Lingv Gener

Ministerul Educaiei al Republicii Moldova
Universitatea de Stat Alecu Russo din B!li

Facultatea Limbi $i Literaturi Str!ine
Catedra Filologie Francez!

ANGELA CO'CIUG

L I N G V I S T I C A
G E N E R A L )

( c u r s d e l e c i i )

Presa universitar bl#ean
B!li, 2004

2
CZU 811. 135. 11 (075. 8)
C 73

Cursul de lectii este recomandat spre publicare de
Senatul Universittii de Stat Alecu Russo din Blti

Descrierea CIP a Camerei Nationale a Crtii
Cosciug Angela
Lingvistica general: Curs de lectii /Angela Cosciug; Min.
Educatiei al Republicii Moldova. Univ. de Stat Alecu Russo din Blti.
Fac. Limbi si Lit. strine. Catedra Filologie Francez. Blti: Presa
universitar bltean, 2004. - p. 60
ISBN 9975-931-46-4
100 ex.
811. 135. 11 (075. 8)
C 73

Recenzenti: Grigore CANTEMIR, dr. n filologie, conf. univ.,
Mihai RUMLEANSCHI, dr. n filologie, conf. univ.

Redactor: Ala SAINENCO, dr. n filologie, lector superior

Tehnoredactare: Liliana MUSTEA!

Tiparul: Tipografia Universittii de Stat Alecu Russo din Blti

Universitatea de Stat Alecu Russo, Angela Cosciug, 2004

ISBN 9975-931-46-4
3
S U M A R
INTRODUCERE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
MODULUL I: DIMENSI UNI ALE LI MBAJ ULUI DI N
PERSPECTI VA LI NGVI STI CI I $I ALTOR RAMURI ALE
$TI I N'EI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7
1.1. Natura limbajului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2. Functiunile limbajului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3. Corelatia limbajului cu gndirea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.4. Importanta limbajului ca mijloc de comunicare. . . . . . . . . . . 17
1.5. Aspecte ale limbajului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.6. Limbajul obiect de cercetare interdisciplinar. . . . . . . . . . 19
1.7. Lingvistica stiint social . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
MODULUL II: METODE DE CERCETARE A FENOMENE-
LOR DE LIMBAJ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

23
2.1. Metode comune de cercetare stiintific aplicate n
lingvistic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

23
2.2. Metode specifice de cercetare a fenomenelor linguale. . . . . . 26
2.3. Metode moderne de cercetare a fenomenelor de limbaj. . . . 27
MODULUL III: DIMENSIUNI SINCRONICE ALE LIMBAJU-
LUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

29
3.1. Procesul de comunicare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.2. Limbajul - sistem semiotic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.3. Limb, vorbire, activitate de limbaj. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
MODULUL IV: DIMENSIUNI DIACRONICE ALE LIMBAJU-
LUI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

38
4.1. Nasterea si disparitia limbilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
4.2. Muabilitate lingual si conditii de manifestare. . . . . . . . . . . 39
4.3. Sensul si ritmul evolutiei limbii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
MODULUL V: DIMENSIUNI CLASIFICATORII ALE LIMBA-
JELOR VERBALE. TIPOLOGIE, RAMIFICARE $I CONTACT
LINGUAL. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .

44
5.1. Dimensionarea limbajului n baz de stil. . . . . . . . . . . . . . . . 44
5.2. Clasificarea limbajelor n baza principiului antropologic. . . 46
5.3. Dimensionarea limbajului n baza principiului teritorial. . . . 47
5.4. Clasificarea limbajelor n baza sursei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
5.4.1. Limbi naturale si artificiale. . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
5.4.2. Dimensionarea genealogic a limbajului: familii
si grupuri de limbi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

51
4
5.5. Dimensionri structurale ale limbajului . . . . . . . . . . . . . . . . 54
5.6. Interactiuni linguale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
SUBIECTE PROPUSE PENTRU ORELE PRACTICE . . . . . 58

5

I N T R O D U C E R E

Canalizat ntr-o perspectiv sincronico-diacronic de prezentare a
fenomenelor linguale, cursul are drept scop familiarizarea studentilor
anilor IV si V cu principalele probleme abordate n cercetrile lingvistice
moderne. n acest sens, nominalizm problema procesului de comunicare,
a conturului semiotic al limbajului, a corelatiei dintre limbaj si gndire, a
dimensionrilor teritoriale, stilistice, antropologice, structurale ale
limbajului, a metodelor de abordare stiintific a fenomenelor linguale etc.

Cursul are caracter sumativ si analitic, propunnd, paralel cu
subiectele abordate, probleme de cercetare individual si asertiuni ce
urmeaz a fi comentate. n acest caz, se mizeaz att pe familiarizarea
studentilor cu principalele principii si procedee de ntelegere si asimilare a
cunostintelor teoretice si aplicarea lor la material practic din limbile pe
care le cunosc, ct si pe dezvoltarea faculttilor analitice ce ar permite
formularea unor concluzii asupra unor probleme de lingvistic.

Cursul este prevzut pentru 26 de ore teoretice si 10 ore practice.

6

O teorie (tiin#ific este *ntotdeauna o simplificare,
deoarece elucideaz doar un fragment al realit#ii
continue (i, *n consecin#, pune la baza acestui
fragment doar factori relevan#i...
(M. Metzeltin)

7
MODULUL I: DI MENSI UNI ALE LI MBAJ ULUI DI N
PERSPECTI VA LI NGVI STI CI I $I ALTOR RAMURI ALE
$TI I N'EI
1.1. Natura limbajului
Limbajul este un fenomen social, definit n baza originii,
dependen'ei de societate si func'iunilor.
Limbajul a fost creat pentru a servi drept mijloc de comunicare. Prin
urmare, el are origine social.
Definirea limbajului drept fenomen social n baza dependen'ei de
societate se face, de cele mai dese ori, n aspect diacronic, mai ales n baza
evolutiei compartimentului lexical, ce reflect schimbrile extralinguale
survenite odat cu progresul social, stiintific si cultural. Astfel,
promovarea politicii presedintelui SUA R. Reigan a dus la aparitia
lexemului reiganomic( n limba romn, descoperirea metodologiei de
calculare a frecventei sunetului de cercettorul Hertz duce la aparitia
lexemului hertz n limbile europene.
Dac definirea n cauz este axat pe evolutia compartimentelor
gramatical $i fonologic, calificarea limbajului ca un fenomen social este
mai greu de efectuat, deoarece aceste compartimente nregistreaz o
stabilitate mai mare n comparatie cu compartimentul lexical. Pentru unii
cercettori ns, compartimentul fonologic nregistreaz schimbri n
conformitate cu cele sociale, conditionate, mai ales, de contactul dintre
popoare ce duce inevitabil, n opinia lor, la mprumuturi n acest domeniu.
Astfel n francez, se nregistreaz ptrunderea sunetelor [, h] din limba
englez (n cuvintele hall, camping etc.), a sunetului [x] din spaniol (n
cuvintele jota, jeres) etc. Totodat ns, nregistrm cazuri cnd
mprumutul nu se realizeaz la nivel fonologic, elementul lingual fiind
adaptat regulilor acestui compartiment din noua limb. Astfel, lexemul
francez souffleur este articulat [suflor] n mediul cult romnesc, dar si
[suflor] n stilul cotidian.
nregistrm savanti care sustin c schimbrile linguale nu snt
conditionate nici pe departe de schimbrile sociale, deoarece limbajul si
societatea au un ritm diferit de dezvoltare: societatea se dezvolt astzi
1

mai rapid dect limbajul.

1
La momentul aparitiei relatiilor sociale, societatea si limbajul nregistrau
acelasi ritm de dezvoltare. Cu timpul ns, limbajul devenind o structur mai putin
flexibil, cu nuante conservatoare pronuntate, rmne n dezvoltare n urma
societtii. Numai compartimentul lexical rspunde parc cerintelor sociale de
8
Considerm c schimbrile linguale snt conditionate n direct de
schimbrile sociale. Concepem schimbrile sociale n sens larg, adic att
drept politice, culturale, ct si drept economice, stiintifice, religioase etc.
Natura social a limbajului determin si caracterul lui obiectiv:
limbajul, ca totalitate de semne si relatii, nu depinde, n ansamblu, de
activitatea creatoare a unui individ luat aparte. Libertatea lingual a
acestuia este, n acest caz, minimal, cu toate c uneori se creeaz impresia
c unele persoane ar crea limba: savantii, scriitorii, oamenii celebri etc.
Reiese c interactiunea limbajului cu societatea este un fenomen
esen'ial pentru existenta acestuia. Legtura limbajului cu individul luat
aparte este neesential pentru existenta limbajului
Esenta social a limbajului deriv si din proprietatea acestuia de a
fi vocal si ra'ional, adic n exclusivitate omenesc.
Natura social a limbajului determin si caracterul *nchis al acestui
fenomen: elementul nou este creat sau ncettenit ntr-un idiom doar cu
concursul tuturor vorbitorilor lui. n acest sens, nominalizm cazul survenit
la Roma, n timpul domniei mpratului Iulius Cezar. Acesta, calificnd
numele latin schisma drept nume de genul feminin, este imediat corectat
de un clugr crturar ce-i atrage atentia asupra faptului c numele dat este
de genul neutru n latin. Cazul demonstreaz c nici chiar un mprat nu
are dreptul s ignoreze regulile limbii si c un element nou este ncettenit
n ea doar cu concursul tuturor vorbitorilor ei.
Totodat, din perspectiv functional, limbajul are si caracter
deschis, conditionat de proprietatea lui de a fi raportat la realitatea
extralingual, fapt ce demonstreaz c el reflect ntotdeauna aceast
realitate si schimbrile din ea. Prin urmare, generatorul posed o anumit
libertate n selectarea unittilor linguale ce urmeaz a transpune gndul. n
acest sens, enuntarea frazelor E frumos b(iatul si B(iatul este frumos
depinde de conditiile de enuntare, adic de intentia comunicativ a
generatorului, de starea lui sufleteasc, emotiile pe care le ncearc etc.
Reiese c n comunicare, limbajul este un sistem deschis, deoarece se
conformeaz situatiei de comunicare ce nglobeaz scop, timp, spatiu,
cerinte informative etc.
Limbajul drept actualizare a unui sistem de semne si relatii este, n
acelasi timp, att o interpretare a realittii, ct si o form de cunoastere a ei.

introducere n comunicare a lexemelor noi si nregistreaz, astfel, un ritm de
dezvoltare identic cu cel al societtii.
9
Fat de realitate, limbajul este un fenomen discontinuu, adic
fragmentar, deoarece segmenteaz realitatea continu n prti, sisteme etc.
Astfel, limbajele nglobeaz unitti ce denumesc:
obiectele sau clasele de obiecte de acela$i fel din realitatea
obiectiv sau subiectiv (n englez vezi numele house, idea, bureau,
room, table etc., n francez numele maison, porte, chaise, ordinateur,
chambre, pens-e etc., n spaniol numele casa, mu0eca, maleta,
monumente, etc., n rus numele 346, 789:<>:9, @AB, DAEA:9 etc.),
fiinele sau grupurile $i +ncreng!turile de fiine de acela$i fel
din realitate (n englez vezi numele mother, pig, kid etc., n francez
numele femme, mFre, pFre etc., n spaniol numele chica, mujer etc., n
romn numele b(iat, tat(, b(tr*n etc.),
st!ri (vezi numele inqui-tude (fr.), alarm( (rom.), B<:9H (rus.)
etc.),
trecerea de la o stare la alta (vezi numele acalmie (fr.),
*mbun(t('ire (rom.) etc.).
ACTIVIT).I 'I SUBIECTE DE DISCU.IE PROPUSE /N
CADRUL PARAGRAFULUI:
Demonstrati, n baza exemplelor cunoscute, caracterul obiectiv al
limbii si subiectiv al vorbirii.
De ce compartimentul gramatical al limbilor nregistreaz putine
schimbri din perspectiv diacronic? Abordati acest subiect n baza
materialului practic din limbile pe care le cunoasteti. Utilizati, n acest
scop, dictionare etimologice.
Din care alte perspective s-ar putea de definit limba ca fenomen
social?
ASER.IUNI PROPUSE COMENT)RII:
1. Forma de existen'( a limbii este dezvoltarea (W. von Humboldt).
2. Limba are caracter social (A. Meillet).
3. Limba este subiectiv( din perspectiva fenomenului nominalizat Ji
obiectiv( din perspectiva individului ce o utilizeaz( (W. von
Humboldt).
4. Lnregistr(m atNtea limbi cN'i indivizi (A. Schleicher).
5. ... limba se *nregistreaz( doar *n ac'iune, dar, *n acelaJi timp, nu se
subordoneaz( unui individ luat aparte (W. von Humboldt).
6. Ln esen'(, limba este un fenomen social (F. de Saussure).

