utilaj uscare cu pat fluidizat Utilajele de uscare indirecte Utilajele de uscare indirecte sunt echipamente pozitionate vertical sau orizonta l. Ele includ utilajele de deshidratare cu palete (raclete), utilajele de uscare cu dis curi si utilajele tip evaporator cu efect multiplu. Utilajele cu raclete si cele cu discuri sunt constituite dintr-un rezervor orizo ntal fix, cu

o carcasa prin care circula caldura. Rezervorul sau jgheabul contine un ansamblu de agitatoare (discuri, palete) montate pe un arbore rotational. Rotorul si agitatoarele permi t transferul caldurii si circulatia agentului termic prin partea centrala. Pot fi folositi si alti agenti termici ca apa fierbinte sau ulei. Agitatoarele nu au rol doar de transport a namolului prin unitate, ci si rol de transfer a caldurii la suprafata de contact cu namolul. Discurile sunt fa bricate din otel sau din inox iar unele utilaje sunt furnizate cu o combinatie de cele doua tipur i de materiale. Unitatile pot fi de asemenea, construite din diferite aliaje speciale daca sunt prezente medii puternic corozive. O schema de principiu este prezentata n figura Concentratii de materii solide din namolul uscat variaza ntre 65 si 95% n functie de utilizarea sau dispunerea finala. Fig. 9.21. Schema de principiu a deshidratarii indirecte Utilaje de uscare combinate Utilajul de uscare combinat, este alcatuit dintr-un rezervor sau un jgheab captu sit ce foloseste un volum mare de gaze ncalzite ca mediu de ncalzire sau care face trecer ea gazului apoi la utilajul indirect. Acest mod de functionare reduce punctul de fierbere a substantelor volatile si are efect de fluidizare, acestea mbunatatind coeficientul de transfer al caldurii dintre namol si suprafata ncalzita. Alt avantaj al acestei metode de functionare este acela ca ncalzirea directa sau indirecta poate varia pentru a minimiza consumul de energie si pentru a mari eficienta de uscare. Utilaje de deshidratare cu radiatii infrarosii. Aplicatiile de uscare a namolului provenit de la epurarea apelor uzate orasenest i cu radiatii infrarosii n mod normal implica combustia (un cuptor de uscare cu infrarosu sau multiple cuptoare de uscare). Caracteristicile namolului uscat depind de natura namolului influent, de tipul proceselor din amonte, de suprafata expusa procesului de uscare. Granulele de na mol vor varia ntre 6 si 8 mm. Pentru comercializare, granulele trebuie sa aibe dimensiuni cuprinse ntre 3 si 5 mm si pentru aceasta se va proceda la o sitare a acestuia26. 26 Xxx - Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare A Apelor Uzate Orasenesti Partea A V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

9.9. INCINERAREA NAMOLULUI Daca namolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale contin compusi organici si/sau anorganici toxici ce nu permit valorificarea agricola, depozitar ea pe sol sau aplicarea procedeelor de recuperare a substantelor utile, se face apel la incine rare ca singura alternativa acceptabila. n timpul incinerarii compusii organici sunt oxidati tota l, iar compusii minerali sunt transformati n oxizi metalici ce se regasesc n cenusa. Pentru incinerare se recomanda reducerea prealabila a umiditatii namolului brut si evitarea stabilizarii aerobe sau fermentarii anaerobe, care diminueaza puterea c alorica a materialului supus incinerarii. Prelucrarea namolului nainte de incinerare trebuie sa conduca la autocombustie. Tinnd cont de un necesar de 2,6 MJ/kg pentru evaporare si pierderi de energie de minimum 10%, se recomanda o umiditate a namolului la alimentare de circa 50%. Daca umidi tatea este mai mare sau daca temperatura de combustie trebuie sa fie mai mare de 7500C, pentru a evita degajarea mirosurilor neplacute apare necesitatea combustibilului suplimentar. Toate instalatiile de incinerare trebuie echipate cu instalatii de spalare sau filtrarea gazelor de ardere, pna la obtinerea unui continut de suspensii (cenusa) la evacua re de 150200 g/m3. Incinerarea namolului semiplastic, cu putere calorica micasi continut ridicat d e apa impune echipament special, pentru a mentine un raport adecvat suprafata/volum n t impul combustiei. n acest scop, pentru incinerarea namolului se utilizeaza cuptoare rotative cilind rice, cu vetre multiple sau cu pat fluidizat. Incinerarea namolului este o transformare partiala sau totala a substantelor org anice n produsi oxidati (dioxid de carbon, apasi cenusa) sau oxidare partialasi volatili zarea substantelor organice prin arderea n prezenta oxigenului. Primul obiectiv al redu cerii termice este acela de a reduce cantitatea de materii solide necesara cerintelor de depozitare. Termenul de incinerare se refera la reducerea substantei organice la temperatura ridicata n prezenta excesului de aer. Turtele deshidratate ce contin materii solide n proportie de 20 -30 %, pot fi incinerate cu combustibili auxiliari. Turtele uscate cu materii solide n proporti e de 30-50 % sau chair mai mult pot ntretine arderea. Elementele ce intra n componenta carbohidratilor, a acizilor si a proteinelor con

tinute n namol sunt substante precum carbonul, oxigenul, hidrogenul si azotul. Procentul n care se gaseste fiecare element n parte se determina n laborator pe baza de analize. Cantitatea de oxigen necesara ntretinerii fenomenului de oxidare se determina pe baza cantitatilor de C, O, N si H continute n namol si a relatiei: CaObHcNd + (a +0,25 c 0,5 b) O2 . aCO2 + 0,5 c H2O + 0,5 d N2 (9.15)

iar cantitatea teoretica de aer va fi de 4,35 ori mai mare dect cea a oxigenului necesar, deoarece aerul contine 23% oxigen. Pentru a se asigura procesul de incinerare, c antitatea de aer va fi suplimentata cu aproximativ 50%. Procesul de combustie sau de incinerare, reprezinta o combinatie rapida a oxigen ului cu combustibilul rezultat din eliberarea caldurii. Elementele combustibile ale n amolului n exces precum carbonul, hidrogenul, sulful, apar combinate chimic n namolul organi c sub forma de grasimi, carbohidrati si proteine. Partea combustibila a namolului are un con tinut energetic aproximativ egal cu cel al lignitului. Produsii arderii complete sunt dioxidul de carbon, vaporii de apa, dioxidul de sulf si cenusa. O incinerare corespunzatoare necesita o dozare corespunzatoare si o amestecare bine facuta a combustibilului cu aerul, aprinderea si mentinerea procesului de ardere a amestecului.

Gazul rezultat din incinerarea substantelor organice umede contine gaze de combustie umede, aer n exces si vapori de apa proveniti din amestec si oxidarea hidrogenului. Puterea calorica a gazului de combustie rezulta prin nsumarea puterilor calorice a fiecarui gaz constituent la temperatura de evacuare. Daca se folosest e combustibil suplimentar, volumele si capacitatile calorice ale gazelor rezultate din inciner area combustibilului si a namolului trebuie calculate separat. 9.9.1. Procese de incinerare Exista cinci tipuri diferite de procese de incinerare ce folosesc urmatoarele tipuri de echipamente (utilaje): cuptoare cu vetre multiple, incineratoare cu pat fluidiza t, conditionarea termica cu unde infrarosii, o combinatie de incineratoare cu vetre multiple si i ncineratoare cu pat fluidizat si proces de zgurificare. Cuptorul rotativ Consta dintr-un cilindru captusit cu material refractar, cu axul putin nclinat f ata de orizontala. Namolul este injectat la capatul amonte si, n timp ce este ars, este transportat la cealalta extremitate prin miscarea de rotatie a cilindrului. Pentru a asigura o buna functionare a cuptorului este necesar sa se marunteasca materialul, nainte de alimentare, pentru a obtine o suprafata suficient de mare si a asigura o distributie uniforma a acestuia. Cuptorul cu pat fluidizat Incineratorul cu pat fluidizat (fig. 9.22) este un echipament de forma cilindric a, ce contine un pat de nisip de aproximativ 0,8 m grosime si duze pentru admisia aeru lui la o presiune de 20 35 kPa si pentru mentinerea patului de nisip n suspensie. Namolul se amesteca repede cu patul fluidizat prin miscarea turbulenta a nisipului. Tempera tura minima a nisipului nainte de introducerea namolului trebuie sa fie de aproximativ 700C si trebuie mentinuta mai apoi la valori cuprinse ntre 760 si 820C. Evaporarea apei si incinerarea au lo c rapid, iar cenusa si gazele rezultate n urma arderii sunt evacuate pe la partea s uperioara a utilajului. ntr-un incinerator cu pat fluidizat materiile solide din namol auo miscare fluida ntrun spatiu nchis, prin trecerea aerului de combustie prin zona patului fluidizat. n aceasta faza materiile solide sunt separate unele de altele cu ajutorul aerului introdus pentru fluidizarea patului prezentnd o suprafata mai mare de contact gaz -solid.

Datorita suprafetei mari de contact, eficienta termica este mare n majoritatea incineratoarelor cu pat fluidizat. Dispersia gazului prin patul fluidizat se face prin duze special proiectate sa a sigure mixarea completa a amestecului de nisip cu namol. Variatiile de temperatura ale patului fluidizat dintr-o anumita zona n alta a incineratorului nu trebuie sa depateasca 6-8C.

Fig. 9.22. Incinerator cu pat fluidizat. Selectarea si proiectarea sistemului de incinerare a namolului este o sarcina co mplexa, tehnica, ce necesita specializare. Procedura de proiectare include metode empiri ce care se bazeaza pe datele furnizate de statiile pilot. Asemenea informatii sunt n general recomandate ca fiind corespunzatoare si pot fi brevetate de catre fabrici care vor dezvolta calculele de proiectare dupa ce introduc date, conditii si specificatii pentru operare. Cuptorul cu vetre multiple Cuptoarele cu vetre multiple sunt folosite l deshidratat n cenusa. Acest tip de utilaj e epurare foarte mari, datorita complexitatii procesului si st tip de utilaj poate fi folosit, de asemenea, doar pentru pentru transformarea turtelor de namo se foloseste de obicei doar n statiile d a costului de investitie ridicat. Ace uscarea namolului.

O sectiune transversala a unui furnal cu multiple vetre este reprezentata n figur a 9.22. Un furnal cu multiple vetre este pozitionat vertical, este de forma cilindrica, din otel refractar si contine o serie de rafturi orizontale sau vetre. Un arbore central se roteste n interiorul vetrei. Bratele metalice sunt atasate pe arborele central iar prin ele va trece aer pentru ventilare. Fiecare brat este dotat cu o serie de dinti ce pot fi nclinati n direct ia de rotatie sau invers directiei de rotatie. Bratele inverse sporesc timpul de retentie al namol ului si mbunatatesc uscarea. Aerul de combustie intra pe la partea inferioara a vetrei si circula ascendent prin duzele vetrei n contracurent cu namolul. Aerul este evacuat pe la partea superioara a vetrei, la un schimbator de caldurasi apoi la un echipament de cont rol al aerului poluat. n general, curgerea materiilor solide se face descendent prin furnal. Cursul radi al, este

cauzat de actiunea formei nclinate a racloarelor metalice, pozitionate pe bratele montate de pe arborele central. Miscarea are loc ntr-o serie de pasi discreti fiecarui dinte revenindu-i cte o par te de materii solide. Materiile solide sunt mpinse radial de cteva ori, n fiecare vatra n careauo perioada de stationare. Procesul are ca efect brazdarea si rasucirea namolului astfel nct acesta sa fie ct mai bine expus procesului de uscare. Suprafata efectiva pentru uscare se estimeaza a fi 130% din suprafata plana a vetrei. Cenusa uscata se evacueaza pe la partea inferioara a f urnalului si este retinuta fie sub forma umeda fie sub forma uscata27. Fig. 9.23. Cuptorul cu vetre multiple Cuptorul cu vetre multiple, are trei zone: zona de uscare, zona de incinerare zo na de racire. Majoritatea apei din namol se evapora n zona vatrei superioare sau n zona de uscare. Temperatura creste n zona de uscare de la 430 la 760C. Produsul uscat este apoi in cinerat la temperaturi cuprinse ntre 760 si 930C n zona centrala a vetrei, numitasi zona de incinerare. Materiile volatile si materiile solide sunt incinerate n vatra superioarasi n cea de mijloc. Aerul insuflat raceste cenusa pna la o temperatura cuprinsa n intervalul 90-200C n v atra 27 Weiner Ruth E si Robin A. Matthews e, USA, 2003; Environmental Engineering, Elsevier Scienc

inferioarasi o evacueaza pe la partea inferioara a cuptorului. Namolul influent trebuie sa contina mai mult de 15% materii solide datorita limi tei maxime de evaporare a echipamentului. Este nevoie sa se adauge combustibil supli mentar atunci cnd continutul de materii solide al influentului este cuprins ntre 15 si 30 %. Cantitatea medie de namol influenta este de aproximativ 40 kg/m2 h. Cuptorul cu vetre multiple a fost folosit cu succes pentru distrugerea termica a diferitelor tipuri de namoluri. Avantajele furnalului cu mai multe vetre sunt: s patiul necesar mic, fiabilitatea mare, usurinta n exploatare, eficienta ridicata, reducerea mare a volumului de namol si evacuarea de cenusa sterila. Dezavantajele includ ntretinerea sporita , necesita efort ridicat, consum mare de energie, probleme de poluare a aerului, probleme d e miros, costuri ridicate ale investitiei si complexitatea sistemului28. Alte tipuri de instalatii Pentru incinerarea namolului sau altor reziduuri industraile apoase se mai utili zeaza instalatii de oxidare umeda, instalatii de piroliza, incinerare prin automatizar e etc. Este avantajos ca incinerarea namolului sa se realizeze mpreuna cu gunoaiele menajere si alte reziduuri industriale, alegndu-se tipul de instalatie n corelatie cu caracteristicile materialelor. La incinerarea n comun cu gunoaiele menajere, namo lul trebuie deshidratat pna la o umiditate apropiata de a gunoiului si adaugat n proportie de 10-15% (fata de gunoi); cele mai multe instalatii de ardere sunt dotate cu echipamente pentru recuperarea caldurii29. 9.10. CONTROLUL EMISIILOR Proiectarea sau exploatarea inadecvata a procesului pentru prelucrarea namolurilor pot avea o contributie semnificativa la poluarea aerului. Doua probleme importante asociate cu procesul de incinerare sunt mirosul si emisiile rezultate n urma arderii. Cantitatea si calitatea emisiilor rezultate n urma arderii depind de metoda folo sita pentru incinerare, de compozitia namolului si de compozitia carburantului auxili ar30. 28 Xxx A Apelor Partea A 29 Xxx Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare Uzate Orasenesti V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare

A Apelor Partea A 30 Xxx A Apelor Partea A

Uzate Orasenesti V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06. Normativ Pentru Proiectarea Constructiilor Si Instalatiilor De Epurare Uzate Orasenesti V- A : Prelucrarea Namolurilor, Indicativ NP 118-06.

