Sunteți pe pagina 1din 437

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Direcţia generală de informaţii a apărării

Simpozionul INFO-PSIHO 2013

PSIHOLOGIE MILITARĂ - în slujba interesului naţional -

Coordonator:

Col. dr. psih. Cristian DOBRE

EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I“ Bucureşti, 2013

1

Coordonator:

Colonel dr. psih. Cristian DOBRE

Moderatori:

General-maior Dan PLĂVIŢU Colonel Aurelian VLADU Colonel dr. psih. Cristian DOBRE

Colectivul ştiinţific:

Psih. BUCUR Luminiţa Psih. TOADER Cristian Dr. psih. MARINEANU Doru Psih. JIANU Alexandru Dr. psih. TURC Darius Psih. NĂSTASE Sorin Psih. FILIP Mihaela Dr. psih. TRANDAFIR Doina

Colectivul de organizare:

Psih. PREOTEASA Cătălin Psih. CIOCOTEA Ioana Psih. NEACŞU Virginia Psih. DUMITRESCU Cătălin Paul Psih. NEDEA Cristina Psih. ROŞU Cătălina Psih. VARTIC Cristina Psih. TUDOR George

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Psihologie militară - în slujba interesului naţional / coord.: dr.Cristian Dobre. - Bucureşti : Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, 2013 Bibliogr. ISBN 978-606-660-040-8

I. Dobre, Cristian (coord.)

159.9:355

© Toate drepturile asupra prezentei ediţii şi responsabilitatea privind conţinutul studiilor sunt rezervate autorilor şi nu pot fi atribuite unor instituţii ale statului sau utilizate în justiţie.

ISBN 978-606-660-040-8

2

CUPRINS

PREFAŢĂ General-maior Marian HĂPĂU

SECŢIUNEA I PSIHOLOGIA ÎN SLUJBA STRUCTURILOR DIN SISTEMUL DE APĂRARE ŞI ORDINE PUBLICĂ

Cristian DOBRE Psihologia operaţională în mediul militar …………………

15

CSABA Kiss Influenţa testelor de stimulare - acomodare

în

economia examinării poligraf

22

Irena DUMITRU, Ella-Magdalena CIUPERCĂ

O

reevaluare a impactului psihologiei

asupra analizei informaţiilor

37

Paul HERINEAN Utilizarea tehnicilor de detectare a comportamentului simulat la interviurile de angajare în instituţiile din domeniul securităţii naţionale

46

Ionela DAVID Implicaţii psihologice ale comunicării nonverbale transculturale

în

activităţile de HUMINT

53

Richardo NEDELA De la tehnologia informaţiei la psihologia informaţiei-psihologia în era informaţională

60

Meda UDROIU Impactul psihologic al e-learning în organizaţiile militare

69

Remus Nelu ROŞCA, Anghel Ilie GRĂDINARU Coordonarea ochi-mână componentă importantă pentru evaluarea psihologică pentru port armă

77

Gheorghe URSULEAN Peri robo psyches

84

3

SECŢIUNEA a II-a EVALUAREA ŞI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII

Irina HOLDEVICI, Barbara CRĂCIUN Utilizarea procedurilor mindfulness în diminuarea stresului organizaţional

93

Cristina IONICA, Dorina COLDEA Dominante de personalitate şi motivaţionale pentru satisfacţie profesională în mediul militar

102

Gabriel ŢÂRU, Nicoleta MOCANU Studiu cu privire la principalele trăsături de personalitate necesare realizării la nivel optim a sarcinilor specifice profesiei de criminalist

113

Luminiţa BUCUR, Cristina VARTIC, Cătălina Florina ROŞU Influenţa participărilor repetate în misiuni în teatrele de operaţii asupra vieţii de familie a militarilor

123

Constantin Cristian TOADER ,Virginia Claudia NEACŞU Rolul robusteţii ca dimensiune a personalităţii în manifestarea stresului în teatrul de operaţii

130

Virginia Claudia NEACŞU, Cristina NEDEA, Teodora-Elena DELICAN Stiluri de umor şi trăsături de personalitate

137

Manuela VÂRLAN Evaluarea psihologică la distanţă a liderilor în gestionarea crizelor

145

Andreea Corina ROPOTEANU, Daniela Ancuţa JUNCU Stresul psihic şi elemente de psihoterapie la pacienţii cu tulburări cardiovasculare

151

Annemari MOISE, Pompiliu POSTU, Andrei ŞTEFAN Trainingul - o modalitate eficientă de management al stresului în organizaţia militară

160

Cerasela TUDOSE Variabile individuale şi vulnerabilitate la stres

169

Elena NEFIRU Ghid de prevenire a suicidului

177

Maria Magdalena MACARENCO Înţelegerea traumei de război. Modalităţi de tratament

186

4

Carmen Irina PAVEL Stresul - ce este şi cum îl gestionăm

196

Adrian DINU Construirea unui chestionar dedicat examinării conducătorilor auto cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei

202

Sonia VRÎNCIANU Scala conformismului la normele de gen tradiţionale în cuplul conjugal - construcţie şi validare

211

Nicolae NEDEA, Cristina NEDEA Psihoterapia cognitivă-comportamentală în depresii

223

Ionela DAVID, Denis LIXĂNDROIU, Cristina ONCEL Motivarea paraşutistului militar din structurile forţelor pentru operaţii speciale

231

Elvira SUCIOAIA Reglarea afectivă şi adaptarea

236

Bogdan MINJINA Evaluarea psihologică a personalului din domeniul ordinii şi siguranţei publice în practica internaţională

245

Aurelia CANĂ Rolul anamnezei psihologice în alcătuirea profilului ofiţerului din structurile de informaţii

254

Ruxandra Gabriela GHIBU Scală cu ancore comportamentale – scafandri

259

Maria GIOSAN Factori psihologici în obţinerea succesului

266

Oana SORESCU, Florica BORDEI CHIRICĂ Prevalenţa comportamentelor autoagresive în rândul persoanelor private de libertate 2010-2012

271

Ciprian HANCIUC, Irina-Alexandra SIMION, Monica TUZLUCHI, Ruxandra-Gabriela GHIBU, Laura Petrovici-SÎRBESCU, Gherghina ALEXE, Camelia-Ana STAMATE Somalia/Cornul Africii – câmp de luptă naval

280

5

SECŢIUNEA a III-a PSIHOSOCIOLOGIA ORGANIZAŢIEI Teodora-Simona CORNOIU, Dumitru-Nicu CORNOIU, Anca-Octaviana ACHIM Intervenţia psihologiei muncii în integrarea profesională, deziderat al interesului naţional

291

Florian GHEORGHE Bandele infracţionale şi utopia securităţii

302

Adrian PRISĂCARU Optimizarea selecţiei psihologice la intrarea în sistemul militar

307

Ioana Elena CIOCOTEA, Cătălin PREOTEASA, Cătălin Paul DUMITRESCU

Valenţele inteligenţei emoţionale în exercitarea leadershipului militar

317

Maria Cristina CHIRU Managementul timpului în organizaţiile militare

325

Săndica-Simona UDREA, Nicoleta TOPOLEANU Rolul comunicării informale în organizaţia militară