10
SURSE BIBLIOGRAFICE PROPUSE SPRE DOCUMENTARE:
1. Bertoldi, V. Il languagio umano nella sua essenza universale et nella
storicita del suoi aspetti. - Naples: Sciencia, 1949. 234 p.
2. Cohen, M. Pour une sociologie du language. - Paris: Nathan, 1956. 396 p.
3. Graur, A. Tratat de lingvistic( general(. Bucuresti: Editura Stiintific
a Academiei de Stiinte a R. P. D. R. 1978. 423 p.
4. Pride, I. B. The Social meaning of language. London: Universitary
Press, 1971. 256 p.
5. O7<P9@RSTA D:4U@A6T VWT74WS9S>V XZ[. ]WT7 >3A4@4^>V
4UEAB<84. - Mocxna: Hporpecc, 1979. 312 c.
6. OS<>_STA <A4:>> VWT79 > B<>@V. - Mocxna Hennnrpa:
Con+xrns, 1936. 344 c.
7. Fannn, B. ÙE9V @>S^8>B<>79 > 84D:4BT b:9ScPWB74^4 VWT79. -
Mocxna : Hs-no nnocrp. nnr., 1955. 416 c.
8. Fennenncr, 3. ÙE9V @>S^8>B<>79.- Mocxna : Hporpecc, 1974. 447 c.
1.2. Funciunile limbajului
Cercettorii de limiteaz urmtoarele functiuni ale limbajului:
1. funciunea comunicativ!: limbajul este creat pentru a servi drept
mijloc de comunicare n societate. Prin urmare, el apare odat cu
primele structuri sociale, se schimb, reflectnd schimbrile sociale si
noile necesitti de comunicare.
2. funciunea nominativ!: unittile limbajului denumesc realitatea
obiectiv si subiectiv ce este n continu schimbare.
3. funciunea cognitiv! $i acumulativ!: limbajul este un sistem de
semne ce denumesc realitatea obiectiv si subiectiv, adic pstreaz
informatie despre aceast realitate datorit laturii semantice a
semnului. Astfel, semnul b(rbat are urmtoarea semnificatie: fiin'(
uman( de sex masculin ce a atins v*rsta de 18 ani. nregistrm si
cazuri cnd realitatea si prelungeste existenta prin limbaj. Astfel,
arhaismele conservate n textele literare servesc de minune acestui
scop. Nominalizm arhaismele logof(t, paharnic, landau, sodon etc.
4. funciunea expresiv!: limbajul nglobeaz att elemente cu contur
cognitiv sau informativ, ct si unitti cu contur emotiv, pragmatic etc.
Astfel, unittile linguale n ntrebuintare vocativ transpun nuante
afective, emotive, pragmatice:
1.Oh, mon cher ami, quelle chance! quelle chance!
2.Mam-, qu- significa todo eso?
3./020456, _<4 W9 3ASR!
Nominalizm si :
11
a. intonaia: Oare nu-i bine aJa? (intonatia este n ascensiune),
b. topica: E admirabil copilul! Copilul e admirabil!,
c. figurile de stil: Cobori *n jos, luceafr bl*nd,
d alegerea unui element lingual dintr-o serie sinonimic!
(dobitoc, tont, ignorant, prost, prostu' etc.) n consonant cu
intentia comunicativ,
e. alegerea unei forme temporale (Blcescu, descriind lupta de la
Clugreni, ntrebuinteaz toate verbele la timpul prezent, cu
referint la trupele romnesti, si timpul trecut, cu referint la turci).
5. funciunea poetic! ce creeaz realitatea subiectiv. n acest caz, se
proiecteaz principiul echivalentei de pe axa selectiei pe axa
combinrii: P(rea c( printre nouri a fost deschis-o poart( / Prin care
trecea alb( regina nop'ii moart( (M. Eminescu). Echivalenta ntre
regin si lun (luna fiind printre stele precum regina este printre alte
femei) este stabilit de poet. Cititorul nregistreaz doar echivalenta si
are drept scop descoperirea ei. n aceasta si const efectul poetic al
mesajului eminescian.
6. funciunea fatic!, identificat, pentru prima dat, de cercettorul R.
Jakobson, n baza morfemelor ce servesc la atentionarea receptorului,
la prelungirea sau ntreruperea comunicrii. nregistrm astfel
urmtoarele morfeme fatice:
a. n romn: Ei! Auzi! Ascult(! Ei Ji? S( auzim... etc.,
b. n francez: ecoute! Attention! ga veut dire..., Hein? etc.,
c. n rus: iP > ..., k@Pl9m..., nm... etc.
7. funciunea metalingual!, identificat si ea de R. Jakobson, cnd
comunicarea nu este axat pe continut, ci pe identificarea codului
ntrebuintat n comunicare. Ea se manifest prin elemente standard de
tipul: Do you speak English? What language do you speak? Parlez-
vous frandais? etc.
8. funciunile imperativ!, indicativ! $i interogativ!, identificate de G.
Revesz, care, la drept vorbind, se raporteaz intentiei generatorului si
trebuie incluse n functiunea expresiv.
9. funciunile expresiv!, apelativ! $i reprezentativ!, identificate de K.
Bhler doar n baza perspectivelor vorbirii. Astfel, din perspectiva
subiectului vorbitor, limbajul este o exprimare, adic are functiune
expresiv!, din perspectiva destinatarului, limbajul este o interpelare
sau un apel si are functiune apelativ!. Din perspectiva de
comunicare, limbajul este o reprezentare a realittii si are functiune
12
reprezentativ!. Din pcate, cercettorul pune accentul, n aceast
clasificare, doar pe aspectul individual al limbajului.
10. funciunile emotiv!, conativ! $i referenial!, identificate de R.
Jakobson, n baza teoriei lui K. Bhler. n opinia savantului, functiunea
emotiv! (n acceptia lui K. Bhler, functiunea expresiv() a limbajului
se datoreaz generatorului enuntului, cea conativ! (n acceptia lui K.
Bhler, functiunea apelativ() particularittilor receptorului
mesajului, iar cea referenial! (n acceptia lui K. Bhler, functiunea
reprezentativ() codului de comunicare (nregistrm, n acest caz,
functiunea fatic(), contextului si contactului generatorului cu ali
generatori (nregistrm functiunea metalingual().
1. n baza dictionarelor limbilor pe care le cunoasteti, ntocmiti o
list de 20 de morfeme fatice. Demonstrati c prezenta acestor elemente n
limbaj i confer acestui fenomen o functiune fatic distinct de cea
comunicativ.
2. Demonstrati, n baza limbilor pe care le cunoasteti, c unittile
limbajului nu nominalizeaz obiecte, fiinte, stri si procese, ci imaginile
psihice ale acestor elemente ale realittii.
1. Lingvistica *nregistreaz( dou( func'iuni: descrie procesul 1) de
producere a mesajelor *n baza unui sistem de semne Ji 2) de transmitere a
cunoJtin'elor teoretice Ji practice prin acest sistem (M. Metzeltin).
SURSE BIBLIOGRAFICE RECOMANDATE SPRE DOCUMENTARE:
1. Fepexan, C. o>S^8>B<>79 pASA:9@q. Knmnn+y: Brnnnna, 1982.
260 n.
2. Fepesnn, u., Iononnn, F. ÙEAA VWT74WS9S>A. Mocxna:
Hpocnemenne, 1979. 416 c.
3. Fnym]nn, H. ]WT7. Mocxna: Hporpecc, 1968. 608 c.
4. Fpynep, x. rB>H4@4^>V D4WS9S>V. Mocxna: Hporpecc, 1977. 412 c.
5. Fysyx, H. `BS48STA 84D:4BT VWT74WS9S>V. Mocxna, 1924. 218 c.
1.3. Corelaia limbajului cu g1ndirea
Limbajul este un sistem de unit!i de diferit! complexitate ce
serve$te la nominalizarea imaginii realit!ii +nconjur!toare.
Prin g+ndire concepem procesul de reflectare a realit!ii sub
form! de noiuni, judec!i $i raionamente.
13
Limbajul este material n aspect formal.
Gndirea este un fenomen ideal ce reflect generalizat si abstract
realitatea.
Cercetarea limbajului si gndirii este promovat de patru ramuri ale
stiintei: lingvistica, filozofia, logica $i psihologia. n linii generale, aceste
fenomene snt calificate: a) drept ideale sau b) drept fenomene ntre care
nu se nregistreaz nici o relatie.
Corelatia limbajului cu gndirea este cercetat pentru prima dat n
$coala filozofic! stoic! elin!. Astfel, Heraclit, Democrit si Platon transpun
corelatia gndire-limbaj n corelatia obiect-idee-cuv*nt, investignd astfel
procesul de nominalizare, evidentiind cuvntul drept un complex sonor, ce
serveste la nominarea ideii despre obiect. Prin urmare, stoicii abordeaz si
problema originii limbajului din perspectiv semiotic, drept totalitate de
semne ce servesc la nominalizarea imaginii (ideii despre...) obiectelor
extralinguale. Reiese c cercetrile au drept punct de start asertiunea c
g*ndirea condi'ioneaz( Ji influen'eaz( limbajul. n aceast ordine de idei,
Heraclit si Platon pun n corelatie notiunea cu cuvntul si judecata cu
propozitia., procedeu ntrebuintat, mai trziu, si n Gramatica general( Ji
teoretico-critic( ce *nglobeaz( at*t bazele artei vorbirii, expuse *ntr-un
limbaj clar Ji simplu, bazele logice ale interferen'ei limbilor Ji principalele
deosebiri ale acestora, c*t Ji observa'ii multiple asupra limbii franceze,
elaborat n 1660 si cunoscut mai des drept Gramatica universal( Ji
ra'ional( de la Port-Royal.
Pentru W. von Humboldt ns, limbajul nu este doar produsul
g*ndirii, ci *ns(Ji g*ndirea, deoarece este un instrument al g*ndirii, adic(
organul ce creeaz( ideea. Cercettorul mentioneaz c gndirea este un
fenomen ideal, iar limbajul un fenomen material: g*ndirea spiritual(,
imperceptibil( se materializeaz( prin limbaj, devenind, astfel, perceptibil(.
n acceptia savantului, limbajul si gndirea snt indisolubile,
deoarece cuvntul este ntotdeauna o unitate biaspectual, nglobnd
sunetul si notiunea. Totodat, limbajul este un mijloc de pstrare si
transmitere a cunostintelor despre realitate.
Pentru W. von Humboldt, limbajul mai este si un fenomen ce
influenteaz dezvoltarea gndirii.
H. Steinthal abordeaz corelatia limbajului cu gndirea din
perspectiv fiziologico-psihologic!. Savantul sustine c caracterul
individualizat al psihicului uman nu este conditionat de particularittile
fiziologice ale creierului individului, ci de conturul lui spiritual, iar
14
limbajul se dezvolt n individ datorit psihicului individual si nu datorit
gndirii.
A reduce la zero importanta gndirii n aparitia, asimilarea si
functionarea limbajului nu este o strategie demn de urmat.
Cercettorul rus A. Potebnea sustine c ntre limbaj si gndire
exist o legtur indisolubil, n sensul c gndirea se formeaz si se
exprim doar cu ajutorul limbajului.
REMARC:
1. Afirmatia, din pcate, elucideaz legtura dintre limbaj si gndire doar
dintr-o perspectiv unilateral, lsnd n suspensie importanta gndirii
n aparitia si constituirea limbajului ca fenomen social.
2. Nu ncape ndoial c gndirea se exprim cel mai reusit prin limbaj
verbal, dar, n acelasi timp, nu trebuie neglijat importanta altor coduri
n procesul de comunicare: sistemul mimico-gestual, semnele
iconografice, semnele matematice (elaborate, apropo, n baza semnelor
linguale), obiecte cu semnificatie comunicativ etc. Deci trebuie de
adus n concordant notiunea de gndire cu cea de limbaj, raportndu-le
corect formele.
3. Nu este elucidat suficient nici opinia cu referint la rolul limbajului n
formarea gndirii.
n tendina logico-gramatist! de abordare a interactiunii
limbajului cu gndirea (nregistrat de gramaticienii de la Port-Royal),
limbajul este conceput drept fenomen subordonat gndirii, n sensul c
gndirea contribuie la dezvoltarea lui, adic compartimentul lexical al unui
limbaj transpune ntotdeauna ideile comunittii linguale ce
ntrebuinteaz acest limbaj, deoarece aparitia cuvntului este conditionat
de existenta ideii. Reiese c, n afara ideii, cuvntul nu este dect un
conglomerat de sunete lipsite de sens, iar schimbrile lexicale, ntr-un
limbaj, snt conditionate, mai nti de toate, de schimbri n gndire.
n acest sens, I. Baudouin de Courtenay sustine c att schimbrile
n limbaj, ct si n gndire snt conditionate de schimbrile survenite, mai
nti, n societate, apoi n psihicul individului.
Dac opiniile citate snt axate pe ideea c ntre limbaj si gndire
exist interactiune, atunci, n scoala descriptivist! american!, gndirea si
limbajul snt concepute drept fenomene ce tin de diferite aspecte si care
necesit interpretri dup principii diferite, gndirea fiind o vorbire
interioar, iar limbajul o form de comportare (conceptie expus n teoria
mecanicist a lui L. Bloomfield privind stimulul si reactia n activitatea de
limbaj).
15
La nceputul sec. XX, n scoala structuralist! rus!, aceast
tendint se manifest n identificarea gndirii drept fenomen ce nu se
exteriorizeaz doar prin limbaj. Prin urmare, legtura gndirii cu limbajul
nu este una indisolubil. n aceast ordine de idei, N. Marr sustine c, din
perspectiv constitutiv, gndirea cunoaste dou tipuri: g+ndirea f!r!
forme sonore de exprimare si g+ndirea exteriorizat! prin complexe de
sunete cu sens (ultima constituindu-se odat cu aparitia claselor sociale de
indivizi).
Gndirea fr forme sonore de exprimare este numit de N. Marr
g+ndire gestual!. Identificarea ei si demonstreaz c gndirea s-ar corela
doar cu limbajul ca una dintre formele sale de exteriorizare. n acest sens,
se identific deseori nc dou tipuri de gndire: g+ndirea tehnico-formal!
(care se realizeaz prin formule si este nregistrat la specialistii n tehnic
si ramurile exacte ale stiintei) si imaginativ! (care se realizeaz prin
imagini si se nregistreaz la oamenii de art: pictori, sculptori, muzicieni)
[A. Graur
2
].
Dac lum n consideratie faptul c realitatea nconjurtoare
produce diferite senzatii la diferiti indivizi, iar gndirea trebuie s se
bazeze pe un repertoriu stabil de unitti (de exemplu, notiunea, judecata si
rationamentul), asertiunea cu privire la existenta gndirii imaginative
trebuie revzut.
Este plauzibil si asertiunea cu privire la existenta gndirii tehnico-
stiintifice, deoarece formulele matematice nu snt dect niste semne ale
semnelor verbale.
Reiese c gndirea se exteriorizeaz doar prin limbaj verbal. n
acest caz, se pun n relatie, n primul rnd, urmtoarele fenomene:
O B I E C T, N O T I U N E, C U V N T.
Prin OBIECT se concepe, n acest caz, denotatul ce este
nensufletit, nsufletit, un fenomen sau un proces.
NOTIUNEA este o unitate sau o form logic de reflectare a
realittii, adic a nsusirilor esentiale
3
(uneori distinctive) ale
OBIECTULUI. Ea are form conclusiv ce se exteriorizeaz prin cuvnt,

2
A. Graur Tratat de lingvistic( general(. Bucuresti: Editura Stiintific a
Academiei de Stiinte a R. P. D. R., 1978. p. 32.

3
De nsusirile neesentiale se face abstractie.
16
devenind parc sensul lexical al acestuia. Acest sens se combin cu sensul
gramatical
4
.
CUVNTUL este o unitate lingual cu latur sonor si semantic.
Latura sonor a cuvntului este un semn al obiectului, al ntelesului, al
notiunii. Latura semantic a cuvntului mai este numit si sens lexical sau
semnificatie a cuvntului. Semnificatia este deseori conceput de lingvisti
drept fenomen identic notiunii, deoarece, n multe cuvinte, ea coincide cu
notiunea. De exemplu: maison, chambre, avion etc. Unittile gndirii si
limbajului ns nu nregistreaz ntotdeauna simetrie: notiunile pot fi
nominalizate prin cuvinte, dar si prin sintagme. De exemplu: homme
comme il faut, homme de sac et de corde, ma(in de splat, fer de clcat
etc. n afar de aceasta, nregistrm cuvinte ce nu nominalizeaz notiuni, ci
doar sentimente: interjectiile de tipul oh! vai! etc.
Deseori relatia dintre gndire si limbaj se mai cerceteaz si din
perspectiva relatiei dintre JUDECAT si PROPOZITIE.
Pentru Platon, gndirea si limbajul nu nregistreaz doar o relatie,
ci o coincident net.
n acceptie contemporan, ideea si limbajul nregistreaz doar o
legtur posibil, deoarece nu orice propozitie exteriorizeaz o judecat
(vezi propozitiile exclamative si imperative).
Nici din perspectiv structural, aceste fenomene nu nglobeaz
elemente identice. Astfel, orice judecat este constituit din SUBIECT si
PREDICAT (n judecata Fata face cale *ntoars(, identificm subiectul fata
si predicatul face cale *ntoars( ), pe cnd propozitia este format la nivel
sintactic dintr-un SUBIECT si/sau PREDICAT, din COMPLEMENTE,
ATRIBUTE, APOZITII etc.: propozitia Fata este *n cas( este constituit
din subiectul fata, predicatul este si complementul circumstantial de loc *n
cas(.