CAPITOLUL 10. ARDEREA DESEURILOR INDUSTRIALE 10.1. Deseuri industriale incinerabile Prin deseuri industriale incinerabile se nteleg acele reziduuri din procesele tehnologice organice, care, desi au o anumita putere calorica, nu si-au gasit ni ci o utilizare fie din cauza toxicitatii lor (sau a altor pericole pentru mediu), fie pentru ca ocu pa loc de stocare (teren). De obicei deseurile industriale incinerabile reprezinta reziduuri de blaz, gaze industriale nocive, slamuri sau slopsuri provenite din diverse procedee de separ are, izomeri inactivi (rezultati concomitent cu cei activi), ambalaje uzate (saci) etc. Sursele de deseuri industriale incinerabile: Deseuri industriale de la fabricarea metioninei si a acidului acrilic: -reziduuri de blaz de la coloana de rectificare a metioninei; -reziduuri de la purificare metioninei; -produs de blaz de la obtinerea acidului acrilic (polimer) Deseuri industriale de la o platforma petrochimica Deseuri industriale de la fabricarea solventilor clorurati. La obtinerea solventilor clorurati (perclor etilenasi tetraclorura de carbon), n faza de recup erare a solventilor din reziduuri, apare un deseu industrial sub forma de reziduu de bla z n cantitate de cca. 5 %, produs care este foarte lipicios, la rencalzire are tendinta de ntari re pe conducte, astfel nct singura solutie de a-l ndeparta este incinerarea. La ardere, care are lo c la cca. 1200 1300 0C n exces de oxigen formeaza pe lnga CO2 si H2O (produse normale de ardere) si HCl (fapt comun tuturor substantelor organohalogenate, cnt se formeaza XH) deseuri industriale de rafinare. n procesul de rafinare al produselor petroliere si al celor de cocserie, apar ca deseuri industriale gudroanele acide n cantitati mari, deseu care nsa nu si-a gasit n ciuda numeroaselor studii si ncercari nici o utilizare, fi ind actualmente depozitat pe halde. Deseuri din rezervoare petroliere. La exploatarea normala a parcurilor de produse petroliere (brute si finite), n rezervoarele acestora se depun slamuri si namoluri, n cantitate importanta, ceea ce impune curatirea lor periodica. De preferinta oper atia de curatire se face vara, cu decuplarea din flux, pe rnd, a rezervoarelor si curatirea lor, h idraulic sau manual1. 10.2. Ape reziduale Conceptia generala a epurarii apelor reziduale n cadrul unei platforme petrochimi ce este utilizarea epurarii biologice pentru totalitatea apelor reziduale, combinat a cu epurari locale amplasate lnga diverse instalatii componente ale platformei n conditiile

neintroducerii n efluent a apelor componente ale platformei a apelor reziduale cu caracter 1 Antonescu N. si altii resti, 1988; 282 Valorificarea energetica a deseurilor, ed. Tehnica, Bucu

toxic pentru flora bacteriana. Aceste ape cu caracter toxic, se dirijeaza separat, la fiecare instalatie n parte, n recipiente speciale, tinnd seama nsa de compatibilitatea lor r eciproca; diferitele categorii de ape nu trebuie sa duca la reactii violente n recipiente. Apele reziduale toxice apar frecvent n industria chimica organica (petrochimica, sinteza, farmaceutica, cosmetica, pesticide etc.) si n special acolo unde produse le finale sau intermediare sunt produse de toxicitate deosebita. Astfel, se pot da de exemplu ape reziduale toxice de la fabricarea acrilonitrilului, de la pesticide etc. Substantele poluante cu grad ridicat de periculozitate: Pesticidele organo halogenice persistente si compusii care pot forma asemenea substante n mediul acvatic, de exemplu DDT, HCH, toxafen, aldrin, heptac lor, brommetan. Pesticidele organo silicice persistente si compusi care pot forma asemenea substante n mediul acvatic ca de exemplu xiloxani. Pesticidele organo fosforice ca de exemplu parathion, metil parathion, rogon, metathion. Pesticidele organo stanice, ca de exemplu: acetat de trifenilstaniu, hidroxid de trifenilstaniu. Substante cancerigene, ca de exemplu: benzopirenul si compusii sai, benzoantracenul si compusii sai. Compusi organici ai mercurului ca de exemplu alchil mercur. Deseuri radioactive care se concentreaza n mediu sau organisme acvatice. Din punct de vedere al distrugerii prin incinerare a apelor reziduale toxice de pe o platforma chimica, trebuie sa se tina seama si de reziduurile rezultate n procese le industriale de exemplu: reziduuri de blaz (gudroane), subproduse neutilizabile n stadiul actu al de dezvoltare tehnico-economica, n scopul crearii unei gospodarii de ansamblu a plat formei. n plus apele reziduale toxice sunt, n procesul de distrugere termica energofage, n timp ce majoritatea deseurilor industriale din industria chimica organica sunt purtatoar e de energie, astfel nct prin incinerarea lor concomitenta, de cele mai multe ori, nu este nevoi e de combustibil suport exterior platformei. Apele reziduale toxice apar n general acolo unde materiile prime utilizate, produ sii intermediari reziduali sau produsele finite, au caracter toxic, mai mult sau mai putin pronuntat; cele mai periculoase rezulta n fabricatiile urmatoarelor produse: pesticide care n general sunt substante cu un pronuntat caracter toxic, att ele ct si intermediarii rezultati n procesul de fabricatie; intermediari si coloranti. n chimia organica de sinteza, notiunea de intermediar are sens deosebit de larg, aproape fiecare produs finit fiind la rndu l lui unintermediar n fabricarea altui produs. n acest sens, aplicabil platformelo r chimice organice din industria chimica, toate fabricatiile de produse toxice evacueaza n cele mai multe cazuri

ape cu un caracter toxic. Astfel sunt apele reziduale rezultate de la fabricarea acrilonitrilului, acetonitrilului, benzopirenului si benzidrinei, antracenului si derivatii sai, u ltimele fiind cunoscute si prin efectul lor cancerigen; medicamentele si odorizantele, care de fapt se pot include n categoriile specificate mai sus pentru intermediari2. 2 Antonescu N. si altii Valorificarea energetica a deseurilor, ed. Tehnica, Bucu resti, 1988; 283

10.3. Tipuri de instalatii specifice pentru arderea deseurilor industriale si a apelor reziduale 10.3.1. Consideratii tehnice generale, caracteristici determinate pentru ardere Caracteristici termotehnice generale ale apelor uzate toxice si deseurilor indus triale sunt specifice si hotartoare pentru procesul de ardere. Din punct de vedere termotehnic, se precizeaza urmatoarele caracteristici: a) Analiza tehnica, elementara si compozitia chimica; b) Puterea calorifica si consistenta; c) Alte proprietati fizico-chimice (vscozitatea, temperatura de congelare, temperatura de aprindere si autoaprindere). De obicei, toate aceste date se obtin prin determinari de laborator asupra apelo r uzate toxice si deseurilor industriale n cauza, servind astfel ca datele sigure pentru proiectarea att a agregatelor de prelucrare camera de ardere si cazanul recuperator ct si pentru alcatuirea unei scheme tehnologice corecte. A) Analiza tehnica, elementarasi compozitia chimica. Prin compozitia chimica se nteleg, speciile moleculare care alcatuiesc apele uzate toxice si deseurile indus triale. Ea da o imagine generala a unor proprietati fizico-chimice ct si asupra produselor de ardere. Un factor deosebit de important al compozitiei chimice este pH-ul apelor uzate toxi ce si deseurile industriale n cazul cnd acestea sunt lichide sau pastoase (sau chiar solide) oblign d deseori fie alegerea de materiale adecvate, fie operatii de corectare, fie ambele. De fo arte multe ori (n special la ape reziduale toxice) complexul pH temperatura compozitia chimica pun e probleme deosebite de schema, alegerea de materiale si tehnologie, cu rezolvari nu totdeauna din cele mai fericite. B) Puterea caloricasi consistenta. Aceste caracteristici ale deseurilor industri ale si apelor reziduale toxice dau indicatii asupra cantitatii de caldura ce se degaja la ardere si starea deseurilor industriale (lichid, pastos sau solid). Daca nu exista date analitice privind puterea calorica a deseurilor industriale si a apelor reziduale toxice, acestea se pot c alcula cu urmatoarele formule aproximative: -pentru deseurile solide sau pastoase (Mendeleev): Hi = 339 Cl+ 1030 + Hl 109 (Ol Sl) 25,1 Wl [kJ/kg] unde: Cl; Hl; Ol; Sl; Wl sunt date n % gravimetrice. - pentru lichide combustibile: Hi = 46410 + 3169 d 8791 d2 [kJ/kg]

unde d este densitatea produsului n kg/dm3. C) Alte caracteristici importante n procesul de ardere ale apelor reziduale toxic e si deseurilor industriale sunt: -vscozitatea care se determina n general cu vscozimetrul Engler (si se exprima n grade Engler) da indicatii asupra fluiditatii lichidului (ape reziduale toxice s i pasta) la diferite temperaturi, astfel nct acesta sa poata fi usor pompat si pulverizat (mec anic si penumatic). Arata de asemenea temperatura la care lichidul trebuie pastrat n reze rvoare si n rezervoarele instalatiei de ardere. 284

-temperatura de congelare este temperatura (sau domeniul de temperaturi) la car e apar n masa lichidului (ape reziduale toxice sau pasta) formatiuni solide. La sca derea sub aceasta temperara formatiunile solide duc la nfundari de conducte, foarte greu de desfundat ulterior, deoarece de obicei rencalzirea la temperatura peste cea de congelare nu duce la fluidizarea materialului (fiind nsotita de descompuneri termice cu formarea de macromolecule si cocs) si necesita deseori utilizarea de solventi sau nlocuirea t ronsoanelor afectate. -temperatura de aprindere si autoaprindere, dau indicatii asupra comportarii ape lor reziduale toxice si deseurilor industriale n conditii standard, la aprinderea de la o flacara (temperatura de aprindere) sau n lipsa acesteia (temperatura de autoaprindere). E ste evident ca apele reziduale toxice si deseurile industriale nu trebuie sa depaseasca temp eratura de autoaprindere si daca aceasta este joasa trebuie luate masuri speciale de protec tie cu gaze inerte. -comportarea cenusii n procesul de ardere. Totalitatea substantelor minerale rama se dupa arderea, n conditiile standard a masei organice combustibile se numeste cenu sa. Ea poate aparea fie sub forma granulara (cenusa propriu-zisa), fie sub forma topita (zgura). De obicei aparitia zgurii n procesul de ardere provoaca complicatii, ea nefiind de d orit. Din aceste motive, ct si datorita faptului ca zgura ataca de obicei zidaria refractar a a focarului corodnd-o, se determina n conditii standard comportarea cenusii la ncalzire (temper atura de nmuiere, reprezentnd nceputul de deformare, temperatura de topire si temperatura de curgere) ct si actiunea ei asupra diferitelor tipuri de zidarie refractara. -comportarea cocsului . Denumirea de cocs este conventionala, ca desemnnd partea organicasi anorganica ramasa dupa eliminarea substantelor volatile. Carac teristicile cocsului (daca se lipeste sau nu de zidaria refractara, daca arde ncet sau repede , daca degaja multa sau putina n procesul lui de ardere) dau indicatii importante asupra dimensionarii si alegerii tipului de focar3. 10.3.2. Instalatii de ardere Structura de principiul si modalitatea de functionare a unei instalatii de incin erare a deseurilor este explicata pe baza ctorva componente si agregate ale instalatiei. Acestea sunt oferite de numerosi producatori. O instalatie de incinerare a deseurilor consta din urmatoarele domenii de funct ionare: prelucrarea deseurilor stocarea temporara, pretatarea (daca este cazul); alimentarea n unitatea de incinerare;

incinerarea deseurilor; eliminarea si tratarea cenusei reziduale; tratarea si valorificarea emisiilor. n figura 10.1. este prezentata schema generala a unui incinerator4. 3 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I nstitutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 4 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I nstitutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 285

Fig. 10.1. Schema generala a unui incinerator: 1 zona de descarcare; 2 buncar deseuri; 3 put de ncarcare deseuri; 4 camera de incinerare; 5 gratar de ardere; 6- eliminare cenusa; 7 generator aburi; 8 precip itator electrostatic; 9 filtru de curatare gaze; 10 cos. Plecnd de la cele prezentate anterior se poate spune ca o instalatie de incinerar e este compusa din trei parti principale (fig. 10.2): partea de stocare si prelucrare a deseurilor care vor fi incinerate; incinerarea deseurilor; instalatiile de eliminare, tratare si valorificarea a cenusei si a gazelor rezid uale. Fig. 10.2. Principalele parti ale unui incinerator. 10.4. PRELUAREA DESEURILOR La preluarea deseurilor are loc mai nti o cntarire n vederea stabilirii cantitatii d e deseuri livrate. Anumite deseuri pot fi ndreptate catre locuri de descarcare pres tabilite, n functie de deseu, respectiv catre o pretratare nainte de a fi incinerate. De asem enea, este necesar un control vizual pentru fiecare autovehicul cntarit. n cazul primirii uno r deseuri noi sau n cazul unor suspiciuni este indicata realizarea unor teste n laborator pentru : continutul de metale grele, pH, pietre de calcinare, puterea calorica, punctul de aprindere , clor, sulf etc. 286

Zona de descarcare trebuie sa asigure posibilitatea descarcarii oricaror tipuri de masini de colectare sau transport a deseurilor (fig. 10.2). Un incinerator poate accesa diferite tipuri de deseuri pentru incinerare, de la deseuri solide la deseuri semilichide si chiar lichide (fig. 10.3). De asemenea, n functie de tipurile de deseuri acceptare zona de descarcare trebui e sa prevada toate accesoriile necesare descarcarii acestor deseuri5. Fig. 10.3. Zona de descarcare a deseurilor Fig. 10.4. Rampa de descarcare a uleiurilor uzate. Stocarea temporara, prelucrarea Pentru deseurile livrate trebuie sa existe un loc de stocare temporara, deoarece livrarea deseurilor are loc discontinuu, iar alimentarea unei instalatii de incinerare a deseurilor trebuie sa fie continua. Buncarul de deseuri serveste pe de o parte drept tampon pentru cantitatea de deseuri, iar pe de alta parte aici pot fi detectate materialele neadecvate pentr u incinerare si sortate, sau pot fi ndrumate catre o pretratare. n plus, n buncar are loc o omogeni zare a deseurilor. Prelucrarea deseurilor se poate realiza prin intermediul sortarii, astfel deseur ile ce nu ard (materialele neadecvate incinerarii, cum ar fi materialele inerte, metalele feroase si neferoase) sunt eliminate, astfel nct functionarea instalatiei sa nu poata fi ntrer upta, iar componentele voluminoase incinerabile trebuie maruntite naintea incinerarii. Maru ntirea deseurilor voluminoase nseamna o reducere de volum si astfel o mai buna folosire a spatiului disponibil din buncar si o incinerare mai eficienta a acestor deseuri (fig. 10.4 ). Daca n plnia de alimentare a unitatii de incinerare trec deseuri voluminoase nemaruntite, se poate ajunge la formarea unor dopuri si la nefunctionarea instalatiei6. 5 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I nstitutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 6 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I nstitutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 287

Fig. 10.5. Dispozitiv de maruntire a deseurilor voluminoase amplasat n rampa de descarcare. La maruntirea deseurilor voluminoase se pot utiliza mori cu ciocane sau mori de taiere, care pot fi prevazute la nevoie cu instalatii de aspirare. Maruntirea po ate avea loc ntr-o zona a buncarului rezervata n acest scop sau chiar naintea intrarii deseurilor n bu ncar. Aici pot fi tratate pe de o parte materialele care trebuie excluse din deseuri, pe de alta se pot soita deseurile declarate ca fiind voluminoase la preluare. n hala de descarcare si n buncarul de deseuri trebuie mentinuta o presiune mai joasa comparativ cu zona nvecinata, pentru a evita mprastierea emisiilor si a prafului. Aerul aspirat ori se incinereaza ori se dezodorizeaza printr-un filtru biologic. Alimentarea in camera de incinerare Plniile de umplere sunt de regula astfel gradate, nct sa asigure o functionare continua prin preluarea capacitatii de productie pe ora a unitatii de incinerare . Deseurile din plnia de umplere ajung printr-un put de umplere n instalatia de alimentare (fig. 1 0.5). Putul de umplere este prevazut cu o clapeta ce nchide plnia de umplere, pentru a evita plpirea flacarii din camera de incinerare. Instalatiile de alimentare sunt s upuse unei presiuni mecanice puternice prin transportul de deseuri si unei presiuni termice prin alinierea directa la gratarul de incinerare7. Fig. 10.6. Plnia si putul de alimentare cu deseuri a camerei de incinerare. Incinerarea propiu-zisa 7 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, I nstitutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 288

Pentru incinerarea deseurilor se folosesc, de regula, instalatiile de ardere cu gratar si instalatiile cu cuptor rotativ. Alte tipuri de incineratoare utilizate pentru arderea deseurilor sunt: -instalatii de ardere cu injectarea deseurilor lichide (ultima fig de la incinerare) -instalatii -instalatii -instalatii -instalatii a)9 b)10 c)11 d) Fig. 10.7. Tipuri de incineratoare. Incineratorul cu gratar Indiferent de sistemul folosit, structura de baza a cuptorului este caracterizat a de un gratar de ardere la baza (fig. 10. 8), peretii camerei de ardere si n partea supe rioara un plafon. 8 Cheremisinoff Nicholas P. Biotechnology for waste and wastewater treatment, No zes Publications, New Jesrsey, U.S.A., 1996; 9 Xxx - http://www.ec.gc.ca/wmd-dgd/default.asp?lang=En&n=4F9D4917-1&offset=7&to c=show10 Xxx - http://cbll.net/articles/Martin_Syncom 11 Xxx - http://www.bhk.co.jp/english/3environment/incinerat/inc1.html 289 (fig. 10.7.a); de ardere cu vetre multiple (fig. 10.7.b); de ardere n pat fluidizat (fig. 10.7.c); de ardere cu saruri de topire; de ardere cu arc de plasma8(fig. 10.7.d).