332

Mariana ALEXE Consideraţii teoretice privind adaptarea ca factor generator de performanţă în structurile militare

341

Florentina PESCARU, Valentin HALMAGIU, Oana MORARU Managementul lucrului în echipaj la piloţii militari

348

Nicolae SĂVULESCU Munca în echipa militară - formarea abilităţilor de performanţă şi viaţă în echipa cazonă

354

Doina TRANDAFIR, Iuliana TUDOR, Violeta IONESCU, Vasile GHERGHINA Studiu de etalonare şi validare a chestionarului de structură a temperamentului pentru piloţii militari

361

George TUDOR Procedee psihologice de îmbunătăţire a comunicării în procesul de transmitere a cunoştinţelor în cadrul şcolii

372

Cosmina MARIAN Imaginea de sine - factor hotărâtor în dinamica relaţiilor interpersonale

376

Cristian ILIE Influenţa proceselor de microgrup asupra performanţei profesionale

380

Sorin CÎRSTEA Caracteristicile manipulării media şi a operaţiilor psihologice în timpul conflictului din Kosovo

391

Constantin ROANGHEŞI, Mariana DUMITRU, Cezar IONECI, Georgiana ZONEA Starea moralului în forţele aeriene - o abordare multianuală

401

Olga TROFIMOV, Camelia STAMATE, Monica TUZLUCHI Importanţa prevenţiei consumului de alcool şi droguri în unităţile militare

408

Georgeta ŢÂRLEA, Alina Rodica BANIA, Emilia GRĂJDAN Comunicarea organizaţională. Stiluri de comunicare şi leadership

417

Ilona VOICU, Vasile MARINEANU Cultură organizaţională în mediul militar

426

6

CONTENT

FOREWORD – Major - General Marian HĂPĂU

PART I PSYCHOLOGY APPLIED IN THE NATIONAL DEFENCE AND SECURITY SYSTEM

Cristian DOBRE Operational psychology in the military

15

CSABA Kiss The value of stim tests for the improvement of poligraph assessment

22

Irena DUMITRU, Magdalena Ella CIUPERCĂ A reassessment of psychology's effect on intelligence analysis

37

Paul HERINEAN The use of deceptive detection techniques during the inteview for admission in the national security system

46

Ionela DAVID The psychological relevance of nonverbal transcultural communication for the HUMINT activities

53

Richardo NEDELA From technology information to psychology information Psychology in the informational age

60

Meda UDROIU The psychological effect of e-learning in the military

69

Remus Nelu ROŞCA, Anghel Ilie GRĂDINARU Hand-eye coordination – an important dimension of the psychological assessment of the mental fitness for carrying a firearm

77

Gheorghe URSULEAN Peri robo psyches

84

7

PART II PERSONALITY- ASSESSMENT AND DEVELOPMENT

Irina HOLDEVICI, Barbara CRĂCIUN The use of mindfulness techniques in diminishing organizational stress ………………………………………………………

93

Dorina COLDEA, Cristina IONICA Main personality and motivational aspects for professional satisfaction in the military

102

Gabriel ŢÂRU, Nicoleta MOCANU

A

study on the main personality traits in the criminologist job

description

113

Luminiţa BUCUR, Cristina VARTIC, Cătălina Florina ROŞU The influence of multiple deployments in the familiy life

of

the military personnel

123

Constantin Cristian TOADER ,Virginia Claudia NEACŞU The role of personality hardiness in stress manifestation

in

the theaters of operations

130

Virginia Claudia NEACŞU, Cristina NEDEA, Teodora-Elena DELICAN Humor styles and personality traits

137

Manuela VÂRLAN Long distance psychological assessment

of

leaders in crisys management

145

Andreea Corina ROPOTEANU, Daniela Ancuţa JUNCU Psychological stress and the psychoterapy of cardiovascular patients

151

Annemari MOISE, Pompiliu POSTU, Andrei ŞTEFAN Training as an efficient tool for stress management in the military

160

Cerasela TUDOSE Personality variables and stress vulnerability

169

Elena NEFIRU Suicide prevention guide ……………………………………………… …

177

Maria Magdalena MACARENCO Understanding war trauma. Treatment strategies

186

8

Carmen Irina PAVEL Stress-definition and management

196

Adrian DINU

A questionnaire for the assessment of professional drivers with

increased responsibility in traffic safety …………………………………

202

Sonia VRÎNCIANU The construction and validation of the Conformity

to

Gender Norms in the Marital Couple Scale

211

Nicolae NEDEA, Cristina NEDEA Cognitive-behavioral therapy of depression

223

Ionela DAVID, Denis LIXĂNDROIU, Cristina ONCEL Motivating the paratroopers of the special operations forces

231

Elvira SUCIOAIA Emotional regulation and psychological adjustment

236

Bogdan MINJINA The psychological assessment of the law enforcement personnel

in

the international practice

245

Aurelia CANĂ The role of psychological anamnesys in creating the profile

of

the intelligence officer

254

Ruxandra Gabriela GHIBU

A

behaviorally anchored rating scale for combat divers

259

Maria GIOSAN The psychological factors of succes

266

Florica CHIRICĂ BORDEI, Oana SORESCU The prevalence of self-aggresive behavior in inmates 2010-2012

271

Ciprian HANCIUC, Irina-Alexandra SIMION, Monica TUZLUCHI; Ruxandra-Gabriela GHIBU, Laura PETROVICI-SÎRBESCU, Gherghina ALEXE, Camelia-Ana STAMATE Somalia/The Horn of Africa – a naval battlefield

280

9

PART III ORGANIZATIONAL PSYCHO-SOCIOLOGY

Simona Teodora CORNOIU, Nicu Dumitru CORNOIU, Octaviana Anca ACHIM

The influence of work psychology in professional integration - a national interest desiderate

291

Florian GHEORGHE Criminal gangs and the utopy of safety

302

Adrian PRISĂCARU The optimization of the psychological assessment in the military recruiting stage

307

Ioana Elena CIOCOTEA, Cătălin PREOTEASA, Cătălin Paul DUMITRESCU The valences of emotional intelligence in the military leadership

317

Maria Cristina CHIRU Time management in the military

325

Simona Săndica UDREA, Nicoleta TOPOLEANU The role of informal communication in the military

332

Mariana ALEXE Theoretical considerations concerning adjustment as a performance factor in the military

341

Florentina PESCARU, Valentin HALMAGIU, Ioana MORARU Crew management of the military pilots

348

Nicolae SĂVULESCU Team work in the military- creating military performance and lifestyle abilities

354

Doina TRANDAFIR, Iuliana TUDOR, Violeta IONESCU, Vasile GHERGHINA Standartization study of the temperament structure questionnaire for military pilots

361

George TUDOR Psychologycal strategies of improving communication in the teaching

372

Cosmina MARIAN Self-image - a decisive factor of the interpersonal dynamics

376

Cristian ILIE The influence of small group proces's on professional performance

380

Sorin CÎRSTEA Media manipulation and PSYOPS in KOSOVO

391

Constantin ROANGHEŞI, Mariana DUMITRU, Cezar IONECI, Georgiana ZONEA Moral in airforce – a multianual approach