4
Legtura dintre notiune si sensul gramatical este parc ndeprtat de
obiectul realittii, deoarece categoriile gramaticale (mai numeroase si
neuniversale, n sensul c ceea ce ntr-o limb se exprim printr-o categorie
morfologic, n alta este redat prin mijloace lexicale, sintactice sau textuale) nu se
pun n dependent direct de cele logice. Din aceasta ns nu rezult c aceste
dou tipuri de categorii ar fi n contradictie. Din contra, categoriile logice, n
numr limitat, si cu caracter universal, incorporate n material lingual, devin
categorii linguale.
17
1. Perspective psihologice ale raportului dintre limb si gndire.
2. Perspective filozofice ale raportului dintre limb si gndire.
3. Geneza gndirii si a limbii din perspectiv comparativo-
contrastiv.
1. Realizarea cu succes a unei munci este un proces ce se *nva'( numai
prin limbaj (M. Metzeltin).
2. G*ndul nu poate fi receptat prin senza'ii, ci doar prin sisteme de
limbaj accesibile organelor de sim' ale individului (A. Lokk).
SURSE BIBLIOGRAFICE RECOMANDATE SPRE DOCUMENTARE:
1. Costermann, F. Psychologie du langage. Paris: Nathan. 1993. 420 p.
2. Bonxon, A. ]WT7 797 B>B<A69 WS9748. Mocxna: Hporpecc. 1979. 216 c.
3. Bynpnx, . tAH9S>W6T 64W^9. Mocxna: Mnp. 1965. 344 c.
4. Btrorcxn, H. vWU:9SSTA DB>H4@4^>_AB7>A >BB@A3489S>V. Mocxna:
Hs-no AHH PCuCP, 1956. 519 c.
5. Kosnona, H. w>@4B4b>V > VWT7. Mocxna: Hporpecc, 1979. 180 c.
6. Han]nnon, B. xW9>644<S4lAS>A VWT79 > 6Tl@AS>V. Mocxna:
Hporpecc, 1971. 314 c.
7. ÙEAA VWT74WS9S>A. Orn. pe. B. Cepepennnxon. Mocxna: Hayxa.
1970.
1. 4. Importana limbajului ca mijloc de comunicare
Personalitatea uman este de neconceput n afara comunicrii. La
drept vorbind, aparitia limbajului verbal si articulat l-a generat pe homo
sapiens drept fiint distinct de fiintele animale.
Reiese c constituirea individului drept personalitate se produce
doar n societate si izolarea lui timpurie de semeni duce doar la
conservarea statutului de fiint vie, cu zestre articulatorio-verbal
dezvoltat, dar nevalorificat si cu gndire abstract nedezvoltat.
Comunicarea se produce ntotdeauna printr-un cod sau limbaj. Ideea
necomunicat este conceput drept lipsit de valoare de lingvisti si
semioticieni. Comunicarea ei este posibil prin diferite forme de limbaj:
verbale (limbajele cu form oral si/sau scris), nonverbale (gestuale,
mimice etc.), artificiale (limbajul Morse, limbajele de programare a
calculatorului etc.), naturale (limbajele ntrebuintarea crora nu cere
pregtire special, adic snt folosite de indivizi n comunicarea zilnic)
etc. Indivizii le aleg n corespundere cu capacittile lor. Astfel, indivizii cu
18
handicap vizual aleg forma verbal oral si scris, cei cu handicap auditiv
forma nonverbal (gestual) etc. Datorit faptului c orbii utilizeaz forme
verbale de comunicare, ei au o gndire abstract complet, lucru
nenregistrat la surzi.
1. Corelatia dintre limbajul verbal si nonverbal.
SURSE BIBLIOGRAFICE RECOMANDATE SPRE DOCU-
MENTARE LA PARAGRAF:
1. Fyaron, P. zA@48A7 > A^4 VWT7. Mocxna: Hs-no Mocx. Vn-ra, 1974.
262 c.
2. 3nernnnen, B. ]WT7 > @>S^8>B<>_AB79V <A4:>V. Mocxna: Hs-no
Mocx. Vn-ra, 1973. 248 c.
1. 5. Aspecte ale limbajului
Limbajul ca fenomen social nglobeaz dou aspecte esentiale: limba
si vorbirea n relatie de dihotomie.
Din perspectiv funcional!, limba se prezint drept fenomen
general si abstract ce determin orice act individual de comunicare. Din
aceeasi perspectiv, vorbirea este conceput drept fenomen concret si
particular ce se realizeaz prin acte individuale.
Din perspectiv constitutiv!, aceste aspecte ale limbajului nu
nregistreaz simultaneitate. Constituindu-se din vorbire (mai bine zis din
norm care, la rndul ei, se constituie din uz), limba si subordoneaz
totodat fiecare act individual de generare a informatiei
5
.
Reiese c actul de vorbire nu este altceva dect functionarea limbii,
aceasta fiind, n aspect sincronic, un sistem finit de invariante care, din
perspectiv extensiv!, difer de vorbire, definit drept totalitate de
variante n continu evolutie.
Din perspectiva realiz!rii, cercettorii nregistreaz si aspectele
acustic si psihic, vorbit si scris ale limbajului.
Cercetarea aspectului acustic al limbajului se face, mai nti de toate,
din perspectiva amplitudinii, frecvenei si tipului de sunet. Identificm,
n acest caz, o tendint fonetic de abordare a acestor fenomene. Dac
cercetarea acustic se conjug cu investigarea unittilor suprasegmentale

5
Din aceast cauz, majoritatea lingvistilor au fcut doar din limb obiect
de cercetare lingvistic.
19
ale limbajului (ton, melodie, intonatie, ritm, timbru etc.), nregistrm un
studiu prozodic al limbajului.
Aspectul psihic este mai degrab un aspect mixt: lingual si logic.
Aspectul scris nu se nregistreaz, din pcate, n toate limbajele
verbale ce au statut de mijloc de comunicare. Astfel, limbajele australiene
nu au aspect scris. Reiese c, din perspectiv constitutiv, limbajul
scris s-a format n baza limbajului oral.
Practica lingvisticii demonstreaz c, dintre aspectele enumerate,
limba este conceput drept obiect de cercetare prioritar.
1. Corelatul psihic al cuvntului si procesul lui de nominalizare.
ASER.IUNI PROPUSE SPRE COMENTARE:
1. Limba exist( datorit( dialectelor (M. Mller).
2. Dialectul trebuie s( fie unicul obiect de cercetare lingvistic( (H. Paul).
3. Vorbirea nu *nregistreaz( elemente colective (F. de Saussure).
4. Limba este indispensabil( *n'elegerii vorbirii, iar vorbirea este
necesar( limbii ca surs( de existen'( (F. de Saussure).
SURSE BIBLIOGRAFICE PROPUSE SPRE DOCUMENTARE
/N CADRUL PARAGRAFULUI:
1. Bononxax, 3. n p. `DT< 4D>B9S>V :PBB74^4 VWT79 8 A^4
D>BR6ASS4m b4:6A. Mocxna: Hayxa, 1964. 186 c.
2. Xnnxnn, H. tAH9S>W6T :A_>. Mocxna: Hs-no AHH PCuCP, 1958.
370 c.
3. Heonrten, A. H. r:4U@A6T :9W8><>V DB>H>7>. Mocxna: Mtcnt,
1965. 372 c.
4. Heonrten, A. A. rB>H4@4^>V 4UEAS>V. Tapry: Tapryc. Vn-r, 1974.
220 c.
1.6. Limbajul obiect de cercetare interdisciplinar!
Limbajul este un fenomen pe ct de important n activitatea
individului, pe att si de complex. Constituit din necesitatea de a
nominaliza notiuni si concepte, el contracteaz relatii cu gndirea, fiind o
mbinare de form si continut ce evolueaz, reflectnd realitatea obiectiv
si subiectiv.
Ca fenomen de o complexitate aparte, limbajul este, n primul rnd,
obiect de cercetare a filologiei si lingvisticii, dar, totodat, si a altor
discipline. Astfel, filozofia, logica, psihologia, istoria, medicina,
20
informatica si alte ramuri ale stiintei supun analizei diferite fenomene de
limbaj din diferite perspective.
FILOLOGIA se preocup de particularittile lexicale, gramaticale
si semantice ale limbajelor nationale. Primele cercetri de limbaj au avut
un caracter filologic pronuntat, adic au fost axate, n principiu, pe
particularittile unui limbaj din perspectiv mai mult sincronic. Mai
trziu, n Grecia si mai ales n Roma Antic, aceste cercetri s-au conturat
n manuale de gramatic. Nominalizm manualul de gramatic a limbii
latine elaborat de Donat si Priscian.
LINGVISTICA si axeaz interesul pe universaliile limbajelor,
adic pe limb ca mijloc de comunicare. Strategia pare simpl, ns ea nici
pe departe nu este formulat precis, deoarece termenul limb( este unul
polisemantic, fiind, n acelasi timp, obiect de studiu interdisciplinar.
Obiectivul fixat (lingvistica stiint a limbii ca mijloc de
comunicare) este astzi orientat spre limbile naturale din perspectiv
generalizant.
Din perspectiv diacronic, obiectul de cercetare a lingvisticii a
cunoscut schimbri multiple. Astfel, nainte de al doilea rzboi mondial,
analiza sensului lexical (al unittilor linguale) n trsturi distinctive nu-i
preocupa pe lingvisti. Interesul altor discipline pentru acest subiect i-a
mobilizat pe oamenii de stiint s-l includ n cercetrile lingvistice.
Dac obiectul de cercetare a lingvisticii nu nregistreaz stabilitate,
reiese: 1) c aceast stiint si lrgeste treptat arealul de preocupri n baza
principiului c toate propriettile limbii ar fi obiectul su de cercetare
6
sau
2) c nu se poate defini clar acest obiect, deoarece limbajul este un
fenomen supracomplex
7
.

6
Dar asertiunea este plauzibil, deoarece limba nglobeaz particularitti
ce nu pot fi cercetate numai prin prisma lingvisticii, ci doar a psihologiei,
filozofiei, logicii sau psiholingvisticii, filozofiei linguale etc.
7
n acest caz, scoala structural adopt principiul imanen'ei: lingvistica
trebuie s cerceteze doar limba drept structur sui generis, adic sistem purlingual,
n afara influentelor nelinguale.
Strategia ntmpin urmtoarele obiectii: 1) factorii nelinguali (psihici:
nsusirile generatorului, capacittile receptive ale interlocutorului; socio-culturali:
apartenenta la o ptur social, nivelul de cultur etc.) joac rolul esential n
limb; 2) lingvistica trebuie s se preocupe de limb si de vorbire, adic s-si fac
din limbaj obiect de cercetare; 3) este imposibil pentru lingvistic de a studia
limba n afara parametrilor istorici, geografici si culturali, iat de ce si obiectul ei
de cercetare variaz n timp.
21
FILOZOFIA definit initial, n Antichitate, drept stiinta despre
realitate, concepe problema cognoscibilittii lumii doar prin prisma
limbajului
8
. De aici si interesul vdit al acestei stiinte att pentru formele si
mijloacele de comunicare ntre indivizi, ct si pentru constituirea acestor
forme si mijloace.
Abordarea originii limbajului uman necesit, la drept vorbind, mai
mult o perspectiv filozofic de cercetare si nu doar lingual, deoarece
lingvistica se preocup doar tangential de probleme gnoseologice si
ontologice.
LOGICA si propune drept obiectiv de investigare conditiile unei
gndiri corecte. n acest obiectiv se nscrie cu succes si limbajul drept
forma cea mai reusit de exteriorizare a gndirii. Iat de ce nc Aristotel
pleda pentru studierea gndirii din perspectiva unittilor ei nominalizate
prin unitti linguale. Dar unittile gndirii nu nregistreaz similaritate cu
cele linguale, adic notiunea nu este nominalizat doar prin lexem,
judecata prin sintaxem simplu, iar rationamentul prin sintaxem complex.
Exemplificm: n francez, notiunea -tat dùne personne d-chue este
nominalizat prin lexemul d-ch-ance, iar judecata fils qui profite de la
situation de son pFre prin lexemul compus fils { papa.
PSIHOLOGIA axat pe cercetarea psihicului uman, concepe
limbajul (mai exact vorbirea) att drept form esential de exteriorizare a
activittii psihice a individului, ct si drept element esential al psihicului,
care, la rndul lui, este un fenomen evolutiv. Iat de ce aceast ramur a
stiintei abordeaz limbajul mai mult din perspectiv diacronic.
ISTORIA furnizeaz principii eficace de investigare a limbajului
din perspectiv diacronic. Ea se intereseaz de problemele de limbaj, n
msura n care aceste cercetri o ajut s-si traseze propriile strategii.
Astfel, afirmatia lingvistilor c, la baza limbilor din arealul european si
indian, s-ar afla o limb arhaic disprut fr urme (este vorba de limba
indo-european), i-a cointeresat pe istorici, n msura n care s-i
mobilizeze spre determinarea posibilului areal de trai a indo-europenilor.

Credem c lingvistica trebuie axat, ntr-o msur mai mare, pe limb si,
n una mai mic, pe vorbire.

8
n acest sens, pozitivistii sustin c limitele limbajului individului snt, la
drept vorbind, limitele lumii, pe care el o cunoaste.

22
Tot n baza datelor de ordin lingual, istoricii au stabilit cu exactitate
care este patria tiganilor, cnd si din ce motive acest popor, prezent astzi
n multe tri ale Europei, a prsit India.
ANTROPOLOGIA definit drept stiinta despre individ, abordeaz
tangential problema activittii de limbaj, punnd-o n consonant cu
perspectiva diacronic de cercetare ce elucideaz conditiile aparitiei
acestei activitti (antrenarea mnii drepte n munc).
Ca ramur a medicinii, PSIHOPATOLOGIA abordeaz limbajul
verbal doar prin prisma dereglrilor vorbirii, cauzate de activitatea
incorect a sistemului nervos. n acest caz, psihopatologia vine n contact
direct cu fonologia si propune metode eficiente de lichidare a dereglrilor
vorbirii.
MEDICINA, n ansamblu, mai cerceteaz si unele afazii ale
exprimrii verbale, ce se manifest prin incapacitatea individului 1) de a
articula cuvintele cele mai simple ale unui limbaj sau 2) de a ntelege
sensul acestor cuvinte. n acest caz, medicina tine cont de principalele
realizri ale lingvisticii n domeniul articulrii si decodrii mesajelor.
MATEMATICA si INFORMATICA opereaz cu termenul
limbaj, prin care concep sisteme de semne ce codific informatia. La baza
acestor sisteme este pus principiul de organizare mprumutat din limbajele
verbale.
ACTIVIT).I 'I SUBIECTE DE CERCETARE PROPUSE /N
1. Artati n baza unui text oarecare, care snt strategiile filologice si
lingvistice de cercetare a fenomenelor linguale.
1. Cenennc, E. k8VW> VWT74WS9S>V B 3:P^>6> S9P796>. Mocxna:
Hayxa, 1962.
1.7. Lingvistica $tiin! social!
Lingvistica s-a constituit din filologie, care este o stiint social,
subordonat culturii. Pe parcursul anilor, lingvistica asa si nu s-a separat cu
totul de filologie
9
, adic nu s-a separat de stiintele sociale.

9
Cu toate c are un obiect de cercetare mai vast: ea se intereseaz de toate
limbajele, indiferent de faptul dac snt limbaje vorbite de comunitti mai mult sau
mai putin dezvoltate cultural, stiintific, economic etc.
23
Unul dintre primii cercettori ce au calificat limbajul drept
fenomen social si lingvistica drept stiint social a fost lingvistul A.
Witney.
Pentru F. de Saussure, doar limba are aspect social, fiind obiect de
cercetare prioritar a lingvisticii. n studierea limbii, savantul pune
accentul pe factori extralinguali ce conditioneaz aparitia si functionarea
acestui fenomen: evolutia societtii, conturul personalittii interactantilor
actului de comunicare etc.
n acceptia acestui lingvist, limba este n continu miscare. Reiese
c sincronia lingual este o iluzie: btrnii ntrebuinteaz cuvinte pe care
tinerii, de regul, le evit. Prin urmare, lingvistica trebuie s cerceteze
ntotdeauna limba din perspectiv sincronico-diacronic, dac
intentioneaz s elucideze corect fenomele de limb. Dar cercetarea
sincronico-diacronic a fenomenelor de limbaj d n vileag caracterul
social al acestei metodologii ce se contureaz n stiinta numit lingvistic.
1. Demonstrati caracterul evolutiv al limbajului n consonant cu evolutia
societtii. Utilizati, n acest caz, dictionare etimologice ale limbilor pe
care le cunoasteti.
2. Artati care este legtura dintre limbaj si cultur.
1. Forma de existen'( a limbii este dezvoltarea (W. von Humboldt).
SURSE BIBLIOGRAFICE PROPUSE SPRE DOCUMENTARE
/N CADRUL PARAGRAFULUI:
a Academiei de Stiinte a R. P. D. R., 1978.
2. Ionescu, A. Lingvistica general(. Bucuresti: Hyperion, 1992.
MODULUL II: METODE DE CERCETARE A FENOMENELOR
DE LI MBAJ
Prin metod! de cercetare $tiinific!, concepem o totalitate de
procedee de cercetare ce duc la stabilirea unui adevr stiintific. n
cercetarea fenomenelor de limbaj, se ntrebuinteaz urmtoarele metode:
comune, specifice si moderne.
2. 1. Metode comune de cercetare $tiinific! aplicate +n lingvistic!
Prin metod! comun!, concepem o totalitate de procedee de
cercetare utilizate n toate ramurile stiintei. Snt metode comune:
24
1. ipoteza, operatie care precedeaz stabilirea unui adevr si care este
concluzia unei inductii formulat n baza propriettii gndirii
individului social de a anticipa rezultatul unei actiuni prin formularea
unei explicatii provizorii, care urmeaz a fi verificat si care este cu
att mai veridic, cu ct reflect mai adecvat realitatea. Nominalizm
cteva ipoteze formulate de lingvisti care, mai trziu, au fost verificate
prin cercetri profunde. Astfel, Iu. Karaulov
10
, abordnd problema
obiectului de cercetare a lingvisticii n urmtorii termeni:
|93P6T89@>BR @> 8T 74^39-S>UP3R S93 <A6, D4_A6P VWT74WS9S>A
D4B<4VSS4 84W8:9E9A<BV 7 4UBPp3AS>} 84D:4B9 4 D:A36A<A
B84Am S9P7>?, nainteaz urmtoarea ipotez: r:>_>S W3ABR,
4_A8>3S4, SAB74@R74, > V SA UP3P :9WU>:9<R 8BA >H. X@98S9V q<4
:9Bl>:AS>A S9lA^4 4DT<9, S9l>H WS9S>m > D:A3B<98@AS>m 4
VWT7A, 9 4<B}39 pA@9S>A @>S^8>B<48 W9S484 4B6TB@><R W939_>
> 4U~A7< >BB@A3489S>V, pe care o verific prin frazele: k
:9Bl>:AS>A6 4DT<9 8 BbA:P 9S9@>W9 848@A79}<BV D4^:9S>_STA B
<:93>c>4SS4 D:>SV<T6> V8@AS>V, 74<4:TA :9SAA @>U4 844UEA SA
:9BB69<:>89@>BR S9P74m.
2. inducia, operatie de descoperire a unei / unor legi n baza unor
manifestri particulare si mbinrii reflectrii realului cu oglindirea
posibilului, operatie ce duce la formularea unor concluzii probabile.
Nominalizm: Les noms propres de personne sont souvent issus de
noms communs qui servaient { caract-riser les individus dùn groupe
ou dùne communaut- : Le Borgne, Lebrun etc. evidemment ces noms
ont subi, au cours des temps, des modifications phon-tiques et
graphiques qui rendent leur origine difficilement reconnaissable (H.
Weinrich, Sens et expression, Paris : Nathan, 1981. P. 23).
3. deducia, operatie de aplicare a unor legi la fenomene particulare;
4. observaia, operatie obligatorie n orice cercetare stiintific,
contemplare activ a unui fragment selectat al realittii;
5. experimentul, contemplare stiintific a unui fenomen provocat n
conditii cunoscute, dar care pot fi variate n conformitate cu scopul
cercetrii
11
;

