E T E R N

DACIA
DACIA
REVIST DE CULTUR - TRADIII, PROZ, TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ
AN 1, NR. 3, IUNIE 2014 * APARE N ZIUA DE 21 A FIECREI LUNI
DACIA
DACIA
E T E R N
ISSN 2360 199X
ISSNL 2360 199X
Adresa:
Str. Aurel Vlaicu, nr. 25, cod 330007,
Deva, Romnia
Email: revistadaciaeterna@gmail.com
Anul I, nr. 3/2014
2
DIRECTOR FONDATOR:
CONSTANTIN LUPEANU
REDACTOR-EF:
IOAN PUNESCU
Numr ilustrat cu imagini dup lucrrile
lui ION UCULESCU.
www.scribd.com/Dacia-Eterna
www.cartesiarte.ro
Textele se vor trimite pe adresa de email a revistei, n
format electronic, fonturi Times New Roman, size 12,
cu semnele diacritice proprii limbii romne, nsotite de
fotografia autorului.
Colaborrile nu se pltesc. Reproducerea este permis,
cu citarea sursei.
Responsabilitatea pentru opiniile exprimate n cuprinsul
textelor revine exclusiv semnatarilor (Codul Penal,
art. 205-206).
Revista se distribuie gratuit.
Coperta I: Ion uculescu - Interior rural cu covoare
Coperta IV: Ion uculescu - Iarn pe strada Lizeanu
SUMAR
EDITORIAL
NTRE FILOSOFIE SI UMOR / 3
TRADIII
ISTORICI ROMNI DESPRE STRMOSII LOR, DACII (III) -
Nicolae Densusianu; Constantin Giurescu / 4-5
Ovidiu Bojor, CONCEPTIA MEDICINII HOLISTICE LA
POPOARELE TRACO-GETO-DACICE / 6-7
Ioan Punescu, DIOSCORIDES SI DACIA (II) / 8-9
ARTA PLASTIC
Constantin Lupeanu, TUCULESCU / 10-11
PROZ
Aura Christi, GRESEALA LUI IISUS / 12-15
Clelia Ifrim, CEI TREI TINERI DIN ORAS / 16
ROMAN FOILETON
Corneliu Leu, VECINUL CEL BUN / 17-23
Raluca Ioana Maftei, SCRIS N STELE / 24-25
TEATRU
Constantin Lupeanu, CORTINA / 26-31
TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ
Zhuang Zi, SIMBOLURILE INTEGRITTII INFINITE.
PARABOLE / 32-34
MEMORII
Ion Andreit, UN RECENSMNT / 35-38
CARTEA DE AZI, CARTEA DE MINE
Emilian M. Dobrescu, PUTEREA ECONOMIC SI
SPIRITUAL A CHINEI / 39
SPIRITUALITATE
Corneliu Leu, DE LA MULTICULTURAL LA
MULTISPIRITUAL / 40-41
Pentru o Romnie a Meritocra\iei!
S
t
a
t
u
i
a

r
e
g
e
l
u
i

D
e
c
e
b
a
l

l
a

C
a
z
a
n
e
Anul I, nr. 3/2014
3
A vorbi sau atepurtasobru si aglumi, aaveaumor nseamn
s alegi deliberat o modalitate de exprimare. Cel mai adesea, oamenii
se exprim direct, ct mai simplu posibil, fr artificii, n primul rnd
din comoditate, apoi pentru a se ncadra unei legitimitti date si a fi
considerati seriosi, de ncredere. De fapt, aceasta este calea cea mai
comod si nu presupune un efort deosebit. Ai un gnd si l expui
direct, fr ocolisuri si zorzoane.
Cine alege gluma, ironia, farsa etc., si ia o mare responsabi-
litate, pentru c poate fi usor socotit neserios, superficial, desi n
realitate lucrurile stau poate pe dos. La el, exprimarea presupune
dotare nativ si efort intelectual aparte, creatie. Mucalitul Moromete,
de exemplu, este istet, creativ, si dovedeste o atitudine realist, pozi-
tiv n aproape fiecare actiune.
Se spune adesea c a avea umor nseamn inteligent si des-
chidere, capacitatea de sintez a realului. Omul care vorbeste n
parabole, n calambururi sau, mai simplu, cel ce se exprim pe un ton
glumet alege un unghi anume pentru a-si expune gndul, pentru a
participa la dialog. Spusele sale retin cu deosebire atentia, intrig,
amuz sau supr, iar dincolo de imediat ndeamn la reflectie, mai
mult dect comunicarea linear a celor directi.
Umorul are functie epistemologic. El induce o reactie psiho-
logic specific, dovedeste ambivalenta conditiei umane. Miza pe
ludic!
ntr-o analiz a tehnicilor de creare a umorului, Sigmund Freud
vede o coincident ntre crearea vorbei de spirit si a visului. Din
perspectiv antropologic, umorul este iscat de date biologice, psi-
hologice, sociologice si are dimensiuni de cunoastere, comunicare
si chiar metafizice. Totodat, umorul este considerat fenomen axio-
logic, dac l raportm la valorile esentiale ale vietii, la aspectele
morale si sacre.
La fel ca n viata diurn se ntmpl si n art. Este mai lesne
sa scrii literatur, s povestesti niste ntmplri, dect s creezi umor.
Dovad, puzderia de scriitori n proz si vers, numrul mare de
filosofi cu sau fr oper. Dac nu gresesc, n toat istoria artei,
umoristi sunt putini. De ce? Pentru c e mult mai usor s scrii o
pagin de filosofie dect un scheci. Se stie c cine se angajeaz n
creatia umoristic se poate trezi la unul dintre cei doi poli, fie s fie
prea serios n umor, subminndu-se singur, fie s debordeze de umor
serios, ceea ce presupune genialitate.
Umorul are o tent magic, greu de depistat, si fr de care
nu se mplineste. El ne face mai umani, oameni adevrati.
Rsul nnobileaz.
Doar oamenii rd. Numai oamenii (unii) au simtul umorului.
Gottfried Leibnitz scria: Nu este treaba filosofilor s ia mereu
lucrurile n serios.
Este oare compatibil filosofia cu umorul? n istoria culturii
universale, exist multe nsemnri autentice despre apetitul umoristic
al marilor filosofi. Cteva citate. Pitagora (Nu trebuie s v temeti de
moarte; ea nu e altceva dect un scurt popas.); Socrate (Cunoscuta
epigram adresat sotiei sale Xantipa, prin care i cere s se linis-
teasc, gsindu-i lui o culp); Immanuel Kant(Cel care e ndrgostit
#NTRE FILOSOFIE }I UMOR
EDITORIAL
cu pasiune devine inevitabil orb din cauza obiectului iubirii sale,
dei n general i recapt vederea la opt zile dup cstorie.);
Friedrich Nietzsche (Creatia: singurul surs al tragediei noastre.);
Czut n sclavie, Diogene este ntrebat de negustorul de sclavi ce
stie s fac: Stiu s poruncesc! ar fi fost rspunsul su; Madame de
Stael, ntrebat de ce femeile frumoase au mai mult succes n fata
brbatilor dect cele inteligente, a rspuns: Pentru c sunt putini
brbati orbi, dar multi brbati proti.
La noi circul cele mai multe anecdote pe seama muscelea-
nului Petre Tutea. Fr Dumnezeu, omul rmne un biet animal
rational i vorbitor, care vine de nicieri i merge spre nicieri. Si
el rmne aa chiar dac este laureat al premiului Nobel sau
mturtor, a declarat el.
Acelasi lucru este evident ntre oamenii de stiint. Grigore
Constantin Moisil: Fiecare brbat are nevoie de o amant! Nevasta
crede c el e la amant, amanta crede c e la nevast i aa el
poate s ad linitit n bibliotec s citeasc.
Umorul adevrat este de sorginte filosofic, este idee filo-
sofic exprimat cu art, ntr-o manier extrem de subtil, rafinat,
savant. Si asta nu de ieri, de azi.
Iat de ce, n numrul de fat, ndrznim s ilustrm ntre-
ptrunderea filosofiei si umorului, prin cteva parabole celebre ale
filosofului chinez Zhuang Zhou.
Iunie 2014 Constantin Lupeanu
Ion uculescu - Deplasare
Anul I, nr. 3/2014
4
ISTORICI ROMNI
DESPRE STRMO}II LOR, DACII
(III)
TRADIII
1. NICOLAE DENSUIANU, Dacia preistoric
...Studiind timpurile preistorice ale trilor de la Carpati la
Dunrea de jos, o lume veche disprut, leagnul civilizatiunei
anteelene se desfsoar naintea ochilor nostri... Dacia, n istoria
acestor timpuri ntunecate, apare ca prima metropol geografic, ce
a fost destinat prin pozitiunea sa particular, prin abundenta
populatiunii si prin diversitatea avutiilor sale, a-si extinde, n epoca
preistoric, influenta sa etic si cultural, de o parte, spre sud, n
Peninsula Balcanic si pn dincolo de Marea Egee, de alt parte, pe
calea cea mare si lung de comunicatiune a Dunrii.
Actiunea civilizatoare, ce a exercitat-o populatiunea pre-
istoric antedac de la Carpati si Dunrea de jos, asupra lumii ante-
elene, a fost mult mai mare de cum ne putem nchipui astzi pe baza
fragmentelor de monumente si a traditiilor istorice si poporale, ce la
avem din aceast epoc extrem de ndeprtat...
...Aici la Dunrea de jos si n special n trile Daciei - faptul
este cert - s-a format si nchegat centrul cel mare si puternic al popu-
latiunei neolitice din Europa; centrul unei rase noi de oameni, de
statur nalt si viguroas, cu idei severe religioase si cu o pasiune
adus, probabil din Asia, de a sculpta n stnc vie statuile enorme
ale divinittii sale.
Acesti noi cuceritori ai lumei vechi aduser si rspndir n
Europa noile elemente de civilizatie, fundar aici cele dinti state
organizate si deter o nou directiune pentru destinele omenirei.
n curs apoi de mai multe sute de ani, aceast ras activ si
laborioas, dotat cu o putere miraculoas de crestere si expansiune,
si continu la Dunrea de jos migratiunile sale ctre prtile
meridionale. De pe culmile, de pe vile si de pe cmpiile Carpatilor,
necontenite roiuri noi de triburi pastorale trecur peste rul cel mare
al lumei vechi si se revrsar n grupe compacte si organizate peste
ntreaga Peninsul Balcanic.
Acesta este curentul cel mai meridional sau carpato-micenic,
curent care venind din Asia central si form la Carpati prima sa
patrie european si puse cele dinti baze morale ale noii civilizatiuni,
care se dezvolt mai trziu att de puternic n Grecia si trmurile
Asiei Mici; ori exprimndu-se cu alte cuvinte, acesta este cuvntul
vechi pelasg sau paleohton, al vechilor pmnteni, sau al oamenilor
nscuti de-a dreptul din pmnt, dup cum se numeau dnsii...
...Dintre toate aceste migratiuni neolitice ns, rolul cel mai
important n istoria civilizatiunei europee l-a avut curentul meridi-
onal sau paleohton (carpato-micenic).
Prima statiune, pe care au ocupat-o n mod durabil acest
curent neolitic, au fost trile vechii Dacii, nzestrate de la natur cu
cmpii ntinse si roditoare, cu vi si pduri magnifice traversate de
nenumrate cursuri de ape. Aici s-a format centrul cel mare de aglo-
meratiune al populatiei neolitice, prima patrie adoptiv pentru masele
mari de pstori, cari veneau cu cpeteniile, cu triburile, cu zeii si cu
turmele lor din Asia ctre Dunre...
...Pelasgii ne apar n traditiuni si n monumente ca oameni
avizi de glorie. Ambitiunea lor era s aib morminte colosale si me-
moria lor s fie celebrat n cntri la generatiunile viitoare... Acest
uz de a onora memoria eroilor decedati prin tumule enorme de pmnt,
vedem c a existat ntr-o epoc deprtat si n trile vechii Dacii.
Aproape n fiecare judet al Romniei se afl una ori mai multe
movile funerare, de dimensiuni colosale, si cari poart numele de
Movila mare ori Mgura mare...
... nc n epoca lui Homer si a lui Hesiod se pstreaz n
tinuturile grecesti diferite legende despre patria cea fericit a
pelasgilor de la nordul Traciei, sau al Dunrii de jos, unde se aflau
oamenii cei mai justi si unde se ducea o viat linistit si plin de
toate multumirile.
Diferitele triburi pelasge, cari n curs de mai multe sute de ani
plecnd din snurile Carpatilor se revrsau peste tinuturile mai putin
fertile ale Greciei si Asiei Mici, pstreaz pn trziu memoria
strmosilor lor din nordul Dunrii de jos, si totodat memoria acelei
tri, care se caracterizeaz prin o fertilitate exuberant si prin diferite
alte avutii naturale si unde moravurile si sentimentele de justitie ale
oamenilor devenise legendare...
...Cea mai extins, mai civilizat si mai rzboinic populatiune
pelasg n prtile de nord ale Dunrii si ale Mrii Negre, au format-o
n timpurile primitive ale istoriei asa-numitii arimi. Arimii ridicar la
cea mai nalt glorie puterea militar si politic a pelasgilor.
Teritoriul ocupat odat de aceast natiune n Europa, Asia si
Africa, a fost foarte vast si numele arimilor, arimanilor, ramilor sau
raminilor, cum se mai numeau ei, a rmas prin traditiuni, prin legende
si prin numiri de localitti, n memoria diferitelor populatiuni din cele
trei continente.
Cea mai veche amintire despre arimii de la Carpati si Istru, noi
o aflm de la Homer... Arimaspii locuiau n prtile meridionale ale
muntilor Rhipaei sau Carpati, dup cum ne spune istoricul Damaste
din Sigeu, care trise n timpul lui Herodot...
...Venim acum la traditiunile poporului romn cu privire la
Anul I, nr. 3/2014
5
faimosii arimi, ce locuise odat pe teritoriul Daciei vechi. Unele din
aceste traditiuni ne nftisaz pe romnii de astzi ca autohtoni la
Carpati si la Dunrea de jos, ca descendenti ai unui popor vechi,
numitrmleni saurmi, cari locuiesc odat n regiunile acestea.
Romnii, ne spun unele traditiuni, nu au venit de nicieri,
ci s-au pomenit aici; Romnii de cnd sunt ei, au stat tot pe aceste
locuri; ei sunt aici de la nceputul lumii; c smnta noastr este
...Rsboinicul popor al dacilor nelinisteau mereu pe
provincialii romani de la sudul Dunrii si ostirile romane sdrobite,
nemaiputndu-se pune stavil, puternicul imperiu e nevoit, sub
Domitian, s ncheie pace cu ei.
Dar mndra Rom nu prin pacea cu barbarii si asigura
granitele: poporul acesta care atacase pe supusii si, trebuia nvins
si nu recunoscut ca prieten. Scopul acesta l urmreste Traian n
primul resboi, iar nu cucerirea Daciei; e prea ntins imperiul roman,
de prea multe osti are nevoie spre a-si apra fruntariile de atunci, ca
s se mai gndeasc la cuceriri nou...
...Scopul lui (al lui Traian, n.n.) era numai nvingerea dacilor,
iar nu cucerirea trii lor, si dovada limpede a acestei afirmri o vedem
n faptul c atunci, cnd acest scop este ajuns, el nceteaz rsboiul...
...Curnd se convinge c nici nvinsi nu-si nfrneaz pornirea
lor resboinic; cucerirea trii se impune... cele 7 legiuni cu care por-
neste mpratul n al doilea resboi, sdrobesc pe daci si cuprind tara
lor; greutatea era ns nu cucerirea, ci pstrarea acestei provincii...
2. CONSTANTIN GIURESCU, Trecutul nostru
de la uriesi si, n fine, c romnii de astzi s-au numit mai nainte
rmni si rmleni.
... n poemele lui Ovidiu, getii si sarmatii ne apar ca dou
popoare vecine si nrudite, avnd aceleasi moravuri si aceiasi limb
barbar latin... Limba dacilor avea un caracter latin si dup Hora?iu,
contemporanul lui Ovidiu...
(Dacia preistoric, de Nicolae Densusianu -
Institutul de Arte Grafice CAROL GBL, Bucuresci 1913)
...Cnd din partea nordic provincia este asigurat prin
uriasele valuri pe care le ridic si prin cele dou legiuni pe care le las
n paz, cnd legtura cu imperiul este stabilit prin cultura si
simtimintele romane mplinite de colonistii de aici si prin mretul pod
care se ridicase la Turnu Severin, mpratul crede c a nlturat
urmrile greselii necesare ce se svrsise, lsnd granitele imperiului
si a ntemeiat ceva durabil. Credinta acesta si-o ntrupeaz Traian n
mretul monument pe care l ridic n piatr n sudul provinciei Adam-
Klisi. El avea s eternizeze aducerea aminte a operei lui...
...Si-i un obicei sfnt, ca copii s nceap anul nou amintindu-
si cntnd tuturor pe bdica Traian. Ajunge ilustrul mprat pentru
ei un al doilea Dumnezeu, binefctorul lor, si-i firesc ca dusmanii
(poporului nostr, n.n.) s-l considere pe el ...ntre spiritele rele...
(Trecutul Nostru, de Constantin Giurescu -
conferint tinut la 24 ianuarie 1899,
Tipografia Modern M.T. Dumitrescu, Focsani,1899)
Ion uculescu - Margine de sat
Grupaj realizat de Ioan Punescu
Anul I, nr. 3/2014
6
Ovidiu Bojor
CONCEP|IA MEDICINII HOLISTICE
LA POPOARELE TRACO-GETO-DACICE
REZUMAT
De la nceput, omul primitiv si-a vindecat rnile si suferintele,
apelnd la natur, prin instinct iar apoi prin experient. Asa s-au
nscut marile sisteme medicale: tibetan, chinezesc, ayurvedic, sidha,
unani, amerindian etc. Dintre toate aceste sisteme mai putin cunoscut
si mediatizat este sistemul medicinii holistice a strmosilor nostri,
obiectul acestei informri.
INTRODUCERE
Studiind sistemele traditionale medicale ale popoarelor lumii,
am ajuns la urmtoarele constatri:
- toate aceste sisteme s-au nscut n urm cu 8.000-10.000 de
ani;
- toate aceste sisteme au la baz conceptia holistic denumit
n prezent medicina integrativ;
- corpul omenesc este considerat, n totalitatea lui, nu din
prti componente, conform medicinii alopate, ci din punct de vedere
integral: astral, mental, spiritual, energetic si fizic.
Ceea ce nu mi-am putut explica pn n prezent este faptul
cum populatii aflate la 10-15.000 km unele fat de celelalte foloseau
una si aceeasi specie vegetal sau specii din familii botanice diferite,
dar care au substante active identice sau similare.
Exist doua ipoteze:
- n trecutul ndeprtat existau oameni initiati, care aveau alte
mijloace de comunicare fat de cele ale omului modern prin sisteme
electronice;
- Marile concepte sau idei pluteau undeva mai sus de iono-
sfer si aveau antene special de captare.
n ambele cazuri nu oricine putea comunica sau capta ideile,
ci numai anumiti oameni care foloseau alte mijloace de cunoastere
dect cele cinci simturi ale omului de rnd.
De altfel, omenirea, n toate domeniile - art, stiint, muzic,
spiritualitate, moral - a naintat prin pionieri, prin vrfuri, nu prin
mase. Aceste modele ar trebui si astzi s fie cunoscute si promovate
si chiar depsite. Aceasta nseamn evolutie.
Conceptele medicinii traco-geto-dacice
M voi referi n primul rnd la Zamolxis - zeul suprem al geto-
dacilor -, care era o divinitate htonian (a pmntului), dar era si un
profet similar cu Dionisos, vindector, iar ca zeu suprem reflecta
existenta statului centralizat geto-dac. Ca vindector, Zamolxis acti-
ona nu numai asupra corpului fizic, ci si asupra spiritului pe care-l
considera nemuritor. Perenitatea sufletului si rsplata pe lumea
cealalt a faptelor bune l situeaz pe Zamolxis ca promotor al mono-
teismului, naintea celor trei religii monoteiste atestate. Dar, la baza
conceptiilor zamolxiene stau vestigiile mult mai vechi descoperite
pe teritoriile traco-geto-dacice de arheologi, cum sunt cele de la
Cucuteni (5.000 ani .H.), ceramica cu aceleasi simboluri, motive,
forme similare cu cele din China Antic, cu obiecte de chirurgie
primitiv, cu vase de pstrare a esentelor, cu mojare farmaceutice,
figurine de lut, marcnd meridianele de acupunctur descoperite n
situl arheologic de la Mangalia. La toate acestea trebuie s adugm
culturile de la Gumelnita, Turdas, Vinca, Trtria, Hamangia etc.
Aceasta este adevrata istorie nescris a strmosilor nostri.
Istoricul C. O. Mihilescu, ntr-un articol, mentioneaz faptul
c la Capidava, centru fortificat geto-dacic, apoi cetate roman, a
fost descoperit un bust a lui Esculap. Unii experti n etnoterapie
consider c Esculap a fost divinitate traco-geto-dacic, dup cum
au confirmat clasicii greci, iar apoi si cei romani.
Anticii greci, care-l consider pe Hipocrate printele medicinii,
referindu-se la Tracia superioar si la Dacia, prezint combinatii de
plante cu actiune asupra corpului omenesc.
Referindu-m la conceptia terapeutic holistic, consider
necesar s m refer si la Dialogul Charmide al lui Platon despre spu-
sele unui medic trac: Zamolxis, regele nostru, care este un zeu, ne
spune c dup cum nu trebuie s ncercm a ngriji ochii fr s
tinem seama de cap si nici capul nu poate fi ngrijit netinndu-se
seama de corp, tot astfel trebuie s-i dm ngrijire trupului dimpreun
cu sufletul si iat pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai
multe boli: pentru c ei nu cunosc ntregul pe care-l au de ngrijit.
Dac acest ntreg este bolnav, partea nu poate fi sntoas. Ce mult
se adevereste aceast conceptie de medicin integrativ modern.
Dioscoride, n Materia Medica, semnaleaz un mare numr
de plante medicinale din teritoriul Daciei si folosirea lor ca atare sau
n diferite forme si combinatii galenice.
Fitomitologie
n special n religiile hinduse si budiste exist notiunea de
plante si arbori sacri, dintre care si denumirile stiintifice date de
botanisti respect aceste denumiri: Ocimum sanctum, Ficus religiosa,
Sacrostema acidum etc.
Toate aceste specii si multe altele ascund n frunzele si tulpinile
lor puterea si existenta numeroaselor divinitti. Ele sunt ocrotite cu
sfintenie si nu pot fi folosite dect n anumite ritualuri legate de
principalele evenimente din viat: nasterea, cstoria, moartea.
Dar si n strvechea noastr mitologie ntlnim notiunea de
sacralitate, uneori rmas pn n zilele noastre. Astfel Bradul simbo-
lizeaz legtura dintre pmnt si cer. Mai exist pe alocuri obiceiul
strvechi ca mama, dup nastere, s-si nchine copilul Bradului,
spunnd o incantatie mostenit de la mama sau bunica ei. De altfel,
Anul I, nr. 3/2014
7
Bradul mpodobit (instrutat n Bucovina) marcheaz principalele
evenimente din viata noastr: nasterea, cnd unii sdesc cte un
Brad pentru fiecare copil nscut, cstoria si ultimul drum spre cimitir.
Mai exist nc un mit: biserica dintre brazi, unde se oficiaz
cstorii clandestine.
Cnd se nalt o cas nou, pe vrful cel mai nalt al acope-
risului se pune un brdut.
Alunul este tot un simbol sacru, simboliznd fertilitatea.
Mrul este arborele ntelepciunii si vietii.
Exist n medicina empiric vegetal denumiri de plante care
atrag atentia asupra otrvurilor pe care le contin: Hribul dracului
(Boletus satanas), Stirigoaia (Veratrum album), Dracila (Berberis
vulgaris), Coltii babii (Tribulus terrestris), Cireasa lupului sau Mtr-
guna (Atropa belladonna), Bolandarita sau Iarba dracului (Datura
stramonium) etc.
Multe plante se folosesc n scopuri magice, n fcturi, n
descntece, n magia neagr.
Plante cu denumiri dacice
n lucrarea sa, George Cadar (Vlahii - printii Europei, 2012)
consemneaz peste 60 de plante cu denumiri dacice, referindu-se
numai la cele consemnate de Dioscoride. Dintre acestea vom men-
tiona doar cteva care au si importanta terapeutic: Arpropria
(Hederva helix), Asa (Tussilago farfara), Custane (Chelidonium
majus), Dicotela (Hyoscyamus niger), Mizila, Mozula (Thymus sp.),
Salia (Hypericum sp.), Teudila (Menta sylvestris) etc.
Din alte surse mai consemnm Olma sau Boz (Sambucus
ebulus), Riborastra sau Brusture (Arctium lappa), Mizela sau
Cimbrisor (Thymus serpyllum), Propedila sau Cinci degete (Poten-
tilla reptans), Fierea Pmntului sau Tintaura (Centaurium
umbellatum) dup Dioscoride se numea Toulbela, iar dup Pseudo-
Apuleus era mentionat cu denumirea dacic de Sursozila. Aloitis,
denumit astfel de dardanii nruditi cu dacii este o specie de Ghintura
(Gentiana lutea) care creste si n Muntii Carpati romnesti. Diesema
sau Diesapter este Lumnrica (Verbascum sp.). Sub denumirea de
Polpoum era cunoscut Mrarul (Anethum graveolens), Mselarita
(Hyoscyamus niger) se numea Dielleina sau Dielian iar Menta
slbatec (Mentha longifolia) era denumit Tendila. Musetelul (Ma-
tricaria chamomilla) se numea Duodela, iar Rostopasca (Chelido-
nium majus) avea si ea dou denumiri dacice Kronstane sau
Krustana. Podbalul (Tussilago farfara) purta numele de Asa, Socul
(Sombucus nigra) se numea Seba, iar Urzica se numea Dyn.
Acestea sunt doar cteva dintre denumirile dacice consem-
nate de clasicii din antichitate. Mai trebuie s mentionm c denumirea
dacic de Arnica a intrat si n denumirea latin stiintific cu numele
Arnica montana.
CONCLUZII
Dac toate sistemele medicinii traditionale ale popoarelor lumii
sunt mediatizate pe plan mondial, am considerat prin aceast in-
formare s aduc o contributie la cunoasterea conceptiei holistice a
strbunilor nostri traco-geto-daci si nu n ultimul rnd la medicina
integrativ a viitorului tuturor terapiilor.
Ion uculescu - Izvorul de fluturi
Anul I, nr. 3/2014
8
Ioan Punescu
Dioscorides ]i Dacia
(II)
1. Herbarium Apulei Platonici
nainte de a trece la prezentarea leacurilor cu plante dinDe
Materia Medica, asa cum le recomand Dioscorides si Farmacopeea
de azi, vom mai zbovi putin n lumea numelor dacice de plante.
n anul 1481, a fost publicat n Italia, la Monte Casino, un
vechi manuscris antic de ctre Johannes Pillipus de Lingnamine, un
curtean al papei Sixtus al IV-lea. Lucrarea tiprit, Herbarium Apulei
Platonici, era un ierbar, n care erau descrise 131 de plante, cu
sinonimele si instructiunile de folosire n scopuri medicale. Despre
cel ce a publicat lucrarea se stie foarte putin, ca si despre autorul
lucrrii, Apuleius Platonici. Cercettorii, dup multe investigatii, au
concluzionat c cel care a elaborat ierbarul a fost, se pare, Lucius
Apuleius de Madura, care s-a nscut n Nubia, n anul 124 d.Hr., si
care a scris si romanul Mgarul de aur. Ceea ce este interesant este
faptul c autorul antic trece n lucrarea sa n dreptul a 32 de plante si
numele dacic al lor. Dup cumconstatm, trecuser deja circa 100 de
ani de la aparitia lucrrii lui Dioscorides. Analiznd lista cu numele
dacice din lucrarea lui Apuleius se constat c din cele 32 de fitonime
doar 15 au un nume cu rezonante dacice. Scderea numrului de plante
cu nume dacice la aproape jumtate fat de cele din opera lui
Dioscorides (unde s-au estimat 27), a fost interpretat ca o reflectare a
actiunii de deznationalizare si de mari instabilitti ale tinuturilor ocupate
de daci, ca urmare a cuceririi acestora de ctre romani.
Din cele prezentate pn acum rezult c nenumrate fitonime
dacice au fost cunoscute n antichitate, att nainte de cucerirea
roman ct si dup, demonstrnd fr dubii c strmosii nostri aveau
cunostinte demne de respect n recunoasterea, recoltarea si folosirea
lor n scopuri de vindecare a plantelor tmduitoare. nregistrarea
unora din aceste nume n tratate medicale de prestigiu e un argu-
ment c dacii si civilizatia lor au avut un cuvnt de spus n lumea
zilelor lor n aprarea si mbunttirea vietii celor bolnavi prin folosirea
plantelor de leac. Desi nu aveau fric de moarte, ei apreciau astfel
darurile vindectoare pe care le ofereau zeii lor pentru usurarea sau
crutarea suferintelor celor aflati n suferinte. Dovad c si iubeau
semenii de pretutindeni este faptul c acele cunostinte obtinute prin
aplicarea plantelor au fost transmise si altora, ajungnd pn n
zilele noastre.
2. Concluzii
nainte de a ncheia partea de istorie si a trece la descrierea
remediilor dinDe Materia Medica, se impun unele remarci:
1. Personalitatea lui, ca urmare a lucrrii sale, a avut un rol
covrsitor pentru civilizatia uman pentru c a pus bazele unei noi
stiinte, farmacologia, si a influentat si alte dou discipline: botanica
si medicina. Din nefericire, manualele scolare nu-l mentioneaz. Ar
trebui ca realizrile sale si numele su s fie cunoscute de toti elevii
care absolv o form de nvtmnt mediu, asa cum sunt cunoscute
numele lui Euclid, Arhimede sau ale unor filozofi greci ai antichittii.
De aceea se impune ca actualele manuale scolare s-i prezinte pe
scurt viata si opera sa stiintific.
2. De Materia Medica este o oper care este legat si de
istoria strmosilor nostri. Din pcate, eu consider c nu i s-a dat o
important cum i se cuvine n Romnia. Opera sa a fost tradus n
limbile europene de circulatie (francez, englez, german etc.) nc
din secolul al XVI-lea, fiind analizat n decursul timpului ce a a
urmat n multe editii (de exemplu ultima editie n englez este din
anul 2000) n trile vorbitoare ale acestor limbi. O traducere integral
n limba romn pn n prezent a acestei capodopere stiintifice nu
exist. Cred c la aproape 2000 de ani de la prima aparitie si n conditiile
pe care le ofer azi societatea noastr, liber si democratic, poate s
fac un act reparatoriu prin formarea unui grup interdisciplinar de
oameni priceputi n domeniile abordate de marele nvtat antic, dis-
pusi s-si pun n valoare cunostintele n domeniile: lingvistic, farma-
cologic, medical, botanic si s ofere o versiune romneasc exhaustiv
a operei lui Dioscorides, cu comentarii dezvoltate si echilibrate.
