Plansul este o forma de eliberare atat de binecuvantata! Prin lacrimi eliberam tensiuni acumulate, energii care ne incarca sufletul si care doar asa pot iesi din noi. Este bine sa plangem atunci cand simtim. Si totusi cat de deschisi suntem sa ne oferim acest dar atunci cand simtim..? Barbatii nu plang de regula..considera acest lucru un semn de slabiciune. Doamne cat de frumosi sunt barbatii care pot plange! Aceia care stiu sa verse o lacrima cand iubesc dar si cand sufera! Isus, El insusi a plans si nu o singura data. Totusi exista mai multe feluri de plans. Este acela din suferinta pe care multi il reprima. Acea suferinta se depune de regula in zona energetica a inimii. Este ca un praf. Este ca si cum tensiuni multe s-au adunat acolo pana se asterne praful. Sa nu va mire ca apoi vi se infunda arterele inimii. Energia prafuita se transforma in materie si blocheaza apoi viata prin artere. Sunt precum pietrele care blocheaza curgerea unui rau. Asa si oamenii care au suferit dintr-un motiv sau altul si care nu au eliberat acele tensiuni, ajung sa aiba pietre pe traseul curgerii vietii prin albia inimii lor. Pietrele cresc daca nu la dai din drum si ajung sa blocheze curgerea vietii prin albia arterelor inimii. Asa poti opri o inima sa traiasca, sa vietuiasca. In acest caz este bine sa plangem daca simtim si cat simtim ..Fiecare lacrima reprimata este o piatra pe sufletul nostru si inima noastra. Plansul face ca tensiunile sa iasa, sa curga afara din noi ..Plansul curata, purifica, spala rana si o pregateste pentru vindecare. Daca va permiteti sa radeti pe strada, sa cascati, sa stranutati ..atunci permiteti-va si sa plangeti chiar daca sunteti in public. Poate daca plansul nostru ar fi public ca si rasul, lumea ar simti mai multa compasiune si iubire pentru seaman. Plansul nu este o rusine. Este o rugaciune a ta cu tine. Este intim dar o poti face si in public daca atunci iti vine..Copiii plang fara sa le pese de cei din jur. Ba chiar o fac si la modul speculativ. Lor nu le pasa ca sunt baieti , fete. Ei plang. Noi le inoculam idei gresite despre plans. Putem sa-i invatam sa nu se planga in viata, sa nu se victimizeze..dar nici intr-un caz nu trebuie sa le luam acest dar: plansul. Una e sa plangi, alta e sa te plangi. Permiteti-va sa plangeti. Fara a va plange. Mai este plansul de bucurie. Este mai rar intalnit si de regula este mai greu de stavilit. Se manifesta instantaneu si mai ales atunci cand astepti ceva si emotiile te coplesesc intr-atat incat lacrimile iti tasnesc pe obraji cand asteptarea ti-a fost rasplatita. Este si asta un plans eliberator. Poate cel mai linistit plans este plansul launtric. Nu stiu cum sa-l numesc altfel. Este plansul Adevarului. Atunci cand fiinta ta recunoaste un Adevar de netagaduit, corpul tau fizic se resimte. Atunci ti se face pielea de gaina, parul se ridica pe maini si lacrimile iti ies din ochi calde si linistite. Unii tremura si au frisoane. Altii doar plang.. Este un plans tacut. Plansul recunoasterii. Acest plans se intampla cand intalnesti un suflet pe care desi nu-l cunosti din viata asta, pare ca il stii din altele. Sufletele plang cand se reintalnesc. Asa se recunosc. Apoi plansul acesta il simti adesea in preajma oamenilor sfinti din viata ta. Ii intalnesti si plangi..plangi pentru ca simti Adevarul din ei. Plangi si in biserica daca ai inima deschisa si traiesti energiile de acolo. Plangi si la o melodie care retrezeste ceva in tine..Plangi daca ai inima curata si deschisa pentru a simti Adevarul. Eu cred ca sfintii plangeau de traire, de simtire, de la Adevarul care salasluia in ei. Plangea Hristos prin ei si Maica. Plansul Adevarului. Va doresc sa plangeti din Adevar si sa va deschideti inima pentru a lasa sa curga lacrimile din ea .. http://ancatodirica.wordpress.com/2014/05/03/terapia-prin-plans/