Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vointa De Limitare Mitul Genezei

Citita cu interes peratologic, Facerea este o proiectie a libertatii ca vointa de limitare.1
Inaintea Genezei, "duhul lui Dumnezeu se purta peste ape". Orice act demiurgic incepe cu
aceasta plutire a spiritului care si aproximeaza apta, dar pentru a nu ramine simpla ratacire,
el trebuie sa se determine aptuind cu adevarat. !i cum orice act de demiurgie este o
coniguratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consuma in
Geneza sub orma limitelor puse dinauntru. "orba lui #laton despre Dumnezeu ca marele
geometru se adevereste macar in sensul peratologiei$ Creatia este un vast scenariu peratologic
animat de vointa divina a limitarii.
In prea%ma Creatiei, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. &pa insa nu este singurul
element care premerge Creatiei.
'ai exista pamintul si intunericul. #amintul, apa si intunericul sint trei elemente ale
indeterminarii si ele ii stau Demiurgului in ata ca o materie a modelarii viitoare. Insa
pamintul, impreuna cu marea, sint apte ale Facerii din ziua a treia. De ce atunci pamintul
apare inca de acum, cind Dumnezeu nu ace, ci cumpaneste doar o apta viitoare( #amintul
care vine dinaintea genezei este altceva decit pamintul creat, asa cum marea este altceva decit
apa dinaintea creatiei. #amintul care sta alaturi de apa si intuneric ca element al
indeterminarii este materia nedierentiata in care nu a patruns limita modelatoare. )extul grec
ne spune ca el era aoratos si a*atas*euastos$ "gol" si "netocmit", in varianta romana. +xact
tradus, aoratos nu inseamna insa "gol", ci "nevazut", "ascuns privirii", si el este asa tocmai
pentru ca traieste in con%unctie cu intunericul, e indistinct. "-etocmit", a*atas*euastos, este
sinonim in greaca cu autoph.es, care trimite la tot ce exista prin sine, la naturalul rust, lipsit
de orice gest de asistenta artizanala, tehnica sau artistica, ge a*atas*euastos este pamintul
salbatic, netrecut inca prin actul "domestic" si "civilizator" al unei opere de modelare. &bia in
ziua a treia, dar mai ales in cele urmatoare, Dumnezeu il va "tocmi", il va modela prin
"aran%are" /*atas*euasis0.
!a ne intoarcem insa la momentul de inceput al demiurgiei. In prima zi, Dumnezeu
ace lumina. 1umina este primul element al modelarii sau, mai degraba, unul in vederea ei.
1imita lucrului, conturul sau, orma, apare in lumina. Intunericul, indistinctia pura ar anula
opera creatiei, ar lasa ca elementele ei sa ie asemenea pamintului primordial$ aoratos,
Pagina 1 din 6
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
"ascuns privirii". #entru ca delimitarile create de volumetria divina sa ie percepute este
nevoie de lumina. Iata de ce in 'arele &telier al Demiurgului totul incepe cu conditia oricarei
orme, cu lumina deci. Insa pina si aceasta prima apta, care e doar o conditie a delimitarii,
apare aici ca produs al ei$ Dumnezeu desparte lumina de intuneric. +l se comporta asemenea
unui hotarnic$ in materia vasta si indistincta a Creatiei, el hotaraste despartind, hotarnicind. In
primele trei zile, Creatia nu este altceva decit delimitare$ in prima zi lumina este despartita de
intuneric, in a doua apele se despart pentru a ace sa apara cerul, in a treia operatia e aparent
opusa 2, ele se aduna 2,, insa cu atit mai mult in vederea distingerii$ pamintul si apa se aleg
separat, isi ala o margine, o limita care, ea abia, conera apei identitatea marilor, iar
pamintului, lasat "sa se iveasca" la marginea lor, pe aceea a uscatului. &pa si pamintul sint
acum "tocmite".