401

Olga TROFIMOV, Camelia STAMATE, Monica TUZLUCHI The importance of alcohol and drug abuse prevention in the military

408

Georgeta ŢÂRLEA, Alina Rodica BANIA, Emilia GRĂJDAN Oraganisational communication. Communication styles and leadership

417

Ilona VOICU, Vasile MARINEANU Organisational culture in the military

426

10

PREFAŢĂ

Mediul internaţional al zilelor noastre deşi stabil, în ansamblul său, continuă să fie caracterizat de crize economice, financiare, sociale, politice, diplomatice, nucleare, umanitare şi conflicte regionale, generate în mare parte, de lupta pentru resurse naturale, pieţe de desfacere şi influenţă regională. În paralel, pot fi remarcate modalităţi diverse din alte tipuri de confruntări, precum cele ideologico-religioase, etnico-separatiste, de destabilizare internă, de subminare economică şi financiară, de compromitere politică şi socială, de dezbinare naţională, de condiţionare unilaterală, de dezintegrare şi înlocuire a unor sisteme de valori, de distrugere a speranţei populaţiei de rând în ziua de mâine etc. – care atentează mai direct ori mai subtil la interesul naţional. Indiferent de natura binomului „competiţie - confruntare” ce se manifestă pe plan internaţional, promovarea interesului naţional rămâne cheia de boltă a eforturilor fiecărei entităţi statale implicate şi nu numai. În acest context, imperativul promovării interesului naţional al României, în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene şi NATO este din ce în ce mai evident, fapt ce presupune implementarea sa nu numai prin intermediul instituţiilor abilitate, dar şi prin reprezentanţii societăţii civile, în general. Promovarea interesului naţional nu este doar un demers declarativ, ci un proces laborios, care implică plenar şi multidimensional resurse diferite ale societăţii, dar, cu precădere resursa umană. În acest context, componentele Sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au datoria, ca împreună cu alte componente ale societăţii civile să depună eforturi susţinute în direcţia de referinţă pentru înţelegerea situaţiei geo-politice, economico-financiare şi nu în ultimul rând a celei socio-culturale internaţionale, cu scopul prevenirii şi contracarării oricărei forme de agresiune la adresa interesului naţional.

Acest deziderat se poate pune în valoare prin abordarea pro-activă a fiecărei faţete a cunoaşterii, înţelegerii, prognosticării şi prevenirii, într-o manieră obiectivă, relevantă şi neutră, temeinic documentată şi oportună, astfel încât să sprijine activ deciziile strategice ale liderilor de nivel înalt. În cadrul acestui demers, factorul uman continuă să rămână, încă, un domeniu ce mai are multe elemente de relevat, în viitor, în ciuda progreselor tehnico-ştiinţifice ale momentului. Acest aspect aparţine, prin excelenţă, psihologilor, ce continuă să studieze mecanismele psiho-sociale şi sociologice care fac posibilă gândirea umană, luarea deciziilor, structurarea personalităţii, procesele de relaţionare şi adaptare socială, cristalizarea coeziunii unor entităţi, dinamizarea sau anomizarea unor organizaţii, excesele extremiste, separatiste, teroriste ori criminale ale unor indivizi sau grupuri, dezvoltarea unor trăsături morale speciale, fie că se vorbeşte de pregătirea propriei resurse umane, fie de analizarea unor ţinte din cadrul unor organizaţii ostile. Dezvoltările în domeniu ale ultimilor ani au consfinţit valoarea informaţiilor de natură PSYINT („psychological intelligence”) şi le-a oferit un viitor promiţător. Având la bază aceste consideraţii, se apreciază că respectarea codului deontologic de conduită profesională al psihologului şi cel al militarului reprezintă un garant al legalităţii şi moralităţii psihologiei militare, ca domeniu distinct al psihologiei generale şi ca vector de înţelegere a fiinţei umane.

11

Lucrarea „Psihologie militară – în slujba interesului naţional” reprezintă, fără îndoială, deopotrivă, un demers ştiinţific de mare valoare şi o iniţiativă curajoasă, ce invită, prin conţinutul său componentele sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, alături de structuri şi personalităţi remarcabile din societatea civilă să conlucreze mai intens şi mai eficient, pentru promovarea interesului naţional, evident, prin demersurile specifice acestui domeniu de activitate. Articolele ştiinţifice şi practic-aplicative de psihologie, psiho-sociologie şi sociologie, care au făcut obiectul Simpozionului INFO-PSIHO 2013, aflat la a V-a ediţie, au răspuns cu succes la temele de maximă actualitate ale prezentului şi la provocările viitorului.

Remarcăm, în mod deosebit, subtitlul cărţii „în slujba interesului naţional”, care aduce, astfel, în contextul definit mai sus, o abordare comprehensivă şi complementară ale unora dintre cele mai de interes şi provocatoare teme ale momentului, pe parcursul celor peste 35 de articole redactate de personalităţi de marcă şi experţi din domeniul psihologiei. Capitolul I, intitulat „Psihologia în slujba structurilor din sistemul de apărare şi ordine publică”, reuneşte articole care ating problematici de interes ridicat ale psihologiei militare aplicate. Aceste abordări se situează, în mod privilegiat, la graniţa dintre două ştiinţe, cea a psihologiei şi ştiinţa militară. Această interdisciplinaritate fericită aduce beneficii ambelor domenii. Abordări, precum: locul şi rolul psihologiei operaţionale în mediul militar, analiza de intelligence, detectarea comportamentului simulat, moralul trupelor etc. - reprezintă doar câteva dintre temele de interes ale acestui capitol. Capitolul II, intitulat „Evaluarea şi dezvoltarea personalităţii”, grupează lucrări incitante cu privire la noi metode şi tehnici de descifrare a personalităţii umane, în vederea unei mai bune înţelegeri a acesteia, cum ar fi cele referitoare la dezvoltarea unor noi instrumente de evaluare a personalităţii, descifrarea mecanismelor comportamentelor deviante, identificarea profilelor psihologice ale unor profesii, studii cu privire la locul şi rolul proceselor motivaţionale, abordări legate de gestionarea stresului, concluzii cu privire la testarea poligraf şi altele asemenea. Capitolul III, intitulat „Psihosociologia organizaţiei” adună teme de mare interes cu privire la locul şi rolul psihologiei muncii şi transporturilor, evaluarea şi stimularea eficienţei organizaţiei militare ori poliţieneşti, activitatea de selecţie psihologică la intrarea în sistem, managementul timpului, efectele lucrului în echipă, efectele benefice şi limitele comunicării în structurile militare şi altele. Conţinutul remarcabil al temelor expuse în paginile acestei cărţi, maniera, deopotrivă academică şi prietenoasă de prezentare a acestora şi caracterul lor practic- aplicativ, asociate cu expertiza ştiinţifică, didactică, de cea mai înaltă ţinută şi experienţa internaţională, inclusiv din teatrele de operaţii militare ale unor autori - reprezintă tot atâtea motive şi invitaţii de a citi această carte ce deschide noi orizonturi spre cunoaştere şi spre auto-perfecţionare în domeniul psihologiei militare.

