ISDR- curs II

Organizarea conducerii statului geto-dac Organizarea statului geto-dac consta intr-un sistem de organe centrale si locale,iar in fruntea celor centrale se afla regele,de aceasta data devenit sef de stat(nu mai era un simplu sef militar) ce avea atributii administrative,militare,fiind totodata si minelor de aur. Sistemul de succesiune la tron avea unele particularitati,in sensul ca ,desi monarhia tinde sa devina ereditara,(cum a fost cazul lui Burebista si Decebal) , totusi puteau accede la tron si fratii regelui si marele preot,cum a fost de pilda cazul lui Diurpaneus care i-a succedat fratelui sau Scorillo,sau cazul lui Deceneu care a fost succesorul lui Burebista,fiind Mare Preot. O alta particularitate a sistemului monarhic consta in faptul ca exercitarea autoritatii laice si religioase putea apartine unei singure persoane sau unor persoane diferite: de pilda Deceneu si Comozycus au fost regi si totodata Mari Preoti, pe cand in timpul lui Burebista , Deceneu exercita puterea religioasa, iar in timpul lui Decebal Marele Preot era Vesinas. Functiona o curte de demnitari in frunte cu Marele Preot,acesta din urma avand in ierarhia administratiei dacice o pozitie imediat urmatoare regelui,fiind un fel de vicerege. Se pare ca in aceasta calitate,Marele Preot era si Judecatorul Suprem.De altfel,asa cum atesta si sursele documentare,pozitia importanta a Marelui Preot se explica si prin faptul ca el era cel chemat sa acrediteze ideea originii divine a legilor,evident,in scopul de a obtine o impunere eficienta a vointei celor puternici. Organele centrale erau compuse din demnitari , aspect confirmat si de Inscriptia de la Dionysopolis ,care arata cu privire la Acornion ca acesta era Prim Sfetnic al lui Burebista. In ceea ce priveste organele locale,Suidas ne transmite ca in Dacia unii erau pusi mai mari peste treburile agricole,iar altii din jurul regelui,erau impartiti la baza/paza cetatilor. => existenta a doua categorii de magistrati locali,si anume: pe de o parte,cei cu atributiuni administrative,iar pe de alta parte,cei

cu atributiuni militare,impartire care releva in fapt dominantele vietii getodacilor : pe de o parte,agricultura ca principala activitate economica, iar pe de alta parte, organizarea militara in scopul apararii impotriva atacurilor din afara. In acest ultim sens,documentele antichitatii releva forta militara considerabila a geto-dacilor,care aveau o armata estimata la 200.000 oameni/luptatori. Alti autori,precum Dio Chrisostomus,Dio Cassius sau Iordanes relateaza despre stratificarea sociala din sanul societatii Geto-Daciei,fapt care arata ca principalele categorii erau pe de o parte cei bogati (Tarabostes/pileati) , iar pe de alta parte cei saraci/dezmosteniti(Comati/capilati).Sclavia insa,desi exista ca fenomen nu a atins in Dacia stadiul sau clasic,caci predominanta a fost in toate timpurile munca libera. Fostele obsti gentilice din perioada anterioara formarii statului,sufera un proces de descompunere si de transformare in obsti teritoriale,obsti care au supravietuit pana tarziu,in societatea feudala si care au determinat esentialmente profilul psihologiei poporului roman. In procesul de trecere de la societatea gentilica spre cea organizata politic in stat,asistam si la aparitia normelor juridice,norme ce au fost instituite de stat si impuse prin forta de constrangere a acestuia si care au luat locul vechilor obiceiuri cu caracter nejuridic.Nu toate vechile obiceiuri insa au pierit,pt ca unele dintre acestea ,in urma unui proces de selectie,au fost considerate de titularii puterii politice ca fiind convenabile si utile intereselor lor ,motiv pt care aceste norme au suferit un proces de juridicizare,in sensul ca au fost sanctionate juridic,dobandind astfel forta obligatorie. Ca forma,dreptul geto-dac se infatiseaza ca un drept nescris,exprimat sub forma obiceiului juridic/cutumei. Totusi,exista relatari cum sunt cele ale lui Strabon sau Iordanes care atesta existenta unor legi scrise pe care ei le denumesc belagines si care ar fi fost elaborate sub domnia lui Burebista cu privire la care exista indicii ca s-ar fi transmis pana in sec VI e.n. Din relatarile celor doi autori reiese ca aceste legi instituiau norme de drept noi care reprezentau in fapt porunci ale regelui si care,spre o mai eficienta aplicare,au fost imbracate intr-o haina religioasa. De altfel autorii antici mentioneaza ca regii daci cautau ca prin inselaciune si magie sa tina treaza in constiinta