3. n versiunea romneasc, care dup cum mentionam mai
sus nc nu exist, e bine s se fac o investigatie riguroas si perti-
nent asupra numrului de plante descrise de Dioscorides (numrul
lor variaz de la un autor la altul: 600, mai mult de 600, chiar mai mult
de 700), ca si al numelor de plante cu nume dacic (n Enciclopedia
religiilor, vol. V, elaborat sub conducerea lui Mircea Eliade, este
dat cifra de 47, dl. Alexandru Borza spune c sunt 52, Decev si I.
Russu agreeaz numrul de 40, iar recent, n 2012, un alt autor ne
spune c sunt 60). O dataliere a cifrelor cu argumentarea lor se impune.
4. Toate crtile cu remedii naturiste trebuie s mentioneze si
numele dacic la plantele la care acesta este cunoscut. E un nensemnat
omagiu al priceperii strmosilor nostri si a faptului c pe aceste p-
mnturi, ale vechii Dacii, istoria acelor vremuri a consemnat price-
perea autohtonilor n tratarea bolilor cu plantele din flora spontan
- desi este mai mult ca sigur c numrul de plante dacice de leac a
fost mult mai mare dect cel pe care crtile de acum2000 de ani le-au
mentionat ca avnd un nume dacic.
3. Remedii din De Materia Medica, cu fitonime dacice.
Iat cteva din plantele cu nume dacic mentionate de Diosco-
ride n opera sa stiintific DeMateria Medica, utilizate de medicina
naturist si de industria farmaceutic din Romnia si din alte tri si
astzi:
Duodela/Diodela (Archillea Millefolium L.)
Face parte din familia Compositae.
Nume populare romnesti:Coada Soarecelui, Alunele, Talab,
Sorocin, Coada mielului etc.
Denumirea n alte limbi strine: Fr. Millefeuille, Herbe au
Charpentier, Seign - nez; G. Schafgarbe; M. Kznsges cickafarkfii;
R.Tsiacelistnic abknoveni.
Aria de rspndire: Creste pe ntreg teritoriul trii de azi si
deci si al vechii Dacii de alt dat, pe marginea drumurilor si pe
Anul I, nr. 3/2014
9
terenurile virane.
Remediile recomandate de Dioscorides:
Fiertura but simplu sau n amestec cu otet si miere nltur
inflamatiile si elimin fierea
Este util astmaticilor sau melancolicilor
Fiertura din partea aerian a plantei (fr flori) este bun
celor cu litiaz sau celor care sufer de gut
Fiertura plantei este bun, sub form de bi, pentru femeile
cu uterul sclerozat si inflamat
Sub form de cataplasme vindec erizipelul si flegmoanele.
Medicina naturist de azi o prezint astfel:
Descrierea botanic: Peren, ierboas, atingnd nltimi de
40-50 cm. Are dou forme de tulpini, unele mai groase, ramificate,
care la partea superioar se termin cu niste capitule alctuite din
flori mici si altele sterile purtnd doar frunze.
Frunzele bazilare sunt petiolate, iar cele de pe tulpin sunt
mici sesile, alterne. Capitulele florale sunt reunite ntr-un corimb la
vrful tulpinii. Florile au o culoare alb sau roz. Fructul este o achen.
nfloreste din iunie pn n septembrie.
Prti de plant folosite: partea aerian a plantei (Herba Mille-
folii) sau numai florile (Flores Millefolii), care au un gust astringent.
Analiza chimic: ulei volatil (0,3%), un amestec de cineol,
pinol, borneol, asulen, taninuri, o substant amar: achileina, colin,
inulin, mucilagii, rezine etc.
Actiune farmacodinamic: antiseptic, stomahic, bronhodi-
latatorie, expectorant, dezinfectant si calmant, gastro-intestinal,
antispasmodic a cilor biliare, hemostatic, cicatrizant.
ntrebuintri terapeutice.
Intern. Sub form de infuzie din dou linguri de plant la o
jumtate de litru de ap, se recomand mpotriva gastritelor, bronsi-
telor, enterocolitelor, n colici gastrice si hepatice, hemoroizi, balonri
abdominale, pentru stimularea functiilor stomacului si afectiunilor
acestui organ.
Extern. Sub form de infuzie, 3 linguri la l ap pus n
comprese, se aplic pe portiunile de piele iritate, pe plgi purulente,
eczeme, ulcere varicoase si sub form de gargar n cazul gingivitelor.
Intr n compozitiile ceaiurilor: gastric, contra colicilor, he-
patic si laxativ-antihemoroidal Sunt indicii c infuzia este util si n
cazul malariei sau n combaterea hipertensiunii arteriale.
nmedicina popular:
Planta a fost recomandat contra: durerilor de piept si n
cazul afectiunilor digestive, mrirea poftei de mncare, curtirea
sngelui, n cazul bolilor de nervi, n durerile de sale si hemoroizilor,
n cazul durerilor de ficat, n oblojirea rnilor etc.
O concluzie imediat se impune: ntre leacurile recomandate
de Dioscorides acum aproape 2000 de ani si utilizarea stiintific
medical de azi sau cea din medicina traditional (popular) rom-
neasc nu exist nicio discordant.
Dyn(Urtica dioica)
Face parte din familia Urticaceae.
Nume populare romnesti: Urzica mare, Urzica de pdure,
Buruiana de Mart, Urzca care chiar.
Denumirea n alte limbi strine:F. Ortie, Grande ortie; G. Brenne-
ssel Zweisaansnge Nessel; M. Nagy csalan; R. Krasiva dvudomnaia.
Aria de rspndire: Creste pe ntreg teritoriul trii de azi si
deci si al vechii Dacii de alt dat, pe soluri bine gunoite, prin livezi
si culturi, prin pduri, pe terenuri grase.
Remediile recomandate de Dioscorides:
Cataplasme din frunze vindec muscturile de cine si ulce-
ratiile cangrenoase sau carcinomatoase
Planta se poate folosi ca oblojal n cazul luxatiilor, umfl-
turilor, parotiditelor, tumorilor axilare, abcese
Amestecat cu cear se aplic local la cei bolnavi de splin
Oprirea scurgerilor nazale de snge se poate face prin intro-
ducerea n nri a frunzelor
Fiertura din frunze este un adjuvant n cazul tulburrilor
menstruale
Semintele de urzic bute n vin ndulcit constituie un bun
afrodisiac, iar cu miere este un remediu pentru astm
n cazul inflamrii coastelor sau ale plmnilor grbeste
vindecarea
Frunzele fierte cu cochilii de scoici este un bun anticonstipant
Este un bun expectorant
ndeprteaz umflarea intestinelor si usureaz evacuarea
urinii
Gargara cu sucul plantei ndeprteaz inflamatiile epiglotei.
Medicina naturist de azi o prezint astfel:
Descrierea botanic: Peren, erbacee, acoperit cu peri urti-
canti. Rdcina trtoare, lung si ramificat din care pornesc n
stratul superficial al solului, rdcini subtiri psloase. Tulpina este ri-
gid, erect si ramificat, nalt de 20-160 cm, frunzele opuse, ovale,
crestate pe margine. Flori verzi, dioice, dispuse pe plante n canicule
axiale, mai lungi dect petiolul frunzelor. Fructele sunt achene comprimate.
nfloreste n iulie-septembrie.
Prti de plant folosite: frunzele, de culoare verde nchis (Fo-
lium Urticae) si semintele (Fructus Urticae).
Analiza chimic: tanin, acid galic si formic, mucilagii, flavo-
noide, caroten (vitamina A), vitaminele B2, C si K, clorofil etc.
Actiune farmacodinamic: diuretic, hemostatic, expecto-
rant, astringent, antiseptic, antimicrobian.
ntrebuintri terapeutice. Sub form de infuzie, 2 linguri de
frunze la l ap se recomand pentru curtitul rinichilor si n bolile
acestor organe (calculoz renal), indirect n tratamentul reumatismu-
lui si al gutei, n combaterea diareii, ca expectorant si pentru calmarea
tusei, pentru a opri hemoragiile, recomandat n hipermenoree (men-
struatie abundent), hemoroizi, hemoragii uterine, metroragie.
Fiind bogat n vitamine, frunzele de urzici, sub form de
infuzie, sunt indicate n cazurile de anemie convalescentilor, pentru
revigorarea ntregului organism.
Amestecul cu rdcini de brustur, sub form de decoct, e
recomandat pentru splarea prului: ntreste firul si combate mtreata
si seboreea.
Intr n compozitia ceaiului antibronsic nr. 2.
nmedicina popular:
Utilizarea plantei este ca si cea din medicina naturist, cu o
mentiune special: ca leac pentru tratamentul reumatismului.
Asa cum am mentionat pentru planta prezentat anterior
(Duodela/Diodela), ntre utilizarea stiintific de azi sau cea din me-
dicina traditional (popular) romneasc si recomandrile lui Dio-
scorides nu exist nicio discordant.
Bibliografie (continuare)
1. Ion Horatiu Crisan, Spiritualitatea geto-dacilor, Editura Albatros,
Bucuresti, 1986
2. Ion Horatiu Crisan, Medicina n Dacia, Ed. Dacia, Bucuresti. 2007
3. Constantin Drgulescu, Dictionar de fitonime romneti, Editura
Universittii Lucian Blaga, Sibiu, 2010
4. Iuliu Prodan, Flora, Editura Cartea Romneasc, Cluj, 1923
5. The Encyclopedia of Religions - Mircea Eliade - Editor in chief,
vol. V si vol. XV, Maclillan Publishing Company, New York, 1987
6. Coloman Vacz, Nomenclatura dacic a plantelor la Dioscorides
i pseudo Apuleius, Acta Musei Napocensis, Cluj, 1968
7. Alexandru Borza, Cele dinti publicatii botanice cu nume de
plante romneti, Apulum, 1945
(va urma)
Un Tuculescu (Ion Tuculescu s-a nscut la Craiova, la 19
Mai 1910 si a murit n Bucuresti, la 27 Iulie 1962) se vinde azi cu o
sut de mii de Euro si mai mult. S rememorm valentele artistice ale
unuia dintre cei mai mari artisti plastici ai Romniei.
Eram student n primvara anului 1965, cnd retrospectiva
Tuculescu, deschis la Sala Dalles, pe 16 Februarie, anunta existenta
unui pictor romn de talie euro-
pean si mondial. Bucurestenii
de toate categoriile si vrstele
erau ca ntr-un pelerinaj nentre-
rupt. Veneau oameni din provin-
cie, unii pentru numai cteva ore,
ntre dou trenuri, atrasi nu nu-
mai de miestria maestrului, dar
chemati de arta adevrat, de ca-
re fuseserm cu totii lipsiti vreme
de dou decenii. Se mai fcea
simtit ecoul delirului oficial al
ncheierii colectivizrii agriculturii
(1964), cnd scoartele oltenesti
cu ochi magici nviaser, prin
mna fermecat a lui Ion Tucu-
lescu, trecutul de legend, resta-
biliser adevratele dimensiuni
ale oamenilor acestui pmnt, iar
noi desluseam bocetul nerostit
al tranilor neputinciosi la abuzul
poli-ticului.
Artistul nu fcuse politi-
c si nu zcuse n temnit, indi-
ferent la organizarea lumii de din-
colo de cercetrile sale de savant
n micro-biologie si de penelul cu
care a supus culorile si ideile, ntr-
o od nchinat vietii miracu-
loase, ceea ce n anii aceia era o
ndrzneal fr margini. Eu lo-
cuiam pe strada Smeului, un arc
decerc n proximitateaCii Mo-
silor, nu departe de strada Lizeanu nr. 5, unde vietuise Tuculescu.
Atelierele mari, luminoase, ale fondului plastic, erau repartizate atunci
altora, ale cror lucrri au fost uitate odat cu disparitia lor fizic. Se
soptea c, pentru a cstiga perspectiv, pictorul se ctra n pat sau
iesea pe scara cldirii vechi n care locuia. Picta n cas.
Geo Bogza a alturat dou nume de artisti, creatori demiurgici:
Tuculescu si Brncusi. Un temperament nvalnic, nelinistit, n cu-
tarea esentei vietii, si un ntelept solar deslusind esenta formelor,
amndoi pornind de la arta popular, mituri si legende din Oltenia.
Comentatorii au scos n evident: forta cromatic de exceptie,
magia culorii, creativitatea, spatiul original, viziunea nou, ba chiar
unicitatea, scoaterea la lumin a miturilor si ritualurilor strvechi,
urmrirea permanent a filonului
de mister, a fantasticului care ne
nconjoar etc, crend un numr
impresionant de lucrri memora-
bile.
Eu stiam de la surs velin-
tele si scoartele oltenesti. Copil-
risemprintre ele. Mama mea, Na-
talia, avea rzboi de tesut n cas
si desvrsea adevrate comori
dup modele si mai ales din n-
chipuire, cu cele mai multe motive
ntlnite la Tuculescu. Ochii n
toate ipostazele, fluturii, psrile,
frunzele, romburile si zig-zagul
erau si sunt si astzi simbolurile
vietii noastre, au semnificatii m-
car n parte cunoscute de orice
tritor la tar. Ulcioarele si vasele
din lut, parii de lemn, troitele pre-
zente la tot pasul vorbesc despre
oameni.
Viziunea totemic a lui Tu-
culescu din ultima perioad nu
ne surprinde. Fluturii nseamn
zbor, n jocul fluturelui prin aer
simtim cum ne dntuiesc inimile,
si nu este ntmpltor c filosoful
taoist chinez se viseaz fluture,
fluturele era sufletul su! Psrile
sunt deopotriv elanul tineresc,
viata trepidant, dar si pzitori ai
intrrii n lumea de dincolo.
ntr-o carte aprut n anul 1988, la Scrisul Romnesc din
Craiova, Ctlin Davidescu evidentiaz succesiunea de cmpuri,
drept osuccesiune de stri... sub impulsul culorii.
Brncusi s-a referit la semnificatia ochilor:Ce rmne n viat
dup ce nu mai eti? Mai cu seam amintirea ochilor, a privirii
Anul I, nr. 3/2014
10
ART PLASTIC
Ion uculescu - Autoportret
prin care ti-ai mprtit dragostea de oameni i de lume.
Petru Comarnescu gseste simboluri si semnificatii n toate
etapele creatiei pictorului si l asemuie unui clusar: ]uculescu ne
apare pictnd ca un cluar, vitaliznd imaginile, aa cum str-
vechiul dans al cluarilor avea menirea de a transmite vigoare i
sntate... La ncheierea studiului su, scrie: Ion ]uculescu a spart
tiparele stilisticii populare i culte pentru a le recompune ntr-un
spirit nou i viguros, ceea ce a izbutit cu o cert i uimitoare m-
iestrie. Prin nelinitile i impetuozitatea lui, prin forta lirismului
su, el ne face s ntelegem infinitele valente ale folclorului i
artei noastre i capacitatea lor de a fi trecute n nepieritoare
expresii universale.
n cartea n care vibreaz deopotriv artistul si omul Tu-
culescu, n preajma lui ]uculescu, pictorita Eugenia Iftodi (1915-
2005) realizeaz un magistral portret al artistului, i prezint pe larg
crezul artistic, citndu-l la tot pasul, si comenteaz incitant si pe larg
tablouri ca: Testamentul meu plastic, Drama folcloric, Ultimul
tablou si altele. Iat, expuse n aceast carte, chiar de artist, etapele
creatiei sale:
nti am fcut natur. Adic un fel de pictur impresionist,
care este cea mai aproape de natur. Apoi am mers spre o viziune
mai romantic, mai expresiv. A urmat perioada fauve. Fovismul
nseamn deformatie de culoare pe un desen quasi-realist. Dup
aceea a urmat perioada cu scoartele i covoarele, unde apare
elementul de straniu, de fantastic, apare o viziune. De la aceasta
am ajuns la ultima form, care este a unei viziuni pline de mister i
Anul I, nr. 3/2014
11
straneitate. Aceasta este forma definitiv. Nu mai am ce cuta: m-
am stabilit. Pot face multe lucrri noi, dar n aceeai viziune.
Sufletul meu sunt culorile vii.
n arta plastic, explorarea eului se face jucndu-te.
Cnd ncep un tablou, nu tiu dinainte cum va fi el.
n pictura mea, vreau s fiu un primitiv, s m las condus de
instinct.
Toti marii revolutionari n art au fost nite primitivi
moderni.
Numai primitivii au transformat viata ntr-o flacr
mistuitoare-culoare.
Tuculescu a fost nu numai pictor, ci un artist total: grafician
si sculptor. Dup memorabila retrospectiv din Bucuresti, au fost
organizate expozitii Tuculescu n toate orasele trii si n strintate,
la: Venetia - Italia, Paris si Le Havre - Franta, Copenhaga - Danemarca,
Belgrad - Serbia, Oslo - Norvegia, Stockholm - Suedia, Bruxelles -
Belgia, Varsovia - Polonia, Washington, Columbus, Ohio si San
Francisco - SUA etc.
Cea mai important colectie de pictur si grafic Ion
Tuculescu se afl la Muzeul de Art din Craiova si reprezint toate
perioadele de creatie. Aflm ns, cu ntristare, de pe internet, c,
dup demolarea casei memoriale, putine dintre lucrrile sale i vor
gsi locul, chinuit, n una dintre cele mai mici sli ale muzeului;
marea majoritate a lucrrilor zace i astzi n depozitePilduitor
pentru un anumit fel de pretuire a geniilor!
Iunie 2014
Constantin Lupeanu
Ion uculescu - Apocalips
Ion uculescu - Urme
Aura Christi
Drumul spre cimitir i se pru, de ast dat, neobisnuit de
scurt. Matei nu se uita pe unde merge, nu se iscodea din ce cauz
face aceast aventur din ce n ce mai des, pentru c, n acele clipe,
nu-l interesa ce face, unde merge, n ce scop. Ctusi de putin. Era
mnat de vointa de a ajunge ct mai repede n acel loc. Si probabil, n
acele momente, perora mpotriva distantelor, mpotriva mersului,
pomenind zeii care aveau calitatea ubicuittii, darul de a se nftisa
oriunde, oricnd le poftea inima, folosind, uneori, pentru a descinde
aici, printre oameni, e stiut, trupurile celor ntngi. Dup ce, la prima
or, si hrnise vulturul - presimtea c n curnd va fi cazul s se
despart de el, cci pasrea si revenise si ddea semne c vrea s
plece, s aleag libertatea - dragul nostru ntng, melodiosul nostru
ntng simtise pornirea ireprimabil de a evada, de a-si lua lumea n
cap si de a se retrage ntr-un loc unde s rmn singur. Numai el, cu
lumea lui desucheat, deviat, cu gndurile, rtcirile si dibuirile
sale de nenteles.
Ajunse dintr-o suflare n poiana, n luminisul lui; se tolni,
ct de lung era, n mijlocul acestui fragment de peisaj ce prea tinut
n palme de o zeitate generoas, primitoare si ultra-selectiv. Era
ntins pe spate; fix bolta deschis si senin, zdrentuit pe alocuri
de coroanele inegale, bogate ale arborilor. si imagin c este un
delfin tnr din crdul ce-l duce pe divinul Apollo la Delphi, si
imagin c pluteste alturi de surorile si fratii lui de sare n apele
aerului, n cvadrigi mesterite n acest scop. Ah, ce alai, Domine, ce
alai limpede se misca n ritmuri copilroase, atent calculate de asistentii
acestui suprazeu, patron al luminii si artelor. Totul se arta ntr-o
lumin atroce si jucus; totul se topi dintr-odat, prelund forma
luminii, forma unei sfere negndite dect de psri si iarb, de bubu-
ruze si roze slbatice, fictiune pur, curat contradictie trit cu o
intensitate nemaiimaginat, att de puternic, nct se revrsa peste
malurile sale nchipuite si invada tot spatiul, lsnd secundele, minu-
tele gur-casc si tintuindu-le locului. Trase adnc aer n piept. Parc
cineva strin si apropiat n egal msur s-ar fi aciuat nluntrul su,
brusc se simti liber, usor, se simti ca o fptur de abur si vis amar, ca
un delfin bezmetic construit dintr-un aluat diferit, dintr-o magm
stranie...
n fata ochilor mateini apru imaginea unei pietre pe jumtate
ascunse n lut - omphalos imaginat, vis al unui zeu obscur, form ce
contraria sfera, excrescent a orbitei geloasei Hera, zeita cu brate
subtiri si albe...
Piatra divin, ascuns printre fragmente de temple si de
coloane, tu esti singura din lume care stii, nu ai cum s nu fii la
curent cu faptul c eu, singurul locuitor al acestei planete, sunt
proprietarul pietrelor, al buburuzelor, sunt servul ierbii si al arborilor,
prietenul fluturilor si al gndacilor dragi! M nchin, asadar, n fata
voastr, sunt gngania voastr supus, dragi vietuitoare si amice
ale btrnetilor mele aflate la nceput de carier! M nchin: eu, sclav
Gre]eala lui Iisus
al vostru, retor ntr-o aren att de distins, nct..., uau!, iat, mi
gsesc cu dificultate cuvintele, pentru a-mi exprima ntreaga recu-
nostint pentru rbdarea cu care m ngduiti n vecintatea voastr
ilustr. V promit solemn c o s v servesc, c voi rmne functionar
supus n vecii vecilor al farmecului vostru indicibil; mi voi face
studiile la facultatea inaugurat de voi, eu, gngania, eu, patronul si
servul umil al domniilor voastre... Eu... Iertati-mi insolenta de a
pronunta att de des si, nu o dat, ntr-un mod absolutamente ne-
justificat, pronumele personal eu care indic faptul c, fiind aidoma
domniilor voastre, sunt, rmn a fi totusi n esente diferit. Diferit, nu
fiindc vin dintr-o lume corupt, dintr-o lume care a luat-o razna, ci
pentru c, simtindu-m acas alturi de voi, mprtsindu-v uriasa
singurtate, fiind aidoma domniilor voastre, eu, totusi, totusi...
Doamne, sunt cu voi, aici, acum, si m bucur, m nfrupt cu voluptate
din aerul bucuriei de a fi cu voi, de a m descoperi n vecintatea
dumneavoastr... viu, ntreg, da, ntreg, asa cum un miez de nuc
poate fi, sau un fruct exotic... Poate.
Acolo, departe de universul vostru mirific - unde, sunt consti-
ent de acest aspect: nu ntotdeauna e totul fr repros - nu pot fi eu
nsumi dect rar, aproape n chip exceptional - ceea ce m sileste s
m ntreb: de ce oare?! Ce anume m stinghereste s m simt bine n
pielea mea acolo, printre ei, printre oameni? Nu de mult am aflat de
un accident teribil. Un autobuz cu 48 de pasageri plus doi soferi s-a
prbusit ntr-o prpastie de circa 70 de metri. Norocul celor 30 de
pasageri, rmasi printr-o minune n viat e c a nceput s plou si
cinci localnici care s-au dus s escaladeze muntele, s-au vzut nevoiti
s se ntoarc acas. n drum spre cas au vzut nenorocirea. Un alt
noroc n acel dezastru cu iz de apocalips: unul dintre alpinisti era
medic. Echipa a chemat alti localnici, muntenegreni. n lipsa unei alte
posibilitti de a salva oamenii, n timp ce medicul fcea necesarul
triaj, circa 130 de muntenegreni au fcut un lant uman si scoteau,
rnd pe rnd, oamenii din prpastie. Ce solidaritate rar, m gndeam
emotionat pn la lacrimi. Ce umanitate profund. V-ati ntrebat, oare,
cum de noi, oamenii, capabili de acte de eroism, solidaritate si uma-
nitate profund, uitm att de repede, de parc ar veni cineva si ar
sterge totul cu un burete nemernic? Oare omul e un ticlos prin
definitie? Un ticlos, de la care nu mai ai ce spera?
M tot gndesc la acel monolog urias, tinut n prezenta lui
Rodion Raskolnikov, la crcium, de consilierul titular Marmeladov,
care, vdit inspirat, ne ofer o lectie memorabil, care n realitate e
o scen-cheie nu numai pentru ntelegerea iubirii cel putin stranii, cu
care este tratat Rodion Raskolnikov, ci si pentru ntreaga creatie
dostoievskian. Prin gura lui Marmeladov, prin gura acestui mrunt
individ rtcit, se spune un adevr biblic. l reproduc din memorie,
dragi arbori, dragi prietene buburuze, cci este de o important, n
opinia noastr, capital pentru cei ce si doresc s se apropie de
Anul I, nr. 3/2014
12
PROZ
marea lucrare dostoievskian: Dar rstigneste - exclam excedat
Marmeladov - judectorule, rstigneste, si dup ce rstignesti, ai
mil! Si-atunci eu o s vin singur la tine s m rstignesti, c nu de
veselie beau, ci de durere si lacrimi!... Tu, vnztorule, oi fi creznd
c mi-e de-ajuns cinzeaca asta? Pi durere, durere, asta caut eu pe
fundul paharului, durere si lacrimi, eu am gustat din ele si sunt osndit;
iar de avut, are mil de noi cel care a avut mil de toti si a nteles tot,
singur el, el este judectorul. Referindu-se, n continuare, la fiica
sa, Sonia, acelasi fals circar sustine, viznd-o indirect pe Maria
Magdalena: Va s vin ziua aceea, si el va ntreba: Dar unde este
fiica aceea care s-a jertfit pentru o mam vitreg rea si pentru copilasii
nevrstnici ai altora? Unde este fiica aceea care nu s-a ngrozit de
tatl ei pmntesc, un betiv nemernic, si i-a artat mil? Si va s
spun: Vino! Te-am iertat o dat... Iertate ti sunt i-acum multele
pcate, cci ai iubit mult... Si o s-o iertepeSoniamea, o s-o ierte,
stiu c o s-o ierte... Asa am simtit n inima mea deunzi, cnd m-am
dus la ea!... Pentru ca n cele ce urmeaz Marmeladov s se refere la
pctosii nftisati la marea judecat, pasajul urmtor fiind de o
frumusete sublim si constituind un vrf de umanitate si miestrie a
marelui rus, n fata cruia vile devin culmi, iar templele se transform
n munti: Si pe toti o s-i judece si-o s-i ierte, si pe buni si pe ri, si
nteleptii si smeritii... Si cnd va fi sfrsit cu toti, atunci va gri ctre
noi: Haideti, va spune, si voi! Haideti, betivilor, haideti neisprvitilor,
haideti nerusinatilor! Si ne vom duce cu totii, fr s ne rusinm, si
vom sta naintea lui. Si el va spune: Niste porci, asta sunteti! Fiara
v-a dat chipul si si-a pus pecetea pe voi; dar haideti si voi! Si-or s
spun cei ntelepti, cei cu minte: Doamne! De ce-i primesti pe stia?
Si el va spune: i primesc, nteleptilor, i primesc, voi cei cu minte,
fiindc nici unul dintre ei nu s-a socotit vrednic de asta... Si si va
ntinde bratele ctre noi... si noi vom cdea... si vom plnge... si vom
ntelege tot! Atunci o s ntelegem tot!... si toti vor ntelege... si Kate-
rina Ivanovna... si ea o s-nteleag... Doamne, s vin mprtia ta!
...Adolescentul si ntinse larg bratele; dac cineva, o alt
zeitate nepmntean ar fi tras, printr-un gest, de sub el covorul viu
de iarb si flori, de buburuze si fluturi de lut, el, biatul acesta, s-ar fi
mentinut probabil pe acea linie de plutire, ar fi ntrziat n vzduhul
devenit pmnt matern, matc a fugii de nenteles; se vedea, se sim-
tea c pluteste, pluteste, minile sale devenir excrescente ale unor
aripi de nevzut, corpul se fcu usor, si...
S respirm aerul nemuritorilor! Sunt att de departe, totusi,
de lumea aceea acum; sunt cu voi, printre voi. Ct de recunosctor
v sunt c m acceptati. mi ngduiti lipsa de simt practic, resimtit
dincolo ca un enorm handicap. Acceptati stngciile mele care, cine
stie?, poate nici nu sunt stngcii... Dar nu asta voiam s zic. Realitatea
e departe. Realitatealor de fum... Noi suntem mpreun. mpreun
cu... domnul consilier titular Marmeladov! Noi suntem realitatea
adevrat. S-i spunem realitatea substantial? Departe au rmas
divergentele, unghiurile neplcute, corupte sau strmbe ale realittii
secunde. Nu e minunat c suntem mpreun? Nu e un dar c putem
s vorbim liber? Nimeni nu ne va ntrerupe aici, niciodat, nimeni nu
ne va brusca, nu ne va bruftului, nu ne va lovi peste degete. Putem
zburda aici mpreun. Ne putem juca. De fapt, chiar asta facem. Jocul
ne st n snge, n celulele sale albe si rosii, n catedralele alb-rosietice
ale venelor. S ne jucm! S ne jucm n voie! S ne hrnim din
jocurile noastre, ca s avem puterea de a fi noi nsine. Stiu c sunteti
cu mine si c mi dati mereu, secund de secund, dreptate, desi, ah,
nu m intereseaz dreptatea n sine. Cu exceptia drepttii voastre
curate, aidoma unui porumbel nuc si grsut care lupt cu aerul si cu
vedeniile strasnic de hazlii n realitate. Acceptndu-m, voi nu ciopliti
prti din mine - cum se face n realitatea ailalt - ci m mbrtisati, m
recunoasteti voiam s zic, asa cum sunt, n nemernicia mea de trei
lulele. Iar asta e o minune! Literalmente o minune. Si eu am forta de
a m bucura la umbra Pomului de Crciun al acestei minuni. Forta de
a m bucura si, respectiv, de a m nfrupta, dac mi ngduiti s pre-
cizez acest aspect nelipsit de important. V multumesc frumos,
doamnelor flori si domnilor arbori! V multumesc din adncul inimii
domnisoare buburuze! Acceptati-mi oferta, excelente, arbori scumpi
si rari!
O buburuz nainta pe bratul stng al lui Matei, iar pe adidasii
lui se ctrar o sumedenie de gze pe care el, proprietarul lor declarat,
le privi cu o copilroas uimire. Se ridic cu spaima de a le face ru
Ir voie. Depuse grijuliu buburuza de un galben ncins cu pictele
negre pe o ppdie, iar gzele le culese, vorbindu-le cu tandrete. Se
ridic, apoi si ntinse bratele, loptnd vzduhul primvratic.
Am venit azi aici, printre voi, doamnelor si domnilor, fiindc
am nevoie de curaj. Si dumneavoastr, excelente, tot timpul mi-ati
dat ceea ce v-am cerut nu numai fiindc v iubeam si nu ezitam o
milionime de secund s v mrturisesc profundul sentiment nutrit
de mine. Nu. ntre noi exist - si domniile voastre stiti asta - o compli-
citate..., hm, cum s zic?..., o complicitate esential. Eu sunt trup din
trupul vostru..., mda, de spirit. Voi m-ati binecuvntat nu o dat,
dndu-mi cldura de care aveam imperioas nevoie. Voi si crtile
citite de mine - e drept, unele dintre ele - mi-ati dat semne, zeci, sute,
mii de semne, indicndu-mi faptul mirabil c totul n jurul nostru, n
momentele mele..., n momentele noastre de vrf, poate fi si este n
realitate o binecuvntare. V iubesc pentru asta. V iubesc pentru
mii si mii de alte motive, cunoscute... nici pe sfert. Restul e fiint.