General-maior Marian HĂPĂU, Bucureşti, 2013

12

SECŢIUNEA I

PSIHOLOGIA ÎN SLUJBA STRUCTURILOR DIN SISTEMUL DE APĂRARE ŞI ORDINE PUBLICĂ

SEC Ţ IUNEA I PSIHOLOGIA ÎN SLUJBA STRUCTURILOR DIN SISTEMUL DE AP Ă RARE Ş I

13

PSIHOLOGIA OPERAŢIONALĂ ÎN MEDIUL MILITAR

Dr. psih. Cristian DOBRE *

Lucrarea reprezintă o invitaţie de abordare a psihologiei atât din perspectiva psihologilor de meserie, cât şi a celor ce nu sunt licenţiaţi ai acestui domeniu, dar, trebuie să cunoască modalităţi psihologice de soluţionare a celor mai diverse situaţii de viaţă. Această psihologie, numită în occident „psihologie operaţională” este aplicabilă şi utilă în toate sferele societăţii umane, inclusiv în cea conturată de mediul militar. Găsirea răspunsurilor la întrebări precum: Ce trebuie făcut atunci când suntem obosiţi excesiv?, Cum facem faţă stresului postraumatic de luptă?, Cum putem să motivăm subordonaţii în situaţii dificile?, Cum se poate preveni o situaţie de risc?, Cum se poate gestiona o situaţie de criză?, Cum ne putem îmbunătăţi performanţele memoriei, ale atenţiei, dar pe cele judecative?, Ce trebuie să facem pentru a relaţiona mai bine cu alte persoane?, Ce este de făcut pentru a ne adapta mai bine la mediul multinaţional din teatrul de operaţii militare?, Cum se poate consolida încrederea în forţele proprii?, Cum ne putem dezvolta pe noi înşine?, reprezintă doar câteva dintre întrebările la care încearcă să răspundă psihologia operaţională.

1. Introducere Deşi are o vârstă de peste 70 de ani, pe plan internaţional, „Psihologia operaţională” nu a reuşit să se impună, cu adevărat, în peisajul ştiinţific românesc, nici la acest moment. Potrivit experţilor în domeniu, această disciplină s-a născut în anii 40, atunci când a fost introdusă de „Office of Strategic Services”, precursorul „Central Intelligence Agency”, pentru evaluarea psihologică a ofiţerilor ce urmau să lucreze în structurile de contraspionaj . Acest domeniu s-a diversificat şi s-a îmbogăţit continuu, el fiind integrat, la orizontul anilor 1970 şi în structurile americane de informaţii, de poliţie şi ale armatei, iniţial, pentru ca mai apoi să acopere domenii de investigare psihologică specifice justiţiei, gestionării securităţii organizaţionale, industriale şi sociale etc. În prezent, psihologia operaţională este întâlnită în mai toate organizaţiile guvernamentale americane şi vest-europene, în marile companii şi în sectorul privat - ca şi afacere proprie. Psihologii operaţionali şi-au definit un domeniu de activitate clar, care are un impact foarte mare în creşterea eficienţei structurilor în folosul cărora lucrează, fapt argumentat şi de un venit mediu anual de 97.000 USD/specialist, la nivelul anului 2012.

* Ministerul Apărării Naţionale *** http://oppsych.com/about/what-is-operational-psychology/ ***http://www.psychologyschoolguide.net/psychology-careers/operational-psychologist/ (indeed.com)

15

Din păcate, în România, această ramură a psihologiei nu a fost delimitată conceptual, până la acest moment, fapt demonstrat şi de lipsa de puncte de vedere naţionale publicate, atât în spaţiul virtual, cât şi în cel al literaturii de specialitate scrise § . Acest demers se doreşte a fi „certificatul de naştere” pentru psihologia operaţională românească.

2. Locul şi rolul psihologiei operaţionale Domeniile de activitate ale psihologiei operaţionale sunt focalizate pe dezvoltarea unor tehnici specifice de comunicare, de interrelaţionare, de creştere a încrederii în sine, de promovare a unui produs pe piaţă, de identificare a profilului psihologic al unei entităţi individuale sau colective, de descifrare a influenţelor culturale asupra atitudinilor şi comportamentelor, de prevenire a unor comportamente deviante şi a violenţei, de prognozare a comportamentelor unor grupuri sau subiecţi care pot aduce prejudicii la adresa securităţii statului sau a unor organizaţii (cu referire la terorişti, extremişti, criminali, infractori etc.), de îmbunătăţire a performanţelor individuale ale unor persoane (de memorare, de gândire, de analiză, de atenţie, de percepţie, de persuasiune etc.), de descurajare a unor acţiuni ilegale, de stimulare a mecanismelor motivaţionale şi multe altele. Caracteristica de bază a psihologiei operaţionale este aceea că, pornind de la cercetări aprofundate în domeniu, experţii săi îşi propun să implementeze tehnici simple de natură psihologică, ce pot fi utilizate şi de ne-psihologi în activităţile lor curente. Acest fapt s-a impus ca o necesitate, deoarece s-a constatat că este imposibil ca fiecare domeniu de activitate al omului să fie încadrat cu psihologi şi mai mult decât atât, este imposibil să se pună în spatele fiecărei persoane un psiholog consilier, care să-i ofere soluţiile ştiinţifice şi practic-aplicative cele mai potrivite de a acţiona în varietatea aproape infinită a situaţiilor pe care viaţa reală le ridică. Celelalte domenii ale psihologiei se adresează, prin excelenţă persoanelor care au fost licenţiate în psihologie, neglijând, poate, involuntar, ne-psihologii, pe care, fie îi obligă să apeleze la experţi, fie să interpreteze în propria lor manieră concepte psihologice înalt elaborate, care utilizează o terminologie specifică, uneori inaccesibilă omului obişnuit. Acest fapt, în cele mai multe cazuri, îi îndepărtează pe oamenii obişnuiţi de psihologie ori crează premize pentru producerea unor erori axiologice şi acţionale. Pentru a preveni aspectele menţionate, psihologia operaţională s-a concentrat pe construirea unor tehnici simple, inteligibile ne-specialistului, ce pot fi utilizate în viaţa sa de zi cu zi, pentru a se înţelege mai bine pe sine, în primul rând, dar şi pentru a-i înţelege pe alţii şi mediul în care acesta trăieşte. Utilitatea psihologului operaţional este justificată de demersul său de proiectare, experimentare, validare şi transmitere a tehnicilor de care s-a amintit ne- specialiştilor şi de monitorizarea, pilotarea acestora şi nu în ultimul rând de oferire a suportului necesar de rezolvare a unor situaţii, care nu au fost descrise în totalitate de tehnicile psihologiei operaţionale.

§ *** o simplă căutare pe www. a sintagmei „psihologie operationala” nu va afişa nici măcar un rezultat, comparativ cu sintagma „operational psychology”, care va releva multiple preocupări ale cercetătorilor şi practicienilor din domeniul psihologiei de pe alte meridiane.