Cerul, pamintul si marile apar deci prin simpla demarcare. Cu ele, opera peratologului
geometru se incheie, din ziua a patra asistam la aptele peratologului modelator. 1umea
aceasta, repartizata doar pe citeva registre, este lipsita de viata ormelor, nu exista o orma a
pamintului, a cerului, a marii. +xista doar margini ale lor. 1imita exista aici doar ca orma
rusta a demarcarii. In schimb, in urmatoarele trei zile, acind soarele si luna, pestii si
pasarile, animalele terestre si pe om, Dumnezeu nu mai poate delimita trasind hotare vaste,
limita nu mai conera acum identitate unor regiuni, ci unor orme, unor corpuri. -u mai este
limita care implineste hotarnicind, ci aceea care implineste modelind. Iar hotarirea divina a
devenit, la rindul ei, vointa de sculptura. Cezura intre primele trei zile si ultimele trei ale
genezei este distanta intre geometrie si sculptura. Dumnezeul Facerii isi incheie opera ca
artist al ormei /pe om sculptindu l pur si simplu0, deci apolinizind. Caci apolinia, asa cum a
deinit o -ietzsche, este tocmai nevoia de orma. !i inainte de a i un principiu stilistic in
creativitatea umana, apolinicul este o orta artistica /*3nstlerische 'acht0 care intra in
regimul de unctionare al 4nului Originar /das 4r +ine0. Cu alte cuvinte, el reprezinta insasi
norma de comportament a Demiurgului. Dar de ce a%unge 4nul Originar sa se comporte
apolinic( !au, in termenii Genezei, de ce creeaza Dumnezeu 1umea( De unde setea lui de
orma(
Demersul lui -ietzsche este, in expresia sa, de actura ilozoic culturala, insa in
miezul ei explicatia intilneste, daca nu chiar conceptul psihiatric, cel putin acea abnormal size
pe care o are in vedere orice psihologie a creatiei. In -asterea tragediei, starea originara a
"ointei este una de inconort psihic$ contradictia ireductibila si vesnica suerinta. 4nul
#rimordial cauta sa se elibereze de suerinta originara prin obiectivarea intr o lume a
ormelor, a aparentelor /+rl5st6erden durch den !chein0.1 Crearea ormei apare deci in lume
Pagina 2 din 6
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
ca principiu terapeutic, ca modalitate de compensare a unei stari de 4rschmerz. Fabula
ontologica se rezolva astel intr o pura talmacire romantica a psihologiei geniului$ lumea
devenirii, a aparentei, a ormelor 2, lumea enomenala deci 2, este produsul unei crize pe care
iinta originara o depaseste sub orma unui act artistic primordial. "#roiectarea aparentei este
procesul artistic originar", spune -ietzsche7. #otolindu si durerea, "ointa devine artista.
!pectacolul devenirii si ormelor nu este de aceea decit natura inteleasa ca muzeu imens, iar
omul, care este orma desavirsita aurita in &telierul divin al creatiei, reprezinta chipul in care
"ointa, 4nul Originar, isi celebreaza eliberarea suprema.
!cenariul acestei apolinii divine, unctionind terapeutic ata de Creatorul ei, este
reeditat intocmai in Geneza. Inainte de a deveni cumpanire, stare proiectiva a Facerii, plutirea
lui Dumnezeu peste ape este pura bintuire care insoteste plictisul ontologic. Iar intunericul
care staruie deasupra adincului, a prapastiei 2, ab.ssos 2, nu este doar starea elementara a
nimicului, ci si relexul ei psihic in sinea Duhului neanga%at in apta si, ca atare, suerind.