Gratarul poate fi orizontal sau putin nclinat. n cazul gratarului nclinat cea mai ntl nita versiune este acea a cuptorului cu gratar cu actiune inversa. n ambele cazuri, ba rele gratarului sunt miscate continuu pentru a asigura arderea completa a deseurilor si transfer ul acestora n cuptor. Barele gratarului pot fi racite cu aer sau cu apa (fig.10.9. a si b). Fig. 10.8. Cuptor cu gratar. Fig. 10.9. Sisteme de racire: a) cu apa; b) cu aer. n figura 10.10 sunt prezentate cele cinci zone de combustie ale cuptorului: -uscarea: n partea superioara a gratarului deseurile se ncalzesc pna la peste 100 C prin intermediul iradierii cu caldura sau a convectiei, astfel are loc ndepa rtarea umezelii; -degazarea: prin continuarea procesului de ncalzire pna la temperaturi de peste 250 C se exclud materiile volatile. Acestea sunt n primul rnd umezeala rezidu alasi gazele reziduale. Procesul de piroliza are loc la presiune atmosferica scazutasi la cresterea temperaturii; -arderea completa: n cea de-a treia parte a gratarului se atinge temperatura de ardere completa a deseurilor; -gazarea: numai o mica parte din deseurile arse sunt oxidate n procesul de piroliza. Cea mai mare parte a deseurilor se oxideaza n partea superioara a camerei de incinerare la 1000 C. -post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale ramase neincinerate si a CO din emisii exista mereu o camera de post-combustie. Aici se adauga aer sau gaz rezidual desprafuit n vederea realizarii incinerarii complete. Timpul de pastrare n aceasta zona este de minim 2 secunde la 850 C. 290

Fig. 10.10. Zonele de combusti pentru un cuptor cu gratar. Pentru o ardere completa a deseurilor procesul de ardere desfasoara n mai multe etape, acestea fiind specifice fiecarui tip de incinerator (fig. 10.11).12,13 Fig. 10.11. Etapele de ardere pentru un doua tipuri de incineratoare. Trecerea de la o faza la alta depinde de compozitia si valoarea calorica a deseu rilor de incinerat. Pentru pornirea instalatiei este necesara prencalzirea spatiului de ardere. n aces t scop sunt instalate arzatoare ce functioneaza cu gaz, ulei, praf de carbune sau orice alt tip de combustibil, ce au rolul de a prencalzi camera de ardere si de a ntretine flacara n cazul unei compozitii mai dificile a deseurilor (fig. 10.12). Cnd camera de ardere a atins t emperatura corespunzatoare, atunci deseurile pot fi aprinse cu ajutorul arzatoarelor de apr indere, instalate n camera de ardere. Plecnd doar de la caldura degajata de arzatoare, n figura 10.12 este prezentata temperatura degajata de acestea si distributia ei n interiorul incineratorului. 12 Xxx - http://www.jeag.com/eng/incinerators/mz.htm 13 Xxx - http://www.basicenvirotech.com/Basic_Technology.htm 291

Fig. 10.12. Temperatura generata de injectoare ntr-un incinerator cu vetre multip le.14 Fig. 10.12. Temperatura generata de injectoare ntr-un incinerator cu vetre multiple.14 Alimentarea cu aer se face att prin barele gratarului de jos n sus (alimentarea primara), ct si cu ajutorul unor dispozitive suplimentare prevazute n camera de ar dere (alimentarea secundara) (fig. 10.13). Masurarea debitului de aer de combustie es te adaptat la procesul de incinerare n timp si spatiu. Deoarece compozitia deseurilor variaza n limite largi si amestecarea nainte de incinerare nu asigura omogenizarea totala a deseurilor, miscarea gratarelor si masurarea aerului de combustie sunt mereu adaptate la situatia de functionare a cuptorului15. Fig. 10.13. Alimentarea cu aer pentru o incinerare completa. n interiorul incineratorului temperatura este distribuita conform fig. 10.14. 16 14 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf 15 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 16 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf 292

Fig. 10.14. Distributia temperaturii ntr-un incinerator cu vetre multiple. Prin recircularea aerului cald rezultat n urma arderii se constata o distributie mai mare a caldurii n interiorul incineratorului (fig. 10.15), aceasta ajutnd la uscarea si degazarea deseurilor. 17 a) b) Fig. 10.15. Variatia temperaturii n interiorul incineratorului cu vetre multiple: a) fara recircularea aerului cald; b) cu recircularea aerului cald; Incineratorul rotativ Cuptorul rotativ este ntlnit n industria cimentului, de aici fiind preluat si pentr u incinerarea deseurilor (fig. 10.16). n cazul incinerarii cu cuptor rotativ temper atura atinsa n camera de ardere este mult mai ridicata fata de incineratoarele cu gratar. 17 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf 293

Fig. 10.16. Cuptor rotativ. Principalele componente ale unui incinerator rotativ sunt prezentate n figura 10. 17. Fig. 10.17. Principalele parti componente ale unui incinerator rotativ. Datorita rotirii continue si nclinarii usoare a cuptorului, transferul deseurilo r dintr-un capat n altul a cuptorului este realizat usor. n functie de temperatura de ardere, dispozitivul de ardere a cenusei poate fi necesar sau nu. n cazul unor temperaturi de 1150 0C cenusa este aglomerata, iar la temperaturi de 1300 0C cenusa este topitasi vitrifiata. De as emenea, cenusa de fund si cenusa de recuperare din filtre pot fi reintroduse n cuptorul rotativ pentru aglomerare sau vitrifiere. . n figura 10.18 este prezentata distributia caldurii n interiorul incineratorului r otativ18 Fig. 10.18. Distributia temperaturii ntr-un incinerator rotativ. 18 Yang Yongxiang, Pijnenborg J.A. Marc, Reuter Markus A. Modelling of the fuel stream and combustion ina rotary-kiln hazardous waste incinerator, Thrird International Conference on CFD in the Minerals and Process Industries, CSIRO, Melbourne, Australia, 2003, pag. 25-34; 294

n urma procesului de ardere rezulta o serie de noxe (fig. 10.19, fig. 10.20 si fi g. 10.21)19 care difera la rndul lor, cantitativ, de: -tipul de deseu supus procesului de ardere; -tipul incineratorului utilizat; -tipul combustibilului folosit pentru ntretinerea arderii. Fig. 10.19. Noxele rezultate n urma arderii deseurilor. Fig. 10.20. Distributia gazelor rezultate n urma arderii deseurilor ntr-un inciner ator rotativ. 19 Xxx - http://www.pollutionissues.com/Ho-Li/Incineration.html 20 Xxx - www.volund.dk/content/download/698/4350/file/CFD%20brochure.pdf Fig. 10.21. Concentratia de CO2 la arderea deseurilor la cuptorul cu vetre multi ple. 20 295

10.5. TRATAREA SI ELIMINAREA CENUSEI REZIDUALE Cenusa reziduala rezulta n urma incinerarii si consta n principal din material neincinerabil cum ar fi silicati nedizolvati n apa, oxizi de aluminiu si oxizi de fier. Cenusa reziduala pura contine, n general, urmatoarele: -3 -7 -5 -80 5 % material neincinerabil; 10 % metale feroase si neferoase; 7 % granule mari; 83 % granule fine.

La incinerarea deseurilor apar diverse reziduuri solide si lichide. Cenusa rezid uala se elimina la capatul gratarului de incinerare si trebuie transportata. Cele mai im portante cerinte de la aceasta instalatie de eliminare sunt evitarea dopurilor la eliminarea cenu sei reziduale precum si mpiedicarea infiltrarii de aer fals (fig. 10.22). n acest scop sunt ofer ite mai multe sisteme de eliminarea cenusei reziduale, dependente n parte de sistemul de tevi f olosit. Eliminarea prin gratar are loc exclusiv prin intermediul fortei gravitationale n puturi de cadere, ce duc direct la instalatiile de eliminare a cenusei reziduale21. Fig. 10.22. Instalatie de eliminare a cenusii cu apa. Problema principala la eliminarea prin gratar consta n temperatura indicata a cenusei reziduale, ce poate fi ntre 600 900 0C. Printr-un surplus de aer prea scazut se p oate atinge punctul de nmuiere a cenusei reziduale (950 1000 0C), astfel putndu-se transforma n tr-o stare pastoasa. Stingerea cenusei reziduale se poate face prin sisteme cu apa (f ig. 10.23)22. 21 Xxx Metode si tehnici de gestionare Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM 22 Xxx Metode si tehnici de gestionare Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM 296 a deseurilor. Metode de tratare termica, Bucuresti; a deseurilor. Metode de tratare termica, Bucuresti;

Fig. 10.23. Dispozitiv de eliminare a cenusei. Metodele de tratare ale cenusei reziduale depind de componenta deseurilor incine rate, de legislatie n vigoare si posibilitatile economice (fig. 10.24). Principalele me tode de tratare a cenusei reziduale sunt: -mbatrnirea cenusei reziduale; -separarea materialului fin; -vitrificare.

Fig. 10.24. Cenusa de fund Utilizarile ulterioare ale cenusei reziduale tratate pot fi: material de umplut ura pentru constructii de baraje, de drumuri, de pereti de protectie etc. Cenusa nu poate f i utilizata n umplerea zonelor cu o pnza freatica bogata. 10.6. Tratarea si valorificarea altor emisii Deseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. Resursele energetice secundare reprezinta cantitatile de energie sub toate formele care co ntin nca un potential energetic ce poale fi utilizat n trei directii: termica, electroenerget icasi combinata. Recuperarea sub aspect termic are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde obtinute n instalatiile recuperatoare de caldura pentru alimentarea cu caldura a proceselo r: -tehnologice; -de ncalzire; -ventilatie; -climatizare; 297

-alimentarea cu apa calda menajera a consumatorilor urbani. Absolut necesara este racirea fumului rezultat n urma incinerarii deseurilor mena jere de la 1000 1200 0C pna la 200 300 0C, aceasta reducere a temperaturii este necesa rasi din motive tehnice procedurale, deoarece procedeele de purificare a fumului nece sita temperaturi sub 350 C. Racirea filmului provenit de la incinerarea deseurilor are loc de obicei indirect, adica prin schimbatoare de caldura recuperative aer-apa respect iv abur. Drept instalatie de transfer al caldurii serveste un cazan, n care caldura fumului (ene rgie cinetica energie a caldurii) se transfera ntr-un purtator de caldura adecvat (abur sau apa ). Cantitatea de energie recuperata este data de produsul dintre masa deseurilor tratate, pute rea calorica inferioara a acestora si randamentul termic al ansamblului cuptor incinerare si cazan recuperator. O alta particularitate la incinerarea deseurilor consta n transportul mare de praf a fumului ce trebuie racit Pentru evitarea impuritatilor de fum la cazan, ce pot c onduce la acumulari ce minimizeaza durata de transport, sunt necesare o serie de masuri. Valoarea calorica viitoare a deseurilor va fi probabil mai mare dect cea de azi. Acest fapt este dovedit de cercetari ce determina influenta diverselor cote de recicla re asupra valorii calorice a deseurilor reziduale. Urmatoarele valori pentru obtinerea energiei din incinerarea deseurilor stau la baza datelor de pornire medii pentru instalatiile moderne de incinerare a deseurilor: valoarea calorica inferioara a deseurilor (Hu): 9,5 l0 MJ/kg; randamentul de producere a aburului: 65 - 76 %, producerea de abur pe tona de deseuri: 1,9-2.4 tone, producerea de curent electric pe tona de deseuri, folosindu-se randamentele pentru producerea aburului si pentru curent la functionarea n condens: 350 - 400 kWh. Folosirea caldurii de incinerare pentru producerea de abur este categoric influe ntata de mprejurimi. n instalatii mai mari se produce n principal abur de calitate relativ r idicata (40 bar, 400 C) n vederea producerii de curent, partial combinata cu ncalzirea la dista nta. n instalatii mai mici se produce n principal abur cu parametri mai scazuti (15 20 b ar, 200 250 0C) ce se foloseste direct n scopuri de ncalzire sau n domeniul industrial sub forma de caldura de proces23. 10.7. Epurarea gazelor reziduale Dupa arderea completa, epurarea gazelor reziduale este cea mai importanta posibi

litate de a controla nivelul emisiilor evacuate din incinerator. Pentru separarea substantelor din gazele reziduale evacuate din camerele de arde re a incineratorului sau de la boiler, pot fi utilizate mai multe procedee, pentru al egerea si proiectarea carora trebuie luate n considerare urmatoarele elemente: substantele poluante specifice din gazele reziduale; tipul, volumul si schimbarile continutului gazelor reziduale; concentratiile maxime admisibile ale poluantilor n gazele epurate; evitarea, minimizarea si epurarea apelor uzate evacuate din instalatii; probleme n functionare (coroziune, uzura, murdarirea instalatiilor); temperatura gazelor la evacuarea din cosul de dispersie; evitarea, recuperarea si depozitarea reziduurilor; disponibilitati de suprafete pentru depozitarea reziduurilor. 23 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 298

Materialele nocive apar n forma gazoasa sau sub forma de particule de impuritati. La purificarea fumului se efectueaza mai nti o eliminare a materialelor sub forma de particule, iar apoi o ndepartare a impuritatilor gazoase. Instalatiile moderne de purificare a fumului vor ndeparta materialele nocive din fum pe ct posibil cantitativ. De aceea ele sunt st ructurate n mai multe etape si necesita un mare efort financiar. Eliminarea prafului, adica n departarea impuritatilor sub forma de particule, se efectueaza naintea spalarii fumului, pentru a nu solicita acest din urma procedeu. Aparatura de urmarire a instalatiilor este necesara pentru monitorizarea exploat arii corecte a arderii, procedurii de abur si nivelului de epurare a gazelor rezidual e si pentru prevenirea aparitiei de situatii neprevazute n functionare. Nivelul de monitoriza re si urmarire a acesteia depinde de tipul de deseu incinerat si de cerintele legale. Dupa aleg erea aparaturii si a punctelor de amplasare a aparaturii trebuie acordata atentie reproductibilitat ii adecvate si fiabilitatii functionale necesare a aparaturii. 10.8. PIROLIZA SI GAZAREA DESEURILOR Piroliza este cunoscuta din tehnica procedurala industriala. n ceea ce priveste t ratarea deseurilor s-au dorit printre altele urmatoarele avantaje ale pirolizei: -procedee necomplicate care sa poata functiona si cu cantitati nuci de prelucrar e de pna la 10 tona/h; -posibilitatea recuperarii energiei si materiei prime; -posibilitatea de depozitare a produselor valorificabile n mod energetic; -flexibilitate fata de diversele si schimbatoarele componente ale deseurilor; -evitarea n mare masura a impactului asupra mediului. Cu ajutorul pirolizei deseurilor s-a urmarit un scop asemanator cu cel al incine rarii. Volumul deseurilor se reduce considerabil si se transforma ntr-o forma ce face po sibila o depozitare fara impact semnificativ asupra mprejurimilor. La o incinerare conventionala, procesele de uscare, degazare, gazare si incinera re au loc ntr-o singura camera. La piroliza, unele dintre aceste procese partiale pot f i n reactori separati, astfel nct degazarea si gazarea sa devina procedee de tratare a deseuril or de sine statatoare. Piroliza ca instalatie de tratare a deseurilor nu s-a putut impune n fata incine rarii

deseurilor, din cauza diverselor probleme si a redusei disponibilitati. nsa se ar e n vedere utilizarea pirolizei combinate cu incinerarea la temperaturi nalte. Aici, gazele pirolitice obtinute se vor folosi ntr-o a doua etapa procedurala la incinerarea si vitrifier ea cocsului pirolitic. Degazarea Degazarea sau piroliza reprezinta descompunerea termica a materialului organic eliminndu-se compusi, cum ar fi oxigenul, aerul, CO2, aburul etc. n intervalele de temperatura ntre 150 - 900 C se elimina materii volatile, iar compusi de carbohidr ati se descompun. Prin transformarea pirolitica a deseurilor iau nastere diverse produse dependent e de componenta materialului initial, de parametru de functionare ai instalatiei, de conditiile de ncalzire ale temperaturii de degazare si de durata reactiei. Urmatoarele produse finite pot aparea: -combustibil respectiv, materii prime sub forma de asfalt, ulei, gaze de ardere; -apa de condens cu impuritatile dizolvate n ea; 299

-reziduuri cum ar fi cocs metale, sticla, nisip etc Pentru unele produse provenite din piroliza exista o piata limitata. n special ul eiurile provenite din degazarea anvelopelor uzate se pot folosi drept materie prima n ind ustria chimica sau petroliera. Conditia este nsa ca instalatia pirolitica sa se afle n ap ropierea instalatiei prelucratoare de ulei. Acelasi lucru este valabil si pentru gazul pi rolitic ce trebuie utilizat partial la ncalzirea propriului proces de piroliza. Gazarea Gazarea se refera la conversia la temperaturi nalte a materialelor cu continut de carbon n combustibil gazos. Gazarea difera de piroliza prin faptul ca se adauga gaz reactiv ce transforma reziduurile carbonizate n alte produse gazoase. Gazarea, la fel ca si piroliza, e ste un procedeu de sine statator, nsasi un proces partial al incinerarii. Produsele ivite ca urma re a gazarii sunt, n functie de solutia gazanta, gaz, slab, aburi, etc. Energia necesara reactiei pentru procesul de gazare se produce prin incinerarea partiala a materialului organic n interiorul reactorului. Procedeele executate la temperatura nalta n intervalul de temperatura ntre 800 - 1100 C livreaza cea mai mare cantitate de ga z, care este nsa cu o valoare calorica scazuta. Este de dorit o valorificare imediata a gazelor ntr-o camera de ardere ulterioara , deoarece astfel se poate valorifica si caldura. Gazul de generator prezinta o va loare calorica mai scazuta dect gazul pirolitic, nsa comparativ cu volumul deseurilor intrate n pr oces, rezulta un volum de gaz mai mare dect la piroliza. Reziduurile solide din procesul de gazare sunt similare celor provenite din inci nerare, ele prezinta un continut ridicat de cenusa si unul scazut de carbon. Apa reziduala provenita din piroliza Apa reziduala provenita din piroliza se compune din umiditatea deseurilor, apa d e descompunere si apa de incinerare, mai putin apa care s-a consumat n timpul react iei. Apa reziduala provenita din piroliza paraseste reactorul sub forma de abur si ap are dupa racirea gazului drept condensat. Apele reziduale cu continut organic mare, n special n cazul pirolizei deseurilor necesita o pretratare chimico-fizica, deoarece materi alele nocive pot

fi reduse n instalatii de epurare biologice numai partial. O alta posibilitate a evitarii materialelor nocive n apele reziduale este descompunerea termica a gazelor de ard ere mocnita24. 10.9. COINCINERAREA DESEURILOR De cnd deseurile si combustibilii alternativi produsi din acestea prin diferite m etode de tratare au fost acceptati ca surse de energie sunt folosit principal, n centra lele electrice, fabricile de ciment si otelarii. Avantajele coincinerarii: -reducerea cantitatii de deseuri depozitate; -valorificarea energetica a deseurilor acolo unde valorificarea materiala nu est e posibila; -conservarea resurselor de matern prime necesare pentru producerea energiei. Coincinerarea in centralele electrice 24 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 300