16

Având în vedere diversitatea ariilor acoperite de această psihologie şi dinamica situaţiilor de viaţă cu care se poate confrunta o persoană ori organizaţie, se estimează că poziţia psihologului operaţional este foarte bine definită. Psihologia operaţională se relaţionează cu alte domenii ale psihologiei, din care pot fi amintite: psihologia generală, clinică, a comportamentului deviant, juridică, a riscului şi crizelor, diplomatică ** , militară, politică, penitenciară, a reclamei, a personalităţii, socială, organizaţională, şcolară, a vârstelor şi altele. Având în vedere ariile sale de aplicabilitate, psihologia operaţională a împrumutat metodele de bază ale psihologiei generale, cărora le-a dat propria arhitectură, urmare a combinării acestora cu unele caracteristici specifice ale metodelor situate la graniţa cu zonele cu care aceasta a interacţionat – de exemplu, cea diplomatică, juridică, militară, a informaţiilor, contrainformaţiilor şi contraterorismului, industrială, socială, politică, judiciară, de marketing, organizaţională etc. Considerăm că psihologia operaţională are un viitor de lungă durată, atât în structurile guvernamentale, cât şi în cele private.

3. Aplicaţii practice ale psihologiei operaţionale în mediul militar Deşi concepută, iniţial, pentru structurile specializate în culegerea de informaţii, aşa după cum s-a mai arătat, psihologia operaţională a fost îmbrăţişată, foarte de timpuriu şi de organizaţia militară, urmare a multiplelor sale aplicaţii în câmpul tactic. Acest proces a continuat şi treptat, tot mai multe armate au integrat psihologia operaţională în procesul de pregătire şi instrucţie al propriului personal. Găsirea răspunsurilor la întrebări precum: Ce trebuie făcut atunci când suntem obosiţi excesiv?, Cum facem faţă stresului postraumatic de luptă?, Cum putem să motivăm subordonaţii în situaţii dificile?, Cum se poate preveni o situaţie de risc?, Cum se poate gestiona o situaţie de criză?, Cum ne putem îmbunătăţi performanţele memoriei, ale atenţiei, dar pe cele judecative?, Ce trebuie să facem pentru a relaţiona mai bine cu alte persoane?, Ce este de făcut pentru a ne adapta mai bine la mediul multinaţional din teatrul de operaţii militare?, Cum se poate consolida încrederea în forţele proprii?, Cum ne putem dezvolta pe noi înşine?, Cum putem să-i înţelegem mai bine pe semenii noştri? Ce este de făcut pentru a ieşi cu bine din cele mai delicate situaţii de viaţă? Cum îi putem convinge mai uşor pe alţii?, Cum pot fi prevenite comportamentele deviante în mediul militar?, Cum se poate schimba atitudinea populaţiei locale în sens pozitiv, în zona de dislocare?, Cum trebuie să se adapteze un militar la situaţia de prizionierat?, Cum reacţionăm la acţiunile teroriste, din punct de vedere psihologic?, Cum se poate dezvolta moralul trupelor? şi multe altele - reprezintă tot atâtea argumente, care susţin implementarea acestei psihologii în armată, prin intermediul infrastructurii de psihologie, deja existente, la acest moment, în organizaţie. În fapt, acest articol, este atât o pledoarie pentru necesitatea şi utilitatea domeniului, dar şi o deschidere spre o specializare superioară a psihologilor militari, ce pot aduce plus-valoare pentru întregul personal al structurilor unde funcţionează, pe de o parte, dar şi pentru organizaţiile respective, în integralitatea lor, pe de altă parte - din

** Dobre, C. – Psihologie diplomatică, Ed. UNAp, Bucureşti, 2012, p. 318.

17

perspectiva creşterii eficienţei tuturor activităţilor, în contextul menţinerii unei stări de spirit superioare.

4. Exemplificarea unor tehnici specifice psihologiei operaţionale – „dobândirea şi consolidarea încrederii în forţele proprii” Acest punct al articolului este destinat oferirii unor exemple practice cu privire la utilitatea psihologiei operaţionale. Am ales, astfel, pentru exemplificare, „dobândirea şi consolidarea încrederii în forţele proprii”. Încă de la naştere omul îşi exersează, mai mult sau mai puţin conştient, „încrederea în forţele proprii”, de cele mai multe ori prin succesiuni repetate de încercări, dintre care unele se finalizează cu reuşite, în timp ce altele cu eşecuri. Dar, ce este, în fapt, „încrederea în forţele proprii” sau pe scurt, „încrederea în

sine”?

Încrederea în forţele proprii este un concept psihologic, definit ca fiind auto- atitudinea faţă de valoarea propriei persoane. Această auto-atitudine se bazează pe o combinaţie de elemente, atât de natură emoţională, morală şi cognitivă, cât şi fiziologică cu privire la propria persoană. „Este ceea ce credem despre propria persoană, fie într-un mod pozitiv, fie negativ şi ceea ce simţim în acest sens”. Conceptul de referinţă, apărut la începutul secolului XX şi teoretizat în anii ’60 s-a dovedit a fi unul foarte important pentru psihologie, urmare a capacităţii sale predictive foarte mari. Indiferent de profesie, de preocupări sau pasiuni, de încercările pe care viaţa le ridică în faţa fiecăruia, de vârstă, sex, religie, rasă sau alt criteriu, încrederea în sine reprezintă un factor psihologic care influenţează marcant felul de a fi şi de a se manifesta al fiecăruia, atât în relaţie cu sine însuşi, cât şi cu ceilalţi. În mediul militar acest concept poate deveni esenţial în îndeplinirea misiunii, fiind, în fapt şi unul dintre componentele constitutive ale moralului. De regulă, reuşitele au un efect pozitiv asupra încrederii în sine, în timp ce nereuşitele dezvoltă, la cele mai multe persoane, neîncrederea în forţele proprii. Unele persoane sunt mobilizate psihologic chiar şi de nereuşite, încercând să se autodepăşească cu fiecare nouă provocare pe care viaţa le-o ridică în faţă, după cum altele se mulţumesc cu mai puţin, fiind foarte prudente în faţa necunoscutului, riscând, astfel să îşi piardă de tot încrederea în ele însele. Încrederea în sine poate oscila pe o plajă de varianţă foarte mare, de la absenţa sa totală, până la exces auto-perceptiv patologic. În cazul absenţei încrederii în sine, acest fapt este facilitat de factori precum: experienţe dramatice de viaţă foarte negative, instabilitate emoţională şi boli psihice, tare caracteriale, viaţa într-un mediu ostil, care generează un nivel de frustare exagerat etc. În cazul excesului auto-perceptiv patologic al încrederii în sine, acesta este facilitat de factori precum: dereglări de personalitate (egocentrism, narcisism, solitism etc.), tare caracteriale (egoism excesiv, „beţia puterii”, hiper-autoritate etc.) sau extremisme ideologice (rasism, xenofobism etc.). În aceste condiţii, cea mai îndreptăţită întrebare este „Ce se mai poate face acum, pentru ca încredrea în forţele proprii să fie optimă?”