10
Vezi R. Kapaynon, o>_S4B<R > :PBB7>m VWT7. Mocxna. 1981. C. 11.
11
Experimentul se aplic cu succes mai ales n cercetrile limbajului din
perspectiva producerii sunetelor. n acest caz, identificm mai multe etape:
sunetele limbajului snt receptate de aparate speciale (spectograme), apoi se
studiaz amplitudinea articulrii lor, diapazonul etc.
25
6. modelarea, operatie de ntocmire a modelului unui obiect sau proces,
care, n conditii stabilite, reproduce structural sau functional alt obiect
sau proces
12
;
7. metoda statistic!, acceptat n cercetrile lingvistice n virtutea
faptului c comportamentul verbal al individului poate fi descris prin
prisma legilor axate pe o orientare general si nu pe explicatia unui
eveniment individual
13
.
1. ntocmiti modelul de codare si decodare a informatiei prin limbaj.
Utilizati, n acest caz, din perspectiv critic, modelele propuse de C.
Kerbrat-Orecchioni, I. Goffmann etc.
2. Observati particularittile structurale si semantice ale proverbelor
franceze, engleze, romne etc. si formulati cteva concluzii inductive
pe marginea lor.
3. Demonstrati, n baza principiului deductiv si a materialului din limbile
pe care le cunoasteti, c limbajul uman are functiune poetic.
1. Cercetarea Jtiin'ific( este o tentativ( de a cunoaJte realitatea,
constituit( din obiecte Ji procese perceptibile, *n rela'ie de integritate.
Cercetarea are la baz( rela'ia dintre fenomenele *nregistrate de mai
multe ori (M .Metzeltin).
1. Koyxon, B. tA<43T @>S^8>B<>_AB74^4 9S9@>W9. Hennnrpa:
Hayxa, 1975.
2. Macnon, R. x8A3AS>A 8 VWT74WS9S>A. Mocxna: Hayxa, 1975.

n acceptia lingvistilor, experimentele fonetice au dat rezultate importante
(ele au demonstrat, de exemplu, c nu toate vibratiile produse de organele de
articulare ale individului la sonorizarea unui sunet, snt pertinente n identificarea
acestui sunet) care, din pcate ns, au fost interpretate inadecvat.
12
Modelarea este ntotdeauna o simplificare. Codarea si decodarea
informatiei prin limbaj ns pot fi cercetate doar n baza acestei metode.
13
De cele mai dese ori, metoda se aplic din perspectiva frecventei
elementelor. Astfel, ergodicitatea (termen aplicat mai nti n statistic) verbal se
manifest prin faptul c, n discursurile de proportii, frecventa elementelor se
stabilizeaz si devine egal.
26
2. 2. Metode specifice de cercetare a fenomenelor linguale
Prin metod! specific! de cercetare, concepem o totalitate de procedee
de investigare ntrebuintate ntr-o ramur a stiintei.
n lingvistic, identificm drept metode specifice:
1. metoda comparativ-istoric!
14
(axat pe cercetarea diacronic a
nrudirii limbilor n baza asemnrilor
15
), creat la nceputul secolului
XIX ca modalitate si principiu esential de studiere a istoriei limbii, cu
ajutorul creia s-a stabilit c limbile nregistrate n arealul european si
indian provin de la limba indo-european arhaic ce a disprut, fr a
lsa documente scrise.
2. geografia lingvistic!, axat pe cercetarea ramificatiilor teritoriale
16
ale
limbii;

14
Merite deosebite n elaborarea acestei metode le are cercettorul francez
F. de Saussure. Astfel, n lucrarea M-moire sur le systFme primitif des voyelles
dans les langues indo-europ-ennes, aprut n 1878, Dumnealui propune
procedeul reconstruc'iei interne drept procedeu principal de investigare a limbilor
disprute. Procedeul const n reconstruirea limbii-mam n baza celor mai vechi
forme ale limbilor nrudite. Din pcate, acest procedeu nu poate fi aplicat cu
succes n toate compartimentele limbii. Compartimentul sintactic, de exemplu,
este practic imposibil de reconstruit.
15
Astfel, n 1799, A. Gyarmathy demonstreaz asemnarea limbilor
maghiar, estonian si finlandez, iar Fr. Bopp si R. Rask a tuturor limbilor indo-
europene, n baza compartimentelor morfologic si fonetic al limbilor.

16
Studierea limbii vii se face ntotdeauna prin dialecte. Din pcate,
aceast strategie a fost acceptat trziu n lingvistic, deoarece, timp ndelungat,
dialectele erau considerate forme gresite ce nu merit cercetare.
Primul lingvist ce s-a pronuntat pentru investigarea limbii din perspectiv
dialectal este A. Grimm. Dumnealui a demonstrat c dialectele alimenteaz limba
cu noi elemente si trebuie incluse n arealul preocuprilor lingvistice.
n consonant cu aceast strategie, J. Wenker ntocmeste, mai trziu,
primul atlas lingual ce reuneste hrti fonetice, lexicale si morfologice ce
conditioneaz treptat aparitia geografiei lingvistice ca principala metod de
cercetare functional a limbajului.
Astzi, aplicarea cu succes a acestei metode depinde de rezolvarea
problemei frontierelor dialectelor ce se impune, deoarece cuvintele migreaz
deseori dintr-o limb n alta, ceea ce duce la aparitia confruntrii elementelor
achizitionate cu cele ncettenite deja n limb.
Lingvistii ce se preocup de cercetarea functional a limbajului din
perspectiva geografiei lingvistice, si axeaz studiile si pe probleme de: 1)
omonimie lexical, 2) hipertrofie semantic, conditionat de polisemia prea bogat
27
3. dialectologia structural! $i transformaional!, metod ce pune
accentul pe raportul dintre fenomenele continue si discontinue ale
limbajului si este elaborat recent, deoarece, timp ndelungat, savantii
considerau drept strategie complicat aplicarea perspectivelor
structural-transformationale n cercetarea limbii vorbite
17
.
1. n baza Atlasului Limbii Romne, comentati harta fonetic a
subdialectului moldovenesc.
2. Comparati compartimentul fonetic al limbilor pe care le cunoasteti.
Folositi, n acest scop, dictionare si manuale.
Hayxa, 1975.
2.3. Metode moderne de cercetare a fenomenelor de limbaj
Prin metod! modern!, concepem un procedeu modern de
cercetare lingvistic, aprut n a doua jumtate a secolului XX, n
concordant cu adoptarea perspectivei structurale de investigare a
limbajului. Snt metode moderne:

ce duce la confuzii, 3) diminuare a conturului sonor al elementelor dialectale, 4)
rspndire a inovatiilor linguale ce pornesc de la un centru economic etc.

17
Acest fapt a dus la elaborarea dialectologiei traditionale, axat doar pe
diferen'ele dintre dialecte, care snt depistate n baza arhaismelor dialectale.
Spre deosebire de perspectiva traditional de abordare a dialectelor,
perspectiva structural-transformational este axat pe cercetarea trsturilor
comune ale dialectelor ce duc la constituirea diasistemelor. n afar de aceasta,
dialectologia structural-transformational este o perspectiv sincronic( de
cercetare, ce duce la formularea unor concluzii de ordin istoric n materie de
dialect. n linii mari, dialectologia structural abordeaz dialectul (sau aria
lingval(, zona cultural( dinamic() din perspectiv fonologic( (punnd accentul pe
element si pe distributia lui) si morfologic( (n acest caz, se cerceteaz
functionarea unei scheme structurale n mai multe dialecte)
Diferentele evidente dintre dialectologiile traditional si structural-
transformational nu duc ns la confruntri, din contra, aceste metode se
completeaz reciproc.
28
1. analiza funcional!
18
, axat pe ideea c variantele (adic elementele
vorbirii) snt elemente concrete si particulare, iar invariantele
elemente abstracte si generale;
2. analiza distribuional!
19
, axat pe perspectiva sintagmatic de
cercetare;
3. analiza +n constitueni imediai
20
, fundamentat de F. de Saussure n
baza frazei ce nglobeaz un grup nominal si unul verbal
constituenii ei imediai
21
;
4. analiza +n tr!s!turi distinctive, analiz componential elaborat
initial n fonologie (ce a permis identificarea cuantelor drept elemente
constituente minimale ale limbii
22
) si aplicat cu succes, mai trziu, si
n semantic (n acest sens, snt remarcabile cercetrile lui A. Pottier
efectuate n baza comparrii numelor chaise (ce nglobeaz, n aspect
semantic, patru seme (adic patru trsturi distinctive): 1) element de
mobilier, 2) element de mobilier cu sp(tar, 3) element de mobilier pe
care te po'i aJeza, 4) element de mobilier cu unul, dou(, trei, patru

18
Analiza functional este o operatie de reducere a variantelor (ce tin de
substanta limbii) la invariante (ce tin de forma limbii), adic este o comutare o
schimbare a unei unitti cu alta n acelasi nivel lingual, ce duce la constituirea unei
strategii paradigmatice de studiere.
Metoda a fost aplicat cu succes la determinarea inventarului fonematic,
suprasegmental, iar mai trziu si morfologic al limbilor. Astfel, la nivel fonetic,
identificm alofonul si fonul, la nivel suprasegmental accentul, tonul, melodia,
ritmul, timbrul si intona'ia, la nivel morfologic alomorfele si morfele: nvt,
nvtati etc.

19
Distributia este conceput de savanti drept proprietate a elementelor
linguale de a aprea ntr-un context sau altul. Se identific, de regul, urmtoarele
tipuri de distributie: complementar(, n care aparitia unei unitti exclude aparitia
alteia (astfel, sintagma eu dorm exclude sintagma eu doarm) si defectiv(, n care
dou unitti linguale snt n relatie de substituire n unele contexte, iar n altele, n
relatie de excludere (astfel, n romn, dezinentele -e, -uri se substituie n numele
chibrite, chibrituri, iar n numele nume si cazuri se exlud.

20
Metoda, din pcate, nu se axeaz pe perspective semantice de cercetare.

21
Constituentii imediati snt formati din constituenti ultimi. Astfel, fraza
Elevul deseneaz( nglobeaz constituentii imediati Elevul si deseneaz(.
Constituentul imediat Elevul nglobeaz urmtorii constituenti ultimi: elev si ul,
iar constituentul ultim deseneaz( este format din constituentii ultimi desen si eaz(.

22
Astfel, snt cuante ale fonemului [s] elementele fricativ, consonantic,
surd etc.

29
picioare) si fauteil (ce nglobeaz cele patru seme ale numelui chaise si
semul element de mobilier cu bra'e);
5. metoda generativ-transformaional!, promovat, n aspect
generativ, de N. Chomsky si, n aspect transformational, de L.-W.
Harris, care si propun de a elabora modelul generativ al tuturor
enunturilor (ce se bazeaz pe multiple transformri formale), punnd
accentul doar pe compartimentele fonologic, semantic (care este definit
drept compartiment ce nu variaz n dependent de transformrile
formale) si sintactic al limbilor;
6. metodele matematice, axate pe aspectele cantitativ si relational ale
limbajului.
1. Aplicati metoda distributional si analiza n constituenti imediati la
urmtoarele fraze:
a. Qui me dira si tu es lhomme que je cherche?
b. There are a lot of children in this room.
c. ] PWS9@ A^4 B:9WP 797 P8>3A@.
1. Graur, A. Tratat de lingvistic( general(, Bucuresti: Editura Academiei
de Stiinte A R. P. D. R., 1978.
Hayxa, 1975.
MODULUL III: DI MENSI UNI SI NCRONI CE ALE LI MBAJ ULUI
3.1. Procesul de comunicare
Prin proces de comunicare, concepem procesul de generare si
receptare a mesajelor de ctre membrii unei comunitti linguale ce
ntrebuinteaz acelasi cod.
Procesul de comunicare, adic schimbul de informatie, este un
proces foarte complicat, conditionat de activitatea sistemului nervos
central al indivizilor (informatia receptat de ureche, ochi sau degete (la
orbi) sub form de senzatii, este decodificat de creier n baza ctorva
etape: 1) transformarea informatiei n impuls electromagnetic acumulat de
neuron, 2) compararea structural, semantic si functional a ei cu
informatia deja stocat n blocul de lung durat a memoriei si 3)
sistematizarea ei n baza anumitor criterii. Dup decodificare, are loc
30
luarea unei decizii de rspuns, urmat de codificarea acestei decizii prin
limbaj, n baza unor principii cunoscute interactantilor si apoi producerea
enuntului de rspuns.
Comunicarea ntre indivizi este de dou tipuri: lingual! si
paralingual!.
Comunicarea lingual se produce pe cale oral! si scris! si depinde
de performana lingual a interlocutorilor, adic de capacitatea lor de a
produce enunturi inteligibile formal si semantic
23
.Enuntarea, n acest caz,
poate fi constativ! (cnd se pune accentul doar pe caracterul adevrat sau
fals al mesajului) sau performativ! (cnd se pune accentul pe influenta
mesajului asupra interlocutorului sau cititorului), realizndu-se prin acte de
vorbire locutive (produse prin complexe de semne dotate cu sens),
ilocutive (produse prin complexe de semne ce exprim starea emotiv a
generatorului: veselie, tristete, fric, ngrijorare etc.) si perlocutive (scopul
crora este s produc un efect asupra receptorului).
n perspectiva procesului de comunicare, principala problem
abordat de lingvisti este cea a limitelor comunicabilit!ii unittilor
limbajului.
Comunicabilitatea este conceput drept o proprietate a elementelor
linguale de a transmite informatie.
Reiese c o unitate lingual este comunicabil doar atunci, cnd
generatorul si receptorul concep prin ea acelasi lucru
24
.

23
Snt inteligibile chiar si enunturile produse de indivizi ce cunosc
insuficient limba, au defecte de pronuntare sau altereaz vocalele. Dac ns
alterarea atinge compartimentul consonantic, enuntul, din pcate, nu mai poate fi
nteles.
24
Deseori s-ar prea c prin unul si acelasi cuvnt, se denumesc realitti
diferite: de exemplu, cuvntul acas( este asociat de diferiti indivizi cu diferite
obiecte. n realitate ns, cuvntul acas( capt, n vorbirea diferitor indivizi,
nuante contextuale (conotative) diferite, pstrndu-le totodat si pe cele
denotative, numite si generale.
Dar cum de determinat sensul denotativ al unui cuvnt, dac, n diferite
situatii de comunicare, cuvntul capt un nou sens?
Pentru a rezolva aceast problem, L. Bloomfield propune de a evidentia
n cuvnt elemente macroscopice (comune vorbirii tuturor indivizilor unei
comunitti linguale) si microscopice (ce se ntlnesc doar n vorbirea unui individ
luat aparte).
n acceptia lui A. Meillet, elementele macroscopice ale cuvntului se
calculeaz prin media ntrebuintrii acestui cuvnt. F(r( elemente macroscopice
31
1. Identificati tipurile de acte ilocutive prezente n textul literar propus de
profesor.
2. Enumerati mijloacele paralinguale de comunicare ntlnite n textul
propus de profesor.
1. Lingvistica sincronic( este o Jtiin'( static( (F. de Saussure).
a Academiei de Stiinte A R. P. D. R., 1978.
2. Kerbrat-Orecchioni, C. Les interactions verbales. Lyon: Presses
universitaires, 1992.