Restul e orbecire. Si am nevoie - credeti-m pe cuvnt - de foarte
mult curaj pentru a psi pe teritoriile, n subteranele fiintei mele.
Trebuie s m decid s fiu, s m aleg, nc si nc o dat, pe mine
asacumsunt, dar pentru afi, eu sunt obligat s m accept mai nti,
s-mi iubesc limitele, s-mi iubesc mai ales trupul care, ncetul cu
Anul I, nr. 3/2014
13
Ion uculescu - unii privirilor
ncetul, spirit va deveni. Tineti minte cum se scrie n Sfnta Scriptur?
Iubeste-ti trupul asa cum Iisus a iubit Biserica. Ei, asta trebuie s
nvt. Dar cum? n ce fel, de vreme ce eu mi detest trupul acesta de
doi bani sau... nici att. Sau nici att. Oare stiti voi ce nseamn s ai
un trup? S porti lesul acestuia n spatele sufletului, asa cum tranii
si car roadele adunate de pe cmp n spate, asa cum unii dintre ei,
cteodat, l duc pe Dumnezeu, noapte de noapte, n spate si... Ce
oroare s ai un trunchi de carne, s-ti accepti ochii, cu vederea lor
limitat, apoi s ai brate
Matei si ntinse n fata ochilor minile, le studie cu atentie.
Uneori, prea locuit de geniu, alte dti prea un cretin.
...S posezi clavicule, picioare, sex. S suporti mizeria urt
mirositoare. Ce nerusinare, ce limit, Doamne, ne-ai dat, mpovrndu-
ne cu bocceaua asta afurisit, care este trupul. Cum s gsesc limbaj
comun cu el? Nu m pot mpca cu delusorul sta de carne dect...
Adesea m pune la punct, m loveste de pmnt, m apostrofeaz,
nct nu mai stiu cum s m port cu el, ca s-i intru n voie. Si n loc
s-i intru n voie - asa m-am exprimat?, hm, cam necioplit, da, necioplit
si stngaci, dar s trecem peste asta, s trecem - n loc s-i cnt n
strun, ei, poftim, eu, iarsi, vorba lui Riri, dau ap la moara celor
care cred c eu le fac pe toate ca nelumea, le fac pe toate pe dos cum
ar veni.
Da, onorabil asistent, doamne psri si domnilor arbori,
domnisoare buburuze etc., eu dau cu trupul meu de pmnt; si con-
sider c m aflu n posesia dreptului de a-l pune la punct si, n conse-
cint, de a-l trage la rspundere pentru crimele sale nenumrate
mpotriva spiritului. Pot s-mi bat joc de trupul meu att ct am chef,
pot s trag de namila de el ct sapte, mi pot aroga dreptul de a-i face
ru, de a-l snopi n btaie, cci m supune attor si attor umilinte.
Nu m plng; ah, nu, categoric, nu! ncerc s v comunic faptul c
umilinta de a avea un corp de carne si oase, deci, de a te afla n pose-
sia unei limite, ca s fie depsit... Mda, am ncurcat-o bine de tot.
Cum voi iesi din acest impas retoric? Scuze... Scuze... (Matei se
nclin ceremonios la dreapta, pe urm la stnga, si puse minile, pe
urm, la spate, si continu se s miste de colo-colo.) Pentru ca s
depsim mpreun limita aceasta, suntem pusi, onorat asistent, n
ipostaza de..., de a o transforma, exact, asa e!... n altceva, n cu totul
si cu totul altceva. Cum, n ce fel s mblnzesti, transformnd n
altceva, o limit? Frumusetea va salva lumea, spunea dragul, iubitul
de noi... Dostoievski, epilepticul acela sfnt, Fiodor Mihailovici, iar
noi, de aici, din luminisul acesta binecuvntat, i dm dreptate, zi si
noapte, ceas de ceas, minut de minut, repet, insist: i dm dreptate,
chiar dac aceast doamn capricioas, plin de toane si foarte sever
(la dreptate ne referim, se ntelege!), vine, cteodat - ca s fim exacti,
ca s desfacem metodic, cu bisturiul sau cu laserul, aceast notiune,
auzind, n timp ce facem operatia pe cordul deschis al respectivului
substantiv, un foarte fin si exact prit, specific materiei dominate de
spirit, materiei, pardon, subjugate de mria sa spiritul - dreptatea
vine, asadar, destul de des, mai exact, vine n majoritatea cazurilor,
cu vdit ntrziere, cci e lipsit de politete, de punctualitate n
cazul ei nu se poate vorbi, iar de promptitudinea ei, vai, evident, nu
e cazul s batem cmpii, cci am risca s o lum astfel prin porumb.
E adevrat c si eu, hm, onorat asistent, cam bat cmpii, n special,
n ultima vreme... Recunosc aceasta cu toat fiinta mea. Dar am acest
drept si, mai ales, aceast libertate. ntelegeti ce vreau s spun.
Un profesor universitar, cruia am avut onoarea s m adresez
prin intermediul unei scrisori publice mi scria n cadru privat (asa se
spune?) c nu e cazul s m adresez direct lui, deoarece d-sa nu are
ce cuta n istoria asta. Excelenta sa a uitat sau poate n-a stiut nicio-
dat c eu puteam s-i scriu o scrisoare deschis oricui mi trecea
prin cap, inclusiv faraonului Tutankhamun sau Majesttii Sale Re-
gelui Spaniei Juan Carlos I de Bourbon, presedintelui Vladimir Putin
sau dumneavoastr, domnisoarelor buburuze; alegerea, se ntelege
de la sine, mi apartine! Liberul arbitru nu e o vorb goal; nici li-
bertatea de expresie ori libertatea de a fi; e un capitol deschis dis-
cutiilor acesta, si putem aborda inclusiv locul unde a gresit Iisus
Christos, optiunea noastr ntorcndu-se cu fata, mda, cu toate fetele
ei iezuite, spre Fiodor Mihailovici, care spunea c prefer s rmn
cu greseala si cu Iisus, Fiul Lui Dumnezeu, care, n desvrsirea Sa
Ir pat, a gresit; unde anume?, oho, e o discutie foarte complicat,
o problem blestemat ar spune neterminatul acela genialoid, Arkadi
Dolgoruki! Desigur c am libertatea de a m adresa oricui gsesc de
cuviint! Sunt, onorat asistent, unul dintre cele mai libere animale,
cunoscute de domniile voastre vreodat. Pe cuvntul meu de...,
vntur lume era s zic. Dar nu, m decid pentru functia onorabil de
poet al neantului, functionar al libelulelor si tietor de frunze la cinii
zpcitului Apollo, urmnd s aleg ntre aceste meniri pline de
important, cci... e limpede faptul c..., da, dincolo de acea fraz a
doctorului n candoare Mskin - o candoare, n mod cert, ct un
imperiu - frumusetea va salva lumea, se afl ntreaga confuzie,
ntreaga ezitare mskinian; printul are sublima mretie de a se declara
nepregtit pentru un domeniu att de complicat, att de dificil, cum
se arat a fi frumusetea, cutat si de celebrul adolescent
dostoievskian, care visa o carier de nivelul lui Rothschild.
Iubirea va salva lumea. Lumea lor, a celor nesuferit de adulti
- s stiti c maturitatea nu e mare lucru, pe cuvntul meu de urmas
din stirpea lui Apollo - dar si lumea noastr, stimate libelule, n fata
crora..., , mi plec fruntea, n semn de respect profund pentru
zborul domniilor voastre. Iubindu-ne trupul, el va nceta s fie o
limit. Nu credeti? Nu gsiti c asa vom izbndi? Vom ajunge la
limanul scontat. Iar demersurile noastre ontice, pe cale de consecint,
vor dobndi o maxim precizie, o neasteptat consistent si mai
ales, mai ales o eficient de invidiat. Eficienta st la temelia tuturor
lucrurilor. Da? Sau poate, totusi, hm, viul? De ce n-am ncerca, n
timp ce totul se drm n jur, lunecnd spre o prpastie creia n
Anul I, nr. 3/2014
14
Ion uculescu - Taina punilor
minute de intimitate nedefinit i spun decadent, de ce m ntreb,
asistnd la modul n care barbarii postmodernittii ne drm miturile
fondatoare, n-am lansa mituri noi? Da. De pild, doamnelor si dom-
nilor, mitul viului, care, dup umila mea prere, este unul dintre miturile
ce stau la temelia lumii...
Asadar, s iubim trupul nostru. S iubim minile noastre,
prefigurare a unei alte lumi; s iubim clavicula cioplit dintr-o harp
de divinul Orfeu, s iubim trunchiul nostru ce imit felul n care
respir piatra aceea miraculoas dotat cu suflet, piatr din preajma
Templului lui Apollo, Omphalos. Da, chiar asa, ortografiat cu ma-
juscul: Templu. S tratm trupul ca pe un Templu de carne si oase si
vis si uitare, da, binecuvntat. S iubim picioarele noastre iute
alergtoare chiar si atunci cnd stau nemiscate, prinse n iuresul
contemplrii. S iubim creie-rul, centru al viselor si al beznei lptoase,
si cellalt creier, sexul, s-l glorificm, deoarece..., hm, el ne deschide
portile de eter ale cunoasterii propriului eu, un altfel de eu, presupus
superior. S glorificm trupul, trupul de carne si oase, fereastr spre
cellalt trup, adevratul templu al fiintei.
Lucrurile astea, ah, dragele lucruri spuse pre gura mea, nu
sunt, fireste, nscocite de mine; dimpotriv, sunt vechi cum e lumea,
cum vechi si noi mereu sunteti voi, arbori ilustri, roze naive, con-
tradictii curate, si voi, arbusti divini, si dumneata iarb, si mria ta,
dulce ppdie, prefigurare a edenului... Aceste chestii sunt vechi,
asadar, ca lumea, fireste; doar c eu, n nimicnicia mea, uneori,
inspirat, n autismul meu nelipsit de accente genialoide, pe jumtate
date de spiritul adolescentei mele ntrziate n propriile forme aparent
necioplite, eu, da-da, le spun altminteri, mereu si mereu, altminteri.
Da. Nu este meritul meu acesta. Ah, nu sunt att de arogant ca s-mi
asum un asemenea merit. E meritul domniilor voastre, cci voi,
dumneavoastr, pardon..., mi creati conditiile necesare pentru...
Lucrurile debitate de mine, oho, ohoho, stiu, sunt perfect constient
de acest adevr amar si fantastic, sunt familiare castorilor fiintei.
Celor care au curajul de a cobor n catacombele, subteranele fiintei
proprii; acolo unde, dusi de valul promisiunii de a avea acces la
lumina deplin, ei, castorii ontici, trubadurii viului cad si, iar si iar,
cad n cea mai ntunecat bezn prbusit grmezi-grmezi peste ei...
n sfrsit... n sfrsit...
Si toate astea, da-da, pentru a se lipi de istmul fiintei: draga
strintate! S ridicm, asadar, n cinstea trupului statui! S glorificm
trupul, trupul acesta divin, dusmnos, necunoscut, pe care ni l-a dat
Anul I, nr. 3/2014
15
Dumnezeu, ca s cltorim prin viat cu domnia sa, fr s-l cu-
noastem pn la capt. Ah, dar cum si de ce ar trebui s-l cunoastem?!
Pentru c..., pentru c, ai, cunoscndu-ne trupul, probabil, noi pe
noi nsine ne vom cunoaste mai bine
Pustiul, adolescentul nostru ntrziat tot umbla de colo-colo,
perornd vrute si nevrute, singur, fat ctre fat cu el nsusi; i fcea
plcere s bat cmpii, dus de splendoarea si frumusetea acelui loc,
dar si de un urias val luntric cruia nu i se mai putea mpotrivi si nici
nu gsea vreun motiv, n aceast ordine de idei, de a i se opune.
Tria clipa. Jubila. Se simtea n apele sale. Da. Acolo, n imperiul lui,
din cimitirul acela, n imperiul de arbori si gze si arbusti si vietti
molesite de invazia primverii, el se regsea, se afunda n mlurile
calde, primitoare, ale propriei fiinte.
Se simtea c modul pasional si rece n care se mpotmolea n
luminisurile prezentului nu e preluat de la nimeni. Avea vocatia
prezentului, a prezentului individual, ca s zicem asa. Cci de prezentul
propriu-zis, vzut, gndit, visat de ceilalti, dup cum am vzut, nu-i
psa. Nu avea vocatie pentru el. Nici nu gsea vreun motiv s-l
caute ori s-l nteleag; aceast coborre n fiint, modul n care se
lipea de coloana propriului eu, nu-i displceau, din contr, i ddeau
curajul necesar, ah, att de necesar si celor mai curajosi dintre cu-
rajosi, pentru a nvinge spaima de existent. Da, spaima aceea de
existent, gata oricnd s te invadeze, ca o hait de maidanezi bine
organizati, ca milioanele de albine dintr-un cuib abandonat de stpn.
Luminisul se transform ntr-un alt secret al lui Matei, despre
care nu stia nimeni, absolut nimeni. Era luxul lui, era oaza unde pustiul
si potolea setea de singurtate, si astmpra nevoia de a vorbi ori
de a se mrturisi. Venea cu o anume ritmicitate acolo. si gsea un
refugiu prielnic n evadrile n natur; l interesau n realitate nu att
peisajele - de care, e adevrat, se arta nu o dat fascinat, el, fecior
crescut la oras, un tnr ce a beneficiat de o bun educatie dat de
o familie burghez n cel mai bun sens al cuvntului - l interesa...
fiinta lui, despre care nimeni niciodat nu i-a vorbit. Ce este fiinta?
Dar eul? Cum se isc, n ce fel s nveti s convietuiesti cu entitatea
aceea, incomod, adesea, strnindu-ti, cteodat, nevoia irepresibil
de a o ntelege, de a-i pricepe verdictele, judectile sau pur si simplu
respiratia? Desi Matei considera c vietuitoarele si arborii din lu-
minisul su, alturi de Kara, sunt singurii lui prieteni crora le putea
mprtsi cele mai ascunse gnduri, simtea cum certitudinea asta,
ncet-ncet, se clatin, prie din toate ncheieturile si se misc ntr-
o directie abia intuit, abia bnuit. Asa cum un aisberg urias, r-
mnnd intact la suprafat - acoperit de zpezi vesnice ce n-au fost
clcate nicicnd de picior de animal, de picior de om, si, mndru,
solitar, oarecum decupat dintr-o lume diferit, icebergul st nemiscat
n lumea sa intangibil, ocolit de vietuitoarele de sare ale adncurilor
oceanice imposibil de scrutat - n adncuri, lenes, insesizabil, treptat-
treptat, se disloc, se aude un usor prit, un geamt secular parc
scos de zeittile nordice ale ghetarilor, si milimetric, suferind, inad-
misibil de lent, blocul de dimensiuni uriase misc, lunec infinitezimal,
continund oarecum s stea pe loc si, n acelasi timp, insistent-dis-
perat, s lunece totusi un pic - lucru neremarcat dect de protectorii
invizibili ai locului acela de gheat vesnic, atunci cnd larii de omt,
distrati, pierduti si senini, nu admit c un asemenea bloc poate s...
Ei, o asemenea, infim miscare se producea nluntrul adolescentului
nostru ntrziat. Ghetarul eului-coloan a fiintei sale, ca s ne exprimm
putin pompos, mica. Usor. Milimetric. Suferind. Urnind din inertia
lor nebnuit de vie munti de energie. Pornind motoarele ontice scrs-
nit, dureros... Era oare, el nsusi, constient de miscarea aceea? Sau
era din cale afar de ocupat, pentru a remarca milimetrica schimbare?
De fapt nu era vorba att de o schimbare, ct de o reasezare mai
degrab, de un declic produs n subteranele eului.
(Fragment de roman)
Ion uculescu - Noaptea salcmilor
Clelia Ifrim
Fata lui Avva intr n magazin. Privi rafturile cu sticle de ulei.
Soarele de toamn se rsfrngea limpede n fiecare sticl si aurul lui
transparent avea culori din sud.
Fata lui Avva citi etichetele, desi stia ce vroia sa cumpere, dar
denumirile exotice de tri si orase, pe care nu le vzuse niciodat, o
ncntau mereu. Era o bucurie simpl, ca un desen naiv de floarea
soarelui.
Nu citi preturile. Stia ce bani are n sacul din pnz de cnep.
Spuse ce vrea si btrnul vnztor se uit la ea prin lentilele groase
ale ochelarilor, fr s nteleag ce vrea. Siluetele celor trei tineri,
care o asteptau afar, se apropiar mai mult de fereastr si vnztorul
i privi fr s aud ntrebarea femeii. Ea citi mai departe etichetele
altor sticle, etichetele din rafturile cu biscuiti, bomboane, pesmeti de
drum, pentru a nu tulbura privirea vnztorului. Cei trei tineri asteptau
linistiti afar.
Portocalele aveau culoarea unui imperiu apus demult si ea
spuse n gnd, Avva. Vnztorul o ntreb:
- Tinerii aceia v asteapt pe dumneavoastr?
Fata lui Avva nu ntoarse capul si zmbetul, mai usor ca o
arip de albin, trecu prin lumina soarelui. Rspunse ncet, da, sunt
cu mine, si puse pe mas cteva monezi, acoperindu-le cu mna, ca
Cei trei
tineri
din ora]
si cum ar fi vrut s acopere sunetul metalului. Vnztorul privi
monezile de aur cu chipul unui mprat necunoscut, privi femeia
care sttea n fata lui si-n cele din urm privi din nou la cei trei tineri
care o asteptau afar, dincolo de fereastra plin de lumina soarelui.
Femeia se uit la el si nu spuse nimic. Prin lumina soarelui, cei trei
tineri din dreptul ferestrei priveau trectorii de pe strad, cu linistea
pe care o au vizitatorii ntr-un oras strin. Unul dintre ei avea un
rucsac din pnz n spate, ceilalti doi, cte o traist, din aceeasi
pnz, pe umr. Femeia lu sticla de ulei si iesi din magazin. Cei trei
tineri se apropiar de ea zmbind. Scoaser dintr-un buzunar mic
cte o sticlut si femeia mprti uleiul n prti egale, trei prti pentru
cei trei tineri, si o parte pentru ea. Tinerii privir pentru o clip
sticlutele n lumina soarelui si zmbir din nou. Femeia fcu la fel si
spuse n gnd, Avva. Tinerii o ntrebar ceva si ea le rspunse privind
soarele. Fiecare o ntreb n limba lui, iar ea le rspunse n limba
fiecruia. Cei trei tineri nchiser sticlutele cu ulei si le puser n
buzunarul mic al sacului de cltorie. si luar rmas bun si se
ndreptar spre sudul orasului, unde era portul. Fata lui Avva ncepu
s urce crarea care ducea spre vrful muntelui.
Din romanul n lucruCartea de oaspeti
Anul I, nr. 3/2014
16
Ion uculescu - Pasiune
VECINUL
CEL BUN
un roman de
VECINUL CEL BUN
CAPITOLUL PATRU
Corneliu Leu
(continuare din nr. anterior)
Diagnosticul tatlui su fusese exact. Medicii Romei, care nu
erau doar chirurgii si tmduitorii formati n timpul marilor rzboaie,
ci se mplineau cu stiinta celor adusi din Orientul unor ndeletniciri
strvechi ce mbinau functiile organelor vzute n anatomia omului
cu cele nevzute, care fceau parte din energia transcendent cu
care persoana lui fusese druit, l-au confirmat ntrutotul: Bratul
fusese vindecat bine de toate rnile si rupturile prin stiinta btrnului
doctor. Nu functiona ns cum trebuie legtura dintre el si ordinele
creierului, iar ruptura putea fi acolo, la cicatricea celeilalte rni, de la
crestet.
Zanes a intrat n savanta atmosfer spitaliceasc din preajma
palatelor Romei, a rostit mpreun cu vicarul rugciunile ctre zeul
lor, n vreme ce medicii romani aduceau jertf Aesculapului mprumutat
de la grecii care-l numeau Asklepios si cruia i-o adugaser ca zeit
pe Hygeea. Apoi l-au introdus pe rege n fumul semintelor de cnep
amestecat cu aburul captat din cloroticele ape termale care adormeau
simturile att de evident, nct si sclavii care, de la distanta unei alte
ncperi suflau prin dou guri de ceramic spre teava n care se
realiza amestecul, trebuiau schimbati din cnd n cnd fiindc i
cuprindea o dulce moleseal cznd ntr-o betie pe care, ca slujitor
credincios al regelui su, ascultnd explicatiile romanilor, o ncercase
si el, cu o zi nainte, ca si cum i-ar fi gustat din mncare. Teava aceea
n care se realiza amestecul din dou directii de suflare, era asezat
cu o botnit tot din ceramic pe gura si nrile pacientului fcndu-l
s se mbrtiseze cu zeii n vreme ce hirurgii, cu ndemnri de mnuire
a unor scalpele strlucitoare, ncepeau operatia.
Pentru Zanes, ca medic si tmduitor, era un miraj s vad
mnuirea instrumentelor de ctre acei priceputi doctori ai lumii:
Cutarea cicatricei, ndeprtarea nvelisului cu capilaritti, executarea
tieturii cu mn sigur, acolo unde nu se atingea vreun vas de
snge, decopertarea osului fruntii pn la gsirea cicatricei lui, mar-
carea inciziei si executarea ei cu lovituri ncete, grijulii, spre a nu se
ptrunde osul deodat, apoi mirajul folosirii dltitelor de aur si argint
pe sira ce sudase fosta sprtur, pn la deschiderea, ca a unei
ferestre spre alt lume, deschiderea spre cele nevzute si foarte putin
cunoscute ale creierului de pe care trebuia scos cheagul, adic tocmai
deschiderea spre locul nchis de Dumnezeu cu os puternic, n asa fel
nct s cuprind nu numai materie, ci si emanatie divin.
Teoretic, cunostea asta de la tatl su si de la perseverenta
initiere pe care o fcea btrnul nu numai pentru el, ci pentru toti cei
care-l asistau devenind discipolii lui si supusii ritualului ntru
vindecare poruncit de zeul care le pzea viata. Dar de deschis cutia
magic a ntelepciunii care-l defineste pe om, nu deschisese dect
pe cadavre, adic atunci cnd emanatia se mutase n alt parte dect
materia si nu mai coexistau. Vzuse materia aceea cenusie n contor-
sionrile ce-i asigurau imense suprafete fat de spatiul mic si usor ce
trebuie s-l aib crestetul trupului ca s poat alungi aspiratia ctre
cer a fiintei umane, vzuse si pnzisul de vinisoare, nervi tresritori
si capilaritti ce leag si dezleag circulatia cunoasterii si ideilor, dar
le vzuse atunci cnd aceast circulatie, vibratia undelor ei, pr-
siser lcasul lor de os al vietii acesteia nspre dincolo, unde era ne-
murirea de la care, mai nainte, atrgea nspre ncoace iluminarea
gndurilor. Tocmai aceast iluminare, adic, lipsea; se retrsese ctre
sursele ei nalte unde plutea nemurirea, lsnd materia inert, n
zvcnete mici, pmntesti.
Anul I, nr. 3/2014
17
ROMAN FOILETON
Acolo, ns, pe patul de marmor, n somnul hipnotic a crui
provocare o si nregistrase bine n minte tnrul doctor, regele lor
exista ca atare, cu toat ntelepciunea si vitejia lui, spre undele crora,
cu instrumentele lor strlucitoare, hirurgii si fceau cale. Iar el era
atent, crispat, ncordat ca o legtur de arc; pentru c datoria lui era
ca nu cumva, prin vreun gest nesbuit, aceast ntelepciune venit
de la zeu s se diminueze, atunci cnd, prin operatia ce se fcea,
vitejia i va fi ajutat s-si recapete forta. Sub ochii lui, dltitele de
aur deschideau o fereastr chiar spre locul unde se ngemnau cele
dou virtuti din care era fcut fptura unic a regelui su; asta
constituia un miraj pentru tnrul doctor ale crui simturi triau o
nalt concentrare urmrind fiecare miscare, fiecare pozitie si rostul
fiecrui instrument. Cu o voint de fier si ncordarea extrem a tot ce
putea nsemna atentie, el supraveghea si nvta n acelasi timp. Iar,
uneori, atunci cnd, fie c miscrile i erau cunoscute, fie c gndirea
lui le descoperea intentia, fr voie, tocmai n virtutea acelei mbinri
dintre gestul fizic si vointa emanat de centrii transcendentali pe
care tocmai stiinta lui era cea care le studiase, bratul, ori mna, ori
degetele lui fceau aceeasi miscare, acelasi gest si luau aceeasi pozitie
cu a celui ce mnuia instrumentul asupra crestetului regelui su.
Era parc si o team de acest eveniment necunoscut n le-
gtur cu regala persoan ce-i fusese dat n grij, dar mult mai mare
era interesul pentru mestesugul pe care l urmrea. Ajunseser tocmai
la momentul decisiv. Gaura era fcut si, prin ea , se vedeau palpitatiile
creierului din interior. Atunci, medicul trepanator se ddu la o parte
si ls loc altuia mai n vrst si cu chipul mai pronuntat asiatic. Un
punct de cheag rosu se distingea deasupra strlucirii argintii prin
care creierul iradia materia cenusie a miscrilor sale interioare.
Doctorul ezit n ncercarea de a mnui un scalpel fin, l puse la loc
Icnd un gest ca de team, sau de pericol, sau de fapt la care nu-
i este permis s se ncumete, si plimb mna cu subtiri degete osoase
asupra instrumentelor ce-i stteau la ndemn si alese o tevusc
fin, de argint ltindu-si vrful ca un cioc de rat bine ascutit. Si
aseznd-o la proeminenta cheagului, o prinse ntre dinti ncercnd
s aspire usor ca si cum ar fi supt cu buzele... n concentrarea sa,
parc simtind si el nevoia s fac acelasi lucru, Zanes i ntelese
efortul frnturilor abia perceptibile de miscri crispate amplasnd
ciocul ltit si tios tot mai dedesubtul cheagului, n vreme ce buzele
creau n teava subtire un vid absorbant. Ca martor si asistent repeta,
dubla sau chiar premergea miscrile si crisparea prin care acela le
ritma, avnd si el aceleasi tresriri abia perceptibile. Ca specialist,
ns, tria concomitent un mare sentiment de admiratie fat de
ingeniosul procedeu si fat de siguranta milimetric prin care,
concomitent cu buzele, doctorul lucra si cu ambele mini, una mnuind
tisul tevustei, iar alta trepannd fin, aproape invizibil, locul unde
cheagul se mai lega de vasele ce-l produseser. Att de fin nct s
le desprind pe acelea ferindu-le de orice atingere.
l nclzi sau chiar l ncinse brusc sentimentul de admiratie,
ca atunci cnd te lasi prad unei intense triri artistice. Dar, tot brusc,
printr-un act de lucid voint, se oblig s fie mai putin admirativ si
mai mult atent, nregistrnd cu minutie teribilele miscri aproape
neobservate, imperceptibile dac n-ai fi tinut seama de schimbarea
crisprii. Era ca si cum ai fi vorbit de miscarea ncremenirii care atac
fin, mai mult printr-o fort de a atrage spre sine contrariul dect prin
ireparabila sa naintare. ntreaga fiint a doctorului era total con-
centrat asupra cazului pe care-l rezolva ntr-un savant tremolo de
mare finete care-l fcea s vibreze-ncontinuu, dar s par nemiscat.
Zanes se obliga, ns, s nu admire, ci s vad, s urmreasc.
S urmreasc lucid descompunnd n ct mai multe prti posibile
miscrile si asa abia perceptibile, nregistrndu-le bine n memorie si,
chiar, prin subtile miscri, reproducndu-le ca si cum ar fi operat el.
De la ncntare trecea la lucidul si practicul interes de a nvta
secretele celuilalt, adic de a-l admira furndu-i meseria. Rmase
pn la urm la fel de concentrat si la fel de atent, ca si cum gesturile
celui pe care-l urmrea nregistrau pe creierul lui fiecare miscare pe
care o fceau, de fapt, pe creierul regelui. Rmase astfel, pn cnd
o plcut subtire, de aur, acoperi locul osului dltuit si, deasupra ei,
cu at din mat de peste, se cusu la loc pielea. si urm regele n sala
cu abur adormitor care-i ndulcea durerile, l asez apoi n patul su
regal si-i veghe somnul. Iar, cnd puternicul viteaz se trezi, fcu o
glum nteleapt si iscusit, care nu avea cum s nu-i produc mare
ncntare aceluia:
- De-acum, Mria Ta, ti s-a ntors la supusenie singurul din
tara noastr care nu te asculta pe deplin: Bratul tu!
Era, de fapt, o parafrazare a diagnosticului pe care-l pusese
tatl su cnd zeul l luminase n legtur cu secretul bolii: Nu bratul
lovit nu a putut apra lovitura de la cap, ci aceea a fcut ca bratul s
nu se mai supun comenzilor si s se lase lovit.
nteleptului rege i plcu formularea aleas si mestesugit.
- Zanes, i spuse ncercnd s-si supravegheze miscarea
degetelor, te stiu de copil c erai destept si se spunea c vei duce
faima tatlui tu mai departe. Am s fac pentru tine ceea ce, luptele n
care el mi-a fost aproape, nu m-au lsat s fac pentru tatl tu. Am
s-ti dau cea mai frumoas vale din tar s faci acolo un loc de
vindecare precum cel de aici si, poate, chiar mai mare!
Apoi, sub mrejele lui adormi somn odihnitor si calm elibe-
rndu-l si lsndu-l, astfel, s fac ceea ce voia mai mult. Zanes
apuc o fclie si porni cu ea pe ntinsul slilor spitalicesti.
CAPITOLUL CINCI
- Ha, ia uite savantul nostru, marele doctor tmduitor, cum
si petrece noptile ca un adevrat preot al zeului su!... Ce-i cu craniul
sta asupra cruia te apleci?!...
Centurionul care asistase la operatie ca gard acordat de
Senat drept atentie pentru marele rege aliat, avea ochii jucusi, plini
de intentii bune si de pofte ciudat scnteietoare, fr s stii n ce
msur erau malefice ori benefice. Simpatic, ns, era. O ironie ng-
duitoare i colora zmbetul prietenos, iar siguranta de sine, generoas,
i ddea o superioritate plcut, nejignitoare.
- l imiti pe btrnul vraci care sopteste creierului bolnav prin
tevusca asta lucruri numai de el stiute! - constat el vznd uimirea
cu care nu putea rspunde Zanes, surprins ca-ntr-o stare de vrjitorie,
aplecat asupra unui craniu si ncercnd a-si sincroniza miscrile
tevustei tinut cu buzele si mna stng, cu cele ale scalpelului pe
care-l mnuia cu dreapta... Sau - se rzgndi el ajungnd mai aproape
de adevr - vrei s-i furi meseria!... Pentru ca, rznd de imposibilita-
tea lui Zanes de a rspunde si de pozitia ciudat a craniului care
parc lua parte la conversatia dintre ei doi, s constate fr ndoial:
ai vrea s faci si tu asemenea operatii, nu-i asa?! O s le faci, doctore,
dup ct se spune c esti de priceput, o s le faci!