Centralele electrice ca uzine producatoare de electricitate sunt proiectate pent ru folosirea eficienta a combustibililor conventionali. nsa ele pot fi adaptate si p entru utilizarea combustibililor alternativi. Folosirea deseurilor si a combustibililor alternativi este limitata de urmatoare le elemente: -posibilitatile de stocare a acestora n centralele electrice; -cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce ntr-o forma utilizabila sistemelor de ardere particulare n instalatiile utilizate n centrale; -comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie, respectiv reducerea procesiuni de combustie prin depunerea pe peretii cuptorului, aparitia coroziuni i si influentarea sistemelor de epurare a gazelor reziduale Coincinerarea n cuptoare de ciment Un aspect esential n fabricarea cimentului i reprezinta producerea clincherului n cuptorul rotativ. Materia prima pentru producerea clincherului este uscatasi ncal zita pna la 1400 C si datorita reactiilor chimice ce au loc se formeaza clincherul de ciment. Indiferent de metoda de fabricare, obtinerea clincherului este un proces de conversie n care ma terialele folosite (combustibili si matern prime) sunt consumate sau integrate n produsul f inal. Datorita temperaturilor nalte din cuptorul de ciment continutul organic al combustibililor alternativi este distrus n totalitate. Cteva caracteristici ale pr ocesului de fabricare a clincherului n cazul utilizarii combustibililor alternativi, ar fi: -prelungirea timpului de stationare a gazelor reziduale n cuptorul rotativ la temperaturi de peste 1200 C; -folosirea cenusei rezultate de la arderea combustibililor alternativi ca parte componenta a clincherului mpreuna cu alte materiale; -fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic n clincher a elementelor aflate n concentratii foarte mici. Caracteristicile combustibililor alternativi utilizati n fabricile de ciment treb uie stabilite clar, deoarece utilizate n producerea clinchetului pot schimba concentr atia anumitor elemente n produsul final. 10.10. PROCEDEE DE USCARE A DESEURILOR n cadrul procedeelor de uscare cea mai mare importanta a obtinut-o uscarea namolului. La alegerea procedeului este important daca namolul este puternic mir ositor sau nu. n cazul namolului mirositor se recomanda utilizarea unui proces indirect de uscare, cum ar fi uscarea cu pat fluidizat cu recirculare de vapori. Aici apa transformata n

abur poate fi condensata, iar mediul fluidizant (abur suprancalzit) este introdus n circuitul pr ocedural. Mirosurile sunt astfel n mare parte excluse. La uscarea cu transmitere, mediile de uscare cum ar n gazele reziduale, aburul suprancalzit n vapori sau aerul, se afla n contact direct cu namolul si preiau apa ce se evapora din acesta. La sistemele nchise cu abur suprancalzit, un condensator reali zeaza condensarea aburului n exces. La sistemele deschise, gazele reziduale nca fierbint i parasesc uscatorul mpreuna cu aburul. La uscarea cu contact, caldura este condusa direct catre materialul de uscat (fi g. 10.25). Namolul si mediul de ncalzire sunt separate prin diferite tipuri de peret i. 301

Fig. 10.25. Tehnologii de uscare. n functie de alimentarea cu caldura se regasesc n principal urmatoarele tehnologii de uscare: 1. Uscarea cu contact: a) uscator cu pelicula; b) uscator cu disc; c) uscator cu par fluidizat. 2. Uscarea cu transmitere: a) uscator cu cilindru rotativ; b) uscator cu suspensii; c) uscator cu etaje; d) uscator cu banda. La uscarea namolului din statiile de epurare rezultasi alte substante volatile. Gazele ce nu pot fi condensate, pot fi dezodorizate prin coincinerare n generatorul de cald ura. Aceste uscatoare au rol de a reduce umiditatea din namol ntr-un timp scurt, n vede rea valorificarii materiale a acestuia n agricultura ca ngrasamnt sau n vederea valorifi carii energetice a acestuia n incineratoare, centrale electrice, cuptoare de ciment, et c25. 25 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Metode de tratare termica, Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii, ICIM Bucuresti; 302

CAPITOLUL 11. DEPOZITAREA DESEURILOR INDUSTRIALE 1. CLASIFICARE Pna n prezent, n practica mondiala ca si n tara noastra predomina nca evacuarea reziduurilor n asa zisele gropi de gunoi care de fapt sunt niste gropi provenite fie din depresiuni geografice naturale, fie rezultate n urma unor decop ertari de teren sau cariere de constructii (pentru nisip si caramizi). Dupa modul n care se asigura protectia mediului nconjurator, poarta denumirea de: -depozitare simpla: consta n descarcarea simpla, neorganizata a reziduurilor n diverse gropi, foste cariere, sau pe alte terenuri, fara a se lua masuri speciale pentru protectia mediului nconjurator. Aceste sistem de depozitare a fos t n trecut sistemul cel mai raspndit, deoarece este cel mai ieftin, mai comod, dar nu si cel mai igienic. Substantele organice existente n componenta reziduurilor constituie locul prielnic de adapostire si nmultire a tot felul de insecte, muste si sobolani. n ac elasi timp resturile alimentare din continutul lor atrag turme de porci si alte animal e (oi). De aceea, acest sistem de depozitare simpla este unanim recunoscut ca periculos pen tru igiena publica, este inestetic si raspndeste mirosuri neplacute. -depozitare controlata este folosita din ce n ce mai mult n lume si n tara noastrasi ramne nca sistemul principal de depozitare si neutralizare a reziduurilor, constnd n descarcarea reziduurilor pe terenuri speciale, rampe, respectndu-se anumite conditii de igienasi protectia mediului1. Depozitele se pot clasifica n functie de natura deseurilor depozitate, astfel: -depozite pentru deseuri periculoase; -depozite pentru deseuri nepericuloase; -depozite pentru deseuri inerte. Dupa natura deseurilor depozitate2: -menajere sau asimilabile acestora; -speciale; -inerte; -monodeponie. 1 Bularda Gheorghe, Bularda Doru-Cristian si Catrinescu Theordor Reziduuri menaj ere, stradale si industriale, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992; 2 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel Depozitarea, tratarea si re ciclarea deseurilor si materialelor, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2004;

Dupa continutul n substante organice3: -clasa I, cnd materialele (reziduurile) depozitate sunt de natura exclusiv minerala, sau cu un continut foarte redus de materii organice; au o inf luenta redusa prin substante poluante pentru factorii ambientali; -clasa ll-a, cnd deseurile depozitate sunt cu un continut majoritar n substante organice si care n procesul de descompunere polueaza factorii de mediu , necesita masuri speciale de izolare / etansare; Depozitarea deseurilor se poate face n mai multe variante, n functie de modul de colectare a acestora: -pentru depozitarea presortate n timpul colectarii, depozitarea se face pe o perioada de timp, timp n care se realizeaza o sortare finala, urmata de transportul acestor deseuri pe destinatii, respectiv la unitatile care le reintr oduc n circuitul productiv. Platformele de depozitare a acestor deseuri nu au o amenaja re speciala, ele fiind amplasate n spatii situate n afara localitatilor prevazute cu drumuri de acces a mijloacelor auto n orice perioada a anului; -pentru deseurile nesortate n timpul colectarii, depozitarea acestora se poate face n functie de operatiile de prelucrare ulterioara: pentru deseurile care se depoziteaza definitiv, fara a mai fi sortate si recuperate anumite materiale, sunt folosite rampele de suprafata sau gropile naturale amenajate corespunzator; pentru deseurile care se sorteaza dupa transport se folosesc platforme descrise la punctul 1; pentru deseurile alimentare care se prelucreaza prin compostare se folosesc platforme de suprafata, unde deseurile sunt maruntite, fermentate si amestecate cu pamnt, dupa care sunt livrate pentru a fi utilizate c a ngrasamnt n agricultura; pentru deseurile ce se incinereaza, platformele de depozitare temporara (pna la ardere) sunt de suprafata. n functie de modul de fermentare a deseurilor n interiorul depozitului, avem: -depozite cu fermentare aeroba (fig. 11.1.a) - asezarea simpla a deseurilor; -depozite sanitare cu fermentare aeroba (fig. 11.1.b) asezarea sub forma de sandwich a straturilor de deseuri si pamnt; -depozite sanitare cu fermentare aeroba avansata (fig. 11.1.c.) asezarea sub forma de sandwich a straturilor de deseuri si pamnt, iar la partea inferioara a depozitului sunt amplasate conducte pentru colectarea scurgerilor; -depozite sanitare cu fermentare semi-aeroba (fig. 11.1.d) este asemanator cu depozitul sanitar cu fermentare aeroba avansata, avnd la partea

superioara canale de colectare; -depozite cu fermentare anaeroba (fig. 11.1.e) n interiorul depozitului sunt amplasate conducte pentru colectarea scurgerilor si pentru alim entarea 4 cu aer. 3 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel Depozitarea, tratarea si re ciclarea deseurilor si materialelor, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2004; 4 Xxx - http://www.menlh.go.id/apec_vc/osaka/eastjava/wst_mng_en/page1.html

b) a) c) d) e) Fig. 11.1. Tipuri de depozite n functie de modul de fermentare al deseurilor. 5 Pentru aceste tipuri de depozite, n figura 11.2. este prezentata canditatea de BOD obtinuta n depozit, pe parcusul unui an jumatate. 5 Xxx - http://www.menlh.go.id/apec_vc/osaka/eastjava/wst_mng_en/page1.html

BOD (mg/l) 105 104 103 102 101 100 Depozit cu fermentare aeroba Depozit sanitare cu fermentare aerDepozit sanitare cu fermentare semi-aeroba Depozit fermentare an(laborator) Depozit fermentare anaeroba (cmp) oba aeroba 00.5 11.5 2 An Fig. 11.2. Concentratia de BOD n functie de tipul de depozit utilizat. Principiile metodei de depozitare controlata: -alegerea amplasamentului rampei, se face de comun acord cu organele: sanitare; pentru protectia mediului; agricole. -studii de teren la care se vor tine seama de: distanta fata de periferia centrelor populate 1000 m;

pozitia fata de vnturile dominante; evitarea zonelor n care se pot produce inundatii; stabilirea modului de depozitare a reziduurilor n rampelor de depozitare controlata se pot utiliza urmatoarele procedee: rampe de depozitare obisnuite; rampe de depozitare controlata compactate; rampe de depozitare controlata a reziduurilor, n prealabil macinate; -precizarea succesiunii n timp a straturilor;

-compostarea reziduurilor; -protectia depozitului prin acoperirea cu pamnt; Rampele de depozitare controlata obisnuite: -nainte de nceperea depozitarii se decupeaza stratul vegetal, care sa fie folosit la acoperirea finala a unui depozit mai vechi sau sa fie depozitat n apropiere pentru acoperirea finala a depozitului.

-aducerea reziduurilor si descarcarea pe teren, depozitul urmat sa ocupe o suprafata mica, strict necesara pentru operatiile de mprastiere (repartiz area pe zone), eventual compactate. -umplerea locului de depozitare prin naintarea frontala sau inelara, fiecare nou strat de reziduuri de 0,25 0,3 m, urmnd sa fie nceput din acelasi loc ca si precedentul. -se vor efectua amenajarile indicate n studiul hidrogeologic privind protectia apelor subterane si de suprafata si santuri de garda pentru protectia reziduurilor mpotriva scurgerii apelor meteorice care ar putea veni din amonte, d e pe versanti si eventual ndiguiri ale rampei de depozitare. -suprafata de teren sa fie mpartita n parcele de 1000 10000 m2, n functie de cantitatea zilnica de reziduuri care se depoziteaza. -reziduurile sa fie depozitate n straturi d 1,5 2 m, naltime separate prin straturi intermediare de material inert, n grosime de 0,2

0,3 m.

-reziduurile sa fie descarcate ct mai aproape de locul de depozitare de unde sa fie mprastiate si compactate cu buldozerul zilnic, atingnd naltimea de 1,5 2 m, dupa care se acopera cu material; inert 0,2 0,3 m. zilnic se va amenaja ca depozit o suprafata corespunzatoare naltimii de 1,5 2 m, strat de reziduuri. -dupa depozitarea ultimului strat de reziduuri se face acoperirea finala cu un strat de pamnt vegetal de 0,6 1,2 m, grosime mprastiat si compactat cu aceleasi mijloace care sunt folosite pentru reziduuri. -rampele de depozitare ale reziduurilor trebuie sa fie mprejmuite cu garduri demontabile care trebuie sa limiteze, de regula, suprafetele pe care se face depozitarea pe o perioada de 1 2 ani. -depozitul trebuie sa fie dotat cu tractoare pe senile echipate cu lama cu buldozer pentru mprastiat si compactat zilnic. -pentru o buna exploatare a rampelor de depozitare controlate este necesar sa se realizeze drumuri de acces corespunzatoare si grupuri de exploatar e. Depozitarea deseurilor pe teren descoperit reprezinta calea cea mai importanta pentru eliminarea deseurilor industriale n Romnia, peste 80% din deseurile generat e fiind depozitate n fiecare an. Astfel, n decursul anilor, s-a acumulat o cantitate foarte mare de deseuri n depozitele existente. n prezent, n Romnia sunt nregistrate 951 depozite industriale care ocupa peste 11000 ha. Cele mai numeroase depozite de deseuri industriale (354) sunt simple (de obicei, platforme betonate); de asemenea, exista un numar mare de halde de steril minier (251)

si iazuri de decantare/bataluri (209). Cea mai mare parte a depozitelor industri ale (aproximativ 76%) ocupa suprafete relativ mici de teren (pna n 5 ha). Tabelul 11.1 prezinta situatia depozitelor de deseuri industriale, pe categorii precum si suprafetele ocupate.

Tabelul 11.1 Situatia depozitelor de deseuri industriale Depozite industriale Iazuri de decantare Halde de steril Halde de zgura si cenusa Depozite simple Depozite subterane Total Numar 209 251 108 354 29 951 Suprafata ocupata (ha) 2466 5932 2823 748 17 11986 (Date furnizate de MAPM) Doar 30% din depozitele industriale detin autorizatie de functionare. Restul functioneaza fara autorizatie, desi multe dintre acestea sunt amplasate necoresp unzator si nu sunt depozite controlate. De exemplu, 34% din depozitele industriale sunt amplasate intravilan, iar 6% din depozitele industriale sunt amplasate pe malul unor cursuri de apa. Doar 60% din depozite sunt n afara localitatilor. Din totalul depozitelor de deseuri industriale, cel putin 50 nu dispun de nici u n fel de amenajare pentru protectia mediului, iar cele mai multe sunt doar mprejmui te. Unele dintre depozite au una sau mai multe amenajari speciale (impermeabilizare, drenuri, canal de garda, foraj de monitorizare), dar foarte putine dispun de toa te amenajarile astfel nct sa ndeplineasca conditiile necesare pentru protectia calitat ii mediului. Haldele de zgurasi cenusa de termocentrala sunt depozitele cu cele mai numeroase amenajari: impermeabilizare cu substrat mineral, sistem de drenuri pen tru colectarea levigatului, diguri pentru stabilitate, foraje de urmarire a apei fre atice, sisteme de stropire a suprafetei. De asemenea, exista unele depozite de deseuri chimice si metalurgice, paturi de uscare sau bataluri pentru diferite tipuri de namoluri , care sunt proiectate cu amenajari pentru protectia apelor. n anul 1999 au fost nregistrate 83 depozite industriale pentru deseuri periculoase n 30 de judete, ocupnd o suprafata totala de aproximativ 450 ha.