poporului teama de zei,pt a-si asigura astfel ascultarea poruncilor lor,imbracate in forma juridica. Importante date cu privire la normele ce viata economica si sociala e geto-dacilor desprindem si din marturiile poetului Horatiu (odele sale). Una dintre acestea spune dupa cum urmeaza: Bine-I scitilor cei din camp, Care au din stramosi carele drept salas; Getii aspri au traiul bun Roata dand belsug glia cea farde hat, Strang recolte obstesti cu sarg, Iar pe ogor nu-i mai prinzi anul de cum s-a dus. Sortu-i face egali in drept, Treaba ti-ai ispravit? Altul sa vina in loc ! In pofida aparentei de mesaj criptat,din aceasta oda se desprind importante concluzii : in primul rand,referirea alternativa la sciti si la geti subliniaza si confirma inca o data ca getii si scitii reprezentau acelasi popor si erau guvernati de aceleasi norme si obiceiuri; expresia carele drept salas nu atesta nicidecum caracterul nomad al acestui popor,ci dimpotriva,statornicia sa;explicatia expresiei se regaseste in imprejurarea ca terenul de cultura,ogorul,era extrem de ingust,extrem de vast ca intindere, fara de hat, fara hotar,nemarginit,iar unele loturi care reveneau in folosinta agricultorilor erau situate foarte departe de locuintele statornice ale acestora,astfel ca pe perioada campaniei agricole,agricultorii locuiau in care. Din acelasi text se desprinde concluzia ca sub aspectul raportului de proprietate teritoriul de cultura,glia se afla in proprietatea obsteasca a obstii teritoriale si ca recolta urma acelasi regim juridic,avand tot un caracter obstesc. Pamantul de asemenea era divizat in loturi care erau atribuite in folosinta individuala a agricultorilor,ori binomul proprietate obsteasca-stapanire individuala releva proprietatea de tranzitie care se manifesta in aceasta perioada.

Relatari sunt si cu privire la caracterul democratic a distribuirii loturilor,care sunt trase anual la sorti si redistribuite in consecinta,la finele fiecarui an agricol, tragere la sorti organizata probabil de catre acei magistrati locali despre care Suidas arata ca erau mai mari peste treburile agricole. O alta oda a lui Horatiu se refera la organizarea familiei : Blanda-i soata de-a doavand Grija pruncilor mici fara de mama ajunsi. Zestrea-i nu-l face rob pe sot, Traiu-n dar nu si-l da tanarului cel stricat, Caci virtutea e zestrea ei. Iubitoare-i de sot,poftele infranand, Crima-i patul cel pangarit, Fapta are ca pret moartea,din mosi-stramosi. O prima concluzie care se desprinde din aceasta opera este ca cel putin la epoca de referinta ,familia geto-dacilor este monogama,desi exista relatari anterioare odei lui Horatiu care fac referire la poligamia practicata de getodaci(un autor grec Menandru,spunea ca cel ce avea mai putin de trei neveste era considerat nenorocit,sarac) . In text este vorba evident de sotia care succede unei alte sotii predecedate. Termenul de zestre folosit in text atesta cristalizarea proprietatii private,iar contextul in care este asezata notiunea de zestre vine sa sublinieze prevalenta valorilor morale asupra celor materiale, caci virtutea e zestrea ei. Tot din text razbate concluzia subordonarii femeii fata de barbat, iubitoare de sot,iubirea este trecuta in sensul unei atitudini de principiu,fiind o indeletnicire sau obligatie. Sunt indicii si cu privire la un sistem de drept penal,caci se face referire la notiunea de crima care inseamna infractiune ,atunci cand se face vorbire despre adulter,care este incriminat ca atare si pedepsit cu o pedeapsa grava