3. 2. Limbajul sistem semiotic
Schimbul de informatie n cadrul comunicrii se realizeaz printr-un
cod, cunoscut att de generator, ct si de receptor
25
.
Codul se compune din semne, obiecte ce redau informa'ie despre
realitatea obiectiv( sau subiectiv(
26
. Snt semne simbolurile, semnalele,
pictogramele rutiere, schemele etc. Clasificarea cea mai reusit a semnelor
o gsim la A. Graur. Lingvistul identific tipurile de semne n baza ctorva
criterii. Nominalizm:
- criteriul sursei, n conformitate cu care se deosebesc semne
naturale, aprute fr concursul individului: fumul (semnul
incendiului), nourii negri (semnul ploii ce se apropie) etc., si
artificiale, create de om: cele trei culori ale semaforului, semnele
linguale etc.;
- criteriul naturii fizice, n baza cruia se identific semne statice
(cuvintele scrise) si dinamice (cuvintele rostite);
- criteriul naturii senzaiilor provocate, din perspectiva cruia se
identific semne vizuale (semnele scrise destinate vztorilor),

ce condi'ioneaz( orice enun'are individual(, conchide cercettorul, comunicarea
nu ar avea loc.
25
Dac codul este cunoscut doar generatorului, este un acod.
26
Obiectele devin semne atunci, cnd li se atribuie intentionat semnifica-
tie n scop comunicativ.
32
auditive (semnele rostite ce snt percepute de urechea individului) si
palpabile (semnele destinate slabvztorilor);
- criteriul funcional, n conformitate cu care semnele se mpart n
contactuale (evidentiate n cazul cnd generatorul si receptorul
informatiei snt n contact direct) si necontactuale (cnd generatorul
si receptorul nu nregistreaz contact direct, ci indirect: romanele
scrise n secolele trecute snt citite astzi de generatii ce nu i-au
cunoscut pe autorii lor);
- criteriul asem!n!rii sau deosebirii dintre semne $i denotaii lor,
care d posibilitate de a evidentia semne imitative (onomatopeele),
plastice (schitele obiectelor) si convenionale (simbolurile axate
partial pe motivare);
- criteriul leg!turii formei $i coninutului, n baza cruia se identific
semne motivate (cuvintele derivate din limbaj) si nemotivate
(cuvintele din fondul lexical de baz al limbilor);
- criteriul structural, n conformitate cu care se deosebesc semne
simple (semaforul) si complexe (alfabetul Morse);
- criteriul apartenenei sau neapartenenei la un sistem, tinnd cont
de care semnele limbajului se mpart n integrate +n sistem (semnele
linguale) si izolate sau singuratice (fumul ca semn al incendiului).
Semnele nregistreaz urmtoarele proprietti:
- snt materiale, deoarece snt perceptibile dup form,
- snt folosite conJtient si arbitrar n procesul de comunicare,
- au caracter discontinuu,
- nglobeaz dou laturi: formal( si semantic(, ultima fiind n relatie de
motivare cu denotatul,
- au structur si trsturi ce le deosebesc de alte tipuri de semne,
- au caracter stabil din perspectiv sincronic,
- pot fi reunite n sisteme
27
sau rmne autonome.
Semnul lingual este un semn artificial. Snt semne linguale fonemul
(acesta este mai degrab un semnal cu functiune distinctiv), morfemul
(unitate cu functie constitutiv), glosemul (semn n adevratul sens al
cuvntului, deoarece are functiune nominativ complet), sintagmemul
(acesta este un semn complex cu functie comunicativ) si sintaxemul

27
Sistemul de semne ce contracteaz structur si relatii se numeste sistem
s e m i o t i c, iar situatia n care functioneaz un astfel de sistem se numeste
situaie s e m i o t i c !.
33
(semn ce nregistreaz diferit grad de complexitate si functie
comunicativ).
Semnele linguale au urmtoarele proprietti:
- caracter material al formei si ideal al continutului;
- nesimetrie ntre form si continut, n sensul c un semnificant se
raporteaz la mai multe semnificate si invers
28
: chFre (scump) si
chFre (mncare), cl- (cheie), clef (cheie) etc.;
- caracter discontinuu, conditionat de faptul c au nceput si sfrsit:
bl*nde'ea nop'ii;
- caracter linear (mai ales n form: Semn + Semn = Semn complex:
sf*rJitul + anului = sf*rJitul anului) si nelinear (mai ales n continut:
le march- aux puces (hala de vechituri));
- capacitate combinatorie
29
, ce se manifest la diferite niveluri (astfel,
cuvintele se pot combina unul cu altul si constitui sintagme, dar,
totodat, pot contracta relatii si cu propozitii ntregi: El Ji cu cei ce-l
privesc Je dis cela pour vous et pour tous ceux qui m`-coutent);
- caracter arbitrar si nearbitrar al laturii formale: a pl*nge (arb.), a
strica (arb.); garde-robe (nearb.), passe-temps (nearb.) etc.;
- caracter motivat al laturii ideale, n sensul c aceast latur reflect
propriettile denotatului sau referentului: referent , semnificat:
meuble sur pied comportant une surface plane;
- caracter complex (talpa-gstii, gratte-ciel etc.) si simplu (maison,
livad etc.);
- caracter relativ stabil din perspectiv sincronic;
- caracter variabil din perspectiv diacronic, evidentiat n baza
arhaismelor si neologismelor: broasc( (animal), broasc( (la us);
- caracter polisemantic (page paj si pagin, build form si
constructie etc.);
- independent relativ a laturii materiale fat de cea ideal si invers;
- condiionare reciproc! (numele propriu Reigan conditioneaz
aparitia numelui comun reiganomic();
- dependen! direct! de activitatea de cunoa$tere a individului $i
de practica lui social!: la nceput, adjectivul linguistique avea
urmtoarea semnificatie n limba francez: propre { la langue,

28
Se nregistreaz tendinta ca fiecare semnificant s fie corelat cu ct mai
multe semnificate, iar fiecare semnificat s aib forma lui sonor sau grafic de
exteriorizare.
29
ce este numit de cercettori v a l e n !.
34
envisag- du point de vue de la langue, apoi si semnificatia relatif { la
linguistique ce apare odat cu crearea lingvisticii drept rezultat al
evolutiei cunoasterii indivizilor;
- caracter omogen (nregistrat n semnele ce apartin aceluiasi nivel: n
lexemele maison, house, casa, 346 etc., n sintaxemele La casa est{
bella. Casa este frumoas(. Z46 7:9B>8), neomogen (nregistrm
propozitii monomembre: Vino, dar si polimembre: El veni la mine cu
feciorul) si eterogen (nregistrat la nivel de semnificanti si
semnificati: cuvintele miros si exala'ie se opun din perspectiv
formal si coincid din cea semantic).
Semnele linguale snt si ele entitti ce contracteaz relatii
sintagmatice si paradigmatice (n baza crora semnele se unesc n sisteme
deschise, n sensul c acestea tolereaz ptrunderea n ele a semnelor noi si
disparitia din ele a celor ce nu mai snt folosite n comunicare).
Din perspectiv paradigmatic, identificm si valoarea semnului
lingual, introdus n arealul preocuprilor stiintifice de F. de Saussure. Prin
acest termen, eminentul lingvist elvetian concepe imaginea particular a
semnului din perspectiv semantic
30
. Astfel, valoarea semnului c(r(ruie
rezult din confruntarea lui cu semnul c(rare din aceeasi paradigm
lexical si se formuleaz n felul urmtor: por'iune mic de teren destinat(
deplas(rii.
Dar ntre semnificatiile
31
semnelor nu exist numai coinciden!
parial! (adic relatii parasemice), ci si coinciden! total! (adic relatii

30
Cu toate c uneori valoarea semnului se determin si din perspectiv
formal: c(rare c(r(ruie.
31
Semnificatia este calificat drept reflectare n constiint a nsusirilor
esentiale att ale unor clase de obiecte de acelasi fel sau a unor obiecte
singularizate, ct si a relatiilor lor.
Deosebim semnificatii l e x i c a l e (nregistrate, de cele mai dese
ori, n morfemul lexical al cuvntului) si g r a m a t i c a l e, nregistrate, de
cele mai dese ori, n morfemele gramaticale, care transpun relatiile dintre cuvinte.
Aceste relatii snt: 1) de entitate (n cazul numelui), de proces (n cazul verbului),
de *nsuJire (n cazul adverbului), de diatez( (n cazul subiectului, predicatului si
complementului direct), de caz (n nume, pronume), de subiect, obiect direct etc.
Limbajul ca sistem nglobeaz unitti ce pot exprima dou sau trei tipuri
de sens n acelasi timp. Astfel, morfemele exprim sens lexical, gramatical si
derivational (n cuvntul activistul, morfemul activ- exprim urmtorul sens
lexical: *n ac'iune, mobil, *ntreprinz(tor, morfemul ist urmtorul sens
derivational: care realizeaz( o activitate, iar morfemul l exprim urmtorul sens
35
omosemice: cl- clef, cuiller cuillFre etc.), opoziie (a *nc(l'a a
desc(l'a, a *mbr(ca a dezbr(ca etc.), incoinciden! net! (adic relatii
eterosemice).
1. Determinati valoarea semnelor soeurette, alpiniste, musicien, formuler
si promener.
2. Citati cazuri de opozitie si incoincident net a semnificatiilor
semnelor n limbile pe care le cunoasteti.
3. Demonstrati n baza dictionarelor de neologisme si arhaisme c limbile
snt niste sisteme deschise.
4. Procesul de nominare. Nominarea primar si de gradul doi.
5. Dac semnul lingual are caracter conventional, de ce nu se schimb
brusc si n ntregime, ci nregistreaz doar schimbri latente si partiale?

1. Semnul este un obiect sau un proces, c(ruia individul *i atribuie un
concept (M. Metzeltin).
2. Semnul lingual este un fenomen psihic (F. de Saussure).
3. Semnele pot fi reunite *n sisteme sau pot r(m*ne autonome (M.
Metzeltin).
4. Un semn lingual se poate corela cu denotatul (obiect sau proces
extralingual) *n mod direct sau indirect (printr-un semn de gradul doi
(de exemplu, semnele limbii scrise) sau trei (semnele Morse)) (M.
Metzeltin).
5. Limba este concomitent o reflectare Ji un semn (W. von Humboldt).
6. Semnul lingual se coreleaz( cu o realitate ce se descrie (M.
Metzeltin).
7. Valoarea semnului lingual este condi'ionat( de locul acestuia *n
sistemul limbii (F. de Saussure).

gramatical: nume de gen masculin, singular, *ntrebuin'at la cazul nominativ sau
acuzativ, determinat), glosemele sens lexical si gramatical, fraza sens
sintagmatic de modalitate, temporalitate, personalitate etc.
Limbajul nglobeaz si unitti fr sens, dar cu functie constitutiv.
Nominalizm, n acest caz, trsturile distinctive (fricativ, labial, deschis / nchis,
anterior / posterior etc.) si fonemul.

36
8. Exist( obiecte care, *n anumite condi'ii, se manifest( drept semne Ji se
numesc parasemne (M. Metzeltin).
9. Semnalul este semn (M. Metzeltin).
10. Rela'ia dintre obiectul sau procesul desemnat Ji obiectul sau procesul
desemn(tor este arbitrar( (M. Metzeltin).
11. Semnul lingual este un sunet sau o secven'( de sunete ce se coreleaz(
cu un concept sau o totalitate de concepte (M. Metzeltin).
12. Semnul lingual coincide cu denotatul, *n cazul c*nd func'ioneaz( drept
act de vorbire (M. Metzeltin).
1. Fyaron, P. z<4 4WS9_9A< :9W8><>A > B48A:lASB<8489S>A VWT79?
Mocxna: Hayxa, 1973.
2. Bonxon, A. ]WT7 797 B>B<A69 WS9748. Mocxna: Hayxa, 1983.
3. Iopauennu, K. x9:>9S<S4B<R B@489 > VWT7489V S4:69.
Hennnrpa: Hayxa, 1978. 240 c.
4. 3annsnxx, A. k>SH:4SS4A 4D>B9S>A > 8SP<:ASSVV :A74SB<:P7c>V //
Hponemt cpannnrentno rpammarnxn nnoenponecxnx xstxon.
Mocxna: Hs-no Mocx. Vn-ra. 1964. C. 51-54.
3. 3. Limb!, vorbire, activitate de limbaj
Pn n secolul XX, savantii includ n arealul de cercetare lingvistic
doar dou fenomene: limba (n majoritatea cazurilor) si vorbirea (doar
uneori)
32
(vezi lucrrile lui A. Schleicher, M. Mller, L. Leibniz, H. Paul,
O. Brugmann etc. ).

32
Tendinta de axare a cercetrilor lingvistice doar pe un fenomen (fie el
limb sau vorbire) sau pe dou fenomene se mai nregistreaz uneori n teoriile
lingvistice si n zilele noastre. Astfel, n scoala de la Copenhague, se mai
absolutizeaz nc rolul limbii ca fenomen comun tuturor indivizilor unei
comunitti linguale, care se opune functional normei si uzului. Aceast modalitate
de tratare a limbii este preluat de aceast scoal de la fondatorul ei N. Hjelmslev,
care sustinea c norma Ji uzul determin( schema (adic( limba), norma fiind
condi'ionat(, la r*ndul ei, de uz. Cercettorul evidentia, n acest caz, si modalitatea
de ptrundere a elementelor noi n limb prin norm si uz. Schema ce urmeaz
vine s elucideze acest fapt:
LIMB (SCHEM) VORBIRE COLECTIV (NORM)
VORBIRE INDIVIDUAL (UZ).
n scoala structural de la Praha, limba si vorbirea snt abordate n relatie
strns drept fenomene ce se conditioneaz. n acest sens, A. Smirnitky sustine c
limba se manifest doar n vorbire, iar vorbirea este dirijat de limb.
37
Numai la nceputul secolului XX, cnd lingvistica se orienteaz
spre o perspectiv structural de cercetare, este fundamentat teoria despre
limbaj si importanta lui n comunicare.
n terminologia lui F. de Saussure, limbajul nglobeaz aspectele
LIMB si VORBIRE.
Si n opinia lui E. Coseriu, LIMBA se coreleaz cu NORMA si
VORBIREA, formnd LIMBAJUL, norma fiind definit drept vorbire
colectiv!, nregistrat n comunitti linguale de proportii mici (regiuni,
sate, grupuri mafiote, grupuri de banditi etc.), iar vorbirea drept idiom
individual.
A. Bller ns pune n relatie patru fenomene: ACTIVITATEA DE
LIMBAJ, ACTIVITATEA DE VORBIRE, MIJLOACELE LIMBII si
STRUCTURA LIMBII. ntr-un cuvnt, cercettorul evidentiaz limba
drept totalitate de elemente si relatii ce serveste n comunicare, care, la
rndul ei, este o activitate de limbaj.
Din perspectiva aspectelor limbajului, identificm urmtoarele unitti:

A S P E C T E A L E L I M B A J U L U I
L I M B A
VORBIREA
COMUN)
(NORMA)
VORBIREA
INDIVIDUAL)
(UZUL)
Fonem Sunet Fon
Morfem=Sonem+
Semem sau Gramem
Alomorf = Aloson +
Alosemsau Alogram
Morf =Son +Sem
Glosem=Lexem+
Semem
Aloglos = Alolex +
Alosem
Cuv7nt =Lex +Sem
Sintagmem = Tip
structural +Semem
sau Gramem
Alosintagma = Tip
structural + Alosem
sau Alogram
8mbinare de cuvinte =
Structur concret +
Sens concret
Sintaxem = Tip
structural +Semem
Propozi#ie = Tip
structural +Semem
Enun# = Structur
concret + Sens
concret
n textele ce urmeaz, identificati tipul de sens al unittilor constituente:

38
1. Le jour se levait quand nous sommes arriv-s sur la zone. Il -tait
-vident que c`-tait le lieu de drame, { en croire lìncroyable
quantit- de d-bris qui flottaient. Le brassage des h-lices avait fait
remonter { la surface dìnnombrables -paves et, ce qui semblait
plus grave, un grand nombre de corps.
2. Ce v(zui acolo, Marinic(? Nu cumva pe t(tuca venind de la vie?
1. Cennp, 3. ]WT7: x8A3AS>A 8 >WP_AS>A :A_>. Mocxna, Hennnrpa:
Con+xrns, 1934. 222 c.
2. Graur, A. Tratat de lingvistic( general(. Bucuresti: Editura Academiei
de Stiinte a R. P. D. R., 1978.
MODULUL IV: DI MENSI UNI DIACRONICE ALE LI MBAJ ULUI
4. 1. Na$terea $i dispariia limbilor
Limbile ca sisteme de semne nregistreaz nastere si disparitie.
Aceste fenomene snt conditionate de diferiti factori istorici, economici si
culturali.
Nu se cunoaste cu exactitate data apari'iei unei limbi. Ea se
determin cu aproximatie de textologi, n baza celui mai vechi text scris.
De regul, limba nu apare pe teren gol (cu exceptia primei limbi
care a marcat aparitia graiului
33
, dar acest fenomen nu s-a mai repetat).

