P. 1
dr.funciar 2

dr.funciar 2

|Views: 971|Likes:
Published by laviniacostica

More info:

Published by: laviniacostica on Nov 11, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/01/2011

pdf

text

original

NOTE DE CURS DREPT FUNCIAR CURSUL NR.

2 Dobândirea proprietăţii private asupra terenurilor potrivit legii fondului funciar Proprietatea privată asupra terenurilor a renăscut prin legea nr. 18/1991 privind fondul funciar care a stabilit două modalităţi de dobândire a acestei proprietăţi, şi anume: - reconstituire dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea foştilor proprietari sau a moştenitorilor acestora, - constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru persoanele care nu au avut în proprietate terenuri în localitatea respectivă. Regimul juridic al acestor terenuri agricole, reglementat de legea nr. 18/1991 a fondului funciar şi completat de dispoziţiile legii nr. 1/2000 este acelaşi, atât în ceea ce priveşte terenurile agricole ce au făcut parte din fostele cooperative agricole, cât şi în cazul terenurilor aflate în proprietatea statului la data intrării în vigoare a legii, dar care erau exploatate de cooperativele agricole. Terenurile aflate în proprietatea statului şi unităţilor administrativ teritoriale pot face parte fie din domeniul public, fie din domeniul privat. Este de la sine înţeles faptul că asupra terenurilor aflate în domeniul public nu se poate dispune prin măsuri de genul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate . Această intangibilitate este de natură legală , datorită caracterelor juridice deosebite ale dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public, respectiv inalienabilitate, imprescriptibilitate şi insesizabilitate. În această situaţie pot constitui obiectul măsurii de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile legii nr. 18/1991, terenurile aflate în domeniul privat al statului sau unităţilor administrativ teritoriale. Legea fondului funciar face distincţie între terenurile aflate în domeniul privat şi terenurile aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale cu profil agricol, legiferându-se moduri distincte de reconstituire şi/sau constituire a dreptului . Prin reconstituire se înţelege o reîmproprietărire a anumitor categorii de persoane, ale căror terenuri au intrat în patrimoniul C.A.P.-urilor, indiferent de titlu , prin cooperativizare sau pe alte căi ( naţionalizare, expropriere etc. ). Faţă de forma iniţială a legii, la momentul legislativ al anului 1991, modificarea adusă prin legea nr. 169/1997 a făcut ca dispoziţiile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, să fie substanţial lărgite, vizând sfera persoanelor fizice şi juridice îndreptăţite, limitele reconstituirii, procedura de urmat şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării prevederilor legale. Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit legii fondului funciar şi a
1

legii nr. 169/1997 este o lege de punere în aplicare efectivă a dispoziţiilor legale anterioare: „ persoanele fizice şi persoanele juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi pentru terenurile forestiere , conform prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată şi completată prin legea nr. 16971997 şi republicată li se stabileşte dreptul de proprietate în condiţiile prevăzute de prezenta lege”. Art.2 alin. 2 din legea nr. 1/2000 prevede că „ drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, procese verbale de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o confirmare”. Concepţia noii legi ar fi aceea că ceea ce s-a retrocedat cu respectarea prevederilor legale anterioare ei, sunt drepturi legal dobândite şi ca atare nu fac obiectul acestei legi, întrucât odată intrate în circuitul civil, se bucură de protecţia legii, în primul rând a legii sub imperiul căreia s-au născut, iar în al doilea rând, a noii legi, care le confirmă. I. Modalităţile şi persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor: 1. Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole aflate în patrimoniul fostelor C.A.P.-uri: La stabilirea proprietăţii private asupra terenurilor s-a luat în considerare suprafaţa terenurilor deţinute de fostele cooperative agricole de producţie la data de 01 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar şi în registrul agricol. Pot face obiectul reconstituirii următoarele categorii de terenuri: - terenurile agricole, extravilane şi intravilane, aduse în cooperativă de către membrii cooperatori – art. 8 alin. 1 din legea nr. 18/1991, - terenurile agricole, extravilane şi intravilane, preluate fără titlu, sau în orice alt mod, fie de la membrii cooperatori, fie de la diverse alte persoane, care nu au avut calitatea de cooperatori – art. 15,16,18 şi 33 din legea nr. 18/1991, - terenurile agricole, preluate de C.A.P. în baza unor legi speciale, - terenurile agricole proprietate de stat, aflate, la data intrării în vigoare a legii, în folosinţa cooperativelor agricole de producţie – art. 18 şi 31 din legea nr. 18/1991. Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a dispus pentru următoarele categorii de persoane: - membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod terenul de către aceasta, - persoanele care nu au fost membri cooperatori, dar ale căror terenuri au trecut cu titlu sau fără titlu în patrimoniul cooperativei – art. 15 alin. 2 din legea nr. 1871991,