Judetele cu cele mai numeroase depozite de deseuri industriale periculoase sunt: Prahova (7 depozite), Alba, Argessi Vaslui (cate 6 depozite) si Timis (5 depozit e). Cele mai mari suprafete sunt ocupate de urmatoarele depozite de deseuri periculoase6: -iazurile de decantare de la Uzinele Sodice Govora (168 ha); -halda de zgura/cenusa de la Sidex Galati (100 ha); -iazurile de decantare de la Upsom Ocna Mures (92 ha); -depozitul industrial Turnu Tr. Magurele (62,3 ha); -iazurile de decantare de la Doljchim Craiova (15,8 ha). Orice depozit de deseuri trebuie sa asigure: -fluxuri tehnologice bine organizate si igienice, att n interior ct si n afara amplasamentului; -colectarea / drenarea infiltratiilor provenite din umiditatea proprie si a precipitatiilor atmosferice pentru a mpiedica patrunderea lor n pnzele freatic e; 6 Xxx - http://enrin.grida.no/htmls/romania/soe2000/rom/cap7/supr.htm

-colectarea si arderea gazelor rezultate din procesul de descompunere a deseurilor cu pondere de materiale organice; -daca suprafata depozitului permite se va asigura preluarea si evacuarea precipitatiilor la nivelul partii superioare a depozitului (acoperisul ui), evitndu-se cresterea volumului de infiltratii catre corpul depozitului; -ncadrarea civilizata n contextul general al mediului ambiant. Dupa ncheierea exploatarii depozitelor de deseuri, adica atingerea cotelor finale ale depunerilor de materiale reziduale, acestea sunt n continuare obiectul unele supravegheri complete si atente, pna se constata ca sunt complet stabilizate si n u mai prezinta nici un pericol de contaminare a mediului, adica, de la ctiva ani pna la zeci de ani. 11.2. DEPOZITAREA DESCHISA Depozitele deschise comporta cele mai scazute costuri de investitie si de exploatare (costurile de acest fel pot cuprinde achizitia amplasamentului si une le activitati efectuate de functionarii municipali). n afara de aceasta, multe depoz ite deschise ncep ca depozite controlate si apoi se degradeaza din lipsa de gospodarire si de alte resurse. n aceste cazuri resursele cheltuite pe o groapa controlata condu ce doar la o groapa deschisa. Datorita costurilor initiale scazute ale depozitelor deschise din cauza lipsei de competente si utilaje, aceste amplasamente sunt obisnuite n tarile n curs de dezvo ltare. Ele comporta riscuri semnificative pentru sanatatea oamenilor si pentru mediu, m ai ales pe masura ce compozitia deseurilor devine mai complexa n tarile n curs de industrializare. Costurile de remediere ale acestor amplasamente pot depasi cu usurinta costurile lor totale de investitii si exploatare pe toata durata de serviciu. Apele subterane impurificate nu mai pot fi readuse vreodata la starea lor initiala pentru a pute a fi utilizate, iar alte efecte daunatoare asupra mediului pot necesita decenii pentr u a fi reduse. Depozitele deschise atrag numeroase pasari care se hranesc din deseuri, aceste pasari devenind vectori de boli mai importanti dect mustele si rozatoarele. Practica depozitelor deschise de gunoaie constituie o dilema pentru orasele si localitatile mai sarace si mai mici din tarile n curs de dezvoltare: nendoielnic, aceasta metoda nu este o practica sanatoasa (de mentionat, totusi, ca pentru tarile foar te sarace, unde orasele sunt situate n preajma deserturilor - de ex. Africa de Nord si Orien

tul Mijlociu - depozitele deschise, neamenajate, pot fi considerate eventual sanatoa se, cu conditia ca economiile rezultate din nembunatatirea depozitelor sa fie folosite pentru ameliorarea costurilor serviciilor de colectare). 11.3. DEPOZITAREA NCHISA La proiectarea unui depozit nchis este indicat ca amenajarea sa fie vazuta prin prisma a patru faze cheie, ncepnd de la conceperea initiala pna la nchiderea finala.

Aceste faze sunt7: -amplasarea -proiectarea -constructia, exploatarea si monitorizarea mediului -nchiderea si post-nchiderea O astfel de gospodarire sanatoasa poate fi favorizata de folosirea judicioasa a resurselor n fiecare faza de dezvoltare a gropii de gunoi. 11.3.1. Amplasarea Amplasarea poate fi una dintre cele mai dificile actiuni n realizarea gropii de gunoi. Principatele considerente sunt8: -capacitatea; -participarea (implicarea) populatiei n procesul de amplasare; -hidrogeologia / materialul de acoperire; -accesul. a) Capacitatea n procesul de amplasare, suprafata de teren disponibila este un considerent cheie . Pentru minimizarea costurilor de tranzactionare legate de conceptie, autorizare, amplasare, nchidere si post-nchidere, este de dorit ca menajarea sa functioneze ce l putin 20 ani. n practica multe din amenajarile pe termen scurt se transforma n amenajari pe termen lung; asadar este important sa se tina seama de toate aspect ele procesului de amplasare. ntr-o descriere a depozitelor nchise, controlabile, partile componente sunt urmatoarele (fig. 11.3.): -radierul, realizat obligatoriu cu taluze pentru sporirea stabilitatii, din punct de vedere functional, radierul trebuie sa asigure stabilitatea constru ctiva a ntregului ansamblu si etansarea prin impermeabilizare si drenaj fata de substante le lichide poluante pentru stratul acvifer; -corpul, sau spatiul propriu-zis de depozitare pentru deseuri: acest volum, din ratiuni tehnico - economice si de protectia factorilor mediului ambia nt, este recomandabil a fi executat, pe ct posibil, n semirambleu; -acoperisul, sau partea superioara, supraterana, se realizeaza n taluze (fig. 11.3. - 3') cu banchete (fig. 11.3. - 3") si coronament, pentru asi gurarea stabilitatii corpului. Functional, acoperisul trebuie sa asigure oprirea infiltr atiei precipitatiilor si concomitent oprirea fluxului de gaze rezultate din descompune rea deseurilor catre atmosfera, precum si sa asigure o ncadrare ecologica (aspect civ ilizat) n contextul natural al zonei; -digurile de compartimentare, au rol functional de izolare si sporire

suplimentara a stabilitatii si naltimii depozitului. 7 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel ciclarea deseurilor si materialelor, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2004; 8 Bold Octavian Valerian si Maracineanu Gelu Agafiel ide urbane si industriale, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2003; Depozitarea, tratarea si re Managementul deseurilor sol

Fig. 11.3. Alcatuirea generalaa unui depozit de deseuri9 . Fig. 11.3. Alcatuirea generalaa unui depozit de deseuri9 . Criteriile fundamentale cerute amplasamentului oricarui depozit de deseuri sunt urmatoarele: -sa permita deservirea depozitarii mai multor localitati sau mari cartiere (criteriu economic si de folosire intensiva a spatiului alocat); -sa prezinte stabilitate referitor la conditiile de mediu; -sa se afle, pe ct posibil, lnga un versant care sa nu prezinte pericolul fenomenelor de alunecare, prezenta unor izvoare si relativ aproape de emisar (ru sau canal de desecare); -structura geologica cu textura pamntului sanatoasa, fara falii sau formatiuni carstice sub amplasament, argiloasa (sau predominant argiloasa), iar nivelul apelor subterane fata de cota radierului sa se afle la o adncime mai mare ele 5,0 m (ha,fr -figura 11.3.); -caracteristicile geotehnice sa poata permite un gabarit eficient economic (naltimea corpului depozitului sa fie mai mica de 40 m), cu posibilitati de executie 50 % n debleu si 50 % n rambleu (fig. 11.3); -sa excluda riscul pericolului inundarii sau spalarii prin apele de viitura (amplasament n zona aparata); -sa se afle la distante mai mari dect cele minim admise prin norme si standarde fata de asezari umane, cai de comunicatii, alimentari cu apa, arii protejate (parcuri si rezervatii naturale, monumente istorice, arheologice sau a le naturii); -sa evite zone de cabluri subterane (electricitate, telefoane) si alte retele de utilizari subterane (conducte de alimentare / canalizare, petrol, s.a. ) sau supraterane (linii electrice de joasa sau nalta tensiune); -sa nu prezinte riscul (pe directia aval) unor eventuale ruperi ale depozitului spre asezari umane, oglinzi de apa, obiective economice sau militare ; -sa prezinte stabilitate fata de fenomenele seismice. 9 Xxx - http://www.classes.ce.ttu.edu/CE5327/

Ca amplasamente corespunzatoare pentru depozitele de deseuri se recomanda cele ale fostelor cariere, exploatari la zi epuizate, gropi de mprumut, depresiuni nat urale, mlastini, balti superficiale care nu se mai pot amenaja, asana sau care au forme rare de viata, terenuri degradate total sau poluate intens si a caror recuperare este fo arte costisitoare. Pentru ca depozitul controlat de deseuri sa asigure un flux tehnologic complet (presortare, reciclare, valorificare energetica, colectare, transport, epurare s i evacuarea levigat , ncadrare ambientala civilizata, evacuari cantitative si calitative ale des eurilor, s.a.) trebuie, pe lnga constructiile principale propriu-zise, sa mai cuprinsa (fi g. 11.4): -retea de drumuri de acces si manevra, punct de control - intrare nregistrare; -platforma tehnologicasi rampa de spalare auto; -corp cladiri administratie si cu caracter social; -statie sortare, magazii pentru materiale colectare selectiva; -grup si retea proprie de alimentare cu apasi canalizare cu racord pentru statia de epurare cu platforma de compostare; -alimentare cu energie electrica, respectiv post transformare pentru retelele electrice aferente; -sistem de monitorizare aferent protectiei calitatii factorilor de mediu si activitatilor din depozit; -teritoriu (zona) cariera de mprumut pentru straturile de acoperire si lucrarile de terasamente; -plantatie de protectie si izolare (mascare ecologica) si aliniament constructie de mprejmuire. Fig. 11.4. Schema generala de amenajare a unui depozit de deseuri: 1 - cladire administrativa; 2 - magazie; 3 - statie sortare, 4 - statie de bioga z; 5 - statie de epurare, 6 - bazin colector pentru levigat; 7 - parcare; 8 - zona de mprumut p entru straturi de acoperire; 9 - platforma tehnologica; 10 - decantoare pentru ngrosare levigat; 11 - platforme pentru cntarire; 12 - post Transformare; 13 - plantatie d e protectie; 14 - mprejmuire.

Geometria depozitelor de deseuri (forma si dimensiunile n planurile orizontal si vertical) urmareste, cel mai adesea, orografia terenului de amplasament, dar est e influentata de: -hidrogeologia profilului de sub teritoriu (nivelul apelor subterane, pamnturi necorespunzatoare sau stncoase si cu dificultati fata de excavare); -stabilitatea n taluz pentru debleu si rambleu; -gabaritul maxim posibil (legat de unghiul de asezare / stabilitate al deseurilor); -asigurarea stabilitatii stratelor de etansare / separare sau drenare si de posibilitatile financiare. Important de subliniat este faptul, ca atunci cnd depozitul deserveste mari zone urbane (volume mari), gabaritul posibil a fi realizat n pianul vertical influente aza proportional suprafata necesara a depozitului. Acest aspect este deosebit de important caci activitatea aferenta unui depozit de deseuri este eficienta (rentabila) dac a permite o exploatare de minim 15-20 ani. n functie de toate acestea, solutiiie constructive generale pot fi conforme sau mixte ntre solutiile prezentate n figura 11.5. - a, b, c, d. Optiunea pentru schema constructiva din figura 11.5. - a este dependenta de existenta stratului natural de argila necontractilasi foarte greu permeabila (K < 1x109 m/s). Daca aceasta ultima conditie (K) nu este ndeplinita sunt necesare masuri constructive de corectie (bariera de etansare minerala, realizata prin compactar e mecanizata) sau sa se aleaga una dintre solutiile prezentate n fig. 11.5. - b, c. La solutia constructiva din figura 11.5 - d se apeleaza doar n cazul inexistente i la suprafata sau prezentei doar la mare adncime a stratului argilos. De asemenea se mai apeleaza la astfel de solutii cnd carierele de argila se afla la mari distante (nerentabil e economic) sau cnd calitatea acesteia este necorespunzatoare. Fig. 11.5. Solutii constructive ale depozitelor de deseuri Un alt punct de vedere aferent solutiilor constructive ale depozitelor de deseur i, se refera la modul de realizare prin prisma orografiei amplasamentului si al terasamentelo r necesare executiei.

n acest context depozitele se pot realiza n urmatoarele tipuri de scheme constructive (fig. 11.6.): -depozit n rambleu; -depozit n debleu; -depozit n semirambleu. Solutia optima, din punct de vedere a terasamentelor, este cea care tine cont de cota nivelului apelor freatice si a texturii pamntului de sub linia radierului. Fig. 11.6. Solutii constructive din prisma orografiei amplasamentului Rolurile functionale esentiale ale celor doua componente de baza ale depozitelo r, acoperisul si radierul, (fig. 11.7sifig. 11.8) sunt: A. ale acoperisului: - colectarea si evacuarea n afara perimetrului a scurgerilor de natura pluviometrica; -drenajul si evacuarea apelor meteorice, infiltrate prin stratul vegetal superficial; -etansarea si izolarea corpului depozitului; -colectarea, stocarea sau arderea gazelor de fermentare; -ncadrarea ecologica n mediul nconjurator al zonei.

B. ale radierului: -filtrarea levigatului provenit din umiditatea proprie a deseurilor; -drenarea, transportul si evacuarea catre statia de epurare a levigatului; -etansarea perimetrului acestuia pentru oprirea eventualelor infiltratii ale levigatului catre subteran; -stabilirea / ranforsarea perimetrului radierului si taluzelor acestuia. Fig. 11.7. Rolurile functionale ale acoperisului si radierului unui depozit Fig. 11.8. Sectiune ntr-un depozit de deseuri.10 Pentru dimensionarea rampelor de depozitare controlata a deseurilor menajere se pleaca de la efectuarea planului topografic al terenului, dupa ce acesta a fost ales pe baza studiului geotehnic si hidrogeologic aprobat de organele locale sanitare si agricole. 10 Xxx - http://www.latrobe.vic.gov.au/Landfill/

Suprafata si volumul rampei trebuie sa aiba o capacitate de depozitare a deseur ilor menajere din localitatea pentru care se construieste rampa, pe o perioada de mai multi ani avnd ca prim element de calcul cantitatea medie de deseuri anuala. Dupa ce este cunoscuta aceasta se poate calcula capacitatea anuala a rampei de depozitare controlata cu relatia: . -1 k nQo (n ) 0 . Cd = .1+. (m3) (11.1) m 2 .. n care: Cd - capacitatea rampei de depozitare controlata necesara pentru "n" ani, m3; Qo = Qm+Qs+Ql - cantitatea totala de deseuri din primul an de calcul, m3/an; Om - cantitatea medie de deseuri menajere din anul de baza, m3/an; Qs - cantitatea medie de deseuri stradale, m3/an; Ql - cantitatea medie de deseuri industriale, m3/an; ' k0 - coeficient de crestere n timp a cantitatii de reziduuri menajere, stradale s i industriale (de aceeasi categorie) pentru care se poate lua o crestere anuala de cca. 5% adica ko = 0,05; n - numarul de ani pentru care se intentioneaza sa se prevada depozitarea controlata, n = 10-25 ani; m - coeficient care tine seama de gradul de compactare n depozit, m = 2 - 4 ani, n functie de greutatea specifica a deseurilor; n calculul capacitatii necesare rampelor de depozitare controlata trebuie sa se tina seama si de cantitatile de reziduuri rezultate n urma altor metode de tratare a d eseurilor: -de la statiile de incinerare cca. 10 - 15% m3/an din capacitatea totala a statiei de incinerare; -de la statiile de compostare cca. 25 - 40% m3/an din ntreaga capacitate a statiei de compostare.

Pentru calcule aproximative se poate estima suprafata terenului necesara pentru o rampa de depozitare controlata a deseurilor cu indicatorii: 0,6.5 - 0,75 m2 teren pentru fiecare tona de deseu evacuat si depozitat ntr-un singur strat de 1,5 - 2,0 m naltime; 0,15 - 0,25 m2 teren pentru fiecare m3 de deseu evacuat si depozitat n straturi cu aceeasi naltime (1,5 - 2,0 m). Daca deseurile au fost n prealabil macinate, capacitatea rampei de depozitare creste cu 40 - 50% si deci este necesara o suprafata de teren redusa Ia aproxima tiv la jumatate. Standardele de mediu mai exigente maresc costurile de constructie, exploatare si nchidere ale depozitelor de deseuri. Suprapunndu-se cu o criza de capacitate a gropilor de gunoi din anumite tari, acesti factori conduc la constructia depozite regionale care pot satisface cerintele legate de mediu n conditii de eficienta ec onomica. Astfel de depozite regionale, deservesc o regiune mai mare dect ar deservi n mod normal o groapa de gunoi municipala. Aceste considerente sunt aplicabile att n tarile n curs de dezvoltare ct si n cele industrializate. Constructia si utilizarea statiilor

de transfer micsoreaza costurile de transport, atunci cnd se folosesc depozite re gionale, mai ndepartate. b). Implicarea publica Proiectantul trebuie sa fie pregatit pentru implicarea comunitatilor potential a fectate n procesul de amplasare. El trebuie sa stabileasca un dialog si relatii de lucru c u reprezentantii comunitatilor afectate, pentru ca acestea sa-si exprime preocupar ile legate de proiectarea si implementarea planului depozitului de deseuri. c) Hidrogeologia: Este de dorit sa se profite de geologia unui amplasament. n mod particular, tipurile de soluri si de roci situate sub depozitul de deseuri si grosimea fieca rui strat de sol pot limita migrarea scurgerilor spre apele subterane si pot reduce concentra tia poluantilor. De exemplu, solurile argiloase ncetinesc semnificativ migrarea scurg erii si pot reduce concentratia metalelor grele. Un asternut de roci vulcanice serveste de asemenea la oprirea scurgerii. Pe de alta parte, nisipul va avea un efect slab de ncetinire a migrarii scurgerilor si are o capacitate scazuta de ndepartare a poluantilor. d) Materialul de acoperire: Disponibilitatea materialului de acoperire este de asemenea un considerent important n decizia de amplasare. Deseurile compactate trebuie acoperite zilnic, la sfrsitul operatiilor, cu 15-30 cm de sol. Aceasta creeaza o nevoie importanta de material de acoperire si poate conduce la costuri prohibitive n cazul n care acest sol trebuie transportat de la distante mari de amplasamentul gropii. e) Accesul: Pentru limitarea costurilor de manipulare si pentru descurajarea folosirii de amplasamente de depozitare ilegale, este important ca depozitul de deseuri sa fi e amplasat destul de aproape de zona pe care trebuie sa o deserveasca. Dat fiind ca zonele urbane se extind cu repeziciune, o amenajare periferia unei localitatii existente, se va afla n ape de zonele populate. De aceea, o amenajare ideala va fi , pentru a nu perturba viitoarea dezvoltare urbana, dar destul ezonabil. situata la viitorul previzibil, prea apro suficient de departe de oras de aproape pentru un acces r

Deseori, folosirea statiilor de transfer ntr-un oras poate permite amplasarea depozitului la o distanta mai mare de centrele populate.