,moartea,care a fost preluata dintr-un obicei prestatal si juridicizata in consecinta,caci fapta are ca pret moartea din mosi-stramosi. De altfel existenta unui sistem de drept penal la geto-daci este confirmata si de alte relatari ce fac referire la pedepsirea grava a furtului , destinate a apara proprietatea privata,dupa cum norme de drept penal existau si in domeniul apararii statului,dar evident persista urme puternice ale primitivismului,caci pedeapsa cu moartea se infatiseaza ca fiind o reminiscenta a vechii razbunari a sangelui,practicata in epoca obstii gentilice. Conflictul cu Roma a cunoscut doua mari etape : 1.85-89 e.n. conflict incheiat prin pacea de la Tapae 2. 101-102 e.n si 105-106 e.n. In urma conflictului din prima etapa ,prin tratatul incheiat intre Domitian si Decebal, Decebal a fost recunoscut de romani ca rege,iar Dacia a devenit stat clientelar ,permitand Romei sa isi faca garnizoanele la N de Dunare si sa treaca cu trupe prin Dacia impotriva cvasilor si a marcomanilor. In contrapartida,Roma se obliga sa plateasca anual o suma de bani si sa acorde dacilor asistenta in constructii si in pregatire militara. Acest tratat a fost considerat umilitor de catre daci/ TRAIAN??,motiv pt care acestia au declansat cele doua campanii militare din etapa a doua in urma carora a ingenuncheat cu greu Dacia,pe care a transformat-o in provincie imperiala,adica intr-o provincie dependenta direct de imparat si aflata in patrimoniul imparatului (caesaris). Nu insa intregul teritoriu al Daciei cucerite a fost inclus in provincia Dacia,caci partea din Transilvania situata intre Olt si Carpati , Muntenia si Sudul Moldoveii au fost incluse in provincia Moesia Inferior,astfel ca hotarele provinciei unitare Dacia erau urmatoarele: La V de la confluenta Tisei cu Dunarea pana la confluenta Muresului cu Tisa La N si N-E pe valea Muresului pana la Deva apoi in continuare pana langa Zalau si in continuare pana la Carpatii Rasariteni La E si S-E pe valea Oltului pana la confluenta Muresului cu Dunarea

La S pe Dunare pana la confluenta Dunarii cu Tisa Aceasta structura unitara nu a dainuit insa mult timp,ci pana in anul 117 cand dacii s-au rasculat si cand Hadrian a impartit provincia in doua ,si anume Dacia Inferioara si Dacia Superioara. Dacia Inferioara a cuprins zona Transilvaniei dintre Olt si Carpati,care a fost scoasa din Moesia Inferior,precum si Oltenia; Dacia Superioara cuprindea restul teritoriilor fostei provincii unitare Dacia. (divide et impera) In anul 124 e.n ,tot Hadrian creeaza Dacia Porolissensis in care a inclus teritoriile din Dacia Superioara situate la nord de Aries si de Muresul Superior. In anul 168 e.n , Marc Aureliu,in urma unei noi rascoale a Daciei a procedat la o noua diviziune,creand Dacia Apulensis,care a rezultat in urma contopirii dintre Dacia Inferioara si Dacia Superioara. In 169 e.n, tot Marc Aureliu a procedat la ultima reorganizare,prin crearea Daciei Malvensis prin desprinderea de Dacia Apulensis a partii de V a Banatului. => organizarea teritoriului in functie de forta militara de care dispuneau la diferitele momente