- O s lefac! - confirm Zanes cu ton putin nciudat, reusind
s scape de instrumente si acoperindu-le repede, ca si cum i era
rusine c fusese surprins acolo, asupra unui fapt pentru care nu
ceruse ngduint de la nimeni si-si permisese s umble n trusele
celebrilor medici ai Romei.
- Te desparti greu de ele; ai vrea s fie ale tale!... Constat din
nou centurionul cu acea certitudine asupra intentiilor celuilalt pe
care i-o ddea siguranta de sine... O s le ai; o s le ai dac strduiesti;
vd c ti-ai si desenat unele pe tblita asta cerat!
Anul I, nr. 3/2014
18
- Nu stiamc nu epermis - sefstci Zanes trezind un hohot
de rs; rs sincer si nu ruvoitor, din partea aceluia:
- Amice, veghea mea s-a terminat. Auzi cum sun-n toat
Roma sfrsitul primei veghi? Acum btrnii si bolnavii dorm, prostii
se culc, iar adevratii latini ncep marea petrecere!... Stiu un loc
nemaipomenit care, printre strdutele dintre Capitoliu si locul unde
se construieste Circus Maximus, d n grdinile unor doamne pe
care le viziteaz ntreaga lume bun. Nici mpratul nu lipseste de
acolo!... Mergi cu mine?... Regele tu e salvat; merit s srbtorim!...
Nu numai c era simpatic, dar volubilitatea lui avea si per-
suasiune. Cnd ajunser n preajma termelor, grzile strigau parolele
dintre prima si cea de a doua veghe a noptii.
- Zici c numai prostii se culc acum? - si aminti Zanes amuzat.
- Numai! - Rspunse acela cu modul su de convingere
absolut, naintnd cuceritor prin orasul deasupra cruia se auzeau
strigate parolele strjilor.
Dar, la un moment dat, strigtele acestea se estompar n alte
ecouri. Devenir chiote si rsete si zvonuri de muzici. Iar, printre
copacii parcului pe care-l traversau, aprur niste lumini stranii care
se legnau n ape. Ajunser, astfel, pe malul unui lac, sau al unui
mare bazin n luciul cruia se oglindeau flcrile tortelor ce luminau
ca ziua n jurul unor dntuitoare ale cror miscri se oglindeau si ele
n ape asemenea flcrilor. Mirosea a trupuri mbietor unse-n uleiuri
parfumate, iar brbatii se vedeau de-abia dup aceea, cu trupurile
ntinse lasciv printre miscrile svelte si provocatoare pe care le fceau
dansatoarele.
Li se aduseser togi speciale, de petrecere, dup obiceiul
ospetiei romane, iar vestalele i dezbrcar cu miscri ndemnatece
plimbndu-si degete cu finete exact pe-acolo pe unde ar fi trebuit s
ocoleasc. Apoi, chiar cnd brbtia din ei ncepu s miste, fcnd
loc sclavilor care, dup obiceiul grecesc, le turnau vin cu ap, ves-
talele disprur printre dansatoarele care si continuau miscrile
Icnd volute atttoare ntre ei si colturi mai ndeprtate spre care
i-ar fi mbiat. Dar un satir crunt cu falusul erect sau, poate, o imitatie
reusit de falus pe care o tot manevra, se repezea la cte una, o lua
ca-ntr-o tepus sau o fcea s-i ncalece ditamai brbtia lipindu-i-
se de tors ca s-l lase de la distanta respectiv s-ntepe nc una.
Spurcatul srea pe ele blngnind niste testicule imense. Femeile
chicoteau sau chiar ddeau strigte isterice lsndu-se strpunse.
Sau se fereau una pe alta din calea lui mpreunndu-se ele ntre ele,
n vreme ce brbatii ametiti, cei pe la care ele trecuser dezbrcndu-
i mbrcndu-i si attndu-i, aruncau cu sesterti de argint n trupurile
lor mpreunate ca s le despart si artau pungi de aur ca s le mbie
spre ei. Unii le trimiteau buturi scumpe, altii uleiuri parfumate pe
care le vindeau negustorii ambulanti lund de zece ori mai multi bani
dect ziua, iar altii, deja beti, se lsau pcliti cumprnd bijuterii
care s le atrag.
nfrumusetate de noapte si patim, fetele veneau caline si
drgstoase asezndu-se pe genunchii lor, dar le ddeau cu bijute-
riile-n cap cnd constatau c-s false. Refuzati brusc, dup ce li se
strniser toate poftele, brbatii ddeau cu mna dup sbii sau
pumnale ca s se rzbune pe negustorii ce se fceau nevzuti. Din
pricina asta, pesemne, ca s nu se ncaiere si nu ca s fie cinstiti ca
la banchetele imperiale, hainele lor era schimbate n togile de musafiri
lipsite de centuri si arme, iar femeile aveau timp s se regrupeze n
jurul satirului care le punea s clreasc pe falusul su, ori se-
mpleteau ele-ntre ele gemnd de plcerile grecesti inventate de
preotesele insulei Lesbos si fcndu-i tot mai mult pe clienti s
pofteasc si s jinduiasc la ele.
Cnd, ns, excitarea ajungea la punctul maxim, poftele
oamenilor fcndu-i s nu mai fie n mintile lor, ele se respingea una
pe alta si se rsfirau aducndu-le acestora butur de vin cu miere
care-i mbta si mai ru, apoi fugeau tvlindu-se cu satirul care tot
ncerca s le ptrund. Pocit si bosumflat, acesta se ferea de loviturile
lor, fugea undeva n spate de unde se ntorcea cu cte un bietel
fraged, sau chiar cte o capr cu care-si fcea poftele tinnd-o de
coarne ca pe-o crm, spre uralele betivanilor care se amuzau de
semi-onania lui uitnd de poftele proprii.
Muzici lente ncepeau n timp ce dansatoarele mprteau
mngieri umplnd cupele si srutau genunchii oaspetilor amusinnd
n sus insinuant cu rsuflrile lor calde. Brbatii se-ncingeau din
nou, iar cei mai sanguini nu mai rbdau plcutul supliciu si rsturnau
femeia-n iarb ncercnd s-o ncalece. Dar, tocmai cnd reuseau,
satirul cel voinic i apuca de fund trgndu-i nafar si nu-i lsa s
intre n fierbinteala dintre coapsele femeii pn nu-i puneau n palm
moneta de aur cu efigia unui mprat trecut sau
prezent. ntrtat, omul fcea gestul repede si grbit
de-a se ntoarce la ce ncepuse. Dar satirul l mai
tinea o clip, parc protpit n propriul su protap
pn ce, cu dinti negri ncerca metalul s vad c
nu-i calp. Cnd era eliberat, plcerile ntrerupte
reveneau att de nversunat n cel pofticios nct,
spre propria-i disperare, el se trezea slobozindu-se
cu vehement, surprins si neputincios n a- si opri
sprcitura, rmnnd flasc si tembel ca si malafia
gelatinoas pe care si-o vedea stropit unde nu
trebuie. Trupul i era muiat si incapabil de miscare,
dorindu-si mai degrab somnul dect femeia de sub
el care se retrgea cu ndemnare, disprnd.
ntr-un trziu, cnd clientul se ridica ps-
trnd din toate energiile numai furia, mutra-i bo-
sumflat si gesturile cu care orbecia dup femeia
pe care o pltise trezeau hohotele de rs ale tuturor.
Si ale celor care avuseser rbdarea de a astepta
situatii mai bune, dar si ale celor care o ptiser la
fel mai nainte, iar acum se rzbunau pe necazul
altuia. n hohotele generale, satirul defila cu biatul
si cu capra de-o parte si de alta, sau clrea un
Anul I, nr. 3/2014
19
Ion uculescu - Trsur neagr
mgar cruia i se bgase un pai n fund ca s-i miste mdularul negru
ntr-o stare de semierectie, simboliznd, de fapt, starea tuturor. Iar
hohotele si uralele, fie tri-umftoare fie rzbuntoare sau
consolatoare, izbucneau din plin, cu nepsare fat de rostul de somn
al noptii. Satirul triumfa aducndu-si toate dansatoarele n jur, iar
zarafii misunau schimbnd galbenii cu pumni de bnuti de argint n
afacerile bune ale noptii, pentru ca petrecretii s aib mruntisul cu
care s-arunce-n ele desprtindu-le, adic lund jocul de la-nceput n
zorniala muzicilor incitante.
- Asa ptesc fraierii, sau noii veniti - i explic Vincentius
peste hohotele tot mai mari - femeile astea stiu s se pstreze pentru
cea de a treia veghe, cnd fac amor adevrat si lung cu cei care stim
s nu ne-nflcrm att de usor.
Lui Zanes i venea foarte greu s comenteze.
Atunci ncepur muzicile vesele ale Romei, cele mai populare
si mai gustate de vulg tocmai pentru c erau obscene si conduceau
la gesturi incitante, orict de dizgratioase s-ar fi prut. Ele cptaser
mare vog n vasta cetate pe msur ce aceasta se umpluse de tignia
asiatic a noilor cetteni ai imperiului. Iar acum, ca o molim, nicieri,
la nici o petrecere, nu mai puteai scpa de vulgaritatea ei llit si
agresiv care rsuna peste tot ca o jignire la adresa incantatiilor
vestitilor poeti care constituiser fiorul liric al adevratelor arte
romane. Arte astzi clcate n picioare de multimile venetice care
imigraser cu toate obiceiurile lor primitive si plcerile pornografe
ale unei vizibile perditii spre ndobitocirea obscen. mpratii sunt
niste derbedei zeificati de taberele militarilor crora le-au fcut mai
multe plceri pgne, iar cettenii loviti de decrepitudine nu mai stiu
s munceasc si vor tot timpul pine si circ - si aminti el proclamatia
preotilor care devenise lege pentru neamul lor. Si, fr voia sa, se
trezi rostind cu voce tare ultima parte a versetului:
- Ignoranta celor deczuti n vitiu!...
Se opri, surprins el nsusi de riscul de a-si jigni prietenul si l
vzu pe acela rznd cinic sau chiar batjocoritor, ca dovad c-l
auzise prea bine.
-De ce te-ai oprit?... Continu!... Cunosc prea bine preceptele
voastre, ale celor care v pierdeti anii tineretii nvtnd prostiile lui
Pitagora pe dinafar si memornd nscociri savante
ale unor astrologi de doi bani!...
- Mi-a trecut, asa, prin minte - se scuz
Zanes artnd spre nebunia perditiei care ncepuse
n dansurile falice la care mbiau dansatoarele cu
miscri repezi de fereal, fcndu-i pe brbatii beti
s-si nfig mdularul n cte-o scndur de gard
sau n cte-o piatr de zid, rznd apoi si oblo-
jindu-le zgrieturile care-i muiaser lsndu-le doar
plcerea de a scnci sub mngierea doftoriceasc
a degetelor lor.
- Nu-i nimic, continu! Cunoastem preves-
tirea voastr c vitiul si turpitudinea vor duce La-
tiumul la pierzanie, dar asta o spun din invidie nea-
murile neajutorate.
- Toate vitiile lumii s-au strns la Roma si
toate vitiile lumii vor pierde Roma!...Luxuria et
vitium... - se trezi el rostind formularea exact, ca si
cum ar fi fost nevoie s-l corecteze pe acela.
Iar Vincentius, cu ochii nveseliti de betiv,
ceea ce ddea si mai mult insolent comporta-
mentului su de om sigur pe sine, bu fr s-i pese
c cellalt nu se lsa ndemnat si-l btu pe umr ca
pe unul mai mic si mai prost:
-Avem cea mai puternic armat din lume,
avem cea mai naintat tehnic, avem inginerii si arhitectii cei mai
grozavi, cele mai teribile arme si cele mai bune drumuri, cele mai
frumoase poduri si cele mai inexpugnabile bastioane; avem adunate
aici averile si inteligentele lumii!... Putem, deci, avea si cele mai mari
vicii; ni le putem permite si, de asta, putem fi nepstori n fata
oricui!... Salve!... Pentru amicitia noastr!... Sper c esti destul de
destept ca s m ntelegi!
- Si dac nu sunt? - se trezi n Zanes o dorint provocatoare,
cu toate c ratiunea nu-l ndemna la aceasta.
- Dac nu esti, ai s mori prost! - deveni Vincentius mai ne-
ierttor si mai vulgar - ai s mori fr s cunosti bucuriile vietii; ai s
mori fr s ntelegi cea mai mare ntelepciune pe care Latiumul a
adus-o n filosofia lumii si care, brevilocvent si elocvent n acelasi
timp - rosti el cu emfaz citnd din cine stie ce nvttur - se exprim
nu n luxuria et vitium, ci n: carpe diem!... Trieste-ti clipa, biete,
c ea tot trece; ia uit-te-n jur, la fericirea celor care au nvtat asta!
Si-ntr-adevr, cu muzicile acelea tiptoare, primitive si
zornitoare, lumea se amuza de mama focului, ntr-o frenetic veselie,
la sclmbielile unor pitici goi care-si agitau falusurile mari nu doar
pentru proportia lor, ci chiar mai mari dect la oamenii normali.
Lovindu-si-le cu genunchiul si fcndu-si-le s se arcuiasc pn-i
loveau n cosul pieptului sau n brbie, ei alergau niste gste mari si
grase srind pe ele si clcndu-le ca gnsacii. n acelasi timp, trgeau
din spate o caret n care, jucnd rolul mitologicei Leda, o fat creia
de-abia i crestea prul pubian strngea n brate un lebdoi apsndu-
i trtita ca s fac amor cu ea si frecndu-i ciocul negru-portocaliu
cu sfrcurile mici ale snilor pn cnd lebdoiul i le ciupea si ddea
ntrtat din trtit, iar ea chicotea imaginnd sau chiar trind orgasmul.
n urma acestora, ducnd de cpstru mgarul pe care-l tinea
n dou picioare cu ajutorul unui trident, satirul ridica osanale si
cerea ovatii pentru cea mai stricat femeie a Romei, starosta de-
tracatelor care, sulemenit pn la a nu i se mai putea citi vrsta, se
opintea nfipt n mdularul negru al animalului, care devenea vinetiu
prin sngele pompat n erectie.
Muzicile urlau paroxistice ritmuri de jungl, clientii colciau
ntr-o betiv excitare, bacantele misunau printre ei mai fierbinti si mai
Anul I, nr. 3/2014
20
Ion uculescu - Totem albastru
incitate la pornografie, pentru c erau mbtate de-acum si-si ofereau
Itis pulpele albe ntr-o generoas vulgaritate a deschiderii genun-
chilor pn la vederea total a ofertei ce palpita pros, piticii sufocau
gstele ndopndu-le cu falusurile lor babane, iar mgarul se opintea
cu mai mult furie n btrna detracat ce-i oferea fundul miscat agil,
ca si cum fesele-i crcnate ar fi cernut ceva. Cu tot mai mult furie
ncptnat-mgreasc, pe msur ce satirul si slugile lui ncercau
s-l trag de coad si s nu-i mai lase sprijin de opinteal pe picioarele
dinapoi.
Prin toat iarba grdinii, cupluri si grupuri se-ncrligau n
cele mai diferite si mai plurale forme de a-si satisface libidoul, trupurile
se frecau amestecnd mirosurile uleiurilor parfumate cu cel al sudorii
si cel al sexului fiecruia, amestecnd sunetele de la geamt si gfial
pn la invocare, recunostint, ncurajare, amestecnd imagini de
busturi nedezlipite, fese si capete nelinistite, degete crispate bezmetic
si picioare dezorientate cutnd fericirea prin aer. Si doar cei care se
sloboziser mai nainte se lIiau n satisfactia de spectatori bnd
vinuri drogate cu anumite ierburi si sustinnd cu aclamatii sau indi-
catii miscrile de efort sexual ale participantilor amestecati n pof-
ticioasa lor nghesuial nesbuit. Femeile preau mai late n rsfirarea
prului, strivirea snilor pe stnga si pe dreapta si contraria direc-
tionare a genunchilor spre unghiuri total diferite, n vreme ce brbatii
se subtiau deasupra lor crispndu-se parc spre a-si face loc s intre
de unde-au iesit, se umileau dedesubt lsndu-se posedati de
coapsele lor frenetice, sau se lbrtau cptnd mutre surprinse ca-
ntr-o uimire holbat cnd ele, perfide, i sorbeau de brbtie lsndu-
i ntr-o tmpenie nedumerit si scuipndu-i cu propriile lor secretii.
Din cnd n cnd, doar cte-un hot se vedea zbughind-o cu
punga smuls de la brul vreunuia care tocmai se-mperechea, iar
acela rmnea mofluz deasupra femeii, nestiind dac s strige a pa-
gub sau s-si continue plcerea. Sclavi discreti mprosptau fcliile
si, n lumina acestora, toat colciala cpta o si mai cltintoare, si
mai inconstient, si mai dezorietat dorint disperat de plcere.
Asa ceva, pesemne, a vzut regele cnd a urcat pe zidul
cettii de la mare n care petrecea principele - si spuse Zanes cu
gndul la ultimul din neamul lor, pn la el, care trise asa ceva: Fiul
de rege trimis prin sulite s-si mrturiseasc pcatul n fata zeului
ceresc. Si nici nu-si ddea seama c o fcea cu glas tare, fiindc
spectacolul la care privea i biciuia simturile. Toate simturile si altele,
cteva n plus pe care cunoasterea despre om nu le nregistrase nc
- Asa ceva!...
Tresri, totusi, atunci cnd si ddu seama de rostirea cu glas
tare a gndurilor si se uit cu team la companionul su, fiindc n-ar
fi vrut s-l supere.
Dar acela, ca dovad c nu venise degeaba la locul stiut si
rsstiut, nu mai era atent la el. Fremta tot cu simturile mbtate de
toate betiile posibile si participnd la toate betiile posibile. Celulele
lui triau ntr-o libatiune ce clocotea si prin ce absorbeau ca butur
si prin ce le invada ca privire attat de poftele ce se satisfceau
vehement n jur si prin ce adulmeca din transpiratia epuizrii altora.
Si, chiar dac l auzea pe Zanes, el se uita n alt parte, urmrea cu
atentie altceva si, de rspuns, rspundea la alte vorbe: cele pe care
le auzea dinluntrul fiintei lui.
- Asa ceva - i prelu el vorba - am s le-art eu ce nseamn
ntr-adevr fericirea!
Vorbea criptic, dar amuzat si atoatestiutor, artnd spre un
cuplu care tocmai se-mpreuna la o oarecare distant de ei, sub privirile
mmoase ca ndemn si sadic-pofticioase ale unei matahale proase,
un grsan purtnd pe el mult aur n brtri, lanturi, fibule si chiar
ncheieturile sandalelor.
- Haide, haide! - l ndemna acela pe un tinerel blonziu si cu
muschii bratelor nu nc la fel de bine formati precum cei ai feselor,
ca dovad c acolo exersase mai mult - Haide, trebuie s-nveti si
asta! - i spunea ca si cum l-ar fi giugiulit si ar fi dorit nespus s se
bucure de plcerea aceluia.
Dar, n acelasi timp, cu vrful sandalei o mpungea pe bacanta
bine pltit ndemnnd-o libidinos si scrsnind nemultumit de ser-
viciile ei:
- Hai f, pune limba si gura-n miscare, gdil-i mdularul si
linge-i coitele; nu vezi c bietelul e timid?!...
Vincetius o fcea pe seniorul care priveste peste acest fapt
mrunt, dar se amuza copios chicotind pe ascuns si soptindu-i lui
Zanes povestea:
Matahala era un libert nerusinat, mbogtit rusinos de mult.
Avusese un stpn la fel de venal care fcuse cndva afaceri cu
gladiatori si aranjri de lupte, treab n care se bgase si libertul:
ncet, tenace, pornind de la a-i creste stpnului caprele si ajungnd
la a-si lua un palat plin de aurrii de prost gust n Roma, cruia i mai
Icuse si o bordur de marmor, dar nc nu ndrznea s-si pun
statuia n fat. Pentru aceasta fcea sacrificii mari atrgnd multimea
la altare si chiar construia unele chemnd la el plebea s se-mbuibe,
si pltea cu bani grei invitatiile la petrecerile mpratului si astepta
un act de bunvoint al aceluia n momentul n care ar fi demonstrat
c poate s cumpere asemenea gladiatori nct s cstige orice lupt...
Asta, i-o spuse Vincentius dintr-o suflare, asa, ca s stie cine-
i omul!... Apoi ns, relaxndu-se, degustnd ncet butura si privind
spectacolul zbaterii aceluia pe fundalul zbaterii tuturor celor ce se-
mbtaser, mndru n superioritatea sa de-a nu se npusti la pofte
tocmai ca s si le satisfac mai profund, mai perfid, mai parsiv si mai cu
deplin stricciune, prinse chef de vorb si ncepu povestea pe-ndelete:
Nobilul decrepit care-l crescuse si de la care preluase n-
demnarea afacerilor cu gladiatori, le fcea pe vremuri de amorul artei,
cum o fac nobilii ce au n instinctul lor dorinta de a-si arta mretia.
El cheltuia bani cu sclavii lupttori si cu spectacolele, ca s-i
surclaseze pe altii, poate chiar si pe mprat; ca s devin popular si
celebru n lumea roman. Libertul, ns, furndu-i patronului su
cstigurile, transformase ambitia chiar ntr-o afacere; la nceput numai
pentru a cstiga bani si de abia acuma pentru a-si plti ajungerea pe
treptele mai nalte. Nobilul degenerat avea si alte mari venituri,
posednd mine de argint n nordul Iberiei nc de pe vremea cnd
Senatul, ehe... Dar astea erau alte povesti. Era bogat, fiu de om
bogat si vanitos pe care nul mostenise dect la avere si-n
nversunarea ambitiilor. Dar pe-o alt directie, care-l fcea stricat
pn-n mduva oaselor, cum duc adesea copiii mostenirea ambitiilor
n alte directii si chiar mult mai fr rusine. Matahala asta creia i se
vedea netrebnicia orict s-ar fi nzuat n aur, si fcuse el si-o biografie
cum se purta la mod prin cetatea plin de parveniti, zicnd c era un
fiu de principe, sau asa ceva, czut prizonier ntr-o lupt si vndut ca
sclav care, la rndu-i, gsise o sclav si mai nobil dect el la origine,
asa c n venele lui, ale matahalei steia borte si flasce cum devin
toti ia care sunt n copilrie frumuseii buclati, curg niste valuri de
snge nobil din diferite colturi ale lumii - Poveste ticluit de vreun
retor flmnd cruia-i dduse s bea si s mnnce; fiindc, n fapt,
el era rod de slug puternic dintre neamurile slbatice ale pdurilor
de la nord, cumprat spre a cra bolovani si trunchi grei, zmislit cu
vreo trf din alea unse cu toate alifiile levantine si deczut-n pietele
unde erau vndute tocmai ca s se vnd la rndul lor sclavilor tineri
care trebuiau s aib gndul la munc. O fi fost frumusel cnd era
mic, mostenind ochii aceia albastri care deveniser acum aposi si
avnd zulufi aurii sau rosii pn s nu-i creasc flocraia ncruntit
de pe piept... Oricum, i fusese nobilului aceluia pe rnd: sclav, iubit,
libert, logodnic si mostenitor mpins spre cetteanul liber care putea
Anul I, nr. 3/2014
21
deveni peste vreo generatie dac-si spla bine cu bani urma jugului
pe care l purtase; si nu ca acum, cnd nc si mai acoperea cu aur
btturile mostenite. Dar, astea toate, numai fiindc-i czuse cu tronc
btrnului decrepit si-i fcuse toate meremeturile pstrndu-i vie
plcerea sexului, a nonsexului, antisexului si parasexului, ntr-o dulce
nebunie de extaziere a simturilor lui ramolite, fabulndu-i mai degrab
libidoul dect chiar trezindu-i libidosenia, dar storcndu-i si ultima
sprcial sau mcar lsndu-i impresia c mai poate face asta. Era,
zice-se, un specialist n placebo sexual ntretinndu-i btrnului
paroxismul pn la moarte; adic moartea provenit, pesemne, tot
din motivul unor asemenea eforturi. Pentru c matahala fcea chiar
si acum comert rentabil cu niste ierburi asiatice care trezeau potenta,
sau prerea de potent, impresia de potent care mentine cele mai
scoflcite fpturi, fcndu-le s-si dea duhul odat cu celelalte secretii
scoase din trupul istovit dar nestul.
Din ierburile acelea pesemne c-i dduse s bea si giugiu-
litului su biat adus acolo, despre care zicea c-i timid. Dar, de fapt,
Vincetius nu credea c-ar putea fi vorba de timiditate, ci de invertirea
aceluia ce nu se mai rscolea la mirosul de femeie si nici la vederea a
ce se deschidea dintre pulpele ei. Pentru c matahala l luase de mic
n patul su si, pesemne c, tot lucrnd pofticios n fundul lui, i
atrofiase virtutea din fat.
Iar acum tot la, matahala, suferea si se ruga de trf s i-l
repare. De: Si l-ar fi dorit ntreg si dintr-o parte si dintr-alta; si ca
activ si ca pasiv; si lsndu-se nclecat, dar si nclecndu-l. Fiindc
mai mbtrnise si el obosindu-i pofta de a tot poseda; i reveniser
instinctele din adolescent cnd era mai mult posedat si, prin obsesia
asta a lumii lor nnrvite-n sex, voia iubire-n toate felurile de la
pustiul pe care si-l scolise dar pentru care cptase patim. ns
junele, orict de ptimas ar fi fost iubit, pesemne c nu avea o trire
att de puternic; se plafonase lsndu-se iubit si i se ndrtnicea
ntr-un singur fel... Vezi, de asta credea Vincentius - si, nu numai
credea, dar era sigur: de asta si adusese matahala pustiul la lubricul
spectacol cu ciocurile gstelor pe falusuri de pitici, excitarea m-
garului la btrna parfumat cu mirosuri de mgrite ca s-i trezeasc
pofte, cu perversiuni care mai de care si cu multe, multe mperecheri
sau multi-mperecheri n grup, pe iarb, n ap si oriunde si mai
puteau zgndri poftele...
i pusese pustiului, pesemne, tot felul de ierburi n vin si o
tocmise pe priceputa bacant s-l provoace, s-l incite, s-l excite
s-i fac toate poftele si chiar mai mult dect att; adic s-i atte
chiar si pofte pe care, n nestiinta lui, acela nu le poftea. Isteric n
concupiscenta care nu-i ddea pace, matahala mbogtit prin
satisfacerea plcerilor altuia, si dorea acum toate plcerile stoarse
din trupul pubertului aceluia pentru care fcuse pasiune, dorindu-
si-l amant universal, n care s intre el si care s-i intre lui n mdulare,
dup cum era moda chiar si la casa imperial.
Da, chiar si la casa imperial, dup exemplul creia, cu ct
erau mai parveniti, cu att opulentii stia libidinosi tnjeau s ajung
s guste si ei din plceri ca ale imperatorului... Pentru c, nu de mult,
chiar n aceste grdini Nero si celebrase cstoria cu biatul pe
care-l plimba peste tot dup sine, tinndu-l mbrtisat si srutndu-
i mereu nsemnele puberttii, adic perisorii aurii din jurul cocoselului
ce ncepea s-i miste. Iar toti mrlanii si vulgarii mbogtiti ai
Romei se grbeau s fac la fel, i clcau pe urme, si luau bieti
fragezi, cu tuleiele abia crescnde si angajau aceleasi vrjitoare
de sex care se dovediser eficace n serviciul tiranului, pretul
acelora crescnd dup priceperea care le era recunoscut iar
tarifele ne mai avnd nici o important cnd era vorba de a
ajunge si ei, bdranii, la plceri imperiale. Fiindc ele ddeau
rasol n strdania aceea pltit pentru a-ti ntrta poftele;
accelerau, se precipitau ca s-si termine ct mai repede treaba,
c aproape nu mai ajungeai s pltesti att serviciul fcut ca
lumea, ct firma sau eticheta care ddeau marc acelor trfe de
lux. Adic pretul buzelor care atinseser falusul divinului n
viat; cu alte cuvinte omeneasca trezire prin mbieri si sruturi
a muiatei brbtii de sub pntecele principelui care, pentru
romani, era singurul zeu fcut din carnea ce-o puteau ele excita,
ntremndu-l pentru plcerile cu adolescentul. Sau pretul de
dup acea pregtire nfrigurat: pretul limbilor ce-i linseser
mpratului mscrile atrnnde n spate, n vreme ce, mpipotat
n fat, el si ncleca iubitul adolescentin.
Din pricina aceasta, nerbdtor, matahala aurit o bos-
corodea pe bacant cerndu-i s-si sporeasc strduintele:
Mai cu foc, curva dracului; iubeste-l, c merit drgutul de
el!... Na, freac-te si de degetul meu, ca ti-l bag cu tot cu inel
dac asta te face s fii mai ntrtat; numai tine-l n fierbinteal,
nu-l lsa s se moaie!... Si se rsccra s-i ciupeasc si leia
fesele activizndu-le, s ajung si la obrazul imberbului su
mozolindu-l cu srutri si soapte fierbinti: Hai, inimioar, hai
drgutule, hai puiule; hai c-o s-ti plac!... Nu-i asa c-ti place
ce ti-a pregtit tticu?!...Pentru ca, epuizat el de epuizarea pe
care i-ar fi dorit-o aceluia, s se rscoale din cnd n cnd
iesind din mngierea buhit si poruncind mnios: Hai...
puuuiuleee!... hai odat!... nfige-te-n trfa asta nepriceput,
c doar nu degeaba ti-o pltesc!...
Spre rsul nfundat prin care Vincentius i comenta
Anul I, nr. 3/2014
22
Ion uculescu - Viei multiple
miscrile la care trgea cu coada ochiului. Rdea parsiv, ca-ntr-o
sotie secret pus la cale de spiritul su cinic, prefigurnd gndul
ascuns ce-i ncoltea n mintea inspirat de butur. Si-i relata n
soapt lui Zanes care nu avea o directie prea bun de privit. i descria
n soapt amuzat desfsurarea miscrilor din mptimita lucrare a
trupurilor si sexurilor ce se ncrligau n tufele din spatele lui:
- Cred c se las; cred c pustiului i se trezesc simturile; cred
c le reuseste!... Vd cum femeia l ncolceste mai strns si lucreaz
insistent cu cracii... i freac fundul cu clciele... Fundul, bine-nteles;
pustiul acolo-i sensibilizat!... Acum o s-si dea seama cum e dincoace,
intrat n gaura fierbinte a femeii care zbrnie! Aha: a reusit, putoarea;
si l-a nfipt si-l tine cu palmele de fund s nu-i scape!... Acum l are si-
l simte-n ea fiindc i face semn matahalei s se ndeprteze!... Asta
asteptam prietene! - si proclam el gndul ncoltit, ridicndu-se agil-
tiptil, ca o felin si suflecndu-si toga - S vezi ce pocinog i fac!... O
s te amuze grozav povestea asta cu sexul dublu!