33
Reiese c aparitia limbii, n majoritatea cazurilor, trebuie deosebit de
aparitia graiului, conceput att drept capacitate de a produce semne sonore sau
grafice dotate cu sens, ct si drept totalitate de semne cu latur( formal( Ji
semantic( ce servesc la comunicare.
Din cele mai vechi timpuri ns, filozofii si lingvistii au abordat aceste
dou fenomene n corelatie. Astfel, au fost propuse cteva teorii privind originea
graiului uman: 1) teoria interjeciilor (fundamentat mai ales n lucrrile lui
Jespersen, Epicure si Spenser, n conformitate cu care graiul uman ar descinde din
strigtul animal), 2) teoria onomatopeelor (care pune la baza aparitiei graiului
sunetele din natur), 3) teoria gesturilor (care au conditionat aparitia unui grai
sonor) si 4) teoria muncii (fundamentat de F. Engels, n conformitate cu care
graiul ar fi aprut ca rezultat al promovrii unei munci fizice ce a conditionat
dezvoltarea intens a lobului cerebral drept care, la rndul lui, a conditionat
aparitia graiului).
n conformitate cu aceste teorii, s-au descris si trsturile primei limbi. Se
consider c ea era constituit din interjectii monosilabice cu semnificatia unor
propozitii, care, deseori, reproduceau sunetele din natur.
39
n majoritatea cazurilor, limba nici nu moare
34
, dispare doar forma
ei nvechit, iar ea continu s existe datorit limbilor ce au derivat din ea
(vezi exemplul limbii latine din care au derivat limbile romanice).
Se nregistreaz si cazuri de renaJtere a limbii n virtutea
necesittilor politice, economice sau culturale (de exemplu, limbile ebraic
si irlandez renasc cu aparitia statelor Israel si Irlanda).
1. Motivarea renasterii limbii ebraice n Israel.
2. Disparitia limbii dacilor ca urmare a cuceririlor romane.
de Stiinte a R. P. D. R., 1978.
4. 2. Muabilitate lingual! $i condiii de manifestare
Prin muabilitate lingual
35
si conditii de manifestare concepem
proprietatea unittilor limbii de a se schimba n consonant cu anumiti
factori.
Cercettorii identific cauze externe si interne
36
ce duc la schimbri
n conturul lexical, fonetic si gramatical al limbilor. Evidentierea acestor
cauze se face doar din perspectiv ipotetic, deoarece este practic
imposibil pentru un lingvist s asiste toate schimbrile ntr-o limb.
De cele mai dese ori, este calificat drept cauz extern!
37
a
schimbrilor linguale
- rasa ce conditioneaz neologisme n conturul fonetic al limbilor
asimilate
38
,

34
Foarte rar nregistrm limbi disprute n adevratul sens al cuvntului.
Aceasta se produce doar atunci, cnd, n circumstante nefaste, dispare odat pentru
totdeauna ntreaga comunitate lingual ce ntrebuinteaz limba sau comunitatea
adopt alt limb dat fiind caracterul su mai simplificat, mai accesibil n raport cu
limba vorbit. Dar si n acest caz, nregistrm indivizi ce evit circumstantele
nefaste, iar asimilarea unei limbi noi se produce ncet prin prisma limbii natale.
35
Aceasta se confrunt cu caracterul stabil si conservator al limbii ce este
conditionat de traditia lingual, relatiile de sistem etc.
36
Cu ct comunitatea lingual este mai mare, cu att snt mai putine
schimbrile suportate de limba pe care o vorbeste, deoarece acestea cer
ncuviintarea unui numr prea mare de indivizi, ceea ce si face limba mai stabil.
37
Cauzele externe snt mai importante dect cele interne.
40
- substratul, conceput drept totalitate de unitti si relatii ale unei limbi
vechi ce influenteaz o limb nou, proiectndu-si asupra ei regulile si
chiar unittile
39
(astfel, substratul limbilor romanice este limba latin),
- inovaiile copiilor
40
: tonton (unchi), dodo (somn) etc.,
- condiiile climaterice
41
,
- moda lingual!
42
,
- spiritul creator al indivizilor dotai
43
,
- evoluia societ!ii, g+ndirii $i cunoa$terii
44
.
Este cauz intern! a schimbrilor linguale
- acceptarea n limb doar a unittilor ce necesit efort minimal pentru
a fi memorizate si aplicate (prin urmare, formele greoaie snt eliminate.
Nominalizm limbajul Pleiadei),

38
n acest sens, se consider c africanoizii din SUA, n ntrebuintarea
limbii engleze, proiecteaz baza articulatorie a limbii natale asupra acestei limbi,
conditionnd schimbri. Afirmatia este plauzibil, din simplul motiv, c aceste
inovatii se manifest doar la nivel de vorbire individual sau colectiv, neafectnd
limba ca sistem general de semne, cu att mai mult c si rasa nu este un factor
lingual, ci biologico-fiziologic.
39
Orice trecere de la o limb la alta se face printr-o perioad de
bilingvism ce se manifest mai ales n compartimentul lexical, sintactic si fonetic.
40
Acestea se manifest doar la nivel de vorbire si nu de limb, prin
urmare, nu pot fi considerate fenomene ce conditioneaz schimbri linguale.
41
Se afirm deseori c limbile vorbite n zonele de nord ar ngloba unitti
mai scurte cu contur fonetic mai nchis si preponderent consonantic. F. de
Saussure ia n derdere aceast afirmatie, demonstrnd caracterul ei plauzibil si
nentemeiat n baza limbii lapone ce este mult mai vocalic dect limba italian, cu
toate c este vorbit n regiunile de nord ale Europei.
42
Din pcate, ea nu arat din ce cauz apare schimbarea, ci cum este pre-
luat de indivizi.
43
Aceast cauz este evidentiat de cercettorii din scoala idealist a lui
K. Vossler. n acceptia lor, limba este creat de scriitori si savanti, iar restul
indivizilor preiau formele create pentru a le ntrebuinta n vorbire.
Conceptia este plauzibil, deoarece oamenii dotati creeaz foarte rar
elemente noi, care, fie zis, snt ncettenite n limb doar cu acceptia ntregii
comunitti linguale. Nu ncape ndoial c scriitorii si savantii cunosc cel mai bine
limba, au un vocabular bogat, n baza cruia creeaz diferite imagini, ceea ce si d
impresia unei inovatii linguale, cu att mai mult c uneori apeleaz si la forme
nvechite pentru a respecta unele reguli de versificare, exprimare etc.
44
Aceasta si este adevrata cauz extern a schimbrilor linguale.
41
- randamentul funcional sc!zut al unei opozitii (ce elimin treptat
opozitia din limb, dac numai ea nu este un neologism),
- rolul sistemului (ce duce la aparitia unei unitti de care are nevoie
sistemul: n francez, se cere a ntrebuinta litera m nainte de literele b si p:
combiner, composition etc.; n turc, acest lucru nu se cere, iat de ce
nregistrm lexemul Istanbul),
- atracia sistemului (dac o inovatie apare ntr-o limb nglobat de un
grup sau de o familie de limbi, aceasta se va ncetteni treptat n toate
limbile grupului sau familiei (n limbile romanice, litera h nu este
sonorizat, exceptie face limba romn: halucina'ie, hai, har etc.) si
invers, dac o structur dispare dintr-o limb ncadrat ntr-un grup sau
ntr-o familie, ea va disprea cu timpul din toate limbile grupului sau
familiei: n limbile romanice, cu exceptia limbii romne, numele nu mai
cunoaste categoria cazului: la casa del chico, la maison du gardon etc.),
- tendina de echidistanare a fonemelor (ce impune uneori reguli
riguroase pentru a mpiedica variatia excesiv a fonemelor ce ar duce la
confuzii. Regulile formuleaz restrictii ce pun n evident att principiul
opozitiei ca principiu fundamental (p b, f v etc.), ct si cel al unicittii
relevat n consoanele m, n, l, r).
1. Artati, n baza exemplelor din limbile pe care le cunoasteti, cum se
manifest tendinta de echidistantare a fonemelor.
2. Demonstrati c atractia sistemului conditioneaz schimbri linguale.
Utilizati, n acest scop, material practic din limbile romanice pe care le
cunoasteti.
3. Demonstrati c limba francez are substrat latin.
de Stiinte a R. P. D. ,R., 1978.
2. Tomcon, A. ÙEAA VWT74WS9S>A. Oecca. 1910. 448 c.
4. 3. Sensul $i ritmul evoluiei limbii
Sensul evoluiei limbilor vine n concordant cu strategia acestora
de a fi si n continuare mijloace de comunicare eficace ntre indivizi.
Pentru a atinge acest scop, este necesar ca limbile s reflecte adecvat
realitatea prin unittile lor. Aceasta si duce la evolutia acestor fenomene.
Limbile nregistreaz diferit ritm de dezvoltare la diferite epoci.
Ritmul de dezvoltare a unei limbi este conditionat de factori interni :
42
1) caracterul ei sistemic: dac limba este un sistem cu caracter deschis
pronuntat (limba romi, de exemplu), atunci ea nregistreaz un ritm
accelerat de evolutie, dac ns sistemul limbii are caracter preponderent
nchis (evidentiat, de exemplu, n japonez), el va nregistra un ritm foarte
sc!zut de dezvoltare; 2) natura elementelor ei: dac limba nregistreaz n
preponderent un contur lexical variat, ea are mai multe sanse de a ngloba
un ritm accelerat de dezvoltare, si invers, dac acest contur este structurat
n baza a unu sau dou principii, limba va avea un ritm ncetinit de
evolutie, 3) num!rul elementelor limbii: dac limbile nregistreaz un
contur lexical bogat sau foarte bogat, ritmul evolutiei lor este ncetinit, n
majoritatea cazurilor, deoarece tendinta fiecrui semnificat de a se
exterioriza printr-un semnificant propriu este neutralizat de perspectiva de
economie, pe care snt axate limbile; 4) tipul structural al limbilor,
evidentiat n baza conturului gramatical: limbile flexionale nregistreaz un
ritm ncetinit de dezvoltare, pe cnd cele aglutinante un ritm mai accelerat;
si externi: 1) dezvoltarea societtii, n care limba este mijloc de
comunicare, 2) contactul dintre limbi ce stimuleaz procesul de
mprumut
45
si ritmul de dezvoltare a limbii ce achizitioneaz elemente noi.
Dac raportm ritmul de dezvoltare la compartimentele limbilor
ntr-o perspectiv contrastivo-intercontural, evidentiem conturul
fonologic cu ritm ncetinit, cel lexical cu ritm accelerat, cel morfologic cu
ritm moderat si cel sintactic cu ritm mai accelerat dect cel morfologic
46
.

45
Contactul sau interferenta dintre limbi se manifest la toate nivelurile,
dar nu n egal msur, deoarece acestea nregistreaz diferit grad de
penetrabilitate.
46
Ritmul de dezvoltare al unui compartiment influenteaz deseori ritmul
altor compartimente, conditionnd, astfel, schimbri n lant : disparitia flexiilor
substantivale si pronominale latine duce la modificri n conturul sintactic al
limbilor romanice, inovatiile lexicale de tipul jota, jeres, n francez, duc la
aparitia sunetului [x]; n romn, modificrile fonetice [h - f] stimuleaz schimbri
semantice: hirav (bolnvicios) firav (subtire), modificrile fonetice duc la
schimbri n conturul morfologic: t*n(r tineri; modificrile morfologice
antreneaz schimbri sintactice: n romn, aglutinarea articolului hotrt cu
substantivele impune adjectivului o ntrebuintare enclitic b(iatul frumos. Dar
nu orice modificare este benefic pentru limb, deoarece nregistrm att
schimbri progresive (ce sporesc nu numai numrul elementelor limbii, dar si
calitatea lor), neutre, ct si regresive. Schimbrile linguale snt motivate de
contradictia dintre posibilittile nominative ale limbii si realitatea ce se impune
nominrii.
43
Nici din perspectiva contrastivo-intracontural, nu se nregistreaz
acelasi ritm de dezvoltare: conturul lexical de baz al limbilor este axat pe
un ritm de evolutie mai ncetinit dect restul vocabularului.
n curentul naturalist, problema ritmului de dezvoltare a limbilor
este adus n concordant cu perioadele de dezvoltare ale acestora. Astfel,
A. Schleicher identific perioada de constituire a flexiilor, cnd limbile
nregistreaz progres
47
si ritm accelerat de dezvoltare si perioada

47
Progresul nregistreaz urmtorii parametri: 1) cresterea numrului de
unitti (fenomen nu prea dorit n compartimentul lexical), 2) transformarea
calitativ a unittilor existente ce conditioneaz ntrirea sistemului limbii si 3)
autonomizarea treptat si continu a limbii, n sensul c forma ei nu mai reproduce
exact realitatea extralingual (exemplele cele mai elocvente, n acest sens, snt
unele dintre onomatopee ce nregistreaz deosebiri mari n raport cu sunetul pe
care l nominalizeaz sau reproduc).
Progresul este conditionat, n mare msur, si de progresul din societate
conjugat cu activitatea de vorbire a individului.
Progresul se manifest n toate compartimentele limbii sub diferite forme.
n c o m p a r t i m e n t u l l e x i c a l, progresul se nregistreaz n
aspect cantitativ si calitativ si este conditionat, de cele mai dese ori, de polisemia
unit!ilor lexicale (dac aceasta nu duce la confuzii!) si creativitatea n baz de
derivare si compunere. Identificm progres cantitativ n aspect lexical si atunci
cnd n limbaj apar mai multe elemente dect dispar, adic tendinta neologist
predomin asupra celei arhaiste.
n s e m a n t i c !, progresul este conditionat de trecerea de la
sincretismul semantic (identificat n conturul semantic polivalent al primelor
onomatopee si interjectii din graiul uman) la conturul semantic concret
(conditionat de nominalizarea prin cuvnt doar a obiectelor concrete din realitate),
fenomen ntlnit astzi doar la indivizi din formatii sociale primitive, si de la
acesta la conturul semantic abstract.
n m o r f o l o g i e, progresul se manifest la nivel de 1) morfem
gramatical si 2) parte de vorbire. La nivel morfematic, nregistrm progres atunci
cnd: 1) morfemul gramatical devine polivalent, exprimnd att genul, ct si
numrul, att cazul, ct si persoana si 2) categoriile gramaticale nceteaz s mai
fie exprimate prin cuvinte aparte si aceast functie este preluat de morfem.
La nivel de parte de vorbire, nregistrm progres cantitativ atunci cnd, pe
lng nume si verb, se mai identific si adjectivul, pronumele, numeralul, articolul,
prepozitia si conjunctia drept prti de vorbire.
n s i n t a x !, progresul se manifest mai mult sub aspect cantitativ:
graiul functioneaz, la nceput, prin fraze monomembre constituite, de cele mai
dese ori, din interjectii fr seme relationale, dar cu referint la o situatie
extralingual comun, apoi acestea snt mbogtite cu elemente predicative ce duc
44
regresiv
48
de distrugere a flexiilor si de constituire a conturului analitic
ntr-un ritm mai mult sau putin accelerat.
1. n baza limbilor pe care le cunoasteti, demonstrati c progresul se
nregistreaz n contururile lexical, gramatical, fonologic, semantic ale
limbajului.
ASER.IUNI PROPUSE SPRE COMENTARE:
1. Lingvistica comparat( este *ntotdeauna retrospectiv(, deoarece
cerceteaz( modific(rile ce apar *n rela'ia formei cu con'inutul, toate
acestea pentru a explica formarea conceptelor Ji structurilor g*ndirii
indivizilor (M. Metzeltin).
MODULUL V: DIMENSI UNI CLASIFI CATORII ALE
LI MBAJ ELOR VERBALE. TI POLOGI E, RAMIFICARE
$I CONTACT LI NGVAL
5. 1. Dimensionarea limbajului +n baz! de stil
Dimensionarea stilistic a limbajului
49
a fost ntotdeauna o
perspectiv de performant n cercetrile lingvistice. Axat mai mult pe
stratul artistic al limbajului, lingvistica, din start, parc a minimizat
ntructva importanta stratului neartistic. n ultimele decenii ns,
lingvistica orientat spre strategii comunicative de cercetare ce abordeaz

la aparitia sintagmelor predicative (n care se identific elemente subordonatoare
si subordonate), dezvoltate, n continuare, n fraze polimembre de diferit
complexitate, n care elementele snt unite n baza relatiilor sintagmatice si
paradigmatice.