2

persoanele deţinătoare ale titlurilor cavaler al ordinului „ Mihai Viteazul”, „Mihai Viteazul cu Spade”, care au optat şi cărora li s-a atribuit, la data împroprietăririi, teren arabil, cu excepţia celor care l-au înstrăinat – art. 15 alin., - proprietarii particulari ale căror terenuri au fost comasate, în măsura în care nu au preluat în schimb alte terenuri - art. 16 alin. 1, - cetăţenii români aparţinând minorităţii germane, precum şi persoanele care au fost strămutate sau deportate şi deposedate de terenuri prin acte normative ulterioare anului 1944, dacă terenurile respective se află în patrimoniul fostei C.A.P. – art. 17, - persoanele juridice, unităţi de cult recunoscute de lege, din mediul rural şi din mediul urban – art. 22 din legea nr. 18/1991 şi art. 23 din legea nr. 1/2000, - liceele cu profil agricol sau silvic – art. 23 alin. 3 din legea nr. 1/2000,00 - instituţiile publice de ocrotire a copiilor – art. 23 alin. 3 din legea nr. 1/2000, - unităţile de învăţământ preuniversitar – art. 23 alin. 4 din legea nr. 1/2000, - moştenitorii tuturor acestor categorii de persoane, în funcţie de vocaţia lor succesorală, legală sau testamentară. Au dreptul la reconstituire numai foştii proprietari de terenuri agricole sau moştenitorii, care au intrat cu pământ în cooperativă sau le-au trecut, în orice alt mod, în proprietatea acesteia, nu şi alţi cooperatori care nu au avut pământ în proprietate, când au intrat în cooperativă . Suprafaţa maximă ce poate fi atribuită prin reconstituire este de 50 ha. pentru fiecare proprietar deposedat, în echivalent arabil – art. 9 alin. 1 din legea nr. 18/1991 şi art. 3 din legea nr. 1/2000 . Potrivit art. 3 alin. 2 indice 1 din legea nr. 1871991, pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat. Reconstituirea dreptului de proprietate al comunităţilor locale de cult se poate face asupra unei suprafeţe de teren de maximum 10 ha. în echivalent arabil, pentru fiecare parohie, până la 50 ha. în cazul mănăstirilor sau schiturilor, până la 100 ha. pentru centrele eparhiale şi până la 200 ha. pentru centrele patriarhale. Atribuirea se face la cererea reprezentaţilor acestor culte şi numai dacă aceste aşezăminte au posedat în trecut terenuri agricole preluate de fostele cooperative agricole. În privinţa moştenitorilor, aceştia pentru a beneficia de prevederile legale referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să facă dovada calităţii lor de succesori ai defunctului, titular al terenurilor asupra cărora se cere reconstituirea dreptului de proprietate. Această dovadă se face cu orice mijloc de probă admis de lege, însă certificatul de moştenitor sau o hotărâre judecătorească sunt probele cele mai uşor de administrat şi cele mai elocvente – art. 13 alin. 1.
-