- Lumea voastr este preocupat doar de sex?... V chinuie si
v roade ideea asta cu sexul, c mai mult vi-l doriti dect v trebuie;
mai mult v face s tnjiti dect s iubiti!... Nu crezi c v obsedeaz
prea mult sexul?! ar fi vrut, sau chiar ncerc Zanes s-l ntrebe.
Dar Vincentius nu mai era lng el. ntr-o clip dispruse
printr-un singur salt iar, n urmtoarea clip, i se si auzea strigtul ca
de triumf, strigtul care-i confirma reusita saltului, strigtul care chema
s fie vzut cum nclecase si cum clrea nbdios, strigtul prin
care-si proclama reusita intrare, nfigere, strpungere prin toate at-
trile sale rsculate!... Zanes rmase uimit privind spectacolul:
Matahala se ndeprtase, ca o mam discret care si-a fcut
datoria. Fesele albe ale junelui, ncordate c nu li se mai vedea rozeta
neagr ce-l mptimise pe libert, se zbteau voluptuos deasupra pul-
pelor creole pe care le deschidea larg si cu generoas nfierbntare
femeia cuprins de plcerile strpungerii care-o fceau s rsufle
gemete fierbinti, amusindu-l ptimas pe puber ntr-o frenetic n-
curajare. La aceste ndemnuri cptnd glas oftat tocmai din adn-
curile mustoase n care el ptrundea, pubertul se opintea tot mai
mult n instinctele brbtesti ce-l fceau s domine femeia care, ca-
ntr-un fericit triumf al nurilor ce-i reusiser, se lsa acum rspltit n
toate crnurile ei de nfocarea trezit tnrului mdular agresiv si
devastator prin ncrncenare.
Dar, deodat, deasupra lor, nclecndu-i cu un chiot si
nimerind cu ndemnare armsreasc gaura dintre fesele albe ale
biatului, sri Vincentius ca-ntr-o quadrig-n mers, pe care-o preiei
biciuind caii. Copulatia reusi fulgertor iar pubisul su se lipi strns
de muschii biatului n timp ce pubisul aceluia se zbtea deasupra
pulpelor femeii. Se zbteau toti trei, cu ndrjire, cutndu-se unul
ntr-altul pe dinuntru. Pe dinafar, ns, preau toti trei un singur
animal cu mptimite miscri, animal ntrupat dintr-un mijloc de fese
lipite, trei capete miscnd separat cu trei rnduri de expresii ale ochilor
si trei feluri de strigte ale gurilor, n ameteala crora se agitau, se
mpleteau si se nclestau trei rnduri de mini si trei rnduri de picioare,
ntr-un ritm foarte potrivit cu muzicile slbatice care urlau n jur, cu
dansurile slbatice la care ajunseser cei nc trisati de dansatoare
si cu ggitul slbatic al gstelor siluite de pitici...
Mai slbatic, ns, dect toate acestea, se auzi deodat glasul
matahalei. Urlnd din toate ambitiile si disperrile sale de libert bogat,
acela nvlea disperat zornindu-si lanturile, brtrile si paftalele de
aur:
- Copilasul meu, bietelul meu!... E-al meu, al meu; l-am luat
virgin si e numai al meu!... L-am cumprat pe bani grei!... L-am cum-
prat de la printi, nu ca sclav!... L-am cumprat ca iubit al meu; s
fie numai al meu!... Ticlosule!... - lovea el n Vincentius - scoate-ti
scrbavnicul!... Scoate-ti scrbavnicul din copilasul meu!... N-ai tu
Anul I, nr. 3/2014
23
voie s-ti bagi scrbavnicul acolo!... Locsorul la scump e numai
pentru mine!... Eu i-am pus toate parfumurile de pe lume, iar tu mi-l
spurci!...
Striga, se zbtea n jurul ncrligrii lor n trei ncercnd s le
desprind mpletitura minilor, s le-ndrepte ndoirea nclestat a
picioarelor, topia disperat ne tinnd seama de faptul ca, prin magne-
tismul sexului, trupurile erau nsurubate unu-ntr-altul, ddea cu
picioare-n femeie fcnd-o curv las si-n Vincentius acuzndu-l c
e violator al propriettii sale, c o s-i fac proces pn la mpratul
care stie ce-nseamn s iubesti un asemenea tnr; iarsi ddea cu
sandaua-n bacant acuznd-o c-i place perversiunea si amenintnd-
o c, dac nu d din fund spre biat, n-o mai plteste; si iarsi l
zgria pe Vincentius trgndu-l ntr-o parte ca s vad dac
flciandrul se nfigea cu adevrat n femeie... Iar, cnd constat c
acela, prin miscrile pe care le fcea, se dovedea a da mult mai multe
rspunsuri de dragoste n spate, adic nltndu-si bucile si druindu-
le mai cu foc celui care-l clrea, dect n fat, femeii care-si strduia
sexul s i-l mulg pe al lui, ajunse la disperare si, nfigndu-si minile
pe sub pntecele lui Vincentius, ncepu s-l trag njurndu-l:
- Blestematule, nu numai c-mi spurci curisorul lui scump,
care era numai pentru mine; dar i strici si brbtia de care aveam
nevoie la btrnete si voiam s-l deprind de pe acum!...Las-l,
spurcatule! Nu-ti dai seama c inhibi tot ce am pltit-o eu pe femeia
asta s-i educe?!... Nenorocitule, te omor!... Scoal de pe copilasul
meu!... Eu vreau s-i las lui toat averea, iar tu-ti lasi n el malafia!...
Dar Vincentius, ntrtat si el de cele dou feluri de betii n
care czuse, cuprins de o rzbuntoare ur fat de cel ce-i ntrerupea
plcerea trgndu-l de burt ca s-l scoat dintre fesele biatului, si
pierdu tot umorul cu care pornise la acest gest doar spre a-l batjocori
pe libertul care credea c, prin averile lui, poate s-si permit orice.
Se-ntrt uitnd de glum si de amuzament si, nfigndu-se mai
abitir n pusti, se ndrept o clip, doar, ct nfund un adevrat
pumn greu, de lupttor, n nasul matahalei, spulberndu-i sngele
pe trupul junelui su amant. Si-i nimeri apoi un alt pumn n viscere
ndeprtndu-l, pentru a clri pubertul crendu-i asemenea plceri
nct l scoase de deasupra femeii fcndu-l s se moaie complet
dinspre partea aceea. Fr a se fi slobozit n femeie, sexul biatului
se muiase spre disperarea libertului care constata asta cu holbarea
ochiului ce-i rmsese sntos. Cinic, Vincentius i demonstr cum
iubitului bietel i plcea mult mai mult ce-i fcea el si i strig aceasta.
Dar, scrbit de ntreruperea lucid, iesi din fundul biatului scuipnd
spre amantul-tutore al acestuia:
- Nu-mi las nimic n el, fiindc mi-escrb c ai lsat tu!... Zi
mersi c i-am nnobilat pustiului tu fundul cu osul meu nobil!... Si
nu te scumpi la bani, cum faceti voi, parvenitii!... Caut niste preotese
mai pure si ntr-un loc de mai mare intimitate, dac vrei s-i formezi
amantului tu pe care-l ptrunzi azi, falusul cu care el te va ferici la
btrnetea care ti se si vede pe fat!
Rosti asta cu mult superioritate; si stiintific, si nobiliar,
dar nu rezist instinctelor care-l decdeau: Uitnd socul ntreruperii
plcerii, nvli triumftor napoi n iarb la pustiul care, atras de
femeia ce voia s demonstreze strdanie, si reluase lucrul la ncer-
cuirile tentante fcute de torsul aceleia. l lu de ceaf ca pe un ctel
si-l trase dintre cracii leia fcndu-l s se-apuce cu minile de cei
iesea dintr-nsa. l arunc n bratele tremurnde ale puhavului btrn
ndrgostit, apoi o nclec el pe bacant asa cum trebuie, brbteste,
nfigndu-se-n ea cu asemenea mestesug puternic, nct o aduse la
pofte reale fcnd-o s strige invocare zeului zeilor:
- Ah, Jupiter!... Juu-pi-teer, se simte c mi-ai trimis focul tu
cu un adevrat nobil roman!
(continuare n nr. urmtor)
Raluca Ioana Maftei
Capitolul I, episodul 2
SCRIS #N STELE
Mai trziu, n dimineata aceea, m-amntors la Alex cu bagajele
dup ce mi le-am strns din Bel Mer. Cei de la receptie au fost
ntelegtori, nu mi-au taxat n plus zilele pe care le rezervasem, m-au
nteles cnd le-am spus c m-am ntlnit cu un prieten vechi din
copilrie, iar cnd Alex a aprut s m ajute la bagaje, zmbetul lui
larg a convins-o definitiv pe domnisoara de la receptie.
M-am cazat n camera de oaspeti, cu mobile crem pictate cu
flori de lmit, luminoas, spatioas si cu vedere la mare. Si cel mai
important, are un birou plasat exact la fereastr. Acolo mi depun
caietul cu nsemnrile si ncercrile de manuscris si am deja
sentimentul unei hotrri de nezdruncinat: voi termina aceast carte,
trebuie s o termin, i-am promis bunicii, iar azi s-a ntmplat efectiv o
minune: destinul mi l-a scos n cale pe acest om ce face parte dintr-
o familie ce a fost apropiat de a mea cu mult timp n urm. Mai greu
o s fie s stau n cas cnd vremea e att de frumoas n nceputul
cldut de primvar. Am o bucurie luntric si m asez pe pat cu fata
n sus, cu ochii n tavan si ncerc s-mi revin dup aceast ntlnire
neasteptat. Trimit un SMS la birou si i rog s nu m deranjeze
dect dac e ntr-adevr o urgent si i anunt c mai ntrzii o
sptmn, n-am s m ntorc luni. E o ocazie bun, unic poate, pe
care o am, de a afla mai mult din ce stie Alex din povestirile bunicului
su si vreau sa profit de ea ct se poate de mult. Deja am n cap
planul zilelor urmtoare si vreau s i propun lui Alex s mergem
mpreun la cumprturi dup niste provizii, vreau s am tot ce mi-ar
trebui ct mai aproape n caz c m-ar apuca poftele mele obisnuite de
struguri, cpsuni, portocale, ananas, ardei rosu, cafea cu lapte,
ciocolat, nghetat...
E smbt dimineata, o zi nsorit de la mijlocul lui martie, am
marea n fat si sunt nconjurat de flori si boscheti parfumati, iar n
copaci cnt psrelele. Am inima usor strns c n toat aceast
splendoare sunt singur n casa unor oameni strini, dar sentimentul
dispare repede si m adaptez usor situatiei. ntotdeauna ne obisnuim
repede cu o situatie mai bun, sau mai plcut, sau mai usoar dect
cele anterioare si uitm repede tot ce ne-a deranjat sau mhnit sau
suprat pn la acel moment. E poate un merit al creierului nostru de
a se autoconserva, de a ordona neuronilor care se ocup cu uitarea
s intre n functiune si s ne canalizeze pe fgasul situatiei de mai
bine.
Restul diminetii se scurge la cumprturi, facem si o plimbare
si n drum spre cas vd cu coada ochiului ntr-o vitrin o rochie
casual care mi face cu ochiul si nu rezist pn nu m opresc si mi-o
iau. Doar sunt femeie, nu? Croiala m prinde foarte bine, probabil am
s o mbrac ntr-una din seri daca ies la mas undeva. Binenteles c
descopr c e fcut n Romnia, ba chiar si una din vnztoare e
romnc si dup ce le povesteste la toate colegele de mine, vin toate
mprejurul meu s m admire si s m complimenteze despre ct de
bine mi vine rochia. Asa i se pare si lui Alex, nu stiu dac e serios
sau de fapt nu mai are rbdare si vrea s m scoat mai repede de
acolo.
Cnd ajungem din nou la casa lui, m simt tare bine s m
rentorc, am un simtmnt ciudat de acas si m opresc un pic pe
teras s admir marea si s urmresc doi pescrusi care se alearg
veseli pe deasupra apei.
Deci ce faci acum, te apuci de scris si apoi mncm de prnz,
pe la 3 s zicem, sau ti-e foame acum? m ntreab Alex. Nu, nu mi-
e foame, am s ncerc s mi pun gndurile n ordine si s m apuc de
scris. Sunt nc emotionat de aceast ntlnire, dar sunt si foarte
hotrt s pun pe hrtie toate povestile pe care mi le-ai spus.
Ok, atunci eu ca s nu te deranjez am s ies la o cafea cu
niste prieteni care stau aici si pe care nu i-am mai vzut de ceva timp
si apoi vin s mnnc cu tine, te duc undeva la o teras la malul mrii
si mncm cel mai bun calamar de pe Cote dAzur, bine?
Excelent - zic eu ncntat - mi place la nebunie s mnnc
calamari pane cu usturoi.
Anul I, nr. 3/2014
24
Ion uculescu - Ochii
Daca ai nevoie de ceva sun-m pe mobil, acesta e numrul
meu, nu o s fiu departe, pot ajunge repede.
Facem schimb de numerele de mobil, apoi dintr-un garaj la
subsol apare un M3 decapotabil si... Alex dispare.
Sunt foarte ncntat c am rmas singur, acum pot s studiez
n liniste casa, pozele, lucrurile si s mi creez o imagine despre aceast
familie. Dar s o sun nti pe mama s-i spun despre ntlnirea ne-
asteptat. Vorbesc cu mami jumate de or, nu pot s scap mai repede,
trebuie s o pun la curent cu ntmplarea, mami se extaziaz si se
bucur n acelasi timp. Promit s o tin la curent cu evolutia lucrurilor
si s o sun mai pe sear.
M plimb prin fiecare camer si observ cu atentie fiecare
detaliu. Apoi m decid c m simt prea singur n cas, mi iau stiloul
Cartier si caietelul si ies n curte. mi gsesc un loc la soare, mi pun
ochelarii de soare pe nas, deschid caietul, desurubez capacul de la
stilou, l mai admir putin si... stiloul rmne n aer, suspendat deasupra
hrtiei. Eu astept s-mi vin ideea de-nceput, hrtia se uit alb si
mirat la mine, stiloul descrie arce de cer prin aer si vntul s-a oprit
parc s nu m deranjeze.
Of! Nu m-amgndit c echiar att degreu! Amrsfoit dejade
nenumrate ori notitele luate cnd stteam de vorb cu buni si am
abandonat vreo patru variante de-nceput.
Dac as putea s sar direct n mijlocul povestirii fr intro-
ducere ar fi superb, s nsir cteva idei, asa, cu liniuta, ca la scoal si
apoi s le vd c se umfl singure si se fac o carte... O buburuz se
aseaz pe farfurioara de la cescuta de cafea. Arat asa de dulce,
parc e desenat pe farfurie, as vrea s-i fac o poz dar aparatul e n
camer, n bagaje. M multumesc s stau si s m uit la ea. Merge n
jurul cescutei, apoi se d jos pe fata de mas si ncepe s circule. Se
mai opreste, mai ocoleste cte un obstacol, eu pun degetul n fata ei
si ea se urc pe degetul meu. Se plimb si acolo, apoi se urc n sus
pe mn si se ntoarce pe palm, cu fata ctre mine. Eu ncep s-i
cnt cntecul pe care-l stiu din copilrie: grgrit-rit, zboar-n
poienit, acolo unde vei zbura, acolo m voi mrita. Termin de cntat,
buburuza deschide aripile, mai st cteva secunde si apoi si ia zborul.
mi rmne pe mn o mic pat glbuie, o fi fcut treaba mare?
M apuc rsul de comicul situatiei: eu romantic, mprtsind
o dorint intim cu buburuza mea, ea nepstoare fcndu-si nece-
sittile la mine n palm.
M duc la baie s m spl pe mini si dau cu ochii de mine
ntr-o oglind. Am privirea nc nviorat, zburdalnic, amuzat de
tot ce mi s-a ntmplat. Numai colturile gurii parc coboar usor n
jos, a tristete. Ca orice femeie de pe lumea asta mi-as dori s am acum
pe cineva care s m ia n brate si cruia s-i pot spune cum l-am
ntlnit pe nepotul celui mai bun prieten al bunicului meu. Dar
persoana care ar fi trebuit s fie alturi de mine e departe, angrenat n
treburile zilnice, preocupat de obtinerea de noi si noi contracte cu
potentiali investitori, lucru ce s-a transformat n sportul zilnic de
multi ani si care a devenit cel mai important lucru, mai important
chiar si dect iubirea noastr, mai mult dect viata noastr mpreun.
Cred c am devenit doi strini fiecare trind n lumea lui, dar mprtind
casa, masa, patul, vacantele si singurtatea concentrat din jurul
verificrii P&L-urilor.
O adiere de vnt a nceput s se joace cu paginile caietului
meu ntre care stau ascunse cteva poze cu bunica mea. n unele e
tnr si foarte-foarte frumoas, n altele e asa cum o stiu eu de cnd
eram copil, din toate te urmreste ns aceeasi pereche de ochi vii si
ptrunztori de un albastru imaculat.
Era frumoas bunica mea Neli... m uit atent la fiecare poz si
mi se pare c n comparatie cu ea eu arat de-a dreptul stears. mi
place o poz de-a ei de cnd era tnr, avea poate 23 sau 24 de ani.
Are prul blond, ondulat natural, pn sub urechi si cu crare pe o
parte. Fata e alb, frumos conturat, cu brbia voluntar si ndrz-
neat. Zmbeste cu gura ntredeschis, are buzele subtiri dar frumos
conturate si par a fi date cu ruj, desi poza e alb-negru. Sau poate nu?
Mi-amintesc cnd bunica povestea cum la scoal, fiind eleva, avea
o profesoar care era domnisoar btrn, urt si ncrit, domni-
soara Lupu. ntr-o zi, cnd bunica se plimba pe strad cu o coleg de
scoal, s-au ntlnit cu d-ra Lupu, care le-a oprit si a nceput s le
studieze dac sunt mbrcate regulamentar. S-a oprit cu privirea
asupra bunicii si a nceput s o dojeneasc c s-a dat cu ruj. Bunica
i-a spus c nu s-a dat cu ruj n viata ei, dar domnisoara Lupu n-a
crezut-o si a scos batista alb si a nceput s o frece pe bunica pe
buze. Binenteles c batista a rmas alb, spre nversunarea dom-
nisoarei care cu ct freca mai tare si buzele deveneau mai rosii, cu
att se enerva mai mult.
M uit din nou la fotografia din 1939: bunica are fruntea alb,
nalt si bombat si i poti citi inteligenta de pe frunte si din privire.
Trsturile-i sunt senine, ca si cnd nimic nu o poate atinge. Poart
o pereche de cercei n form de floare si o rochie nchis pn la gt
cu ciucurasi.
Bunica mea a fost croitoreas. Asa si-a trit viata, asa si-a
construit o cas, asa a trecut prin toate greuttile vietii, asa m-a
crescut si pe mine. A trit aproape un secol, a trecut printr-un rzboi
mondial, a iubit un om pe care era s-l piard doar pentru c era
nscut ntr-o alt tar, s-a descurcat singur cu doi copii mici n
timpul rzboiului si a vzut nscndu-se si stingndu-se cel mai
umilitor regim din istoria Romniei, cel comunist. Pentru mine, ea a
fost icoana vie ce mi-a guvernat copilria si sper ca ntr-o zi s pot s
i transmit pn departe, acolo sus, ct de mult o iubesc.
Anul I, nr. 3/2014
25
Ion uculescu - Compoziie
Livingul unui apartament de bloc, echipat cu o canapea, fotolii,
msute joase, televizor, dup fantezia regizorului. ntr-o vitrin
deschis, din lemn, sunt aliniate cteva obiecte din portelan, unde,
n scena I, Ea petrece cea mai mare parte a timpului. Alturi, un vraf
de crti, n dezordine. El lucreaz la un laptop, apoi se ridic, se
plimb gnditor, vorbeste. Ea e mbrcat ca o gospodin, dar cu
gust, modern, sexi. Nu st o clip locului, d cu aspiratorul, sterge
praful, aranjeaz diferite lucruri, ns nici nu ia seama la El.
I
El: A fi sau a nu fi. Vorbe fr sens, cum adic? A nu fi
deloc. Eu triesc ntr-un vas de portelan alb-albastru, din Dinastia
chinez Ming.
(Pare a se adresa Ei, dar nu se uit niciodat la Ea cnd i
vorbete i nici ea nu-l ia n seam.)
Tu triesti n si pentru lumea mare, draga mea. Te prezinti pe
toate fetele, la slujb, guvernului, mie. Alte cuvinte nu mai stiu, s-a
rupt pagina Alfabetarului. Asa!
(Se duce i ia n mn o carte de poezie.)
Poezie modern. Semneaz Nelu Usurelu, ce nume! Pe cnd
cumpram si citeam crti, eu preferam romanele, povestirile. Proza e
constructie, fiecare pagin e o crmid grea, esti sigur de ea, o
simti, observi cum se nalt edificiul imaginat de autor. Poezia e ceea
ce rmne dup ce s-a drmat zidul Mesterului Manole. Uite.
(Cntrete cartea n mn. O rsfoiete.) S rostesc un vers? N-
are rost. Fr substant. Nouzeci si nou de poezii usoare ca fulgul.
Ce s ntelegi? Se zice c, primii poeti, dup ce au scris, nu mai stiau
ce-au vrut s spun, nu ntelegeau nimic din nlntuirile acelea de
cuvinte (cum s spun, un om cu scaun la cap nici n-ar avea ce alege),
si atunci au fost inventati criticii literari. Rstlmcire.
Iar eu... de dimineata pn la bru, aici. De seara pn
dimineata, dincolo, n pat. Domeniile mele. Unii au conac, mosie. Eu
zac pe ctiva metri ptrati. Zac aici, zi si noapte. N-am trecut si nici
viitor. Fr regrete si fr sperante. Fr nici un rost.
Las-m s tac, dac pot!
Astzi de ce nu pleci? Ce tot faci? M spionezi, ca nu cumva
s caut fete pe internet? Eu m uit n jurul meu, privesc pe fereastr,
te vd pe tine: conglomerat. Sincer, m interesezi ct Taras Bulba, cu
cal cu tot. Sau ct fecioru-su, rmas n Crimeea, poate l-ai cunoscut.
Anghel e tot la mama soacr. Tie nu ti se pare c n ultimul
timp ne ia cam des biatul si-l duce la ea acas? Pas-mi-te, s nu se
molipseasc de la mine, s nu ajung si el un trntor. Taci. I-auzi!
Cine s te-nteleag? Fiecare se stie pe sine si poate c nici nu si d
seama cine e cu adevrat.
(Ctre sal:)
Hai s fim sinceri. Pe voi v ntelege cineva cu adevrat?
Lumea e comod, nu caut pn la esent, se multumeste cu
aparentele. Oamenii de azi sunt superficiali. Cu ei, cu ceilalti! Pentru
ce trim? Cine suntem? De unde venim si unde ne ducem? ntrebri
grele, vechi decnd lumeasi tot deatunci fr rspuns. (Ctre Ea.)
Superficialitate si aparent. Cu tine vorbesc! Dac nici noi doi nu
depsim conventia, m sinucid. Ce cuvnt! Dup... optiunea asta,
dup o asemenea optiune fireasc pentru un om constient, mi
continui studiul omenirii dincolo de tine, dincolo de mine. Caut. O s
caut si pe-acolo, printre stele, s stii!
Nu neg, a fost o.k. cndva, dar m ntreb, (Ctre public.) si
v ntreb pe voi: n-ar fi fost la fel si fr? Sau altfel? Nu rspundeti?
Ce v zgiti la mine, cu voi vorbesc! Nici nu stiu cum ati ptruns pe
o latur a livingului. Ce cutati aici?
(Ridic din umeri, la urma urmei nu e treaba sa. Ctre Ea:)
Iubito, la tine, mai ales un picior mi place, stii bine, dreptul.
Stngul ti-a czut si gata. Acum l-ai strns la glezn ca pe o pung.
mi place mai ales piciorul tu drept. Nu stiu de ce, pentru el mi le-as
da pe-ale mele, dar mi-ai rmne tu si nici asa nu-mi convine. Cu
timpul, n-as mai avea camera asta, tabloul meu preferat, laptopul,
poate nici fotoliul, stiu eu? Habar n-am! Doar tu le stii pe toate! n
schimb, as fi stpnul unui picior. Iar mama ar veni s m plng si s
te pruiasc. A mai fcut-o! Ah, da, mi-ar rmne teancul sta de coli
si pixul. A propos, mi s-au terminat minele de creion 0,7 HB. M
aprovizionezi? Neaprat super-polymer! S nu uiti. mprstiat cum
esti... Oare cum ai ajuns tu director de banc?
(Siei.) Sunt vesel si nu stiu dece. Cred c delapiciorul acela
mi se trage. Piciorul trece, eu l petrec si ninge degeaba. Cnd ninge.
Dac n-ai fi aici, as scrie, laptopul e deschis. Sau as mzgli
cu pixul. mi place s mzglesc. - Cu creioane colorate? ntrebi.
Colorate n negru. Ca pmntul. Pmnt usor, rotund la glezn, piciorul
tu m des-inspir.
Oare chiar n-ams-ajung nicieri? Mie mi trebuie un hu, fotoliul
e o trambulin de pe care s sar n sus, iar eu, cum v spuneam, am
nevoie de un hu gri, greu, rotund ca un put de pe vremuri. Sau ca o
fntn cu ciutur, cine si mai aminteste? Acum se foreaz n curti, se
instaleaz tuburi, pompe, se acoper, deasupra creste iarba, iar apa
curge direct n cas, la robinet. A disprut candoarea si nu se mai
ntoarce. Oamenii vor fi din ce n ce mai depersonalizati. Globalizarea,
teribil cuvnt. Moartea particularului, specificului, fiintei tale luntrice,
moartea umanittii. Dar eu... cad mereu cte un pic, cine s-nteleag?
Nu ca tine. Tu ceri, te tocmesti si plngi, tipi c nu te-nteleg si
ai dreptate. Iar eu zac dedesubt, transpir si crp. Azi nimic nu e la fel ca
ieri. Tin de un gnd ca de o arip, ti amintesti? Avem amintiri comune
la prima vedere, pe din dou. Cele gri mi apartin. Nimic nu e la fel.
Literele se deosebesc de prul tu, ca focul, mai corect: arz-
l-ar focul. Cum e mai bine? Iar confund expresiile! Lacul e adnc,
- schi\ teatral @n dou pr\i sinuciga]e -
C O R T I N A
Constantin Lupeanu
Anul I, nr. 3/2014
26
TEATRU
adncul m cheam ca mijlocul tu, iar stlpul e ascutit.
Nu pot tri fr tine si nu nteleg de ce. Ce caut eu aici? Seara,
ehei, seara esti tu cea adevrat. Esti la fel ca ntunericul, cu ct nu
te vd, cu att esti mai adevrat, mai necesar, mai plin de lumin,
de viat.
Tu esti precum o carte de ntelepciune practic. Mare
comedie! Cnd m bucur mai tare, cnd o deschid sau dup? O
arunc ct colo si ea, cartea, ncremeneste si eu urlu, ncremeneste si
eu tip, ncremeneste si eu plng, si eu.
S lucrez, spui? Parc te-ar interesa! Iar eu sunt geniu, om
Ir de vrst, eu si pestii, mirosul si gustul din ap.
Viata m devor!
Sus st un vecin, nu-i asa? Vis-a-vis este Eleonora, ne cunoas-
tem bine, vecini si prieteni... din cnd n cnd, nu comentez, in-
constant tipic feminin. Sub noi st Sulfida, cntreata de manele,
ei, nu, nu, unde v zboar gndul, mie nu-mi plac manelele! Mi-a
spus alaltieri c se mut, si-a fcut vil. n sfrsit, jos de tot pmntul
cel vesnic. Doar el. Singur-singurel.
Oricum, toti oamenii au chei de la case, de la apartamente. Eu
umblam cu cheia tras dup gt. Din clasa nti. Mama la munc, eu
cu cheia de gt la scoal, cu cheia de gt la joac. Eram mereu
nspimntat s n-o pierd, s nu mi-o smulg cineva. Triamn teroare.
O priveam ca pe frnghia spnzuratului. Am prins o ur pe munca
mamei, pe serviciul de opt ore al oamenilor, care nseamn n realitate
zece ore si chiar mai mult! Adevrul e c de mic am hotrt s nu
muncesc, s nu merg la slujb, s nu mi cresc si eu copilul cu cheia
de gt. Cine ntelege? Cine m ntelege?
(Ctre public:)
Voi credeti c triti? A tri, nu nseamn a mnca si a dormi,
chestia asta ati mai auzit-o, dar nu i-ati luat seama. Eu cred c a tri
nseamn s vezi, s fii constient de zmbetul soarelui n zori de zi, s
simti lumina puternic a zilei n loc deschis, nu ferecat ntr-un birou,
s te plimbi pe strzi, s te bucuri la vederea caselor, a blocurilor, s
deslusesti chipurile trectorilor, vesmintele, gesturile, sau, si mai
bine, s ari ogorul, s fii frate cu iarba, cu florile si cu pomii, s nasti
tu nsuti viat n spicul de gru, n druga de porumb, n legume si
fructe... Voi stiti de lucrurile astea din crti, din filme, din cte-o
poveste cu un tip scrntit care protesteaz c i s-a furat viata si a
ajuns bou de tras la jug. Stiti animalele care se nvrteau n cerc, pe
vremuri, pn cdeau sleite, la mcinatul grului, la decorticatul
orezului? Cam asa ceva. V bgati de bun voie gtul n jugul biroului,
ajungeti acolo pe ntuneric, nainte de a se lumina cum se cuvine de
ziu, si iesiti tot pe ntuneric, spre sear, obositi, suprati de te miri
ce. Trece ziua, trec zilele si anul si voi nu vedeti cerul. Voi nu trageti
n piept aerul, fie el un pic poluat, voi aveti aer conditionat. Cnd
plecati acas, nu aveti ochi s observati ngemnarea zilei cu a noptii,
trecerea de la yang la yin, stingerea dureroas a ultimelor raze de
soare, primele stele pale de pe cer... Dati buzna n cas, v certati, v
sare tandra din nimic, si ca si cum n-ar fi de-ajuns ndobitocirea de
peste zi, motiti n fata televizorului!
Si totusi, exist o solutie. Singura. S v-o spun? Ba nu, nu m-
ati ntelege.
Sunt socotit lenes, nebun. Nimeni nu se ntreab de ce. Nici
Ea. Dar m suport. nc m place. S astept pn se risipeste dra-
gostea, s nu astept? Care dragoste? Iubirea nu exist. Vorbe goale.
Solutia de care v vorbeam e protestul. Alunecare voit din-
colo, sau salt, dup caz, la picioarele lui Dumnezeu.
Acesta este fotoliul meu, lng masa cu laptopul meu, depozit
al ideilor care m bntuie de o vreme. S fie ani? Cine stie s pstreze
un secret? (Ctre cineva din sal.) Ascultati-m si rmne-ntre noi.
Ceilalti nu ne aud si oricum nu cred. Ea, stt!, s nu ne aud! Ea crede
c eu procesez pe laptop, nsemnez pe hrtie proiecte mrete, inventii
si mai stiu eu ce lucruri de seam. Si c vreau glorie, bani. Nuuuuu!