Drumurile de acces la un depozit de deseu trebuie sa fie adecvate tipurilor si numarului de vehicule care vor fi folosite. La estimarea capacitatii si a factorilor NIMBY proiectantul trebuie sa aiba n vedere cresterea prognozata a populatiei si tendintele viitoare de dezvoltare a teritoriului n zona. Nu este ceva neobisnuit ca un amplasament initial izolat amplasat pe o zo na ntinsa sa se pomeneasca restrns de o dezvoltare urbana intensa, sa fie confruntat cu rezidenti vecini ostili si mpiedicat sa se extinda la capacitatea sa proiectata. Restrictiile de folosire a terenurilor si zonarea efectuata de departamentul municipal de pla nificare a amenajarii teritoriului pot fi de ajutor n evitarea unor astfel de conflicte. Aut oritatile municipale trebuie sa integreze ori de cte ori este posibil, aceste angajamente n planul initial al amplasamentului depozitului de deseuri.

Dupa alegerea amplasamentului final trebuie facuta o evaluare a riscului privin d mediul (EnRA). Aceasta evaluare trebuie sa analizeze n mod riguros att aspectele de mediu ct si cele umane ale proiectului depozitului. Continutul efectiv al unei as tfel de EnRA va depinde de reglementarile locale. Totusi, ca un minimum, EnRA trebuie sa detalieze riscurile posibile ale amenajarii privind apele subterane si de supraf ata, riscurile legate de emisiile de gaze, impactul vietuitoarelor daunatoare, trafic ul, murdariile si zgomotul din zonasi posibilitatile de recuperare a terenului dupa ncheierea perioadei de post-nchidere. Aceste directive generale se aplica n egala masura gropilor controlate si celor amenajate. n cazul n care un depozit deschis existent trebuie reamenajat ntr-o groa pa controlata sau o groapa de gunoi amenajata, decizia de amplasare este deja luata . n acest caz proiectantul aplica procedura de mai sus zonelor propuse pentru extind erea amplasamentului existent. 11.3.2. Proiectarea Proiectarea unui depozit de deseuri afecteaza semnificativ securitatea, costul s i eficienta sa n cursul perioadei de serviciu a amenajarii. Aspectele cheie care ne cesita atentie n faza de proiectare sunt: capacitatea, proprietatea exploatarii (publica sau privata), monitorizarea controlului scurgerilor si gazelor emise, zona de acces si descarcare, pre -prelucrarea si politica fata de centrele de colectare, documentatia de exploatare si de protectie a mediului, planurile de nchidere si post - nchidere, p recum si programul relatiilor comunitare. Aceste considerente pot avea diverse implicatii pentru amenajarile de gropi controlate si pentru gropile amenajate. a) Capacitatea: n cazul depozitelor controlate, capacitatea planificata nu poate fi protejata pri n zonare si garantii de restrngere a folosirii terenurilor, asigurate de autoritati le municipale. De aceea proiectantul depozitului trebuie sa foloseasca n mod strateg ic amplasamentul desemnat pentru a minimiza influentele viitoare datorate dezvoltar ii municipale si sa maximizeze suprafata totala disponibila pentru depozitarea de g unoi n cursul duratei de serviciu a amenajarii. Strategiile pot consta n achizitia de pr oprietati din jurul amplasamentului gropii sau lucrnd spre interior pornind de ia limita considerata

ca cea mai susceptibila pentru dezvoltarea urbana. Pentru depozitele de deseuri deja amenajate, capacitatea este stabilita adesea p rin autorizatiile de functionare pe baza de crestere etapizata. Astfel, n loc de a de clara capacitatea ntregului amplasament n faza initiala de proiectare, proiectul o elabo reaza n etape pe doi - trei ani n conditiile n care amplasamentul n ansamblu satisface cerintele de zonare si de utilizare a terenurilor. Aceasta practica permite proprietarului depozitului sa dezvolte proprietatea n m od selectiv, cu flexibilitatea de a o converti n variante mai profitabile ale terenu lui care pot fi realizate n timp. Aceasta se poate aplica mai ales n cazul proprietarilor priva ti de astfel de depozite de deseuri. n cazul proprietarilor de amenajari municipale, cr esterea etapizata poate fi de asemenea recomandabila pentru aceleasi motive. La nivel municipal, proiectantii, trebuie sa asigure n orice caz, existenta permanenta a unor amplasamente adecvate cu capacitatea necesara pentru nevoile de extindere n viito r ale depozitelor de deseuri.

b) Proprietatea si exploatarea publica /privata: n majoritatea tarilor n curs de dezvoltare depozitele de deseuri sunt detinute si exploatate de administratiile locale sau alte agentii publice. De felul propriet atii depind adesea fondurile de investitii necesare pentru a construi astfel de amenajari sa u de a le moderniza pe cele existente. Acolo unde exista competente confirmate n sectorul privat, proiectantii (planificatorii) municipali trebuie sa exploreze varianta privatizarii pe baza de contract a exploatarii depozitului. Aceasta varianta trebuie studiata cu atentie pentru ca ea comporta probleme de recuperare de costuri si de plati de taxe pentru privilegiile de descarcare la " groapa de gunoi". 11.3.3. Monitorizarea si controlul scurgerilor Controlul scurgerilor constituie un factor cheie n proiectarea si exploatarea sig ura a depozitului controlat de deseuri. Descompunerea naturala a deseurilor, cantona te n corpul depozitului, n combinatie cu infiltratiile pluviale din amplasament determ ina scurgerea spre fundul gropii a unor poluanti potentiali toxici. Cu ct climatul es te mai umed, cu att sunt mai mari riscurile potentiale de poluare a apelor subterane din cauza depozitului de deseuri. Asa cum s-a aratat mai sus, geologia unui amplasament poate exacerba sau reduce cantitatea de scurgeri care patrund n mediu. La formarea scurgerilor pot contribui diverse deseuri. Pigmentii din vopsele si bateriile din gospodarii pot degaja poluanti pe baza de metale grele. Deseurile gospodaresti vatamatoare (adica produse pentru vopsit, pesticide pentru gradinar it, produse legate de automobile) si deseurile vatamatoare de la generatorii comerci ali si industriali pot degaja poluanti chimici organici. Un depozit amenajat contine elemente tehnice destinate mpiedicarii degajarii n mediu a unor substante vatamatoare. Adesea sunt folosite materiale naturale sau sintetice pentru a captusi fundul si partile laterale ale gropilor cu scopul de a mpiedica migrarea scurgerilor n apele subterane sau de suprafata nvecinate. La multe gropi de gunoi se folosesc captuseli care constau din straturi de argil a compactata, cu grosimi de 0,6 m sau mai mult. Alte captuseli constau din folii r elativ subtiri din plastic, confectionate dintr-o varietate de materiale sintetice. n or ice caz, oricare tip de captuseala poate sa nu reuseasca sa retina scurgerea, Captuselile naturale sau sintetice se pot fisura, mai ales daca sunt instalate

incorect, sau pot sa-si piarda n timp rezistenta. n eforturile de mbunatatire a izo larii scurgerii, este recomandata o alternativa care utilizeaza n locui unui singur material de captusire, o combinatie de materiale de captusire naturale si sintetice numita c aptuseala compozita(fig. 11.9.)11. 11 Rushbrook Philip si Pugh Michael Solid waste landfills in Middle come Countries, The World Bank, New Zork, S.U.A., 1999; and Lower-In

a) b) Fig. 11.9. Tipuri de captuseli pentru depozite de deseuri: a) captuseala simpla; b) captuseala dubla. Pentru depozitele de deseuri, etansarea de baza minerala este formata n general din unul sau mai multe straturi de material argilos, compactate astfel nct sa asig ure o permeabilitate ct mai redusa la apa sau la alti agenti lichizi contaminati, ct si o capacitate portanta care sa diminueze deformatiile provocate de materialele soli de si sau lichide depozitate (Fig. 11.10 11.13)12. 12 Xxx Monitorul Oficial al Romniei, Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 757/5004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor;

a) b) a) b) Fig. 11.10. Tipuri de baze impermeabile pentru depozite de deseuri: a) deseuri periculoase clasa a; b) deseuri nepericuloase clasa b; c) deseuri nep ericuloase clasa b.

13 Fig. 11.11. Modul de asezare a membranelor. 14 Fig. 11.12. Asezarea membranei. Desi aceste solutii constructive sunt utilizate destul de frecvent, informatiile asupra comportarii n timp a straturilor de etansare argiloase sunt destul de reduse sau incomplete. Dintre problemele generate de folosirea argilelor se pot aminti: -defecte de calitate a materialului de mprumut - datorate fie zonelor cu argila de dimensiuni mai mari (argila grosiera) si mai putin plastica, fie problemelor de control la livrare pe santier, -bulgari de material argilos a caror suprafata este uscatasi care nu mai pot fi dispusi corect n straturile respective; -grosimi ale straturilor prost controlate, dupa compactare, la partea inferioara a stratului de etansare; 13 Xxx - http://www.tenax.net/geosynthetics/drainage/landfill.htm 14 Xxx - http://www.wtl.ca/geomembrances/fire_water_storage.htm

-racordarea defectuoasa a unei portiuni compactate cu alta sau de la o zona noua cu alta deja realizata (aparitia unor portiuni de pamnt natural permeabil ntr e cele doua zone); -controlul insuficient sau neadecvat al masei volumice uscate si a continutului de apa n timpul procesului de compactare; -protectie neadecvata sau insuficienta a procesului de uscare a straturilor realizate; -grad de saturare insuficient a materialului din componenta straturilor de protectie; -eroziunea interna a argilei n exploatarea depozitului; -eroziunea argilei de-a lungul structurii si de-a lungul tuburilor de drenaj ce traverseaza stratul de etanseitate; -forfecarea stratului prin tasari localizate diferit daca capacitatea portanta a soiului suport este mica; -alunecarea stratului pe panta; -probleme diverse: gauri provenite de la picheti sau de la prelevari de probe de control acoperite defectuos, s.a. n figura 11.14. se prezinta schema de realizare a unui depozit modern, cu radier etanssi drenuri orizontale. Din vechiul depozit se pot transborda unele deseuri n noul de pozit, urmarind realizarea unei cote pentru vechiul depozit ncadrat n peisajul natural. Fig. 11.13. Varianta de realizare a unui nou depozit. Pentru a alege varianta de etansare a bazei unui depozit cu argila sunt necesare informatii complete asupra proprietatilor fizice, chimice si mecanice ale acestui material, att n stare naturala ct si n conditiile unor solicitari similare celor din depozit. S-au propus solutii diferite de captuseala pentru baza depozitelor de deseuri r ealizate pe teren natural, cu fundatie de argilasi materiale geosintetice. Principalele conditii pe care trebuie sa le ndeplineasca un teren pentru a putea realiza o fundatie sanatoasa, pentru un depozit de deseuri menajere sunt: -sa constituie o bariera hidraulica naturala pentru levigat; -sa aiba o capacitate portanta suficientasi o compresibilitate scazuta.

Este dificil de gasit terenuri care sa satisfaca n mod natural aceste conditii si atunci utilizarea geosinteticelor este necesara. Sunt numeroase exemple n lume, de ruperi ale bazei depozitului cauzate de fundare a pe terenuri cu coeziuni scazute sau din cauze neprevazute (ruperi de diguri, tensiu ni, scufundari, cavitati din dizolvare sau din depresiuni cauzate de sedimentarea diferentiala a materialelor).

De aceea, se recomanda n aceste cazuri armarea fundatiei, avnd ca scop omogenizare a sedimentarii, reducerea presiunilor n geomembrane si cresterea capacitatii portan te. Probleme similare sunt ntlnite atunci cnd depozitul nou se ridica peste un depozit vechi necontrolat. Functia esentiala a sistemelor de straturi este sa se comporte ca o bariera mpotriva levigatului, protejnd de poluare apa freatica. Toate aceste cerinte pot fi satisfacute numai prin utilizarea sistemului multis trat, folosind att materiale naturale ct si o combinatie de diferite geosintetice (fig. 11.15), n con formitate cu strategia de proiectare a depozitului avuta n vedere. Cel mai simplu sistem este constituit dintr-un strat compact de argila n prezenta unor bariere naturale (Fig. 11.15. - a). Utilizarea singulara a unei geomembrane nu prezinta siguranta si nu are aplicabilitate. Cel mai utilizat sistem este constituit dintr-un strat de argilasi o geomembrana. Fig. 11.14. Tipuri de sisteme de etansare Pentru a mari avantajele compozitului, geomembrana trebuie pozitionata n contact direct cu startul mineral, evitnd nterpunerea vreunui start de drenaj ntre stratul sintetic s i cel mineral (fig. 11.15. - b). Punctul de vedere este adesea controversat si un strat de control al levigatulul este impus de legislatia unor tari, aceasta ca o consecinta care considera straturile sintetic e "total imprevizibile" Cossu - 1995. Alti autori avertizeaza ca utilizarea unui astfel de bariere pot f avoriza scurgerea lichidelor poluante n subsol (Fratalocchi-1995). Un singur start de compozit (fig. 11.15. - c) creste nivelul de siguranta si poate preveni deshidratarea si ruperea stratului mineral. Stratul dublu de compozit (fig. 11.15. - d) exploateaza din plin posibilitatea unui control intermediar al scurgerilor. Pe taluze realizarea sistemului de captuseala trebuie facuta n aceleasi conditii. Din cauza dificultatilor n asezarea corespunzatoare a straturilor de argila compacta se rec omanda utilizarea prefabricatelor cu geomembrana, captuseala din argila geocompozita sau captuseal

a din membrane geocompozite. Aceste sisteme de etansare permit prin proprietatile de etansare ale bentonitei sa ermetizeze orice fisura sau gaura formata n geomembrana. Si sistemul de nchidere a depozitului are rolul de a izola deseurile de mediul nco njurator, de a controla infiltratiile de apa de precipitatii, de a asigura evacuarea biogazul ui. Elementele componente sunt aratate n figura 11.16. Aplicatiile geosinteticelor include: -geotextile cu functie de protectie / suport; -geonet cu rol de drenaj n stratul filtrant; -geomembrane (HDPE sau GCL) cu rol de etansare.

Fig. 11.15. Elementele tipice ale unei acoperiri complete n continuare sunt prezentate alte tipuri de captuseli de acoperire a depozitelor de deseuri (fig. 11.17). Din cele prezentate rezulta ca geosinteticele ndeplinesc ntr-un depozit de deseuri numeroase functii: de etansare, separare, protectie, ranforsare si drenaj. Acestea reprezi nta argumente necesare si suficiente pentru a face utilizarea lor recomandata. Ele sunt apte sa raspund a rolului pe care-l au n structura, prin caracteristicile de referinta si de performanta demonstrate de aceste materiale n timpul transportului, montarii si exploatarii depozitelor de deseuri. nsusirile lor fizice, mecanice si de anduranta, adecvate n raport cu cerintele fa ta de un sistem de depozitare controlata, reprezinta nca un argument tehnic deja acceptat, testat si recunoscut. Pentru a minimiza producerea de scurgeri, se mprastie zilnic peste depozitul de d eseuri un material de acoperire. La nchiderea unei gropi de gunoi, se aplica un strat final de acoperire.

mprastierea bentonitei de sodiu mprastierea bentonitei de sodiu Fig. . Asezarea geomembranei.