3

În privinţa renunţătorilor la moştenire aceştia nu pot beneficia de respectivele dispoziţii legale pentru că sunt consideraţi străini de moştenirea respectivă – art. 696 C.civil . În privinţa moştenitorilor neacceptanţi , aceştia sunt de drept repuşi în termenul de acceptare a succesiunii – art. 13 alin. 2. 2. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în proprietatea statului în baza Decretului 712/1966 sau a altor acte normative speciale – art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 şi art. 34 din legea nr. 1/2000: Acest text de lege vizează exclusiv reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor intravilane, respectiv acele terenuri aflate în vatra localităţilor şi pe care se află edificate construcţii sau alte dotări tehnico-edilitare, ori alte amenajări, inclusiv terenuri agricole sau forestiere. Art. 36 alin. 5 dispune că terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 , se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere. În baza Decretului nr. 712/1966 au fost trecute în proprietatea statului toate bunurile, inclusiv terenurile intravilane ce se încadrau în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960. Acesta dispunea că, printr-o prescripţie achizitivă scurtă, de numai doi ani socotiţi de la intrarea bunurilor în proprietatea statului, chiar fără nici un titlu, bunurile respective deveneau proprietatea statului. Prin aceste prevederi s-au legalizat marile abuzuri săvârşite de organele statului din acea perioadă . Se pot atribui în proprietate numai acele terenuri intravilane pe care efectiv nu se află nici o construcţie, în sensul de supraedificat pe teren , sau nu sunt afectate de detalii de sistematizare, prin aceasta înţelegându-se existenţa unui plan şi schiţe în baza cărora să se edifice construcţiile reprezentate pe acestea. Art. 34 din legea nr. 1/2000 modificând art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991, prevede că terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse şi nu mai prezintă nici o valoare de întrebuinţare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donaţie, considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ teritoriale prin aplicarea decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora după caz. Cererile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în proprietatea statului în baza Decretului nr. 712/1966 sau a altor acte normative speciale pot fi formulate oricând. Acestea nu sunt supuse unui anumit termen socotit de decădere, ca în cazul constituirii şi reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole proprietate cooperatistă sau din proprietatea statului .

4

3. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere aflate în proprietate statului – art. 45 din legea nr. 18/1991 şi art. 24 şi urm. din legea nr. 1/2000 : Noile modificări aduse legii nr. 18/1991 prin legea nr. 167/1997, dar mai ales prin legea nr. 1/2000 au produs o adevărată revoluţie în privinţa proprietăţii asupra terenurilor forestiere . Dacă prin legea nr. 18/1991, în forma iniţială, putea fi reconstituit, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru o suprafaţă limită de maxim 1 ha., această suprafaţă este mult sporită prin noua reglementare . Potrivit art. 24 alin. 1 din legea nr. 1/2000 , reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenta dintre suprafata primita prin aplicarea legilor fondului funciar si cea avuta in proprietate, persoanelor fizice si juridice sau, dupa caz, mostenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente. Aşadar, nu mai există o limitare a suprafeţei care poate fi restituită. Prin teren forestier, în accepţiunea legii, se înţelege acel teren care este acoperit cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni, fâneţe împădurite . Pentru a le fi incidente dispoziţiile legale referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, acestea trebuie să fi intrat în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, de expropriere sau de naţionalizare şi să se afle în exploatarea R.A. Romsilva. Exploatarea şi administrarea acestor terenuri se va face tot în regim silvic , conform legii. Cum fiecare regulă are excepţiile ei, art. 24 alin. 2 din legea nr. 1/2000 prevede că se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, pentru persoanele fizice sau juridice, următoarele terenuri forestiere: terenurile atribuite foştilor proprietari, cu respectarea prevederilor legii nr. 18/1991, nemodificată, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie. 4. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în administrarea fostelor unităţi agricole de stat – art. 37 din legea nr. 18/1991 şi art. 8,10,11 din legea nr. 1/2000 : Reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor categorii de terenuri a urmat un drum încâlcit în legislaţia în materie, drum care, în cele din urmă, a determinat restituirea în natură a acestor terenuri celor îndreptăţiţi. Potrivit legii nr. 18/1991 proprietarii acestor terenuri preluate de stat au avut posibilitatea să devină acţionari la cerere, la societăţile comerciale cu profil agricol înfiinţate în baza legii nr. 15/1990, care au în administrare aceste terenuri . Numărul de acţiuni primite de solicitanţi era proporţional cu suprafaţa de teren în echivalent arabil , trecută în patrimoniul statului . Următoarea reglementare în domeniu – legea nr. 16/1994 a arendării, a prevăzut o procedură tranzitorie , dispunând că acţionarii prevăzuţi de art. 36 din legea nr. 18/1991, nemodificată, pot opta în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii pentru a dobândi calitatea de locator în condiţiile impuse de lege .
5