Pentru ce as face una ca asta? S strng si mai tare jugul de grumazul
omenirii? Eu scriu chestiile astea pe care vi le-am spus vou acum.
Cum s scpm de civilizatie? Uite, te ntreb pe tine, c pari om cu
carte. Ceea ce numim civilizatie este o turnur dezastruoas si dizgra-
tioas a vietii de odinioar. Nu asta-i calea. napoi sub cerul liber!
Dar s revenim la inventarul de dare-n primire. Dincolo sunt
patul, sifonierul ncastrat n perete, cu usi termopan, doldora de
zdrentele tale - zdrente spui tu, dac mi amintesc ct au costat... si
baia si buctria putin mai ctre us. De-acum intru n banal. Idealurile
le-am depozitat aici, n coltul stng, lng stem si steag. Sub canapea
sunt secretele, ale amndurora. Pe canapea... cine st trntit pe
canapea si nu m las s scriu? Tu cu piciorul stng, c dreptul e tot
ce mi-a rmas din tine. Da, recunosc, cu el m-nteleg de minune.
O fi fost vreun accident teribil, nu te contrazic.
(Siei.)
Acum tcem, pe urm. Dar mie nu-mi foloseste. Eu mi vreau
tmpla pe inima ta, la rece. E grea tortura, pe roat, tot pe roat, as
mai cobor, spreodihn, sprevisare, fr tine, dar chiar tevreau eu
cuminte? Cu minte?
Astept. Din zori de zi, soarele urc si coboar vertiginos. El e
singurul care munceste n tara asta. Si cu ce se alege? Munc de
Sisif. Dac-ar fi intrat n politic... S-ar fi mbogtit si el, Baronul Soare,
si gata cu urcusul si coborsul zilnic! Exact. Ce ne-am face, ce s-ar
face omenirea dac soarele si-ar privatiza cerul? Fotoliul meu, singurul
martor. Mut.
Anul I, nr. 3/2014
27
Ion uculescu - Circuite
si mai aminteste cineva? Noi aveam un poet, unul, Eminescu.
Iubea pdurea si femeia si tara ntr-un fel al lui, pn si-a iesit din
minti. De la el am aflat c suntem daci. Degeaba! Distrugem pdurea,
pe femei le dm la turci, la italieni si la nordicii dezinteresati, iar noi,
brbatii, suntem cu ochii peste granita de apus, ne benoclm peste
ocean. Unde mai vedeti voi daci? Unde sunt dacii?
Ce s fac? te ntreb. Eminescu e cu mine cnd te simt alturi
si chiar cnd esti nedreapt. Adic mereu. As vrea s scap, ntelegi?
(Ia cartea n mn, o privete, o aeaz atent la loc.) Am aruncat-o
de zece ori pe fereastr, nct nu pricep de unde, cnd si cum a
revenit. Torential. Vezi ce nseamn Eminescu?
Tu nu ti-l mai amintesti. Cine mai deschide o carte Eminescu
dup ce termin scoala? Ia cineva n mn, o dat pe lun, cartea lui?
Citeste cineva o poezie-dou o dat pe lun, dar ce spun eu, o dat
pe an, o dat la cinci, la zece ani? El pentru noi a scris.
Stii de ce a scris el poezii? Stii? Pentru c, pentru ceea ce
vroia el s ne transmit nou, romnilor, numai poezia l avantaja. S-
ti spun un secret. Eminescu a inventat poezia!
Dar tu n-ai auzit deel. Tu ai umerii si mai stiu eu ce.
Nu te pot privi n fat, direct, desi existi.
Fotoliul s-a electrizat, e bezn n jur, sunt numai cap, cap,
cap, zbor?
Pot s tac despre toate sentimentele n verde, n rosu, n
galben si-n albastru, m scald n negru despre tine. Ah, nu ridica
piciorul, dorul lui m scapr.
Trece lebda pe ape...
(Soneria. Bate cineva la u.)
Asteapt, asteapt putin!
(Soneria i ciocniturile n u devin tot mai insistente.)
Plecm asa, pe neasteptate? (Revoltat.) Cum adic? nc n-
am spus ce era mai important.
(De afar se insist, sun i telefonul mobil aezat lng
laptop, se bate cu pumnul n u. Ea pare c nu aude zgomotul de
afar, El cade pe gnduri, apoi ncet, ca pentru el.)
Si fotoliul? (Se arunc pe fereastr.)
(Dup nc o serie de bti n u, cu spatele la el, fr a fi
observat disparitia lui, cu voce neaprat spart.)
Ea: Vezi, drag, ecinevalaus!
(Cortina.)
II
Acelasi decor. El ntins pe canapea, gol pn la bru sau doar
cu o vest descheiat la piept si n jos cu salvari. Sau cum vrea
regizorul. El, asezat n fotoliul preferat, cu laptopul n fat, deschis.
Din cnd n cnd, ca inspirat subit, scrie ceva destul de febril, cu un
pix-creion pe o coal de hrtie, avnd drept suport un dosar subtire
de vinilin cu copertile tari.
Ea intr, cu geanta pe umr, ncrcat de sacose. Le las s-
i alunece din mini, pentru a putea nchide usa. si scutur bratele,
usurat, si le balanseaz, pentru a scpa de senzatia de disconfort.
Ea: Uf! Grelemai sunt. n cetar m-ai nscut, Doamne!
(Arunc geanta pe un fotoliu, ia plasele cu cumprturi, le
duce n buctrie, se spal pe mini i revine cu un prosop mic,
alb. Se apropie de pat, flutur mna stng, ud, spre El, apoi i
terge minile. El n-o ia n seam.)
Bun, dragule! Ce faci? Adic, ce nu faci? Ct ai cstigat azi?
De-attea ori m-ntreb cum de nu te plictisesti de tine.
(El ridic fruntea din hrtie, se uit n stnga i-n dreapta,
se freac la ochi i continu s scrie, ca i cum ar fi singur.)
Nu, nu e nevoie s-mi rspunzi. Nu te obosi, dragul meu,
iubitul meu. Tu scrii. Creezi. n pauze, cauti de lucru pe internet. Ce
anume? Nici tu nu stii, nu-i asa? Muncitor cu bratele? As! Functionar
ntr-un birou? Nici att. Paznic? Ce njositor! Tu vrei sa fii presedintele
unei companii sau mcar directorul executiv. Cauti un mecena pentru
un pierde-var... Cu scenariul acelui film de televiziune cum merge?
Scenariul fr cap si coad. A propos de coad. Am fost ieri la cununia
scorpiei de Lucica, doar e cea mai bun prieten a mea! Ceremonie
scurt, lung a fost asteptarea. Auzi, s aib loc cte douzeci de
cstorii pezi. Undesevaajunge? Ah, da, sigur, ladivort. Chiar, am
s m interesez, oare cte divorturi sunt pe zi n orasul nostru?
Zece? Cincisprezece? Douzeci? Dac-i pe-asa, m-amlinistit. Si cum
spuneam, Lucica si sucea mereu coama ei plin si coada cea lung;
ba o tinea pe spate, ba pe piept. Pn si cnd s spun: DA. Stii ce
vreau s spun. Ofiterul strii civile o ntreab: De bun voie...
blablabla, mai tii minte formula? Iar Lucica mea ce crezi c face? Se
uit la nenorocitul de lng ea, l priveste lung, nencreztoare, de
parc atunci l vedea pentru prima oar, si n coltul gurii i nfloreste
zmbetul acela de urzic. si trage coada din nou n fat, si strnge
umerii, se rsuceste si ne priveste pe toti cei adunati acolo, ce s-ti
spun, scenariu, atitudine studiat, pus la cale cu mult nainte, ei,
bine, se uit la fiecare n parte, cu o min nevinovat, nestiutoare, de
virgin, ca si cum n-ar fi stiut ce e cu ea si ce trebuie s zic. Trecea
timpul si ei nu-i psa, chipul i se mblnzise, emana candoare, parc
ne cerea sfatul, consimtmntul. Revine la pozitia initial, cu fata
spre masa ofiterului care era o femeie corpolent, fcea ct trei Lucica,
si arunc ferm coada pe spate, si ndreapt umerii, iar cnd vrful
rsfirat al cozii l atinge pe el n treact, ca un avertisment, si cnd se
las peste fundul ei bombat, aproape c-a strigat:
- Da, sigur, de vreme ce tot ne aflm aici... da!
M uitam la Nae. Prea fericit sau, cum s zic, ncntat,
Anul I, nr. 3/2014
28
Ion uculescu - Ochii idolului
fermecat. O iubeste. Pun pariu c prin prul ei bogat l-a subjugat,
prin josul bombat, ca pe toti ceilalti dinaintea lui, dar eu cred c el e
calculat, o s se transforme n fiar, imediat ce pune mna pe
Certificatul de cstorie si intr cu drepturi depline n vila care, nu-i
asa, nu-i de colo!
Iubitule, tu cte scene... pardon, rnduri... pardon, cte
cuvinte ai mzglit azi?
Cnd o s-mi spui despre ce e vorba? Uite-asa, s-mi
povestesti si mie n cteva cuvinte cu ce te ocupi tu. Ce faci tu, n
afar de hoinreala prin oras, prin parcuri, prin pdurile care se ntind
dincolo de mahalale si unde l-ai dus si pe Anghel, nspimntndu-
l, n loc s-l relaxezi. Si unde dispari tu cteodat zile ntregi? mi juri
c nu mergi cu femei si te cred, o simt. Tu n-ai nici o amant, degeaba
te-ai da mare si tare. Tu, m? Uit-te la tine... Sau ai o nou inventie?
Ceva ce va revolutiona, s zicem, industria auto. O s-i dai peste
cap, mama lor de nepriceputi, geniul meu!
Cnd eram mai proast, credeam c ai inventat ce n-a vzut
Parisul.
- Hai s nregistrm inventia, te-ndemnam, dar tu: - Nu, mai
am de pus la punct nite amnunte. - Ce amnunte? - Formule
complicate, n-ai cum s-ntelegi!
Mai c te credeam. Acum stiu c sunt gogorite. Scenariul tv,
inventiile, conducerea unor afaceri si cte si mai cte... Stii de cnd
mi-am dat seama definitiv c iubitul meu brbat e castrat ntr-ale
vietii? Cnd ti-ai pus toti prietenii si toate neamurile s-ti gseasc
sponsori care s te tin doi ani n vest, s studiezi, auzi la el, piata
pietrelor pretioase, c tu, vezi Doamne, o s-ajungi expertul numrul
unu din lume, cel care distinge cu ochiul liber karatele din bijuterii,
toat lumea o s ti se-astearn la picioare si o s-i umpli de bani, c
neam de neamul lor, al sponsorilor si al intermediarilor, n-o s mai fie
nevoiti s munceasc!
Dar ce spun eu? Sansa vietii tale am fost eu. Da, noroc c te-
am acceptat de sot, c ti-am fcut un copil. Asta creatie! Ce face
Anghel? Tu ai mai luat legtura cu fiul tu? Ce-a mai fost, atunci
cnd a trebuit s-mi reiau serviciul! (Scoate din geant telefonul
mobil si formeaz un numr.)
Alo? Mami? Ce s fac? Ce-as putea s fac? Munc si bani,
c, de, trebuie s-mi ntretin printul consort. (Respir vizibil.) Uite-
acum am venit de la banc. Home sweet home, ce inventie si pe
britanicii stia! Casa mea e amruie ru, inodor, incolor si pustie.
Micuto, spune-mi cum e Anghel. L-ai luat la tine de dou zile si nu
mai stiu nimic de el. Zi ceva, nu m lsa s vorbesc doar eu, altfel nu
m mai opresc pn mine.
(Ascult, timp n care se duce i se trntete n fotoliu. Din
cnd n cnd rostete cte un: Da. Bine. Foarte bine. n timpul
acesta, El se agit, caut n maldrul de crti, rbufnete de cteva
ori, nemultumit.)
Cnd se-ntoarce Anghel, s-mi telefoneze. S-i spui c-l
iubesc. Vai, ct l iubesc, mi-e dor de el de nu mai pot! Ce spui? Da,
lucreaz la alt inventie, ceva ce-o s drme toate teoriile stiintifice.
Nu crezi? O s rstoarne cerul, pmntul va fi deasupra, iar noi o s
mergem cu capul n jos. Nostim? Genial, ce zic eu, genial!? Mami, ce
e mai mult dect genial? Lenes crezi matale. Asa crede si Anghel?
ngerul meu! mi seamn, chit c-o avea ceva si din taic-su. Ce
zici? (Ascult.) Mmico, esti n stare s pstrezi un secret? Rmne-
ntre noi! Da? Juri? Jur! Ei, vorba vine. Anghel nu seamn deloc cu
el, El e altfel, nu stiu, nebun de-a binelea. Si acum tine-te bine! Anghel
este leit tatl genetic. Cum adic tat genetic? n teoria si filosofia
telegoniei... Nu stii ce e aia? O stiint modern, ca toate inventiile din
ultimul timp despre univers si despre Dumnezeu, aiureli. Doar c, la
mine, grozvia asta se probeaz a fi un mare adevr. Ei, bine, telegonia
evidentiaz tatl genetic, adic rostul primului partener din viata
intim a fiecrei femei. Acest brbat va fi nici mai mult, nici mai putin
dect tatl biologic de drept. El contribuie definitoriu la dezvoltarea
structurii ADN-ului copiilor, oricti ar avea cineva, dar mai cu seam
a primului nscut. De-aia-ti spun c ngerul meu Anghel i seamn
prea putin sau deloc lui... Ei, cui! Si seamn substantial cu... Vai,
mam scump, ce ndrgostit eram pe-atunci. Ei, cine, cine, doar n-
o s-ti spun acum, prin telefon, cuplati la toate serviciile secrete ale
lumii acesteia, si n plus cu niste urechi ciulite pe lng mine. Cum
era? Cums fie? Eramtopit! De-as fi fost de zece ori virgin, de zece
ori as fi fost a lui, cu iubire. Iar fiul meu Anghel este un sumum al
sufletului meu si-al nsemnelor tatlui biologic, asa s stii!
El? Ce s fac? St pe canapea, n fotoliul su, pe care noi n-
avem voie nici s-l atingem, vai, mimeaz geniul. Se face c nu m-
aude. Mmico, defapt eu sunt devin. DelaAnghel mi setrage, de
atunci, de cnd l-amnscut. Amoptat s-l trecempe El c va avea
grij de copil. Stii, el abia acceptase s fie slujbas, asta fusese conditia
s-l iau de brbat. Ct a lucrat? S fi fost trei luni, acolo... avea leafa
foarte mic. Iar eu as fi pierdut, alocatia ar fi fost jumtate din salariul
meu de bancher. S-a retras de la serviciul pe care si l-a luat ca s
scape de gura mea si doi ani de zile a primit de la stat o indemnizatia
pentru copilul meu, n timp ce mai mult matale ngrijeai biatul. Biatul
a crescut, banii de la stat au ncetat s mai vina, dar el a uitat s se
ntoarc la birou.
De-atunci st acas si caut nu stiu ce. N-am nteles niciodat
ce vrea. La nceput am crezut n el. Vorbea cu o pasiune care m
coplesea. Ba inventii geniale, ba scenarii tv cuceritoare, ba fel si fel
de bazaconii. Tine totul nchis ntr-un fiset. Eu i l-am cumprat, fireste.
Mcar dac hrtiile lui s-ar transforma peste noapte n bancnote de
Euro, Dolari, Lire Sterline. De cte ori nu i-am spus: - Dragul meu, ai
terminat universitatea, doctoratul magna cum laude. Colegii ti
Anul I, nr. 3/2014
29
Ion uculescu - Ochiul idolului
mult mai jos pe treapta inteligentei i a nvtturii sunt ingineri
efi, conduc antiere, lucreaz n vest. Vorbesc cu pereti! Degeaba,
nici un efect. Si mai spunea Walter Scot c peretii au urechi!
Ce spui? Nu stiu ce s fac cu el. Pn-ntr-o zi cnd o s-mi iau
copilul si-o s m duc... Da, m-ntorc la mama, la dou camere, srut
mna, micuta mea bun, te srut si te iubesc. Abia astept s m sune
Anghel, nu uiti, da? Mine sear, de la banc vin direct la matale si-l
iau acas. Si lui i e dor, repet c vrea s-si creasc singur copilul.
(nchide telefonul, se sucete o vreme prin cas, pentru a
spori tensiunea, apoi reia dialogul cu El.)
Familia, celula de baz a societtii. Iat o formul care s-ar
cuveni schimbat. n zilele noastre, cum e societatea, asa e si familia.
Familia mea sunt eu si Anghel si mmica. Si tu, iubitul care
trndveste. Dar te iubesc, recunosc. Tu m mai iubesti? Aud? De la
o vreme, nu mai aud aceste cuvinte. Ce s nsemne oare?
(Sun telefonul. Rspunde, ncntat.)
Tu esti Lucico? Unde esti? Cume luna de miere? Esti fericit?
(Dezamgit:) Doar dou sptmni? De cnd o lun are numai
dou sptmni? (Ascult) O.k., nteleg. Azi brbatii nu mai sunt cei
de pe vremuri, de cnd era bunica fat. (O ascult pe prietena ei,
apoi, la o ntrebare a acesteia, ea explic.) O s vezi tu, Lucica
drag! Asa sunt la nceput, mierea de pe lume. Apoi... tu esti o fire
autoritar, sigur pe tine. Tu dedic-te clipelor de fericire, nu uita c
fericirea e doar o secvent a iubirii, de acord? Gust momentul din
plin. Bucur-te! (Ca sgetat de o idee.) Lucica, voi v iubiti? Tu l
iubesti? Ce cred eu despre dragoste? Tot pe mine m-ntrebi? Si tu,
tu cum simti? Bine-bine, uite cum vd eu.
(nchide ochii, parc s citeasc n interiorul ei i dup o
scurt pauz rspunde.)
Iubirea suntem noi. Suntem creati de Dumnezeu din si pentru
iubire. Dumnezeu e n noi, n fiecare dintre noi, asa se zice. Dumnezeu
este iubire, o stie toat lumea. Cine nu iubeste, si aici intr toate felurile
de iubire, cred eu, cine nu iubeste e sterp si inima lui arat ca un petec
de pmnt dup o secet cumplit, crpat ici-colo, gata s explodeze.
Dac iubesti, triesti o dat pentru tine si n acelasi timp
pentru el, pentru brbatul pe care ti l-ai ales, apoi pentru copilul tu
(O s vezi tu!), pentru printii ti, pentru prietenii ti (Aici iat-te i
pe tine, te iubesc aa cum eti, te iubesc tiind c ai defecte, drag.),
pentru toat suflarea. Nu stiu dac m-am exprimat cum trebuie, m-ai
luat pe nepregtite, drag. Tu te-ndoiesti c-l iubesti si c el te iubeste?
Atunci d timpul napoi, poti?
Lizica, ce-i cu tine? Nu te mai recunosc, drag! Nu-ti umbri
frenezia sau mcar trndveala lunii de miere. Secventa de fericire de
care-ti vorbeam mai nainte. (Ascult.) Aha! Care va s zic, tu vrei
s afli cum e viata de zi cu zi a unei femei mritate?
Eu nu sunt tipic dect n parte. Tu stii prin ce trec, stii c
omul vietii mele nu e un om ca toti oamenii, nu-l nteleg, dar deloc,
pur si simplu nu stiu ce vrea, ce caut, de ce trieste. l dispretuiesc,
l iau peste picior, m bat cu el, l vorbesc de ru, l ursc, iar cnd
seria asta a negrilor ajunge undeva sus-sus, de-mi vine s-l spintec
cu un cutit de buctrie, mi dau seama c-l iubesc si-mi aduc aminte
cuvintele din Biblie pe care mi le-a spus duhovnicul meu n toiul
unei crize de acest fel. Ascult, sunt cuvintele Sfntului Apostol
Paul, n prima scrisoare ctre Corinteni:
Iubirea este ndelung rbdtoare, iubirea este bine-
voitoare, nu este invidioas, iubirea nu se laud, nu se mndrete.
Ea nu se poart necuviincios, nu caut ale sale, nu se mnie, nu
tine cont de ru. Nu se bucur de nedreptate, ci se bucur de ade-
vr. Toate le suport, toate le crede, toate le sper, toate le ndur.
Iubirea nu nceteaz niciodat (13, 4-8).
Ei? Ai auzit? Eu le-am nvtat ca pe o poezie.
(Ascult iar.) Vrei s-ti spun cum curg zilele mele? Ascult.
Aseaz-te undeva, asigur-te c el nu te ascult si bag la cap. Esti
la nceput, s nu cazi si tu n capcana n care m zbat eu. Uite:
Dimineata m scol la ora sase. El doarme. M cobor din pat
pe nesimtite, psesc n vrful picioarelor, ies din dormitor, nchid usa
cu ncetinitorul, s nu cumva s fac cel mai mic zgomot. M strecor
n baie, apoi ngenunchez n fata icoanei, m rog, iau trei guri de
aghiazm, anafur. Ce am, cnd am.
Acum mi dau seama ct de putin sunt doar eu cu Dumnezeu!
Timpul meu e planificat. (Cade n genunchi, se ntoarce cu fata
ctre Rsrit, unde pe un perete este o icoan a Fecioarei.)
Iart-m, Doamne! Tu stii c fug n buctrie, mi torn ap
ntr-o can, beau apa cu nghitituri mici si, ah, s nu uit, nghit o
pastil de drojdie. Vitaminizant. Sanchi! Asa mint productorii, s-si
vnd marfa. Fetise. Dumnezeule mare, pn cnd?
Fac sucul de fructe. Un pahar pentru mine, altul pentru el, altul
pentru copil. S-ar putea altfel? Ba pregtesc si cafetiera automat
pentru el, pardon, pentru domnul. Nu-i asa, printule iubit? Urmeaz
gimnastica, dansul. Douzeci de minute dansez, plutesc, m misc liber,
n voie sau pe ritm de bougie-bougie sau de ce se nimereste la radio.
Pgn mai sunt, Doamne! M mbiez ndelung, multumit de mine.
De aici, din acest punct, dup ce ncep s m mbrac de fapt,
intru n alert. nghit n fug sucul de fructe si o zbughesc. E o
aglomeratie n orasul sta... Parchez, noroc c banca are parcare
subteran. Apoi nu mai exist. Pn la cinci dup mas nu mai sunt
eu. Fise, chitante, bonuri, telefoane si rnjete pe toate diapazoanele.
Sunt robot, pion, nimeni. Ca om, nu exist. Ca finantist, sunt director.
Ca femeie, ehei, ce s zic, subalternii m admir, colegii mi fac curte,
vicepresedintii mi fac avansuri, presedintele m cheam la el cu
vreun dosar si m ntreab:
- Te-ai mai gndit? Tot l mai iubeti?
Schema e simpl. Amanta sa oficial si pozitia de
Anul I, nr. 3/2014
30
Ion uculescu - Priviri
Anul I, nr. 3/2014
31
Ion uculescu - A fost odat
vicepresedinte al bncii. Nu i-am rspuns niciodat. Nici da, nici nu.
M multumesc s l privesc lung n ochi, mi iau dosarul si m ridic.
- J mai pot fi de folos cu ceva?
- Propunerea mea rmne valabil! mi arunc el, n timp ce
m ndrept spre us. (Se apropie de El. Vorbete cu Lucia, strig, s
aud El.)
ntrebi cum arat? E ok. Bunica spunea c dac brbatul e
putin mai frumos ca Necuratul, e ok. O stia si ea de la bunica ei! Ce
zici? Mda... Cine stie? Uneori pomeneste de un simpozion pe finante.
Unde crezi? La Las Vegas, drag. Zice c fr mine nu se duce, c eu
as fi expertul numrul 1. Participare obligatorie, m amenint, stiu eu...
Ah, cred c tie nu ti-am povestit ce mi s-a ntmplat cu Mihai,
un coleg de la Promotii. A venit odat la mine acas. M plnsesem
c-mi czuse lumina, El nu era n oras, iar pe mine m apuc tremuriciul
numai cnd m uit la tabloul electric. Numitul Mihai a mers cu mine
chiar n ziua aceea, a rezolvat repede. Eu i-am fcut o cafea, dar el
visa altfel de rsplat. Tam-nesam. De ce? Tu ce-ai fi fcut dac erai
n locul meu? Stai, c nici mcar nu a dat dovad de vreun rafinament.
Pur si simplu m-a luat n brate. M-am luptat cu el. Am tipat, l-am
amenintat c nu mai pleac viu. Atunci s-a potolit si mi-a cerut 50 de
lei pentru prestatie. Auzi tu!? I-am dat 45. - Scdem 5 lei cafeaua, i-
am spus. A doua zi s-a purtat mai curtenitor ca de obicei, iar peste o
vreme am aflat c se ludase c-l chemasem la mine sub un pretext si
ne iubiserm. Ce-am fcut? M-am dus si i-am tras o palm zdravn
la el n birou, de fat cu toat lumea. - Te-ai iubit cu m-ta, i-am
strigat. De atunci mi-a crescut cota si mai tare! Da, drag, nvat!
Mai departe? Ce s se ntmple dup ce plec de la serviciu?
Plec pe la 6, pe la 7 seara. Cumprturi, ca astzi, Carrefour, Real,
MegaImage, Piata Matache, unde nu vnd tranii productori, ci
negustorii tigani. Cam asta. Bine, opresc aici instructajul. Sun-m
cnd te ntorci, fac o bres si iesim cumva doar noi dou. Cumva,
undeva. Pa, Lucica si nu uita c luna de miere e copilria csniciei.
Bine, fie si dou sptmni. Cum l cresti, asa o s-l ai! Pa, scumpo!
(I se adreseaz lui.) Tu stii c de fapt mie nu-mi plac brbatii.
Ador gustul tu, mirosul tu, m-am molipsit de tine, cu tine. Viata
mea e ordonat, e o rnduial care m tem c-o s m sugrume. Viata
mea. Care viat? Mcar m mentin n form. Cum art? Dup ce v
zgiti voi, brbatii?
(Se rsucete ca un manechin la o lansare de mod.)
Picioare drepte, elegante, urmreste linia, dragule, ambele te
pot scoate din minti, dreptul e al tu, e-n regul! Sold proeminent,
nu? Sni fr silicoane, ca niste dropii din Brgan, parc asa-i nu-
mesti. Umeri rotunzi, calzi, unduitori si pr de bietoi. Cum s-l las s
creasc? Ameu timp de el? Ameu timp de mine? Ei, hai, fato, ajunge
cu fandoseala, El mi se pare pe alt lume azi, n baie cu tine, ai rufe de
splat, pe urm fugi n buctrie, peste putin printul o s strige:
- Mi-e foameee!
Unde esti, Lucica, s afli finalul. Rareori nchei munca pe la
10 seara. Atunci urc n pat si m uit si eu latelevizor, o jumadeor -
o or, caut un film romantic, viat de familie. Filmele politiste, btile
si mpuscturile m oripileaz! Numai c, recunoaste, fato, de cele
mai mult ori, cnd nchei treburile casei, fug si intru n cad, fac apa
fierbinte, o colorez cu un balsam, l strig degeaba pe El, pn la urm
adorm. A doua zi o iau de la capt.
El trieste n sfere nalte. Sfere inexistente. Dumnezeu stie ce
are n cap, c prin alte prti... Eu sunt sacrificiu, stiai, iubitule? Femeile
sunt legate de pmnt de mici, asa spui tu. Ele n-au voie s fie cu
capul n nori, sunt practice, ele sustin viata.
(Soneria. Bate cineva la u.)
S fie cineva la us, iubitule? La ora asta? Vai, e cu totul
neobisnuit. Ce s spun...
(Soneria i cioc-
niturile n u devin tot
mai insistente.)
Cumasa? Eu n-am
terminat s dau din mine
tot ce-aveam pe suflet.
Azi sunt plin de gnduri.
nc nu ti-am spus ce-am
de gnd s fac, ct crezi
c-o mai tinemasa? S pun
capt acum? Cum? De
ce?
(El se ridic n
picioare, o ignor, se du-
ce la fereastr, o deschi-
de, privete spre cer. De
afar se insist, sun i
telefonul ei mobil, se ba-
te cu pumnul n u. El
pare c nu aude zgomotul
de afar, Ea cade pe gn-
duri, apoi ncet, ca pen-
tru sine.)
E timpul s gtesc.
(Pleac spre buctrie.)
El: (Cu voce pier-
dut) Vezi, drag, e cine-
va la us! (Se arunc pe
fereastr.)
(Cortina)
Not: ntre filosofie si umor pot fi plasate cele mai multe dintre
parabolele filosofului Zhuang Zhou, 369-286 .Hr., cum se poate
deslusi din textele selectate n paginile care urmeaz. Multe povestiri
l au ca personaj pe Confucius, Kong Zi, 28 Septembrie 551 - 4 Martie
479 .Hr. Ele sunt fantezie pur, nu au nici o legtur cu viata si opera
acestuia. Au fost scrise pentru substratul lor filosofic, dar n registru
ironic. Maestrul Zhuang si-l imagineaz pe Confucius gndind si
actionnd ca un taoist sadea.
C. L.
Fabulele ocup nou zecimi [din scrierile mele], pe cnd sapte
zecimi sunt citate de seam [din gnditorii antici], iar cuvintele nsirate
n voie, zilnic altele, se conformeaz Cerului.
Fabulele ocup nou zecimi, n care eu m folosesc de altii pentru a-
mi expune propriile gnduri.
Cuvintele nsirate n voie, zilnic altele, si care se conformeaz Cerului,
se vor rspndi larg si vor tri vesnic.
(CAPITOLUL XXVII. FABULE. 1.)
Odat, Zhuang Zhou s-a visat fluture, un fluture fcnd vo-
lute prin aer, zburnd pretutindeni, n voie, fr s stie c el era de fapt
Zhou. Brusc, s-a trezit si si-a dat seama c, ntr-adevr, el era Zhou.
Cine poate spune dac Zhou a visat c se transformase n fluture
sau fluturele a visat c devenise Zhou?!
ntre Zhou si fluture trebuie s existe o distinctie. Aceasta se numeste
preschimbarea lucrurilor.
(CAPITOLUL II. DESPRE EGALITATEA LUCRURILOR. 7.)
Maestrul Zhuang si Maestrul Hui treceau podul peste rul Hao.
- Pestii albi noat n tihn. Asa se bucur pestii, a spus Maestrul
Zhuang.
- Tu nu esti peste. De unde stii c pestii sunt bucurosi? s-a mirat
Maestrul Hui.
- Iar tu nu esti eu, a ripostat Maestrul Zhuang. De unde stii c nu-mi
dau seama c pestii se bucur?
- Eu nu sunt tu si desigur c nu stiu. Dar nici tu nu esti peste si nu stii
c pestii sunt bucurosi. Asta e sigur.
- Te rog s-o lum de la capt, a propus Maestrul Zhuang. Ai ntrebat:
De unde stii c pestii sunt bucurosi? Asta nseamn c tu stiai c
eu stiu c pestii se bucur si de aceea m-ai ntrebat. [Acum ti rspund:]
Amaflat cnd treceampe podul de peste rul Hao!
(CAPITOLUL XVII. APELE TOAMNEI. 7.)