48
Asertiunea lui A. Schleicher este pretentioas, deoarece disparitia
flexiilor este compensat de schimbri sintactice ce fac din limb un mijloc si mai
eficient de comunicare. n aceast ordine de idei, O. Jespensen sustine c menirea
limbii este de a transmite ct mai mult informatie prin elemente ct mai simple si
ct mai putin numeroase.
49
n materie de dimensiune stilistic, limbajul este conceput drept
totalitate de unitti si procedee specifice vorbirii unui individ luat aparte sau unui
grup de indivizi (n ultimul caz, identificm un stil functional sau un idiostil).
45
cu vehement si conturul tezaurului personalittii generatoare sau
receptoare de informatie, pune n prim plan perspective de cercetare att a
limbajelor verbale neartistice, ct si neliterare
50
, fapt conditionat de
interferenta si contaminarea limbajelor, nregistrate n lucrrile multor
scriitori: I. Creang, I.-L. Caragiale, San-Antonio etc.
n linii generale, dimensionarea clasificatorio-stilistic a limbajului
pune n evident stilurile: literar (ngrijit) si neliterar sau popular
(nengrijit).
n acceptia lui A. Graur ns, dimensionarea n cauz se cere
efectuat nu doar n baza criteriilor functional si cultural. n acest sens,
cercettorul propune cteva criterii noi:
1. socio-cultural, axat pe a) apartenenta social a indivizilor ce utilizeaz
stilul, b) nivelul lor de cultur, c) tezaurul lor stiintific si practic, d)
valorile lor morale etc.
n consonant cu acest principiu, identificm, de comun acord cu A.
Graur,
A) limbajul neliterar al pturilor sociale marginalizate cultural ce se
manifest prin perspectiva
1.familiar, adic nengrijit, nelegiferat oficial cu aspecte
!r!nesc si or!$enesc,
2.vulgar, conceput drept bravad sau protest social,
3.argotic, conceput drept limbaj secret al soldatilor, elevilor,
delicventilor etc.,
B)limbajul literar ce se manifest prin perspectiva
1.neartistic, adic standard a indivizilor instruiti, jargon
(exprimare nregistrat la reprezentantii pturilor culte ale
societtii), publicistic! (ce provine de la vechiul stil oratoric),
juridico-administrativ! oficial! (identificat n documentele de
stat), tehnico-$tiinific! sau profesional!,
2. beletristic, adic liric! (identificat n textele poetice),
narativ! (epic!, identificat n proz) si dramatic! (identificat n
piesele de teatru).
2. informativ, n baza cruia identificm stilurile informativ complet
(ce rezult din caracterul nespontan al mesajului) si informativ
incomplet (conditionat de caracterul spontan al mesajului).

50
Diferenta dintre limbajele literar si popular este identificat n lucrrile
lingvistilor de la Praha.
46
3. structural, n baza cruia identificm perspectivele complex! si
simplificat! ale limbajului.
5. 2. Clasificarea limbajelor +n baza principiului antropologic
Aceast clasificare se face n conformitate cu principiile de ras!,
sex si v+rst!.
Principiul identificrii tipurilor de limbaj n baza rasei este
elaborat de cercettorul german M. Mller. Dumnealui pune accentul, n
acest caz, pe cele patru rase umane, deosebind 78 tipuri de limbaj. Aceast
teorie naturalist a lui M. Mller este foarte pretentioas, deoarece rasa
este un fenomen biologic, si nu lingual, cu att mai mult c nici limbajul nu
se transmite prin ereditate, ci se asimileaz ntr-un cadru social bine
determinat, iar zonele linguale nu coincid cu cele rasiale: limba francez
este folosit drept mijloc de comunicare att n arealul rasial mongoloid
(Vietnam, Campucia etc.), ct si africanoid (Mali, Algeria etc.).
Pentru unii lingvisti, limbajul ar nregistra si o dimensionare n
baz de sex, evidentiat mai ales la indivizii din triburile australiene ce
utilizeaz forme linguale speciale cu raportare la sotie, cumnat, sot etc.
Cercetrile de ultim or n materie a c u s t i c ! demonstreaz
c limbajul feminin nregistreaz un ton mai nalt si melodios n
comparatie cu limbajul brbtesc, sunetele fixnd o energie articulatorie
mai slab si un debit mai sporit.
n materie de v o c a b u l a r, limbajul femeilor este mai srac,
nregistrnd deseori arhaisme (conservarea crora se explic prin faptul c
femeile din unele natiuni duc un mod de viat retras, limitndu-se doar la
cminul familial, nefiind antrenate n viata public, serviciu etc.).
Din perspectiva dimensionrii de v+rst! a limbajului, cercettorii
pun n prim plan, din pcate, doar compararea limbajelor adultilor si
copiilor.
Considerm c dimensionarea dat se poate efectua n strategie
tripl chiar: limbajul persoanelor n etate
51
, limbajul tineretului
52
si
limbajul copiilor.

51
Ce nregistreaz mai multe arhaisme.

52
Ce nregistreaz lexic de bravad si protest social.
47
Cercetarea limbajului copiilor este, n esent, o investigare a
perspectivei de nsusire a graiului de ctre individ. n acest sens, R.
Jakobson mentioneaz c activitatea articulatorie a copilului ncepe cu o
imitare incon$tient! ce treptat devine constient, axndu-se totodat pe o
restricie fonologic! ce conserv, n conturul articulatoriu al copilului,
doar sunetele din limba pe care o va vorbi. La nivel lexical, snt asimilate,
n ritm lent, apoi foarte rapid, mai nti, cuvintele monosilabice cu sens
concret, apoi bisilabice si, n sfrsit, cele polisilabice ce nominalizeaz att
obiecte concrete, ct si abstracte.
Reiese c principiul antropologic de clasificare a limbajelor trebuie
axat numai pe vrst si sex, rasa fiind doar un principiu biologic.
ACTIVIT).I 'I SUBIECTE PROPUSE /N CADRUL
PARAGRAFULUI:
1. Din lucrrile pe care le cititi, selectati replici emise de personaje de
diferit vrst si sex. Identificati particularittile lor structurale,
gramaticale, lexicale si textuale.
5. 3. Dimensionarea limbajului +n baza principiului teritorial
Din perspectiv teritorial, identificm limba comun!, dialectul si
graiul (sau subdialectul
53
).
Prin limb! comun!, concepem idiomul vorbit de un popor.
Dialectul este un idiom regional, provincial, iar graiul un idiom vorbit n
limitele unui sat sau grup de sate nvecinate.
ntre tipurile de idiom identificate nregistrm relatii de includere:
LIMBA COMUN DIALECT GRAI.
Orientarea savantilor spre cercetri teritoriale ale limbajului se
produce deja n Antichitate. Astfel, filozofii din Alexandria pun accentul
pe dialectele limbii grecesti, Jan Suin evidentiaz dialectele limbii chineze,
iar lexicografii arabi ntocmesc primele dictionare de sinonime ale
dialectelor limbii arabe. Ei pun la baza acestor dictionare date practice
obtinute, n principiu, prin observare si anchetare.

53
N. Philippide si F. Puscariu consider c graiul poate fi numit si
subdialect [citati dup Graur A. Tratat de lingvistic general. Bucuresti: Editura
Academiei de Stiinte a R. P. D. ,R., 1978. p. 98].
48
Astzi, cercetarea dialectelor unei limbi se face att n baza
metodelor observrii si anchetrii, ct si geografiei linguale si
monografiei
54
.
n arealul preocuprilor dialectologilor nregistrm de asemenea
f a c t o r i i ce conditioneaz ramificrile teritoriale ale limbajului. Se
identific, de regul, factori extralinguali: 1) amplasarea indivizilor ce
utilizeaz limbajul pe un teritoriu vast, fapt ce conditioneaz prosperarea
regionalismelor, 2) migrarea popoarelor ce stimuleaz contactul limbajelor
si aparitia noilor idiomuri, 3) cuceririle militare sau colonizarea ce impun
deseori o limb nou populatiei bstinase sau conditioneaz contopirea
acesteia cu limba autohton si aparitia diferitor dialecte, 4) relieful deseori
inaccesibil ce duce la izolarea unui grup social de restul natiunii si aparitia
unui dialect, 6) contactul cu alte limbaje, nregistrat n cazul migrrii etc.
Printre factorii linguali, identificati drept stimuli ai ramificrii
teritoriale a limbajului, evidentiem, n primul rnd, caracterul arbitrar al
semnului lingual ce conditioneaz aparitia unor noi forme (regionale)
pentru nominalizarea unui concept comun.
Prezint interes, n acest caz, si delimitarea dialectului de limba
comun, n sensul dac un idiom oarecare este dialectul unei limbi sau o
limb nrudit cu prima. n acest caz, A. Graur propune, de comun acord
cu alti cercettori, cteva criterii de deosebire a dialectului de limba
nrudit. Nominalizm:
1. criteriul genealogic, n baza cruia putem doar identifica dialectele
unei limbi vechi (n cazul limbii latine, nregistrm dialectele galo-
roman, daco-roman, ibero-roman etc.), dar nu si stabili exact perioada
lor de constituire;
2. criteriul structural, propus mai nti de V. Polk care consider c
dac fondul lexical de baz( si structura gramatical( a dou idiomuri se
aseamn, nregistrm dou dialecte, iar dac aceste contururi
semnaleaz diferente n dou idiomuri, acestea snt limbi diferite. Din
pcate, cercettorul nu indic ct de mari trebuie s fie asemnrile, ca
idiomurile s fie calificate drept dialecte, cu att mai mult c si limbile
nrudite nregistreaz asemnri;
3. criteriul continuit!ii teritoriale, elaborat, n principiu, de J. Jaberg,
care pune la baza dialectelor unei limbi continuitatea teritorial,
reliefat prin trecerea lent de la un areal dialectal la altul
55
;

54
Metoda monografiei face posibil compararea dialectului cu limba
comun din perspectiv fonetic, lexical si gramatical.
49
4. criteriul posibilit!ii de tranziie sau transpunere, elaborat mai ales
pentru perspectiva fonologic a idiomurilor, n conformitate cu care
nregistrm dou dialecte, dac idiomurile nglobeaz contur fonologic
ce permite intertranspunerea [ciap-siap]; dac ns conturul
fonologic al dou idiomuri nregistreaz particularitti, identificm
dou limbi distincte;
5. criteriul filologic, n conformitate cu care este limb idiomul ce se
nregistreaz n toate activittile indivizilor ce constituie un popor, pe
cnd idiomul ntrebuintat doar de un grup social din acest popor, este
identificat cu un dialect
56
;
6. criteriul +nelegerii, care calific drept dialecte ale unei limbi dou
idiomuri ntelese usor de indivizii din diferite zone ale unei tri si drept
limbi nrudite idiomurile ce nu snt ntelese usor
57
;
7. criteriul apartenenei la acela$i stat, care legifereaz drept dialecte
idiomurile, arealul teritorial de functionare al crora este un stat si
drept limbi idiomurile ntrebuintate n state diferite
58
;
8. criteriul con$tiinei, n conformitate cu care este limb acel idiom
vorbitorii cruia l ntrebuinteaz constient drept limb comun si
dialect, idiomul ntrebuintat constient drept dialect
59
;

55
Dar si limbile nrudite nregistreaz continuitate teritorial.
Nominalizm limbile francez, spaniol si italian. n afar de aceasta, uneori
dialectul si limba, la care acesta apartine, nu nregistreaz continuitate teritorial.
Nominalizm dialectul ciangilor si limba maghiar.
56
Dar limbile au la origine dialectul zonei centrale a statului (limba
italian oficial provine de la dialectul toscan, limba spaniol de la dialectul
castilian etc.), ceea ce face pretentios criteriul propus.
57
Dar nu se vor ntelege nici indivizii ce comunic, utiliznd dialectele
italian nordic si sicilian, nici cei ce folosesc dialectele de la Pekin si Shanhai ale
limbii chineze. Prin urmare, criteriul impus se prezint drept pretentios, cu att mai
mult c uneori si indivizii ce vorbesc limbi nrudite se nteleg usor. Astfel, un
spaniol va ntelege usor urmtorul mesaj n portughez: Um comunicado pode
constar de uma s proposido ou de varias proposid#es de base ou de base e
amplificatives

, ligadas de certo modo.
58
Dar dialectele si limbile s-au constituit cu mult naintea crerii statelor,
iat de ce acest criteriu este considerat pretentios de foarte multi cercettori, cu att
mai mult c nregistrm limbi vorbite n mai multe state (limba francez se ntre-
buinteaz ca limb de stat n Franta, Belgia, Canada, multe state din Africa etc.) si
state ce nregistreaz mai multe limbi (n Elvetia, identificm patru limbi de stat
franceza, italiana, germana si reto-friulana).
50
9. criteriul subordon!rii, n conformitate cu care identificm drept
dialect idiomul ce se subordoneaz unui idiom mai complex.
Din pcate, criteriile enumerate, luate aparte, nu nainteaz principii
adecvate de diferentiere a idiomurilor drept limbi sau dialecte, iat de ce
considerm c doar aplicarea n comun a acestora ar oferi unele
perspective de identificare a dialectelor si limbilor.
ACTIVIT).I 'I SUBIECTE PROPUSE /N CADRUL
PARAGRAFULUI:
1. Identificati n baza unui atlas lingvistic dialectele limbii romne.
Trasati paralele ntre ele.
5. 4. Clasificarea limbajelor +n baza sursei
5. 4. 1. Limbi naturale $i artificiale
Timp ndelungat, filozofii antici si cei din Evul Mediu au ncercat
s separe g+ndul pur de limb, considernd c greselile identificate ntr-un
mesaj, snt doar de natur lingual, si nu logic. n vederea realizrii
acestei strategii, ei considerau de prim important crearea unei limbi
filozofice, constituite, de cele mai dese ori, n baza unor simboluri
matematice, ce ar fi desctusat gndirea de influenta cuvintelor din limbile
naturale (sau vii). n acceptie filozofic, o astfel de limb ar fi fost un
mijloc ideal si universal de comunicare cu indivizi de toate nationalittile,
deoarece ceea ce stopeaz comunicarea este limba, pe cnd gndirea la toti
indivizii este identic, pentru c nglobeaz aceleasi unitti: notiunea,
judecata si rationamentul
60
.
n acceptia lui D. Descartes ns, limba de comunicare
international trebuie s nglobeze un vocabular filozofic si un contur
gramatical riguros.