Legea a instituit calitatea de locator acelor acţionari la societăţile comerciale agricole în perimetrul cărora s-a aflat terenul la intrarea în vigoare a legii nr. 18/1991, deşi acei acţionari nu erau proprietari ai terenurilor. Calitatea de locatori echivala cu calitatea de arendatori care închiriază terenul societăţilor agricole ce îl deţin. Această calitate dura, în condiţiile prevăzute de lege, o perioadă egală cu durata arendării, dată după care calitatea de locator de până atunci se transforma în cea de proprietar arendator al terenului. Legea nr. 1/2000 a prevăzut că titularilor care au avut calitatea de arendator li se restituie în natură suprafeţele de teren agricol înscrise în contractele respective. Astfel , potrivit articolul 8 din legea nr. 1/2000 , persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar la societăţile comerciale pe acţiuni agricole sau piscicole, indiferent dacă au încheiat sau nu contracte de locaţiune , li se restituie în natură suprafeţele agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate , în perimetrul acestor societăţi . Atribuirea efectivă a terenurilor se va face în condiţiile în care să nu afecteze exploataţiile agricole, în unitatea lor . 5. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole fără construcţii , instalaţii , amenajări de interes public , intrate în proprietatea statului şi aflate în administrarea primăriilor – art. 41 din legea nr. 18/ 1991 : Legea 18/1991 prevede că terenurile agricole fără construcţii , instalaţii , amenajări de interes public intrate în proprietatea statului şi aflate în administrarea primăriilor se vor restitui foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora. Suprafaţa maximă ce poate fi restituită este de 50 ha. de proprietar deposedat . Precizăm că este vorba atât de terenurile intravilane, cât şi extravilane. 6. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole provenite din fostele izlazuri comunale , transmise unităţilor de stat li care în prezent sunt folosite ca păşuni, fâneţe şi arabil – art. 44 din legea nr. 18/1991: Aceste terenuri se restituie în proprietatea comunelor, oraşelor şi municipiilor, administrate de primării, cu scopul de a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru producerea de seminţe, furaje sau culturi furajere. Prin această măsură se reîntregeşte domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale. 7. Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Academiei Române, universităţilor şi instituţiilor de învăţământ superior cu profil agricol – art. 9 alin. 3 din legea nr. 1/2000 : Beneficiază de aceste prevederi exclusiv Academia Română şi instituţiile strict determinate de lege, care pentru a beneficia de acest drept trebuie să îşi dovedească calitatea de foşti proprietari ai terenurilor solicitate, cu acte juridice.

6

II . Modalităţile şi persoanele îndreptăţite la constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor: 1. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole foste proprietate a C.A.P. : Constituirea dreptului de proprietate apare ca un mod de naştere, în patrimoniul anumitor persoane, a dreptului real de proprietate . Obiect al acestei constituiri sunt doar anumite categorii de terenuri anume prevăzute de lege. Au beneficiat de prevederile legii nr. 18/1991 referitoare la constituirea dreptului de proprietate, următoarele categorii de persoane : - membrii cooperatori activi care nu au intrat cu pământ în cooperativă sau au adus teren în suprafaţă mai mică de 5.000 mp. de teren – art. 19 alin. 1, - persoanele fizice care nu au avut calitatea de cooperatori dar care au lucrat în orice mod în cooperativă , ca angajaţi , în ambele cazuri în ultimii 3 ani , au dreptul să li se constituie un drept de proprietate dacă îndeplinesc condiţiile speciale impuse de lege – art. 19 alin. 1, - persoanele care au fost deportate şi nu au posedat terenuri,. - persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă, moştenitorii celor care au decedat în urma participării la revoluţia din decembrie 1989, - în localităţile cu excedent de suprafaţă agricolă şi cu deficit de forţe de muncă în agricultură se poate constitui , familiilor care solicită aceasta în scris şi se obligă să lucreze suprafaţa primită, un drept de proprietate – art. 21 alin. 1 şi 2 . Persoanelor arătate mai sus li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile agricole rămase la dispoziţia comisiei locale din terenurile aduse în cooperativă de către cei care au decedat fără moştenitori sau care nu au fost cerute spre restituire. Atribuire în proprietate în aceste situaţii se va determina ţinând seama de suprafaţa terenurilor libere şi numărul solicitanţilor. 2. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor intravilane atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe – art. 36 alin. 2 din legea nr. 18/1991: Art. 36 din legea nr. 18/1991 reglementează câteva cazuri în care terenurile din intravilanul localităţilor, trecute în proprietatea unităţilor administrativ teritoriale în regim de drept privat, pot fi atribuite în proprietate persoanelor fizice în mod expres abilitate de lege să solicite o astfel de atribuire. Sunt îndreptăţiţi să formuleze cerere de atribuire în proprietate a terenurilor intravilane acele persoane fizice care au primit în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, astfel de terenuri .