Cnd sotia Maestrului Zhuang a murit, Maestrul Hui s-a dus
s-i prezinte condoleantele sale si l-a gsit pe Maestrul Zhuang
stnd pe vine si cntnd, btnd ritmul ntr-un bol.
Simbolurile Integrit[\ii Infinite
Parabole
- Ai trit cu sotia ta o viat, ti-a fcut copii, apoi a mbtrnit si a
murit, i-a zis Maestrul Hui. Nu-i suficient c nu o jelesti, mai trebuia
s cnti, btnd ritmul n acest bol? Asta nu-i prea de tot?
- Deloc, s-a scuzat Maestrul Zhuang. n momentul n care a murit,
cum s-ar fi putut s nu fiu ndurerat? Dar cercetndu-i nceputurile,
[mi-am dat seama c] initial ea n-avea viat; si nu numai c n-avea
viat, dar n-avea nici form; si nu numai c n-avea form fizic, dar
era si fr suflu vital. ntre indistinct si inefabil, s-a transformat si a
prins suflul vital; suflul vital s-a transformat si a luat form fizic;
forma fizic s-a transformat si a prins viat. Acum, s-a transformat
din nou si a murit. Preschimbarea din viat n moarte mi se pare
asemenea miscrii celor patru anotimpuri, primvara, vara, toamna si
iarna. Ea acum se odihneste n tihn n sala urias. Dac eu as con-
Zhuang Zi
Anul I, nr. 3/2014
32
TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ
tinua s plng, ar nsemna c nu nteleg ratiunea vietii. Iat de ce am
ncetat [s plng].
(CAPITOLUL XVIII. CULMEA FERICIRII. 2.)
Viata si moartea nseamn destin, sunt permanente ca ziua si
ca noaptea si reprezint o lege a naturii.
(CAPITOLUL VI. CEL MAI VENERAT NVTTOR. 2.)
n cursul unei cltorii, Maestrul Lie se oprise pe marginea
drumului s mnnce, cnd a vzut un craniu vechi de cteva sute
de ani. El a smuls o buruian, a artat spre craniu si a zis:
- Numai eu si cu tine stim c nu exist moarte si nici viat. Esti tu cu
adevrat trist? Sunt eu cu adevrat vesel?
(CAPITOLUL XVIII. CULMEA FERICIRII. 6)
Ducele Huan, Pilon Ornamental, din Principatul Qi, citea o
carte n ncperea central a casei. Rotarul Pian, Lotc, scotea o
roat n curte. El a lsat jos ciocanul si dalta, s-a apropiat de intrare
si l-a ntrebat pe duce:
- ndrznesc s ntreb, duce, ce citesti?
- Cuvintele unui sfnt, a rspuns ducele.
- Sfntul mai trieste?
- E mort deja.
- Prin urmare, ceea ce citesti sunt resturile rmase de la cel de demult.
- Cum poate un rotar s comenteze n voie ceea ce citesc eu? Dac-
mi explici, mai treac-merag, dar dac n-ai ce s zici, o s mori!
- Eu vd lucrurile dup munca pe care o fac, a rspuns Lotc. Atunci
cnd eu scobesc o roat, dac lucrez ncet, spita va fi prea slobod
si roata nu va fi ndeajuns de solid; dac lucrez repede, gaura va fi
prea ngust si spita intr greu. Dac lucrez nici prea repede, nici
prea ncet, potrivesc roata din mini si o simt cu inima. Desi nu pot
s explic cu vorba, stiu c este aici o tehnic miraculoas. Eu n-am
cum s-i transmit aceasta propriului meu fiu, iar el nu e n stare s-o
preia si iat de ce sunt nevoit s scobesc roti si acum, la saptezeci de
ani. Anticii si ceea ce ei n-au fost n msur s transmit au disprut.
nseamn c ceea ce citesti, duce, nu sunt dect resturile rmase de
la cei antici!
(CAPITOLUL XIII. CALEA CERULUI. 8.)
Maestrul Zhuang pescuia n apa Pu, cnd principele Wei din
tara Chu a trimis doi mandarini s-l ncredinteze de sentimentele
sale, cu vorbele:
- Doresc s te ocupi de afacerile de stat.
Cu varga unditei n mn, fr s ntoarc privirea, Maestrul Zhuang
a rspuns:
- Am auzit c n principatul Chu este o testoas miraculoas, moart
de trei mii de ani. Principele o tine n templul strmosilor, ntr-o cutie
din bambus, acoperit cu o pnz. Aceast testoas ar fi preferat s
moar si din ea s rmie niste carapace care s fie tinute la mare
respect sau s triasc si s mearg, trndu-si coada n noroi?
- Ar fi vrut s triasc si s mearg, trndu-si coada n noroi, au
rspuns cei doi mandarini.
- Duceti-v! le-a cerut Maestru Zhuang. Eu vreau s triesc, trndu-
mi coada n noroi.
(CAPITOLUL XVII. APELE TOAMNEI. 5.)
Ji Shengzi, Maestrul Intuitie, antrena un cocos de lupt pentru
regele Xuan din Dinastia Zhou. Dup zece zile, regele a ntrebat:
- Cocosul e gata de lupt?
- Nu. E nc semet si ncrezut, a rspuns Maestrul Intuitie.
Dup alte zece zile, regele s-a interesat din nou.
- Nu. Reactioneaz nc la zgomote si la umbre, a rspuns Maestrul
Intuitie.
Dup alte zece zile, regele s-a interesat din nou.
- Nu. E nc iute la mnie si vrea s domine, a rspuns Intuitie.
Dup alte zece zile, regele s-a interesat din nou.
- E aproape gata, a anuntat ;Maestrul Intuitie. Cnd alti cocosi strig,
el nici nu se misc. Privindu-l, pare un cocos de lemn. Spiritul lui e
ferm. Alti cocosi nu ndrznesc s se lupte cu el. Vzndu-l, se ntorc
si fug.
(CAPITOLUL XIX. VIAT NESTNJENIT. 8.)
Maestrul Zhuang se plimba printre castanii de pe Dealul
Vulturului, cnd a vzut o cotofan ciudat zburnd dinspre sud.
Aripile ei aveau saptechi ltime si ochii ei erau mari de uncun.
Lovindu-se de fruntea Maestrului Zhuang, ea a czut printre castani.
Ce pasre e asta? si-a zis Maestrul Zhuang. Cu aceste aripi uriase,
nu poate zbura departe, iar ochii mari nu-i permit s vad clar.
El si-a luat haina, gata de plecare si si-a pregtit arcul,
asteptnd ca ea s se miste. Deodat, a vzut o cicad care
si gsise un culcus la umbr si uitase de sine. Si a mai
vzut o clugrit strecurndu-se printre frunze si prinznd
cicada, iar din cauza aceasta uitnd de sine. Atunci,
cotofana ciudat a prins clugrita, dar lcomindu-se la
cstig si-a pierdut viata.
Asistnd la acestea, Maestrul Zhuang si-a zis cu temeri n
glas: Vai! lucrurile si fac necazuri unul altuia. Avantajul si
dezavantajul se caut reciproc! El a lsat arcul si a plecat
acas. Paznicul s-a luat dup el, insultndu-l, creznd c a
furat ceva.
Trei zile dup aceea, Maestrul Zhuang s-a simtit nefericit.
- De ce esti trist, nvttorule? l-a ntrebat discipolul su
Lin Ju.
- Pentru a-mi proteja forma fizic, uit de mine, a rspuns
Maestrul Zhuang. Privind o ap tulbure, sunt ncntat de
apa limpede. L-am auzit pe nvttorul meu spunnd: Preia
obiceiurile si supune-te ordinelor. Azi m-am plimbat pe
Dealul Vulturului si [aproape c] am uitat de mine. O
Ion uculescu - Ochii demiurgului
Anul I, nr. 3/2014
33
cotofan ciudat m-a izbit peste frunte, a zburat printre castani si si-
a uitat adevrata natur. Paznicul grdinii m-a ocrt si iat c sunt
trist.
(CAPITOLUL XX. COPAC DE PE MUNTE. 8.)
Dac n piat l calci pe cineva pe picior, ti recunosti vina si
ti ceri scuze. Dac l calci pe picior pe fratele tu mai mare, este
suficient s spui cu cldur n glas: Vai! Dac i calci pe picior pe
tatl sau pe mama ta, e ca si cum n-ar fi nimic. Iat de ce, culmea
ritualului nu face deosebire ntre eu si altii; culmea drepttii nu face
deosebire ntre eu si lucruri; culmea cunoasterii nu accept intrigile;
culmea omeniei nu face deosebire ntre eu si neamuri; iar culmea
ncrederii nu tine cont de bani.
(CAPITOLUL XXIII. DUDUL ALB. 8.)
Un criminal cruia i s-a amputat piciorul nu mai are nevoie s
tin cont de lege, aflndu-se dincolo de condamnare ori de laud.
Un prizonier nu se nspimnt cnd urc pe nltimi, fiindc nu-i
mai pas de moarte si de viat. Dac nu replici cnd esti njosit
nseamn c ai uitat c esti om. Uitnd c esti om, ascultnd n totul
de ordinul Ceresc, nseamn c esti omCeresc. Iat de ce, nu vei mai
simti plcere cnd esti ludat si nu te vei mai simti ru cnd esti
njosit. Numai cine este n perfect armonie cu natura poate fi astfel.
Dac te arti mniat fr s fii, atunci aceast mnie apare din ne-
mnie; dac actionezi prin non-actiune, atunci actiunea se naste din
non-actiune. Dac vrei s fii tihnit, linisteste-ti respiratia; dac vrei
s fii deschis [cunoasterii etc.] supune-ti vointa.
Pentru ca propria actiune s corespund cii Ceresti, trebuie s lasi
[lucrurile] la voia ntmplrii. A mplini la voia ntmplrii, iat calea
Sfintilor.
(CAPITOLUL XXIII. DUDUL ALB. 12.)
Aflat n vizit n [principatul] Chu, Confucius a tras la un han
de pe dealul Furnica, unde se fcea terci din orez. Vecinii hangiului,
sotul, sotia si slugile lor, urcaser pe acoperis [s-l vad pe Con-
fucius].
- Ce fac cei adunati acolo sus? s-a mirat Zi Lu.
- Ei sunt nsotitorii sfntului, a rspuns Confucius. Sfntul s-a ames-
tecat printre oameni si s-a ascuns ntre holde. Faima sa a pierit, dar
vointa i este fr de margini. Desi vorbeste cu gura, inima si mintea lui
rmn tcute. Contrar conventiilor lumesti, mintea lui dispretuieste
conlucrarea cu lumea. Este un ermit, poate c el este chiar Sinan Yiliao!
Zi Lu vroia s se duc s invite [s se ntlneasc cu Confucius].
- Ajunge! a spus Confucius. El stie c eu l cunosc si mai stie c am
venit n Chu. Crede c l voi ruga pe rege s apeleze la el, iar pe mine
m socoteste un sicofant. Dac-i asa, de vreme ce nu-i place s
asculte vorbele unui sicofant, de ce-ar veni s m vad? Tu de ce
crezi c el e nc acolo? Zi Lu s-a dus s-l vad, dar chilia era goal.
(CAPITOLUL XXV. NSORITUL. 5.)
Familia Maestrului Zhuang Zhou era srac si el s-a dus la
demnitarul care administra fluviile s mprumute cereale.
- Sigur, i-a spus demnitarul. Cnd voi strnge drile de pe proprietti,
ti voi mprumuta trei sute de galbeni. E bine?
- Ieri, venind ncoace, m-am auzit strigat, a rspuns Maestrul Zhuang,
schimbndu-se la fat de suprare. Am ntors capul si am vzut un
crap n fgasul rotii. L-am ntrebat: Ce faci aici, crapule? Mi-a
rspuns: Sunt demnitar n lumea pestilor din Marea de Est. Ai o
gleat de ap s-mi salvezi viata? Eu i-am spus: Sigur. Stai s m
duc pe pmnturile [trilor] Wu si Yue si voi aduce ncoace apele
Fluviului Vestic. Se poate? Pestele s-a schimbat la fat si a zis,
mnios: Am pierdut [mediul] meu normal si n-am un loc unde s-mi
tihneasc. Eu pot supravietui doar dac primesc o gleat de ap.
Dac-mi vorbesti asa, mai degrab caut-m la piata de peste uscat!
(CAPITOLUL XXVI. LUCRURILE EXTERIOARE. 2.)
- Vorbele tale n-au nici un folos, i-a spus Maestrul Hui
Maestrului Zhuang.
- nti trebuie s stii ce e nefolositor si apoi discut cu tine ce folos au
vorbele mele, a rspuns Maestrul Zhuang. Cerul si Pmntul sunt
mrete si ntinse, dar omului i este de folos un petec unde pune
piciorul. Totusi, dac sapi pmntul de dincolo de picioare pn
ajungi la Izvorul Galben, ti mai este de folos petecul de sub picioare.
- Nu, a spus Maestrul Hui.
- Atunci, e limpede ct de folos este ceea ce n-are nici un folos! A
spus Maestrul Zhuang.
(CAPITOLUL XXVI. LUCRURILE EXTERIOARE. 7.)
Maestrul Zheng tria n [principatul] Wei. Se mbrca ntr-o
rob din cnep, ponosit, avea fata umflat, iar minile si picioarele
i erau acoperite cu btturi. Cte trei zile la rnd nu aprindea focul
[s gteasc] si purta aceleasi haine de zece ani. De cte ori si
ndrepta boneta pe cap, panglica se dezlipea, de cte ori trgea de
mnecile robei, i ieseau coatele afar, de cte ori si punea ncltrile,
i se vedeau clciele. Descult, el cntaOdele Shang, cu glas puternic,
umplnd Cerul si Pmntul, de parc muzica emana dintr-un instru-
ment din piatr si metal. Fiul Cerului n-a reusit s si-l fac sfetnic,
printii si marchizii n-au putut s si-l fac prieten. Iat de ce,
Cine-si cultiv vointa si uit trupul,
Cine-si cultiv trupul uit de cstig,
Cine tinde ctretao si uit mintea.
(CAPITOLUL XXVIII. RENUNTAREA LA TRON. 9.)
Nu deveni sclavul faimei,
Nu deveni depozitul uneltirilor,
Nu deveni tu rspunztor pentru toate problemele,
Nu deveni stpnul atotpriceperii.
ntelege-l n profunzime pe nesfrsitul tao si las-ti inima s zburde
n lumea minunat a golului.
Bucur-te de ce ti-a dat Cerul si nu considera c ai cstigat ceva -
totul este nimicnicie.
Omul perfect are inima ca o oglind: nu conduce si nu ntmpin,
reflect, dar nu retine.
Iat de ce, el nvinge si nu este rnit.
(CAPITOLUL VII. MPRATI SI REGI BUNI. 6.)
Din cartea RINII SISTEMULUI FILOSOFIC TAOIST,
684 pagini, Editura RAWEX COMS, Bucureti
Ion uculescu - Iarna n pdure
Anul I, nr. 3/2014
34
Ion Andrei
S
c
r
i
i
t
o
r
u
l

I
o
n

A
n
d
r
e
i

z
u
t
d
e

s
c
r
i
i
t
o
r
u
l

M
a
r
i
n

S
o
r
e
s
c
u
Profesoara pe care o suplineam fusese, la rndul ei, suplini-
toare. Cam pguboas, suplinitoare. Venise la spartul trgului - si
primise ce mai rmsese: cteva ore de rus, cteva ore de romn,
dou ore de geografie, ansamblul coral si o or de sport; tot acest
ghiveci, ca s se completeze o catedr. Era bucuroas c-a scpat - si-l
luda pe brbatu-su, si el dascl, c-o lsase gravid.
Mi-a artat mprtirea calendaristic a materiei - la cele cinci
discipline - si m-a nvtat cum s fac un plan de lectie. I-am multumit
si i-am urat s nasc biat.
Directorul m-a chemat, mai trziu, la el n birou. Slile de clas
erau insuficiente, dar el micsorase una si-si fcuse birou; nu voia s
mpart cancelaria cu ceilalti dascli, ca nu cumva s ajung s se
trag de sireturi cu ei. Si-apoi, de-aici, din desprtitura cu glasvand
de restul clasei, avea posibilitatea s trag cu urechea la desfsurarea
lectiei: un chin pe dasclii crora le venea rndul s predea n aceast
sal.
Am auzit c ai venit la scoala noastr - m ia n primire, de la
us. S stii c aici nu e ca la Primrie: cerere cu dop si timbru de trei
lei. Aici se munceste, tovule, se munceste-n draci, asa cum ne cere
Partidul. Am evitat s ne cunoastem la Primrie, cci n-am vrut s
afectez viitoarele noastre relatii.
Privesc mirat, n picioare, rezemat de un godin. Astept. Deo-
camdat, att. Mergi si-ti f datoria. O s afli de la ceilalti colegi cum
stau lucrurile la noi. Iar eu o s fiu cu ochii pe dumneata. Nu n mod
special; ca pe toti.
Ies de-a-ndrtelea.
Cred c amavut - mai am, poate- vocatiededascl. Nu stiu
dac marele si bunul meu profesor George Botez mi-a inspirat-o sau
ea, vocatia asta, fcea parte din plmada mea. Dar - constat cu att
mai convingtor acum, cnd stau la catedr, cu catalogul n fat - mi-
a plcut, zic, s vorbesc, s perorez, s-i fac si pe altii s nteleag, s
accepte spusele mele.
Orele de romn erau o adevrat ncntare; att pentru mine,
ct si pentru clas. Aveam vreo 30 de elevi, toti n ultima clas, a VII-
a. Unii mai micuti, la vrsta lor, 13-14 ani; altii de-o seam cu mine
(repetenti, amnati din diverse motive) si trei mai mari ca mine: un
tigan (al crui tat fusese speriat de tovarsul Fetiga c-l amendeaz
si-l d afar din sat) si doi greceni, romni, care lucraser cu tatl lor
pe niste santiere, dar reveniser n sat dornici s-si termine obligatoria
scoal elementar.
Era o ncntare, repet, pentru c aceast aduntur de gro-
hitori monosilabici cnd erau ntrebati ceva, abia descifrnd cu-
vintele, pe litere si silabe, la lectur, dar fcnd totdeauna o glgie
de-i scotea din ttni pe profesori, care tipau, la rndul lor, n zadar,
la ei - aceast turm de adunati, dup cteva ntlniri, n care i lsasem
s urle ct vor, privindu-i calm, nepstor, de la catedr, s-au cumintit
brusc. Au constatat c nu au cu cine lupta - si-au pierdut rzboiul;
prin neprezentarea adversarului. Si-am nceput s le vorbesc. Dar se
Un recensmnt
schimbaser rolurile: eu vorbeam, iar ei priveau nepstori la mine.
Sfidtor? N-as zice. Totusi.
Turma nu era proast; avea/are un simt al ei, un instinct de
protectie n orice mprejurare. Dar au venit Alecsandri, si Cosbuc, si
Eminescu - aducnd cu ei: Noroc bun, pe cmpul neted ies romnii
cu-a lor pluguri / Boi plvani, n cte sase, trag, se opintesc n
juguri...; si: Pe malul apei se-mpletesc / Crri ce duc la moar /
Acolo, mam te zresc / Pe tine-ntr-o cscioar...; si: A fost odat,
ca-n povesti / A fost ca niciodat / Din rude mari, mprtesti / O prea
frumoas fat... - si, treptat, au nceput s li se lumineze ochii; le
disprea albeata aia, opac si agresiv, si le inunda pupila o lumin
nebnuit.
Repet, pentru a treia oar: era o minune s fim mpreun,
dascl si scolari; un nenea mai mare, urmrit smirn de popndii din
jur. S le asculti ntrebrile fruste, nevinovate - si s gsesti cuvinte
pe msur s le priceap taina, ntelesul. Iar ntelesurile se dezghiocau,
petal cu petal.
Mi-a venit rndul s tin o astfel de or n clasa de lng bi-
roul directorului. Si, deodat, cnd povestea curgea mai lin, se des-
chide usa: directorul, cu fata-n flcri...: Scuzati, credeam c nu
mai tineti ora, c le-ati dat drumul...
La Gramatic n-a fost chiar asa de usor. Am nceput cu si-
labele - metoda lor de-a citi, ludndu-i c, deja, o lectie au nvtat-
o. Au prins gluma - si-au rs unii de altii, cnd i-am pus s citeasc.
Au trecut clasa si subiectul cu predicatul, substantivele, adjectivele.
Si cu declinarea a mers bine: Dac eu ti dau doi pumni, cui i dau?
Tie! Dativul!; Dar dac eu iubesc o fat, pe cine iubesc? Pe Aurelia!
Acuzativul!. Si asa mai departe. Mai greu a fost cu verbul, la con-
jugat. Aici se stia, si se vorbea, simplu: Mnnc, Am mncat,
Voi mnca - si, printre rnduri, Mncai.
ntortocherile cu Mncaserm, Voi fi mncat, S fi
mncat ne-au dat mai mult btaie de cap (si nici acum nu stiu, dac
dup anul petrecut printre ei, se vor fi mai limpezit lucrurile).
Tot n acest stil au decurs si orele celorlalte discipline. Cu un
accent n plus la limba rus - n care m perfectionam si eu, n timp ce
le predam. Aflasem c n var, la examenul de admitere la Filologie,
una din probe era limba rus - pe lng Limba si Literatura Romn
si Istoria Romniei.
La Sport, mingea si tpsanul.
La Ansamblul Coral s-a ntmplat, vorba cntecului, o mare
dandana. Cele dou ore sptmnal se tineau dup-amiaza, cnd l
invitam pe printele Traian Popescu, preot la biserica din sat - si pre-
gteam mpreun o brigad artistic de agitatie: eu fceam versurile;
el, melodia si dirijoratul. Se apropiau alegerile; la noi candida, pentru
Marea Adunare National, eminentul jurist si profesor Grigore Gea-
mnu. Fostul notar avusese destul timp ca, n cele dou luni petrecute
la Primrie, s adune material critic pentru texte.
Anul I, nr. 3/2014
35
MEMORII
A fost un spectacol de zile mari: satira slta la plas, iar umorul
trgea bombe. Din coltul scenei, ascuns n faldurii cortinei de cearsaf
alb, printele, transpirat, n anteriu negru, admonesta si dirija totul,
cu bagheta degetului arttor.
Rdeau tranii; rdeau mnzeste functionarii. Rdea Primarul;
de complezent. Zmbea viitorul deputat Geamnu. Trgea prturi
verbale pe lng el, directorul Scolii: Vedeti, tovarsu, vedeti ce
elevi si cadre avem noi, n scoala noastr?. Si tocmai atunci se trase
cortina, dndu-l de gol, n sutan, pe preotul-dirijor, care nu reusise
s se ascund.
Un capitol special n profesia mea de dascl suplinitor - ca,
de altfel, a tuturor celor care nu erau localnici - l constituia gazda:
unde s-ti odihnesti oasele, s-ti dormi noaptea visele. Cnd am
venit eu n noua mea calitate, la 1 ianuarie, nu se mai gseau gazde.
n scoal nu puteam dormi (ca notarul, n Primrie). Nici s n-aud! -
a exclamat directorul - fiecare se descurc cum poate.
Si m-am descurcat; mai exact spus, am fost descurcat. Titic
Bscoveanu - bravul, ngduitorul vnztor-crciumar care ddea
pe datorie pn la leaf - mi sopteste la ureche, pe cnd i plteam
conserva depsit de termen: E o cas pe lng mine, a unui boier
expropriat n 49. N-a putut s stea nimeni n ea. O bat, noaptea,
dracii cu pietroaie. Cheia o tine un vecin, fin de-al boierului. Dac d
ordin primarul, poti s ncerci si tu.
Si-am ncercat. Dar pentru o mai bun ntelegere, trebuie s
fac, mai nti, topografia locului. Satul Greci se termin, n captul
acesta sudic, n form de T (mare, de tipar). Curge de sus, dinspre
nord, iar aici, la capt, soseaua cade perpendicular pe alta, mprtind-
o n dou. La dreapta, dup Brazii lui Kalinderu, se opreste n Spitalul
TBC, transformat n ospiciu de nebuni; si de acolo, mai departe, spre
Brcnesti-Vlcele. La stnga, dup ce trece printre cteva case
(ntre care si a lui Titic Bscoveanu, n grdina cruia pufie mereu
un cazan de fcut tuic), soseaua se pierde n cmp, ducnd spre
Tmpeni si Bacea. Casa n care urma s locuiesc este asezat pe
aceast variant la stnga, la vreo cteva sute de metri de intersectie.
Pe partea stng a drumului, putin mai jos de cazanul lui Titic (situat
pe dreapta). Lng mine, imediat dup casa mea, oleaburile finilor
boierului: cas mare, magazie, ptul, grajd de vite, obor de oi - m
rog, tot ce-i trebuie unei gospodrii nstrite.
Cnd mi-au dat cheia, femeia (fina) s-a uitat strmb la mine;
brbatul a ncercat s rd - iar primarul a conchis: Ei, biete, te
vzusi si cu cas. Acum, jugul scolii si biciul directorului. Si-au
plecat toti; fiecare n treaba lui.
Nici n-am pus bine piciorul n casa mea, c era s m
prbusesc, ametit de mirosul de naftalin si aer sttut. Am deschis
larg geamurile: patru camere mari, pe hol, cu paturile fcute: plpumi,
perne, cearsafuri, numai mtase, cu praful de un deget pe ele. Parc
ieri plecaser stpnii. Totul intact. Noptiere, lamp n tavan, alta n
coltul unui scrin, cu festila tras.
Alturi, lng intrarea din spate, un holisor da ntr-o cmrut
de 3/4 metri: o dormez ngust, dulap c-o singur us, o mas, dou
scaune - si soba, tot de teracot. Pe jos, pardoseal sntoas, din
scnduri groase, peste pivnit. Am hotrt s m instalez aici. Si mi-
am ornduit bruma de avere: dou cmsi, o pereche de izmene,
dou perechi de chiloti, un costum de celofibr, la patru nasturi, luat
de la Slatina pe banii cstigati n santier, alturi de o pereche de
pantofi. Spun, past si periut de dinti urma s cumpr de la prvlie.
n clipa aceea, eram mbrcat cu niste pantaloni de raicord si
jerseu gros, lucrat de mama n andrele. Cciul brumrie (nea Urtu
s triasc! fratele tatei). Palton de dinie alb scurtut; lejer la miscri.
n picioare, bocanci asa-zisi de schi; cam greoi si cu multe guri,
ceea ce m fcea s njur de dimineat.
Crtile, vreo 30 la numr, le-amasezat pe pragul unei ferestruici
ce-o aveam pe peretele de la capul patului, pe care n-o deschideam
niciodat. n fat, peste dormez si mas, o fereastr larg, cu lemnul
n putrezire.
n holisor am descoperit o lamp de gtit cu gaz - primus, i se
zicea - pe care am adus-o n camer si-am asezat-o pe un scunel; la
o adic, se putea inventa oricnd, la nevoie, o mmlig.
Care va s zic, gospodrie n regul, gospodar de dat exemplu.
Hotrsc s nu mai ies n trg; magazinul-crcium-coope-
rativ era cam deprtisor, pe linia principal; ca s ajungi mai repede
(ca si la Scoal, care se afla putin mai sus de crcium) treceai prin
cimitirul satului; traseu pe care urma s-l folosesc si eu.
Cum spun, am rmas s iau cina n familie. Pine aveam.
Am pus trei ou n tigaie (dar de bun venit, de la vecina care m pri-
vise strmb), pe care le-am condimentat cu niste pahare de tuic
(darul lui Bscoveanu, de cas nou). Gsisem n sopronul boierului
si niste lemne - si-am ncins un foc ca-n basme. Mai o gur de pine,
mai o furculit de omlet, mai un pahar de tuic - timpul trece molcom,
exact ca-n basmele copilriei.
Se bate miezul noptii - vorba Poetului - cnd eu nc citeam,
la lampa nr. 8, ntins lenes pe dormez. Afar ncepuse s ning usor.
Sting lampa si aud ca prin vis soaptele fulgilor de zpad, care nv-
lesc alb n fereastra mea, luminnd ncperea. Adorm.
...Cred c visam; poate m visam unmprat dintre aceia ce
domnesc peste vreo limb... - cnd mprtia ncepe s se zguduie,
cu patul meu, cu tot. Cutremur! Bubuituri! Plesnete de bice! Rcnete!
Zuruie tabla de pe acoperis, tras de crlige nevzute. Un pietroi
izbeste n peretele de la capul meu.
M ridic, m trag n coltul opus sobei, lng fereastramare-
si ncerc s m dumiresc, furisnd priviri n curtea luminat de zpad.
Nu se aliceste nimic. Alb - cnd limpede, luminos; cnd mat, lptos.
Dar bubuiturile nu nceteaz.
Casa si-a mai revenit. Odaia a rmas la locul ei: patul, masa si
celelalte - dar zgomotele continu: cnd lant, cnd zale risipite...
Si m cuprinde, deodat, teama. Si-mi amintesc tot ce auzisem
despre aceast cas, intrat n puterea diavolului, prin blestemul
stpnilor ei. Si-mi vin n minte povestile din satul meu, cu casa lui
Miscoci, si ea btut de draci, pentru c descoperise ntr-o noapte
de Sfntul Gheorghe o comoar - si luase din ea, fr ca s fie el cel
destinat. Pn n-a dus, la loc, galbenii pe care i risipise, rscump-
rndu-i, n-a scpat de pedeaps. Poate asa ar trebui s procedez si
eu: s plec de-aici, de unde nici altii nu fcuser purici, naintea mea.
Cu toat tuica lui Titic Bscoveanu, pn dimineata n-am
mai dormit.
La scoal, m-am mai linistit, am prins chiar o brum de curaj.
Locul mi plcea, chit c trebuia s trec de dou ori pe zi prin cimitir.
Odaie bun, confort a-ntia; casa mea, ce mai.
Si m-am decis s stau; s mai stau; s ascult, s pndesc, s
cercetez - c tot nu aveam unde m duce.
M ascund, ntr-o noapte, n sopronul magaziei. Drdiam
de frig - si eram gata s renunt, cnd, sfrrr! un ciot de lemn pe
acoperis. Sfrrr! un pietroi. Sfrrr! un os. M strecor binisor pe lng
gard, sub tirul tot mai ndesit. Si ea si el aruncau cu spor. Bine, b,
asa v-a nvtat, pe voi, boierul s faceti? Nu fugiti! c v-am vzut.
Chem Militia.
Acesta a fost ajutorul meu: Militia. Mai ncet, dom profesor,
c nu fugim, si stm si de vorb, dar lsati Militia-n pace - zice br-
batul, si scoate dou uluci din gard si m pofteste la ei. Era un boier
bun - aflu - i nsise. i ajutase nu numai pe ei. Tranii l stimau. A fost
ridicat ntr-o noapte, cu familie cu tot - si dusi. Ei, vecini-fini, erau de
fat. Abia apucase boierul s le sopteasc s aib grij si de casa lui.
Anul I, nr. 3/2014
36
Se stabiliser la Petrosani. Mai venea, din cnd n cnd, fiul lor; pe
furis, s vad cum arat casa; n ce stare se mai afl - sau de dorul ei?