E. R. Smith, D. M. Mackie, (2007) Social Psychology p. 107

18

O parte din răspunsul la această întrebare se va regăsi, în tehnicile exemplificate pe parcursul acestui articol, astfel:

Tehnica aprecierii valorii în sine a fiecăruia constă în construirea auto- percepţiei potrivit căreia fiecare om, inclusiv propria persoană este valoroasă, în sine, iar această valoare aşteaptă să fie descoperită şi şlefuită asemeni feţelor unui diamant. „Cristalul reprezintă valoarea intrinsecă a fiecăruia, iar fiecare faţetă capacitatea de a iubi, de a gândi, de a face sacrificii, de a persevera, de a înfrumuseţa şi experimenta frumuseţea şi de a lua decizii bune. Fiecare faţetă poate să fie şlefuită pe măsură ce fiecare din noi se dezvoltă . Această tehnică se bazează atât pe concepţiile culturală şi psiho-fiziologică potrivit cărora, fiecare om este unic, iar naşterea sa este rezultatul a milioane şi milioane de combinaţii probabilistice, care au făcut posibil acest lucru, cât şi pe mecanisme motivaţionale, care trebuie stimulate adecvat. La acest fapt se adaugă ideea potrivit căreia apariţia fiecărei persoane are o valoare certă, dată tocmai de şansa unică de „a fi”, care aşteaptă să fie valorificată, deopotrivă, pentru sine şi pentru alţii. Utilitatea acestei tehnici este pusă în evidenţă de stimularea unor mecanisme motivaţionale, care permit auto-valorizarea propriei persoane, în contextul dat.

născut urmare a unui număr

aproape infinit de posibilităţi. Cu siguranţă, Natura/Dumnezeu a ştiut de ce mi-a oferit şansa de a exista. Trebuie să mă descopăr pe mine însumi şi să văd care este rolul meu în

societate. Voi încerca să-mi şlefuiesc calităţile personale, asemeni feţelor unui diamant. Voi fi din ce în ce mai strălucitor(are) şi ceilalţi o să realizeze adevărata mea valoare. Stă

în puterile mele să fac asta şi sunt gata să depun tot efortul în acest sens

Tehnica raportării cu realism la lumea înconjurătoare constă în abordarea faptelor, persoanelor şi lucrurilor care ne înconjoară cu realism, într-un mod echilibrat şi onest.

Această tehnică se bazează adoptarea unor atitudini specifice faţă de lumea înconjurătoare. Atitudinile în discuţie se referă la următoarele zece aspecte: răbdare, acceptanţă, compasiune, eliminarea judecăţilor negative, detaşare, simţul umorului, deschidere, dedicaţie, relaxare, generozitate. Multe dintre comportamentele enunţate pot fi oferite gratuit, fără consum mare de resurse proprii, iar în schimbul lor se poate obţine mult mai mult. §§

Utilitatea acestei tehnici este pusă în evidenţă în orice situaţie de viaţă. Ea poate angaja toate cele zece atitudini sau numai pe cele mai relevante pentru situaţia dată. De exemplu, pornind de la atitudinile descrise mai sus se pot formula

– „dezvoltarea mea este asemeni cu a unei plante a

”; acceptanţa

următoarele construcţii:

cărei sămânţă o plantez chiar eu. Nu pot forţa planta să crească imediat

„viaţa mi-a dat o provocare pe care trebuie să o accept. Voi încerca să o rezolv cât mai

bine

simţul umorului - „fiecare

deschidere faţă de nou - „cu

lucru are şi o parte haioasă. Ia să vedem care este aceasta

voi înţelege acest lucru, voi realiza cât de bine îmi este mie

compasiune – „sunt oameni pe lume care o duc mult mai rău decât mine. Dacă

De exemplu, un om poate gândi astfel „

m-am

răbdare

”;

”;

”;

siguranţă această problemă poate fi rezolvată şi prin altă metodă. Ia să vedem dacă se

Gleen, R. S., (2007), 10 Simple Solution for Building Self-Esteem, New Harbinger Publication, Inc. Oakland, p. 6. §§ *** după Jon Kabat-Zinn (1990), care a utilizat elemente de filozofie şi meditaţie budistă în teoretizarea acestei tehnici.

19

poate şi aşa

la

Tehnica înlăturării gândurilor negative constă în schimbarea treptată a raporturilor negative cognitive şi emoţionale pe care o persoană le-a avut cu lumea înconjurătoare sau cu o parte a ei. Este foarte posibil ca unii oameni să fi trăit experienţe de viaţă dramatice, fiind profund desconsideraţi de alţi semeni de-ai lor, într-un mod abuziv şi aberant. Aceste rele tratamente îşi pot impune, gradual amprenta asupra sistemului de gândire al unei persoane. De exemplu, atunci cînd un părinte/dascăl/comandant îi spune, de foarte multe ori, unui copil/militar că „nu este bun de nimic”, respectivul poate interioriza afirmaţiile de acest tip şi va gândi că, într-adevar, nu este bun de nimic. Uneori, fenomenul de gândire negativă cu privire la propria persoană apare şi în cazul în care părinţi hiperprotectivi continuă să-şi dirijeze copiii asemeni unor marionete, uneori şi atunci când devin adulţi – nelăsându-i, astfel, să-şi dezvolte încrederea în

relaxare - „să stau calm(ă), să mă relaxez şi voi găsi, cu siguranţă, soluţia

”;

şi aşa mai departe, pentru fiecare din cele zece manifestări.

forţele proprii. Acest fapt se va reflecta, deopotrivă în emoţionalitatea şi comportamentul persoanei de referinţă, alterându-i puternic încrederea în forţele proprii, chiar şi la vârste mature, urmare a faptului că subiectul aşteaptă soluţiile de la părintele hiperprotectiv, în loc să se angajeze el însuşi în rezolvarea problemei. În

acest context se cristalizează sisteme de gândire de tipul

ratat”, „orice aş face nu iese bine”, „ştiu numai să mă fac de râs”, „niciodată nu pot

să

Această tehnică se bazează pe schimbarea voită a modului de gândire propriu sau al altora, prin promovarea unei încurajeri treptate şi echilibrate a persoanei de referinţă. Acest fapt se va reflecta în sistemul de gândire, în primul rând, pentru ca mai apoi să fie generate influenţe emoţionale şi comportamentale pozitive. În funcţie de gradul de afectare al respectivei persoane, procesul va fi mai

scurt sau mai îndelngat. Răbdarea este esenţală în astfel de situaţii. Excesele de încurajare pot fi nocive, deoarece o persoană care nu are încredere în sine şi încearcă să facă ceva, iar acel ceva eşuează lamentabil, de mai multe ori, în loc să-şi consolideze încrederea în forţele proprii, îşi va confirma neputinţa şi se va împăca, în mod regretabil cu propria deznădejde şi neîncredere în sine. Utilitatea acestei tehnici este pusă în evidenţă în orice situaţie de viaţă, dar, în mod special atunci când cineva doreşte să-şi consolideze încrederea în sine sau atunci când se intenţionează consolidarea încrederii în sine pentru un alt subiect. De exemplu, pentru consolidarea încrederii în forţele proprii se pot utiliza

sintagme de tipul „

lucru nu poate fi atât de greu, l-au mai făcut şi alţii, deci

pot să-l fac şi eu” ; „

sau

vreau eu, nu ceea ce vrea el

lucru trebuie să înceteze, pot dovedi că sunt ceea ce ”