Conducerea Daciei Dacia ,cat timp a fost provincie unitara,a fost guvernata de un Legatus Augusti pro praetore delegatul imperial care era de ordin senatorial si de rang consular (adica era senator,fost consul); acesta era investit Imperium si avea abilitarea de a conduce legiuni ,caci imperium desemna puterea de comanda. Tot in domeniul lui Imperium,delegatul imperial cumula atributiunile militare ,cele administrative si cele judiciare si avea resedinta la Ulpia Traiana. Dupa prima reorganizare din 117, Dacia Superioara a fost si ea condusa de un Legatus August pro praetore care era senator dar de rang praetorian, pe cand Dacia Inferioara era condusa de un Procurator prezidial ( Procurator Augusti) care era numit din randurile Ordinului Ecvestru (era cavaler noii imbogatiti : bancheri,camatari,negustori) si acesta se bucura la randul sau de ius gladii care ii conferea atributiuni militare,dar si administrative si judecatoresti.

Dupa cea de-a doua reorganizare din 124, in Dacia Porolissensis conducerea apartinea tot unui Procurator prezidial. Dupa ultima organizare, guvernatorul Daciei Apulensis redevine de rang consular,caci el isi exercita acum autoritatea si asupra Daciei Malvensis si Porolissensis ,fiind numit in aceasta cauza Legatus Augusti pro praetore Daciarum trium . Pe cand in Dacia Malvensis conducerea curenta apartinea procuratorului prezidial,iar in Dacia Porolissensis conducerea curenta apartinea comandantului legiunii a V-a Macedonica.

Finantele provinciei Dacia cadeau in sarcina unui procurator financiar , procurator Augusti, care era tot cavaler de ordin ecvestru si care a functionat ca atare atat timp cat Dacia a fost unitara si cat procuratorul financiar al acesteia era subordonat legatului augusti. Ulterior,dupa reorganizarile provinciei,procuratori financiari au functionat in Dacia Superioara si in Dacia Apulensis , in acest ultim caz , procuratorul financiar fiind si un vice-guvernator in acelasi timp,caci el tinea locul guvernatorului atunci cand acest loc era vacant.Pe cand in Dacia Inferioara si in Dacia Porolissensis atributiunile financiare apartineau procuratorilor prezidiali. Dupa ultima reorganizare, in Dacia Porolissensis atributiunile financiare reveneau unui procurator financiar special,care era subordonat comandantului legiunii a V-a Macedonica.In subordinea acestor demnitari financiar,exista un aparat functionaresc subordonat: -contabili : Tabularii - registratori : Librarii - casieri : Dispensatores -procuratori vamali : in oficiile vamale (stationes,portoria) Impozitele erau de doua feluri : a)directe tributa

b) indirecte vectigalia Cele mai importante impozite directe erau cel funciar (Tributum soli) si capitatia ( Tributum capitis ) care era platit de cetatenii romani si de necetateni Impozitele indirecte : impozitul pe mostenire,impozitul pe vanzarile de sclavi,impozitul pe eliberarile de sclavi,impozitul pe vanzarea altor marfuri decat sclavii ,impozitul pe circulatia marfurilor si a persoanelor.

Organizarea armatei (exercitus Daciae) Comandata de Legatul imperial si de procuratorii prezidiali. Dupa ultima reorganizare savarsita de Marc Aurelius,armata din toate cele 3 Dacii a fost socotita a fi unica si a fost pusa sub comanda Legatului Imperial care se numea Legatus Augusti pro praetore Daciarum trium (consularis et dux Daciarum trium ) - titlul de duce atestand atributiunile militare . De-a lungul timpului in Dacia au fost stationate mai multe legiuni : Legiunea a XIII-a Gemina Legiunea a III-a Flavia Felix Legiunea I Adiutrix Legiunea a V-a Macedonica (Potaissa)

Pe langa aceste legiuni mai existau si corpuri auxiliare: - Cohortes - pedestrasi - Alae calaretii Trupe neregulate alcatuite din barbari ,care aveau fie organizare romana ,caz in care se numeau Vexillationes ,iar daca beneficiau de organizare proprie se numeau Numeri. Efectivul total al armatei din Dacia ar fi fost de 50.000 luptatori,compusa din cetateni si peregrini.