Orice privitor intr o prapastie adevarata cunoaste crisparea ce rezulta din
contemplarea unei lumi ara repere. -elinistea existentiala pe care o sugereaza prapastia
/&bgrund, "realitate ara de temei"0 provine din aptul ca spiritual si constient nu se poate trai
decit intr o lume in care spatiul si timpul sint marcate. "ointa de limitare, mergind pina la
inscrierea iecarui gest in timp sau pina la demarcarea spatiului in care iti propui sa te asezi,
este un principiu de sanatate spirituala, un chip de a aduce ordine in lume, de a crea un
cosmos, Iata de ce prapastia intunecata, ab.ssos sau chaos, devine simbolul nevrozei
dinaintea Facerii, melancolia undamentala a divinului care nu si a dat inca o determinare. 4n
Dumnezeu care nu s ar elibera in actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rau,
sinucigas sau *iller.1 Creatia incepe deci sub semnul unei autoterapii divine, si iecare zi a ei
este o treapta de sanatate in plus. Cind Dumnezeu, la capatul iecarei zile, isi admira opera si
o declara buna, el airma in primul rind o bunastare psihica. Iar cind in ziua a sasea
Demiurgul il ace pe om "dupa chipul sau", ceea ce se obtine nu este vulgara tranzitivitate
"somatica" a divinului, ci obiectivarea potentialului apolinic care a acut cu putinta Creatia si,
deci, o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a ormei. Cu acerea omului se
recapituleaza astel instinctul artistic care a generat scenariul Creatiei, iar Creatia insasi se
deschide catre propria ei posibilitate secunda. Ca orma generatoare de orma, omul se
dovedeste a i cea mai inalta satisacere a apetentei primordiale catre orma. &gent al propriei
lui aceri, apolinia a devenit, in om, instinct generic, #utem intelege in ce masura instinctul
limitei modelatoare ii vertebreaza iinta, daca ne vom gindi la "inchiderea ce se deschide" a
lui -oica. #rimitivul 2, spune -oica 2, intra in inchiderea colibei. Din aceasta inchidere omul
Pagina 3 din 6
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
nu a mai iesit. -umai ca el a deschis o in inchideri mai vaste. Coliba devine sat, apoi cetate,
apoi insasi iinta istorica a omului. )oata istoria omului 2, vom spune 2, este o bildende
8unst, o arta plasmuitoare, generatoare de orma, in care se reitereaza simbolic actul cosmic
al Facerii. +xegeza moderna a religiilor ne a aratat ca iecare activitate este, in radacina ei, o
asemenea reiterare. -u numai agricultorul /a carui munca este rit0 sau intemeietorul de cetate,
dar iecare om este purtat, in gesturile lui esentiale, de un patos cosmotic. -umai ca, intre
acestea toate, sculptura este cel mai decis atentat la adresa haosului, pentru ca in ea vointa de
limitare si modelare, ca principiu psihic al cosmo genezei, isi capata expresia simbolica
absoluta, devine pentru sine. -oua ne scapa esenta sculpturii atunci cind o asimilam artei, iar
arta, la rindul ei, o intelegem ca activitate regionala, inscrisa oarecum suplimentar in cercul
activitatilor umane, in orice caz la capatul muncilor dedicate supravietuirii sau "cuceririi
naturii". Insa daca orma l a creat pe om si daca in orice productie umana se ala o urma, cit
de palida, a travaliului divin de in ormare, atunci sculptura 2, activitatea orientata deliberat si
in deplina gratuitate catre plasmuirea ormei 2, nu mai este o simpla specie a activitatii, ci un
rit comemorativ in care cosmogeneza, antropogeneza si esenta oricarei apte modelatoare sint
mentinute constant in constiinta umanitatii. !pre deosebire de alte arte, de cinematogra de
pilda, care atunci cind inceteaza sa ie simplu divertisment sirseste in psihologia
sentimentului sau in morala, sculptura pastreaza mereu aceasta marca a primordialului. Chiar
pictura, care este si ea o bildende 8unst, raportata la sculptura reprezinta o debilitare a
principiului ormei, pentru ca ea nu creeaza decit iluzia corpului si a modelarii. #e de alta
parte, culoarea este doar un accident al ormei si, stergind o de pe statuile eline, timpul a
lucrat bine de vreme ce a restituit esentialitatii ceea ce se nascuse din ea.