”,

sunt un prost”, „sunt un

”,

„nimeni nu mă iubeşte şi pe mine

„toată lumea mă marginalizează

etc.

acest

acest

”;

să

încerc şi asta, să

văd cât pot să

felicitări, „

ai facut o treabă grozavă, nimeni nu ar fi putut să o facă mai bine

”;

e „

bine, am reuşit să iau cu un punc mai mult la acest examen, deci, se poate

sau „

sărată

„astăzi am reuşit să fiu remarcat pozitiv, e

bine!” etc. Tehnica promovării variantei optimiste constă în căutarea aspectelor pozitive prezente sau viitoare din orice situaţie şi concentrarea atitudinilor proprii în

prăjitură poate fi mâncată în definitiv, nu e nici arsă, nici prea

„să vedem ce e bun,

, totuşi în această situaţie disperată

această

”;

„deşi nu mă pricep la

cel puţin sunt bun(ă) la

”,

”;

20

această direcţie. Un proverb spune că „optimistul vede partea plină a paharului, în timp ce pesimistul o vede pe cea goală”. Acest lucru sugerează că aceeaşi realitate poate fi privită diferit şi poate genera, în consecinţă, emoţii, atitudini şi comportamente diferite. Aceată tehnică susţine adoptarea variantei optimiste de interpretarea a realităţii. Tehnica se bazează pe elaborarea unor constructe psihologice pornind de la interpretarea pozitivă a percepţiilor pe care realitatea le pune la dispoziţie. Utilitatea acestei tehnici este pusă în evidenţă în orice situaţie de viaţă, dar, se recomandă, în mod special, pentru persoanele care au tehninţa să vadă doar partea negativă a lucrurilor.

De exemplu, pentru aplicarea acestei tehnici se pot folosi construcţii de tipul: „Ghinion, m-am întâlnit cu şeful într-un moment prost. Nu-i nimic, este o bună ocazie să-l salut respectuos şi poate va remarca ţinuta mea militară impecabilă ”, „Chiar dacă nu am avut şanse azi să ştig la tenis, ghinionul nu e permanent. Data

viitoare

”,

„Chiar dacă acum nu ne este bine, acest lucru este fără îndoială,

temporar

”,

„Iar s-a defectat

Trebuie

să găsesc eu ceva să o repar

”,

„Nu merge

maşina

chestia asta. Nu-i nimic, celelalte preparate au ieşit grozav

Iată o şansă bună de a face puţină mişcare în plus ”

”,

etc.

„Mi-a ieşit prost

5. În loc de încheiere Acest articol nu îşi propune să epuizeze subiectul, ci, din contră, să îl deschidă şi să-l supună atenţiei psihologilor militari şi nu numai. Articolul este, totodată, o invitaţie la lecturarea cărţii „Psihologie operaţională”, ce va apare în curând la Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”.

Aşadar, stimaţi colegi, vă aştept cu noi abordări pe tema psihologiei operaţionale, în general şi cu aplicabilitate în mediul militar, în mod special.

21

INFLUENŢA TESTELOR DE STIMULARE-ACOMODARE ÎN ECONOMIA EXAMINARII POLIGRAF

Comisar şef de poliţie, lector univ.dr. Kiss CSABA

Cercetarea îşi propune să stabilească utilitatea testelor de stimulare /acomodare în cadrul examinării poligraf prin evidenţierea nivelelor de reactivitate specifice la întrebările cheie utilizate de fiecare test analizat precum şi a gradului de influenţă pe care aceste teste o au asupra primelor întrebări semnificative ( relevante sau de comparaţie ) din testele de baza ale subiecţilor sinceri /nesinceri. Lotul de subiecţi a fost selectat aleator din 538 de subiecţi examinaţi de-a lungul intervalului 01/01.2010 – 15/04/2011. Aparat poligraf computerizat, soft specializat LX 10.0.3. S-au obţinut rezultate semnificative statistic Cuvinte cheie: test de stimulare, test de acomodare, reactivitate, traseu electrodermal.

1.

Introducere

Minciuna este o atitudine faţă de o realitate, ea reprezintă în esenţă o deformare o transformare, o ascundere. o negare a acesteia în raport cu o persoană care are dreptul legal să o cunoască şi faţă de care avem obligaţia de a fi oneşti. Aparent cu cât nivelul de procesare şi eforturile subiectului de denaturare, alterare sau ascundere a realităţii sunt mai intense, cu atât şi nivelul de reactivitate psihofiziologică ar trebui să fie mai intens. În opoziţie, un efort scăzut sau absent de a ascunde realitatea poate transforma minciuna într-o simplă afirmaţie ce va însoţită de un nivel scăzut şi nediferenţiat al reactivităţii. În evoluţia psihofiziologiei criminalistice, pentru a obţine un nivel optim de reactivitate psihofiziologică specialiştii în tehnica poligraf au introdus în procedura examinării teste incipiente cu rol de a convinge subiectul pe de-o parte eficacitatea tehnicii şi pe de altă parte de a permite acestuia să se acomodeze cu condiţiile examinării. Principiul de la care s-a pornit a fost cel a demonstraţiei. Convingând pe cineva prin demonstraţie practică că un instrument este valid (adică el face ceea ce susţine că face) nivelul de acurateţe în al examinarii la care ulterior este supus subiectul ar trebui să fie influenţat de nivelul corectitudinii demonstraţiei efectuate. În literatura de specialitate sunt utilizate în principal două categorii de teste introductive: testele de acomodare şi testele de stimulare. În ambele categorii se solicită subiecţilor ca în prezentarea unui set de întrebări simple (selecţia unui carton numerotat sau înscrierea unui număr într-o serie de cifre pe o foaie de hârtie) subiectul să fie sincer la toate întrebările cu excepţia uneia la care în mod explicit i se cere să mintă de către examinator. Subiectului, aşa cum ulterior vom prezenta, i se cere să mintă la cartonul pe care îl selecţionează sau la cifra pe care o scrie. Prima categorie este cea a testelor de stimulare care presupun un grad mai mare de ascunderea a adevărului şi de implicare a subiectului în minciuna şi a doua categorie

Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Universitatea Hyperion din Bucureşti.