La nivelul organelor centrale mai erau si unele organe colective,cel mai important fiind Concilium provinciae ( concilium trium Daciarum ) - Adunarea judiciara. Acest organ avea rol consultativ si atributii relativ restranse,dar importante.El avea in principal atributiuni politice,caci concilium prov supraveghea activitatea administratiei locale si in acest sens putea sa probe masurile dispuse de administratie sau dimpotriva sa formuleze pari la imparat,sa-i parasca pe cei ce isi neglijau sarcinile de conducere,sau cei care comiteau abuzuri. O alta categorie de atributiuni era aceea de a organiza,intretine si supraveghea targul Romei si al Imparatului. Din acest organ colectiv faceau parte delegatii oraselor,care faceau parte din Ordinul Decurionilor sau din Ordinul Ecvestru, iar lucrarile acestui organ aveau loc o data pe an la Sarmisegetuza fiind prezidate de preotul provinciei Dacia,numit Sacerdos arae Augusti / Coronatus trium Daciarum. Romanii au impartit provincia in circumscriptii teritoriale,numite Civitates,ce cuprindeau atat teritorii urbane,cat si teritorii rurale,dupa cum aveau capitala intr-un oras sau un sat dintr-o anumita regiune.In ce priveste teritoriile urbane,acestea erau compuse din colonii sau municipii,coloniile fiind la origine fondate numai de cetatenii romani si locuite doar de romani,iar municipiile de catre latini.Aceasta distinctie ulterioara clara intre colonii si municipii s-a estompat insa intre timp,astfel ca in cele din urma coloniile au ajuns sa reprezinte doar orase cu un prestigiu mai mare decat municipiile,iar coloniile si municipiile din Dacia au fost fondate pe sau pe langa vechile asezari dacice.Majoritatea locuitorilor din colonii erau cetateni romani si latini,iar unele dintre aceste colonii se bucurau de o fictiune a legii numita Ius italicum solul acestei colonii era considerat a fi sol italic,si in consecinta era scutit de impozite,de acel tributum soli .In municipii,cetatenii romani si latini erau o minoritate,majoritatea fiind daci.Orasele din Dacia fiind intemeiate pe vechile asezari dacice au preluat si numele acestora,cu exceptia orasului Romula,care are nume autentic Roman,iar prima colonie romana a fost Ulpia Traiana,numita mai tarziu Colonia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetuza ce a fost edificata langa vechea capitala a Daciei,cucerita de romani,intinsa pe o supr de aprox 52 ha cu o pop semnificativa de cca 15-20 k locuitori. In ce priveste structura organizatorica a oraselor,la conducerea acestora se aflau mai multe organe colective,cel mai important fiind Ordo decurionum

senatul municipal si care ,asa cum ii arata si numele,era compus din decurioni , decurionii fiind alesi o data la 5 ani cu prilejul recensamintelor pe care le organizau romanii si care erau realizate de magistrati numiti Quinquenales.Pt a fi decurion,trebuiau indeplinite mai multe conditii cumulative : in primul rand,sa fii cetatean roman,in al doilea rand sa fii ingenuu (sa fie nascuti din parinti care au fost intotdeauna oameni liberi) , o alta conditie era sa fi implinit varsta de 25 ani ,iar o alta conditie sa aiba o avere de minim 100.000 sesterti,si in cele din urma sa fi indeplinit o m. 50 legiuitori in cadrul unui senat,iar senatul municipal avea un tip de competenta,caci el atribuia terenuri,solutiona problemele edilicare,indeplinea sarcini administrative si fiscale,organiza spectacole si jocuri publice (panem et circensis) , intretinea cultul imperial, ii alegea pe magistratii orasenesti,ii alegea pe sacerdoti,iar sarcinile fiscale erau cele mai impovaratoare pt ca in caz de nestrangere a impozitului stabilit,acestia raspundeau cu propria lor avere pt sumele nestranse; documentele epocii ne transmit ca in epoca principatelor,cand imperiul s-a confruntat cu o acuta criza de moneda,sarcina strangerii impozitelor a devenit atat de grea incat cetatenii municipiilor pt functia de decurion atunci cand se apropia recensamantul alegeau sa fuga in pustietati pt a nu fi alesi/desemnati pt asemenea functie.