Finii nu gsiser alt fel de-a o proteja, dect s-l sperie pe cel ce-ar fi
cutezat s stea aici, btnd noaptea coperisul cu pietroaie - si strecu-
rnd discret vestea c intrase n stpnirea diavolului.
Am fcut o ntelegere: ei nu-mi zuruie pietroaie pe acoperis,
iar eu nu spun nimnui nimic.
Si de atunci, n loc de pietre, aterizau uneori pe masa mea
cnd o bucat de brnz, cnd un copan de pui, fript. Dar si eu m-am
tinut de cuvnt: nici atunci si nici mai trziu, cnd am plecat din Greci
- unde cte o dat, rar, mai reveneam dup aduceri-aminte - n-am
scos o vorb.
Multi ani, am nteles, aceast cas a rmas intact, iar despre
trecerea mea se vorbea ca despre o legend. Probabil ca urmasii bo-
ierului s-si fi recuperat, acum, domeniul.
Ciocneam, ntr-o sear, ritmul unei poezii - si acesta nu prea
se lsa ademenit. n cas, cam rcoare; iarna nici gnd s se sfrseasc
- si ncepusem s legumesc putinele lemne din sopron. Deodat, bu-
buituri n us: Deschideti, dom profesor, Militia!. Deschid. n prag:
Ion Podisc. Flcul tomnatic, pe care-l cunoscusem n pdurea n
care, n calitate de notar, nvtam s trag cu pistolul. De fapt, pe el l
chema Ion Toma, dar nimeni nu-l numea asa. Din adnc de neam ni
se spune Podisc - m-a asigurat el. Bag seama, le plcea alor mei s-
si petreac vremea la poart, n ulit. El, Ion, sttea toat ziua pe
stnoaga podului, atiind calea trectorilor cu ntrebri si ghicitori.
Era apucat de dodii. Altfel, biat bun: stia carte, citea mult, compunea
poezii.
Ion Podisc tra dup el o legtur urias de lemne. M uit:
cam putrezite. M uit mai bine: cruci din cimitir. S nu rceasc
intelectualii! Nu sunt ei ajutorul de ndejde al partidului n imbeci-
lizarea maselor largi populare?. M, tu esti ntreg la minte, Ioane?.
D-apoi cum, dom profesor?!. Pauz. Si-apoi s stiti c le-am adunat
numai de pe la mortii mei. Nici nu se mai cunosc literele - si nici eu nu
le mai stiu numele la toti. Iar pauz. Si-n definitiv, domnule, dect
un profesor n cimitir, mai bine niste cruci n soba profesorului -
asta-i filozofia mea.
Continum vorba la paharul cu tuic. Focul duduie n sob,
crucile trosnesc; mortii s-or fi rsucind n mormintele lor friguroase.
Nu-i nimic. Asta-i filozofia lui Ion Podisc - si eu nu m pot opune.
La un moment dat, observ, ntr-un colt, primusul cu petrol,
pe care mi pregteam cafeaua, omleta si, uneori, mmliga. Si Ion
ncepe s recite, improviznd:
,sta-i Zisul lui Ivan
Pui benzin-un kilogram
nvrtesti la el un an
Iese galben pandispan
Toate ar fi curs cum ar fi curs, pe vremea aceea, la tar, dac
n-ar fi aprut ideea colectivizrii. Care nc nu se acutizase, n
desfsurarea ei, dar dospea cu spor, frmntnd imaginatia opresiv
a mai-marilor satului si frngnd inimile tranilor. Alt folclor rsuna
acum pe Valea Iminogului:
De la frati din Rsrit
Bate badea drum iubit,
C-a fost badea delegat
Si se-ntoarce-acum n sat
Si badea ne povesteste
Fericirea cummai creste
n colhozurile mari
Unde-scrasni proletari...
Si replica local, national, venea imediat:
Hai s facem o gospodrie
Colectiv si la noi n sat,
Viata s ne fie bucurie,
Traiul s-nfloreasc ne-ncetat
Pn cnd, amrtul de tran, fugrit prin pduri si prins
greu, ca s semneze cererea de nscriere, a ajuns la ntelegerea c
neierttorul act l vaurmri pn lamoarte- si aoftat din rrunchi a
doin, a balad si a bocet, totul n cteva stihuri pilduitoare:
n 59
Mai fcea gina ou;
n 60
Ori te spnzuri
Ori te-neci
Ori la colectiv te treci;
n 61
Funia si spunul
Si directie salcmul!
Cevafi fost dup 61 nu estegreu denteles, avnd n vedere
c n aprilie 1962 s-a raportat ncheierea colectivizrii.
Noi nu ajunsesem - pe cnd eu hlduiam cu dsclia prin
satul Greci - nici chiar n 59. Eramn 1956-1957, cnd, vorba cntecului,
mai fcea gina ou; lua statul si din ele, dar mai mnca si tranul.
n Greci, ns, presiunea pentru colectivizare era mai aps-
toare dect n alte sate. Trei insi erau n fruntea listei marii actiuni
comuniste: Mihail Diconescu, directorul Scolii;Registru (functionarul
agricol) de la Primrie si un tigan, Tovarul Fetiga, reprezentantul
Comandamentului teritorial de partid. Cine crease acest organism,
de care auzeam pentru prima oar, nu se stie! - sau nu stiam eu.
Tiganul - un brbat vrtos, creol-cubanez, avea o voce puternic si
o mn cu laba lips: Din rzboi, tovarsi, s-a sacrificat pentru
patrie! - tinea s sublinieze mereu directorul scolii, care era nedes-
prtit din dreapta tiganului. Dar oamenii zic c i-o tiase cureaua de
la masina (locomobil) ce punea n miscare batoza. Sau si-o pierduse
de mic, la fierria lui taic-su.
Cnd ridica Fetiga ciotul minii n sus si exclama: Asa ne
nvat, partidul, tovarsi, s v intre mintea la cap! - asistenta din
bnci ncremenea statuie. Da, da, s v intre mintea la cap! - ntrea
si directorul scolii, ca un ecou.
n bnci, cei mai multi asculttori erau dasclii: nvttori si
profesori. Pe umerii lor cdea, dup orele de curs, sarcina de-a bate
satul de la un capt la altul - n cte-o asa-zis campanie de nscrieri
- si-a aduce, seara, cele trei cereri de intrare n Colectiv, semnate de
trani. Cnd ti lipsea o cerere, sau, doamne fereste, nu veneai cu
nici una, atunci s te tii: sedint extraordinar, cu Fetiga strignd
despre complicitate cu dusmanul de clas, despre trdarea politicii
partidului; amenintnd cu duba Securittii - cu pistolul pe mas,
acoperit cu o batist n asa fel nct s se observe arma.
Cum-necum, eu izbutisem s-mi fac norma, n cele patru-cinci
campanii, la care am participat. i lmurisem aproape pe toti cei n
curtea crora intram ca la mine acas; mai rsriti la minte, oamenii
pricepuser c nu exist posibilitate de scpare - n afar de puscrie
si de Canal. M ajutaser si ctiva printi ai elevilor, impresionati de
schimbarea n bine a odraslelor lor.
La un moment dat, Tovarsul Fetiga chiar a vrut s m dea
exemplu. Dar a srit ca ars directorul scolii: Nu v grbiti cu lauda,
tovarse Fetiga. S nu ne pripim. Andreit mi se pare cam suspect.
N-am descifrat nc ce ascunde, dar cu sigurant ascunde ceva. Nici
la scoal n-am reusit s-l dibui cum trebuie. Suspect. S nu ne pripim.
S asteptm, s mai cercetm...
n ianuarie, spre sfrsit, s-a dat vacant la elevi. Nu mai retin
dac era vacant normal, de iarn (care, oricum, nu se ddea de
Anul I, nr. 2/2014
37
srbtorile Crciunului si ale Anului Nou) sau una venit ad-hoc,
din necesitti. Cu aceast ocazie s-a hotrt efectuarea unui inventar
amnuntit a tot ceea ce are omul n bttur: boi, vaci, capre, oi,
gini, cini - orice suflare, din care nu lipseau mgarii, care se cam
nmultiser din lipsa cailor, fcuti crnati de ctre Stalin; conform
cntecului - si el, folclor nou:
Cobori, Doamne, pe pmnt
S vezi Stalin ce-a fcut -
A fcut din cai crnati
Si din tigani deputati.
Si cine s fac acest recensmnt, dac nu dasclii? C tot au
ei vacant - si s-au si cam lenevit, tovarsi, niste mic-burghezi.
Cu dou seri nainte ni s-a fcut un instructaj amplu, sub
ciotul ridicat al Tovarsului Fetiga si ochiul sever al directorului
scolii. n dimineata pornirii la recensmnt, urma s ni se nmneze
formularele necesare.
Nu departe de casa mea, locuia - n gazd la nea Ilie; singurul
din ctun care scpase cu doi cai n curte - nvttoarea Dora Pe-
nescu. Era mai mare cu patru-cinci ani dect mine; drgut, femeie
mplinit, domnisoar, m uitamcu jind la ea; uneori, cnd se nimerea,
veneam mpreun de la scoal - si mai vorbeam. Era tot din Perieti, trei
kilometri mai sus de mine, spre Blteni. Ei, si m pomenesc, n seara
dinaintea lansrii ofensivei, cu biatul lui nea Ilie, elev ntr-a VI-a, c-
mi bate-n geam: V cheam domnisoara pn la noi. Mirare.
Domnisoara fcuse o prjitur, nevasta lui nea Ilie umpluse masa cu o
movil de gogosele, iar nea Ilie scosese un borcan cu vin. Ce faceti,
mi, aici? Ce srbtoriti? Am srbtori noi, ceva, dar s vedem ce
prere ai si dumneata - rspunde nea Ilie, filozofic. Si aflu c
domnisoara Dora trebuie s plece neaprat acas, la Perieti. Era smbt
- si adouazi, duminic, i veneapetitor delaoras. Primisevesteac-o
zi n urm, vineri, de la printi, printr-o scrisoare adus de postas. Din
pcate, vineri noaptea si smbt ninsese continuu, nu se putuse
bga plugul Primriei; abia de era o potec, pentru picior. Cu toat
bunvointa lui, nea Ilie nu putea nhma caii. Iar Dora se hotrse s
plece pe jos. Nu avea curaj singur - si trimisese dup mine. Sigur, am
fost imediat de acord: n cazuri de boal sau de fe-ricire, nu trebuie s
te mai gndesti. Tinuirm noi vreo dou ceasuri, cu gndul la
pedeapsa ce ne-ar astepta. Ea - nu-i mai psa, dac se mrit; pleac,
scap din vguna asta. Eu - ce-o s-mi ia? Caii de la biciclet! Iar cu
datul afar, m mai gndeam si la omul bun de la Raion.
Stabilim ca pe la trei din noapte - s nu ne prind dimineata n
sat - s vin biatul lui nea Ilie s-mi bat-n fereastr. Cnd mi-a btut,
era cu putin peste miezul noptii - dup ceasul meu destepttor: Re-
gular CFR, primit de la un unchi, care-l primise si el, de la colegi, n
ziua pensionri, dar se descotorosise de el dndu-mi-l mie, ca s nu-si
mai aduc aminte de noptile nedormite si zilele petrecute ntre sine.
Dora m astepta n poart, ncotosmnit nct abia i vedeam
ochii, cu un arac lung n mn. M uit n sus: mi s-a prut c ninge
mai slab. Se mai linistise si viscolul; dar izbucnea, repetat, n rafale
tari. S ne tinem de aracul sta - zise ea - tu n fat si eu dup tine, s
nu ne pierdem.
Prin sat ne-am strecurat cum ne-am strecurat. Nici tipenie de
om, nici hmit de cine - toat suflarea la adpost.
Dup sat, urma o pdure, cu soseaua pe mijloc, vreo doi
kilometri. Exista si o scurttur, o potec printre arbori, care reducea
distanta la jumtate. O tiem pe scurttur, cu zpada pn la ge-
nunchi. Mergeam ntr-un ritm ciudat; scoteam n acelasi moment
piciorul, nfigndu-l n zpad: eu, n stratul gros si pufos - Dora, n
urma alui meu. Dou fantome, pe ntinderea alb.
naintam. Dup stiinta mea, trecusem de jumtatea scurtturii.
Si d-i, si mergi - cu capul n pmnt si fata acoperit de sal. Si odat
m opresc tintuit, ca la o comand neauzit. Vntul mi trimite un
miros greu n nri. Ridic ochii. La vreo sapte-opt pasi n fata mea, un
animal. Lupul! - m-a trsnit prin gnd, si nu mai pot ntoarce capul.
M rstorn ncet, ametit, cu tot trupul spre Dora. Dora, vezi... -
bigui, iar Dora cade-n fund. M uit spre lup: pace; st si el n fund,
pe labele din spate, cu capul ridicat - si adulmec. De-a-ndrtelea,
m apropii de Dora. i art (mai mult i comand, din creier) copacul
de-alturi, gros, cu crcile joase. M pun piu, si ntr-o clip Dora e
sus. ntr-o clip sunt si eu lng ea. Nu mai stiu ct a durat totul;
actionam automat, nu simteam nimic. Abia sus, cnd ne-am asezat
mai bine, ntre crengi, ne-a cuprins groaza. Si gndul de ce-ar fi putut
s se ntmple. Lupul a mai naintat ctiva pasi - si s-a oprit sub
copac. Si-a nceput s urle. Nu continuu; cu pauze - de ne ngheta
inimile, si asa nghetate. De team s nu adormim si s cdem din
copac, ne-am povestit fiecare viata, de mic copil, cu sinceritatea pe
care ti-o d ceasul din urm.
Spre dimineat, am auzit glas de om - si-am nceput s strigm.
Era un grup de oameni din Schitu, plecati cu treburi spre Greci.
Strignd, huind, btnd cu ciomegele n copaci, l-au fcut pe lup s
plece. Trei dintre ei, recunoscndu-ne, s-au ntors si ne-au nsotit
pn la marginea pdurii.
Nu mai stiu cum am trecut prin Schitu si prin celelalte sate:
Mosteni, Catanele, Mierlesti... Se lsa nserarea, cnd am ajuns la
Perieti, la mine acas. Dora a acceptat un ceai - si l-a refuzat pe tata
s-o conduc pn la casa ei: Nu, domnule notar, merg prin sat, nu
se poate ntmpla nimic.
Dup zece zile, cnd s-a terminat vacanta, ne-am
ntors la Greci. Dora, tot nemritat. Eu, tot nenvtat minte.
Ni s-a tras o s-puneal zdravn de ctre reprezentantul
Comandamentului teritorial de partid si directorul scolii. Ni
s-a tiat salariul pe perioada respectiv - si am fost lsati n
pace.
Trziu, dup multi ani, cnd am revenit prin Greci,
gazetar de data aceasta, am aflat c Tovarsul Fetiga nu
mai reprezint nici un comandament; se va fi ntors, probabil,
la masina de treierat - sau i-o fi dat partidul ceva si lui, o
slujb, acolo, s se arneasc. Diconescu, directorul scolii,
fusese depistat legionar si exclus din partid; zice-se c acum
se tra ca o umbr speriat, pe lng garduri.
N-am mai ntlnit-o nici pe Dora; se mritase cu un
inginer agronom si se mutase la Slatina.
(din volumul, n pregtire, n toamn, amintirile...)
Vineri, 9 august 2013
La Negoesti
Ion uculescu - Adevr i poezie la Mangalia
Anul I, nr. 2/2014
38
Editura Biltong din Bucuresti a publicat cartea Puterea
economic i spiritual a Chinei, nmnuncherea unor studii sub
coordonarea distinsului profesorului universitar Emilian M.
Dobrescu. Cartea completeaz un triptic original, aflm din prefat,
si cuprinde expunerea si explicitarea modalittilor de dezvoltare,
reliefarea nivelului economiei si a vietii a trei tri: China, Japonia,
India.
Lucrarea Puterea economic i spiritual a Chinei este
ingenios alctuit. Ea se adreseaz omului obisnuit, dar si specia-
listilor preocupati de fenomenul politic si economic la zi si cuprinde
datele esentiale care definesc China, azi, n ntelegerea saltului econo-
mic, social si de prosperitate cu vigoarea dragonului, care a retinut
atentia si a socat prin modernizarea uluitoare n numai dou decenii
si ceva. Sunt cuprinse date de istorie, cultur si nvtmnt, iar pa-
O LUCRARE
DE
REFERIN|{
ginile cu adevrat de substant sunt cele privind economia, finantele,
sistemul bancar, stiinta, tehnologia.
Diana Mndricel reuseste, n putine pagini, un sumum al
economiei Chinei moderne, cu concentrare pe primul deceniu al
secolului XXI. Expozeu coerent, care se citeste cu interes.
Domeniile finante-bnci au, n scriitura plastic a prof. Emilian
M. Dobrescu, o putere de convingere asupra adevrului demonstrat
prin sublimarea coordonatelor esentiale, prin forta demonstratiei. La
ora actual, exist ntr-adevr un boom bancar chinez, moneda natio-
nal are putere din ce n ce mai mare pe scar planetar si ea va
deveni, volens-nolens, nu un rival al dolarului american sau al euro,
ci, pur si simplu, o moned de schimb liber, puternic. Yuanul chinez
este sustinut de puterea economic n crestere constant, an dup
an, a Chinei, a rezervelor valutare imense si a politicii originale, cum
ne demonstreaz autorul, a investitiilor financiare si bancare. Para-
grafele privind rezerva valutar a Chinei, deocamdat cea mai mare a
planetei, n valoare de peste dou mii de miliarde USD, sunt printre
cele mai limpezi, convingtoare si instructive totodat.
n egal msur, retine atentia expozeul despre stiint si
tehnologie. Inventiile stiute ale Chinei antice sunt explicate si li se
relev meritul n istoria civilizatiei. Iat cteva: praful de pusc, busola,
hrtia, pastele finoase, roaba, seismograful, alcoolul, zmeul, pla-
norul, industria mtsii etc., iar realizrile anilor nostri, mergnd pn
la domeniul aerospatial, sunt prezentate cu date destul de recente si
n ideea c ele decurg firesc din primele!
ntelegem c modernizarea Chinei, explozia economic, fi-
nanciar si stiintifico-tehnologic nu s-au realizat din nimic, ci pe un
fond solid de ptrundere spiritual, de civilizatie si contributie de
seam pe terra.
Cartea n ansamblul ei este o mrturie a ascensiunii Chinei
nc din ultimii ani ai secolului XX.
Sumar redactate par sectiunile privind istoria, cultura si n-
vtmntul, si este de mare mirare si de si mai mare pcat, de vreme
ce Biblioteca Academiei si alte fonduri de carte cuprind zeci de crti
de referint n ceea ce priveste literatura si arta, istoria si cultura, n-
vtmntul feudal, burghez si cel de astzi, scrise de autori romni,
de sinologi care folosesc materiale de prim mn, aduse la zi, din
limba chinez. Dac nu cumva este sic s citm din surse apusene,
fie ele si depsite!
Dar poate c aceste ultime capitole ale crtii doar ni se par
nou palide si poate c de fapt nu sunt, ci pur si simplu ele se pierd
n strlucirea secventelor de care aminteammai sus si care reprezint
exemplificarea elocvent a puterii economice si spirituale a Chinei n
lumea de azi. O carte de referint.
Mai 2014
Constantin Lupeanu, sinolog
Anul I, nr. 2/2014
39
CARTEA DE AZI, CARTEA DE MINE
Conceptul demulticulturalism domin ca solutie de con-
vietuire si respect reciproc toat argumentatia adus de filosofii,
sociologii si politicienii preocupati de atenuarea sau stingerea con-
flictelor din lumea contemporan printr-o ntelegere a pluralismului
necesar unui climat de pace si conlucrare pe baza respectului reciproc
pentru tot ceea ce este specific unei entitti nationale, statale sau de
unitate spiritual. Dar, prin sfera sa care cuprinde n special primele
dou categorii de entitti si, de multe ori, cantonnd numai la mo-
mentul prezent chiar si cnd e vorba de traditie, acest multiculturalism
abordeaz lucrurile sincronic, lsnd n afara preocuprilor sale
diacronia devenirii spirituale a popoarelor. Astfel, el abordeaz destul
de putin si de superficial spiritualul din existenta persoanei umane.
Se explic aceasta si prin normalizarea raporturilor dintre
Biseric si Stat, n ultimele decenii ajungndu-se n trile Europei si
n multe altele chiar la netezirea ultimelor asperitti care erau sechele
ale desprtirii brutale din secolele trecute, climatul de respect reciproc
si ideea de naintare a fiecruia pe calea lui - dar tot n scopul progre-
sului social-moral al omenirii - conducnd la apropiere, respect si
conlucrare ntre secularul factorului politic si vesnicia celui religios,
ntre gestiunea vietii materiale si pstorirea celei spirituale, ntre
laicitate si clericalism.
Ceea ce este un fenomen ncurajator fcndu-ne s avem
mari sperante ntru asigurarea echilibrelor acestei lumi. Dar, ca orice
fenomen n desfsurare, nu este lipsit de necesitatea unor amenda-
mente sau, cel putin, remarci. Una dintre ele priveste exact echilibrul
Stat-Biseric la care au ajuns popoare ale Europei si de pe alte conti-
nente n raporturile lor cu alte forme statale sau politice n care religia
are roluri deosebite, fie n plus fie n minus, fie n conducerea secular,
fie n izolarea fat de ea. Alt remarc reflect exact problema care ne
preocup pe noi: aceea a reducerii msurilor guvernamentale si ale
laicittii societtii civile la problemele multiculturalismului, cele ale
spiritualittii ntelese la modul pluralist fiind lsate la latitudinea
canoanelor bisericesti.
Or, dac ne gndim la conflictele care apar n diverse colturi
ale lumii, la deosebirile flagrante de conditii sau conceptie care le
provoac, a relelor intentii provenind din unele cercuri profitoare de
putere si a delsrii provenind din consumerismul inactiv care ne
marcheaz epoca printr-un hedonism egoist, lipsit de grija si pentru
aproape si fat de pericolele ce stau la orizont, ajungem la concluzia
c eforturile bisericilor pentru adncirea spiritualittii contemporane,
nu vor avea succes deplin dac nu vor fi sustinute n paralel de misi-
onarismul laic prin care cele ale Credintei s-au osmozat ntotdeauna
n lumea secular.
n paralel. Aceasta este sublinierea noastr, tocmai pentru
a trata, cu tot respectul, atentia si gratitudinea eforturile pe care
confesiunile lumii le fac pe plan religios pentru ntelegere, iubire si
pace n numele Dumnezeului unic, dar a nu ne permite amestecul
profan n problemele dogmatice si ale rigorilor de cult. Si tocmai
Corneliu Leu
DE LA MULTICULTURAL
LA MULTISPIRITUAL
pentru a dezvolta si adapta la conditiile secolului nostru, ca gnditori
ai lumii seculare, misionarismul laic; adic acea propovduire de la
om la om care a consolidat ntotdeauna la populatii, rspndindu-le,
practicndu-le si impunndu-le, ideile morale ale Cuvntului cu care
vine ctre noi Biserica.
Iar, n conceptia noastr, forma actual a misionarismului laic
pe care ntotdeauna l-au cultivat ornduirile avansate, cea pe care o
considerm cea mai necesar problemelor conflictuale sociale si
geopolitice cu care a debutat secolul al XXI-lea, este una ecumenic.
O viziune ecumenic prin care s impunem un concept ce accen-
tueaz inexorabilul unei abordri pluraliste a fenomenologiei lumii
contemporane, completnd multiculturalismul. Si anume: multi-
spiritualitatea. Aceasta ar fi nevoia contemporan creia ar trebui
s-i facem fat la modul intelectual, iar modalitatea principal prin
care am putea ajunge la reusite este o - ct mai bine fundamentat
doctrinar si ct mai larg afirmat - micare a ecumenismului laic.
A crei fiintare, chiar dac la nceput doar ca for de dezbatere
si observatie sociologic, o propunem prin ntrunirea unui comitet
de initiativ care ar putea lansa un document intitulatApelul de la
Bucureti, subliniind astfel pe plan international, n lumea inte-
lectual, spiritual si politic n care se va rspndi, rolul de initiator
al trii noastre. Care nu este ntmpltor, ci vine n baza unei istorii
clare si a unei traditii de respect spiritual si neagresiune bine definite.
*
Abordnd astfel problema, din punct de vedere organizatoric
ea se axeaz pe trei directii:
1. Lansarea unui apel la participare care s-a realizat n Adu-
narea general de la Roma n martie 2014 a Institutului International
Jacques Maritain (a crui activitate, component si important printre
institutiile academice de politici internationale o prezentm n anex);
2. Realizarea unei publicatii electronice de circulatie inter-
national ca platform ideatic a miscrii propuse (care s-a proiectat
si s-a organizat avnd n curs de redactare primul numr);
3. Organizarea la Bucuresti a unei reuniuni restrnse de Co-
mitet International de Initiativ (4 personalitti romnesti si 5-7 din
lumea academic international) care s traseze principalele jaloane
ideatice, s formuleze directiile unui program si s lanseze un apel de
organizare international (pentru care cerem sprijinul Guvernului
Romniei, a ministerului Afacerilor Externe, a Comisiilor parlamentare
de politic extern, a Directiei pentru strategii guvernamentale, a
unor personalitti si institutii din lumea academic).
Revenind ns la abordarea propunerii noastre din punctul
de vedere al scopului urmrit, rezumm c este vorba de impunerea
n omenire a unui climat de multispiritualitate care s adnceasc pe
plan moral si pe plan ideal conceptul existentei pluraliste a omenirii
printr-o conceptie multiculturalist n viata curent care caracte-
rizeaz prezentul, conferindu-i si dimensiunea n timp a apropierii
Anul I, nr. 2/2014
40
SPIRITUALITATE
spirituale care presupune consolidarea treptat a unor convingeri
ntru respectarea credintelor si a adevrurilor fiecruia. Conform unei
conceptii personaliste a adevrului pe care fiecare persoan uman
l interpreteaz din punctul ei de vedere, cptnd astfel diverse
forme care trebuie mai degrab ntelese, explicate si puse n raporturi
de comuniune cu cele ale altor persoane, dect combtute, se ajunge
la o ntelegere mai adnc a diversittii spirituale a lumii pe care
traditia o adopt si o adnceste.
*
Ca pstrtor al valorilor morale, omul spiritual ar putea ajunge
astfel a fi nu numai un pzitor al Credintei, un habotnic al dogmelor,
un slujitor al ritualurilor, un retor al scripturilor si un adept al meditatiei
prin ascez, ci si-ar putea mplini asemenea aspiratii ntelegnd modul
n care semenul su le are sub alte forme si bucurndu-se mpreun
cu acela de libertatea de constiint care este cea mai mare nevoie a
naturii umane: Libertatea de constiint ntr-o diversitate spiritual
tratat cu respect reciproc.
Iar aceasta nu nseamn nicidecum globalizarea spiritual
ntr-un mel-pot de principii si dogme amestecate nedigerat, cum ar
vedea distorsionat si ruvoitor lucrurile adversarii ecumenismului,
ci pluralism multicultultural si multispiritual n cel mai generos sens
al cuvntului.
Pentru c, reducnd omul spiritual la un mijloc de pstrare a
unei viziuni unilaterale, ncptnati pe solutiile lor dizolvante de
nregimentare extremist, fat de ideea generoas de unitate a lumii
prin respectul reciproc al spiritualittii fiecruia, cei ce nu agreeaz
acceptarea diversittii ca lege a naturii umane, ignor faptul c per-
soana uman nu poate fi redus niciodat la un mijloc si nimeni nu
are voie s atenteze la primordialitatea existentei ei n aceast lume.
Persoana uman, binele si dezvoltarea ei armonioas constituie nsusi
scopul. Cu alte cuvinte, nimeni nu are permisiunea s se foloseasc
de ele ca de simple mijloace, de vreme ce ele reprezint nsusi scopul
tuturor perfectionrilor aduse acestei lumi.
Iar un asemenea scop se realizeaz prin ntelegerea reciproc
ce d unitate diversittilor spirituale si nu prin globalizrile din oficiu
la care secolul trecut a tentat si prin dictate, si prin rzboaie, si pe
diverse insinuri de asa zis cale pasnic. Pentru c, vorbind despre
aceste exagerri ale unei globalizri care, prin oferta de solutii arti-
ficiale ale unor practici religioase care ar putea inventa aparente co-
mune, amenint cu jignirea spiritualittii n elementele ei specifice
fiecruia dintre noi, ne dm seama de unde provin respingerile si
excluderile specifice extremismelor nocive si fundamentalismelor ce
nu tin cont de ratiune care, pe de o parte combat mondializarea, pe
de alta si-ar dori-o n folosul lor. Or, pe aceast cale s-ar putea atenua
si renunta pn la urm la asemenea conflicte care, provenind din
exagerri extremiste, nu fac dect s otrveasc spiritualitatea ome-
nirii. Si s-ar putea crea mult doritul climat de ntelegere n societatea
modern. Care climat, se constituie tocmai prin ratiunea obstei de
credinciosi ce sustin si influenteaz ecumenicitatea si sobornicitatea
n lumea contemporan.
Din acest motiv, tot mai multe foruri de reflectie responsabil,
ca si de studiu asupra deficitelor aduse de o globalizare fortat,
atrag atentia c pericolul conflictelor de doctrine politice esuate n
secolul trecut ar putea, n secolul pe care l parcurgem, s fie trans-
format ntr-un pericol al conflictelor religioase prin escalada fortelor
malefice care le provoac mereu declansarea. Iar o miscare de ecu-
menism laic n scopul de a se netezi calea spre o multispiritualitate
bine nteleas n diversitatea ei si slujind dezideratul liberttii de
constiint, ar putea aduce solutii att n planul guvernrii ct si al
vietii civile. Pluralismul religios se poate astfel manifesta si ca o baz
moral pentru Statul de drept pe care ni-l dorim, si pentru modul de
manifestare liber a spiritului civic.
De aici decurge necesitatea constructiei unei conceptii care
s serveasc oricrui demers laic: si celui de moral prin legile sociale
ale dezvoltrii democratice si celui de
administratie public, justitie, stat
prin politicile guvernamentale. Cu
alte cuvinte: si celor ale societtii
civile si celor ale statului de drept.
Prin asta, contm c se va
putea ajunge la unele jaloane co-
mune ntr-o moral a existentei plu-
raliste bazat pe respect reciproc.
Iar noi, n Romnia, pornind cam de
la acelasi trecut istoric, sub aceleasi
imperii - dar gestionat altfel de
elementul etnic, pe plan local, printr-
un concept de coexistent ncoltit
prin har n sufletele oamenilor - la
nu mai mult de 1000 de kilometri de
la zona conflictual din Kosovo,
avem exemplul multispiritualittii
care nu de acum, se dezvolt gene-
ros n Dobrogea. Exemplu pe care
avem obligatia s-l subliniem ntr-o
asemenea pledoarie pentru o mai
nteleapt convietuire n lumea
contemporan.
De aici decurge insistenta
noastr ca o asemenea miscare s
aib drept document de ntemeiere
un Apel lansat la Bucuresti, si nu n
alt parte.
Ion uculescu - Mare fermectoare
Anul I, nr. 2/2014
41