22

cea a testelor de acomodare la care nivelul de participare al subiectului la minciună este mai redus. Această cercetare doreşte să determine dacă folosirea unui anumite categorii de teste incipiente, stimulare respectiv, acomodare determină corelativ un nivel specific de reactivitate al subiectului cel puţin într-o primă etapă a examinării. Ipoteza existenţei unei diferenţe specifice a pornit din experienţa practică. În urma efectuării unui număr de aproximativ 2500 de examinări poligraf în care am utilizat teste introductive de stimulare, am constatat intuitiv şi empiric că este foarte posibil ca între nivelul de reactivitate, la întrebarea relevantă, al subiectului examinat cu această categorie de teste şi nivelul reactivităţii din primele întrebări ale testelor de bază există o corelaţie ceea ce sugereză existenţa unei posibile legături între cele două situaţii de examinare. Tot în laborator în urma examinării unui număr de aproximativ 1000 de persoane am constatat că între nivelul de reactivitate în cazul întrebării relevante din testele de acomodare şi nivelul reactivităţii subiecţilor la primele întrebări relevante din testele de bază nu există întotdeauna corelaţii. De asemenea, am observat tot în faptul că la întrebarea relevantă din testul de stimulare subiecţii tind să înregistreze un nivel al reactivităţii aparent mai crescut decât al întrebării relevante în cazul subiecţilor cărora le-au fost aplicate testele de acomodare. Testul de stimulare este un test introdus de John Reid, unul dintre pionierii tehnici poligraf, care iniţial a fost utilizat ca test secundar după o primă aplicare a testului de bază. Ca şi atunci, şi astăzi, el constă într-o prezentare către subiect a unei serii de cartonaşe identice, pe care sunt trecute o serie de cifre. Subiectul alege unul şi i se cere ca, sub controlul tehnicii poligraf, să răspundă printr-o negaţie la o serie de întrebări de genul “Ai ales cartonul cu nr. 1, …, nr. 15”. Acest test de stimulare, în literatura modernă poartă denumirea de “test de stimulare cu soluţie fals necunoscută”, deoarece se porneşte de la premisa că examinatorul, în mod aparent (fals) doar, nu cunoaşte cartonaşul ales. În realitate, el cunoaşte ordinea în care sunt aşezate cartoanele cu numere înainte de a fi alese. Chiar dacă au existat voci profesioniste care s-au ridicat împotriva testului de stimulare sugerând că el – vulnerabilizează examinarea şi diminuează credibilitatea examinatorului, practica şi rezultatele prezentei cercetări indică faptul că testul poate avea un nivel de influenţă semnificativă asupra acurateţii rezulatelor examinării.

Exemplu de prezentare procedură:

Se prezintă subiectului seria de 7 cartonaşe. I se cere să privească cu atenţie şi să memoreze cifra trecută pe cartonaş şi apoi să aşeze înapoi în pachet cartonaşul selecţionat sau să-l ţină sub mâna dreaptă/stângă. Prin instructaj i se cere subiectului să nu arate sau să nu divulge acel număr şi să răspundă ulterior cu “NU” la toate întrebările, chiar şi la întrebarea care se referă la cartonaşul ales. Examinator: “Ai ales cartonaşul cu numărul 4?” Subiect: “Nu!” Examinator: “Ai ales cartonaşul cu numărul 8?” Subiect: “Nu!”

23

TESTELE DE ACOMODARE În testele de acomodare i se cere subiectului s ă scrie pe

TESTELE DE ACOMODARE În testele de acomodare i se cere subiectului să scrie pe o foaie de hârtie, pe rând, cu mâna dominantă şi nedominantă, un număr de la 2 la 6. Foaia este ulterior aşezată în faţa subiectului şi sub controlul tehnicii poligraf i se cere fiecărui subiect să răspundă printr-o negaţie cu privire la fiecare cifră înscrisă pe foaia de hârtie. Acestea se denumesc astăzi ca teste de acomodare cu soluţie cunoscută. Testul de acomodare permite subiectului să se acomodeze cu senzorii, dă posibilitatea examinatorului să ajusteze instrumentul pe fiziologia subiectului şi ajută ca examinatul să se acomodeze cu procedurile unei examinări poligraf (modalitatea de începere a unui test, cum este efectuat testul, cum se finalizează testul, cu vocea examinatorului, etc…). Procedura descrisă în lucrarea “Recommended Guidelines For Clinical Polygraph Examinations Of Sex Offenders” (JPCOT, 1997, 1998) *** constă in:

Examinatul este rugat să aleagă un număr între 3 şi 8 (motivul pentru care se alege acest interval de selecţie este pentru a permite existenţa a două numere neutre/control) pe care să îl comunice examinatorului. După enunţarea numărului, examinatul este rugat să scrie numărul ales pe o coală de hârtie dată de examinator (examinatorul va instrui subiectul să scrie numărul la dimensiunea de 4-5 cm, astfel încât să poată fi văzut când coala este fixată pe peretele din faţa examinatului). După ce subiectul scrie numărul ales, examinatorul va adăuga două sau trei numere consecutive înainte şi după numărul ales. Astfel, testul va avea în total 5-6 numere. După încheierea acestei proceduri începe faza de colectare a datelor. Dacă procedura este realizată corect, îi va demonstra examinatului că modul de testare funcţionează şi, în acelaşi timp, va orienta setul psihologic către întrebările care prezintă un pericol pentru acesta.

Exemplu de procedură:

I se solicită subiectului să scrie pe bucata de hârtie un număr cuprins între 2 şi 6. Subiectul a scris numărul 4 Ex: Pe bucata de hârtie din faţa ta ai scris numărul 4? Sb: “Nu!” Ex:“Ai scris numarul 5? Sb: “Nu!” În timpul administrării a oricare dintre testele de stimulare menţionate mai sus, s-a observat o schimbare dramatică în setul psihologic al multor subiecţi sinceri, care au înregistrat de la reacţii uşoare până la răspunsuri puternice la întrebările relevante în primul test, dar după efectuarea TS, au înregistrat răspunsuri semnificative la întrebările de control şi o lipsă de răspuns la întrebările relevante (în cazul aplicării MGQT)

*** JPCOT - 2 feb 1998, Recommended guidelines for clinical polygraph examinations of sex offenders department of defense poligraph institute, 1997 stimulation test; pp. 34-36.

24

În schimb, s-a observat că subiecţii nesinceri care au înregistrat modificări uşoare sau diminuate la întrebările relevante în timpul primului test, au înregistrat ulterior răspunsuri puternice la întrebările relevante în testul care a urmat testului de stimulare.

S-a concluzionat că motivul pentru schimbarea setului psihologic al subiecţilor sinceri la întrebările relevante la întrebările de control a fost influenţa pozitiv de rezultatele testului de stimulare care a reasigurat examiantul de acurateţea testului; astfel atenuând orice temeri privind erorile care ar putea fi făcute în ceea ce priveşte implicarea lor în infracţiunea pentru care sunt examinaţi. În schimb, rezultatele testului de stimulare a convins subiectul nesincer că testul este corect, sporind astfel frica de detecţie cu privire la comportamentul simulate la întrebările relevante.

S-au efectuat numeroase cercetări privind validitatea testului de stimulare, poziţionarea acestuia în examinare, cât şi traseul în care reactivitatea subiectului este cea mai activă. Redăm în continuare câteva dintre aceste cercetări. Se ştie că eficienţa testului de stimulare depinde în întregime de modul cum acesta este prezentat persoanei examinate, dacă testul nu este condus într-o manieră adecvată, procedura nu-şi va atinge scopul; aceasta explică de ce unele cercetări în acest domeniu nu au demonstrat întotdeauna validitatea acestei tehnici. Deşi majoritatea cercetărilor au demonstrat validitatea traseelor cardiovascular şi respirator în detectarea comportamentului simulat, opiniile sunt împărţite privind importanţa şi validitatea traseelor. În rândul examinatorilor poligraf se consideră că traseul electrodermal este cel mai precis, reactiv traseu în testul de stimulare, dar nu şi în celelalte teste relevante ale examinării, cu toate acestea cercetă