7

Este situaţia terenurilor intravilane proprietate de stat atribuite persoanelor fizice pentru construcţia de locuinţe în condiţiile art. 4 din legea nr. 4/1973 privind construcţia de locuinţe, în prezent abrogată prin legea nr. 50/1991 privind construcţiile. Astfel de terenuri trec la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor , în proprietatea acestora integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie . 3. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor intravilane atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora , ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor , în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale – art. 36 alin. 3 din legea nr. 18/1991 : Art. 30 din legea nr. 58/197 , în prezent abrogată, a prevăzut că, în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri către fostul proprietar. A fost consecinţa scoaterii din circuitul civil a unor astfel de terenuri care puteau fi dobândite doar prin moştenire legală, nu însă şi a construcţiilor, care puteau fi înstrăinate . Art. 30 prevedea că dobânditorul construcţiei va primi din partea statului un drept de folosinţă asupra terenului pe durata existenţei construcţiei . Dobânditorul, la cerere, dobândeşte un drept de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren aferentă construcţiei cumpărate, aşa cum este înregistrată în registrul de publicitate imobiliară. 4. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole, proprietatea unităţilor administrativ teritoriale , în zona montană defavorizată de factori naturali , cum sunt : clima , altitudinea , panta , izolarea – art. 43 din legea nr. 18/1991 : Acest text de lege prevede că terenurile agricole din zona montană defavorizată de factori naturali, cum ar fi clima, altitudinea, izolarea, pot fi atribuite în proprietate numai la cererea unor familii tinere de ţărani ce provin din zone agricole montane , care au priceperea necesară efectuării lucrărilor agricole şi se obligă în scris să-şi creeze gospodării şi să exploateze terenul în scopul pentru care a fost primit . III . Reglementări speciale a altor categorii de terenuri : Legea fondului funciar nr. 18/1991 cuprinde unele dispoziţii speciale cu privire la următoarele categorii de terenuri : 1. terenurile atribuite de către fosta cooperativă agricolă de producţie, ca loturi în folosinţă unor membrii cooperatori în grădinile din intravilan ale foştilor
8

proprietari, revin de drept în proprietatea deţinătorilor iniţiali sau moştenitorilor acestora – art. 25 alin1 . Persoanele care au primit terenuri cu destinaţie de lot în folosinţă şi au efectuat pe acestea investiţii , au dreptul la o despăgubire egală cu contravaloarea acestora , dacă nu pot fi ridicate . 2. terenurile din intravilan care au fost atribuite de fostele cooperative agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexele gospodăreşti pe care le-au edificat , rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători , chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foştii proprietari. 3. terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz , a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor – art. 23. Suprafaţa acestor terenuri este aceea evidenţiată în actele de proprietate, cartea funciară, registrul agricol, sau alte documente . Cu privire la întinderea suprafeţelor de teren, art. 23 din legea nr. 18/1991 face trimitere la Decretul lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii , care a stabilit suprafaţa maximă a terenului aferent casei şi grădinii la 6.000 mp. 4.terenurile situate în intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moştenitori, trec în domeniul privat al comunei sau oraşului şi în administrarea consiliilor locale. Terenurile proprietatea statului aflate în folosinţa cooperativei, rămân la dispoziţia comisiei locale , urmând a fi atribuite persoanelor îndreptăţite – art. 18 alin. 2 din legea nr. 18/1991 . Terenurile neatribuite , rămase la dispoziţia comisiei, trec în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, urmând a fi puse la dispoziţia celor care doresc să întemeieze sau să dezvolte exploataţii agricole, prin închiriere, concesionare, vânzare. Terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice, destinate cercetării şi producerii seminţelor şi materialului săditor din categorii biologice superioare şi animalelor de rasă, aparţin domeniului public al statului şi rămân în administrarea acestora – art. 35 alin. 2 din lege nr. 18/1991 .

9

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->