16 17 Fig. 11.16. Diferite tipuri de straturi de nchiderea a depozitelor de deseuri si modul de realizare a acestora15, . 15 Xxx Inovative technology. Alternative landfill cover, http://apps.em.doe.gov/ ost/pubs/itsrs/itsr10.pdf 16 Xxx Monitorul Oficial al Romniei, Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 757/5004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea de seurilor; 17 Xxx - http://www.tenax.net/geosynthetics/drainage/landfill.htm

a) Colectarea si epurarea levigatului Scurgerile retinute de captuseala se acumuleazasi pot sa strabata prin aceasta daca nu sunt ndepartate printr-un sistem de colectare a scurgerilor. Sistemele de colectare a scurgerilor sunt instalate deasupra captuselii si const au de obicei dintr-un sistem de conducte perforate, care colecteaza scurgerile si le transporta la un bazin de stocare (colectare) - figura 11.18. Scurgerile din bazinul de stocare trebuie ndepartate periodic si epurate sau eliminate. Fig. 11.17. Schema unui camin de colectare levigat. Fig.11.18. Tevi de colectare levigat.18 18 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins titutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;

Fig. 11.19. Put de curatare a tevilor de colectare levigat.19 Cele mai obisnuite metode de gospodarire a scurgerilor sunt: evacuarea ntr-o sta tie de epurare a apelor uzate, epurarea la fata locului, urmata de descarcarea ntr-o canalizare, sau ntr-o apa de suprafata (n functie de calitatea scurgerii epurate) si recircularea napoi n groapa de gunoi. Toate aceste variante necesita n general un sistem de pompare. Ele necesita o ntretinere considerabila datorita naturii corozive a scurgerilor. b) Recircularea scurgerii: Recircularea scurgerii peste deseurile din depozitele de gunoi s-a dovedit ca ma reste de aproape 10 ori cantitatea si calitatea gazului pentru recuperare, reduce concent ratia de poluanti din scurgeri si favorizeaza tasarea deseurilor. n prezent exista acumulata o experienta considerabila de la astfel de depozite d e deseuri, gen bioreactor, existente n SUA, Europa si Brazilia. ntr-o tara ca Brazilia cu clima c aldasi deseuri bogate n materii organice, celulele gropilor de gunoi se stabilizeaza n 3-5 ani. R ecuperarea pentru energie a gazului din gropile de gunoi este fezabila, iar dupa cinci ani celulele pot fi excavate, iar spatiul ramas poate fi refolosit. Materialul asemanator cu humusul care este exc avat (cam 65%), poate fi reciclat drept compost, iar materialul ramas poate fi folosit pentru ac operirea zilnica n urmatoarele celule. Ca o alternativa la sistemul de epurare a scurgerilor, reinjectarea scurgerii p oate fi deosebit de potrivita n zonele cu precipitatii putine dat fiind ca volumul scurgerilor (lixiviatului) n astfel de 19 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins titutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;

zone depinde mai mult de umiditatea deseului dect de infiltratiile din ploi. n une le cazuri, aceasta tehnologie poate fi mai eficienta economic dect alte sisteme de epurare a scurger ilor. Recircularea scurgerilor este o tehnica relativ noua de gospodarire a acestor li chide. Ca tehnica de gospodarire, scopul sau este de a stabiliza deseurile printr-o descom punere controlata, nsotita de recuperare de metan. Aceasta vine n contrast cu tehnologia standard a g ropilor de gunoi, care pune accentul mai mult pe izolarea deseurilor. Unul dintre posibilele dezavantaje ale recircularii poate fi colmatarea sistemel or de colectare a scurgerilor, care contribuie astfel la cresterea evacuarii de scurgeri n mediu (d esi efectul principal este tocmai opus) si agravarea problemelor de mirosuri. Dupa compararea avantajelor si dezavantajelor, factorii legislativi federaii di n SUA au decis sa permita recircularea scurgerilor numai la gropile de gunoi care au o captusea la compozitasi un sistem de colectare a scurgerilor care satisface cerintele de eficienta specific ate. Sistemele actuale de captuseli si de colectare a scurgerilor descrise mai sus su nt prea scumpe pentru multe tari n curs de dezvoltare. Exista trei practici care sunt mult mai ieftine si care pot fi practice n anumite situatii: -asa cum s-a aratat n descrierea statiilor de transfer, deseurile, dintr-o zona c u precipitatii putine pot fi uscate partial la statiile de transfer, nainte de a fi depuse n groapa de gunoi. aceasta va reduce scurgerile produse la groapa; -pentru zonele n care pre-uscarea nu este practica, sau unde solul este foarte permeabil la apa (deci unde scurgerea de lichide va fi o problema majora), ar putea fi necesara amplasarea gropii de gunoi ntr-o zona cu panta mai mare dect s-ar alege de obicei. n combinatie cu un sistem de colectare a scurgerilor bine distribuit (exemplu: n figura 11.19 se prezinta schema de mbinare - detaliu racord - ntre stratificatiile acoperisului si radierului), ac easta poate reduce pericolele de impurificare a pnzei freatice. panta efectiva necesara va depinde d e conductivitatea solului, stabilitatea suprafetei nivelate si de alte considerente tehnice specif ice amplasamentului. folosirea unei pante de nivelare mai mari, pe lnga o dispunere mai densa a conduc telor de colectare a scurgerilor va spori costul unei gropi. totusi, aceste modificari ar putea fi mult mai putin costisitoare dect importul, transportul si aplicarea de argila sau captuseli din plastic sau geotextile. -pentru a evita costurile initiale si cerintele de ntretinere care decurg pentru

pomparea scurgerilor, acestea pot fi colectate ntr-un iaz de stocare captusit cu beton, construit n aval de groapa de gunoi. Cea mai buna varianta n multe cazuri este de a lasa scurgerile sa se evapore ct mai mult posibil. Pentru aprecierea acestei variante, trebuie sa se ai ba n vedere si manipularea ngrosatului rezultat. Fig. 11.20. Schema de mbinare etansa dintre stratificatia acoperisului si radieru lui. Exista experienta din domeniul epurarii apelor uzate care poate fi adaptata pent ru iazurile cu scurgeri. n zonele aride, trebuie realizat un iaz sau un set de iazuri n cascada p entru minimizarea suprafetei scurgerilor colectate n vederea maximizarii debitului evaporat. Pentru a evita riscul deversarii n resursele de apa de suprafata, iazurile de acest fel trebuie sa fie destui de mari pentru a

putea primi ntreaga cantitate asteptata de scurgeri si de apa pluviala. n perioade le ploioase, solutia cu iaz de stocare ar putea sa nu functioneze bine sau sa nu functioneze deloc, nt ruct evaporarea nu poate compensa combinatia de scurgeri si de apa de ploaie. Chiar si n aceasta sit uatie scurgerile deversate din iaz vor fi diluate de catre apele de ploaie. La depozitele controlate, operatiile de monitorizare pot sa comporte prelevarea de probe pentru determinarea poluantilor indicatori cum ar fi bacteriile, ionii de metale grele si acizii organici toxici. EnRA, (evaluarea riscului pentru mediu) mentioneaza ca trebuie sa stabil easca concentratia de fond a acestor substante, ca baza pentru evaluarea standardelor de performanta ale depozitelor de deseuri. Operatiile de monitorizare la gropile de gunoi amenajate pot sa comporte recolt area statistica automatizatasi raportarea automata a rezultatelor catre agentia de reglementare. Sistemele de acest fel sunt costisitoare si necesita personal calificat pentru folosirea si ntretine rea lor corecta. Alegerea sistemului depinde de resursele financiare si umane aflate la dispozitia proprie tarului/operatorului gropii de gunoi precum si de cerintele reglementarilor locale. c) Monitorizarea si controlul gazelor din gropile de gunoi: Gazul de "groapa de gunoi" este un amestec de metan si bioxid de carbon produs p rin descompunerea materiilor organice din deseuri. Gazul de gunoi este foarte inflam abil si prezinta risc de explozie daca nu este gospodarit corespunzator, deci se impune existenta a cel putin o monitorizare pentru a stabili daca se degaja cantitati periculoase de gaz. O conceptie cu cost redus pentru manipularea gazului de groapa poate sa constea n conducte perforate ngropate vertical, folosind presiunea naturala a gazului pentru a-l colecta si a-l dispersa sau pentru a-l arde la suprafata. Acesta este numit un sistem de colectare pasiv. n figurile 11.20 si 11.21 se prez inta un detaliu de realizare a retelei de drenaj orizontal, precum si schema constructiva a unui arzator de biogaz utilizat la depozitul Ovidiu - Constanta. Fig. 11.21. Detaliu de realizare a retelei de drenaj orizontal pentru captarea b iogazului. Fig. 11.22. Putsi sistem de colectare a biogazului. 20 20 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins titutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;

22 Fig.11.23. Instalatie de ardere a biogazului. 21, Din cauza ca materialul de acoperire a depozitelor de deseuri (argila sau alte materiale de protectie) nu este ntotdeauna perfect etanssi datorita faptului ca biogazul circu la prin eventualele crapaturi datorita difuziunii si convectiei, au fost cazuri cnd gazul infiltrat n subsolurile unor cladiri din vecinatatea depozitelor vechi au explodat, asa cum s-a ntmplat n orasul Arlington (S.U.A.), sau n unele localitati din Germania. Sistemele de colectare active, mai costisitoare, folosesc o retea ngropata de con ducte si pomparea pentru captarea gazului (figura 11.22 - prezinta schema unui put de col ectare). Dupa aceea, gazul este prelucrat si folosit pentru generarea de caldura sau electricitate. Pentru ca groapa de gunoi este potential exploziva, colectarea sub presiune este riscan tasi scumpa. Din perspectiva mediului, colectarea si folosirea metanului sunt ideale, pentru ca duc la captarea energiei gazului si evita evacuarea n atmosfera a unui gaz cu efect de s era. n orice caz, n multe situatii nu sunt ndeplinite toate conditiile aratate, iar recuperarea gazul ui de groapa nu este economica. Fezabilitatea tehnica de a recupera cantitati economice de gaz metan depinde de mai multi factori, dintre care cel mai important este compozitia deseurilor. Productia de gaz metan depinde de un procentaj relativ ridicat de substante org anice, de nutrientii, bacteriile si pH-uI corespunzatoare deseurilor cantonate n depozit, p recum si de un continut ridicat de umezeala. Groapa de gunoi trebuie sa fie suficient de mare si sa contina deseuri n cantitati relativ ridicate pentru a produce cantitati de metan recuperabile eco nomic. n general, depozitele de deseuri care au o capacitate de cel putin un milion de t one ar trebui sa produca suficient metan pentru a justifica operatiile de recuperare. Importan ta este si vrsta gropii, pentru ca ar trebui sa treaca de la cteva luni pna la ctiva ani dupa eliminarea deseurilor pna ce s-ar ajunge la o productie suficienta de metan. Producerea timpurie a meta nului poate fi intensificata folosind deseuri necompactate ca prim strat n groapa, permitnd astfe l o compostare mai rapida.

Componentele constructive ale unui depozit de deseu pot mari si ele cantitatea d e gaz metan ce poate fi recuperata. Captusirea gropii ajuta la mpiedicarea scaparii metanului din corpul depozitului si la mentinerea conditiilor anaerobe necesare pentru producerea de metan. n mod similar, un strat zilnic de acoperire care mpiedica scaparea metanului si mpiedica patrunderea aerului n depozit, poate sa sporeasca rata de producere a metanului. 21 Xxx - http://www.unep.or.jp/Ietc/ESTdir/Pub/MSW/SP/SP6/SP6_4.asp 22 Xxx Metode si tehnici de gestionare a deseurilor. Depozitarea deseurilor, Ins titutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Mediului ICIM Bucuresti;

23 23 Fig. 11.24. Detaliu constructiv ai unui put, pentru captarea biogazului. n figurile 11.23. si 11.24 este prezentata partea superioara a putului pentru ca ptarea biogazului si modul de construire a a cesteia. 23 Xxx Monitorul Oficial al Romniei, Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 757/5004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor;

Fig. 11.25. Partea superioara a unui put de gaz. Fig. 11.26. Etapele de construire a partii superioare a unui put de gaz. d) Accesul si zonele de descarcare: Centru a restrnge accesul neautorizat la depozitul de deseu trebuie prevazute mpre jmuiri; acestea mpiedica patrunderea si iesirea vietuitoarelor daunatoare sj a animalelor de pripas. n mod ideal, de-a lungul perimetrului amplasamentului trebuie plantat un gard viu, urm at de o zona tampon de mai multi metri, mprejmuirea poate fi plasata n interiorul gardului viu. Daca este posibil, perimetrul amenajarii trebuie pazit prin patrulare pentru a minimiza va ndalismul

Punctul de intrare n amenajare trebuie sa fie o poarta ncadrata cu personal prin cara sa treaca vehiculele sj personalul de deservire al depozitului de deseuri. Prevederi separate trebuie facute pentru accesul vehiculelor si utilajelor de in terventii de urgenta. n mod ideal poarta de acces trebuie sa fie dotata cu cntare pentru cntarirea vehiculelor la intrarea si iesirea din amenajare. Aceasta asigura o evidenta a cantitatii de ma terial intrat n depozit. Cntarele constituie un element esential al unui sistem sanatos de gestionare a de seurilor menajere, dat fiind ca ele asigura informatii esentiale nevoilor de planificare si pentru gospodarirea operationala a vehjculelor de colectare. n cazul depozitelor controlate, proiectantul poate prevedea cntare mecanice, cnd ca ntitatea totala de deseuri intrate pe poarta este sub 200 l/zi. n aceste cazuri, pentru a asigura estimarea intrarilor de deseuri se pot folosi p entru vehiculele de transport cntare manuale sau tabele calibrate ale raportului greutate /volum. n mod ideal zona de descarcare trebuie sa fie la celula aflata n functiune. Schema de principiu a unei celule pentru un depozit activ de deseuri (Ovidiu -Constanta) c u detalii de stratificatie se prezinta n figura 11.25. Aceasta atrage dupa sine prevederea de drumuri de acces spre aceste puncte n ampl asament. Acest lucru s-ar putea sa nu fie posibil la depozite controlate si la gropi amen ajate mai mici, fie datorita lipsei de resurse pentru construirea de drumuri, fie din cauza lipsei d e spatii de manevra pentru vehiculele de livrare. n astfel de cazuri, descarcarea se poate face n zona portii iar ncarcatura se transporta la celula n functiune cu vehicule mai mici sau cu carute. Fig. 11.27. Schema unei celule ale depozitului de la Ovidiu e) Politica de pre-prelucrare si atitudinea fata de personalul de deservire a depozitelor de deseuri: Groapa de gunoi este varianta cea mai putin eficienta de recuperare a materialelor, ntruct deseurile sunt de obicei bine amestecate n momentul sosirii acolo, iar costul tra nsportului materialului la groapa a fost deja asumat. n orice caz, daca este de dorit compostarea la groapasi / sau este permisa activitatea de culegere / pre - prelucrare a deseurilor, sortarea deseurilor tre buie sa aiba loc n zona din apropierea portii, sau a celei de descarcare si nu lnga Constanta

celula n functiune. Aceasta reduce riscurile create de utilajele pentru culegatori. De asemenea, n acest fel se reduce cantitatea de material depus n groapasi se prel ungeste durata de serviciu a amenajarii. Acolo unde culegerea deseurilor face parte din politica adoptata, procesul poate fi gestionat cel mai bine prin acordarea de autorizatii pentru recuperarea de materiale sau p entru realizarea operatiilor de compostare la fata locului. Acolo unde sunt folosite utilaje mecanice (compactoare, buldozere), n exploatarea gropii, activitatea de culegere a deseurilor trebuie restrnsa la amenajari separate pentr u recuperarea materialelor reciclabile, sau trebuie interzisa complet n amplasament. Politica de recuperare a deseurilor trebuie stabilita n faza de proiectare a amen ajarii, astfel nct sa se poata asigura alternative pentru muncitorii care sunt dislocati si mpiedicati sa-si

desfasoare activitatea de recuperare si sa se stabileasca proceduri de exploatar e sigura a operatiilor de la groapa de gunoi. f) Ghiduri de exploatare si de protectie a muncii: Aceste ghiduri trebuie elaborate sau achizitionate n faza de proiectare a gropii de gunoi. Aceasta permite adaptarea specifica a continutului lor la procesele pentru care este conceputa amenajarea. n practica au fost elaborate mai multe ghiduri privind desfasurarea principalelo r operatii la depozitele de deseuri, iar proiectantul trebuie sa le adapteze la nevoile specifice ale amplasamentului. Procedurile clare de exploatare si muncitorii bine instruiti su nt conditii vitale pentru operarea sigurasi eficienta a depozitului. 11.3.4. Planuri de nchidere/post-nchidere n procesul de autorizare a celor mai multe depozite de deseuri sunt cerute planur i de nchidere si post-nchidere. Elementele lor esentiale constau n: -planuri de etansare si de aplicare a stratului final de acoperire (inclusiv vegetatia) pentru amplasament; -planuri pe termen lung de monitorizare a scurgerilor si gazelor; -planuri pe termen lung pentru monitorizarea apelor subterane si a apelor de suprafata; -garantii de asigurare financiara ale administratiei iocale sau de stat; -restrictii de folosire a terenului din amplasament. Monitorizarea acestor amenajari este necesara pentru a asigura securitatea lor nentrerupta pentru sanatatea comunitatilor si mediului din vecinatate, pe perioade care pot depasi 30 de ani dupa nchidere. Din punct de vedere tehnic, un depozit este etans numai daca este controlabil. S uprafetele plane de geomembrana din radier si acoperis, ct si taluzurile trebuie sa fie urma rite n timp. Argumentele unei urmariri a controlului permanent ai unui depozit de deseu ar pu tea fi: -mbunatatirea sigurantei etansarilor; -mprospatarea cunostintelor asupra pierderilor sistemelor de etansare; -schimbarea legilor n gospodarirea apelor; -cunostinte pentru protejarea mediului ambiant;

-acceptarea propunerilor populatiei. Pentru un sistem de control permanent al etansarilor la depozite de deseuri treb uie sa se asigure: -durata de functionare cel putin att ct rezista n timp etansarea; -simplitate n functionare; -siguranta sistemelor de masurare cu toate componentele; -controlul nemijlocit al etansarilor; -sistemul de control sa fie independent. 11.4. CONSTRUCTII SI SPATII TEHNOLOGICE DE PRELUCRARE, DEPOZITARE SI TRANSPORT A MATERIALELOR REFOLOSIBILE 11.4.1. Spatii tehnologice Spatiile destinate prelucrarii materialelor colectate, precum si cele destinate activitatii de sortare, prelucrare si depozitare sunt constituite din platforme betonate descop erite sau din soproane, exceptie facnd urmatoarele activitati:

-activitatea de dezmembrare a mecanismelor, de sortare si prelucrare a unor sortimente de neferoase si oteluri aliate; -activitatea de sortare, ambalare (balotare) pentru textile, hrtie si depozitare textile; -activitatea de ntretinere, reparatii si prelucrari mecanice, precum si sala utilajelor hidraulice sau a celor racite cu apa a caror functionalitate impune t emperaturi pozitive. Pentru aceste activitati se prevad una sau cel mult doua hale multifunctionale, de constructie usoara. Din elemente prefabricate, modulate, cu luminozitate natural asi cu ncalzire. Se vor mai prevedea cladiri pentru: -grup social, vestiare, camera pentru muncitori, laboratoare; -depozite de oxigen si carbit, depozit de lubrifiant si carburanti; -cabina pod bascula auto sau cale ferata. 11.4.2.Calculul suprafetelor necesare centrelor de colectare 11.4.2.1. Suprafete tehnologice n conformitate cu tehnologia adoptata pentru toate materialele refolosibile sunt necesare trei suprafete si anume: suprafata de depozitare a materialului refolosibil neprelucrat x , provenit din S1 colectare; S2 suprafata necesara activitatii de prelucrare z prin sortare, sarjare, balotare, brichetare, maruntire etc., care se adopta conform tabelul 11.2; S3 suprafata de depozitare a materialului prelucrat y n asteptarea expedierii acest uia. Tabelul 11.2. Suprafetele tehnologice necesare activitatii de prelucrare a materialelor refolo sibile inclusiv utilajele specifice. Nr. crt. Activitatea Suprafata necesara (m2) 1 Sarjarea manuala cu flacara oxiacetilenica a materialelor feroase grele: -functie de resursa; -pentru rulaj sun 3000 t/an; -pentru rulaj cuprins ntre 3000 si 6000 t/an; -pentru rulaj peste 6000 t/an. 150 500 150 300 500 2 Taierea mecanica a materialelor feroase grele cu: -foarfece mecanica tip aligator; -foarfece hidraulica tip CNS 800-d 11 100 800 3 Presarea mecanica a materialelor feroase usoare (tabla) cu:

-presa de balotat tabla subtire pna la grosimea de 3 mm tip UNIO-Satu Mare; -presa de balotat tabla pna la grosimea de 4 mm tip B 1334 U.R.S.S. 100 600 4 Prelucrarea prin maruntire a fontei vechi: -linie tip 1 mica; -linie tip 2 mare. 600 800 5 Prelucrarea prin maruntire a fontei vechi: -spargere manuala; -spargere mecanica pe soneta (inclusiv zona de protectie). 100 600 6 Prelucrarea materialelor neferoase: -sortarea manuala pentru fiecare grupa sortimentala; 20

-extragerea mecanica a inimii de otel din cablurile electrice din aluminiu; -despicarea mecanica a nvelisurilor de protectie a cablurilor 80 electrice groase; -separarea metalului de nvelisul protector la conductorii electrici n granulatoare si separatoare gravimetrice de medii 50 dense. 100 7 Dezmembrarea manuala a fondurilor fixe casate si a materialelor amestecate: -functie de resursa; 200-800 -pentru rulaj sub 500 t/an; 200 -pentru rulaj cuprins ntre 500 si 1000 t/an; 500 -pentru rulaj peste 1000 t/an. 800 8 Sortarea manuala a cauciucurilor n vederea selectarii celor apte pentru resapare cu ajutorul aparatului de inspectionat anvelope 30 9 Sortarea cioburilor de sticla pe culori 40 10 Sortarea materialelor abrazive pe calitati 40 11 Sortarea materialelor refractare pe calitati 40 12 Prelucrarea prin sortare manuala a textilelor vechi: -functie de resursa; 50-200 -pentru rulaj sub 300 t/an; 50 500 t/an; 125 -pentru rulaj cuprins ntre 300 -pentru rulaj peste 500 t/an. 200 13 Prelucrarea prin sortare manuala a hrtiei si maculaturii: -functie de resursa; 100-300 -pentru rulaj sub 2000; 100 -pentru rulaj cuprins ntre 2000 si 4000 t/an; 200 -pentru rulaj peste 4000 t/an. 300 14 Balotarea mecanica a hrtiei si maculaturii cu: -presa mecanica tip PH 12; -presa mecanica tip PH 20. 80 400 15 Prelucrarea prin sortare manuala a maselor plastice: -functie de resursa; 40-80 -pentru rulaj sub 200 t/an; 40 -pentru rulaj cuprins ntre 200 si 500 t/an; 60 -pentru rulaj peste 500 t/an. 80 16 Prelucrarea si macinarea mecanica a maselor plastice 50 Calculele suprafetelor necesare se face pentru fiecare sortiment n parte iar num arul sortimentelor se adopta cu ajutorul tabelului 9.2., astfel: Suprafata de depozitare a materialului refolosibil neprelucrat provenit din cole ctare S1x: Qsx S1x = qx (1)

n care: Qsx este stocul calculat pe sortiment neprelucrat determinat dupa: Cx nx Q = sx 300 (2)

n care: Cx este capacitatea anuala a centrului pentru sortimentul neprelucrat n t/an; nx durata unui stoc la colectare pentru sortimentul respectiv n zile (conform tab elului 9.2). qx capacitatea de stocare, n m3, a sortimentului neprelucrat ce se calculeaza cu formula: qx = Mvx Idx (3) n care: Mvx este masa volumica a sortimentului respectiv (conform tabelului 9.2); Idx naltimea de depozitare (conform tabelului 9.2). Suprafata tehnologica de prelucrare pentru sortimentul respectiv- S2x; se determina conform tabelului 9.1. pentru fiecare sortiment n parte, care trebuie prelucrat t ehnologic. Suprafata de depozitare a materialului prelucrat n asteptare pentru expeditie S3y : = QsyS3y qy (4) Qsy este stocul calculat pe sortimente prelucrat determinat dupa formula: Cy nyQsy = 300 (5) n care: Cy este capacitatea anuala a centrului pentru sortimentul respectiv, prelucrat, n t/an, determinata astfel: Cy = 0,95 Cx (6) unde 0,95 este coeficientul pentru pierderi si resortari. ny durata de sortare a materialului prelucrat n asteptare n vederea expeditiei, n z ile, (conform tabelului 9.2). qy este capacitatea de stocare pe m2 a sortimentului prelucrat ce se calculeaza cu formula: qy = Mvy Idy (7) n care: Mcy este masa volumica a sortimentului prelucrat (conform tabelului 9.2); Idy naltimea de depozitare a sortimentului prelucrat (Idv = Idx si este n functie de utilajul pentru depozitare).

Tabelul 9.2. Elemente de calcul al suprafetelor. Sortimentul Masa volumica naltimea de depozitare (m) Capacitatea de stocare (m2) Durata de stocare (zile) Numarul de sortimente pregatite Stocul minim de material pregatit pentru expeditie Nepregatit Pregatit Cu macara portal Fara macara portal Nepregatita Pregatita Vagonabil Auto Cu macara portal Fara macara portal Cu macara portal Fara macara portal Mvx Mvy Idx Idy qx qy nx (ny) i Qxy Fier greu 0,6 1,2 4 2 2,4 1,2 4,8 2,4 15 (5) 3-7 50 Fier usor 0,3 1,2 4 2 1,2 0,6 4,8 2,4 15 (5) 2-4 30 Strunjituri din otel 0,2 0,8 4 2 0,8 0,4 3,2 1,6 15 (5) 2-4 30 Alte sortimente fier 0,3 0,8 4 2 1,2 0,6 3,2 1,6 15 (5) 4-7 40 Fonta veche 0,7 1,2 4 2 2,8 1,4 4,8 2,4 15 (5) 2-5 50 Neferoase 0,5 1,0 1 1 0,5 1 15 (5) 24-80 20 4 Hrtie ----0,4 1 10 (5) 2-7 20 4 Mase plastice ----0,2 0,6 15 (10) 3-6 12 2 Textile ----0,3 0,5 20 (20) 3-16 10 2 Cauciuc ----0,4 04 20 (20) 2-4 10 2 Cioburi de sticla ----1,2 1,2 15 (5) 3 40 4 Refractare ----0,8 0,8 20 (5) 2-4 30 3 Abrazive ----0,8 1 20 (5) 2 35 3 Alte materiale ----0,5 0,6 20 (5) 1-5 12 2

Suprafata tehnologica totala se determina cu formula: St = [(S1x + S3y) K1 + S S2x] K2 (8) n care: K1 este coeficientului de neuniformitate a intrarilor sau expeditiilor impuse de furnizor si respectiv de beneficiari. K1 = 1,5 1,6

K2 este coeficientul pentru statiile de recirculatie. K2 = 1,4 K2 = 1,3 K2 = 1,2 1,6 pentru centre cu rulaje pna la 15000 t/an; 1,5 pentru centre cu rulaje ntre 15000 t/an si 30000 t/an; 1,3 pentru centre cu rulaje peste 30000 t/an. Stc. Halele multifunctional

Suprafata construita pentru activitatile tehnologice e tehnologice se vor dimensiona aplicndu-se formula: S =[(SS +SS ) K +SS ] K 11 1 tc 12 1x 3 y 2 x

(9) Sortimentele x1, y1 si suprafetele tehnologice z1 sunt numai cele cu specific de interior. La dimensionare, suprafetele tehnologice pentru fiecare sortiment se poate cons idera ca acestea se realizeaza n totalitate n hala sau numai partial nchise cum este cazul n activitatea de sortare a materialelor neferoase si aliate, sau de prelucrare a materialelor pla stice. Suprafata platformelor tehnologice si a cailor de circulatie: - Sp rezulta prin diferenta dintre suprafata tehnologica totala (St) si suprafata construita pentru activita tea tehnologica (St c). Sp = St St c (10)

Suprafete auxiliare construite n afara suprafetei auxiliare construita Sac (cladiri sau alte amenajari necesare) , se vor mai prevedea si spatiile pentru drumul de acces pna la platforma tehnologica, pen tru linia de cale ferata, pentru podul-bascula rutier sau de cale ferata, si pentru atelierele de n

tretinere si reparatii. Dimensionarea acestora se face conform normativelor stabilite si a proiectelor t ip aflate n vigoare. Suprafata totala Suprafata totala, calculata rezulta prin nsumarea suprafetei tehnologice totale St si a celei auxiliare construite Sac -, astfel: Stotala = St + Sac (11) Aceasta trebuie sa reprezinte minimum 96 % din totalul suprafetei amenajate. Exemplu: Calculul suprafetelor necesare depozitarii aschiilor metalice n vederea maruntir ii lor. O problema foarte importanta o constituie calculul corect al suprafetei de depozitare a aschiilor lnga sfarmatoarele (morile) de aschii. n cele ce urmeaza este redat un exemplu de calcul a unei

suprafete de depozitare a aschiilor spirale pentru o moara cu debitul de 1,5 t/h. Moara functioneaza 22 h din 24 h, n celelalte 2 h se prevede revizuirea, ntretinerea, reglajul etc. n 24 h moara va marunti 1,5 x 22 = 33 t aschii. Depozitul (D) este calculat pentru o rezerva de aschii de 10 zile. D = 33 x 10 = 330 t. Pentru Aschiile spirale se admite densitatea de 0,28 t/m3. n altimea stivelor de aschii nu trebuie sa depaseasca de cel mult q = 0,5 t/m2 pentru a pr entmpina presarea straturilor inferioare de aschii. n acest caz naltimea admisa a gramezii de aschii va fi: q 0.5 h== = 1.785 . 0.28 m, adica nu depaseste naltimea admisibila. Suprafata ocupata de gramezile de aschii va fi: Q 330 F == = 660 q 0.5 2 m Tinnd seama de suprafetele necesare pentru treceri precum si o eventuala marire a productivitatii morii, se majoreaza suprafata de depozitare cu 25 %. n consecinta , suprafata de depozitare va fi: F1 = 1,25 xF = 1,25 x 660 = 825 m2 11.5. DEPOZITAREA MATERIALELOR NEFEROASE 11.5.1. Depozitarea materialelor refolosibile din hrtie Materialele refolosibile se vor livra n baloturi sau legaturi avnd masa ntre 50 200 kg. Pe baza ntelegerii dintre parti, materialele refolosibile s pot livra prin balotu ri cu alta masa, ndeosebi cele folosite ca atare, cnd se folosesc si legaturi cu masa de minimum 10 kg. Pna la stabilirea ambalajelor si materialelor de ambalare pentru materialele ref olosibile

prin normativul de ambalare, pe produse si grupuri de produse destinate consumul ui intern, aprobat de organul coordonator, acestea se vor ambala sub forma de baloturi (sau legatur i n cazul sortului 3) bine presate, care se vor lega cu min. doua legaturi n cruce, dintr-un materia l rezistent pentru a asigura integritatea balotului si legaturii n timpul manipularii transportului. De legatura fiecarui balot se prinde cu o srma o eticheta pe care se marcheaza c u tus sau cu vopsea urmatoarele specificatii: denumirea ntreprinderii furnizoare, sortul, m asa bruta n kg, STAS 4527/1 - 81 Baloturile sau legaturile cu materiale refolosibile se vor depozita n ncaperi nchis e, sub soproane n stive acoperite. Transportul materialelor refolosibile se va face cu mijloace de transport acope rite sau protejate mpotriva intemperiilor. n acelasi mijloc de transport nu trebuie sa se t ransporte dect materialele din maximum doua sorturi separate ntre ele. Manipularea baloturilor sau a legaturilor se face cu grija, astfel nct legaturile de prindere a etichetelor si etichetele sa nu se rupa. Fiecare lot de livrare va fi nsotit de documentul de certificare a calitatii ntocm it conform dispozitiilor legale n vigoare. 11.5.2. Depozitarea materialelor refolosibile din sticla Cioburile de sticla se livreaza n continuare, camioane deschise sau vagoane. Cioburile de sticla se repartizeazasi transporta pe sorturi

Expedierea se face prin autoreceptie, nsotita de datele: -sortul de cioburi si culoare; -cantitatea de impuritati si corpuri straine. 11.5.3. Depozitarea materialelor refolosibile din mase plastice Materialele refolosibile din plastic se depoziteaza n platforme curate, separate pe sorturi sau articole. Transportul se efectueaza cu mijloace de transport adecvate, cte un sort n mijloc ul de transport respectiv. Livrarea se face n vrac sau n baloturi. Materialele refolosibile maruntite, macina te, sau granulate se vor livra n saci etichetati cu denumirea produsului, grupa de clasif icare, tipul materialului si greutatea. 11.5.4. Depozitarea materialelor refolosibile din textile Ambalarea materialelor textile refolosibile se face pe grupa, categorie, tip si culoare, n baloturi bine presate, cu masa de la 50 la 150 kg, legate cu srma, asigurndu-se in tegritatea cantitativasi calitativa a continutului. Materialele folosite pentru ambalare nu trebuie sa depaseasca 5 % din masa mater ialelor refolosibile ambalate. Depozitarea se face n magazii curate, aerisite, uscate, ferite de umezealasi lips ite de rozatoare. Transportul baloturilor se face cu mijloace de transport acoperite. 11.5.5. Depozitarea materialelor refolosibile din cauciuc Dupa efectuarea receptiei, fiecare anvelopa apta pentru resapare se cntareste si se marcheaza sortul cu vopsea alba, pe ambele flancari. n cazul anvelopelor de autoturisme ace stea sunt numai din Sortul I. Depozitarea anvelopelor apte pentru resapare se face n pozitie verticala, pe tipodimensiuni si sorturi si se acopera mpotriva intemperiilor. Se admite si depozitarea n stiva cu naltimea de maxim 2 m pe o perioada de maximu m o luna, pentru anvelopele de autocamioane, autobuze, troleibuze si remorci auto. Depozitarea anvelopelor la centrele de colectare se face pe o perioada de cel mult 3 luni. Se va urmari ca anvelopele apte pentru resapare sa fie ferite de contactul cu d iferite materiale ce le-ar putea degrada (metale, materiale pulverulente, lichide, mater

iale semisolide sau cu vaporii acestora, oxigen, ozon, produse petroliere si alti subsolventi). Fiind un material combustibil, anvelopele nu se vor manipula si depozita n apropi erea surselor de foc deschis sau a unor produse inflamabile. Transportul anvelopelor apte pentru resapare se face cu mijloace auto, tren sau alte mijloace, la unitatile de resapare. Anvelopele neresapabile si nereparabile se trimit pentru alte valorificari n baz a contractelor ncheiate, dar din pacate nu prea sunt valorificate si se regasesc st ivuite n depozite extinse pe mari suprafete de teren, cu cheltuieli de depozitare neamortizate. La documentele de transport se va anexa un borderou cu urmatoarele date: -tipodimensiunea si sortul anvelopelor; -numarul de bucati; -greutatea totala, kg. Anvelopele corespunzatoare pentru recuperare se vor depozita la bazele centrelo r de colectare si unitatile beneficiare pe platforme n stive, pe tipodimensiuni si se vor livra ca atare.

Camerele corespunzatoare pentru regenerare se vor depozita si pe platforme n sti ve de: -camere de cauciuc natural si sintetic CAROM; -camere de cauciuc butilic (simbol B). Stivele vor fi acoperite contra intemperiilor.