59
Asertiunea este si mai pretentioas, deoarece principiul constiintei este
de ordin psihic si nu lingual.

60
Strategia pare salutabil doar la prima vedere, deoarece, n realitate,
notiunile nu nregistreaz acelasi contur pentru toti indivizii. Astfel, la japonezi,
siretenia este asemuit cu capacitatea de a zice adevrul n fat.
51
n baza acestui principiu, snt create 1) limbi artificiale apriori ce
nu nregistreaz asemnri cu limbile naturale
61
, 2) limbi mixte, complexe
de semne att artificiale, ct si constituite n baza principiilor de organizare
a limbilor naturale
62
, si 3) limbi aposteriori, constituite n baza limbilor
naturale, adic a unor limbi vii
63
.
Strategia filozofic! de abordare a limbii, introdus n cercetrile
lingvistice n secolele XVIII-XIX, s-a consolidat, mai trziu, ntr-o
perspectiv important de creare a limbajelor artificiale utilizate cu succes
n diferite ramuri ale stiintei si practicii, axate pe sistemele informationale.
5. 4. 2. Dimensionarea genealogic! a limbajului: familii $i grupuri de
limbi
Identificarea familiilor si grupurilor de limbi s-a produs n conturul
unor polemici aprinse ntre lingvisti. Astfel, A. Meillet si M. Cohen
evidentiaz urmtoarele familii:
1. indo-european!,
2. semito-hamitic!,
3. uralo-altaic! (ramura uralic nglobeaz grupurile ugro-fin si
samoed, iar cea altaic grupurile turc, mongol si tungus),

61
Identificm limbi artificiale apriori filozofice si nefilozofice (limba
muzical universal inventat de Sudre si numit de cercettor limba solresol, n
care functioneaz sunete muzicale si nu litere). Limbile artificiale apriori
filozofice snt create n baza cifrelor matematice. Astfel ideile simple snt
materializate prin fraze simple constituite din cifre matematice simple:1,2,3,4 etc.,
iar ideile complexe snt redate prin produsul cifrelor matematice simple: 1234
etc. n acest sens, I. Leibniz utilizeaz cifrele 0, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, si 9 pentru a
reprezenta primele 9 consoane din alfabetul latin, iar unittile zecilor (1, 10, 100,
1000, 10000 etc.) pentru a reprezenta vocalele din aceeasi limb.
62
Prima limb mixt este creat de A. Schleyer si se numeste limba
volapk. Aceasta este constituit n baza unittilor lexicale din limbile englez,
latin, german si francez, care snt reduse la o silab articulat.
63
Identificm limbi aposteriori schematice si semiartificiale (limba
esperanto creat de I. Lamengoff).
Limbile aposteriori snt create, de cele mai dese ori, n baza formelor
celor mai simple din limbile cele mai ntrebuintate n comunicare (nominalizm,
n acest caz, interlingua). Dar, de rnd cu aceast strategie, savantii mai fac apel,
n acest caz, si la: 1) renvierea unei limbi moarte (limba latin sau ebraic), pe
care o simplific ulterior, 2)simplificarea este fcut deseori si ntr-o limb
natural de circulatie international (limba englez sau francez care st la baza
limbii aposteriori basic).
52
4. chino-tibetan! (cu ramificatiile tai-chinez si tibeto-birman),
5. ibero-caucazian! (cu grupurile de vest, de sud si de est),
6. dravidian!,
7. munda,
8. ainu,
9. mon-khmer.
L. Hjelmslev identific familii mari si mai putin mari de
limbi. Este familie mare de limbi cea nostratic!, care nglobeaz
familiile indo-european, semito-hamitic si altaic. Printre familiile mai
putin mari, cercettorul evidentiaz familiile bantu si sino-australian.
n linii generale, dimensionarea clasificatorie a limbajelor n baz
de surs evidentiaz urmtoarele familii de limbi:
1. indo-european,
2. turco-ttar,
3. ugro-finic,
4. semito-hamitic,
5. ibero-caucazian,
6. chino-tibetan,
7. tunguso-manciurian,
8. mongol,
9. paleoasiatic,
10. samoed,
11. dravidian,
12. malaio-polinezian,
13. australian,
14. papoa,
15. bantu,
16. guinee,
17. aleuto-eschimos,
18. amerindian
Dar nu toate limbile pot fi raportate la o familie sau la un grup.
nregistrm astfel si limbi singuratice: basca, japoneza. n acceptia lui L.
Hjelmslev, coreiana si ainu de asemenea snt limbi singuratice.
Clasificarea limbilor n familii si grupuri se face n consonant cu
principiul genealogic ce stabileste originea comun! si +nrudirea ntre
idiomuri.
Primele date asupra nrudirii limbilor snt fixate de cltori, preoti
misionari si cercettori n epoca Renasterii, perioada marilor descoperiri
geografice.
53
Astfel, comerciantul italian Sasseti n Scrisori din India (sec. XVI)
atest c limbile sanscrit, latin si italian nregistreaz multe elemente
comune n compartimentul lexical.
Cercettorul francez O. Stalliguerre elaboreaz teoria continuittii
linguale prin prisma relatiilor limbilor-mam cu limbile-fiice. n
lucrarea Reflec'ii asupra limbilor europene, Dumnealui evidentiaz 11
limbi ce ar fi dat nastere tuturor limbilor europene. Nominalizm limbile
latin, slav, gotic, vedic etc.
Pe lnga strategia axrii cercetrilor asupra raportrii tuturor
limbilor la anumite familii si grupuri, savantii promoveaz totodat
investigatii asupra anumitor familii sau grupuri de idiomuri. Astfel, E.
Guichard, n lucrarea Harmonie -tymologique des langues (1960), studiaz
grupul semit de limbi din perspectiv comparativ, demonstrnd c acesta
este corelat cu alte grupuri de limbi ntrebuintate drept mijloc de
comunicare n spatiul lingual european.
Tot din perspectiv comparativ snt cercetate si limbile slave de
savantul maghiar K. Krijani#, care mparte aceste limbi n dou clase:
limbile slave de rsrit (rusa, malorusa (adic actuala ukrainean) etc.) si
limbile slave de apus (poloneza, bulgara, ceha etc.). Clasificarea este
prezent si n lucrarea lui M. Lomonosov asupra elementelor comune din
aceste limbi.
Investigrile genealogice n materie de studiu comparativ al
grupurilor de limbi snt proiectate, de cele mai dese ori, asupra familiei
europene, sibiriene si iberice. Astfel, cercettorul german R. Schtralenberg
compar aceste familii de limbi din perspectiv lexical, evidentiind un sir
de interferente n fondul lexical de baz.
Pentru A. Johns, limbile sanscrit, greac, latin, german, celtic
si iranian nregistreaz interferente evidente mai ales n compartimentele
lexical, gramatical si fonetic.
n acceptia lingvistilor B. Bopp, B. de Courtenay, A. Schleicher si
R. Rask, limbile europene constituie familia cea mai numeroas ce
descinde de la limba indo-european!. n aceast ordine de idei, A.
Schleicher ntocmeste arborele genealogic al acestor limbi:
54

Mai trziu, principiul arborelui genealogic a fost proiectat si la
alte familii de limbi.
Din pcate, perspectiva genealogic de clasificare a limbilor nu
ajut ntotdeauna la identificarea corect a nrudirii limbilor (mai ales cnd
unele ramuri ale arborelui genealogic au fost pierdute de-a lungul
timpului fr a lsa documente scrise), iat de ce principiul structural sau
morfologic vine s completeze acest neajuns.
2. .Tomcon, A. ÙEAA VWT74WS9S>A. Oecca. 1910. 448 c.
.5. 5. Dimension!ri structurale ale limbajului
Dimensionarea structural a limbajului se face din perspectiva
evidentierii unor tipuri de contur morfologic.
Primele dimensionri n acest sens apartin cercettorului german F.
Schlegel, care evidentiaz, ntr-un sir de limbi indo-europene, contur
flexionar. Mai trziu, savantul distinge limbi 1) fr structur gramatical,
adic fr flexii (limbile chinez si malaez), pe care le numeste analitice
cu caracter izolat si aglutinat, si 2) flexionare: latina, greaca, sanscrita etc.
Limba indo-european
Limbile ariene
Limbile slavo-germane Limbile ario-greco-italo-celtice
Germana Limbile slavo-lituaniene
Slava
Celtica
Limbile greco-italo-celtice
Greac Lituaniana
Iraniana Limbile indiene Limbile italo-celtice
Albanez
Italica
55
1. W. von Humboldt identific patru tipuri de limbi n baza structurii
cuvntului:
a. izolate,
b. aglutinate,
c. flexionare,
d. incorporate (limbile amerindiene, n care lexemele au
statut de sintaxem).
Si A. Schleicher porneste n clasificarea limbilor de la natura
cuvntului. Astfel, cercettorul marcheaz prin A cuvintele cu semnificatie
pur lexical!, prin AI cuvintele cu functie pur gramatical! (n limba
francez, femelle este un astfel de cuvnt, n numele compus hirondelle
femelle), prin Aa sufixul n cuvnt, prin aA prefixul, prin A/a infixul, iar
prin Aa flexia intern. Pentru savant, snt 1) limbi izolate acele limbi
cuvintele crora au formula A, A + AI, 2) limbi aglutinate sintetice acele
limbi care nglobeaz structura lexical redat prin formula Aa, aA A/a, 3)
limbi aglutinate analitice cele n care lexicul se ncadreaz n formulele Aa
+ AI, aA + AI, 4) limbi flexionare sintetice cele cu structura lexical de
tipul aAa, Aaa, Aa si 5) limbi flexionare analitice cele cu urmtoarele
structuri ale vocabularului: aAa + AI, Aaa + AI.
n aceast ordine de idei, E. Sapir identific limbi flexionare
analitice, sintetice si polisintetice (sau incorporate), ale cror unitti
lexicale si gramaticale nregistreaz legtur strns. Aceast legtur este
mai slab n limbile izolate (ale cror unitti lexicale si gramaticale nu
nregistreaz o legtur formal, ci doar intonational), aglutinate,
fuzionate si simbolizate.
Clasificarea morfologic cea mai cunoscut astzi apartine
cercettorilor germani Schlegel si Humboldt. Dumnealor identific limbi
izolate, aglutinate, flexionare si polisintetice.
Snt considerate limbi izolate limbile cu structura cuvntului
invariabil, n sensul c acesta nu nglobeaz afixe si desinente, adic
numele nu are categorii gramaticale (gen, numr, caz); verbul numr, timp,
persoan etc. Aceste limbi mai snt numite si amorfe (de exemplu, limba
chinez). n ele, relatiile dintre cuvinte se exprim prin contur melodic.
Limbile aglutinate nregistreaz multe afixe monosemantice
64
unite
si mai durabil cu rdcina cuvntului
65
. Nominalizm drept limbi aglutinate
limba bantu, limbile turco-ttare, mongole etc.

64
Dac este nevoie de a reda nc o semnificatie, se mai adaug un afix la
rdcina cuvntului.
56
Limbile flexionare nregistreaz morfeme polisemantice, unite
durabil la rdcina cuvntului. Astfel, n romn, morfemul a, n cuvntul
mama, red genul, numrul, cazul si determinarea.
Limbile flexionare nglobeaz deseori si diferite morfeme ce
exprim acelasi sens gramatical. Astfel, n romn, numrul plural al
numelor este redat att prin morfemul - i, ct si prin morfemul e: pomi,
case, Codri etc.
Practica lingvistic arat c dac sensul lexical si cel gramatical snt
redate n limb de unul si acelasi cuvnt, limba se calific drept sintetic!:
dac ns sensul gramatical este exprimat de o unitate suplimentar,
identificm o limb analitic!.
Clasificarea morfologic a limbilor nici pe departe nu este perfect.
Neajunsurile ei snt identificate de A. Meillet, I. Fortunatov si E. Sapir.
Nominalizm cteva dintre ele:
1. clasificarea morfologic, n forma ei traditional, marginalizeaz
contururile fonetic si sintactic ale limbilor, ceea ce nu conditioneaz o
clasificare calitativ,
2. la baza clasificrii morfologice este pus principiul cultural, ceea ce
stimuleaz tangential o oarecare discriminare lingual.
n aceast ordine de idei, E. Sapir propune cteva criterii de
clasificare a limbilor care, dup prerea Dumnealui, ar tine cont att de
contururile fonetic si sintactic ale limbilor, ct si de egalitatea lingual a
idiomurilor. Astfel, lingvistul identific mai nti patru tipuri de sens: 1)
lexical de baz, 2) lexical nou (deseori derivativ), 3) gramatical concret si
4) gramatical pur. n conformitate cu aceste tipuri de sens, cercettorul
mparte limbile n 1) simple cu raporturi pur relationale (cele ce nglobeaz
tipurile 1-4 de sens), 2) complexe cu raporturi pur relationale (cele ce
nglobeaz tipurile 1, 2 si 4 de sens), 3) simple cu raporturi relationale
mixte si 4) complexe cu raporturi relationale mixte.
Criteriul 2 ne ajut s identificm limbile izolate, aglutinate,
fuzionate si simbolizate. Criteriul 3 pune n evident limbile analitice,
sintetice si polisintetice.
Clasificarea n baza criteriilor propuse de E. Sapir pare un pic
subiectiv. n acest sens, Peirce si Grinberg propun de a completa criteriile
enumerate cu cel cantitativ ce ar nltura, dup prerea lor, subiectivismul
din clasificarea limbilor.

65
De aici si termenul aglutinare, adic alipire.
57
2. 2.Tomcon, A. ÙEAA VWT74WS9S>A. Oecca. 1910. 448 c.
5. 6. Interaciuni linguale
Prin termenul interaciuni linguale, concepem interferentele
dintre limbi ce apar n cadrul functionrii lor, deoarece principiile
lingvistice arat c nu exist limbi izolate.
Interferentele linguale snt impulsionate de cauze extralinguale:
1. adoptarea benevol (n cazul unei limbi mai prestigioase sau mai
simple n ntrebuintare) sau impus a unei noi limbi de ctre
comunitatea lingual si utilizarea acesteia paralel cu limba autohton
(cazul limbii ruse n Moldova),
2. contactul des sau permanent al membrilor diferitor comunitti
linguale.
3. Aceste interferente conditioneaz schimbri att ntr-o limb, ct si n
mai multe limbi.
4. Identificm contact lingual atunci, cnd individul utilizeaz alternativ
limbile. Contactul va fi mai des si mai amplu, dac limbile
ntrebuintate nregistreaz nrudire.
5. Contactul interlingual se produce si datorit prezentei substratului,
superstratului si adstratului n limb, ncettenite initial drept
mprumuturi.
2. Tomcon, A. ÙEAA VWT74WS9S>A. Oecca. 1910. 448 c

58
SUBIECTE PROPUSE PENTRU DISCU.IE LA ORELE
PRACTICE:
MODUL I: NO'IUNI GENERALE DESPRE LIMBAJ .
ESEN'A ASPECTELOR LIMBAJ ULUI
1. Corelatia dintre limb, vorbire si text.
2. Formele de existent a limbii.
3. Particularittile nationale si istorice ale limbilor literare.
4. Limba si cultura.
5. Situatii linguale.
6. Generarea si receptarea mesajului.
MODUL II: LIMBAJ UL DREPT REALITATE A G8NDIRII
1. Afazia si gndirea.
2. Vorbirea intern si gndirea.
3. Gndirea si bilingvismul.
4. Cuvntul si notiunea.
MODUL III: STRUCTURA ASPECTULUI SEMANTI C AL
SEMNULUI LINGUAL
1. Sens si semnificatie n cuvnt.
2. Cmpul semantic (sau grupul tematic de cuvinte) si importanta lui n
cercetrile lingvistice actuale.
3. Hiponimia, hiperonimia, sinonimia si antonimia n limb.
4. Terminologia si onomastica.
5. Probleme contradictorii de analiz morfematic a cuvntului.
MODUL IV: STRUCTURA ASPECTULUI FORMAL AL
SEMNULUI LINGUAL
1. Formele sonor si grafic ale semnului lingual. Notiunea de semn de
gradele doi si trei.
2. Principiul binar n cercetrile fonologice.
MODUL V: LIMBA FENOMEN DINAMIC
1. Schimbri linguale n compartimentele gramatical, lexical si
fonologic.
2. Elemente universale n limbi.
59
SURSE BIBLIOGRAFICE RECOMANDATE SPRE
DOCUMENTARE /N CADRUL SUBIECTELOR DE DISCU.IE
PROPUSE PENTRU ORELE PRACTICE:
1. Graur, A. Tratat de lingvistic( general(. Bucuresti: Editura
Academiei de Stiinte a R. P. D. ,R., 1978. 426 p.
2. Meuxoncxax H., Hopman F., Hnornnxon F., Cynpyn A. ÙEAA
VWT74WS9S>A. Mnncx: Btm+max mxona, 1983. 346 c.

60

ANGELA CO'CIUG

L I N G V I S T I C A
G E N E R A L )

( c u r s d e l e c t i i )

Bun de tipar 14.10.2004. Garnitura Times New Roman. Comanda nr. 101. Tiraj 100.
Tipografia Universittii de Stat Alecu Russo din Blti. Mun. Blti, str. Puskin, 38

Lingv Gener

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lingv Gener

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat Alecu Russo din B!li

S-ar putea să vă placă și