-umai ca aceasta esentialitate a ost pina la urma corupta chiar si in sculptura. Cind
sculptura greaca dobindeste dimensiunea psihologicului, cind devine expresiva si sugestiva,
inatisind, sa zicem, patosul durerii, cind se deschide deci o epoca a barocului in sculptura,
care culmineaza cu 'adona indurerata aplecata peste trupul rint al Fiului, atunci sculptura isi
corupe principiul tautologic, devine tranzitiva si imitativa. Caci daca sculptura, in esenta ei,
imita ceva, ea nu imita un lucru existent, ci spiritul care i a asistat geneza.1
!culptura imita un principiu ormativ, insusi principiul ormei$ das 9ildnerische
selbst. Corporalitatea, orma trebuie inatisate ca atare, si de aceea in sculptura mare pina si
miscarea este retrasa in linistea unui contur. Insa atunci inseamna ca granita dintre mimetic si
simbol a disparut. :eproducerea corpului nu este o veriicare a capacitatii mimetice a omului,
lucrurile imitate nu sint "icoane", ci simboluri ale unor rituri de incercuire. In ronde bosse ul
oricarei statui exista o aluzie la ingradirile beneice in care viata isi primeste determinatiile ei
Pagina din 6
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
si capata o orma, un chip. 1ucrurile nu isi traiesc aici tristetea marginirii, ci satisactia
implinirii lor. Oul sculptat al lui 9rancusi, aceasta monada orica, este o implozie de ericire,
si orice sera pare sa ie o betie a limitei, o celebrare a ei. Iata de ce sculptura este cea mai
netragica dintre arte, in ea limita este beneica, trebuie celebrata, nu contestata. #utem spune
ca sculptura este bucuria initului. !i ea este pina intr atit, incit anuleaza simtul vazului.
#rivirea e dispersiva si, dintre toate simturile, ea este cea mai apta sa obtina un simulacru al
ininitului, al ininitului ca indeinit, tocmai pentru ca in sine ea nu contine un principiu al
limitatiei. 1imita privirii este intotdeauna exterioara privirii, e pusa din aara, si daca aceasta
stavila nu exista, vazul se uneste in mod spontan cu emblema izica a ininitului, care este
orizontul. Ca sa te bucuri cu adevarat de corporalitate, trebuie sa o supui tactil, dintre arte,
sculptura este singura care sustrage tactilul din sera pragmaticului, ii da o demnitate estetica
si il revalideaza in spirit. !tatuile eline, oarbe toate, poarta in ele nu numai limitatia, orma, ci
si principiul contemplarii ei. -umai in aceasta dobindita orbire devine limpede intentia de a
trai eminenta corpului, si o statuie in care vazul a amutit este implicit o invitatie la
hiperestezia tactilului. -u "vezi" cu adevarat o sculptura decit pipaind o si nu intimplator
9rancusi si a subintitulat citeva lucrari "sculptura pentru orbi". !upraata este sleuita pina la
epuizarea oricarui accident al materialului si este pregatita pentru intilnirea cu singurul simt
capabil sa se muleze pe ea, sa o reproduca in sera subiectului si sa elibereze din ea orma ca
principiu si ca proiectie a vointei de limitare. #rivirea, care contine in sine germenele
departelui, este o tradare potentiala a ormei, pentru a percepe orma trebuie sa ramii in
proximitatea ei. !i tocmai de aceea tactilul, singurul dintre simturi care se naste prin anularea
oricarei distante, prin contact, reprezinta suprema idelitate ata de orma, nu vazul, ci
atingerea ii da corpului o certitudine de existenta.
Insa cind aceasta cautare a ormei devine o obsesie /"caut orma in tot ce ac", spunea
9rancusi0, cind ea se transorma in "problema diicila si nebuneasca de a cuprinde toate
ormele intr una singura"1, atunci vointa de limitare isi atinge limita si se rastoarna in opusul
ei. "edem cum in sculptura lui 9rancusi orma contine in ea simburele propriei sale
destructii. !i il contine in trei eluri$ ca orma marita ininit /"proiect de pasare care marita va
umple cerul"0, ca orma care sa le cuprinda pe toate, in sirsit ca orma zburatoare, care si
dizolva iinta in traiectoria propriei miscari. In toate aceste cazuri e zvonul ininitului care se
naste din init si care l preia pe acesta in nasterea sa. !culptura lui 9rancusi e cazul unic si
paradoxal in care vointa de limitare se neaga dinauntrul maximei ei exersari. +a a devenit
vointa de dezmarginire.
Pagina ! din 6
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 6 din 6